SIDA

Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” Clasa a X a EEliza BogdanIulia DascaluAdina Spanu

Rozana BuligaIoana Rusu

Ce este virusul HIV? • HIV (VIRUSUL

IMUNODEFICIENTEI UMANE) este un virus care ataca si distruge sistemul imunitar iar organismul nu mai poate face fata agresorilor de orice natura (virusuri, bacterii, ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezulta infectii si forme de cancer care pot fi mortale.

• Ca si alte virusuri, HIV nu poate supravietui în mod independent. El nu poate trai decât în interiorul unei celule. HIV ataca, în special, limfocitele T-CD4, celule importante ale sistemului imunitar responsabile de apararea organismului.

Virus HIV părăsind o celulă

Ce este SIDA? • SIDA (SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI DOBÂNDITE). Este ultima faza a infectiei cu

HIV când sistemul imunitar este foarte afectat de virus, iar organismul nu mai poate face fata infectiilor.

• Conform statisticilor Programului Natiunilor Unite HIV/SIDA (UNAIDS) si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, la sfârsitul anului 2005 se estima numarul persoanelor în viata ca fiind de 40,3 milioane, dintre care 38 milioane adulti si 2,3 milioane, copii sub 15 ani.

• 4,9 milioane de persoane s-au infectat în 2005 dintre care aproximativ 700.000 copii sub 15 ani (peste 90% dintre acestia fiind infectati pe cale verticala, din mame seropozitive).

• 3,1 milioane de persoane, dintre care 570.000 de copii, au decedat pâna la sfârsitul anului 2005. Dupa cum reiese din datele statistice UNAIDS din 2005, de la începutul epidemiei pâna acum au murit de SIDA peste 25 milioane persoane. Pâna la sfârsitul anului 2001, 14 milioane de copii au ramas orfani din cauza SIDA ("orfani SIDA" sunt copiii care au pierdut unul sau ambii parinti din cauza SIDA înainte de a împlini vârsta de 15 ani).

• Cea mai mare parte a celor infectati traiesc în Africa, 95% din totalul cazurilor fiind din tarile în curs de dezvoltare. În Europa, în ultimii ani, cea mai rapida raspândire s-a înregistrat în Rusia, Ucraina si în fostele tari comuniste.

• Numarul celor infectati dar nedepistati depinde de modele culturale, convingeri religioase si traditii, ca si de viziunea predominanta asupra sexualitatii, care difera de la tara la tara.

• Gradul de toleranta în ceea ce priveste utilizarea prezervativului determina cât de mare este partea "ascunsa" a icebergului. Tarile în care este acceptata utilizarea prezervativului, nu doar ca metoda contraceptiva, ci si ca modalitate de prevenire a infectiilor cu transmitere sexuala, tind sa aiba o incidenta mai scazuta de cazuri.

SIDA• SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Autodobândite), este o afecţiune a sistemului imunitar, caracterizată prin

infecţii oportuniste, neoplasme, disfuncţii neurologice şi o mare varietate de alte sindromuri. (Acronimul SIDA provine din limba franceză: Syndrome d'Immuno-Deficience Acquis. Pe plan mondial se mai foloseşte şi acronimul AIDS, provenit din limba engleză: Acquired Immune Deficiency Syndrome.)

• • Simbolul solidarităţii cu persoanele HIV-positive şi bolnave de SIDA.• Infecţia cu HIV este ireversibilă, se poate doar întârzia apariţia bolii prin administrare de medicamente. HIV

reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienţei Umane - virusul HI). Boala SIDA, o dată declanşată, evoluează continuu, putându-se întârzia doar şi trata medicamentos sau chirurgical o serie de boli apărute ca urmare a deficitului imun.

• SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectaţi pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15-45 de ani. În unele ţări din Africa se consideră numărul celor infectaţi cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (şi chiar mai mare în unele regiuni) din populaţie.

• SIDA este un sindrom care denumeşte totalitatea bolilor asociate infecţiei cu virusul HI (HIV), infecţie care duce la slăbirea, respectiv distrugera sistemulului imun. Aproape toate persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta în cele din urmă SIDA. SIDA afectează în special populaţia tânără, activă din punct de vedere sexual, însă se poate transmite şi de la mamă la copil (făt), în cursul naşterii prin contactul cu sângele matern sau după naştere prin alăptare. Evoluţia fatală a tuturor pacienţilor atinşi de SIDA, în ciuda terapiilor celor mai moderne, sofisticate şi costisitoare aplicate, împreună cu extinderea bolii, cu afectarea inclusiv a copiilor, sunt factori de alarmă şi de generare a psihozei de teamă faţă de acest flagel al secolelor XX-XXI.

• Organizaţia Mondială a Sănătăţii a încercat să răspundă la sfârşitul anilor '80 la câteva întrebări legate de HIV-SIDA:

• Cum a fost posibil ca HIV-SIDA să devină o problemă aşa de gravă?• Implicaţiile socio-economice sunt mai mari faţă de alte boli?• Ce asemănare există între epidemia de HIV-SIDA şi alte epidemii generate de alte boli infecţioase cum ar fi

Rujeola

Este posibilă oprirea acestui flagel? Dacă da, care sunt aceste moduri?

• Virus HI părăsind o celulăCuprins • 1 Contaminarea• 2 Riscul de contaminare• 3 Diagnostic• 4 Definiţie şi clasificare• 5 Evoluţia • 5.1 Faza (etapa) acută (4-6 săptămâni)• 5.2 Faza (etapa) latentă de boală• 5.3 Faza (etapa) a trei-a (A)ids (R)elated

(C)omplex• 5.4 Faza (etapa) de boală SIDA• 6 Tratamentul bolii • 6.1 Highly Active Antiretroviral Therapy

(HAART)• 6.2 Pornirea terapiei HAART• 7 Prevenire• 8 Confidenţialitate• 9 Teoria modului de formare a virusului

Contaminarea• Virusul HI (HIV) se transmite prin sânge, spermă, lichid cefalo-rahidian (LCR) şi lapte matern. Ca poartă

de intrare pot funcţiona răni proaspete, sângerânde din mucoasă (oculară, bucală, vaginală, anală) sau răni nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Căile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor şi practicii sexuale orale. La toxicomani folosirea în comun a seringii poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza schimbului des de parteneri şi a contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentraţia de viruşi din secreţia vaginală, spermă sau sânge.

• Transfuziile de sânge şi produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc de contaminare cu HIV. Controalele de rutină a donatorilor reduce considerabil acest risc dar nu îl poate elimina complet datorită intervalului de cca. 25 de zile în care nu poate fi încă deteminată paraclinic o posibilă infectare a donatorului.

• Riscul de transmitere HIV de la mamă la făt intrauterin sau la naştere în travaliu este considerat ca fiind de 10-30%. În cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale şi naştere prin operaţie cezariană.

• O modalitate de transmitere din păcate des întâlnită prin anii 80 din secolul trecut, este cea parenterală, prin folosirea de seringi contaminate în cazul toxicomanilor dependenţi de droguri injectabile. Eliminarea folosirii în comun a seringilor a redus considerabil acest risc în ţările în care toxicomania este o problemă des întâlnită. Un grup de risc reprezintă şi personalul sanitar care poate veni în contact cu secreţiile şi sângele pacientului infectat, riscul direct reprezentând înţepături, tăieturi sau contactul direct pe pielea lezată neprotejată corespunzător.

• Cercetările ultimilor ani au arătat că se poate exclude transmiterea prin secreţia oculară (lacrimi), bucală şi prin transpiraţie, pentru că concentraţia viruşilor HI nu este destul de mare pentru o infectare, la fel ca transmiterea pe calea aerului prin aerul expirat, o cale des întâlnită la alte afecţiuni virale (v. Lista bolilor infecţioase mai frecvente).

• Infectarea printr-un contact accidental cu HIV poate fi prevenit cu succes prin profilaxia postexpunere care durează 28 de zile şi se poate începe 2 ore după contact. Prima doză medicamentoasă trebuie administrată în primele 24 de ore în cazul înţepăturilor sau 72 de ore în cazul contactului cu mucoase genitale.

Riscul de contaminare • Riscul de contaminare poate fi apreciat, din considerente etice medicale, doar prin statistici retroactive

sau în baza unor studii de laborator. Se ştie că riscul este direct dependent de următorii factori:• concentraţia de viruşi din produsul contaminat• contagiozitatea (virulenţa) virusului• transferul de celule infectate• starea generală a sistemului imun a celui expus• Valoarea statistică depinde şi de calea de transmitere, riscul prin contact sexual repetat cu o persoană

infectată fiind mai mic decât cel care îi urmează unei înţepături. Mai mare chiar este riscul de transmitere de la mama netratată la făt (cu cca. 40%) iar cel de contaminare prin transfuzii este chiar de 95%. De asemenea sunt cazuri în care o singură expunere a dus la infectare şi sunt cazuri în care această infectare nu a avut loc chiar la expuneri repetate.

• Statistica de mai jos a fost efectuată cu ajutorul studiilor epidemilogice şi studiilor la care au participat cupluri afectate. Riscul individual poate fi însă de câteva ori mai mare.

• O altă afecţiune venerică măreşte riscul de contaminare de 5-10 ori, o concentraţie mare de viruşi de 10-30 de ori. Cei nou infectaţi au o concentraţie mai mare de viruşi în sânge pentru că corpul nu are în această perioadă anticorpi specifici care reduc concentraţia virusului din sânge. Contactul sexual în timpul menstrei femeii este mai riscant pentru partener, bărbaţii circumcişi au un risc mai scăzut.

• Se poate aprecia astfel că riscul unei contaminări nu depinde de numărul de expuneri. Printr-o medicaţie adecvată se scade probabil numărul de viruşi din sânge şi secreţii.

• Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de latenţă a persoanelor infectate, circa 3 luni după infectare şi înaintea izbucniri boli.

• Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv, comportă un risc de 0,05-0,15 % la femei şi 0,03-5,6% (un studiu) la bărbaţi.

• Infectarea prin practici sexuale orale: la bărbat (fellatio) riscul este mai mic dar nu poate fi exclus; la femei (cunnilingus) şi prin anilingus este considerat ca fiind extrem de redus.

• În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici ragade (zgârieturi) pe mucoasa anală. Pentru această practică riscul este de 0,82% la partenerul pasiv şi 0,3% la parteneul activ (studiu efectuat la parteneri homosexuali).

• Alte practici sexuale, fără contact direct cu secreţii sau sânge infectat au un risc extrem de scăzut de infectare.

• Infecţia prin înţepăturile de ac depinde de situaţie. Riscul general este de 0,3% şi creşte în leziuni adânci (de 16 ori), urme vizibile de sânge pe ac sau acul a fost anterior într-o arteră sau venă (de 5 ori), concentraţia crescută de viruşi în sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor este mai ridicat decât la ace compacte (ac de seringă-canulă , ac de cusut-compact).

• Riscul de contaminare prin folosirea în comun a acelor de seringă (practică întâlnită la toxicomani dependenţi de heroină) scade o dată cu trecerea timpului dintre utilizările aceleiaşi seringi, ac de seringă, dar viruşi din interiorul canulei pot rămâne mult timp virulenţi, uneori chiar zile întregi. Fierberea acelor poate distruge viruşii dacă se respectă timpul de sterilizare însă nu se poate efectua la acele uzuale din cauza amboului (capătului care se ataşează seringii) care este din plastic. O dezinfecţie prin alcool sau substanţe dezinfectante nu este suficientă, pentru că nu se poate pleca de la presupunerea că substanţa dezinfectantă a ajuns şi în lumenul (canula) acului.

• În unele cazuri există posibilitatea profilaxiei postexpunere. Aceasta cuprinde măsuri generale: spălarea penisului după contact, stoarcerea locului înţepat şi spălarea cu dezinfectante şi măsuri specifice de administrare de medicamente antiretrovirale. În cazul existenţei unei suspiciuni trebuie consultat imediat medicul pentru a evaluat riscul de contaminare şi pentru a începe profilaxia antiretrovirală. Această profilaxie constă în principal din medicaţia antiretrovirală administrată pacientului HIV-pozitiv.

Diagnostic

• Metodele de laborator folosite se împart în metode de depistare şi metode de confirmare. Scopul depistării este descoperirea tuturor persoanelor seropozitive, cu riscul de a depista în acestă primă fază şi falşi seropozitivi. Această depistare se face de exemplu prin teste rapide cu citire după doar 30 de minute sau teste ELISA. Din cauza posibilităţii unui test fals pozitiv, se recurge la confirmarea seropozitivităţii, testare care se supune unei stricte confidenţialităţi medicale pentru protejarea sferei de intimitate a celui posibil seropozitiv. Depistarea şi confirmarea infectării cu HIV se face în laboratoare specializate pentru aceasta, durata de manoperă a acestor teste fiind variabilă, de la ore (în cazul testului rapid) la săptămâni (în cazul testelor ELISA de prezumţie) sau Western-Blot (de confirmare a infecţie).

Definiţie şi clasificare • Infecţia cu HIV se clasifică conform criteriilor elaborate de CDC Centers for

Disease Control and Prevention revizuite ultima dată în 1993. Clasificarea se bazează pe trei categorii rezultate din tabloul clinic şi prezenţa moleculei CD4 de pe suprafaţa anumitor leucocite.

• Categoria A reprezintă infecţia simptomatică cu HIV. Categoria B cuprinde afecţiuni care nu definesc SIDA, care par a fi dependente de un deficit imun.

• angiomatoză bacilară• inflamaţii de bazin, mai ales anexite repetate• herpes zoster repetate sau larg răspândite• purpură trombocitopenică• temperatură ( hipertermie ) şi diaree de lungă durată, peste o lună• listerioză• candidoză bucală, cea vaginală cronică sau greu de tratat• displazie de col uterin• carcinoame in situ• neuropatii periferice.

• Categoria C cuprinde acele afecţiuni care definesc SIDA. Sunt de regulă afecţiuni oportuniste sau maligne care nu apar la organisme cu un sistem imun intact sau nu apar cu o asemenea prezentare şi evoluţie.

• Infecţii micotice• candidoze a căilor respiratorii şi esofag• histoplasmoză cronică• coccidiomicoză extrapulmonară sau diseminată• ciptococoză extrapulmonară• pneumonie pneumocistică carinii• Infecţii virale• infecţie cu virusul citomegaliei (cu excepţia afectării ficatui, splinei şi ganglionilor limfatici ) retinită

citomegalovirică• encefalopatie determinată de HIV.• herpes simplex cu ulceraţii cronice depăşind 1 lună, bronşite produse de herpes simplex• • Sarcom Kaposi cutanant la un bolnav de SIDA• sarcom Kaposi• encefalopatie multifocală progresivă virală• Infecţii bacteriene, protozoare• esofagită• criptosporioză cronică intestinală• pneumonie , pneumonii bacteriene recidivante (peste 1 an)• Salmoneloză septicemică recidivantă• tuberculoză• toxoplasmoza cerebrală• Tumori - cancer• limfoame blastice (imune), primar-cerebrale, limfom Burkitt• carcinomul invaziv de col uterin• sindromul Wasting (scădere de greutate bruscă fără factor etiologic)• Clasificarea CDC (Centers for Disease Control and Prevention) ia în considerare numărul de leucocite cu

molecula CD4 pe suprafaţa lor. Categoria 1 cuprinde cazurile cu peste 500 celule CD4/pl, Categoria 2 200-400 şi Categoria 3 sub 200 celule CD4/pl.

• Pentru determinarea stadiului de evoluţie se iau în considerare ambele clasificări. Un pacient cu candidoză oro-faringeană şi 300 de celule CD4/pl este încadrat în stadiul B2. Nu se revine la un stadiu anterior în cazul în care apare o îmbunătăţire a stării de sănătate.

• În Germania se vorbeşte de izbucnirea bolii SIDA în baza tabloului clinic general, SUA vorbeşte de SIDA când numărul de celule CD4 scade sub 200/pl chiar şi în absenţa simptomatologiei SIDA de boli oportuniste.

• Clasificarea CDC este clasificarea cea mai uzuală şi probabil cea mai bună dar are unele deficienţe. A fost revizuită ultima oară in 1993. Prin urmare nu sunt luate în considerare medicamentele apărute pe piaţă de atunci până în prezent şi nici modificările clinice datorate acestora. Este dominată de locul în care a fost stabilită, SUA, şi nu ia în considerare afecţiuni oportuniste din alte regiuni ale lumii cum este de exemplu penicillinoza din Asia.

Evoluţia• Infecţia HIV decurge în 4 etape.• Faza (etapa) acută (4-6 săptămâni)• După 2-6 săptămâni de la infecţie, pot apărea simptome asemănătoare cu gripa: temperatură, transpiraţie

nocturnă, greaţă, limfangită.• Simptomele cel mai des întâlnite sunt :• 80% temperatură ( hipertermie )• 75% oboseală• 68% stare generală alterată cu impresie de boală,• 54% cefalee - dureri de cap• 54% inapentenţă• 54% artralgii - dureri articulare• 51% erupţii cutanate• 51% transpiraţii nocturne• 49% mialgii - dureri musculare• 49% greaţă• 46% diaree• 46% combinaţia temperatură + erupţii cutanate• 44% faringită - dureri de gât• 37% ulceraţii - afte bucale• 34% ceafă înţepenită (probabil din cauza nodulilor limfatici umflaţi din zonă datorate limfangitei)• 32% scădere în greutate mai mare de 2,5 kg• 24% sensibilitate luminoasă• Sunt pacienţi care nu observă simptomele de mai sus, sau acestea lipsesc.• Pentru diagnosticarea unei infecţii acute cu HIV este necesar (pe lângă simptomele de mai sus) şi un rezultat

pozitiv a testului HIV-ARN respectiv PCR şi un test de confirmare negativ sau la limita negativităţii - Western Blot.

• Faza (etapa) latentă de boală(durează de regulă câţiva ani

• această perioadă se înmulţesc viruşii HI (HIV). Persoanele afectate care ştiu de infecţie nu au simptome fizice, clinice ci doar psihice.

• În Faza (etapa) a trei-a (A)ids (R)elated (C)omplex

• Simptomele sunt identice cu infecţia acută dar nu mai dispar.

• Faza (etapa) de boală SIDA• SIDA ca boală este definită când apar

bolile care descriu boala la un pacient HIV seropozitiv. Acestea se numesc boli, infecţii oportuniste. Acestea sunt inofensive pentru un pacient cu sistemul imun sănătos. Sistemul imun slăbit sau distrus al unui pacient HIV seropozitiv nu se mai poate apăra de aceşti agenţii patogeni inofensivi pentru un pacient cu sistem imun intact şi apar bolile sus enumerate. Limfocitele T sunt reperul care arată gradul afectării sistemului imun. Indicaţia de terapie este dată de scăderea lor sub limita de 200-400 de celule/pl.

• S-a elaborat teoria conform căreia nu toţi infectaţii HIV trec la faza de boală, dar teoria nu a putut fi încă confirmată.

Tratamentul bolii

• O vindecare a bolii nu este posibilă la această dată. Izbucnirea fazei 3 şi 4 precum şi evoluţia bolii poate fi încetinită prin medicamente antiretrovirale, pot fi tratate infecţiile oportuniste, bolile care o caracterizează atâta timp cât sistemul imun mai este încă activ, distrugerea lui completă duce inevitabil la moarte. Terapia corect aplicată poate prelungi viaţa celui afectat timp îndelungat.

• Terapia HIV trebuie începută imediat după contactul cu virusul HI (HIV), în primele ore de la contact. Tratamentul cu medicamente antiretrovirale nu trebuie întrerupt pentru a evita producerea de rezistenţe medicamentoase, virusul putând deveni foarte repede rezistent la ele, motiv pentru care trebuie respectat cu stricteţe orarul de terapie (un lucru care poate produce un stress suplimentar). Nu trebuie uitat nici posibilitatea apariţiei de reacţii secundare produse la această terapie, toate la un loc producând un disconfort psihic suplimentar a celui infectat.

Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART)

• este denumirea folosită pentru complexul mai multor medicamente antiretrovirale folosite concomitent. Scopul terapiei este reducerea numărului de viruşi sub limita detectabilităţii şi redresarea sistemului imun pentru a preveni astfel apariţia acelor boli care definesc declanşarea SIDA.

• Terapia HAART constă de regulă din două medicamenete asemănătoare inhibitorilor de reverse transcriptază nucleozidică NRTI (Nucleoside Reverse Transcriptase Inhibitor) şi un inhibitor de reverse transcriptază nenucleozidic NNRTI (Non Nucleoside Reverse Transcriptase Inhibitor), un inhibitor de protează PI (Protease Inhibitor) sau un al treilea analog nucleozidic. Ambele combinaţii medicamentoase au avantaje şi dezavantaje şi nu se poate spune care din ele este de recomandat, decizia luându-se pentru fiecare caz în parte.

• Combinaţia 2 NRTI + 1 PI a fost studiată în timp îndelungat, concluziile efectelor clincie trase din acest studiu reflectând un spectru larg. Dezavantajul este numărul mare de tablete necesare pentru terapia zilnică care duce o acceptanţă redusă din partea pacientului. În plus mai există pericolul toxicităţii prin administrare de lungă durată.

• Combinaţia 2 NRTI + 1 NNRTI are se pare o putere de frânare a înmulţirii virale asemănătoare dar nu există încă rezultate din studii clinice ci doar studii de laborator. Acceptanţa din partea pacientului este mai bună pentru că NNRTI este administrat oral doar o dată iar NRTI de două ori pe zi.

• Combinaţia din 3 NRTI (AZT,3CT,Abacavir) este administrată cel mai uşor, presupune cele mai puţine tablete. Substanţele active se găsesc toate trei într-o singură tabletă care se administrează de două ori pe zi. Alte combinaţii de NRTI nu pot fi incluse într-o singură tabletă din cauza drepturilor de patent asupra lor. În India, Africa de Sud, Brazilia şi Kenia se produc şi generice care conţin 2NRTI+NNRTI. Se pare că există puţine interacţiuni cu alte medicamente iar în caz de rezistenţă medicamentoasă mai stau încă două clase terapeutice la dispoziţie. Nu există însă studii de lungă durată cu punct final pentru această terapie cu generice, iar efectul inhibitor al dezvoltării virale pare a fi mai mic.

Pornirea terapiei HAART• Nu există un consens privind momentul cel mai potrivit de pornire a terapiei.

Trebuie analizat pericolul izbucnirii SIDA în raport cu riscul toxicităţii medicaţiei de lungă durată şi/sau dezvoltarea de rezistenţă antimedicamentoasă. Descoperirea toxicităţii mitocodriale a dus la reevaluarea tacticii „Hit hard and early!“ (loveşte tare şi timpuriu) care a fost aplicată pe la mijlocul aniilor '90. Terapia HAART începe azi abia în momentul în care a apărut deja o slăbire vizibilă a sistemului imunitar.

• Recomandările austro-germane iau trei factori în considerare: tabloul clinic al pacientului, valoarea CD4 şi încărcarea virală.

• O terapie HAART se recomandă străduitor pacienţilor care suferă deja de afecţiuni definitoare SIDA ca şi în cazul afecţiunilor rezultate din slăbirea sistemului imunitar dar care nu sunt incluse în lista bolilor definitoare SIDA. Recomandarea se face şi pacienţilor fără simptome dar care au titru CD4 cuprins între 200-350 şi celor cu un titru CD4 între 350-500 dar cu o încărcare virală mare (peste 100.000).

• Decizia momentului de începere a terapiei se ia individual, de la pacient la pacient, luând în considerare consecinţele psihice rezultate din începerea terapiei, a necesităţii acceptanţei ei.

Prevenire

• Prevenirea este metoda cea mai eficientă de oprire a răspândirii virusului HI. Acesta presupune folosirea prezervativelor, seringilor şi acelor de seringă sterile, a sângelui transfuzat sau prelucrat de la donatori de sânge anterior testaţi. Nu trebuie neglijat nici riscul schimbului permanent al partenerilor sexuali, a consumului de droguri, prevenirea transmiterii aici făcându-se cel mai eficient prin renunţarea la asemenea practici sau consumului de droguri injectabile. În cazul unei expuneri accidentale se recomandă trecerea imediată la profilaxia postexpunere.

• Nu există încă un vaccin HIV.• Toate cercetările pentru găsirea unui ser de vaccin au eşuat până

acuma din cauza ratei mari de mutaţie a virusului. Anticorpii dezvoltaţi pentru virusul SI (SIV) de care se pot îmbolnăvi maimuţele au fost eficienţi în condiţii de laborator, dar în natură s-a constat foarte rapid o mutaţie virală, vaccinul pierzându-şi astfel eficienţa.

Prevenire• Întrucat nu exista nici un vaccin contra HIV, singura modalitate de prevenire a infectiei este

evitarea comportamentelor care expun la riscul de infectare, de ex. folosirea în comun a seringilor si acelor sau contactele sexuale neprotejate. Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei cu HIV nu este - asa cum se afirma de multi - folosirea prezervativului, ci limitarea relatiilor sexuale la un singur partener neinfectat (monogamia) în cadrul legitim al casatoriei.

• • Întrucat multi din cei infectati cu HIV nu au nici un simptom, nu exista nici o modalitate de a sti cu

certitudine daca un partener sexual este infectat sau nu decat daca el sau ea a fost în mod repetat testat(a) pentru HIV sau nu s-a implicat niciodata în comportamente cu risc. Specialistii recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie protejarea prin folosirea prezervativelor din latex ori de cate ori se întretin raporturi sexuale orale, anale sau vaginale cu o persoana despre care nu se stie cu certitudine daca este sau nu infectata cu HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuala. Este însa bine sa se stie ca prezervativul este o bariera relativ eficienta împotriva virusului HIV. Din cauza unor pori care exista în mod natural în latexul de cea mai buna calitate (si care au diametrul de pana la 50 de ori mai mare decat diametrul unui virus HIV), precum si datorita unor defecte de fabricatie, depozitare, întretinere sau folosire, exista riscul transmiterii infectiei cu HIV chiar în conditiile folosirii prezervativului. Aceasta metoda preventiva relativa este însa promovata atat de agresiv datorita faptului ca se considera ca monogamia si abstinenta de la relatiile sexuale premaritale sunt concepte perimate, pe care majoritatea nu le mai respecta azi. Si atunci se alege raul mai mic din doua rele.

• • Desi exista unele dovezi de laborator ca spermicidele pot ucide virusul HIV, oamenii de stiinta

evalueaza utilitatea spermicidelor în prevenirea infectiei cu HIV. • • Riscul de transmitere a HIV de la femeia însarcinata la fat este semnificativ redus daca aceasta ia

AZT în cursul sarcinii, travaliului si nasterii, si daca si sugarul este tratat cu acest medicament pe parcursul primelor sase saptamani de viata.

Confidenţialitate• Este unanim recunoscut faptul că societatea civilă trebuie să

protejeze persoanele infectate cu HIV şi/sau bolnave de SIDA, motiv pentru care majoritatea ţărilor lumii au elaborat o serie de legi, acte normative, care reglementează pe de o parte dreptul la intimitate a celui afectat sau posibil afectat iar pe de altă parte măsurile care trebuie aplicate pentru a preveni răspândirea în continuare a infecţiei HIV pe lume. Măsurile generale pentru prevenirea contaminării au fost prezentate în capitolul anterior.

• Pentru protecţia confidenţialităţii de care trebuie să beneficieze fiecare infectat, a măsurilor de protecţie socială, a confidenţialităţii tratamentului adecvat, a fost elaborată şi aprobată în România Legea nr. 584 din 29 octombrie 2002 [1]. Actele normative apărute în baza aceste legi reglementează drepturile persoanei HIV pozitiv, dar şi măsurile care trebuie luate pentru protejarea anturajului, măsuri constând în primul rând în educaţie igienico-sanitară, informare a modului de transmitere a bolii de la om la om, a riscului de contaminare existent în viaţa de zi cu zi. Căile de contaminare şi riscul de contaminare sunt prezentate amănunţit în capitolele 1 şi 2 ale articolului.

Prevenirea HIV – Prezervativele masculineDe ce este nevoie de a utiliza prezervativul?

• Prezervativele sunt singura modalitate de protecţie care previne şi transmiterea infecţiilor sexual transmisibile (ITS), inclusiv HIV, şi sarcina.

• Getting ready, Choosing the right condom• Curent sunt disponibile multe tipuri de prezervative. În general, noţiunea de prezervativ se referă la

prezervativul masculin, ceea ce reprezintă un înveliş care se îmbracă pe penisului bărbatului, închis la un capăt.

• Citiţi mai multe despre Prezervativul feminin şi utilizarea acestuia • Există de asemenea şi prezervative pentru femei, sau învelişuri vaginale, care sunt utilizate de către

femei şi sunt introduse în vagin. Restul secţiunii se referă doar la prezervativul masculin.• Din ce sunt confecţionate prezervativele?• Prezervativele sunt de obicei confecţionate din latex sau poliuretan. Pe cît posibil, ar trebui să

utilizaţi prezervativul din latex, întrucît acestea sunt puţin mai de încredere şi disponibile în majoritatea ţărilor.

• Prezervativele din latex pot fi utilizate doar cu lubricanţi în bază de apă şi nu în bază de ulei, aşa ca Vaselina sau crema rece, întrucît acestea trec prin latex. Un număr mic de persoane au reacţii alergice la latex şi pot utiliza prezervativele din poliuretan în loc.

• Prezervativele din poliuretan sunt confecţionate dintr-un fel de plastic. Acestea sunt mai subţiri în comparaţie cu prezervativele din latex, astfel sporesc sensibilitatea şi sunt mult mai plăcute la atingere şi aspect exterior pentru unii utilizatori. Sunt de asemenea şi mai scumpe ca prezervativele din latex şi un pic mai puţin flexibile, astfel este nevoie de mai mult lubricant. Cu toate acestea, atît lubricanţi în bază de apă, cît şi în bază de ulei, pot fi utilizaţi împreună cu prezervativele din poliuretan.

• Nu este clar care din prezervative sunt mai durabile – există studii care sugerează ambele opţiuni. Cu toate acestea, cu oricare tip de prezervativ, posibilitatea de rupere este foarte mică, dacă sunt utilizate corect.

• Lubricarea prezervativelor de asemenea variază. Unele prezervative nu sunt lubricate deloc, unele cu substanţă din silicon, iar altele cu lubricant în bază de apă. Lubricarea prezervativelor are ca scop de a face prezervativele mai uşor de îmbrăcat şi mai confortabile de utilizat. De asemenea, aceasta poate preveni ruperea prezervativului.

• Spermicidele şi Nonoxynol 9• Prezervativele şi lubricantele uneori conţin un spermicid numit Nonoxynol 9.

Nonoxynol 9 în trecut se considera că previne graviditatea şi transmiterea HIV şi ITS, dar acum s-a dovedit a fi ineficient.

• Unele persoane au o reacţie alergică la Nonoxynol 9 care poate rezulta în răni mici, ceea ce ar putea chiar spori probabilitatea de transmitere HIV. Din acest motiv, prezervativele şi lubricantele cu Nonoxynol 9 pot fi utilizate doar dacă se ştie că ambii parteneri sunt HIV negativi. Cu toate acestea, utilizarea unui prezervativ (chiar dacă acesta conţine Nonoxynol 9) este o opţiune mai sigură decît sexul neprotejat.

• Ce forme şi arome pot avea prezervativele?• Prezervativele pot avea diferite forme. Majoritatea au capăt sub formă de

rezervor, cu toate că unele au un capăt simplu. Prezervativele pot avea formă simplă (cu margini drepte), anumită formă (zimţată la capul penisului), sau evazată (mai largi la capul penisului).

• Prezervativele nervurate au zimţi sau umflături în textura lor, care pot spori senzaţiile pentru ambii parteneri. Prezervativele pot avea de asemenea diferite culori.

• Alegerea formei depinde de preferinţele fiecăruia. Toate diferenţele de formă au ca scop întrunirea diferitor preferinţe şi sporirii plăcerii. Este important de a comunica cu partenerul pentru a fi siguri că alegerea vă satisface pe ambii.

• Unele prezervative sunt aromatizate pentru a spori plăcerea de la sexul oral. Acestea sunt sigure şi pentru sexul cu penetrare, dacă au fost testate şi aprobate adecvat.

• Ce mărimi pot avea prezervativele?• Prezervativele sunt disponibile în diferite lungimi şi lăţimi, iar diferiţi producători manufacturează diferite mărimi. • Nu există lungime standard pentru prezervative, cu toate că cele confecţionate din cauciuc natural întotdeauna

vor putea fi întinse în lungime în caz de necesitate pentru acoperi întreg penisul erect al bărbatului. • Lăţimea prezervativului poate de asemenea varia. Unele prezervative au o lăţime puţin mai mică pentru o

potrivire mai bună, pe cînd altele sunt puţin mai largi. Producătorii de prezervative au realizat cererea de diferite lungimi şi lăţimi şi sporesc tot mai mult gama de mărimi.

• Mărcile de înregistrare vor varia de la ţară la ţară, astfel va trebui să faceţi propriile investigaţii în acest sens. Nu există o marcă de înregistrare a prezervativelor care să fie recunoscută drept cel mai bună.

• Deci, cînd se utilizează prezervativul?• Un nou prezervativ trebuie utilizat la fiecare contact sexual. Niciodată nu utilizaţi acelaşi prezervativ mai mult de o

singură dată. Îmbrăcaţi prezervativul pe penisul erect şi înainte de orice contact între penis şi oricare parte a corpului partenerului. Dacă treceţi de la un contact sexual anal la unul vaginal, se recomandă de a schimba prezervativul.

• Unde pot fi găsite prezervativele?• Nu există limitări de vîrste pentru procurarea prezervativelor. Procurarea prezervativului indiferent de vîrsta pe

care o ai, demonstrează că eşti responsabil pentru acţiunile tale. Planificarea familiară sau clinicile de sănătate sexuală oferă prezervative gratis. Prezervativele sunt disponibile în multe magazine, inclusiv alimentare, chioşcuri, staţii de alimentare, etc. În multe ţări prezervativele se pot procura de la automate speciale amplasate în veceurile publice. De asemenea, prezervativele pot fi comandate pe internet de la diferiţi producători şi distribuitori.

Cum pot să verific dacă prezervativul este bun de utilizare?

• Prezervativele trebuie să corespundă standardului Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare a prezervativelor masculine din latex: ISO 4074:2002. Prezervativele sunt de asemenea supuse reglementărilor autorităţilor naţionale, aşa ca Food and Drug Administration (FDA) în SUA şi European Union CE în UE. Toate loturile de produse medicale care se vînd în Moldova trebuie să fie validate de către Agenţia Medicamentului a Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale şi să includă codul de bare special cu logo-ul holografic a MSPS.

• Prezervativele trebuie să fie plasate în pachete individuale care să nu distorsioneze prezervativul. Ambalajul trebuie să fie ermetic şi să protejeze produsul de oxigen, ozon, apă, vapori, raze ultra-violete şi lumină.

• Prezervativele au o dată de expirare (Exp) sau manufacturare (MFG) înscrisă pe cutie sau pe pachetele individuale care arată dacă prezervativul este bun pentru utilizare. Este important a se verifica această dată înainte de utilizare a prezervativului, precum şi condiţia ambalajului şi a prezervativului.

• Prezervativele pot să se deterioreze dacă nu sunt păstrate corect întrucît sunt afectate de temperatură şi lumină. Astfel, un prezervativ care a fost păstrat în buzunarul din spate, portofel sau buzunarul maşinii nu se recomandă a fi folosit. Dacă prezervativul este lipicios sau foarte uscat la atingere, nu se recomandă a fi utilizat întrucît ambalajul a fost probabil deteriorat.

• Cum se utilizează prezervativul?• Deschideţi ambalajul prezervativului din colţ cu atenţie pentru a nu rupe prezervativul cu unghiile, dinţii sau alte

acţiuni dure. Asiguraţi-vă că ambalajul şi prezervativul sunt în condiţie bună şi verificaţi dacă data de expirare nu a trecut.

• Puneţi prezervativul pe vîrful penisului erect şi dacă prezervativul nu are un rezervor în vîrf, lăsaţi puţin spaţiu pentru colectarea spermei. Dacă bărbatul nu este circumcis, trageţi prepuţul înainte de a rula prezervativul pe restul penisului.

• Prin ciupire cu o mînă scoateţi aerul din vîrful prezervativului, iar cu cealaltă rulaţi prezervativul pe penis. Îmbrăcaţi prezervativul pînă la baza penisului şi eliminaţi eventualele bulele de aer. (Bulele de aer ar putea cauza ruperea prezervativului).

• Dacă doriţi să utilizaţi lubricant, aplicaţi-l pe partea din afară a prezervativului. Întotdeauna utilizaţi lubricant în bază de apă (aşa ca KY Jelly sau Liquid Silk) cu prezervativele din latex, întrucît lubricantele în bază de ulei pot deteriora latexul.

• Prezervativul poate fi îmbrăcat nu doar de bărbat – poate fi tentant ca partenera să facă acest lucru.

Cum procedez dacă prezervativul nu se desface?

• Prezervativul trebuie să ruleze lin şi uşor de la marginea exterioară. Dacă întruniţi dificultăţi sau dacă vă ia mai mult de cîteva secunde, probabil înseamnă că încercaţi să îmbrăcaţi prezervativul invers. Pentru a scoate prezervativul, nu încercaţi să în rulaţi înapoi. Ţinînd de margine şi scoateţi-l încet. Apoi încercaţi cu un alt prezervativ.

Prevenirea HIV – Prezervativul femininCe este prezervativul feminin?

• Prezervativul feminin este un înveliş sau pungă cu o lungime de 17cm. Se poartă de către femei în timpul actului sexual. Acesta căptuşeşte vaginul şi ajută la prevenirea sarcinii şi a infecţiilor sexual transmisibile (ITS), inclusiv HIV.

• La fiecare capăt al prezervativului se află un inel flexibil. La capătul închis al învelişului, inelul flexibil este inserat în vagin pentru a menţine prezervativul feminin în locul cuvenit. La celălalt capăt al învelişului, inelul rămîne în afara vulvei la intrarea în vagin. Acest inel serveşte drept ghid în timpul penetrării şi previne intrarea învelişului pe deplin în vagin.

• Înăuntrul prezervativului de află un lubricant în bază de silicon, dar se pot utiliza şi lubricante adiţionale. Prezervativul nu conţine spermicide. Prezervativul feminin nu trebuie să fie utilizat concomitent cu prezervativul masculin din latex, întrucît fricţia dintre două prezervative ar putea cauza ruperea acestora.

DA LA INCEPUTUL MILENIULUI III

• Inceputul de mileniu III ne face sa asistam la drame de dimensiuni catastrofale. Nu ma voi referi razboiul din Irak, sau la recentul tsunami, evenimente care au atras atentia tuturor zilele acestea, ci la o drama ceva mai veche, dar deosebit de ingrijoratoare: SIDA. Am avut ocazia sa lucrez cativa ani cu adulti si copii HIV+. Pentru mine a fost o experienta despre care va pot spune ca m-a schimbat pentru totdeauna. S-a spus ca puterea corupe, si ca puterea corupe in mod absolut. Cred ca nu gresesc daca fac o parafraza spunand ca suferinta maturizeaza, si ca suferinta absoluta maturizeaza ca nimic altceva. Chiar si pe cei care asista la ea.

Teoria modului de formare a virusului

• Virusul HI este strâns înrudit cu virusul care determină la primate boli asemănătoare cu SIDA. Există o ipoteză, azi unanim acceptată, conform căreia virusul a trecut la începutul secolului al XX-lea de la maimuţă la om. Există referiri la cazuri care arată că această mutaţie de la primate la om a avut loc (pentru cazuri izolate) deja înaintea secolului trecut.

• • Virusul HI provine probabil de la virusul SI găsit la cimpanzei• Nu există date certe privind timpul, locul, animalul gazdă, felul şi numărul de transmiteri de la primate

la om.• La cimpanzei s-a descoprit un virus, numit SIV (SIV, engl. simian immunodeficiency virus,

simian=maimuţă), aproape identic cu virusul HIV. Virusologii din Birmingham, Alabama au elaborat teoria apariţiei virusului HI. Virusul SI de care se îmbolnăvesc cimpanzei este compus din două virusuri, găsite ambele la macaci (lat. cercopithecus) o specie de maimuţe vânate şi mâncate de cimpanzei. Teoria elaborată spune că aceşti doi viruşi s-au unit în corpul cimpanzeilor, dând naştere virusului SI. Transmiterea virusului la om a avut loc conform părerii cercetătorilor deja în anii 30 a secolului XX prin consumul cărnii de cimpanzeu.

• Alte cercetări au adus la iveală faptul că virusul a apărut prima dată în Africa de vest, dar nu se ştie dacă nu au fost mai multe focare virale în zone geografice africane diferite. Cercetările filogenetice a subtipurilor HIV şi între HIV şi SIV dau naşterii bănuielii transmiterii repetate de la cimpanzeu la om în Camerun şi/sau ţările învecinate.

• Teoria elaborată de Tom Curtis în 1992 nu a putut fi demonstrată de jurnalistul Edward Hooper. Conform acestei teorii virusul ar fi fost transmis de la cimpanzei la om cu ajutorul unui vaccin antipoilomielită pentru că acest vaccin ar fi fost produs cu ajutorul cimpanzeilor la sfârşitul anilor 50. Cu toate că se ştie că au apărut cazuri mai dese de infectare în zona actualei Republici Democratice Kongo nu s-a putut demonstra această teorie pentru că o mostră de vaccin păstrată la Londra a arătat nu doar absenţa ADN-ului de cimpanzeu ci şi absenţa virusului HI din acest ser, nefolosindu-se pentru acest ser organe de cimpanzeu.

• Testele grilă sunt o metodă interactivă eficientă de verificare a cunoştinţelor dumneavoastră. Ele vă vor demonstra cât de bine sunteţi familiarizaţi cu diverse teme în legătură cu HIV. Marcaţi varianta aleasă pentru fiecare întrebare apăsând pe răspunsul corespunzător (Dacă omiteţi un răspuns, el va fi automat considerat greşit). După ce alegeţi toate răspunsurile care vi se par corecte, apăsaţi pe butonul Verificarea răspunsurilor pentru a vă vedea scorul dumneavoastră precum şi statistica scorurilor înregistrate de persoanele care deja au susţinut testul.

• Toate întrebările au aceeaşi importanţă şi scorul final reprezintă raportul dintre numărul de răspunsuri corecte şi numărul total de întrebări din testul grilă.

• 1. Este adevărat că doar homosexualii se pot infecta cu HIV?• Da• Nu• Doar bărbaţii homosexuali• Doar femeile homosexuale• Atât persoanele homosexuale cât şi cele heterosexuale pot fi infectate cu HIV.• 2. Aproximativ câţi oameni care trăiesc cu HIV există în întreaga lume?• 40.3 milioane• 25.8 milioane• 3.5 milioane• Conform datelor UNAIDS/OMS, la finele anului 2005, pe glob existau 40,3 milioane

de oameni care trăiau cu HIV.• 3. Cum poţi recunoaşte o persoană HIV pozitivă?• Prin felul ei de a acţiona• Arată obosită şi bolnavă• Nu există criterii evidente• Nu există simptome vizibile în baza căror să fie posibil de determinat persoanele cu

statut HIV-pozitiv. Persoanele care trăiesc cu HIV pot să arate şi chiar să se simtă complet sănătoase în pofida faptului că sistemul lor imun ar putea fi afectat. Este important de a ţine cont că odată ce o persoană este infectată cu HIV, aceasta poate transmite infecţia imediat, chiar dacă se simte perfect sănătoasă.

• Informaţie mai detaliată: Simptomele HIV şi SIDA

• 4. Te poţi infecta cu HIV dacă utilizezi o cană în comun cu o persoană infectată?• Da• Nu• Doar dacă nu speli cana• Virusul imunodeficienţei umane (HIV) nu se poate replica în afara organismului gazdă, cu excepţia unor condiţii

extreme de laborator. HIV nu supravieţuieşte o perioadă prea îndelungată în aer şi, deci, nu poate fi transmis prin scuipat, strănut, utilizarea în comun a veselei sau a instrumentelor muzicale, spre exemplu.

• Informaţie mai detaliată: Căile de transmitere HIV• 5. Când a fost definită SIDA pentru prima dată?• 1977• 1987• 1982• Sindromul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA) a fost definit pentru prima dată în 1982.• Vezi Istoria SIDA• 6. Care dintre următoarele remedii oferă cea mai eficientă protecţie împotriva infecţiei cu HIV?• Prezervativele• Pastilele contraceptive• Gelul spermicid• Pastilele contraceptive şi gelul spermicid protejează doar împotriva sarcinii. Prezervativele, pe de altă parte,

protejează împotriva contactului cu lichidele biologice care conţin infecţia HIV.• 7. Care sunt simptomele caracteristice infecţiei cu HIV?• Nu există simptome specifice• Usturime pe tot corpul• Persoana pare obosită• Nu există simptome evidente care ar putea fi interpretate drept semne distincte ale infecţiei cu HIV.• Informaţie mai detaliată: Simptomele infecţiei cu HIV• 8. Ce este HIV?• Un virus• O bacterie• O ciupercă• HIV este un virus (virusul imunodeficienţei umane). Virusurile infectează celulele organismelor vii şi se replică

(creează copii proprii) în interiorul celulelor gazdă cu ajutorul mecanismelor vitale ale acestora. Atunci când, în urma replicării, apare un număr mare de viruşi, aceştia lezează membrana celulei gazdă (distrugând celula în consecinţă) şi pătrund în alte celule, unde urmează acelaşi proces.

• Informaţie mai detaliată: Virusul HIV

• 9. Insectele pot transmite HIV?• Numai ţânţarii• Da• Nu• Studiile efectuate de mai mulţi cercetători au arătat că HIV nu se transmite prin intermediul insectelor,

chiar şi în regiunile cu prevalenţă înaltă a infecţiei cu HIV şi populaţii mari de insecte precum ţânţarii.• Informaţie mai detaliată: Căile de transmitere HIV• 10. Ce înseamnă ITS?10. Ce înseamnă ITS?• Infecţii cu transmitere sexuală• Internare cu tratament special• Imunitate transmisă standard• Acronimul standard utilizat pentru Infecţiile cu Transmitere Sexuală este ITS.• 11. Există vreun remediu de tratare a infecţiei cu HIV?• Da• Nu• Este disponibil doar în cazul prescripţiei medicale• Deocamdată nu există nici o modalitate de a elimina HIV dintr-un organism infectat şi unica metodă de

a fi în siguranţă este evitarea infectării. Totuşi există medicamente antiretrovirale care încetinesc replicarea HIV şi, în consecinţă, progresul infecţiei în întregime. Acestea pot menţine sănătatea persoanei pe parcursul mai multor ani şi îmbunătăţi calitatea vieţii acesteia.

• 12. Când este Ziua Internaţională SIDA?• 1 ianuarie• 1 decembrie• 1 iunie• Ziua Internaţională SIDA, marcată la 1 decembrie, este o oportunitate pentru oamenii din toată lumea

de a-şi uni eforturile în vederea adoptării unor măsuri eficiente de răspuns la infecţia cu HIV.

• 13. În care grup de vârstă infecţia cu HIV este cea mai răspândită?• 0-14 ani• 15-24 ani• 25-34 ani• Conform datelor UNAIDS/OMS privind SIDA, infecţia cu HIV este cea mai frecventă în grupul de vârstă 15-24 ani.• Vezi Epidemia globală SIDA continuă să crească• 14. Există vreo diferenţă între HIV şi SIDA?• Da, HIV este virusul care cauzează SIDA• Nu, HIV şi SIDA înseamnă acelaşi lucru• Da, SIDA este virusul care cauzează HIV• HIV este virusul imunodeficienţei umane – agentul patogen care distruge treptat sistemul imun al organismului,

astfel lipsindu-l de capacitatea de a lupta cu bolile. SIDA este sindromul imunodeficienţei dobândite – o boală fatală care apare în rezultatul acţiunii îndelungate a infecţiei cu HIV, caracterizată prin incapacitatea organismului de a lupta cu bolile.

• Informaţie mai detaliată: Diferenţa dintre HIV şi SIDA• 15. Ce pondere în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV reprezintă femeile?• Circa 25%• Circa 50%• Circa 75%• Conform ultimului raport UNAIDS/OMS privind SIDA, circa 50% dintre persoanele care trăiesc cu HIV sunt femei.• Vezi Epidemia globală SIDA continuă să crească• 16. Este oare posibil de a diminua riscul de transmitere HIV de la mamă la făt?• Da, riscul poate fi redus esenţial• Nu, din păcate este imposibil• Da, riscul poate fi micşorat, însă într-o măsură nesemnificativă• Un tratament de prevenire reuşit şi intervenţiile medicale corespunzătoare pot reduce probabilitatea ca un copil să

fie infectat cu HIV de la 25% la mai puţin de 2%.• Informaţie mai detaliată: Motivele de testare la HIV în timpul sarcinii• 17. De câte mărimi pot fi prezervativele?• De multe mărimi diferite• Obişnuită şi mare• Există o singură mărime care se potriveşte tuturor• Prezervativele pot avea lungimi şi diametre foarte diferite, mărimile variind de la producător la producător.• Informaţie mai detaliată: Cum rămâne cu dimensiunile prezervativelor?