Sfera

Politicii

REVISTA LUNARA DE ~TIINTE POLITICE EDITATA DE FUNDATIA "SOCIETATEA CIVILA"

. Anul III - Nr. 18 iunie-iulie 1994 32 pagini 400 lei

Editorial Board

CALIN ANASTASIU DANIEL CHIROT

GHITA IONESCU KENNETH JOWITT

GAIL KLIGMAN DAN OPRESCU

STELIAN TANASE (editor) VLADIMIR TISMANEANU

G.M. TAMAS

Pre~inte: DAN GRIGORE . Redac\ia: Sleia Mire

C4tAlin A vrarnescu Mircea Boari

Romulus Briincoveanu Aurelian Cr4iuIU

Mihail Dobre Gabriel Ivan

Vic lor Neumann Crislian Preda Valentin Stan ~Iefan Stanciugelu

George Voicu Florin Sicoie

Graphics: Tomnita Florescu

Economi.

Partidele fji structura lor

"

In vestibulul reformei

Partidul Democratiei Sociale din Romania

PDSR a afinnat, nu 0 data, ea este posesorul adevarurilor revolutieL Presa independentii a transfonnat afmnatia intr-un cap de aeuzare. Delenninante, pentm idiosincraziile unci bune piirti a opiniei publiee, au fost, in primul rind, biografule unor personaje politiee axiaie ~i nu prezenta In background a citorva paJ'ticipan i la evenimentele din decembrie. Intr-un fel sau altu!, nimeni nu a neg at ca PDSR DU ar detine seeretul revoluti i, tnsa pentru toti acest secret a fost plantat cu siguranta in zona de umbol a istoriei, acolo unde funetionarnl superior din regim ul lee ut este c mpl ice le (ranetirorului din strada acolo und fonnele de mateeializare ale put rii SJOt disimu late. fAnl sa afeeteze profunzimea sistemulu i. P nlru cii, In (apt. \ista amenilor polil ici din PDSR estc. in sine. una dinIre ta.inelc puhice ale acestei f rmal iuni. Aicl coabjteaza. detinu\i politici, deportali In BarAgan, fo~ti directori ministeriali sau magistrati di o regimul trccut. depub li in defuncltl Mare Adunare NalionaHi ~i re volutionari din Timisoara.

Primul lucru care ~ocheaz1i. cu adevarat la Partidul Democratiei SociaJe din Romania e. te tocmai aceasll'i pestrita componenta caccia cu greu Ii putem gasi invarianteJe. Simplul fapt de a vola platforma program sau principiile strategice ale formatiunii este iosuficicnt pentru a cxplica Intinsul orizont de aspiratii reprezeotat dc PSDR. Una dintre cauzcle exprcsiei greoaie ~i incerte pc care 0 au deciziile PSDR. io Parlament sau In viala intema, este aceasta expresie de mcsaj cu care nu se Impaca. actualmente, nici chiar Jiderii principali. Pactul politic propus initial de mentorul spiritual al PSDR - Ion Iliescu - In seara zi1ei de 22 decembrie 1989 este similar. cu pactul national despre care au vorbit liderii PSDR. excedati de criza guvernamentah1. Cert este

jo

SORIN~ERB

The author describes SDPR as the government party in Romania which fully used of this advantage. E ven if the territorial organisation situation isn't clear enough, the local organisation is crystallising very difficult, with tensions (much of these due to the patrimonial and ideological conflicts with D P); the centre of command resides in the Executive Bureau, which mkes the most important decisions in strategy and politics.

SDPR has, in the interior of the party, this instrument of decision, and in the Parliament, together with its allies, more than 50 per cent; the Govenunent is mosdy formed from the I10talJilities of this party. ca orgarrigrama PSDR este 0 buna nizare, rostit de Ion lliescu, In 22 decemdemonstratie a efeete10r Revolutiei reale, brie. Aceasta remarca are, involuntar, 0 in litera ~i spiritu] mesajului de frater- mare doza de cinism - Insa este cert ca,

\ 1 ........

j ,.

evalulnd atlt strueturile de putere de dupa 1989, cit ~i reprezentantii lor, yom vedea ea In eontinutul lor se gase~te 0 mare doza de ecou nostalgic ~i de retroactivitate. Intr-un interviu postelectoral (22,6-12 noiembrie 1992) Adrian Naslase, pc atunci vicepr~edinte, recuno~te ca FDSN, asemeni altor partide, nu are 0 ideologie clar conturata: "Cred ca exista In mod cert 0 perioada de eonfuzie la nivel de ideologie".

Scurta istorie a Partidului Democratiei Sociale ascunde, In fapt, aspiratia fon

datorilor de a volatiliza nrmele impliciirii lideri lor acestui partid 'in politica anterioara lui dec mbrie 1989 sau In perioada imediat unnlltoare. PDSR vrea sA scape de aceste detenninari. Felul in care 0 face - diaribc parlamenta re, initierea unor comisll de altminteri ineficiente. 41 finnaliile vindicaive - tr!deazA 0 adevArnta nevrom a origin ii con damnabile. PDSR provine, in prima instanta, din Frontul Salvarii ananale postdecembrist ~i i~i revendid - conform numel ui initial (FSN-22 decembrie) - descendentll diI:ecta din masa revolutionara. Frontul a fost cooceput ca 0 unitate de urgenta. de salvare ceonornica, politica ~i socialA a tarii. Pri~ rna 'declaratie c~tre tara, la care au fost eoautori Silviu Brucan, D umitru Mazilu ~i Ion Iliescu, prevedea ca Frontul SalVarll Nationale sA fie wnbrela sub care sa intre orice structura politica sau civicA. Ulterior, ideologii acestui protopartid au renuntat la conceptia confo~m caceia notiunea de partid s-ar fi invechit. Consensul national este reziduul tmiu al acestei premise. Inca din ianuarie 1990 economistii FSN (In mare, ruu neescntial

(unnare din pag. 3) - preluati de FDSN) propuneau 0 schitA de refonnA economicA (care presupunea

~i un angajament ideologic, fire~te). Mentorii ideologici vorbeau, pe-atunci, ca ~i acum, despre economia socialA de piatA. Unii. din obi~nuintA, afirmau cA ruinele comuniste din Romania pot fi reformate doar In sistemul economiei socialiste depiatA (Alexandru BiirlAdeanu

~i N.S. Dumitru). Aceste idei s-au concretizat In oferta politicA propusA la Conventia din martie 1992 de Grupul pentru unitatea frontului, constituit In special din majoritatea parlamentarilor care I-au apArat politic pe Ion Iliescu in fata lui Petre Roman in polemicile de dupA mineriada din septembrie 1991. DiVoI1ul dintre cele douA aripi politice s-a semnat prin Infringerea motiunilor. "Un viitor pentru Romania" ~i "Pentru unitatea frontului" - amlndouA reprezentate In competitia pentru conducerea FSN de dl. Marian Enache, actualmente ambasador al Romaniei la Chi~inau ~i tnlAturat din partido Ct~tigAtor - Petre Roman ~i motiunea Viitorul-azi.

Daca 0 parte din staff-ul guvernamental al fostului front a evoluat catre rudimente liberale (este semnificativ discursullui Petre Roman, In iunie 1990, la investirea sa ca premier, Radu Cam peanu a declarat atunci ea e mai liberal ca programul liberalilor!) restul echipei din conducerea politica a alunecat, Incet, carre stinga. Discursul politic initial al frontului a fost reformator ~i populist. Chiar daca-i recunoa~te deficientele. Adrian Nastase (interviul citat, loco cit.) credea dupa alcgeri (avtnd drept argument tocmai procentajul optiunilor electorale) ca FDSN pastreaza multe dintre angajamentele initiale ale Frontului, fonnatiunea lui Petre Roman abandontnd social democratia pentru 0 ideologie social-liberalii.

Ccrt este ca, ulterior alegerilor din mai 1990 ~i mineriadei din iunie 1990, ahsent..'l creditului moral al puterii ~i, mai ales finaikiar, a sunat ca 0 alarmA pentru politicienii implicati in guvemare. Nu intlmplator acqtia au fost primii care au sesizat, ulterior, nuantele ideologice ~i pericolele unui discurs politic excesiv de populist. In mod paradoxal, echipa guvemamentala de-at unci s-a de~teptat din Inghetul ~i iluzia colectivisrA prin propriile-i esecuri. Nu a trecut mult pina dnd intre FSN-ul guvemamental ~i cel parlamentar s-au cascat netntelegerea ~i vidul de comunicare. Frontul s-a scindat cu mult tnainte ca responsabilii sAi sA-~i dea seama ~i s-o doreasca Chiar pe 1 decembrie 1990, cind Petre Roman asmutea multimea impotriva lui Comeliu Coposu, premierul era deja primul agresor la un itatea partidului. Frontul a aparut ~i s-a destramat prin exercitarea guvemarii.

Con!1ictul deschis la lucrarile Conventiei din martie 1992, cind 0 treime din salA s-a ridicat, piirAsindu-l pe Petre Roman. este de fapt 0 consecintA a tensiunilor anterioare. A vern credinta cA Petre Roman s-a a~teptat la toate aces tea ~i chiar a provocat desprinderea acestei aripi care ar fi vrut, cu orice pret, sA-~i impunA mcsajul ~i sA rezolve a~a, problemele ridicate de lovitura din septembrie 1991. Cert este ca, a doua zi, nudeul FDSN a anuntat constituirea unui grup de initiativa pentm intemeierea unui nou partid: "adevAratul FSN".

Unmesaj pe placuJ tutur~r PDSR (FDSN) nu a participat la a

legerile locale pentm bunul motiv cA pe atunci nu exista. Existau, la acea vremca doar frictiuni in partidul lui Petre Ro-

Partidele $i structura lor

man. Existau scrisori publice ale grupurilor de senatori FSN prin care Petre Roman, intrat in lunga luptA cu fo~tii parteneri de la Cotroceni, era contestat. Aceste frictiuni fAceau posibil rezultatul Conventiei nationale din martie 1992, momentul fisiunii ~i, mai muIt decit atit, creau premisele rezultatului din septembrie, acel~i an. FDSN a obtinut la alegerile generaie 3.015.708 voturi pentru Camera inferioarA ~i 3.102.20 I voturi pentru Sena!. Spre comparatie, maxima voturilor pentru FSN a fost, la acelea~i alegeri, la CamerA - putin peste un milion 0 surA de mii de voturi. Cel mai fa-. vorabile zone au fost BuzAu (148.778 voturi pentru CamerA ~i 144.823 voturi pentru Senat), BacAu (131.005 - CamerA, 146.773 - Senat), Prahova (113.553 -CamerA, dar 134.989 - Senat), Suceava (120.452 - CamerA, 142.819 - Senat) ~i, evident, Bucure~tiul, cu 293.384 - CamerA ~i 256.447 - Sena!.

Sondajele de opinie efectuate de Centrul Independent de Sondaje In perioada tratativelor pentru constituirea unui guvern (In octombrie 1992) indicau 0 predispozitie publica pentru 0 coalitie de stlnga (FDSN, PUNR, PSM. PRM, PDAR); 34% dintre electori agreau aceastA fonnulA de guvernare, fatA de numai 24% care optau pentru un act guvernamental tntre Conventia DemocraticA, FSN ~i UDMR. La numai 0 lunA de -la alegeri (nu s-a votat pentru, ci contra), electoratul oferea imaginea unei multimi derutate - trecut moratoriul electoral, grijile de zi cu zi tncepeau sa devinA tot mai acute. Anehetele sociologice efectuate tn perioada preeiectorala evidentiazA ierarhia grijilor In eon~tiinta publica: dccalaJul Intre venituri ~i preturi, nesiguranta locului de muncA ~i, nu In ultimul rtnd, coruPtia functionarilor . Sperantele pAreau sA vinA tocmai dinspre fonnatiunile politice care erau mai informate tn ceca ce priveste degradarea vietii cotidiene. nu dinspre cele care propuneau alte formule ~i alte strategii. Este inutil ~i nici nu face obiectul acestor rinduri sA analizAm ce i-a determinat pe oameni sA aleagil 0 directie politicA legatA de epoca anterioarA. Oamenu au inteles dar cA PDSR este gata sA gestioneze ~i sA amcliorcze criza. eA are de glnd sA mentina intacte institutiile, ferindu-le doar de coruptie, cA va InAspri legislatia. va stAviii tmbogAtirea printr-o fiscalitate exceptionalA. PDSR (FDSN) era mai bine informat In privinta ~teptArilor ~i tocmai de accea a reu~it sA se impunA electoratului. InsA aceastA victorie u~ara, cu 0 pregAtire superficiala a armanetului retoric

~i cu un punctual relativ confortabil, a stimulat eonceperea unci noi strategii, secundare, de reformA. acoperind palierele inferioare ale societatii ~i dtnd durahilitate disfunctiilor pe care, dec1arativ, unna sA Ie amelioreze. Felul tn care PDSR I~i manifesta ingrijorarea ~i interesui fata de scAderea nivelului de trai ~i-a pierdut ulterior spontaneitatea. Dec1aratia politicA a Conferintei Nationale (9-10 iulie 1993). Ingrijorarea fatA de dec1inul nivelului de trai i~i face loc tn acest document, prin alegatiile doctrinare sau oportunitAtile aminate. lnsA acest lucru se pctrecc numai ca fundal pentm reafrrmarea sustinerii politice a c:abinetului VAeAroiu. Nicolae VAcAroiu prezentase in plenul Conferintei un raport asupra activitAtii guvernului ~i isi dezvinovAtise coechipierii de povara tnvinuirilor aduse de gcneralul FloricA. Conferinta Nationala a PDSR a pretins cabinetului VAcAroiu 0 clarificare a doctrinei economice pe care se va sprijini reforma ~i care, conform Dec1aratiei politice, nu poate fi alta dedt economia socialA de piata. InsA nici una dintre mAsurile prevAzute punctual in aceastA declaratie ~i impusA cabi

netului nu prevede posibilitatea ameliorArii nivelului de trai. Mai muIt decit atit, nimic despre accelerarea privatizArii

~i restructurArii, nimic despre retehnologizare sau reglementarea relatiilor financiare internationale. Despre toate acestea, e drept, vorbe~te "Strategia de reforrnA economico-socialA", insA documentul discutat ~i votat In plenul parlamentar (martie 1993) nu contine ~i nu teoretizeazA in jurul doctrinei care demonstreazA, tn cele din unnA, a fi central economia socialA de piata. Nu ne fAmine dedt sA meditAm la aceastA lacunA, glndindu-ne la spusele lui von Mieses (Human Action, p. 258) "The market economy or capitalism, as it is usually called, and the socialist economy preelude one another". In eele din unnA s-a vAzut care era cartea pe care mizase acordul cu Fondul Monetar International. DupA un an de guvemare, cabinetul VAcaroiu a fost determinat sA rcnunte la viziunile paradisiace, trccind la economia realA. A recunoscut cA fAm creditele exteme nu se va putea trece de momentul actual. Trecind dincolo de viziunea economicA tn care-l angaja Deelaratia politica PDSR, premierul consimte, prin negociatorii sAi care au discutat prevederile Memorandumului semnat In iarna trecuta, sA remodeleze industria ~i sA decupeze zonele neeficiente. Temporar, PDSR ~i aliatii sm au renuntat la doctrina economiei sociale de piatA. Stau miirturie cifrele statistice - salariul minim pc economie nu acoperea mai mult de 4090 din necesarul unei existente la limita. Salariul mediu se plaseazA putin peste 50%, In raport cu preturile. Insuccesul capitalismului de stat a descurajat,

a~adar, deocamdatA, aplicarea tezelor economice ale PDSR.

Cum ci~tigi

retroactiv

un tur de scrutin

De~i a participat doar la alegerile din

septembrie 1992, nu se poate spune cA PDSR nu a ci~tigat ~i anterioarele scrutinuri. Majoritatea parlamentarA (117 locuri din cele 328 ale Camerei ~i 49 din 143 de fotolii senatoriale), relativA ~i fragilA, a determinafinsA colaborArile politice, iar tergiversarea legitimArii politice a unei aliante tacite care dureazA de mai bine de un an a cApAtat cu vremea semnificatii extrem de transparente prin semnarea unui contract politic. PDSR ar d~tiga bAtAlia voturilor simple tns" nu ~i lupta pentru reformA in fata instantelor politice internationale. Cele dteva procente suplimentare ar ave a insA

~i efecte dezagreabile - unul dintre ele ar fi cartea de vizitA a partidului. Compromisul politic exclude compromiterea, or coopertnd cu partide situate la granita sttngA a scenei politice. PDSR ar fi cu

u~urinta asimilat acestora, mai ales cA nu lipsesc asemAnArile retorice. Majoritatea parlamentarA a obligat partidul de guvernAmint la complicitAti uneori tacite, alteori declarate, cu partidele care la inceputul anului 1994 au somat partidul de guvemAmint sA coopereze deschis cu ele. VmA la acest moment insA. sub umbrcla cuprinzAtoare a majoritAti'i parlamentare

~i a unui guvern de partid, PDSR a schimbat gamiturile administrative, ~i uneori politice, la nivele inferioare. Acest lucru a fost posibil, dupA cum am vAzut, printr-o abilA politicA de cadre ~i prin modul in care a fost jueatil cartea scindArii partidului. Multi primari ale~i pe listele FSN, in februarie 199:?, au trecut in tabAra FDSN, douA luni mai tirziu. Mai mult decit atit. ace~tia s-au folosit de autoritatea lor la nivel local, fondind fJl

iale locale ale FDSN. E greu sA invinuim autoritAtile publice locale de infidelitate - citA vreme tntre cele douA partide au existat, la inceput, doar distinc\ii umorale. Guvemul PDSR a desAvir~it acest proces de agregare - In multe zone. prefectul ~i primarul capitalei de judet (dar

~i tn alte ora~e locale) stnt cotizanti ai PDSR. Institutiile publice au fost ~i ele in parte preluate de acee~i formatiune. In anul 1993 au fost inregistrate incA 100 de noi regii autonome ~i acest fapt (cu grave consecinte in criza de sistem economic pe care 0 parcurgem) se datoreazA tot unei exteosii politice, Patronatul roman simpatizeazA (cind nu pactizeazA) cu PDSR. Cert este cA ~i la 0 privire superficialA apare ca evidenta campania de politizare a functiilor pUblice. Aceasta este partida c1~tigatA de formatiunea de guvernAmlnt - 0 masA compactA de functionari In punctele-cheie ale eeonomiei ~i vietii sociale, distribuind sau controlind distribuirea serviciilor ~i recompenselor cAtre societatea civilA. Avantajul acestor deta~mente eoordonate de statuI major care este partidul de guvernAmint ar trebui sA dea un mare avantaj cel putin pentru PDSR, ~i anume matcrializarea deciziilor centrale. Insa realitatea infrrmA aceastA supozitie - cele mai controversate documente legislative aprobate de parlament (legea fondului funciar sau a proprietatll private) intirzie sa fie aplicate. ~i avem toate indiciiIe ca factorii locali de putere sint cei care relativeazA aceste legi. Nici acest fapt nu trebuie sA ne mire - In platforma-program PDSR din perioada preelectorala privatizarea era privita ca un fenomen pozitiv doar in cazul vinzarii activelor falimentare sau din industria mica. IAS-urile se bucurau ~i ele de 0 protectie specialA din parte a PDSR. Aceasta protectie a fAcut ca zoneIe geogratice In care puterea locala administrativa apartine PDSR sa nu eunoasca aproape deloc consecintele aces tor legi.

Pe plaja reprezentativitatii Tinta propagandei de partid nu cste

incA foarte elar conturatA. Competitia de sisteme ~i retoricA face ca activi~tii de partid sA priveascA printr-un ochean intors cAtre zonele limitrofe ale partidului, fArn a putea sA aprecize dimensiunile ~i autenticitatea. Tocmai de aceea nu stnt exeluse evaluArile care atribuie PDSR un numAr de simpatizanti mai mare cu citeva zeci de procente fata de electoralele din toamna lui 1992. Aceste evaluAri apartin notabilitatilor de rang secund din nivelul central al partidului. Pe de altA parte, recentele investigatii statistice IRSOP ~i IMAS consultA 0 scAdere semnificativA (eu pinA la 10%) a numArului de simpatizanti. PurtAtorul de cuvint, deputatul Dumitru Plslaru, afirmA cA

~urile contestatare nu au fAcut decit sA creascA numArul potentialilor votanti. PDSR ar avea, in viziunea d-Iui Plslaru, milioane de simpatizanti. Departamentul organizatoric al partidului insA spune cA numArul membrilor tnregistrati este, in primele luni ale lui 1994, mai mare cu 3-4 procente decit cel obtinut la scmtinul din septembrie 1992 (adicA 28%). In filiale sc lucreazA la intocmirea unor statistici, dar zona de isoglosA intre democratii lui Petre Roman ~i cei ai lui Oliviu Gherman incA ingreuneaza ca1culele . Este grcu de distins la nivelul filialelor cine cui apartine. Qui pro quo-ul dintre Partidul Democrat ~i Partidul Democratici Socia Ie continuA, chiar ~i acum, dupA mai bine de doi ani de la scindarea fostului FSN. Guvemarea a erodat puter-

SP nr. 18 iunia-iulia 1994 - 4 - .

PartideJe $i structura Jor

nic masa de cotizanti, redudnd numarul simpatizantilor. 0 explicatie este $i faptul d in mare masunl pentru simpatizanti. PDSR (pe vremea alegerilor FDSN) era format dintr-un lider (Ion I1iescu) si 0 masa indistinctA de sustinlltori politici ai acestuia. A$adar. Ion 1Iiescu este cel care $i-a sustinut partidul in campania electorala - ~i nu invers. Sloganul electoral a fost "Noi n sustinem pe Ion IIiescu". Ulterior, dintre parlamentarii partidului s-au desprins cele trei curente, sintetizate de cei trei lideri Adrian Nllstase. Oliviu Gherman ~i loan SoIcanu. Primul, pre~edinte al Camerei Deputatilor. a intrat relativ tirziu in PDSR (dteva luni de la fondarea partidului), cochetind. prin tAcere sau ambiguitate. $i cu partidul lui Petre Roman. Multi comentatori sint dispu$i sll vadll in Adrian Nllstase un reformator oportunist, care spera sll schimbe semnul puseurilor stlngiste ale majoritlltii politicienilor PDSR. Optimismul observatorilor cunOO$te, de la 0 vreme, un declin evident: in calitate de lider al Camerei inferioare, Adrian Nllstase a manevrat cu abilitate regulamentele, tinlnd sub strict control fluxul legislativ $i dovedindu-se mai abil $i mai intransigent dedt multi colegi de partido Dacll Adrian Nllstase este fata pentru export a PDSR, Oliviu Gherman, prin simplitatile sale comportamentale. conduce masa inocentilor care pretind ca stilul concesiv este cel mai propriu negocierilor politice. Este mai agreat dedt Adrian Niistase In relatiile cu partidele din coalitia guvernamentala. loan So1canu (ca $i colegul sllu cel mai apropiat, Va

Partidele $i structura lor

UDMR - organizatie umbrela

o intrebare se ridica de la bun ince

put: ~ste sau nu UD~~ un partid I??litic? Intrebarea este legltlma, cu condltla sa depa~im punctul de vedere strict juridic. Dar Inainte de a raspunde, sa spunem ca militantii UDMR ~onsi~er~ ca apartin nu unui partid, ci unel a~oClatll constituita anume pentru a reum toate organizatiile politice ~i nepolitice ale minoritatii maghiare pe platforma comuna a revendicaruor nationaJe. Punctul de vedere maghiar este doar In mica masura acceptat de restul clasei politice romane~ti, care define~te UDMR ca pe un partid ~i actioneaza In conse~inta. Bunaoara Intreaga dezbatere pubhca pe tema legitimitatii partidelor etnice a avut ca premisa, In ciuda argumentel?r juridice, calitatea UDMR de partld politic. Adversarii nationaJi~ti ai. UD~ considera ca preocuparea hdenlor maohiari de a se sustrage etichetei de partid, definind organizatia. etnica cea mai cuprinziUoare ca pe 0 umune temporara de asociatii politice ~i nepolitice, deriva dintr-o carenta de legimitate, In timp ce grupurile politice mai to~erante fata de i'ntreaga problematlca a minoritatilor sint gata sa accepte legimitatea unor partide constituite pe baze etnice. Traditia politica romaneasca ofera , de altfel, destule precedente: dupa primul razboi mondial apare Partidul Maghiar din Romania (Orszagos Magyar Part), cu sediul centralIa Cluj, ulterior se constituie PaItidul Micilor Agrarieni , care dorea sa compenseze lipsa de preocupare a Partidului Ma!!hiar, conservator-liberal, pentru problemele micilor proprietari de p;lmlnt. Partidul Parl.1mcn/ar Gcrman (Deutsche Parlaments Partei), care nu SI! confund

Partidele $i structura lor

san partid disimulat?

politice diferite i~i aveau prin urmare nldilcini in anii de dinainte de cilderea regimului comunist ~i e de observat cilin sinul UDMR se reproduce un fenomen care a caracterizat intreaga societate romaneascil. unde disidenta anticomunistil a trecut. cu vagi ezitilri. de partea Opozitiei. Opozitioni~tii care au cucerit treptat in cadrul organizatiei pozitii tot mai puternice au fost initial sprijiniti fru-a rezerve de organizatiile tinerilor. care redescopereau un nationalism Teactivat in ullimii ani ai dictaturii comuniste. Domokos GtSza, care filcea parte la rindul silu dintre cei mai ~ati vechilor structuri, a pastrat insa 0 pozitie puternica in partid pinilin 1993. La Congresul de la T'rrgu-Mure~ din 1991, el a reu~it din nou si'l invinga pe principalul sau contracandidat, Socs Giza. dupa 0 infrunL."'U"e dramatica. Perceput ca personalitate moderatil ~i apta sa medieze intre radicalismul revendicarilor maghiare ~i rezistenla medi ilor politice dominanle. el

~i -a refacul aUlOritatea mai ales in momentele de criz il intervenite in relatiile \J pOlerea polilicil. Retragerea sa. dopa

alegerile di n 1992. nu a anulal lnS

Arhive

Arhivele ~i marile necunoscute

ale istoriei romane~ti din veacu) al XX-lea

- Victor Neumann ill dialog cu loan Scurtu -Intentia noastr1i a fost ca, prin inter

mediul unui dialog cu profesorul univ. dr. loan Scurtu, Director General al Arhivelor Statului, s1i incerc1im s1i dezv1iluim rosturile istorice, dar ~i politice ale acest~i institutii de prim rang a Romaniei. In mod deosebit ne-a interesat s1i ari1t1im in ce faz1i se afl1i cercetarea celor dou1i totaIitarisme, comunist ~i fascist, care sint posibilit1itile pentru viitor de a se studia in mod sistematic aceste dou1i perioade din istoria contemporan1i a tarii. Aceasta pentru c1i planeaz1i inc1i multe semne de intrebare ~i exist1i 0 incordare la nivelul societ1itii, chiar 0 debusolare in momentele de definire sau redefinire a identit1itii persoanei ori grupului. InteresuI nostru a fost sA punct1im, prin intermediul arhivelor ~ansele de redescoperire a adev1iratei fatete a trecutului apropiat, avind numeroase conotatii pentru politica prezentului .

Victor Neumanll: Domnule profesor, cind anume $i in ce conditii ati preluat functia de Director General al Arhivelor Statului? loan Scurtu: Am ocupat aceast1i

functie incepind cu luna noiembrie 1991, cu anumite conditii, care pe parcurs s-au realizat. Prima conditie a fost aceea a demilitarizmii institutiei, 0 institutie de cultun1, in fruntea c1ireia nu era frresc sa segaseasca militari, unii dintre ei neavind 0 legatura nemijlocita cu istoria, nemaivorbind de faptul ca nu erau istorici, nu erau speciaIi~ti. '

V;I referiri la fO$tii conducatori ai institurici din perioada comunist,I? Exact. Demilitarizarea n-a fost difi

cila. Numarul militarilor nu era mare. Personalul fiind in majoritate civil, s-a adaptat relativ repede noilor reguli. Sigur ca insu~i vocabularul a trebuit modificat conform uzantelor unei institutii de cultura. Au fost abrogate 0 serie de ordine ale Ministerului de~lnteme care aveau un caracter restrictiv privind accesul la documente, privind Iibertatea de decizie a direclorului general ~i modul de conducere al inslilutiei. Arhiva a dpiHal 0 aUlonomie larga in cadrul Minislerului dc lnleme. ace~la asigunnd partea financiara. maleriala.

S:1 ne oprim purin. v;I rog. asupm candiriilor in care s-au pastrat documente/e, a~upra evencualelor servicii de Tcstaurare-conservare ab 'olut necesare dupil regimurile totalilare . In legc'lturli cu pastrarea ~i restaurarea

documentelor vreau s.li v1i spun c1i una din preocupMile mele s-a materializat in in fiinlarea unui serviciu de restaurareconservare . Foarte de curtnd, Ministerul de Interne a aprobat ~i s-au ohlinut fon duri penlru crearea unor laboratoare zoDale de acest feI in 7 centre din tarn. ceea ce va imbunalAti starea de san/Hate a 00cumcnlelor. mutte atllndu-se rnlr-un grad avansal de de Ieriorare. De asemeoea, am stJruil i ll directia informalizllrii arhivelor. Din multe punclc de vedere sinlem insA I'n sladiul de experiment ~ i nu avem o TC\ea informaliva a arhive\or din Roman ta. De aici decurg foarte multe greutali. In cca mai mare parte, poore 99%, se lucrezA ~ cum se lucra la tncepulul secolu/uj, adic1i 101 prin copiere. prin aclivitati fizice. clnd, In mod normal. ar Irebui ca cercctalorului sa i se puna la dispOLitic colcle, sursele de informare. penlru ca s~i - i r;1mina la dispozitie cil mai mull timr de rdlectie .

jll po/j'da greut:HiIor pe care Ie in{impill;tti. volumeIc de documeI1!e relcnt tipiirite de dumneavoastni ill-

We wanted to try to make an attempt with the help ofa dialogue with university professor Ion Scurtu, general director of the State Archives to reveal the historical tasks ofRomania's flIst rank institution. We were interested especially in showing the current stages of research concerning the two types of totalitarianism: fascism and communism. We wanted also to asses the existing possibilities in studying systemaJical these two periodes ofthe country's contemporary history.

This is the case because there are still a number of questions left and this leads to strain and confusion in society when the identity of the individual or of the group is redefmed.

We aimed to underline with the help of the archives the sources needed in order to rediscover the truth faces of the recent past which have a special meaning for the current policy.

dic:} 0 preocupare constantil pentru valorificarea patrimoniului, pentru punerea in circulatie a izvoarelor trecutului. Am initiat 0 serie de lucrari de im

portantil national1i ~i intemational1i. Am publicat albumul, Romiinia in documente, care a fost prezent la expozitia internationala de la Sevilla;Documentele Unirii -1918; esle acum in pregillire un all volum: EVQlutia teritoriuJui national-statal in doculnente; am publical 0 culegere privind mi~area memorandist1i; avem in pregatire un volum despre toate minorilatile nationale In Romania; recent, a ap1irul 0 carte pe care am coordonat-o: Anul1947 in documente.

S:} insisti1m putin asupra conotatiilor politice ale instituliei, cilci, dupil piirerea mea, al:}turi de cele douil valente mereu scoase in evidenr:}, cele istorice $i patrimoniale, arhiveJe mm au $i rosturi politice. A$ vrea s:} v:} intreb dac:} $i' in ce m:}sur:} este posihil;1 deja cen:et,H"ea IOtaJit:u1smului comunist? Ce puteri sil oJ"eriti. care sint perspectiveJe spre a se putea studi,1 sistematic aceastil perioadil din istoria contemporana a Romfiniei, asupra ciIreia planeazii multe semne de intrebare $i care creeazii stiIri de nemultumire la nivelul Unor largi segmente sociale. M:} refer alit la interesuI documentar-$tiintific. la recuperarea obiectiv:} a trecutului apropiat, cit $i la implicatiilc politice pentru prezent. Este mm mult decit evident d ultimele !jas c decenii prezint:J. un interes cu totul aparte: sint anii dezinfonn;Jrii, cind majoritatea dintre noi nu $tia ce se intirnpli1la nil'eJul puterii. ,11 deciziilor; dezviiluirea lor, cu mijloaceIc oneste ale arhivistului, istoncuJui $i politologului ar ajuta la 0 i nreJegere detaJiat:J. $i nualltata a dict,1turii comuniste. eIiberind gindirea de prejudec:}ti. de fantezii. imbuniltil/ind substantial starea de spirit a populatiei. Lacunele cu privire la aceastil istorie sint imensc. Nu intimpltltor am amintit c:} este yorba de $ase decenii de necunoa$tere a realitAtilor, pentru cif mai cred c:} ambele totalitarisme, fas(;;st $; comunist, sint necunoscute $i dI eJe trebuie studiate in mod ega!. Ambclc reprezinta manIe necunoscu(c ale istoriQgrafiei rom ane. istoriagrafie inde1ung marca.tiI de ccle doua ideaJogi;. Mai Inlii, p1irerea mea este ca Arhi

vele Slalului nu slnt 0 inSlilU\ie politica. ~i nici chiar co 0 conotatie polili a. Ele slnl 0 insli lutie de cullunl , ll$a incit nu un inleres politic, cred, lrebuie urmATit i desf~urarea aclivit1itii $i in valorificarea documemelor, ci interesul cultural ~i, in primul nnd. ~tiintific . In leg1itura cu noua lege. potrivil careia Arhivele Slalului se vor numi ArhiveleNationa1e. ea a fost discutata ~i volala de Senal'inca din aprilie 1l)l)3 ~i exisl;1 speranta Cil In vara accstui an s,\ fie adopta!;i si de Camera Deplilatilor. A fost disclilata de comisia de speciaIilate, apoi de comisiile reunile

~i s-a intocmit ~i raportul pentru discutarea in plen. Speranta este destul de mare ca in vara acestui an yom avea Legea Arhivelor Nationale. Proiectul a fost elaborat pe baza legislatiei traditionale romane~ti , in special din perioada inlerbelica. dar ~i pe baza noilor legi adoptate in lume, in Franta. Germania, Rusia, SUA, Anglia, a~a incit ea este 0 sinteza reu~ita a ceea ce reprezint1i legislatia in acest domcniu in plan national ~i international.

v:} rog sA dali citeva nume dintre istoricii $i arhivi$tii care au contribuit la redactarea proiectului de lege... Nu pot sa dau nume. Clnd am venil

eu, proiectul legii era facul ~i rna tem ca sint ni~te nume care n-ar fi cele mai sem=nificalive si se sup{\fa cei care au lucrat efecliv. De fapt, cred ca legea este un bun comun ~i nu 0 leoe de au lor.

e ~ Ce spune noua lege In leg:}tunI cu

accesulla documente? Noi am introdus in lege accesul cel

mai limilal exilent pe plan mondial. Ireizeci de ani de la crearea documenlelor. In alte t1iri. distanta merge spre 50-60 de ani, cum esle, de exemplu, in ltaIia. Dar, sigur, -~i cu celelalte reslrictii exislente in plan international ~i recomandate de Comitelul International al Arhivelor. Spre exemplu, problema dosarelor personale, despre care s-a tol discutat; conform normelor Comilelului International, aceste dosare nu se pol da mai devreme de 110 ani de la crearea lor, Aceasta in ideea ap1irarii drepturilor cet1iteanului. Ea, persoana, poate sa-~i vad1i dosarul propriu. Daca 0 instantA de judecala cere dOS.1rul rcspecliv, el se da, dar nu poate fi ulilizat ca material de cercelare; nu devine bun public. Doar dupa 110 ani el poare fi urilizat pentru scrierea istoriei. La noi e 0 c nfuzie in accast1i privint1i ~i mai ales presa a conlribuit la crearea aceslei confum Apoi, nu se dau in cercetare dosarele care ar contribui la crearea ~i agravarea conflictelor interelnice, tocmai in acee~i idee de cultivare a bunei intelegeri. Mai slnt documente care privesc securitatea national1i, sistemul de aparareoAsemenea restrictii, deci, si.1t cuprinse ~i ill legisla\ia intemationala. A~ vrea s1i v.li spun ca una dinlrc primeIe milsuri pe care Ie-am luat d nd am venit aici a fost desfllntarea fondului special. Acesla a fost creal in mod arbilrar, Creat de fosluI regim dupA motive ideologic~ . Fondul nu era prevazut in nici o.1ege. [n mod abuziv, un numllr mare de documente au fosl scoase din circuilul comun.

Ce contineau aceste piese arhivistice din fondul secret? Se refereau ele la raporturile politiee ale Romiiniei? Pri,'eau, de pild~ istoria Basarabiei $i Bucovinei sau istoria partidelor polilice din perioada interbelidI sau istoria mi$ciIrii legionare? Inlr-adevar, aceste documente erau

dintre cele mai variate: dc exemplu. chiar documente1c islorici medicvale a Basarabiei ~i Bucovinei. nu dO,\f aceka privind istoria conlemporan;i. DocumenJe privind activilatea partidului national tani.

nesc , a partidului national-liberal, nu mai vorbesc despre acelea conservind aclivitalea mi~carii legionare. Chiar documentele mi~carii muncitore~ti, cele care nu prezentau 0 imagine pozitiv1i a frunta~ilor acestora, erau scoase din circuit, pentru ca cercetalorul sa nu fie influentat de continutul lor. Aceast1i manier1i de constituire a fondului special a creat ~i creeaz1i in continuare extraordinar de marl dificultati, pentru c1i s-a ajuns la situatia In care s-au scos nu doar dosare, dar ~i file din document. $iacum noi trebuie sil depistAm aceste documente, sA Ie reinlegrnm In fonduri, sA Ie reinventariem pentru ca sA-~i g1iseasc1i locul lor. Un document scos din context spune cu totul allceva decit documentul in ansamblul procesului In care a fost creal.

V-3$ ruga sa revenim la arhiveJe care conserva istoria totalitarismelor. Care e situaria arhive/or create $i conservate in alte institulii decit acelea de profil - Ministerul de Interne, Securitatea, Armata? Una dintre preocuparile noastre de

repunere In circuit a fosl ~i aceea a trecerii documentelor istorice, a acelora care au apartinut fostei Securit1iti sau Mi!,listerului de ~n~e~~ la Arhivele Stalului. ~ In ~a m(~(hflC~lo~ care s-au prod us, arhl\.:a .c0stel se;unl1i\l a fost l?~eIuat.a de

~ervl~lUl Roman de Informatn. NO! am m~helat cl! ~onduce.r~ SRI un acord, 0 mmut1i, pnvmd restllUlrea aceslor documente ~i existA in derulare aceasta activitale. Deja s-a trimis un num1ir de dosare. dar. sigur. pin1i se va fmaliza aceasl1i activilale mai csle Inc1i 0 cale relaliv lung;i.

Ce se aJ]:} in aceste arhive? E vorba cumva de dosarele foste/or cadre ale partidului comunist? De dosareJe de inforrnatori? Noi avem iIi vedere preluarea docu

mentelor islorice de la SRI. Nu ne intereseazA dosarele de informatori. N-arn dori ca ele s1i fie transferate aici. fiindca n-avem ce face cu ele acum. Nu avem spatiu

~i, apoi, noi nu avem dreplul sa valorificilm a~ ceva dedt dupa 110 ani. Revenind la arhivele care intr1i in circuit, Una care a inlrat recent este arhiva iSloric1i a comilelului cenlral al partidului comunisI. Ea a fost dusa la Pite~ti in conte:< tul evenimenlelor din decembrie 1989- iallUarie 1990. Am incheiat un acord cu MAN, in baza caruia aceasta arhivl1lrece la Arhivele Stalului. Neavind spa\iu la Bucuresti. ea a riimas deocamdata la Pi-

1e~li . in dcpozitele de arhiva ale MAN. 0 buna parte a acestor documen te a fost microfilmata ~i poate fi consultat1i ~i la sediul nostru. In procesul de inventariere s-a constatat ca lipsesc destul de mulle piese; in timpul evenimentelor, probabil, unii s-au indeletnicit cu sustragerea lor. Important este ca aceste arhive . de OTdinul a sute de mii de dOs.fU'e, pot fi puse la dispozitie ~i cercetate. In acel~i seIlS, al Imbogatirii bazelor de informatie, tn temeiul acordului cu Arhivele Federatiei Ruse. (iU sosit in tara aproape 60.0(X) de documenle privind istoria romanilor din Rusia . Vor sosi in conlinuare. Am comandaI inlreaga arhiv1i a parliduJui comunist atlata in Cominlem.

in leg:}tunJ cu incercarea noastrii. a islOricilor, de a cuno8$te detaliat $i cu obiectivitate istoria Moldovei. supus:} la ora actual:} unui proces de redefiniTe a identitatii. m-ar in teresa sa dezv:Huiti cite ceva din reJatiiJc ce Ie purtati cu arhiveIe de la Chisiniiu? Avcm rclatii bune. Avem un acord de

colahorare. Au venit aici un numar de speciali~li intcrcsati In restaurare-conseryare, in prcgaLirca legislatiei.

SP nr. 18 iunie-iulie 1994 -8- .

Arhive

Nu credeti c

Europa din nou

Rethinking Democracy

Motto: "Le chaos se cache

aujourd'hui sous un mot:

Democratie.

C'est Ie mot souverain, universel.

Tous les parris I 'invoquent et veulent

se l 'approprier comme un talisman...

Tel est I 'empire du mot

democratie... "

F.P. Guizot, De la Democratie en France 1849,

p.9-10

The validity of this assertion, made the famous historian and French politician more than 150 years ago, cannot be better illustrated than by drawing a comparison with the allegations of some of the most representatives exponents of contemporary political philosophy.

John Dunn, the British professor, used to say, aiming at emphasizing the fact that all nowadays political figures ' declare themselves as being "democrats": "Democratic theory is the moral Esperanto of the present nation - state system, the language in which all Nations are truly United, the public cant of the modern world, a dubious currency indeed - and one which only a complete imbecile would be likely to take quite at its face value, quite literally".

Besides the British philosopher's warnings and irony, both justified to a great extent, (since verbal resorting to Democracy is still used as a means of self-legitimating of a nondemocratic political regime), we should point out the fact that, nowadays, the term "Democracy" enjoys universality.

But this universality of the word does nol spring out of the real universalization of democratic politica l regime (since there are still many COWltries left without having reached the level of meeting democratic criteria and are far fr m implementi ng them), but doubtless re fle t a strong trend of opinion, at a universal level, in favour of Democracy.

Some authors consider the total disrilantling of communism as automatically representing the victory of a certain type of democracy, i.e. liberal democracy; F. Fukuyama interpret.! this phenomenon as being at the origin of "the eod of history". Said allegations are being made in fact, still in the old spirit of ideological confrontation: liberal democracy, as absolute winner, is a "democracy without compotitor"2. Defeating an adversary is con idered as the beginning of a world wilbont alternative, which by no means can mean otherwise than removing a king of dogmatism in order to set up another. Additionally, a world without alternative is, almost inevitably, a world in stagnation.

In a more realistic sense, it has been asserted thaI the wave of lIa nsitions, from authoritarian and then totalitarian. regimes , would ha v produced a most welcome consensus towards a common definition of Democracy and that strange attributes that used to accompany and modify the semantics of the word Democracy such as "popular", "guided", "bourgeois" or "formal" have been everywhere silently dropped off.

The truth is just that a certain consensus regarding minimal requirements has startcd to build up. standards that political systcms have to meet in order to be worth hearing the impressive name of "democratic' '3.

OVIDIU TRAsNEA Actually, as G. Sartori emphasized,

in spite of the fact that 175 states with "official status" cannot be qualified as " minimal democracies", Zeitgeist, nevertheless admits but one legitimacy, namely that the power derives from and bestowed by the people4 It is nonetheless true that, such as Chantal Mouffe asserted, "Ie significant democratie functionne maintenant comme horizon imaginaire oil viennent s'inscrire des revendications extTemement disparates, et Ie consensus qu'i1 sembleindiquer risque bien d'etre une illusion''S.

There nevertheless exists a comparable social and political basis that makes possible to draw an analogy between Guizot's allegation on Democracy (1848 Revolutions) and the conclusion reached by our contemporaries, according to which Democracy has become nowadays the magic word for political discourse.

Contemporary processes, being so wide and so profound, have determined the claiming of "rethinking Democracy" as a theory and a practice6 . Even through they account for it differently, the most important thing is that the need is felt for a readjustment; we should nevertheless not be surprised at the strong ideological connotations this claiming bears.

Sometimes said major processes have been viewed only from the quantita tive point o f view. F or e xample , Samuel P. Huntington's theory r ga rding the three waves or flows of de mocratization does nothi ng else but establish quantitative differences be twee n "the three waves" and draws a very rough profile of causes o f " the th ird waves"7. Its central metaphor, the one of "wave" means far less Lban a revolution. Guy Hermel was right to say that most analysts tend to view Democracy in terms of extension and almost market value, the sam as theologians perceive a religion ooJy in lerms of number of its be lievers8 . In this respect, Alexis de Toqqueville's point of view is by far more advanced than the one of contemporary analysts since the metaphor of the tide which in his tum he employs, has a progressive component: namely that Democracy is like a rising-tide - it only recoils to come back with greater force.

In other cases such as Robert A. Dahl's, the issue enjoys a more profound analysis. In his masterpiecc9* that synthesizes his whole work as patriarch of democratic theory in the USA, he even

characterizes the historical stages that Democracy has gone through, both in theory and in practice, from the very first transformation (to democratic city-state) to the second one (to Republicanism, representation and logics equality), discussing the opportunities and limits of Democracy and drawing the possible outline of the third transformation.

Today, the idea of the historical character of Democracy is definitely an acquired asset. Even when it is viewed as a constant alternative for nondemocratic regimes, this alternative is nevertheless permanent but not immutable, it needs constant renewal. That is why, speaking about different species of democracies existing at the same time (political

Since, generically, any idea and any political institution represents a specific answer to a different requirement; since it is also the case with Democracy, that "text" and "context" are inseparable. It is by no means our intention to undertake, in the present essay, a historical approach of types of Democracy or a dialectics of their sequence in the historical evaluation. '

We wish nevertheless to make one point of it, namely that Democracy in our age cannot be mistaken with, nor reduced to only one certain type of society.

To be more accurate: one could not draw equality sign between Democracy and capitalism. Not only because

democracy, social democracy, economic democracy, cultural democracy, new democracy, "empty democracy", poor democracy, etc.) it would be from the scientific point of view more appropriate to use the concepts of "type" and "subtype" of Democracy, concepts determined on the one hand by a certain historical epoch and on the other hand by the complex interrelations between social and economic and cultural conditions from one area or another of the world.

Democracy is not a type of society, but is mainly a political regime, but also owing to the fact that capitalist society has already proved to be compatible, including with authoritative regimes or even with totalitarian ones. We have mentioned this because far too often socialeconomic and political conditions of developed capitalist countries, are being con~idered "sine qua non" conditions for Democracy. a thesis that tends to become a "nova vulgata'. The same Giovanni

SP nr. 18 iunie-iulie 1994 - 10

Europa din nou

Sartori pointed out the fact that the dismantling of communism and disappearance of the adversary changed all points of reference; more over, the disappearance of the outside enemy "opened Pandora's box for problems of the inside".

Therefore, on the one hand it has become more difficult for Democracy to be rejected, and on the other, Democracy has become more and more difficult to manage, and that is why exaggerated and premature triumphalism should be carefully avoided. Besides, the arguments ever more debated regarding limits and shortcomings of contemporary democracy seem to rightfully account for that.

According to Sartori, rethinking fundamentally Democracy would have a double ground: the real "force of things" on OJle hand and, on the other, the crisis of Marxism. He hopes that a marxism free thinking (namely freed of the ideological component of marxism) could take us to an "unblocked thinking". And still, he himself admits "the left is, and

And still, from "Pandora's box" several other problems sprang out, other than those directly incurring from the breakdown of communist totalitarianism: the first would be, in my opinion, the issue of representation, since contemporary Democracy defmes itself, both as a historical stage and from the fundamental principles' point of view, as a representation political Democracy. For anyone who has carefully followed the historic evolution of Democracy, it is obvious that said concept is based either upon a paradox or a fiction. For the first aspect, it would be sufficient to raise the question of representation, whom and in front of whom. If at the very beginning, the people was represented in front of the Sovereign, after declaring people's Sovereignity, it is obvious that it can no longer be represented but in front of. . . ilc;elf.

The other aspect has constantly been studied with care by lawyers, especially after representatives were declared as "elected by the nation" and not by their

co-president since its very foundation. of the International Research Committee "Poli tical Philosophy" of I.P.S.A. are adepts of a " Strong Democracy"!3. a participatory one. being aware of the weaknesses of the present democracy of electoral representation. Along the direction of perfecting present day Democracy with forms of direc t democracy. it is wort h m entioning points of view expressed in other political areas14.

This type of criticism goes along with deploring the "democratic apathy", of political disillusion that affects the old democracies. Guy Hennet blames for that two .sides of this disillusion; the relatively fragile democratic legitimacy, both in abstract and concrete terms. the evasive nature of "civic virtue" that makes Democracy look, to the great majority, as an "indispensable ritual"15. This "legitima .. cy by default" as Guy Hermet calls it, is one of the major reasons for rethinking Democracy. It also arises from a serious failure of political theory.

Some people consider that the healing could come from the intensification and prolongation of deliberation; this latter could confer to Democracy a gre.ater legitimacy . It has also been recommended, and re

sorted to the utilization with more frequency of referendums and polls in order to ameliorate the representation technique and to increase legitimacy. Referendums place the citizen in front of a narrow alternative: "yes" or "no" and by no means do they widen up the area of options . Meanwhile opinion surveys could become anytime a device for manipulation of the puhlic opinion and, as a consequcncc, fnr falsification or 'lcgitimacy. The intensification and broad-

remains, a most powerful rallying symbol, although he again considers that the left-wing without marxism cannot be but a populist radicalism or a rhetoric Democracy.

He considers the left a "~"rong rallying-symbol"', among other reasons. al so because the left comprises the ethical component of modern politics. On this plane. he says. "left"' is doing good lto others) while "right" is doing well lfor onesell)IO.

Y' n c\e

Europa din nou

(urrnare din pag. 11) competition for power based on civil liberties or political rights equal for all the citizens, as well as the political parties alternation in Power based on free elections - this ritual of Democracy.

Our century's experience even determined people to believe that the shortest definition of Democracy would be the willingness to leave power when defeated in elections. Nevertheless, they agree upon this definition with one limitation, i.e. the procedural legitimacy is felt as necessary but not sufficient. We are not thinking only of the fact that, as among others Georges Burdeau put it, Democracy is nowadays a philosophy, a way of living, a religion and, almost accessorial, a fonn of governmeRt21 . It is only natural that in its historic evolution Democracy should acquire various dimensions, accounted for by the different perspectives from which it is tackled. It is an elementary fact that some people deal with the legitimacy of a government, not only considering how to came in office, but also according to what it really does. Were we to keep in mind Max Weber's definition of I e polilical, namely "the legilimated use of power", then Aurelius Augustin' emphasis put in bis "De civitate Dei" that "a government without ju lice is a great robbery". eem totally justified to us.

StiJl, it is commonly accepted thal "a rigid separation between the political method and the ontent of political decision i~ unreasonable''22 . E en if Democracy i: considered from an in"fTUmcn~11 point I view a a melhod, such as Schumpetcr does, it cannot be danied th:lI. as Henry B. Mayo stressed it. "IlIClln,~ and purposes. frequently or possibly alW.1YS. reciprocaJJy affect themselves" and th", "a "ompJcx politiaiJ system

Uo.:h ~ Democrac:y, must bear an imp;/~'r upon the quality of obtained or wished [oc resulc.' ,~3 .

In a closer approach. although not an identical one. Chantal MouCfe24 discusses C. Schmitl's conception of Democracy in general and on Jjberal democracy in particular. For C. Schmitt. the conjunction belwee liberalism and Democ~ racy in the 19-tb century, gave birth to a non-viable regime, based upon an impossihle joining of two absolutely heterogeneous pri nciples: i.e. the democrati c principle of identity ( between Law and people 's will. between governors and the governed) and the monarchic principle of representation. the democratic homogeneity and liberal pluraiism of the clash of opinions.

Without entering into further details, though C. Schmitt is definitely a thinker worth taking seriously, I wish to stress the subtle dialectic analysis and the conclusion drawn by Chantal Mouffe regarding the tension existing between the logics of identity and the logics of difference, which make pluralist Democracy be particularly adapted to the indefinite and incomprehensible character of modern politics. "Toute croyance dans une possible resolution definitive des conflits, ainsi que dans la disparition de la tension inherente a la division du sujet avec lui-meme, bien loin de fournir I'horizon necessaire au projet democrarique est en fait ce qui Ie met en peril."

It is in fact our opinion also, that the future of Democracy relies on and depends on a possible synthesis, which is not eclectism, and even less, a naive attempt to cut out the "essential tension", aprinri condemncd to fail.

But to maintain the legitimate tcnsion. on the necessary dynamics of contradictions imposes standards that "real"

Democracy can no longer meet. For Democracy has proved to be, both in the past and nowadays (by the frequence and ascent of the extreme-right movements in many countries), a fragile system that has easily given up in front of authoritarian and/or totalitarian "temptations". Hence the idea of the dialectic synthesis, of polles in clash, is going to prevail in political and social life and will inevil

Europa din nou

ning we should stress the fact that solutions proposed by the doctrines of technocratism have an utopic and hostile character, to the extend to which the . technocratic government in question aims at the "end of the political" and especially al the "death of Democracy3o. by removing any possible option through technique. On the other hand, those who are familiar with political theory know that, starting with the antiquity (not only Greek. bul also Indian or Chinese), those who had the power always have invoked the superiority of their knowledge. Therefore in this respect, we could say "there's nothing new under the sun".

But at the same time, it is emphasized that Ihe democratic principle of legitimacy (even only in procedure), must be harmonized (if not even subordinated) with another type of legitimacy, aiming at the efficiency of the governing act. This is, within certain limits, a legitimate requirement

dally the bipartisan ones etc.) At a more general level. it is being considered that "modem democracies could be described a') mixed regimes where the democratic

element plevails". And that "associating Democracy with non-deinocratic principles could be useful or necessary in two ways: a) from the point of view of integrity of the common good ... and b) from the very point of view of Democracy itself, which can be nevertheless wellserved by a non-democratic principle acting as an obstacle in the way of its enemies"3l. This issue is dealt under more explicit terms and in a new theoretical framework by the American politologist Aaron Wildavsky, in his last essay32: "Without signific;mt elements of egalitarianism to challenge inequality, without hierarchy to inculcate the norm that parts should sacrifice for the whole, and without individualism to legitimize accepting the results ofcompetitive elections. Democracy is doubtful'. Obvious-

That is exactly why in the aftermath at the Second Would War, the concept of a "balanced Democracy" has begun 10 be asserted. One starts from the assumption that, practically speaking, it has been proved that Democracy can tolerate the action of non-democratic principles and that it can even take advantage of them, i.e. the amending of the principle of the majority, nol as decision-making technique. but as an essence, or certain compromises that are being made in the functioning of the party-systems, espe

ly, taking good care in observing Paracelsus's dictum "the poison is the dose", a dictum applicable as well to the political system.

The essence of his point of view (regardless of the meaning attributed to above-quoted terms), is that Democracy in our era cannot resist and function adequately unless it does it as a "coalition of political cultures" where each culture is its tum to the ensuring of its vitality and perfectibility.

I deem this to be a realistic point of view, since humanity in our times cannot find its intellectual and moral equilibrium unless it draws a synthesis of all achievements from different political system, a synthesis achieved through complementary and mutual recovery and not through the imitation of "models" which could have only a local and relative value. Obviously, in this intent one should never forget their Democracy has been and continues to be an emulating emancipatory process that needs to constantly renew itself, in accordance with the progress assessed in all other fields of human life, and that its dialectics, as weD as freedom's proper, is endless. 0

Bibliografical notes: 1. John Dunn, Western political theory

in the face of the future, Cambridge, Cambridge University Press, 1980, p. 2.

2. Giovanni Sartori, Democrazia cosa ~, Milano, Rizzoli Libri, 1993, p. 276.

3. Filippe C. Schmitter and Terry Lynn Karl, What democracy is and is not, Journal of Democracy, nr. 3, 1991, p. 75-88.

4. Giovanni Sartori, Rethinking Democracy: bad poliq and bad politics, International Social Science Journal, nr. 3, 1991.

5. Chantal Mouffe, Penser la democratie moderne avec, et contre, Carl Schmitt, Revue Fran~aise de Science Politique, 1,1992, p. 83.

6. Cf. Carole G. Gould, Rethinking Democracy, Cambridge, Cambridge University Press, 1988; nr. 129 (3,1991) of the UNESCO's International Social Science. Journal is emirely dedicated to this theme.

7. Samuel P. Huntington, The Thrid Wave: Democratization in the Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma Press, 1991.

8. Guy Hermet, The disenchantment of the old democracies, I.S.S.J. Dr. 3,1991, p. 451.

9. Robert A. Dahl, Democracy and Its Critics, New Haven and London, Yale University Press, 1989.

10. G. Sartori, loc. cit., pp. 438, 447.

II. Cf. Dominique Turpin, Critique de la representation. Pouvoirs, nr. 7, 1978, p. 7-16.

12. Carole Pateman, Panicipation and Democratic Theory, Cambridge, Cambridge University Press, 1970, cf. C. Parry (ed), Participation and Politics, Manchesler University Press, 1972.

13. Benjamin Barber, Strong Democracy, Berkeley, University of California Press, 1984.

14. Cf. among others Thierry Jeantet, Democratie directe, democratie modeine,

Paris, Editions Entente, 1991; C. B. Macpherson, Principes et limites de la democratie liberale, Paris, La Decouverte, 1985; Gerard Boismenu, Pierre Hamel, Georges Labica, us fonnes modernes de la democratie, L'Harmattan, Les Presses de I'Universite de Montreal, 1982.

15. Guy Hermet, loco cit., p. 456; idem, Les desenchantements de la libeI1e, Paris, Fayard,1993.

16. Cf. Pierre Rosanvallon, La malaise de la representation, in F. Furet, J. Julliard, P. Rosanvallon, La republique du centre, Paris, Caiman-Levy, 1989; James S. Fishkin, Democracy and deliberation: new direction for democratic reform. New Haven and London, Yale University Press, 1991.

17. Robert A Dahl, The Problem of Civic Competence, Journal of Democracy, nr.4,1992.

18. Schmitter and Karl,loc. cit., p. 78. 19. Daniel J. Boorstin, The Decline of

Radicalism, New Yok, Random -House, 1969, p. 97.

20. Joseph A .Schurnpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, New York, Harper & Row, 3-rd edition, 1950, p. 269, where he writes: "the role of the people is to produce a government, or else interme-diate body which in turn will produce a national executive or government. And we define: the Democratic method is that institutional arrangement for arriving at political decisions in which individuals acquire the power to decide by means of a competitive struggle for the people's vote".

21. Georges Burdeau, La D6mocriltie, Ed. Du Seuil , 1956, p. 9.

22. Thomas London Thorson, The Logic of Democracy, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1962, p. 148.

23. Henry B. Mayro, An Introduction to Democratic Theory, New York, Oxford University Press, 1960, ch. 9: Justification of Democracy: Its Values, p. 213, and the next.

24. Chantal Mouffe, op. cit., p. 96. 25. Daniel Bell, The Revolution of

Rising Entitlements, The Public Interest, april 1975.

26. Lester Thurow, The Zero-Sum Society, New York, 1980, p. 11.

27. Giovanni Sartori, The Theory of Democracy Revisited, Chatham, Chatham House, 2 vols., 1987 ; ch. 6, Vertical Democracy.

28 . Pascal, Pensees, Paris, Ed. R. Simon, 1936, p. 276, 280.

29. Michael Walzer, Spheres ofJustice. A Defence ofPluralism and Equality, New York, Basic Books, 1983.

30. See Pierre Birnbaum, La fin du politique, Paris, Seuil, 1975.

31. Yves R. Simon, Philosophy of Democratic Government, Chicago, The University of Chicago Press, 1964, p. 107-108; cf. Harry Eckstein, Division and Cohesion in Democracy, Princeton, Princeton University Press, 1966, ch. 6; A Theory of Stable Democracy.

32. Aaron Wildavsky, Democracy as a Coalition of Cultures, in Society, november-december, 1993, p. 80-83.

OVIDIU TRAsNEA - born in 1928, Orih;tie, he studied Philosophy and Law (1951) at the University of Bucharest. Ph. D. in 1969. Political Scientist and Dean at the School of Higher Studies in Politics and Administration, Bucharest. He authored Political Philosophy (1986), Political Sciences. A Historical - Epistemological Study (1972, awarded with the Prize of the Romanian Academy)

- 13 - SP nr. 18 iunia-iulia 1994

Europa din nou

Securitatea ec Domicil SI

Dificullatile complexe pe care Ie in

timpiml fosteie tan comuniste in forn1Ularea unci strategii de reforma care sa asigure cresterea economica, dezvoltarea in ansarnblu a societatilor respective, prosperitatea si securitatea cetatenilor lor, aduc tot mai pregnant in dezbatere preocuparile privind securitatea economica a stateior, in contextul mutatiilor profunde care au loe in sislemu\ economic si ordinea politiea mondiala.

Diplomatie ~i securitate economica Sfirsitul Razboiului Rece a seos in

evidenlii lendinta de schimbare a raportului de fOT\e Intre eomponentele eonceptului de sec uri tate internationala, dimensiunea economica prevallnd falii de cea de ordin militar.

AseT\iunea: "geoeconomicul va inlocui geopoliticul (sub!, n.). ea factor do~ minant In relaliile internationale "I, trece din domcniul analizelor teoretice in discursul politic si 0 regasim in strategia de politic:'. externa a marilor puteri si in ehiar evolutiile economiei mondiale posthe lice.

Am asistat. in ultimele decenii. la ridicarea unci relatii economice Intre statek mcmhre ale Comunit;itilor Europcne la rangul de rdatic de "politicu extcrn:i ~i de securit:ltc comunu", la transfonnarea unui angajament economic intr-un veritahil organism politico-economic, cu 0 viitoare dimensiune strategica. ce joaca un rol important, de actor colectiv, pe arena mondiala.

In Extremul Orient, Jap

0

Europa din nou

Uniunea Europeans

amenin,area falimentului esle la fel de imporlanlA ca alractia profilului in formarea c~mportamenlului agcntilor economici. In mAsura in care sislemul realizeazA 0 redistribuire echilabilA a bogAtiei obtinule. aslfel inclt sA compenseze neajunsurile rezullale la niveIul componenlelor sc poale asigura securilalea economicA a aceslora." Se acceplA 0 masurA de insecuritale la nivelul unilAtii. in schimbul unci mAsuri de securilale la niveIul sislemului, in ansamblu"19.

Sansele acestor slale de a scUrla drumul caire Uniunea EuropeanA rezida, in primul rind, in "mobililalea centrului", In vointa Uniunii Europene de a Ie sprijini polilic si economic, in acesl sens. Din acesl puncl de vedere, alragerea tArilor asociale la Uniunea Europeana. la dialogul privind polilica ex lemA Si de sccurilale comunA a Uniunii, decisA dc Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993, Si intArilA de initialiva ilaIobritaniGi reprezinla un gesl al acceplArii accslora In spatiul de valori polilicc comune. TotodalA, negocierea acon.lurilor de asociere apare ca un avanlaj pc care Uniunea I-a acordal tArilor as()(.:iale penlru a se pregati penlru concurcnta mcJiului comunilar.

Romania ~i Uniunea Europeana

In ceca ce ne priveSle. fundamenlal penlru integrarea benefic:! si Inlr-un lermen relOnahil in Uniunea European;i. va fi modul in care Romania va folosi peri-

Din acesl punct de vedere, Romania poate si Irebuie sA foloseascA perioada de asocierc penlru ca, prin mAsuri si politici prolectionisle sA inlAreascA noile strucluri economice, pentru a Ie pregAti pentru concurenta acerbA din mediul comunitar, fard a nega insa spirituJ $i practica pietei comunilare, care poate pArea inechilabilA. insA aceasla esle nalura sistemului spre care ne indreplAm si care ne va asigum in viilor, securilalea in dimensiunile sale vitale.

Crearea unei noi motivatii economice a individului va fi delenninantA in asigurarea slabililAtii sociale si a unui comportamenI favorabil fatA de economia de piatA. 0 pr;vatizare coreclA va reduce resenlimentele fatA de functionarea inechitabilA a mecanismelor economice care au pauperizal, pinA in prezent, imporlanle categorii sociale. Ea va crea baza malerialA a unor relatii economice noi si va delermina lolodalA 0 aliludine favorabilA fatA de procesele pictei, slimulind apliludinile antreprenoriale.

Reducerea timpului si a costului inlegriirii va depinde de promovarea unei polilici ferme si consccventc dc institution;l1izare a mecanismclor pietci, de crearc si consoliJare a inslitutiilor economicc . fin;mciare si fiscalc si elahorarea unei Icgislalii economice care sa riispunda. in pcrspcct iv;\. exigentcinr comunitare.

Restn~lurarea econollliei si relehnoIngizarea vor treoui s.-, vizeze prioritar crearca si (.'onsol iJarca unor illJustrii sau sectoare economice capabile sa c1slige si sit p;istreze segmenle din piata comunilara. In acest sens, 0 "imbunalatirc a

mediul comunitar ii va stimula in ridicarea calitAtii produselor si serviciilor, in adaptarea la standardele si normele comunitare.

De reusita reformei economice si a modelArii comportamenlului agentilor economici romani, a consolidArii economiei restructurate va depinde in viilor, prezervarea alributelor suveranitiltii noastre. securitatea noasW nationalA si nu de discursuri si practici ambigui care pot pune la indoiaUl vointa polilicil a tArii noastre de a face parte dintr-o structun1 de valori si interese comune.

Principiul subsidiaritillii - introdus in setul de principii si norme comunitare de articolul 3b aI Tratatului de 1a Maaslrichl privind Uniunea EuropeanA;"" a fost menit sA atenueze tensiunea crescindii dintre tendintele protection iSle ale stalelor membre si cele de cenlralizare excesivA la nivel comunilar, plAtind, aslfel, un tribut sigur suveranilAtii slatului. EI poale fi principala axA de raportare a inlereselor Romanici fatA de organismul comunitar, insA nu folosit in directia obstructionnii ccntrali - ~i care s;l asigure un meJiu economic capahil s;-, delermine l'(ll11portamenlul agenlilnr el'{lII!l1nici : il1\'cntivilate. aJaplahilil:lIC. perronnan"i .

infrastructurii institutionale, lehnologice si educationale''20 esle vilala penlru acccsul agentilor economici romani la fluxuri Jc capital si transfer de tchnologie.

Chiar daca ponderea comertului noslru cu Uniunea European;i cste . in prczent, sub nivelul dezirabil, nmfrunl:lrea frecvenlA a agcntilor noslri econornici cu

manA va avea importanla misiune de a realiza si infonnarea luluror sectoarelor vietH romanesti in legaturA cu prioritatile si evolutiile din inleriorul acesleia, aslfel indl rcaclia de adap/are la spirilul, practica si normelc comunitare sa fie cit mai mpiJii.

Succesul demersurilor noaslre ne va

asigura calitatea de membru intr-o structun\ vitalA pentru securitatea si prosperitalea noostr.\ si demnilJJlea de a participa. cu drepluri depline, la deciziile privind destinele Europei.

NOTE

l. James F. Dobbins, the US ambassador to the European Community, "Uncertainties in US - European Relation", Speech given on March 4, 1993, to the Economic Council of CDU,Bonn.

2. Jean-Pierre Lehmann, "L'economie japonaise en mutation? Perspectives et implications pour I'economie mondiale", in Politique Etrnngere, No.3, Automne 1992, p.537.

3. Sophie Boisseau du Rocher, "Le Japon et l'Asie de Sud-Est: un nouveau parteneriat", in Politique Etrangere, No.3, Automne 1992, p. 548.

4 . Warren Christopher, US Secretary of State, "APEC is a true harmony of interests", Remarks at Welcome Dinner for APEC Delegates, November 17, 1993.

5 . President Bill Clinton, Statement on NAl7fA vote, November 17,1993,

6. President Bill Clinton, "The US will h:ad global economy. The three-part strategy", Remarks to APEC Host Committee, Nowmher 19, 1993.

7. narry Buzan, "New patterns of )!lnhal security in the twenty-first century", 111 IIllernaliunal Aliairs, 67/3.1991, p. 4.B .

8. Barry Buzan, People States and Fear, Harvester Wheatsheaf, London, 1991, p. 2~1.

9. William H. McNeil, The Rise of lhe West: A history of the human community, Chicago: University of Chicago Press, 1963, p.467.

10. Barry Buzan, "Is Internat ional Security posibileT', in Ken Booth, ediL, Ne w Thinking A bout Slrategy and International Security, Harper Collins Academic. London, 1991, p.43.

1 . James ,Mayall, "Nati nalism and Intenuuional Security after the Cold War", in Survival, vol . 34/1 , Spring,l 992. p. 31.

1.2 . Francis Fukuyama, "The End of History", in The Nationsl Interest. Summer 1989, p. 3.

13 . Trade and Development Reporr, 1993, UNCfAD, United Nations, New York, 1993, p. 73.

14. Barry Buzan, People, Stales and Fear, Harvester Wheatsheaf, London, 1991. p. 248.

15. "Challe nges and opportunities of restructuring the developing BSCAP economies in the 1990s, with special references to regional economic cooperation", in Development Papers No. 12, United Nations. Economic and Social Commission for Asia and the Pacific, Bangkok, 1992, p. 8.

16. Barry Buzan, People, States and Fear, Harvester Whea~heaf, Lo, p. 261.

17. Ibidem, p. 264. 18. Jean-Paul Lehmann, 1oc. cit., p. 532. 19. Barry Buzan, "Is international securi

ty possible?", p. 40. 20. John H. Dunning, M ultinational

Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley Publishing Company, London, 1993, p. 609.

STELA ARHIRE, currently works with the Ministry of Foreign Affairs. She graduated InternatiC)nal Economic Relations at the Academy of Economic Studies in Bucharest and is preparing a Ph. D. thesis in International Economics.

- 15- SP nr. 18 iunie-iulie 1994

Europa din nou

Socialism, capita

G.M. TAMAs

(urmare din numarul trecut)

"COLECTIVITATEA" fata in fata Cll

"DEZVOLTAREA" Fortclc populist-romantice, care do

mimi In Europa de Est de astazi, au drcptate dnd vad in capitalism ~i socialism (opunindu-se arnindurora) una ~i aceeasi problema. Ceea ce depling stingi~tii SD .r 18 iuni -Iuh- 9' - 16

Europa din nou

SID si modernitate3

incIinali c

J Europa din nou

Parlamentul European ~i legitimitatea

democratica a Uniunii Europene

Uniunea Europeanil de astilzi este rezullalul unui proces care a inceput in urmil cu aproape 0 juml1tate de veac, odatil cu concretizarea propunerilor cuprinse in "Planul Schuman" (din 9 mai 1950), prin semnarea la Paris (1951) $i Roma (1957) a tratatelor care puneau bazele celor trei ComunitAti Europene, indeob$le considerate ca formind un intreg $i drepl urmare desemnate prin formula "Comunitatea Europeanil"l. Avindu-si originea in dorinta de a pune caplit vechilor rivalitati si de a stimula interesuI comun in nndul tllrilor occidentale, structurile comunitare s-au dovedit a fi extrem de eficiente de-a lungul Ruboiului Rece $i au contribuit intr-o milsurn insemnatil la victoria coalitiei occidentale si. in consecintl1, la producerea a ceca ce politologul american Z. Brzezinski numea "cea de-a treia mare transformare in viata politicil international:i in secolul al XX-lea". Daca, conform acc1uiasi Z. BrLezinski, "structura si spiritul celci de-a treia transforman sint gener:lte de inlluenta politica $i flIosofica a coalitici occidentale victorioase'-:!, :Ipare fircsc ca \r;1s:'lturile specifice moduilli de actiullc si structurilor comunitare. allumc pragmatismul functional. interdepcnJClll,1 e~'llnlllTlico-sociala instillltillilali1'11

____ ----------------------~~----------------------~----~3:====~~~~----~--------~-=========~==-=~----______ ~'

Europa dinnou

Panoramic electoral

intre 9 - 12 iunie s-au desfasurat alegeri pentru Parlamentul European in tOllte cde 12 tilri inembre ale Uniunii Europene. In cele ce unncazA VOIT1- incerca Sil prezentarn rezultatele inregistrate in majoritatca tarilor membrc ale Uniunii Europcne. incercind totodata sa desprindem primele semnificatii atit pentru situatia {X11itica interna a \:1rilor respective. cit si pentru politil.-a extern;' a fiec;lrei tari in parte. care va constitui In rindul ei un element ce vn inlluenta poale del'isiv politica Uniunii Europene L'a instilutie a viitllrului.

in Gcnnania. I."llalitia guvcrnamcntal:, a GIIK'c\arului Kohl - fllnnat;"1 din llniunea Crc~tin DClllocr;1l;"1 ~i Uniunca Crcstin Slicial:, - a rcpurtat un SUl'l'CS dCllscbit. c1stigi'nd 40,1 % din voturi. In timp ce principalul sau adversar - Partidul Social Democrat - a obtinut 31,9% din voturi, Verzii au inregistrat un succes cu 10% din voturi, iar Liberal Democratii, partenerii de coalitie ai Crestin Democralilor. au fost infrinti i'nregistrlnd 4.3% din voturi, ceea ce ii face sa nu aiM nici un reprezentantin Parlamentul European,

Analistii politici apreciaza ca desi cancelarul Kohl a inregistrat un succes ce-l face sa priveasca mai increzAtor spre alegerile generale din octombrie, trebuie luati In considerare doi factori importanti: absenteismul - 30% din electorat nu s-a prezentat la vot, cifra care probabil ca va fi mult mai miell in octombrie, iar pe de altil parte alegerile locale des fasurate concomitent cu cele pentru Parlamentul European In anumile landuri indica scoruri de 20-25% pentru Partidul Socialist Democratic, fost Comunist, ceea ce ne aralil ca, costurile tranzitiei pot deveni mario De altfel, secretaruI Uniunii Crestin Democrate a chemat 1a 0 coalizare nu doar Impotriva capitalismului de dreapta si a extremistilor nationalisti care nu au intrat in Parlamentul European, ci Si impotriva unei posibile colllitii intre verzi si fostii comunisti.

Marele perdant al acestor alegeri este Partidul Liberal Democrat condus de ministrul de externe Klaus Kinckel. Coalitia din care face parte a c1stigat, dar identitatea sa politica s-a estompat In mod periculos,

In Franta, votul pentru ParIamentul European a dat dstig de cauza coalitiei conservatoare fonnate de RPR si UDF, allule acum la putere. cu 25% din voturi,

Parlidul Socialist condus de Michel RocanJ a Inregistrat cel mai slab scor din , istoria sa. cu 14.5% din voluri. Jacques Lnng. fostul ministru al culturii, a dcclaral: "Partidul Socialist arc nevoie de 0

BOGDAN POPESCU NECSESTI

figura noua acum", iar Bernard Kouchncr a recunoscut ca: "Acum preferintele Frantei se situeaza mai la dreapta dedt inainte".

Partidul "L'Autre Europe", condus de conservatorii Philippe de Villiers, Sir James Goldsmith Si Charles De Gaulle, nepotul fostului presedinte, siluat net pe pozitii anti-Maastricht, a inregistr,at un rezultat de 12% la fel ca lista ~e stinga a lui Bernard Tapie, intitulata "Energie Radicale", care a obtinut un scor de 11,5%. Frontul National, allui Jean Marie Le Pen, a obtinut 10,6%, iar comuni~tii 6,9%. Printre cei care au pierdut se alla Partidul "Europa Incepe la Sarajevo", format luna trecuta de un grup de intelectuali In frunte cu Bernard Henri Levy, care incearcil sa puna capelt rnzboiului din Bosnia. Acest partid s-a retras din cursa cind sondajeie au aratat ca Va lua 0 buna parte din voturile Partidului Socialist.

A vind in vedere ca, campania electoralii s-a concentrat cu precildere asupra problemelor interne, se pare ca suc.cesul fonnatiunii conduse de Bernard Tapie i-a int;lnt acestuia convingerea c;l va pulea devcni alit primarul Marsiliei cit si arbitrul cursei pentru presedenlie de anul viitor. Pc de ait:l p;ute. succcsul P:u'lidlllui "L'Autre Europc" introduce un elemcnt nou. demn de urmflril in eCliatia pol ilic;i de dreapl;1 din Fr;mta.

In Anglia. Partidul Conservator al premierului Major a suferit 0 Infringere severa, obtiIJind 25% din voturi, in timp ce laburistii au obtinut 45% din voturi, liberalilor revenindu-Ie 199'0. Premierul Major a anuntat 0 profunda remaniere guvernamentalil ce va avea loc inainte de desemnarea noului lider laburist ce-i va succeda lui John Smith care a murit acum 0 luna. Desi deputatul conservator Tony Martin a cerut capul lui Major, acesta a declarat ca va rilmine prim-ministru si dupa alegerile genera Ie viitoare. Analistii apreciaza ca pentru conservatori

~ingura cale de ie~ire din impas 0 constituie reducerea impozitelor, fapt ce ar putea apropia din nou eiecloratul de ace~tia.

In Spania, Partidul Socialist al premierului Gonzales a suferit prima sa infringere de cind a venit la putere in 1982, obtinind doar 30,64% din voturi. Partidul Popular, de dreapta, a d~tigat alegerile cu 40,12% din sufragii, Stinga Uoita, condusa de comuni~ti, a obtinut 13,5% din voturi, iar Coalitia Regionala Calalana ~i Coalitia Partideior Regionale din Andaluzia condusa de Partidul Basc, restu!.

~i in cazul partidului premierului Gonzales votul a constituit mai degrabil un rilspuns la scandalurile de coruptie ce au macinat credibililatea Partidului Socialist Spaniol ~i guvernului condus de el decit un nlspuns la problemele europene. $i premierul Gonzales a anuntat 0 profunda remaniere guvernamentala nereactionind deocamdalil la declaratiile liderului Partidului Popular, Jose Maria Asnar care a facut aluzie la eventualele alegeri anticipate ce ar urma sa fie convocate de Gonzales ca unnare a infringerii suferite.

in Italia, Inainte de scrutin, Berlusconi a declarat ca votul va conslitui un referendum asupra politicii guvernului sau. Rezullate1c oficiale indica victoria cu 30,6% a fonnatiunii Forta Italia con

dusa de Berlusconi. Celelalte doua principale partide ale coalitiei guvernamentale - Alianta Nationala $i Liga Lombarda - au obtinut 12,5 si 6,6% din sufragii. Partidul Democrat al Stingii,

unn~ul Partidului Comunist, principalul partid de opozitie obtinind doar 19,1% din voturi' a suferit 0 grava infringere, ceea ce a dus la demisia liderului sau Achile Occhetlo. Partidul Popular, succesorul Crestin Democratilor, a obtinut 10% din voturi. Acest vot de incredere acordat guvernului Berlusconi este explicat de acesta astfel: "italienii doresc 0 schimbare si noi sintem in masurn sa 0 garantAm ". El a afmnat in continuare ca nu exclude posibilitatea unor noi alegeri parlamentare in care Forta ltalia ar putea obtine 40% din voturi daca opozitia refuza sa colaboreze mai ales in Sen at unde coalitia guvernamentala nu detine majoritatea.

In Grecia, rezultatele scrutinului european au evidentiat existenta unui eehilibru Intre Partidul Socialist de guvernamint al premierului Papandreu, care a c1stigat 39% din voturi, si partidul de opozitie conservator Noua Democratie cu 33'k din voturi.

In l'azul Portugaliei. echilibrul dintre principalcle forte politice este Si mm fragil, aproape fann

Europa din nou

Ungaria '94

PENDULAR'E san COAGULARE

In urma alegerilor parlamentare. In mai 1994. partidele de stinga: Partidul Socialist Maghiar (PSM) !>i Alianta Democralilor Liberi (ADL), partid socialliberal de stlnga, au 'obtinut 0 majoritate dep.i!>ind 2/3 In parlamentul maghiar. Partidul Socialist. fost comunist. deline majoriL.1tea absoluti!. cu 54% din mandate. AJianlei Democratilor Liberi ii reyin 19lk.

Cautlnd explicatii pentru acest rezultat, sint evocate 0 sumedenie de argumente: se critici!. lipsa de profesionalism, aroganta !>i frazeologia anacronistici!. a fostei garnituri conservatoare, actiunile deseori pripite. nepregiUite corespunzi!.tor din punct de vcdere psihologic; alti comcntatori (mai ales cei de dreapta) pun accent pe orientarea social-liberala a majoritatii medii lor serise ~i a unei bune parli a mediilor electronice, fapt care, dup.i parerea lor, a ingreunat mediatizarea adecvata a rezultatelor incontestabile ale guvernarii Antall-Boross. Foarte multi comentatori vorbesc despre un vot de nmtestare a dreptei, respecliv un vol de nostalgic fal.i de siguran\a de terrarium oferil;i de palernalismul tOlalilarisl al dil:talurii nHli. Unii analisti, apartini'nd extremell)!'. uall vina inslIl:cesului lor pc

,~istemlll elccloral maghiar. S-a pus chi ..r ~i prohkma pllsibilit;-,\ii rcyenirii pe calc dCIIlI x:ral ic;i Ia lin social iSIIl CII fat;i urnan;'!. CIlIlfllrm Instillltullli Gallup, sociclatea maghiara nu crede intr-o asemenea turnura.

Ponderea celor care considera "completamenle exclus", ca sociali!>tii - ajun!>i la putere - sa reilereze starile de lucruri dinainte de 1990; in procente fata de 10talul celor ce !>i-au dat votul pe partidele respective.

au dal rAspuns'

a1agalori PSM ' I

I

7,

..

e. alegalori PPco,

..alagatori AOL'

eoalegiltori A Tn

alegalori PIMA'

alegalori FOM> "

s-au ablinut 7' 20 .0 GO 80 100

'cei care nu. au parlicipat Ia alegeri sau nu au declaral cu care partid au volal

PSM =Partidul Socialist Maghiar PPCD = Partidul Popular Cre$tin

Democrat ADL = Alianta Democratilor Liberi ATD = Alianta Tinerilor Democrati PIMA = Partidul Independent al MiciIor

Agrarieni FDM =Forumul Democrat Maghiar

Problema cheie ramine, totu~i, daci!. rezultatul aIegerilor se datoreaza numai efectului socio-psihologic obi~nuit de pendulare a preferintelor electoratului, sau daca, in cazul de fala, avem d- a face cu 0 Iegitate mai adinci!., predeterminati!., deci cu un fel de "coagulare tixotropi!." sociala. Modelul pendulului ar presupune un raport de forte echilibrat !>i, ca urmare, posibilitatea unei eventuale reveniri fire!>ti. Daca, In schimb, silualia e mai bine modeIalii de 0 masii tixolropa, care se tluidizeazi!. doar la aqiuni mecanice

BORBEL Y IMRE

The return to the left in the countries that have abandoned the communism is explained as an entrance in the "nonnal" political system based on the alternation of equal political forces. This is an explanation, in accordance with the pattern of the grand father's clock.

Another explanation, in accordance with the pattern of the coagulation invokes the revirication of the old egalitarianism, consequently to the worsening ofeconomic and psychico-social problems. energice - corespunzind unor trairi social-psihologice catarctice, de tipul ~irului de evenimente din anul 1989 -, atunci, schimbarea este de a!>teptat doar dupa 0 perioada mai lunga de timp.

Pentru a putea deslu!>i aceasti!. diIema,

este necesari!. pe de parte, cuno~terea

sistemului electoral maghiar, a particu

lariti!.lilor istorice, respectiv considerarea

!>i a allor cazuri din lumea a doua.

Sislemul electoral maghiar imbina intr-un mod specific sistemul propriu lumii anglo-saxone - bazat pe circumseriptii de candidalura individualii, ceea ce de altfel coincide !>i cu traditiile maghiarc -, cu sistemul pe bazi!. de liste, incetatenil cu preponderenta in sfera de cultun'i germana, care mai nou tinde sa se eXlinda In lume. Legea eIcctorala maghiara irnparte lara i; 17() circumscriptii electllraIc individualc !>i III 20 de circumscriplii Cll lisle c1cdoralc de parlid (unilalea Icritoriahi elecloral:i estc - Cit In Romini:l - judc\ul. respccliv capilala).

In a~a-nullli\lIl "slTulin zero", pcnlru . a sc lansa In akgcri . fiCl'arc candid;,1 (aliI cei ai partidelor, cit ~i cei independenti) trebuie sa adUfle cite 750 de recomandari ceta\ene~ti. Partidul care, a reu!>it sa lanscze cite un candidat individual in jumatate din circumscriptiile electorale individuale dintr-un judet dat, este indrepti!.tit sa intocmeasca 0 listi!. teritoriali!. (listi!. judeteana). Partidul care a obtinut cel putin 7 liste judetene, este In masura sa intocmeasca $i 0 listi!. pe tara- "Scrutinul zero" s-a desfa!>urat in martie, partidele trebuiau si!.-!>i depuna recomandarile pina in 8 aprilie a.c. la Comisia Electorala Nationali!.. tn urma "scrutinului zero" 15 partide politice au obtinut dreptul de a intocmi liste pe tara. Pentru ca un partid si dau votul pentru 0 listi!. teritoriala (se intocmesc 19 liste judetene !>i 0 listi!. pentru capital a) !>i pentru un candidat individual. Din cele 386 de mandate parlamentare, 152 se Impart in functie de voturile date pe liste teritoriale; soarta a 176 de mandate depinde de numi!.rul de voturi date pentru cadidatii din circumscriptiile individuale, iar 58 se impart intre candida\ii inscri~i pe Iistele pe tari!. (pe baza unui calcul de proportionalizare) in urma totaliziirii voturilor date pentru partide, dar care au fost insuficiente pentru obtinerea unui mandal In circumscriptiile electorale individuale, in urma primului scrutin, dobindesc mandate numai acei candidati care au obtinut mai mult de jumatate din voturi1e exprimate. Prin 1ansarea a foarte multi candidati individuali rezulti!. un grad mare de dispersie a voturilor, in consecinta, numai un numar mic de candidati dobindesc mandale parlamentare din primul scrutin (cinci candidati au realizat aceasti!. performanta electorala in '90 ~i doar doi anul acesta).

Al doilea lur de scrutin decide asupra majoritatii mandatelor, cind - in functie

de rezultatul primului tur de scrutin participi!. primii trei candidati, respectiv, cind e cazu1, cei care de~i nu sint printre primii trei, au obtinut totu!>i cel putin 15% din voturi. In al doilea tur de scrutin este suficienta 0 majoritate simpli!. pentru dobindirea unui mandaI. Scrutinul "zero", eliminatoriu, !>i pragul de 5% sint menite si!. realizeze 0 preselectie. Sistemul circumscripliilor electorale individuale, atunci cind electoratul voteazi!. . mai degraba pe criteriul de partid ~i nu alit pe imaginea candidatului (ceea ce s-a intlmplat in cazul de fata) poate amplifica mi!.sura victoriei favoritului (teoretic, cu cite un vot' ln plus in fiecare circumscriptie, deci cu 176 voturi, un partid poate cI!>tiga toale mandatele individuale).

Cu toate cli sislemul maghiar combinal avantajeaza partidele mari, rezultatele in cazul de fat.l ar fi fosl similarc ~i 'ill cazul sislernului pur, pc banl de lisle.

U ngaria si Polonia sin I singure Ie t;iri din fosta IUllie a doua, 111 care Inainle de 'X,), anul de sucollJhare genera];i a lo\alitarismului ro!>u, au avut loc evenimente !>i mi!>can contestatare pomite de la baza

~i cuprinzind 0 majoritate covlr!>itoare !>i reprezentativa a societalii. Revolulia din 1956 ~i furtuna Solidamosc (1980) au dovedit in modul cel mai direct !>i exhaustiv reluctant a generali!. a societi!.tilor respective fata de practica !>i ideologia comunisti!.. Era de ~teptat ca aceste societi!.ti sa demonstreze 0 retinere de lunga durata ~i fata de valoarea etica fundamentali!. a socialismului - egalitarismul. Alegerile din '93 ~i '94 din aceste tm Yin sa nege aceasti!. ~teptare.

Rationamentele nu au relevanti!. in cazul "noului mecanism economic" allui Nyers RezsO (Ungaria) ~i "primavara de la Praga" a lui Dubcek, ambele fiind initiative de sus, care nu au pAri!.sit cadrul ideologic soeialisl

Intelegerea proceselor prezente din Ungaria nu este posibili!. fAri!. a lua in considerare impactul determinant al revolutiei din 56 asupra dezvoltarii ulterioare. Dupi!. 0 perioad!1 de represalii crunte, sistemul comunist kManst a adoptat 0 tactici!. dubla de stabilizare: pe de 0 parte liberalizare economici!. (noul mecanism economic, legat de numele reform-comunistului Nyers Rezso, (1967), pe de alti!. parte, depolitizarea culturii prin coruperea "de salon" a intelectualiti!.tii ~i a c1erului, slabirea cenzurii directe, in pas cu inti!.rirea autocenzurii. "Cei ce nu sint impotriva noastra, sint cu noi" - a fost noua deviza a lui KAdar varianta dextrogira a unei pretentii neschimbate de exclusivism valoric dictatorial.

Politica culturala derivati!., a ci!.rei traducere in viati!. este legati!. de numele lui Aczel Gyorgy (eminenta cenu!>ie a partidului), a avut drept scop ci~tigarea !>i imbllnzirea intelectualitatii, respectiv "dezamorsarea" definitiva a societatii maghiare "rebele". Aceasla din urmi!. serve; ~i interesele Moscovei de a prelntlmpina repetarea revolutiei. In acest scop s-a cautat sli\birea complexelor social