Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemitanu“ Catedra Chirurgie OMF şi Implantologie orală “Arsenie Guţan”

Sialozele

A efectuat: Glinschi Vitalie, gr. 301

Chisinau 2014

Termenul "sialoza" a fost introdus de către S. Rauch în 1956. In cadrul acestui termen se combina bolile degenerative ale glandelor salivare, care sunt cauzate de dereglari generale în organism și conduc la modificări patologice ale secreției.

Modificările de tip inflamator in glande tratate ca secundare, care apar ca urmare a patrunderii in glanda a infecției prin duct din cauza salivației reduse. Acest termen accentuează natura non-inflamatorie primară a bolii. Termenul a fost adoptat de către OMS și inclus în clasificarea histologica Internațională de tumori ale glandelor salivare în 1974 și în 1991 in grupul "afectiuni pseudotumorale”.

Sinonime: sialoadenoza, sialozadenita, sialadenită interstițială, sialopatia hipertrofică sialoza simptomatica, hipertrofia benignă a glandelor salivare, etc.

Etiologie

În funcție de motivele care determina modificari degenerative in glandele salivare mari au fost propuse mai multe clasificări ale sialozelor (S. Rauch, 1959; G. Siefert, 1966, BC Kovalenko, 1970 IF Romacheva, 1973; J. Haubrich, 1976; Sementchenko GI, AF Kovalenko , 1982; BC Kolesov, 1987; PM Solntcev și colaboratorii, 1991, etc.).

A.M. Solntseva si colab. (1991), face distincția între următoarele tipuri de sialoze: - Endocrine; - Neurogene; - Asociate cu malnutriție (nutriționale); - Mixte; - De etiologie necunoscută.

În patogeneza joacă un rol important dereglarea vegetativă cauzată în principal de partea simpatica a sistemului nervos autonom a glandei salivare.

Sialozele endocrine se dezvolta în bolile endocrine, tulburari hormonale si alte dereglari (tulburari ale funcției gonadelor, diabet zaharat, gusa toxica difuza, debutul menopauzei, etc). Sialozele neurogenice apar în osteocondroza coloanei cervicale, traume psihice, nevroze vegetative, sindrom diencefalic, etc. Sialozele nutritionale se observa în emaciere, bolile tractului gastro-intestinal (hepatite, ciroza, colita, pancreatita, etc) Sialoze mixte - o combinație de factori etiologici enumerate anterior.

Cel mai frecvent sunt afectate: 1. parotidele; 2. glandele submandibulare 3. iar sublingualele - exceptional

Clinica Manifestările clinice ale sialozelor sunt asemănătoare între ele, indiferent de factori etiologici care le-au cauzat . Se caracterizeaza printr-o marire in volum recidivanta a glandelor parotide, mai rar a altor glande salivare mari . Marirea in dimensiuni a glandei apare de multe ori fără un motiv aparent . Pacientii de obicei asociaza aceasta cu hipotermie, supraîncălzire, răceli și alți factori. Marirea in volum persista de la câteva zile pina la câteva săptămâni și apoi încet revine la norma.Frecventa recidivelor variaza (de la o dată pe săptămână pina la o data la șase luni). Dimensiuni marite ale glandelor salivare variaza de la abia vizibile pina la edematierea pronunțată.La fel, pacientii deseori acuza senzatia de uscaciune bucală, dificultati în fonație, masticație, deglutiție.In evolutia sialozei Kolesov (1987) distinge trei etape : inițiala (etapa de hipersecreție) , etapa clinicei exprimate (faza de producere scazuta a secretiei și modificări degenerative ale epiteliului) și tardiva (stadiu de lipomatoza și fibroza).

La examenul obiectiv se atesta: • asimetrie faciala cauzata de marire unilaterala a glandei parotide sau glande parotide marite bilateral. Glandele la palpare sunt de obicei indolore sau slab dolore.• Culoarea pielii nu este schimbata • Pielea se ia usor in plica ( marire neinsemnata in volum a glandei) sau nu se ia in plica ( la o marire considerabila in dimensiuni) • Deschiderea cavitatii bucale e libera• Mucoasa bucala de obicei este uscata și poate fi hiperemiata deoarece cei mai multi pacienti se adreseaza la medic în faza de producere scazuta a secretiei Orificiul de deschidere a ductului nu este schimbat. • La masajul glandei la majoritatea pacientilor din duct se elimina saliva transparenta, de fluxul de saliva clar este alocată , mai rar - saliva vâscoasa cu mucus si fulgi de fibrina, iar în unele cazuri - saliva tulbure. • Eliminarea salivei din glanda afectata este scazuta. A.F Kovalenko ( 1982) a constatat o dereglare a formarii fermentilor de catre glanda.

Marire in volum a glandei parotide:

Marire in volum a glandei parotide:

În urma sialografiei glandei parotide se releva următoarele modificări : ingustarea ducturilor mici și mai mari , desen mai sarac a parenchimului. Îngustarea canalelor excretoare este conditionata de compresia acestora prin intermediul hipertrofiei și hiperplaziei celulelor parenchimului glandei. Dacă in timpul sialozei se dezvolta modificările inflamatorii , e posibila deformarea canalului excretor principal și a ducturilor de ordinul I, II , și anume se dezvoltă sialodochita. Pe linga aceasta, in glanda se observa modificări inflamatorii sub formă infiltrate de celule rotunde periductale , și înstadiu avansat al sialozei - înlocuirea celulelor parenchimului glandei cu tesut adipos sau fibros. ( BC Kolesov , 1987). Tabloul citologic al salivei este fara modificari patologice.

Sialografia

Sialografia glandei parotide:

Din grupul mare ale sialozelor fac parte cîteva afecțiuni cu o simptomatologie clinica specifică:

- sindromul Gougerot-Sjogren, - boala Mickulitz, - boala Besnier-Boeck-Schaumann, - leziunea limfoepiteliala benigna.

Sindromul Sjogren

-triplă simptomatologie: buco-faringiene (xerostomia), oculară și articulară. - Boala apare mai frecvent la femei dupa varsta de 40-45 ani. - Clinic, boala poate debuta prin manifestări parotidiene, oculare sau articulare, de tip reumatismal.

Boala Mickulicz

-Este o afectiune rara, cu evolutie benigna -Care se manifesta prin hipertrofia simetrica a glandelor salivare si lacrimale insotita de scaderea, pana la disparitie, a secretiei acestor glande. -Afectează vîrstnici, atat femei cît si barbati. Subiectiv, bolnavii acuza senzatia de uscaciune a cavitatii bucale si senzatia de corpi straini la nivelul conjunctivei bulbare datorita uscaciunii corneei. -Dupa o perioada de crestere progresiva, glandele raman intr-un stadiu constant hipertrofiat fara sa-si modifice volumul in continuare. -Prinderea concomitenta a glandelor salivare (parotide, submandibulare, sublinguale) si lacrimale precum bilteralitatea afectiunii, permit punerea diagnosticului in formele cu evolutie tipica.

Boala Besnier-Boeck-Scaumanann

Este considerata o afectiune a sistemului reticuloendotelial cu simptomatologie polimorfa. Se caracterizeaza prin :

- leziuni cutanate nodulare (sarcoidele BoecK); - leziuni ale mucoasei valului, amigdalelor si faringelui sub forma unor noduli alb-galbui cu lizereu rosu, diseminati sau in grupuri; - leziuni osoase, ganglionare, pulmonare etc. Tumefierea glandelor parotide și mai rar submandibulare reprezinta un semn esential al acestei afecțiuni.

Leziunea limfoepiteliala benigna Este asemanata de multi autori cu sindromul Sjogren sau cu boala Mickulicz, datorita simptomatologiei comune (parotidomegalie uni- sau bilaterala si hiposialie), dar fara afectarea glandelor lacrimale. Diferentierea nu poate fi facuta decat histologic. Se presupune că s-ar maligniza fie pe linie limfatica (limfom malign), fie epitelială (adenocarcinom).

DiagnosticDiagnosticarea bolii prezintă anumite dificultăți din cauza varietatii de factori etiologici care duc la dezvoltarea sialozei. Diagnosticul se bazeaza pe anamneza, examenul clinic al pacientului, precum și rezultatele sialografiei si a sialometriei, precum și datele morfologice ale biopsiei de studiu ale glandelor salivare. Acești pacienți trebuie să se efectueze o evaluare completă pentru a identifica bolile existente în alte organe și sisteme.

TratamentTratamentul pacienților cu sialoza ar trebui să vizeze în primul rând, tratarea bolii care a fost cauza modificărilor degenerative ale glandei ( hormonale , neurogene , etc ) . Adica, tratamentul bolnavilor cu sialoze ar trebui să fie efectuată în colaborare cu endocrinolog , neurolog , ginecolog , internist , sau alt specialist.Stomatologul efectueaza un tratamentul simptomatic si are drept scop lupta cu xerostomia si consecinte sale.Se pot lua urmatoarele masuri:

-Pentru ameliorarea uscaciunii mucoasei bucale- saliva artificială -Pentru a normaliza salivație - acupunctura , galvanizare și electroforeză de novocaină ( hidrocortizon , iod , galantamina , etc ), în regiunea glandelor salivare-Blocadele cu anestetice a ganglionilor cervicali superiori-terapie antiinflamatorie ( salol , methenamine , etc ) , inhibitori de protează ( LD Chulak , 1983) - Vitaminoterapie masiva (A, B, C, PP) si cu fier. - Prednisonul - 30 mg de zi, marindu-se treptat doza. - Imunosupresoare de tipul Azathioprinei, Ciclofosfamidei, Clorambucilul sau al D-penicilaminei. - Imunodepresoare - reduce infiltratul limfocitar ,dar sub supravegherea stricta. - Instilatiile endocanaliculare cu hidrocortizon în stadiile initiale, 6-8 instilatii endocanaliculare de hidrocortizon la care se adauga si penicilina.

Tratamentul chirurgical se efectueaza in cazul formelor cu hipertrofie parotidiana marcată de tip pseudotumoral se poate practica parotidectomia subtotală cu conservarea nervului facial.

Cel mai complicat se trateaza pacientii cu sialoze de tip mixt (afectiunile asociate agraveaza evolutia bolii), de asemenea pacientii cu sialoze de etiologie necunoscuta.

Multumesc pentru atentie!