Sfinti Martiri in Scythia Minor

5/14/2018 Sfinti Martiri in Scythia Minor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/sfinti-martiri-in-scythia-minor 1/7

SFINTI MARTIRI IN SCYTHIA MINOR

Credinta crestina a avut inca de la aparitia sa adversari atat din partea unora dintre iudei cat si

din partea autoritatilor romane pagane. Opozitia aceasta s-a manifestat, in forma ei cea mai

violenta, sub forma persecutiilor.

Persecutiile indurate de crestini din partea autoritatilor romane au inceput in anul 64, sub

imparatul Nero (54-68), si au durat pana la anul 313 cand Sfantul Imparat Constantin cel Mare a

acordat libertate, prin edictul de toleranta religioasa de la Mediolanum (Milano), credintei

crestine. Si chiar si dupa acest important moment din viata Bisericii crestine au mai fost

declansate persecutii impotriva crestinilor, sub imparatul Liciniu (intre 320-324) si Iulian

Apostatul (361-363).

Cea mai crunta persecutie anticrestina a fost cea din timpul imparatului Diocletian (284-305). In

timpul acestui imparat au fost emise patru edicte imperiale de persecutie - trei in anul 303 si

unul in anul 304. Prin acestea s-a decretat la inceput daramarea locasurilor de cult crestine,

interzicerea adunarilor crestine si arderea cartilor sfinte, apoi arestarea clericilor crestini siuciderea celor care refuzau sa se lepede de credinta crestina; in final a fost declansat un razboi

total impotriva Bisericii crestine.

In timpul persecutiei lui Diocletian in Scythia Minor este cunoscut cel mai mare numar de

martiri crestini. Chiar in primul an al persecutiilor, 303, la Halmyris, cetate situata pe bratul

Sfantul Gheorghe al Dunarii, au primit mucenicia Sfintii Martiri Epictet si Astion.

HALMYRIS

Viata Sfintilor Epictet si Astion si patimirea lor sunt binecunoscute datorita Actului lor martiric care s-a pastrat. Din ea

aflam ca Sfintii Epictet si Astion nu erau localnici dobrogeni. Ei

au sosit in Scythia Minor de undeva "din partile Orientului".

Sfantul Epictet era preot misionar iar tanarul Astion era unul

dintre cei pe care el i-a convertit la credinta crestina. Motivul

pentru care ei s-aui refugiat in Scythia Minor a fost hotararea

Preotului Epictet de al feri pe Astion, la cererea acestuia, de

eventuala incercare a parintilor lui de al readuce la paganism.

Odata ajunsi in Scythia Minor ei s-au asezat la gurile Dunarii, in

cetatea Halmyris, unde duceau o viata ascetica si propovaduiaucredinta crestina. Succesele lor misionare printre localnicii

dobrogeni se datorau si faptului ca ambii Sfintii savarseau, cu

puterea lui Dumnezeu, minuni. Actul martiric descrie in acest

sens mai multe minuni - vindecarea unei copile paralizate, a

unui om indracit, a unei femei oarbe - savarsite la inceput numai

de Sfantul Epictet iar mai apoi si de tanarul Astion.

In timpul unei vizite in cetatea Halmyris a comandantului militar al provinciei, Latronianus, cei

doi sfinti au fost arestati sub acuzatia ca "indeparteaza pe multi de la jertfele datorate zeilor".

Au fost torturati timp de mai multe zile iar in final condamnati la moarte si decapitati. Ei au

primit mucenicia in ziua de 8 iulie a anului 303. Sfantul Preot Epictet era atunci in varsta deaproape 60 ani iar Sfantul Astion, ucenicul sau, in varsta de aproape 35 ani. Sfintele lor moaste,



care savarseau minuni chiar si dupa moartea lor, au fost ingropate cu mare grija de crestini. In

urma patimirii lor mai multi martori ai chinurilor indurate si a minunilor savarsite de Sfintii

Epictet si Astion, printre care si unul dintre anchetatori, pe nume Vigilantius, au primit credinta

crestina.

Tot din Actul lor martiric mai stim ca dupa martirizarea celor doi sfinti la Halmyris au sosit parintii lui Astion, Alexandru si Marcellina, veniti in cautarea fiului lor. Afland de cele

petrecute cu fiul lor de la credinciosii crestini de aici ei au hotarat sa imbratiseze la randul lor

credinta crestina. Au fost astfel catehizati de preotul Bonosus si apoi botezati de Evanghelicus,

"episcopul lui Hristos" din aceasta provincie.

Mai tarziu, cand Biserica a dobandit deplina libertate, Sfintele lor Moaste au fost asezate in

cripta unei bazilici din interiorul cetatii Halmyris pentru a fi cinstite de credinciosii crestini.

Deosebit de important este faptul ca acestea au fost descoperite in anul 2001 in ziua praznuirii

Adormirii Maicii Domnului (15 august). In prezent ele se gasesc asezate spre cinstire in

catedrala arhiepiscopala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din orasul Constanta.

La Dunavatul de Sus, localitate situata in vecinatatea vechii cetatii Halmyris se ridica acum o

manastire de calugari care va purta chiar hramul Sfintilor Mucenici Epictet si Astion. Dupa

ridicarea acestei manastiri urmeaza ca sfintele moaste ale celor doi mucenici crestini sa fie

aduse si depuse aici.

TOMIS

Cei mai multi sfinti martiri sunt cunoscuti in Scythia Minor la Tomis, metropola provinciei si,

pana la cumpana secolelor V-VI, singurul centru eparhial dintre Dunare si Mare. Numarul

martirilor care au patimit aici depaseste cifra de 60. Marea lor majoritate si-au dat viata pentrucredinta crestina in primul sfert al secolului al IV-lea, in timpul persecutiilor declansate sub

Diocletian (303-304) si Liciniu (320-324). In cele ce urmeaza vor fi prezentati doar unii dintre

acesti martiri, despre care informatiile documentare sunt mai bogate.

La 13 septembrie, prima luna a anului bisericesc, la Tomis erau prasnuiti, asa dupa cum aflam

din vechile sinaxare, Sfintii Macrobiu, Gordian, Ili (Helia), Zotic Lucian si Valerian. Ei au

patimit prin anii 323-324, in timpul persecutiei lui Liciniu. Primii doi dintre acestia, Macrobiu

si Gordian erau doi tineri din partile Asiei Mici, unul din Paflagonia, celalalt din Capadocia. Ei

slujeau la curtea imparatului Liciniu. Aflandu-se ca sunt crestini au fost exilati in Scythia

Minor, la Tomis. Aici au asistat la procesul Sfintilor Zotic, Lucian si Ili (Helia) care in final au

si fost decapitati pentru faptul ca au refuzat sa se lepede de credinta crestina. Ulterior, Macrobiusi Gordian au primit si ei mucenicia fiind condamnati la moarte prin ardere in foc. Ultimul

dintre cei praznuiti in aceasta zi, Valerian, a murit plangand pe mormintele fratilor sai de

credinta.

La data de 2 ianuarie Martirologiul roman pomeneste ca martiri la Tomis pe fratii Argeu,

Narcis si Marcelin. Toti au murit in timpul aceleiasi persecutii a lui Liciniu (320-324). Ei au

refuzat sa se inroleze in armata paganizata a lui Liciniu. Primii doi au fost ucisi de sabie iar

ultimul, Marcelin, a fost aruncat in mare. Trupul acestuia din urma a fost gasit de Amanthus

(Amadus), un om pios, care l-a dus pe ascuns in casa sa unde a savarsit mai multe vindecari

minunate.



Numele acestor ultimi trei sfinti martiri este legat de cel al episcopului mucenic Titus (Filus).

Conform Martirologiului ieronimian Tit a fost parintele - trupesc sau sufletesc - al Sfintilor

Argeu, Narcis si Marcelin. Un alt document, Acta Sanctorum, afirma ca si el a patimit ca martir

tot in timpul persecutiei lui Licinius (pe la 2-3 ianuarie 319-324). A fost aruncat in mare,

asemenea lui Marcelin, deoarece a refuzat sa indeplineasca serviciul militar, incompatibil cu

slujirea sa arhiereasca. Dupa cate se pare la el se refera o inscriptie, pastrata fragmentar,descoperita la Tomis, cu textul "Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul...".

Un alt episcop dobrogean martir a fost Efrem. El a fost trimis ca sa propovaduiasca credinta

crestina in jurul anului 300 de catre episcopul Hermon al Ierusalimului. In Scythia el a fost

arestat pentru faptul ca era crestin. Deoarece a refuzat sa se lepede de credinta crestina si sa

jertfeasca idolilor episcopul Efrem a fost decapitat in ziua de 7 martie 304 in timpul persecutiei

lui Diocletian (303-304).

NICULITEL - NOVIODUNUM

In anul 1971 au fost descoperita la Niculitel (jud. Tulcea), localitate situata pe teritoriul careapartinea in antichitate cetatii Noviodunum cripta martyrion a unei bazilici crestine. In

interiorul acesteia au fost descoperite, in partea superioara a criptei, moastele intregi a patru

martiri. Ele erau asezate intr-un sicriu mare de lemn, de forma trapezoidala (1,98 m x 1,40 m)

asezat pe pardoseala din lespezi de calcar a criptei. Pe peretii interiori ai criptei, in partile de sud

si de nord sunt zugravite doua inscriptii. Cea de pe peretele de nord confirma faptul ca este

vorba de osemintele a patru crestini care au patimit pentru credinta crestina: "Martirii lui

Hristos" ( ). A doua inscriptie, de pe peretele de sud, indica numele

celor patru Sfinti Martiri: "Martirii Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos" (

, , , ).

Cei patru Sfinti Martiri de la Niculitel sunt trecuti

in martirologiile vremii la data de 4 iunie. Din

pacate nu s-a pastrat actul lor martiric. Din aceasta

cauza despre ei se cunosc mai putine lucruri.

Expertiza antropologica efectuata asupra

osemintelor lor a indicat faptul ca cei patru sfinti

martiri au avut un trai auster, asemanator probabil

vietuirii ascetice a Sfintilor Epictet si Astion.

Varstele lor erau diferite. Zotikos, asezat in cripta

in partea stanga, nu implinise 35 de ani, Attalos

avea aproximativ 40-45 de ani, Kamasis 50-55 de

ani iar Philippos 45-55 ani.

Sfintii Martiri de la Niculitel au patimit, cel mai probabil, in cetatea Noviodunum in timpul

persecutiei lui Diocletian (303-304). Dupa martirizarea lor crestinii din zona le-au dus Sfintele

Moaste la Niculitel, un loc ferit, unde le-au inmormantat. Ulterior, cand persecutiile anticrestine

au incetat, deasupra mormantului lor a fost ridicata cripta martyrion si bazilica. Astazi moastele

Sfintilor Mucenici Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos se afla la manastirea Cocos din

judetul Tulcea.

http://www.univ-ovidius.ro/btcassian






Ulterior, in urma cercetarii cu atentie a criptei martyrion, in partea inferioara a acesteia, au mai

fost descoperite alte doua incaperi mai scunde. Din interiorul ambelor incaperi au fost

recuperate fragmente marunte de oase umane. Este vorba despre ramasitele pamantesti ale doi

barbati in varsta de 45-55 de ani. Tot in aceste incaperi a fost descoperita si o placa de marmura

cu inscriptia: "Aici si acolo (se afla) sange de martiri" (' ' '

' ). Ea confirma faptul ca si aici este vorba de sfinte moaste, de data aceasta de la doimartiri. Numele acestora din urma au ramas, in lipsa altor inscriptii, necunoscute. Arheologul

V. H. Baumann considera ca acestia sunt cei mai vechi martiri dobrogeni atestati arheolog pana

in momentul de fata. Se crede ca ei au patimit in timpul persecutiei declansate de imparatul

Decius (250-251) in cetatea Noviodunum.

AXIOPOLIS (CERNAVODA)

In aceasta cetate situata pe malul Dunarii cei mai cunoscuti martiri sunt Sfintii Chiril,

Chindeas si Tasius. Ei au patimit tot in timpul persecutiei declansata de Diocletian in anii 303-

304. Dupa moartea lor martirica ei au fost ingropati de crestini la Axiopolis iar deasupra

mormantului lor a fost ridicata o bazilica. Cinstea deosebita de care ei se bucurau la Axiopoliseste dovedita de faptul ca fiecare dintre ei avea la Axiopolis mai multe zile de praznuire precum

si de o placa votiva de calcar din prima jumatate a secolului al IV-lea care poarta inscriptia:

"(Martirilor) Chiril, Chindeas si Tasius le aduc lauda". In jurul bazilicii in care se pastrau

sfintele lor moaste s-a format cu timpul - din dorinta credinciosilor de a fi inmormantati in

apropierea lor - cimitirul crestin al cetatii.

Din pacate informatii mai multe despre acesti sfinti martiri dobrogeni nu avem. Actul lor

martiric nu s-a pastrat iar sfintele lor moaste nu au fost descoperite inca. Din acest motiv nu

stim daca erau localnici sau veniti la Axiopolis din alta parte a lumii crestine, ce varsta si ce

statut social aveau si nici felul in care au patimit.

Multa vreme s-a crezut ca Sfantul Tasius de la Axiopolis este una si aceeasi persoana cu Sfantul

Dasius, ostasul martir de la Durostorum. In cele din urma cercetatoarea austriaca Renate

Pillinger a demonstrat ca in realitate este vorba despre doi martiri diferiti.

TROPAEUM TRAIANI

La Tropaeum Traiani Martirologiile sau restul izvoarelor literare nu fac vreo mentiune despre

existenta unor martiri crestini sau despre transferarea mai tarzie a unor relicve sfinte in aceasta

cetate. Cu toate acestea si aici au fost descoperite Sfinte Moaste de martiri in cripta uneia dintre

bazilicile cetatii, numita "basilica forensis" sau " bazilica simpla". Desi bazilica a fostdescoperita inainte de anul 1900 cripta ei, in care se aflau Sfintele Moaste, a fost identificata

abia in timpul sapaturilor arheologice efectuate in perioada anilor 1971-1973.

Cripta, de forma dreptunghiulara, era acoperita la interior cu un strat de tencuiala roz. Pe

peretele ei de est se afla pictata o inscriptie in limba greaca care, din pacate, nu s-a pastrat. Din

textul ei nu au putut fi identificate decat urmele foarte slabe a doua-trei litere. In momentul

descoperirii tavanul si partea superioara a peretilor criptei erau prabusite. Sub daramaturi zaceau

imprastiate resturile a cinci schelete omenesti care apartin unor martiri ale caror nume au ramas

necunoscute pana in momentul de fata. Cripta a fost jefuita si profanata inca din antichitate.

In lipsa unor inscriptii clare sau a unor informatii documentare care sa permita identificarea si,astfel, cunoasterea imprejurarilor in care cei cinci Sfinti Martiri au patimit, singura sursa de












informatie o constituie expertiza antropologica efectuata asupra ramasitelor lor pamantesti.

Aceasta a aratat ca este vorba de cinci barbati care aveau, cu aproximatie, varste cuprinse intre

25 si 30 de ani. Oasele capului bine conservate ale unuia dintre ei a permis chiar restaurarea

chipului sau. Toti apartineau, dupa cate se pare, unui grup de populatie alanica.

Urmele de violenta identificate la oasele unora dintre ei, urme datorate unor lovituri cu obiectetaioase primite in ziua mortii, intaresc presupunerea ca este vorba de cinci sfinti mucenici

torturati inainte de a fi ucisi.

Varstele si staturile apropiate (circa 170-171 cm) ca si originea lor etnica au condus la

presupunerea ca este vorba, cel mai probabil, despre cinci Sfinti Martiri proveniti din randul

armatei stationate in garnizoanele cetatilor pontice si danubiene. In acest caz martirizarea a avut

loc, foarte probabil, in cursul primelor doua decenii ale secolului al IV-lea, fie in timpul

persecutiei lui Diocletian (303-304), fie in timpul celei a lui Liciniu (320-324). Nu se stie locul

exact in care ei au patimit si nici unde au fost asezate, intr-o prima faza, Sfintele lor Moaste.

Cert este insa faptul ca la inceputul secolului al VI-lea, cand a fost ridicata la Tropaeum Traiani

bazilica simpla, ele au fost asezate in cripta special construita a acestui lacas de cult crestin, pentru a fi cinstite de catre credinciosii cetatii.

Moastele acestor Sfinti Mucenici au fost duse la Bucuresti pentru efectuarea expertizei

antropologice de unde nu au mai fost aduse.

DUROSTORUM

Mai multi sfinti martiri sunt cunoscuti si la Durostorum, actualul oras Silistra din Bulgaria, si in

imprejurimile sale. Cu toate ca acest oras nu s-a aflat intre granitele provinciei Scythiei Minor,

dat fiind locul important pe care el l-a ocupat la Dunarea de Jos de-a lungul secolelor vor fi prezentati si unii sfinti martiri care au patimit aici.

Dintre numerosii soldati ai Legiunii XI Claudia - Legiune stationata in perioada persecutiilor

crestine din primul sfert al secolului al IV-lea la Durostorum -, care au primit martiriul aici, se

distinge soldatul roman Dasius. Conform Actului sau martiric el a patimit in timpul sarbatorii

pagane a saturnaliilor, inchinata zeului Cronos. Cu prilejul acestei sarbatori, in care soldatii

romani se dadeau petrecerilor si placerilor, era ales prin tragere la sorti un soldat. Acesta era

imbracat in haine imparatesti si timp de 30 de zile ii erau ingaduite toate placerile. La sfarsit,

dupa expirarea acestui interval de timp, chiar in ziua propriu-zisa a sarbatorii, el era adus ca

jertfa zeului Cronos.

Cazand sortii pe Sfantul Dasius, acesta a refuzat sa accepte obiceiul roman, marturisind ca este

crestin. Din aceasta pricina el a fost condamnat la moarte si executat in ziua de 20 noiembrie a

anului 304. Sfintele sale moaste au fost pastrate la Durostorum pana in anul 579 cand, din

pricina atacurilor barbare tot mai intense, au fost duse in orasul Ancona din Italia pentru a nu fi

profanate. Ele sunt pastrate si astazi in catedrala acestui oras intr-un sarcofag de marmura. Pe

sarcofag se afla o inscriptie care indica numele si orasul de origine al Sfantului. Cu prilejul

vizitei pe care a efectuat-o in Bulgaria in anul 2002, papa Ioan Paul II a daruit o parte din

moastele acestui Sfant Bisericii Bulgare.

In apropierea orasului Durostorum au patimit si Sfintii Mucenici Quintilianus, Maximus

citetul si Dadas. Toti trei erau din localitatea Ozovia, localitate situata pe teritoriul rural alorasului Durostorum. Fiind denuntati ca sunt crestini cei trei tarani au fost arestati si adusi in







lanturi la Durostorum. Guvernatorii provinciei Moesia Inferior - Tavrinius si Gavinius - le-au

cerut sa se lepede de credinta crestina si sa jertfeasca "mamei zeilor". Mai mult, le-au promis ca

ii vor face preoti ai acestei zeitati pagane la un templu inchinat ei. Refuzand propunerea

conducatorilor pagani, cei trei mucenici au fost intemnitati si torturati timp de mai multe zile. In

cele din urma, au fost dusi in satul lor, Ozovia, si decapitati in ziua de 28 aprilie a anului 304.

Importanta deosebita a acestor sfinti consta in faptul ca ei certifica raspandirea crestinismului in

acea perioada de timp si in mediul rural. Ori este cunoscut faptul ca la sate crestinismul a prins

radacini mai tarziu. Patimirea lor este, asadar, o dovada a radacinilor adanci pe care credinta

crestina o are la Dunarea de Jos.

Ultimul Sfant Mucenic care a patimit in partile Dunarii de Jos

pentru credinta crestina a fost Sfantul Emilian. El a patimit in

timpul domniei lui Iulian Apostatul (361-363), ultimul imparat

pagan de pe tronul Imperiului roman de rasarit. Iulian

Apostatul a incercat reinvierea cultului pagan idolatru,

refacand in acest sens mai multe temple pe intreg cuprinsulImperiului. O astfel de masura a fost luata si in orasul

Durostorum. Soldatul Emilian, fiul prefectului din Durostorum,

a intrat, insa, in templul pagan al orasului si a distrus cu un

ciocan toti idolii si a rasturnat altarele zeilor si jertfele puse pe

ele. Apoi a parasit templul fara a fi vazut de cineva. Afland de

cele intamplate, vicarul Traciei, Capitolin, aflat in vizita la

Durostorum, infocat adept al paganismului, a cerut arestarea

imediata a celui care se face vinovat de aceasta fapta si

pedepsirea lui exemplara. Nestiind cine a distrus idolii

templului, slujitorii vicarului l-au arestat pe un taran aflat in

trecere pe langa templu, pe care au inceput sa-l bata. Vazand

cele intamplate, Sfantul Emilian s-a predat de buna voie

recunoscandu-si fapta.

El a fost chinuit timp de trei zile, iar in a treia zi, deoarece a ramas statornic in credinta crestina,

a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. A murit in ziua de 18 iulie a anului 362. Actul

sau martiric ne spune insa ca trupul sau nu a fost mistuit de flacarile focului. Sfintele sale

moaste au fost apoi luate de catre credinciosii crestini, cu ajutorul sotiei lui Capitolin care era in

taina crestina, si ingropate cu mare grija in afara orasului, la o departare de aproximativ trei

mile de cetate, la locul numit pe atunci Gedina.

Astazi nu se stie unde se afla Moastele Santului Mucenic Emilian de la Durostorum. Cel mai

probabil, insa, ele se afla in acelasi loc in care au fost depuse de credinciosii crestini dupa

patimirea sa. Sa nadajduim ca ele vor fi descoperite in cele din urma pentru a putea fi din nou

cinstite de catre credinciosii crestini.

CONCLUZII

Numarul mare al martirilor care au primit mucenicia in Scythia Minor in timpul persecutiei lui

Diocletian este o dovada puternica a numarului mare de crestini vietuitori in provincie la acea

data. Aceasta este, pe de o parte, urmarea vechimii comunitatilor crestine locale iar, pe de alta

parte, a bunei organizari bisericesti pe care aceasta a avut-o de-a lungul vremii.



"Samanta [credintei crestine] e chiar sangele crestinilor" scria in secolul al II-lea scriitorul

crestin Tertulian. Realitatea acestei afirmatii s-a confirmat si in cazul Scythiei Minor in care

persecutiile nu numai ca nu au periclitat existenta credintei crestine in provincie, ci din contra,

au intarit si mai mult Biserica locala. Cel mai graitor exemplu este in acest sens patimirea

Sfintilor Mucenici Epictet si Astion. In urma ei au primit credinta crestina judecatorul

Vigilantius, parintii Sfantului Astion - Alexandru si Marcellina - si alti numerosi martori aisuferintelor indurate de cei doi Martiri la Halmyris.

Sfinti Martiri in Scythia Minor

Documents

Transcript of Sfinti Martiri in Scythia Minor