S fantul Nil este cunoscut de multa vreme credincio~ilor din intreaga Ortodoxie. intre istorisirile despre raul de mir izvorat de moa~tele cuviosului ~i ~ocantele profetii pe care le cuprind

scrierile lui, interesul pentru acest repe~' al istoriei Sfantului Munte nu a facut decat sa creasca odata cu trecerea secolelor.

Aceasta carte, care cuprinde cuvintele, vedeniile ~i prorociile Sfa.ntului Nil, ca ~i istorisiri despre minunile lui, '•lU este o culegere de revelatii senzationale pentru amatorii de interpretari ~i avertismente in registrul apocaliptic, nici o ,destainuire zguduitoare" despre vreo ,numaratoare inversa" marcata de accidente nucleare, conspiratii bancar-corporatiste, asteroizi ~i politici dictatoriale, ci o marturie vie despre primejdiile din calea spre mantuire. 0 certare a neghiobiei, a fatarniciei ~i a minciunii. 0 calauzire Ia adevar ~i Ia paza mintii. Un semn al veacului de acum despre imparatia lui Dumnezeu ~i veacul ce va sa fie, pentru cititorul cu intelegerea neintunecata.

www.sophla.ro

]ili~UJI[i 60

2 )00

Q) -Q) ~

c ·-> ::J u • Q)

c Q)

"'0 Q)

> • Q)

c ::J c ~

FANTUL ~IL

Minunile •

Vedeniile •

Cuvintele Preacuviosului

parintelui nostru

NIL lzvoratorul de Mir

Cavsocalivitul

INTRU SLAV A PREASFINTEl TREIMI

MANUSCRIPT In care se cuprind:

Minunile, vedeniile ~i cuvintele Preacuviosului piirintelui nostru

Nil Izvortitorul de Mir, Cavsocalivitul,

din Sftintul Munte Athas, prescrisa la anul1916, In Colciu,

Chilia Sftintului Gheorghe

Minunile, vedeniile ;;i

cuvintele Preacuviosului

parintelui nostru NIL

Izvora.torul de Mir, Cavsocalivitul

Edifia de fafif reproduce manuscrisul de la anul1916, din Colciu, Chilia Sfiintului Gheorghe, Sfiintul Munte Athas

Bucure~ti

Coperta: Madalina Radan

© Editura Sophia, pentru prezenta editie

Descrierea C}P a Bibliotecii Na(ionale a Romaniei NIL IZVORATORUL DEMIR, sfilnt

M~nuniile, ve?eniile §i c~v~ntele preacuviosului piirintelui nostru Nil lzvoratorul de Mu, Cavsocahvttul I Sfilntul Nil lzvoratorul de Mir.- Bucure§ti· Editura Sophia, 2011 ·

Ed. de fata reproduce manuscrisul de Ia 1916, din Colciu, Chilia Sfantului Gheorghe.

ISBN 978-973-136-278-6

235.3 Nil Izvoriitorul de Mir 929 Nillzvoriltorul de Mir

Multumiri

Aceasta editie a fost 'intocmita cu blagoslovenia, sprijinul ~i rugaciu­nile ob~tei monahilor ~?i fratilor de Ia Chilia Colciului, cu hramul Sfiintul Gheorghe, de Ia Sfiintul Munte al Athosului, carora le mulfumim cu toa­td dragostea.

Se 'inchina acest volum amintirii $i pomenirii parintelui Dionisie Ignat de Ia Colciu.

Cuv.ANT INAINTE

Editia de fata urmare~te textul manuscrisului romanesc ,in ca­re se cuprind: Minunile, vedeniile §i cuvintele Preacuviasului piirintelui nastru Nil Izvariitarul de Mir Cavsocalivitul din Sfiintul Munte Athas, prescrisii Ia anul 1916, in Calciu, Chilia Sfiintului Gheorghe". Manus­crisul este, !a randul sau, o transliterare a unei versiuni mai vechi, In alfabet chirilic, din a doua jumatate a secolului a! XIX-Iea, aflata odinioara in biblioteca Schitului Romanesc Prodromu, pe care am avut ocazia sa o consul tam !a Colciu.

Puteti a~adar nota ca originalele textelor de referinta ~i-au schim­bat sala~ul lntre ele: manuscrisul aflat astazi !a Prodromu este eel originar din Colciu, in vreme ce versiunea prodromita se afla In bi­blioteca Chiliei Sfantului Gheorghe.

0 verificare suplimentara a acestor traduceri romane~ti este ~i dactilograma din ,A nul Miintuirei 1935, Martie in 29 de zile, Orthado­xul Calendar", ,cares-au prescris in Sf Skit Pustnicesc al Sfiintului Ma­relui Vasilie, din acest Sf Munte al Athanului", de catre monahul Ar­senie Cottea.

Despre viata Sfilntului Nil Athonitul, Izvoriltorul de mir, praz­nuit de Ortodoxie !a 12 noiembrie, aflam putine lucruri din sinaxar. Daca manuscrisele aghiorite ale Profepilor spun ca sfantul a trait lntre anii 1612 ('i 1692, mineele de astazi arata ca el s-a savat§it catre Domnulln anul 1651.

Acest Sfiint Nil s-a niiscut in Grecia, intr-un sat numit dupii Sfiintul Petru, din diaceza Zakoneia. A fast crescut de unchiul siiu, ieromonahul Macarie. La viirsta biirbiifiei, a fast tuns in manahism ~i apai a ajuns, Ia riindul siiu, preot.

7

Cuvlint fnainte

Ciiutfind lupta cea bunii, cei doi au mers Ia Sjfintul Munte Athas, §i acolo s-au a$ezat pustnice$te Ia un lac ce se numea ,Pietrele Sfinte". Dupii plecarea Ia Domnul a unchiului situ, Sjfintul Nil s-a nevoit pfinii la capiitul zi/elor lui intr-o pe$ferii a muntelui. Din sfintele lui moa§te a izvorfit §uvoi de mir, care curgea din vfirjul acelui munte §i se viirsa in mare. Aceastii mi­nune nemaiviizutii a adus Ia acelloc oameni greu bolnavi de pretutindeni. Mu~imea lor a tulburat lini§tea unuia dintre ucenicii Sjfintului Nil, iar rugandu-se acesta Sjfintului, mirul a incetat pe datil sii mai curgii.

Dezvilluirile facute de Sfantul Nil monahului aghiorit Theofan au insotit vremea descoperirii sfintelor sale moa~te din anul 1815, praznuita la 7 mai. Pentru capva ani inainte ~i dupa aceasta intam­plare minunata, monahii athoniti au avut parte de o parta~ie extra­ordinarii cu Sfantul Nil, ca de o calauza duhovniceasca intre veacu­rile marilor caderi ;;i incercari din Sfantul Munte Athos.

Exista un rost lamurit a! acestor aratari a Sfantului Nil, care incer­ca astfel sa intareasca pe ,eel ce intelege" pentru urgiile care urmau sa se abata asupra ob~tei: profetiile sale sunt un indreptar esenpal pentru monahul aghiorit. De~i cuvintele taioase ale Sfantului Nil au fost mai degraba nepopulare pentru unii starep (, indumnezeitii in barbii", despre care eytim ca au ridicat ,riizboi ciitre Sjfintul Nil, c~ nu­mele Sjfintului nu vrea sii-l audit"), aceasta carte a circulat in manus­cris pret de doua sute de ani, iar unele profe}ii sunt astazi cunoscute de toti athonipi. Un exemplu este pasajul referitor Ia sfarsitul vietii monahale din Sfantul Munte, pus in rela}ie cu icoana M~icii Do~­nului ,Portarita", din manastirea Ivirului:

0, Preacuvio§ilor piirinfi! fntfii are sii se cliiteascii miiniistirea unde se ajlii icoana pufinil vreme. $i aceasta insemneazil ell a sii simteascii nesimti-rea, cii o sii piece piizitoarea ei, care a piizit-o pfinii acum. ' '

(. .. ) $i Athonul a sii trozneascii infrico§at §i o sii scoatii sunet sub fire. $i cind a sii iasii icoana Stiipfinei noastre Niisciitoarei de Dumnezeu, o sii se facii semn infrico§at §i incutremurat, cii o sii se intoarcii toate bisericile din munte spre petrecerea fmpiiriitesei, intru plecarea mfintuirii. ( ... )

Aceasta sii se §tie: cii in cfitii vreme se aflii icoana Maicii Domnului in muntele acesta, sii nu indriizneascil cineva sa fuga de aici din munte, pen­tru cii celor ce vor jugi a sii le vinii osfinda sujleteascii §i trupeascii. Jar de va

8

Cuviint fnainte

jugi icoana Maicii lui Dumnezeu din muntele acesta, atunci vii ducefi §i voi oriunde vefi voi, numai fiigiiduinfele sii le piizifi ori§iunde vii vefi ajla.

Cum poate fi pregatit cititorul de azi pentru!ntalnirea cu Profepile Sfanti.llui Nil Athonitul? Exista oare o reteta care sa ofere cititoru­lui din mileniul al treilea dupa Hristos o legatura cu lumea in ca­re aceste scrieri aveau rostullor deplin? Poate ca una din condipile necesare este ca cititorul sa fie dreptcredincios. Asta fiindca efortul de acomodare pe care un strain ar trebui sa il faca pentru a injghe­ba o punte catre lumea Sfantului Munte din veacul a! XIX-lea ar se­catui probabillntelegerea lntalnirii propriu-zise cu monahii acelui veac ;;i incercarile lor. Din pacate, nici ortodoqii zilelor noastre nu sunt lipsiti de aceasta sleire a priceperii: recursulla trecutul patris­tic ;;i Tradipe este adesea formal, ca 9i cum singura valoare a acestei relapi este asigurarea unei genealogii glorioase. Un autor contem­poran, Arthur Williamson', descrie acest fenomen, in Apus, intr-o singura fraza: ,Cautarea unui pedigree confesional ~i a legitimitapi doctrinare a ~ters pur 9i simplu perceppa complexitatii generapilor de odinioara ~i a saracit capacitatea noastra de a intelege dinami­ca ~i resorturile vremurilor de atunci." Nu e mai putin adevarat ca exista un duh de risipire a! teologiei de azi, care in vita lao imersiu­ne completa intr-un nor de arabescuri :;;i detalii care oculteaza la fel de bine rostul mantuitor a! Bisericii ~i mo~tenirea sa de sange.

Aceasta stare de indepartare de noima radacinilor duhovnice~ti, interpretata drept racire, lenevie, impietrire, apostazie, perplexita­te, mandrie sau ignoranta, poate trece drept un semn al vremurilor. Intr-o spirala a caderii duhovnice~ti, neputinta de a intelege semne­le este un semn in sine. Sfantul Nil descrie aceasta cheie soteriologi­ca astfel: "pentru aceea zic ca nesimprea 0 sa simteasca, dar 'intele­gerea 0 sa se lntunece ~i nu 0 sa cunoasca ca se duce mantuirea din intunecarea celor pamantegti."

De~i poate trece drept o piesa de senzatie pentru colec\ionarii de interpretari si avertismente in registre apocaliptice, cartea de fata nu reprezinta marturia athonita a vreunei numaratori inverse marca­te de accidente nucleare, conspiratii bancaro-corporatiste, asteroizi

1 Apocalypse then: prophecy and the making of the modern world, Praeger, 2008.

9

Cuvilnt lnainte

;;i politici dictatoriale. Pentru monahul athonit de astazi 9i de acum doua sute de ani, semnele sfan;;itului nu se citesc numai In zvarco­lirea patimilor lumii, ci mai cu seama in incercarile din ob9tea din Gradina Maicii Domnului.

Dimpreuna cu monahul aghiorit Theofan, primim in Profetiile Sfantului Nil Athonitulo marturie frateasca despre pericolele din ca­lea spre mantuire. 0 certare pentru neghiobie, instrainare 9i min­ciuna. 0 indreptare Ia adevar 9i pazirea min pi. Un semn a! veacului de acum, cititorului cu intelegerea neintunecatii.

Gheorghe Vanau

DIN

CARTEA MANUSCRIPT A CUVIOSULUI

PARINTELUI NOSTRU

NIL IzvoRATORUL DEMIR, CAVSOCALIVITUL,

DIN SFANTUL MuNTE ATHOS

CAP1

Viata §i minunile !}i vedeniile Sfantului Nil, cum urmeazii:

Cuviosul parintele nostru Nil a fost pe Ia anul facerii lumii 7103, iar de Ia Hristos 1612. $i a adormit Ia anul1692, Ia o chilie situata pe o stanca aproape de Schitul Cavsocalivia1

, in Sfantul Munte Athos. Sub care era o pe§tera in coastele standi, pe Ia jumatate, in care a vie\Uit gi a adormit sfantul, §i din sfintele moagte a izvorat mir cu minune. $i de aceea s-a numit ,izvorator de mir".

Iar pe Ia anul 1813 au lnceput jefuirile dinspre talhari In munte­le acesta. $i era primejdie mare de la silnicii albanezi, pentru paca­tele noastre, mai lnainte de zavera2 care a fost la anul 1821. Aceas­ta urgie vazand-o Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu §i purtand grija pentru calugarii cei din Muntele Athos, a trimis pe robul sau, pe Cuviosul parintele nostru Nil, izvoratorul de mir. $i s-a aratat in multe chipuri la un monah anume: Theofan, pe care 1-a vindecat de

o patima cumplita. De !a anul 1813 pana la 1819, cate rautati erau sa se intample i-a

. aratat cu vedenii, prin care lndemna pe monahi la pocainta. $i pri­cina pentru care s-a aratat lui Theofan se va cunoa§te din cele ce se

vor zice:

inceputul ariitiirilor Sfantului ciitre Theofan robitul

Acest Theofan a venit In Sfantul Munte Ia anul1805. $i s-a stabi­lit In Schitul Cavsocalivia gi s-a facut calugar rasofor, §i de aici pie-

1 Cavsocalivia (colibe arse)- denumire data dupa Sf. Maxim Cavsocalivitul (sec. al XlV-lea), care avea obiceiul sa-~i schimbe locul de ~edere ~i sa dea foe, du­pa fiecare mutare, vechii coli be pe care o parasea. Pe acest loc, Cuviosul Acachie (sec. al XVII-lea) a lntemeiat schitul cu acest nume.

2 Nume dat revolu\iei organizate de greci In 18211mpotriva stapanirii turce~ti.

13

Mbtunile, vede1ziile $i cuvintele

cand, s-a dus la Mamlstirea Rusicon1, ~ide acolo !-au trimis Ia Meto­c~l Manastirii af~ra, unde a suferit ispite suflete~ti §i trupe~ti. $i a§a, dm slobozirea lUI Dumnezeu, diavolul, vazandu-1 cazut, a intrat in­tr-!nsul, §i se indracea, §i viind iara~i ina poi §i neafliind tamaduire, s-a dus In tara lui, la Nazianz, in Capadochia. $i acolo s-a tamaduit de Ia un cucernic preot.

Unde in urma iara§i a cazut in alte ispite, pentru aceea a venit iara~i in Sfantul Munte, §i neputand sa vietuiasca cu staret sau cu altcineva lmpreuna, pentru ca nu-l primea nimeni, se afla in mare nedumerire.

Intr~u~a d~n z31e s-a dus pri.mprejurul Schitului Cavsocalivia, pe Ia semanatun, sa adune burmeni de mancare ce se numesc molo­tru2. $i acolo a gasit o coliba veche, langa care a vazut stand un ba­:ran necunoscut (acesta era Sfantul Nil). $i inchinandu-se, au vorbit 1mpreuna. Iar Theofan a intrat ]n colibii §i se uita. $i Ji zice batranul: ,Ce te u~p;, D.e. v~ie§ti sa :ietuie§ti aici, eu voi purta grija pentru cele de nevme. $IIe§md afara Sfantul, s-a fiicut nevazut. Iar Theofan I-a ciiutat sa-l afle §i nu 1-a gasit, fara numai simtea o bucurie in inima lui. $i s-a hotarat sa ramana acolo. '

$i curapnd coliba §i locul, a ramas, aducandu-§i cele spre hrana de ~a _:;c:U t cu osteneala. Odata, aducand apa, a vazut pe unii din frati facand drum ma1 de-a dreptul ciitre coliba §i §i-a ad us aminte de c~van.tul Sfantului, care s-a fagaduit ca ii poarta grija de cele de nevme. $1 aga §edea in acea coliba, lucrand la fesuri. . Pe ~r:na a voit sa invete linguri, fiind fiira capital, ;;is-a dus la Chi­

ha Spam1or, unde este pegtera Sfantului. $i aco1o invata. Iar intr-una din ~ile unu.1 di~ frati 1-a 1ovit peste spate, iar el 1-a b1e~temat pe dan­sui §I numa1decat 1-a tulburat dracul, ca §i mai inainte, §i 1-a muneit trei saptamani neineetat, §i, ducandu-se la coliba lui, §edea acolo.

Iar intr-o noapte 1-a scuturat dracu1 §i dupa aceea §i-a venit intru sinegi, §i sculandu-se la al treilea ceas din noapte, vede ca se lumina locul §i vedea oameni inarmati cu sabii ~i cu sulite, avandu-§i fete­le lnfocate §i, alergand asupra lui, 1-au prins. Iar eel mai mare all~r §edea la alt Joe. $i poruncea sa-l bata tare, §i ei tarandu-1 de picioare

~ Num: s~b car: ~ai :ste cu~o"scuta m5n5stirea ruseasca Sf3ntu1 Pantelimon, , Planta du; ~am1ha mararu!UI, mtrebuin(ata atilt pentru efectele ei terapeutice,

cat ~1 ca aroma m ahmentatJe.

14

P1·eacuviosului piirintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul

§i zdrobindu-1 prin pietre, iar altii cu pietre Iovindu-1. $i Theofan zi­cea numai: ,Amin!" Iar dracii ziceau caire dansul: ,Tu te-ai fagadu­it catre noi unele, §i acum faci altele?" Iar mai-marele lor zicea sa-l aduca catre dansul, ;;i il tarau ea sa-l ducii.

$i vazand Theofan ea o parte dintr-ln§ii fug in sus, iar a! pi In jos, §i aceia care II tarau 1-au lasat §i au fugit, sculiindu-se, a vazut pe Sfantul in chipul unui monah, anume Ignatie Mitilineul din Cavso­calivia, dar n-a priceput ca este Sfantul. Iar eel vazut era ea §i cum de !a pescuit ar fi venit. $i luand indrazneala Theofan, a alergat sa inchida uga §i sa urmeze dupa dansul. Atunci au aruncat dracii cu pietre §i !-au ranit de moarte Ia o coasta, iar el, lasand u;;a deschisa, a alergat in urma lui, §i neputand sa-l ajunga, numaidecat a ajuns la intaia coliba a schitului, unde Sfantul s-a facut nevazut. Iar Thea­fan a intrat in coliba popii Timothei, neputand sa mai vorbeasca de durerea ranilor.

$i zaciind tara suflare, dupa Utrenie a adormit. $i vede in vis cii era !a coliba lui :;;i i se parea ea venind eel mai sus zis Ignatie, ii zice: ,Bine ai facut de ai deschis Iocul acesta!", aratand :;;i gradina. Iar el a zis: ,,n pustia aceasta ce bine sa fie?" Sfantul i-a zis: ,Decat mine mai pustnicit nu e§ti." Theofan a zis: ,Bine ar fi fast de nu a:;; fi avut aceasta draceasea suparare." ,

Atunci Sfantul, intinzandu-:;;i mana, 1-a binecuvantat zicand: ,In numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa nu te mai supere diavo­lul pana !a sfar:;;it!" Iar el a raspuns :;;i a zis: ,Atatea rugaciuni mi-au faeut preopi cu atatea sfinte moa§te, :;;i nu m-am vindecat. $i acum binecuvantarea lui Ignatie o sa rna tamaduiasca?" Ne:;;tiind ca este Sfantul Nil, care graia cu el, a zambit. $i vatamatura lui Theofan se vedea ie:;;ita mult. Ii zice Sfantul: ,Nu rade, ticaloase, ca te-ai vinde­cat de dracut dar vatamatura sa-ti ramana, ca sa ura:;;ti paeatele! In­sa sa ai rabdare, ca mult ai sate ispite§ti de Ia oameni §ide Ia draci." $i dupa acestea s-a pornit sa se duca, zicand: ,Blagoslove§te!" Iar el i se parea ca a ie§it impreuna cu dansul pana in gradina. Sfantul i-a zis: "Bine ai facu t de ai curapt pana aici, mai mult lac nu-p trebuie!" El a zis: ,Parintii rna indeamna sa curatesc mai mult, dar eu nu am vrut." I-a zis Sfantul: ,Am auzit §i eu, insa rabdare!" Dupa aceasta ii zice Sfantul: ,Sa vii cateodata sa maturi casa mea §i sa-mi aprinzi candela, pentru ca am imbatranit :;;i nu mai pot." Iar el i-a zis: ,Tu

15

Minunile, vedeniile ?i cuvintele

atatia ucenici ai, §i vrei sii te slujesc eu?" Sfantul i-a zis: ,Acegtia s-au dat Ia cele vremelnice §i nu mii slujesc."

Iarii§i li zice Sfantul: ,Ai riibdare, Dumnezeu o sii vindece viitii­miitura tal" Iar el nu credea. $i i-a zis Sfantul: ,Aceastii necredintii a ta mult te vatiimii pe tine, ticiiloase. Cii are sii se tiimiiduiascii §i aceastii viitiimiiturii. Iar de vei riimane in necredinta ta, indoit vei piitimi. Nu mii socoti cii sunt Ignatie, precum ti se pare tie, ci eu sunt Nil, §i locuinta mea este Ia Caravastas" ( cii aga se numegte Io­cul acela mai jos de Pe§tera Sfantului). $i acestea zicand, se piirea cii merge spre schit, iar Theofan spre coliba lui. $i a§a s-a degteptat. $i o, minunel S-a aflat siiniitos de viitiimiiturii §i de !ndriicire §i de toa­te riinile. $i era plin de veselie. $i sculandu-se a spus minunea fra­tilor §i toate cele ce a viizut. Iar ei, auzind, sliiveau pe Dumnezeu §i multumeau Sfantului.

$i luand degraba Theofan lumaniiri, tiimaie §i untdelemn, s-a dus Ia pe§tera Sfantului. $i miiturand a prins candela §i lumaniirile §i pe urma a curiitit §i drumul Pe§terii. $i venea in toate sambetele de ~prindea candela §i lumanarile. $ide atunci veneau fratii cu pre­ot §I fiiceau Sfanta Liturghie, ca pana atunci nu se duceau piirintii, fiindca era locul prapastios, §i nici la pomenirea Sfantului nu se du­ceau, §i pentru aceea Sfantul se jeluia.

Iar dupa o vreme lui Theofan, mancand §i band peste masura Ia coliba lui, i-a venit riizboi trupesc. $i ie§ind sa adune molotru, cand s-a lntors a gasit pe Sfantulla colibii, iara§i in chipullui Ignatie. $i 1-a intrebat: ,Unde ai fost?" El a zis: ,La molotru, fiindcii o sa iau me§­teri sa sfar§esc zidul gradinii." $i intrand in colibii, a intrat §i Sfantul §i s-a lnchinat Ia icoana Maicii Domnului care era acolo, facandu-§i cruce. $i pe urmii a §ezut pe un scaun §i i-a zis lui Theofan aratand cu degetul icoana Nasciitoarei de Dumnezeu: ,Pe aceastii Doamnii sii o ai cu sineti totdeauna §i aceasta va fi iconomisitoarel."

Pe urma, vazand instrumentele pentru linguri, ii zice: ,Nu mai cauta alta rucodelie2

, tine pe cea a parintilor din schit, §i cat poti in-

' Purtatoare de grija; de Ia cuvantul iconom (In romane~te econom), monahul care se ocupa de administrarea manastirii.

2 Lucru de mana, lndeletnicire specifid\ monahilor de sine statatori de

~o~fec(ionare. a unor obiecte de uz casnic (linguri de lemn, donite, CO$uri, rogo­Jini etc.~ ~I Obiecte de CU]t (Iconite, matanii, pictura, ScuJptura), din vanzarea ca­rora se mtretm.

16

Preawviosului piirintelui uostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

franeaza-te de vin, de pe§te §ide cele lnsufle}ite, §i sa sfar§e§ti zidul gradinii degraba, ca 0 sa te ispitegti tare peste 0 saptamana, in cea­sul a! §aptelea din noapte. Insa sa ai rabdare, ca o sa se adune pa­catele tale cele de moarte §i o sii curga sange din nasul tiiu ca un iz­vor, §i o sate ispite;;ti de ganduri atata cat nu tis-a mai In tam plat tie alta data In toata viata ta, §i sa nu ie§i din sfatuirea duhovnicului." Atunci Theofan i-a zis: ,Nu cumva e§ti Sfantul Nil?" Iar Sfantul a raspuns: ,Tu ai zis." $i indata s-a facut nevazut.

Dupa ce au trecut cinci zile, s-a sfar§it zidul gradinii. $i Ia miezul noptii a auzit un glas de pisicii, iar el, socotind cii o fi venit vreun motan (martan) de Ia schit, a vrut sa deschidii U§a, §i cum a pus ma­na Ia U§ii, aude glas de magari, de caini §i de camile cu multa siilbii­ticie. Atunci nu a deschis, ci a cazut cu frica pe patullui §i pe urma a auzit tulburare multa ~i vorba de oameni in limba turceasca, care zicea: ,Ce stati? Unde este ace! in§elator?" Iar altul zicea: Jnauntru este!'' $i iara§i: ,Ce stati dar §i nu-l scoateti afara?" $i numaidecat acei diavoli au stricat fereastra, §i cautand inauntru au zis: ,Cum sa intram, ca este un osta~ imparatesc inauntru?" ,$i daca este, ce are sane facii? Eu datoria mea o cer sa mi-o dea el!" $i a strigat: ,Stri­cati coliba gi-l scoateti afara!" $i lndatii au rupt coltul casei ~i 1-au aruncat jos, §i atilt aruncau placile, !neat toata casa se cutremura. Iar lui Theofan, inspiiimantandu-se de frica, ca sa nu-l zdrobeas­ca casa, i s-au tulburat creierii §i a inceput sa-i curga sange din nas, din stramtorarea inirnii, dupa cuvantul Sfantului. $i atunci a strigat: ,Preasfanta Nascatoare de Durnnezeu, ajuta-mi §i rna mantuie§te! Sfinte Nil, ajutii-mi!" ~i indata s-a auzit glas diniiuntru din colibii, zicand: ,Nu te teme, ticiiloase, aici sunt! Cand faceai faradelegi §i te supuneai lor, atunci nu te temeai, iar acum te temi? Nu te teme, ia­ta, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai gre§e§ti, ca sii nu-ti fie tie ceva mai raul" $i numaidecat au incetat dracii de a mai strica coliba §i au tacut. $i linigtindu-se, Theofan a adormit. Iar dimineata a venit in schit §i a spus cele ce i s-au !ntamplat. $i au venit parintii de au vazut surpatura colibei ~i sangele, §i au crezut cele spuse de el.

Altadata sapa Theofan sub o piatra mare. A auzit glas zicandu-i: ,Fugi mai degraba de a colo!" $i ie~ind el sa vadii cine este, indata a cazut piatra §i el a scapat de moarte.

17

Minunile, vedeniile §i cuvintele

,~~\l!lii;til'tVil-'-s:~ faca o sterna' pentru strans apa de ~ieid€~1a pi!irirlti §i var pentru zidit, §i nu i-au dat. Iar

lh<i ae gandul eel rau, s-a dus sa ia intru aseuns din iHlflt2ttP. $i a intalnit pe Sfantul Nil in ehipul eel mai inain­

!ntrebat unde se duee, iar eli-a raspuns toata pricina. Sfihrl:uli-a zis: ,~u este bine sa faci aga!" Iar eli-a raspuns: ,Nu ga­sese. Ce sa fae?" Ii zice Sfantul: , Urmeaza mie!" $i dueandu-se im-preuna, au ajuns !a o varnita veehe. $i li zice Sfantul: ,Aici este var, cauta §i ia cat iti trebuie!" $i seotand Theofan sapaliga §i eosorul, a eurapt locul §i au intrat in varnita amandoi. $i Sfantul, apucand 0

piatra foarte mare, a dat-o lao parte, iar eli-a zis: ,Multa putere ai, parinte!" $i i-a aratat sa curete varul eel useat, §i va gasi var bun, §i va drege sterna. $i cand voia Theofan sa-lintrebe de unde §tie va­rul acesta, Sfantul s-a facut nevazut. Iar el, sapand, a gasit var §i s-a sfargit trebuinta. Dupa aceea, unii din parinti au voit sa izgoneas­ca pe Theofan de acolo zicand ca aduna molotrul, sparanghelul §i ovrenezuF, §i ei nu gasesc. $i se gandea: ,Ce voi face?"

CAP2

Ariitarea Sfantului Nil in chipul ciobanului

La anul 1814, februarie 24, viind Theofan catre coliba lui §i in­trand 1nauntru, a auzit un glas din afara zicand: ,Parinte! Parinte! 0, parinte!" ;Ji iegind, vede un batran In chipul ciobanului Lavrei fiind lmbracatln dulama neagra §i cu cojoc de capra, cu toiag in rna~ na §i cu cupt in brau. $i zice: ,Ai foe? Mi-e frig!" Iar el a zis: ,Este." $i intrand inauntru dregea focul (acesta era Sfantul Nil). ;Ji stand ca­tre sfintele icoane, citea Ceasurile gi Obednita. ;Ji dupa ce a sfar§it, : sta.t i~ ~re?U:l i~oane~ M,aicii Domnului §i citea icoasele, facand §i mchmacmm pana Ia pamant !a sfar§itul fiecarui icos. ;Ji la sfargit a zis: ,0, Maica Prealaudata!" AI doilea a zis: ,0, Maica Prealaudata paze§te Schitul Cavsocalivia §i pomene§te pe robul tau Ambrosi~

1 Rezervor sapat In sti:'inca pentru colectarea apei. 2 Vlastari ai plantei untul-pami\ntului.

18

i Preac:uviosttluipiirintelui nostnt Nillzvorfitorul de Mit; Cavsocalivitul

monahul dicheu 1 §i pe toti frapi cei intru Hristos!" ;Ji a treia oara a zis: ,0, Maica Prealaudata, paze§te aceasta noua locuinta §i pome­

pe robul tau Theofan monahul §i pe toti fratii care vin catre dansul!" ;Ji a zis lui Theofan: ,Zi §i tu Aparatoare Doamnii!" El a zis: ,Nu §tiu." Atunci a zis tot Sfantul §i a facut Otpuslul zicand: ,Pen­tru rugaciunile Sfintilor Parintilor no§tri, care in muntele acesta in pustnicie au stralucit, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nos­tru, prime§te rugaciunile Maicii Tale §i gonegte pe cei potrivnici ca­re vrajma§esc muntele acesta! Amin!" (acestea zicea pentru talharii albanezi §i pentru nevazutii vrajma§i). ;Ji de cate ori se arata Sfantul catre Theofan, facea cruce §i se inchina sfintelor icoane ca sa arate ca nu este nalucire, sa ramana fara de raspuns cei ce zic ca sunt in­gelaciuni cele ale Sfantului.

Dupa aceea zice lui Theofan: ,Blagoslove§te!" Eli-a zis: ,Bine ai venit, vino de te incalzegte!" Sfantul i-a zis: ,Sa rna due, ca a trecut ceasul §i dobitoacele sunt risipite." Theofan ii zice: ,Ai cerut sa te inciilze§ti, §i acum te duci?" Sfantul a zis: ,Sa §ed pupntel, ca alta data nu ne intalnim." ;Ji vazand vasele lui, 1-a intrebat: ,Negustor e§ti? Ce iti trebuie atatea vase? Pustnicul trebuie sa fie neagonisitor. Nu te temi de talhari aici in pustie? Cum ai vietuit aici singur?" El i-a raspuns: ,Ce sa fac, parinte, ca toate trebuiesc!"

Dupa aceea i-a spus toate, cum vietuie§te §i cele pentru Sfantul, iar eli-a zis lui Theofan: ,,Vezi, frate, Dumnezeu cat bine face emu­lui? Te-a vindecat fara de nadejde. Nu te arata §i tu nemultumitor catre Dumnezeu §i catre Sfantul!" $i eli-a zis:, Cum se cade sa mul­tumesc lui Dumnezeu §i Sfantului?" ,Ce intrebi? Vrei sa te invat? Eu iti spun, numai sa faci!" Eli-a zis: ,Spune, ca fac, iar de nu voi fa­ce, sa rna pedepseasca Sfantul Nil pe care ti-l dau cheza§!" Acestea auzind Sfilntul, ii zice cu posomorare: ,0, omule, cum indrazne§ti sa zici astfel de cuvinte fara sa rna cuno§ti cine sunt? Poate sa-ti zic ceva spre primejdia sufletului tau §i a trupului, precum au patimit multi §is-au lmprilostif aratandu-le marea ca uscatul §i intunericul ca lumina §i altele mai multe amagili. Ia aminte sa nu te mai faga­duie§ti a§a prost §i cum s-ar intampla!" Atunci ii zice: ,A cum sa-ti

1 Monahul care !ndepline,te atributiunile de stare\ln schiturile din Athas (In ce­le id!oritmice pe o durata limitata Ia un an ~i in cele chinoviale pe limp nelimitat).

2 In~elat.

19

Atfinunilei -oedeniile ?i cuvintele

spun cererea ta, lnsa ia aminte sa nu minti, cape urma, de nu rna vei asculta, vei patimi mari ispite: intai sa cinste§ti pe mai-marii tai, pe facatorii tai de bine §i pe cei ce te urasc, sa fii pa~mic, fara uraciunea inimii, §i cand te-ai scarbit cu cineva sa pui melanie, niciodata ura­ciune cu cineva sa nu ai, §i paze§te-ti §tiinta curata. $i a§a ridica-ti crucea ta §i urmeaza lui Hristos." Iar eli-a zis: ,Ce sa fac, parinte.? Cavin parinpi ;;i rna supara. $i eu rna scarbesc." A zis Sfantul: ,Pen­tru ce te asupresc?" El a zis: , Eu nu le fac nimic, numai striga cii Ie adun molotrul §i ei nu gasesc". I-a zis Sfilntul: ,Atatia vin 'i ad una . ~ ' ;;i de !a tine lipsa? Aceasta este sataniceasca lucrare. Insa §i tu nu aduna de aici §i pana la schit. Lasa sa se sature ei." El a zis: ,$i de nu voi a ad una, ei tot au parere. Pentru aceea o sa adun. $i orice vor voi, sa zica." A zis Sfantul: ,Nu. Ci spune numai duhovnicului." El a zis: ,El este 'i:ntai potrivnicul meu." A zis Sfantul: ,0 §tiu §i eu, in­sa du-te §i-i spune. $i de nu vor asculta de dansul, sa spui !a prois­to§ii' din manastire. $i ce iti vor zice, fa. Sa te rogi pentru dan§ii !a canonul tau, zicand: «Pomene§te, Doamne, pe cei ce rna urasc §i pe cei ce rna necajesc §i rna nedreptatesch Sa te paze;;ti de indumne­zeitul in barba, care se inchina barbii lui §i cugeta inalt, ca are bar­ba pana !a pamant, care nu-l folose§te, ci ii vatama sufletul. Bine ar fi fost sao fi taiat. Acesta o sa ridice razboi catre Sfantul Nil, ca nu­mele Sfiintului nu vrea sa-l auda. Insa sa ai rabdare, ca nu poate fa­ce nimic, fara numai ca rautatea lui i§i impline;;te. Iar tie iti ajunge ciite rautati ai facut, ca fata tate arata ca e§ti uciga§, curvar, cazutin multe patimi §i lepadat de Hristos pentru faptele tale." Iar Theofan i-a zis: ,Crede-ma, parinte, ca toate patimile mele mi le-ai spus!" $i atunci §i-a marturisit toate pacatele sale. $i i-a zis Sfiintul: ,Cele ce s-au facut pana acum nu o sale mai desfaci, dar paze9te-te de acum inainte, sa nu te mai intinezi." Theofan i-a zis: ,Pentru ce pe Meto­die 1-ai numit induinnezeit in barba?" A zis Sfantul: ,Pentru cain loc de Dumnezeu i§i are barba, ca §i ciind ar fi ca a Sfantului Onu­frie, ;;i intru dansa nadajduie;;te. $i cele spre trebuinta le ia de lain­china tori, vanzand din perii barbii. $i nadajduie;;te rr:antuirea lui de la barba. Sa nu prime;;ti darurile lui, ca sunt osteneli straine nesluji-

1 Ci'ilugclri care fac parte din conducerea manastirilor athonite alesi din rfindul celor cunoscuti prin dreapta vietuire ~i experienF'i duhovniceas~a. '

20

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvol'fitoml de Mil; Cavsocalivitul

te, nici sa te imprietene§ti cu dansul. Ci zi numai: <<Biagoslove§te!» $i te departeaza de el tara de rautate. Sa nu scrii §i sa trimiti la rude­nii §i Ia prieteni in lume. Sa nu intri in Altar ca unul ce e§ti oprit. La privegherea schitului sau la Liturghie sa nu apuci inaintea fratilor, nici sa te impotrive~ti lor. in biserica sa gezi drept, sa nu rezemi ma­na de cap, sa nu te uiti incoace §i 'i:ncolo, ci sa cauti numai jos !a pa­mant, §i fara de rasa gi camilafca sa nu umbli prin schit. Al doilea: sa te paze§ti de multe feluri de bucate, case intuneca mintea §i se tran­dave§te de a se scula la Utrenie, Ia canon §i !a celelalte rugaciuni, §i mai ales la priveghere. Sate pazegti de multa mancare §i bautura de vin, ca aduc mare ingreuiere. Sa nu mananci fasole, bob', ravit (na­ut), ca acestea imputernicesc2 patimile, ci sa mananci numai linte, ca parintii cei de demult. Sa te paze§ti de pometurP: struguri, pere, mere gi alte pometuri, ca de cele ce sunt indulcitoare §i intarata pa­timile. Sa mananci numai nuci, masline, smochine uscate, de aces­tea sa te ingrije§ti sa ai. $i paine, ceapa §i alte verdeturi, bulgur4 §i cate sunt din grau, de acestea sa mananci cu masura. Untdelemn §i masline sa mananci numai sambata, duminica §i sarbatorile. Iar in celelalte zile curcut', taitei §i de celelalte mai sus insemnate, stafi­de uscate §i miere. $i mancarea sa fie la a! noualea ceas, o data in zi. Paze§te-te sa nu umbli fara de lucru §i fara de randuiala, ci cu buna randuiala. Fara sfatuire sa nu te duci nicaieri. Cand stai in biserica sa fii cu Iuare-aminte Ia cuvintele rugaciunii §i sa nu ie§i afara fara de nevoie, nici sa vorbe§ti cu cineva. Sa te afli Ia inceputul slujbei in biserica §i sa ie§i in urma tuturor. Cat poti pne-ti min tea §i fii sargu­itor Ia rugaciune, iar pentru cele trupe§ti se ingrije§te Sfantul. Tu sa ai numai grija mantuirii. Sa te duci sa aprinzi candela Sfantului. $i curate§te drumul bine, ca sa poata sa se pogoare batranii cei nepu­tincio§i, spre sanatatea trupurilor gi a sufletelor. $i sa spui fraplor de Ia chilie sa lase cele de afara: barca, pescuitul §i stupii. Sa i§i va­da de rucodelie, sa i§i facii canonul §i sa citeasca pravila. Ca pentru pricina pescuitului a lasat Gherondaua lor (Staretul) oarecare din

1 flanta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale §i plate. 2 Int5resc. 3 Multime de fructe. 'Miit{care gat ita din grau macinat mare, ra~mit sau pisat. 'Terci de faina de porumb cu buditele de paine.

21

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

Molitfele Liturghei'. Nu §tie, tici:ilosul, ca o sa dea cuvant in ceasul mortii? Precum eel mai de pe urma imparat a! TarigraduluF, ca a poruncit preotului sa faca mai inainte de vreme sfar§itul Liturghiei ca sa-i blagosloveasca masa, iar preotul, de frica cutremurat, a facut a§a §i a ie§it. ;ii pentru aceea Dumnezeu i-a luat imparapa §i a dat-o Ia alt neam. A§a §i acesta, grabindu-se Ia Liturghia lui, scarbe§te pe Dumnezeu, §i o sa-i ia darul preotiei in ceasul mortii lui. $i din grija stupilor o sa i se pricinuiasca osanda sufletului sau. Imi este mila de dan§ii, ticalo§ii. Dar ce sa Ie fac? Numai spune-le. De nu te vor as­culta, cand se va ineca unul dintre dan§ii, atunci or sa inteleaga vina lor. ;ii au sa patimeasca aceasta din slobozirea lui Dumnezeu.

Sa §tii §i aceasta: ca popa Timotei Duhovnicul nu era inca samoa­ra, ci pricina cea fara de vreme a mortii lui a fost popa Teodorit, ca­lugarullui. Din pricina lui s-a stramtorat Ia ie§irea sufletului - din durerea pieptului §i din supararea lui popa Teodorit §i din intrista­re, fiira de vreme a murit." ($i acestea zicand Sfantul, a lacrimat.) $i a mai zis: ,Parintele Gherasim sa multumeascii parintelui Timotei ca 1-a scos din adancurile iadului, care a gasit banii ascungi in calp §i, impreuna cu Teodorit, au cazut in cursa diavolului, §i pandea vrajma§ul ca sa-§i faci:i voia lui cea rea. Insa canonullui Gherasim 1-au rascumparat milosteniile parintilor lui. $i pentru rabdarea mai­cii lui s-a biruit fiara cea cu §apte capete, ce era sa-l rupa. Insa sa se impace aici §i sa nu fuga, ca pentru mai bine, in alta parte, fiindca cati au fugit din schitul acesta s-au ci:iit."

Iar Theofan, necunoscand ca este Sfantul Nil, ii zice: ,De rna vor intreba, ce sa zic pentru cele ce mi-ai spus?" I-a zis: ,De atatea ori m-ai vazut, §i nu m-ai cunoscut cine sunt?" EI zice: ,Nu cumva e§ti Sfantul Nil?" Sfantul i-a zis: ,Cunoa§te, nu cumva este a§a?" EI i-a zis: ,De uncle §tiu eu? El vine fara de veste §i nu se cunoa§te. Te vad ca un pastor. Ceea ce vad, aceea §tiu." Ii zice Sfantul: ,Ceea ce vezi, vezi. Numai ceca ce ti-am zis sa faci, §i dupa putin, vei cunoa§te cine sunt." $i cand a sfar§it vorba, i s-au deschis ochii §i 1-a cunoscut.

$i indata s-a auzit un urlet afara, ca o cazatura de pizul (zid de piatra uscat), §i ie§ind, n-a vazut nimic. $i intrand iara§i inauntru,

1 Rugaciunile Liturghiei.

mai vazut pe Sfantul. Ci numai a vazut o tingire' mica Ia locul §edea Sfi'\ntul, pe care cu patru luni mai inainte o luase Sfiintul

traista lui cand se ducea la Rusicon. Cu care s-a intamplat a§a: Timotei, Ia moartea lui, a fiicut diata2

, prin care a randuit ce sa fiecare din ucenicii lui. Iar dupa moarte (Teodorit fiind preot §i

Ghe1:asim diacon) Teodorit luand cate i-a randuit staretul, a luat §i ''aim""" mai multe, iar ceilalti impreuna frati !-au Iasat, ca sa nu se fa­

scarba §i tulburare lntre dan§ii. $i a poi Teodorit s-a dus Ia Schitul x~encJt §i §i-a zidit coliba lui§i, §is-a stabilit acolo. Pe urma a ~cris ca siH trimita §i aceasta tingire, iar ei au trimis-o cu Theofan. $1 el du­candu-se, a §ezut Ia un izvor de apa sa manance paine, uncle i s-a

f C • A • tv? aratat Sfiintul necunoscut §i i-a zis: , Blagoslove§te. e a 1m tra1s a. Sa vad: nu cumva ai lucruri de-ale mele?" Iar el, socotind ca poate a pierdut ceva, i-a aratat ce are. Ca avea acea tingire §i melci, sa du:a Ia Rusicon. Iar Sfantul, vazand melcii, ingreto§andu-se, a ZIS: ,Pa­rintii cei vechi nu au mancat de acestea, ci mirenii In lume s-au in­vat~t de !a Iatini a-i manca, iar acum mananca §i calugarii." Atunci sHintul, luand tingirea, s-a facut nevazut. $i spunand aceasta The­ofan fratilor care 'ii dadusera tingirea, foarte s-au mirat, cunoscand asuprirea lui Teodorit.

CAP3

Pentru spanul de care s-a smintit Theofan

Ducandu-se odata Theofan Ia lvianastirea Lavra, a vazut acolo un baiat fara de barb a 9i s-a smintit Ia gand §i nu s-a marturisit Ia du­hovnic, ca sa se indrepteze, ci Iuptat fiind de gand, se duce~ des. c.a sa-l mai vada. Iar odata Iuptat fiind de patima pentru nemartunsi­rea gandului, intr-una din zile a adunat molotru casa-l duca Ia Ar­himandritul Natanail al Lavrei gi cu acea ocazie sa mai vada pe eel fara de barba. $i plecand sa se duca, a mers pana Ia Crucea lui Cu­cuzel, unde aude zgomot mult. $i socotind ca sunt parinti venind de Ia schit, s-a datin laturi, 9i iar aude zicand: ,Lasati-1 sa mearga el inainte!" Insa n-a vazut pe nimeni.

1 Vas de budlt5rie de arama, folosit pentru pregbHirea mandlrii. 2 Prevedere testamentara.

23

;\1inw1ile, vedeniile §i crwintele

A:;;a pornind lnainte, a mers pu(in :;;i, din lucrarea diavoleasca, a:;;a Dumnezeu slobozind, a cazut :;;i s-a zdrobit de pietre. Atunci a auzit alt glas zieandu-i: ,Bine, sa patime:;;ti!" $i mergand pana Ia co­pacii cei mari, a cazut iara:;;i :;;is-a lovit, !neat i s-au zdruncinat toate vine! e. $i iar a auzit glas, gi n-a vazu t pe nimeni. $i vroia sa se ln­toarca. Dar gandul li zicea: ,Ai venit pana aici? Du-te inainte!" $i a plecat sa mearga, :;;i numaideeat s-a impiedicat :;;i iar a cazut, cadere cumplita, !neat abia a venit pana la poarta manastirii, atat de intu­necat, !neat :;;i-a lovit ;;i capul de stalpul portii. In sfar;;it a intrat lna­untru. Iar dracut inchipuindu-se ca eel fara de barba, li nalucea shi­ma1 de necurata pofta, :;;i eJ s-a lntunecat Ia minte ;;i Ia suflet de pofta rea. $i Ia arhondaric2 fiind, toata noaptea s-a luptat de patimi. Cand a tocat, s-a sculat sa se duca ;;i ella biserica. ;>i, lntunecat fiind, nu :;;tia incotro se duce. $i mergand intai Ia poarta, a :;;ezut pe un scaun ;;i se ruga Maicii Domnului ca sa-l miluiasci:i.

Iar dimineata vine un monah ;;i-1 'i'ntreaba: ,De unde e:;;ti?" El a zis: ,De Ia Cavsocalivia." h zice iara:;;i: ,Pentru ce umbli fara de sta­re(? $i pana eand tot vii aid fiira de treaba?" Iar Theofan a raspuns: ,Am treaba, ca de aceea am venit." Acela li zice: ,Treburile manasti~ rii Ia tine au ramas? Cel ce vine aid trebuie sa vie cu £rica mare, fiind­ca Imparateasa aid lnauntru se afla. $i cum vii tu tara de nici o cucer­nicie? Ai socotit ca manastirea este grajd?" $i a:;;a 1-a apucat de mana cu manie :;;i 1-a scos afara de pomta. $i a venit Ina poi Ia coliba lui :;;i In saptamana aceea a avut mare razboi al trupului (iar eel aratat de 1-a gonit din manastire nu se :;;tie cine a fost, ca nu a fost Sfantul Nil).

Iar In sarbatoarea Sfinplor patruzeci de Mucenici, s-a dus Ia Li­turghie Ia kyriakd, §i a venit iara§i Ia co!iba lui i:ii seara s-a culcat, iar dimineata, dupa ce s-a citit Utrenia, a :;;ezut Ia rucodeala lui. $i aude de afara un glas zicand: ,0, gheronda, aici e:;;ti?" ,Aid sunt! - zice. $i cine e:;;ti tu?" Iar eel de afara a zis: ,N-ai vazut dobitoacele unde sunt?" Theofan a zis: ,Nu le-arn vazut!" ;>i in data a intrat In coliba lui diavolul, In chipul unui baiat de me:;;ter. Ell-a lntrebat: ,Cand ati ve-

1 Forma, 'infJ.th;;are. 2 Aripa sau casa specialii pentru primirea ~i gazduirea oaspe\ilor manastirii

(din gr. arhondariki). . 3 Biserica centrala lntr-un schit idioritmic, Ia slujbele direia monahii sunt

obligati sa participe duminica ~i In sJ.rbatorL

24

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorntorul de Mi1; Cavsocalivitul

nit?" ;>i a zis: ,Aseara am venit." $i numaided'it s-a dezbracat dracut de haine, precum se ariita. Iar Theofan zice: ,Nu ti-e ru:;;ine?" Dracul zice: ,Nu ru:;;ine, ci desfiitare, di voi, dllugarii, suntep nigte taciuni negri :;;i nu §titi sa vii grijip. Noi ;;tim odihna :;;i mangaierea noastra :;;i, de eram afarii, rna sfiam, dar aici, lnauntru numai cu tine, de ce sa ma sfiesc? Vino sa ne culcam lmpreuna, ca sa ne incalzim. Voi, caluga­rii, aveti de mare pacat aceasta lndulcire. Vino dar :;;i te indulce§te de aceasta mangaiere, dar numai sa nu spui nimanui!" Zieand acestea, dracul fiicea shime necuvioase, aratandu-i chipul pacatului, :;;i zicea: Altii acest fel de trup il doresc, iar tu inca te !ndoie~ti ~i stai ?"

" ' Iar Theofan, tulburat fiind de patima §i necunoscand pe amagi-torul, s-a hotarat sa pacatuiasca, §i lndata era sa se indraceasca ne­gre:;;it. ;>i degraba a auzit batand In U§a §i un glas zieand: ,Ce vrei sa faci, tidiloase? ;>i nu te paze:;;ti?" ;>i numaidecat dracul s-a prefa­cut in :;;arpe, zicand: "Eu ;;tiam ce lti trebuie (ie, insa ce sa-p fac?" $i a§a s-a facut nevazut. $i atunci Theofan a cunoscut ca era diavolul §is-a temut foarte.

;>i In urma Theofan a adormit §i s-a vazut ca era In manastire :;;i, prinzandu-1 :;;apte calugari, !-au dus Ia Arhimandritul Natanail. $i el a poruncit de !-au In chis la un Ioc lntunecos, §i in maini §i in pi­cioare i-au pus Ianturi, asemenea §i Ia gat. Iar Theofan, temandu-se, striga. CiHugarii i-au zis: ,Ce te temi? Noi dupa porunca te mun­cim nici mult nici putin." Theofan a zis: ,Ce v-am fiicut?" Unul

' ' ' dintr-ln§ii zice: Jntreaba pe §tiinta 1 ta!" ;>i a:;;a s-au dus.

Iar Theofan, ramanand in temnita :;;i cuprins de frica fiind, stri­ga. ;>i trecand pe acolo un batran (acesta era Sfantul Nil), 1-a intre­bat: ,Ce aide strigi? $i cine e§ti?" El a raspuns: ,Eu sunt Theofan, §i m-au pus in temnita." Sfantul i-a zis: ,Ce ai facut, de te-au pus in temnita? Ca fara sa gre§easca cineva, nu-l pune in }emnita." El a zis: ,De la poarta m-au rapit ~i m-au pus In temnita." Ii zice Sfantul: ,Ai ceva sa-mi dai sa due Ia Arhimandritul Natanail sate scoata?" El a zis ,Nu am." Sfantul a zis: ,Calugarii bani nu cer; numai trei Iucruri sa paze:;;ti: intaiul, pomenire de rau sa nu ai; a! doilea, sa nu te manii; a! treilea, sa nu mai vii Ia Lavra. Paze§ti aceste trei?" Iar el s-a fagaduit ca le va pazi, numai sa se slobozeasca de acolo. Sfantul

1 Con~tiinta.

25

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

i-a zis: ,Pana cand te vei slobozi nurnai, §i pe urrna le ui (:i. Ins a eu sa fac binele, §i Dumnezeu cunoa§te."

$i degraba a scos un foarfece pe care-! avea Ia brau §i a taiat lan­turile. $iii zise: ,Urmeaza mie!" Iar else temea sa nu-l vada parin(:ii care 11 inchisesera aici. Sfantul i-a zis: ,Nu te teme!" $i scu!andu-se, a urmat Sfantului. $i au mers pe un drum !at, unde era un pogora§' foarte mult. $i a vazut a colo multime de oameni care murisera mai inainte. $i erau fetele lor negre, §i la stat scur(:i. $i dracii ii intaratau cu mare grabire. $i erau legati unii de par, altii de barba, iar pe al(:ii ii trageau cu carlige defier. $i unii erau legati de gat, care erau pre­oti, §i ziceau: ,Vai noua, ca cu nevrednicie am slujit, §i acum mer­gem sa luam plata nevredniciei noastre!" $i unii erau lega(:i de boa­§e2. Ace§tia erau calugarii, care ziceau: ,Vai, vai noua, ca am lasat parintii §i rudeniile §i toate averile lumii, §i am venit aici, ca sa ne nevoim sa ajungem Ia savar§irea faptelor bune! Iar noi, ticalo§ii, am cazut in spurcate patimi de tot felul §i am intinat chipul monahi­cesc nepazindu-ne curatenia trupului, dupa cum ne-am fagaduit!" Altii ziceau: ,Vai noua, ticalo§ilor, ca impar(:ind toate cate aveam in lume, am venit §i ne-am fiicut calugari, §i pe urma am trait in voile noastre cele rele, cu impatimire spre a veri §i cu rapiri; dand cinstea celor trupe§ti, am defiiimat cele suflete§ti! $i acum rautatea noastra ne pogoara intru adanc."

Altii ziceau: ,Vai de noi, ca am lasat lumea ca sa ne ostenim in viata monahiceasca pentru mantuirea sufletelor noastre! $i noi, ne­priceputii, am uitat fagaduinta noastra. $i ne-am dat Ia zidiri de ca­se mari §i frumoase, ca mirenii, fara a avea nevoie, la gradini §i vii peste masura §i la adunat de bani, §i L-am uitat pe Dumnezeu, fi­indca me§te~;ugarnituP drac ne imputernicea genunchii, ca sa pu­tem sa ne ostenim pentru cele de§arte. $i socoteam ca umblam pe calea mantuirii. $i acum acelea toate legaturi §i lanturi ni s-au facut noua §i ne trag in pierzare."

Altii ziceau: ,Vai de noi, calugari fatarnici, ca am lasat parul §i barba ca sa ne facem monahi supu§i §i ascultatori, pentru mantui-

1Coboras. 2 Testicul~.

In viclenii.

26

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

rea noastra! Iar noi ne spalam capetele §i ne pieptanam, ca sane ara­tam curati. $i ne me§te§ugeam cu cuvinte fatarnice, ca sa ne aratam oamenilor evlavio;;i §i cuvio§i. $i oamenii ne aveau Ia cinste §i se in­chinau noua ca Ia ni§te sfinti. $i precum Adam s-a amagit atunci de Ia §arpe §i a murit suflete§te, a;;a §i noi ne-am amagit, ca §i cum pen­tru cele dumnezeie§ti am primit sa marhtrisim oameni §i pe urma aratam pacatele lor §iii judecam §iii osandeam. $i acum cu dreapta .judecata a lui Dumnezeu ne pogoram in iad, sa ne muncim pentru faptele noastre."

Acestea §i altele mai multe jalnic le ziceau ticalo§ii aceia, taran­du-se de draci in adancul acela. Iar Sfantul, de acolo intorcandu-se, a zis lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i au apucat pe alt drum. $i ajun­gand Ia un loc, acolo, in mijloc, era ca o sterna acoperita §i avea o fe­reastra pe care a deschis-o Sfantul. $i se vedea acolo lumina. Pe ur­ma a deschis §i sterna, din care a ie§it fladira de i-a inconjurat.

Sfantul zice lui Theofan: ,Uita-te inauntru bine §i nu te teme, dar sa nu mai vii Ia Lavra. Iar de nu vei asculta, in flacara aceasta a so­domitenilor te voi arunca eu singur." $i foarte s-a temut Theofan §i

s-a rugat sa nu-l arunce inauntru §i cu juramant s-a intarit sa nu mai vina Ia Lavra. Ii zice Sfantul: ,De vei mai veni, iata osanda ta aici, in groapa aceasta!"

$i intreband Theofan ce este acolo, in acea groapa plina cu fla­cara, Sfantull-a dus Ia gura sternei §i a vazut di era prapastie ma­re, fierband ca o caldare, §i erau inauntru multime de capete de oa­meni, §i oase multe de magari §i de caini, adica de-ale sodomiteni­lor. $i ie§eau glasuri multe, din care auzea The9fan unele zicand: ,Vai noua, iubitorilor de avu(:ii, pomenitorii de rau, mincino§ii, so­domitenii, juratorii, preo(:ii curvari!" $i altele multe.

Zice Sfantul iarii§i lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i suindu-se in sus, s-au dus Ia pirg1 §i iara§i 1-a pus in temnita §i in legaturi, zican­du-i: ,$ezi aici, sa rna due !a Natanail sa te iau in cheza§ie, numai sa nu rna ru§inezi !a proisto§i, dupa cum te-ai fagaduit, sa nu mai vii aici!" $i ie§ind Sfantul afara, dupa pupn iara§i a venit. $i-i zi­ce: ,Scoala §i te du!" El i-a zis: ,Cum sa rna scollegat fiind, nu rna vezi?" $i scuturand din maini, s-a dezlegat. $i §i-a venit intru sine

1Turn.

27

Mimmile, vede11iile §i cuvintele

§i a simtit o putoare rea. Mainile qi picioarele lui au fost tinute, trei saptamani n-a putut Iuera rueodea, §i putoarea aeeea n-a ineetat de Ia nasullui multa vreme.

CAP4

Pentru aflarea Sfintelor Moaljte ale Sfantului Nil

Parinj:ii de Ia Cavsoealivia ~i ai Chiliei Spanilor §tiau din auz ea sunt in peqtera moa§tele Sfantului, dar nu indrazneau sa le eaute, fiindea se povestea din auz eli s-au dus doi ealugari sa sape moaqte­le Sfantului §i, sapand, a eazut o piatra de sus §i a sfaramat piciorul unuia, iar eelalalt a alergat Ia manastire sa aduea un mulariu 1 ea sa-l ridiee. In timpul aeela s-a aratat Sfantul fratelui eelui ranit, in ehipul unui ealugar strain, ~i 1-a intrebat ce a patimit. El i-a spus pricina, iar Sfantul, apucand piciorul lui, 1-a tamaduit §i i-a zis: ,Aitadata nici tu, nici altul sa nu veniti sa mai sapati!" $i indata s-a facut ne­vazut. Iar eel tamaduit a alergat eu bueurie ~i a intalnit pe tovara§ul lui Ia Hair2

, venind eu mulariul de Ia manastire, qi i-a spus toate. $i de atunci nu mai indraznea nimeni sa sape moaqtele Sfantului.

Dupa vindeearea lui Theofan, din porunea Sfantului ea sa des­ehida drumulla pe§tera, sa poata sa se dueli cei ee au evlavie pentru sanatatea sufleteasca ~i trupeaseli, unii din frati, auzind de minunile Sfantului, au luat voie de Ia manastire §i au inceput a sapa temelia bisericii ca sa o zideasea, §i acolo s-au aflat proslavitele moaqte ale Sfantului Nil, Ia anul 1815, mai, 7. $i au dat de §tire Ia Lavra, §i au venit doi parin\i de au luat sfintele moa§te §i le-au dus Ia manastire. Numai falca Sfantului, fiindea s-a nevoit acolo, au lasat-o Ia ehilie, iar lui Theofan i-au dat o bueata mica din glezne.

$i atunci cu bineeuvantata pricina s-a dus §i Theofan impreuna cu ceilalti, dueand sfintele moa§te Ia Lavra eu tamaieri, cu lumanari aprinse §i cu cantari §i slavoslovii. $i a§a a elilcat porunca Sfantului ~i, ramanand 1:n noaptea aceea in manastire, a doua zi s-a 1:ntors !n­apoi, insa foarte mult i s-a tulburat inima. $i fiind mangaiat de un

1 Catar, animal de povara folosit In Sfilntul Munte. 2 Zona din Sfantul Munte, de langa Schitul Romanesc Prodromu, In regiunea

Vigla, unde a trait Sfantul Nil.

28

Preactwiosului pilri11telui uostru Nil IzvoriUorul de Mir, Cavsocalivitul

frate, a luat bucata de moagte, s-a dus !a coliba parintelui Teofilact §i a pus-o a colo. $i el a dimas sa se odihneasca acolo, insa nu putea sa doarma din tulburarea ce o avea. Iar Ia Utrenie a adormit. $i ve­de pe Sfantul in chipul unui calugar, anume Anania. I se parea lui Theofan ca §i cum venea de Ia Lavra §i Sfantull-a 1:ntalnit'in drum, §i clatinand din cap de trei ori, i-a zis: ,Aceasta este multumirea pentru binele ce ti-am facut, nerecunoscatorule?" Theofan a zis: ,Ce ti-am facut?" Zice Sfantul: ,$i ce 'imi este mai rau decat aceasta, sa ~a gasesc in spurcatele haine ale mirenilor?" (fiindca Theofan, pen­tru nevoia lui, vanduse putine particele Ia ni§te mireni din sfintele moa§te, §i pentru aceea '11 mustra).

Theofan a zis: ,Mi-au spus ca le vor pazi cu cinste." Sfantul zice: ,Altii rna ascund §i tu rna imparti §i te §i tulburi? Nu te-ai fagadu­it eli nu vei mai merge !a Lavra? $i sa nu te mai manii?" Theofan, gandindu-se atunci §i socotind eli poate pentru moa§tele Sfantului se jeluie§te §i este scarbit, §i punand metanie, i-a zis: ,Iarta-ma, ca am gre§it!" Sfantul i-a zis: ,Sa-ti fie mila de sufletul tau, ticaloase, §i nu de mine! Sa fii iertat! $i sa fie Darullui Dumnezeu cu particelele moa§telor mele pe care le-ai luat!" $i eliutand Theofan, a vazut pe Sfilntul de-o parte stand go! §i rupt Ia trup §i impartind in dreapta §i in stanga, §i zice: ,Vino sa te adunam!" Iar Sfantul i-a zis: ,Nu sun­teti voi pricina imparj:irii mele, ci eu sunt. Deci sa rna adunati §i, !a venirea mea sa mile dati" (adica !a invierea cea de obgte). $i atunci

' ' Sfantul §i-a in tors drumul, iar Theofan a plecat spre schit. $i degtep-tandu-se, iegea buna mireasma din particica moa§telor Sfilntului. $i umilindu-se, plangea nemangaiat, gi a incetat tulburarea inimii lui, petrecand opt zile in pace.

$i fiindca il miluiau unii din parinti pe Theofan, i-au cerut parti­cele din sfintele moagte, §i le-a dat. A dat §i unuia din patria lui, §i altora. Iar Sfilntul s-a aratat in vis lui Theofan, in chipul Arhiman­dritului Natanail, :;;i i-a cerut bucata aceea ce o avea din moa§tele Sfantului, §i eli-a dat-o. Sfantul i-a zis: ,Unde este cealalta parte?" A zis Theofan: ,Nevoie am avut t;>i am dat-o." Zice Sfantul: ,Pentru ca sale risipe§ti ti le-arn dat, nemultumitorule? $ice nevoie ai avut? V-am zis eu sa ziditi biserica? $i de ati zidit, unde este? Unde este Liturghia? Voi ati facut o negutatorie, §i nu biserica." Iar Theofan a

29

lv1inunile, vedeuiile $i cuvintele

zis: ,Dacii este Sfilntul Nil sfant, sii arate minuni!" Atunci Sfantul i-a zis cu manie: Jncii minuni ceri, nemultumitorule? Putine ai vii-, ' zut? Panii acum te-am riibdatindelung, ca sii nu iei tu pedeapsii, dar trebuie ca prin tine sii se intelepteascii ;;i altii. Insii piizegte-te, sii ai min tea intreagii!"

$i indatii dupii aceea a vazut un balaur mare de-a stanga Sfan­tului, care s-a pornit asupra lui. $i el, de fricii, a ciizut din pat jos §i s-a de;;teptat. $i se gandea Ia cele ce a viizut §i, ducandu-se In biseri­ca, a vrut sii vada sfintele moa;;te unde le avea incuiate, cii erau pu­se 'lntr-o cutiuta §i 'lncuiate !ntr-o ladii. $i deschizand cutia, a giisit bumbacul singur, farii de sfintele moa;;te. $i i-a venit cutremur cinci zile gi nu putea sa doarma de 'lntristare. $i a chemat preotii ;;i i-au fiicut Sfantul Maslu, §i i-a !ncetat cutremurarea §i a adormit putin­tel, insa toate madularele lui slabeau §i-1 apuca o durere nesuferita, §i-1 tinea cam un sfert de ora. $i intr-o dimineata, Ia bisericii, i-a ve­nit ameteala §i a cazut jos. $i indata i s-a intors mana lui cea stan­ga inapoi, §i gura i s-a incuiat, §i nu putea sa manance, nici sa bea, nici sa vorbeasca. Iar fratii !-au luat §i !-au dus Ia casa unde primea straini. $i zacea acolo nemi;;cat, ca nu putea sa se mi;;te, dar mintea o avea lntreaga.

$i noaptea i-a venit foame ;;i sete, dureri cumplite §i ganduri de deznadajduire atata inciit, vazand acolo un foarfece, 1-a luat sa se injunghie cu el §i, fiind in nedumerire, a adormit. $i in vis i s-a pa­rut ca se afla legat in pirgul Lavrei §i de multii supiirare i;;i manca carnurile. Atunci i s-a aratat Sfantul in chipul unui calugiir, tinand in maini hartie §i ciilimari, §i i-a zis: ,Putin credinciosule, de ce faci acestea? Cape tine te vatami." Eli-a zis: ,Ce sii fac daca nu pot sa rabd?" Sfantul i-a zis: ,;ru e§ti vinovat, ca nici de cuvant nu asculti, nici nu faci rabdare. Eu te-am pus aici, eu te voi §i scoate. $i nu era sa te scot, d numai pentru facerea de bine a celor trei mijlocesc, adi­cii, cii e§ti indracit, lumina o faci intuneric §i intunericullumina. In­sa sa dai in scris aici, sa nu fii lndoit cu cuvantul, altele inauntru §i altele afara. $i a! doilea: sa nu te juri, iar a! treilea: sii nu zid «Poate!» §i «Fie ce o fib. Ca pentru unele ca acestea s-au pus multi in tern­nita §i nu s-au mai izbiivit. Cu sfatuire sii fad orice vei face, pentru hrana sa nu te tulburi, ci sii te infranezi. Sa dezlegi sambiita §i du­minica, nu §i in alte zile. Cate ti-am rabdat eu §i tu nu cuno§ti! Cand

30

l'reacuviosului piirintelui Hostm Nil Izvoriitaml de Mi1; Cavsocalivitul

e§ti afarii, nu manca multe feluri de bucate. $i pentru fiecare gand du-te Ia duhovnicul tau §i te marturise§te. $i pHite;;te Ia ;;apte preoti sa slujeasca §apte Liturghii. $i sa dai Ia parinti sa traga cate o ata de rugaciuni pentru tine. $i sa nu gande;;ti ca te-ai izbavit de Ia sine, d cu mijlocirea mea!" Iar Theofan a intrebat: ,Cine e;;ti tu?" Sfantul a raspuns: , Eu sunt acela care te-am izbavit din robia diavolului. Iar tu, fiind nemultumitor, ai risipit madularele mele, ca eu dadusem porunca catre ucenicii mei sa nu rna imparta. $i Ilie, iubitul meu, a scris pe o placa §i a pus-o Ia capul meu, pentru cei de pe urma, ca sa §tie. Insa tu sa dai o bucata la kyriako pentru pomenire, §i celelalte doua bucati trimite-le Ia Lavra, §i bucata cea din glezne sa o opre;;ti pentru tine, ;;i falca sa ramana Ia chilie, ca aceste trei sunt iertate1

."

In timpul cand ii zicea Sfantul acestea, a venit un frate sa ia foe sa ta­maieze in kyriako. $i s-a de§teptat Theofan §i multumea Sfantului. $i a impartit Ia parinti pentru ate de inchinaciuni, sa faca pentru el dupa porunca Sfantului. $i a chemat §apte preoti §i i-au facut Sfan­tul Maslu. Atunci i-a venit un adanc somn §is-a vazut ca era iara§i In pirgul Lavrei. $i gura lui era ca de pore, lunga, §i era legat strans cu lanturi. $i capetele lanturilor erau legate de stalp §i de zid. Mana stanga ii era legata tot de stalp, §i cu dreapta se batea pe sine§i ;;i se muncea. $i era in multii scarba.

A poi a venit un calugar tanar §i i-a dezlegat lanturile ;;i mana. $i alt !ant era legat de gura lui. $i acel tanar il tragea ca pe un pore, §i 1-a scos din pirg. $i erau turd acolo, care ziceau: ,Cum este legat, a§a sa-l spanzuram Ia podullui Vigla!" $i altii ziceau sa-l puna in teapa, iar altii ziceau sa-l turceasca §i sa-l scape, ca sa-i dea cinstea pe care o au ei. Iar lui Theofan, de frica, i se pleca2 gandul. Dar calugarul i-a zis: ,Taci, nu te teme!" $i-l tragea de !ant §i 1-a dus Ia Agheasmatar", inaintea bisericii, §i acolo au stat. $i vede Thcofan ca ie§eau dinla­untrul bisericii raze din Altar, §i se auzeau glasuri preaslavite, §i in pridvorul bisericii a vazut ca stateau calugarii cu multa cucernicie.

$i ie§ind unul din biserica (acesta era Sfantul Nil), a ina! tat mana catre Sfantul Altar §i i-a zis lui Theofan: ,lata mila lui Dumnezeu

'Ingaduite. 2 Era 1nclinat sa accepte. 'Cladire vecina cu o biserid\, destinata sfintirii agheasmei.

31

Minunile, vedeniile ~; cuvintele

dinauntru!" $i lntinzandu-~i mana spre pridvor catre parinti, a zis: ,Auzi §i mijlocirile cuvio~ilor parinti din afara! lata, §i a mea milos­tivire rna sile§te, lmpreuna cu sila rugaciunilor parintilor, ca sa te dezleg din legaturile chinuirii!"

Atunci degraba s-au dezlegat legaturile lui Theofan §i Sfantul i-a zis: ,Vezi bine, ca alta data nu ne mai vedem, §i fa ceea ce ti-am zis, §i paze§te-te, ca eu am grija trupului tau. Tu ingrije§te-te numai de mantuirea suf!etului tau ~i gate§te-1 sa nu se primejduiasca in ceasul mortii tale." $i a vazutTheofan ca pnea Sfantul acea bucata de moa§­te pe care o luase, din care luminau raze §i ie§ea buna mireasma, §i a cerut-o. Dar Sfantul nu i-a dat-o, zicandu-i: ,Tu erai sa te munce§ti 40 de zile §i sa dai rau sfar§it. Insa au avut putere mijlocirile celor trei mijlocitori, ;;i te-ai izbavit. Acum las-o sa stea aici, §i dupa 40 de zile am sa ti-o dau inaintea multor oameni, in ziua duminicii."

Atunci Theofan a cerut sa intre In biserica ;;i nu 1-a lasat Sfantu!, zicandu-i: ,Vezi-te pe tine, ca e~ti plin de lntinaciune ( ca se vedea tot plin de scarnii')!" Atunci i s-a parut dis-a intors !a schit §i !nda­ta ~i-a venit lntru sine~i. $i a vazut pe preo\i, §i i s-a deschis gura, §i mana i-a venit !a locul ei, vazandu-1 ;;i preotii, §i elle-a spus cele ce a vazut. $i dupa Maslu desavar§it s-a vindecat de rana aceea.

Iar dupa 40 de zile, lntr-o duminica fiind In biserica Ia priveghere in kyriako, Ia 1816, In luna lui februarie, Ia cuvantul eel de !a a tre­ia peasna2, a adormit §i a vazut ca a venit unul de Ia Lavra, cu scri­soare !a schit, §i scria parin\ilor sa trimita pe Theofan !a manastire. $i i se parea ca §i parinpi i-au zis sa se duca, §i el s-a temut, 'insa s-a dus. $i i se parea ca sta Ia Schevofilachion3, lnainte, unde a vazut pe Sfantul Nil in chipullui Macarie de Ia Nea Skiti4

• $i 1-a heretisit", iar Sfantul i-a zis: ,Cum petreci? Ce fac parintii?" $i Theofan a ras­puns: ,Cuvio§ia ta §tii, acum nu-ti mai pasa, fiindca ti-ai cumpa­rat painea ;;i e§ti fara de grija." Sfantul a zis: ,Cum nu-mi pasa? Ca eel ce pe tine, eel robit, te-am rascumparat, sunt cain temnita aici." Iar el a zis: ,Macar de-a§ fi fost §i eu In astfel de temnita ca Sfintia

1 Excremente. 'Oda, o parte din canonul Utreniei. 3 Loc special in care se pastreaza obiectele de cult. 4 Noul Schit, a flat Jn vecinatatea Schitului Cavsocalivia. 5Salutat, felicitat.

32

e.l?rtWC"wiosuli!d' piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mil; Cavsocalivitul

Sfantul a zis: Jn temnita nu sunt, fara numai 'intru atata multi­rna stramtorez, aducandu-mi aminte de lini§tea mea cea mai di­

$i iara§i, auzind tulburarile schitiotilor, rna fac in pace." Iar i-a zis: ,Da slava lui Dumnezeu ca te-ai izbavit, fiindca a cum nu

a.vem petrecere calugareasca §i omenie." Sfantul i-a zis: ,Tor sunt fara numai tu e§ti indaratnic §i pacatosullumii." Iar el a zis:

Ia. rta-ma ca toate relele am facut!" Sfantul i-a zis: ,Daca cuno~ti ca II I "'

]e-ai filcut, pentru ce judeci pe altii? Fiindcii parintii sunt buni. Insa cum se afla acum?" El a zis: ,Bine." Zice iara§i Sfantul: ,Macar de ar fi fost buni! Insa te in§eli. Ca au intre dan§ii prigoniri ~i nu cauta de datoria lor cea calugareascii, ci numai lncearca mi§carea cerului, invartirea pamantului §i sa inteleaga judecatile lui Dumnezeu. Pa­na nu deschide cineva rodia, nu gtie de este putreda sau sanatoasa. $i cum o sa inteleaga ei judecarle lui Dumnezeu fara de gre§e~la? Judecator §i prea drept este Dumnezeu, (li nimeni dintre oamem nu poate sa inteleaga adancul judeca\ilor Lui." ·

Acestea zicand Sfantul, s-a sculat de unde §edea §i i-a zis lui The­ofan: ,,Vino Ia biserica, sa-ti dau o bucatii de moa§te, sa o dai diche­ului sa o puna !a kyriako. $i 1-a lntrebat de nume pe Theofan, §i da­ca este calugar sau mirean. Iar el, vazandu-se pe sine ca un mirean, tacea. Ii zice Sfantul: ,Nu vorbe§ti? Sa te porti calugare§te pana la aprilie, §i atunci sa prime§ti Sfanta Schima (fiindca era rasofor). $i sa te numegti Ehmalot, adica robituL $i oricand vei auzi antifonul, adica «Robia Sionului. .. », sa-ti aduci aminte ca te-am rascumparat din cumplita robie a diavolului. $i ia aminte ca altadata sa nu te mai robe~ti!" Iar el a zis: ,Cine o sa rna primeasca? Ca toti rna gonesc." Zice Sfantul: ,$i eu §tiu ca popa Gherasim nu te prime§te." Theofan a zis: ,El este ucenic §i este nestatornic." Zice Sfantul: ,Cel ce are sate ia sub mantie te primegte dupa trei luni, In Duminica Floriilor, numai sa paze§ti poruncile mele."

Acestea zicand Sfantul, a ajuns Ia biserica §i a intrat inauntru, iar pe Theofan nu 1-a lasat sa intre. $i dupa ce a ie§it dinauntru, i-a zis clatinand din cap: ,Ce sa va fac? Cii multe particele lipsesc. Aceia care au luat, 'paguba mare au, iar nu folos. Proistogii sunt vinova\i, ca li Iasa sa ia." $i a§a a dat lui Theofan o bucata de moa§te pe care i-o luase ;;i i-a zis: ,Primegte-o gi sao ai Ia coliba ta spre pazii. $i ico-

33

Minunile, vedeniile $i cuvintele

nomisind-o tu, aceasta te va iconomisi pe tine de toate ce iti trebuie. ~i din alta parte sa nu mai nadajduie§ti!"

Pe urma i-a dat §i alta bucata mai mica, ca sa o dea dicheului. Iar Theofan, vazand particica cea mai mica, a strigat: ,Care este a mea?" Sfantul i-a zis: ,Ce strigi §i te tulburi?" Iar eli-a zis: ,Trimi­te-o cu altul." Ii zice Sfantul: ,Aceasta mai mica bucata da-o Ia kyri­ako, iar cea mai mare sao ai tu." Iar el, bucurandu-se, zice: ,0 pas­trez, §i am §i candela sa aprind." Atunci Sfil.ntull-a intrebat despre pravila lui, cum o face. El a zis: ,Cu atele o 1:mplinesc." Zice Sfantul: ,Cate fad?" El a zis: ,Nu le numar." Ii zice Sfantul: ,77 de ate de inchinaduni sa fad intr-o zi §i intr-o noapte. ~i sa nu la§i sa intre in ~oliba ta baiat fara de barba." El zice: ,Ce sa fac? Cavin de cer apa." Ii zice Sfantul: ,Pune un urdor cu apa afara, sa bea. ~i fere9te-te a vorbi cu oamenii mireni, §i nu-i invata a§a. Sate paze§ti de tulbura­rea parinplor, ca se smintesc de tine. ~i smere§te-te §i paze§te !nva­taturile mele §i nu te teme!" ~i a§a s-a desparpt Theofan, §i venind Ia poarta Lavrei, acolo iara§i i s-a aratat Sfantul!n chipullui Anatolie Doftorul, §i heretisindu-se 1-a intrebat: ,Ce face popa Gherasim?" Iar el a zis: ,Bine." A mai intrebat Sfantul: ,Cum ii este patima? Sa faca cum i-am randuit §i sa nu se teama. ~i sa se pazeasca de Teo­dorit, ca are ravna1 sataniceasca spre dansul. Iar popa Gherasim se poarta ca vulpea, altele inlauntru §i altele afara. Insa de se va prin­de in cursa, o sa traga iara9i Nil. Spune-i sa faca cate i-am zis §i sa nu ridice vointa deasupra lui." ~i zicil.nd acestea, s-au despartit. Iar Theofan, mergand spre schit, s-a de§teptat.

~i a gasit acele doua bucati de moa§te in mana, §i i-a venit mare umilinta, §i plangea nemangaiat, multumind Sfantului. Iar parinpi 11 vedeau pe Theofan ca in vedenia aceea ridica mainile §i striga, §i alte chipuri facea, §i incercand sa-l de§tepte nu puteau. ~i cand §i-a venit intru sine, 1-au 1:ntrebat ce a patimit. Iar elle-a aratat acele do­ua bucati de sfinte moa§te dintru care ie§ea o buna mireasma, !neat s-a umplut tot locul. ~ile-a povestit toate cate i-a spus Sfantul, §i au cunoscut top ca era adevarata aratarea Sfantului. ~i a dat dicheului acea particica de moa§te, §i el a pus-o in cutie de argint. Iar cealalta particica a oprit-o la sine, spre folosul sufletului.

1 Pofta.

34

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mi1; Cavsocalivitul

Popa Dionisie de Ia Chilia Spanilo1~ fiindca nu credea dte i-a zis Sfantul prin Theofan, pentru aceea i'l alunga. ~i cand a luat furtuna barca lor §is-a prapadit, ei aveau parere: nu cumva s-a ars Theofan? ~i §i-au facut alta barca. Iar Theofan, fiind indemnat de vrajma§ul diavol, vroia sa le arda barca aceea cea noua §i sa fuga !a Tarigrad. ~i indata a plecat sa se duca sa savar§easca sfatul eel rau. Insa ui­tand materiile acelea cu care vroia sa dea foe, s-a intors ca sa le ia. Dar din slobozirea lui Dumnezeu a dizut de Ia o inalpme de doi stanjeni', §i nici a§a nus-a pocait. Ci luand materiile cele pentru foe, a intra tin coliba sa caute cheia §i a auzit sunet de la cutia unde avea sfintele moa§te. ~i socotind ca este vreun §oarece, a aprins lumana­rea, §i iara§i s-a auzit in alta parte sunet, §i atunci a stins lumanarea. ~i iata ca lumina Ia geamul cutiei ca lustrul eel aurit §i ie§ea flacara. ~i pe geam se vedeau slave scrise. El, vazand astfel, a vru t sa dea de §tire Ia schit ca sa vina sa citeasca.

Pe urma a socotit sa scrie pe hartie §i sa o duca in schit, §i dupa aceea nu a mai vazut flacara, ci numai slovele singure. ~i aprinzand iara§i lumanarea ca sa le scrie, cum punea lumanarea inainte, se pierdeau slovele. Atunci a socotit sa puna lumanarea dupa U§a, §i el inainte stand umbrea, §i a§a se vedeau slovele. ~i !ncepand a scrie, cil.te scria el degraba se pierdeau cele scrise pe sticla. ~i cand a sfar­§it de scris, nu s-au mai vazut slovele, ci au lipsit toate de pe sticla.

~i era scris a§a: ceea ce vrei sa faci, fa-o cum o vei face, pe taina, cum te-ai invoit cu vrajma§Ul diavol sa 0 faci. Insa toate tanguirile nu numai ca or sate tanguiasca, ci se vor aduna §i Ia intunecatul tau cap, §i nu vei mai avea viata Ia intoarcerea ta. ~i fa precum fara de sfat, in taina, te-ai invoit. Catre cei ce vin Ia tine graie§ti cuvinte infocate, nu cu iubire de frape le zici, ci cu vrajma§ie le graie§ti. Vai de unii ca ace­ia! Sabie de foe !a dangii! Cine vrajma§e§te, vorbe§te ne§tiind.

Iar tu, de vrei sa o fad, fa-o. Insa nu te vei imparta§i din partea mea. Daca n-ai facut, pentru ce te tulburi pentru astfel de lucru? In­drepteaza-ti faradelegea pe care ai lucrat-o, iar daca nu ai facut-o, nu te tulbura. Pentru astfel de lucru multumegte lui Dumnezeu ca p-a venit astfel de napasta nedreapta. Unii o cauta §i nu gasesc ast­fel de slava. Viu Domnul Dumnezeu!

1 Aproximativ patru metl·i.

35

---,

Minunile, vedeniile fji cuvintele

CAPS

Pentru o vedenie ce a viizut Theofan la Athon

Dupa ce a scris Theofan toate slovele dupa geam, se giindea. ~i aude afara ca sunetul viintului, §i §i-a zis lntru sine: ,Acum este vre­mea, rna due sa dau foe!" ~i a plecat tiniind §i cele scrise In mana.

· ~i vede ca era multa ceata, dar cautiind bine, vede ca nu era ceata • ' ' I

c1 ca §I cum ar fi fost o piinza lntinsa. ~i a lncercat sa o prinda §i nu putea. ~i cautiind spre schit, lndata is-a parut ca este In Athon', sus, ln:re bra~i, §i vede Biserica Maicii Domnului, §i deasupra acopera­mantulur era un catarg ca un lemn lncruci§at de care se pnea piinza aceea pe care o vedea. ~i aceea avea doua margini: una se tinea de Iviru, iar alta de Xiropotamu. '

~i lmprejurul bisericii erau vii multe, mari §i mici, §i mulpme de monahi purtiind camilafci In cap §i lmbracati cu mantii, care ziceau cautiind asupra vii! or: "Ce este aceasta, de au patimit §i au venit Ia atiita nerodire, s-au lmbolnavit §i au scos vlastare salbatice? Ori es­te pamiintul salbatic, de au acoperit maracinii via?" Aceste ziceau unul altuia: ,La aceasta alta doctorie nu este, fara numai sao stre­muiasca2 peste tot." Iar alpi ziceau: ,Mai bine este sa stea a9a. ~i ciind va rasari lastar §iva cre§te, se va lmputernici vita §iva rodi, ca cea noua ori se prinde, ori nu se prinde. Mai bine sa nu stricam via, fiindca In vremea de acum cu anevoie se face. ~i mai viirtos ca aces­te vite sunt bune. Daca o vom strematisP, !a aceasta stare nu mai vine." Iar altii ziceau: ,Ciind se piirjole§te o tarina, §i spicele verzi ard lmpreuna cu cele uscate." Unele ca acestea vorbeau lntre diin§ii acei monahi. ·

Atunci i s-a parut lui Theofan ca era vremea de ploaie, tuna §i fulgera. ~i de stralucirea unui fulger i s-au lntunecat ochii. ~i a mai tunat un alt tunet, dlnd toti parinpi aceia au cazut jos pe fetele lor. ~i din tunet a ie§it glas ziciind: ,Ridicati piinza aceasta, ca s-~ salba­ticit via aceasta (adica locuitorii Muntelui) §i nu mai este trebuinta de acest acoperamiint!"

1 Varful eel mai lnalt din Sfantul Munte, 2033 metri. 2 Procedeu de afanare a pamantului din vii ;;i maslinisuri. 3 Vezi nota anterloara. '

36

Preacuviosului piirintelui nostm Nil Izvol'iitorul de Mir, Cavsocalivitul

~i a vazut Theofan ca se pogorau ni§te oameni degraba din viir­ful muntelui, §i au apucat capatiiiul franghiilor In miiini, §i trageau piinza !a catarg, §i lndata a venit viint silnic. Iar parinpi se mirau §i ziceau: ,De unde este viintul acesta? Ca tulbura vitele." ~i cautiind au vazut piinza striingiindu-se elite putin, §i pe oamenii care trageau de friinghii §i striingeau piinza. ~i lndata au lasat sapele §i dichele­le' pe care le aveau pentru lucratul viei. ~i alergiind top lmpreuna §i apuciind piinza, o trageau In jos nelasiind sa o striinga. ~i au J:n­ceput a striga cu glas mare ziciind: ,Slabe§te, Doamne, slabe§te! ~i nu cu mania Ta ne mustra pe noi, nici cu urgia Ta ne certa! Slabe§­te, Doamne, slabe§te! Inceteaza, Doamne, urgia Ta de asupra viei acesteia! Rugamu-ne, nu-Ti lntoarce fata Ta de la aceasta vie, nu lua Duhul Tau eel Sfiint de la vitele acestea, auzi glasurile suspinurilor noastre §i lnceteaza urgia Ta, ca mult ne-am ostenit la via aceasta!"

~i iara§i a fulgerat ca mai lntiii §i a ie§it glas ca tunetul, ziciind: ,Ce strigap? Ce Ma chemati? Nu vedep ori nu cunoa§tep ca via aceasta s-a pornit lavale §i rod nu face? Ce sa-i facem acesteia? Am socotit sa trimit ingerii satanei ca sa dezradacineze vitele cele nero­ditoare ale viei acesteia, fiindca nu aduc roade cinstite." Parintii ia­ra§i se rugau ziciind: ,Slabe§te, Doamne, slabe§te, nu Ip departa ln­durarile Tale de la via aceasta, intoarce pornirile celor rai de Ia via aceasta!"

Iar piinza elite pupn se urea In sus §i parintii se apucara de piinza pliingiind. ~i curgeau lacrimile lor ca piiraiele. Iar Theofan, vaziind pe toti acei parinti pliingiind, pliingea §i el. Atunci a vazut ca ie§ea o femeie din biserica, pniind !n bratele sale un Prune, Care a zis catre parinti: Jncetap, cuvio§ilor parinp! Nu vedeti ca via s-a lndaratni­cit §i rodul ei 1-a intors spre lucrarea pierzarii sufletelor?" Iar parin­pi tot una strigau catre femeia aceea cu tiinguire multa ~?i cu lacrimi fierbinti, ziciind: ,Slabe~?te, Imparateasa a toate, Stapiina! Tu miin­tuiegte via aceasta precum miintuiegti toate, ca prin tine s-a sadit. Slabe§te, a toate Imparateasa, Stapiina! Acoperamiintullumii, aco­pera via aceasta! Slabe§te, Doamna! Slabe§te, Doamna, slabe§te §i prime§te rugaciunile noastre, ale nevrednicilor robilor tai, §i nu da via aceasta spre robie, sa nu dezradacineze vi tele aces tea care s-au

1Unelte agricole cu doi col!i, folosite pentru sapat pamantul.

37

Mimmile, vedeuiile §i cuviutele

sadit prin tine, hranitoarea cu lapte, Maica pocaintei!" $i lndata a strigat Pruncul, suspinand, §i a zis: "Uncle este rodul, ca sa se adu­ne din vite? Pentru cea ce M-a hranit cu Ia pte, Maica Mea!" $i lnda­ta a facut semn cu mana sa stranga panza mai degraba. Iar Maica a apucat mana Pruncului §i a pus dreapta ei Ia gura Lui §i nu-L lasa sa faca semn, nici sa strige. Acestea vazandu-Ie Theofan, i s-a parut ca a cazut un brad peste dansul §i 1-a acoperit acolo uncle sta, intre pegteri, §i 1-ar fi omorat. $i aga, de frica, gi-a venit lntru sine §i a va­zut ca sta !a Uga colibei lui, avand slovele sticlei In mana. $i lnfrico­§andu-se foarte, a incetat de a mai arde barca.

Acestea pe care le-a vazut Theofan atunci In vedenie, mai lnainte, lnsemnau potopul a pel or care s-a fa cut In urma 9i venirea turcilor In Sfantul Munte. Ca mijlocirile Preasfintei Stapanei noastre de Dum­nezeu Nascatoare, §i ale preacuviogilor parinti care au stralucit cu pustnicia In Sfantul Munte, au lntampinat navalirile barbarilor de ca­tre care era sa se prapadeasca locul acesta. $i a§a s-a lini§tit Theofan.

Jar popa Dionisie de !a chilie nu lnceta totdeauna a alunga pe Theofan. Atunci el a hotarat sa se duca ]a Tarigrad gi sa izbandeasca. Iar Sfantul, ca sa-l opreasca, i s-a aratat astfel: !a anul 1817, ianuarie 18, Theofan a lntalnit pe popa Gherasim §iii zice: "De nu vei goni si­nodia1 pe care ai Iuat-o, sa nu sluje§ti, nid epitrahilul sa pui, ca ai sa dai seama. Ca iata, capastrullti este In mana. Cum vrei, fad!"

CAP6

Aratarea Sfantului Nil fn chipul popei Matei

Intr-una din zile, Theofan a lncarcat Iemne In spinare gi se ducea Ia bastir2, ca sa bata Ia piua fesurile gi sa Ie vanda, ca sa facii de chel­tuiala, sa se duca in calatorie spre Tarigrad. $i mergand pe drum cu Iemnele, i s-a aratat Stantul Nilln chipul duhovnicului popa Matei de Ia Sfanta Ana3• $i heretisindu-se, li zice Sfiintul: "Uncle te dud?" El a zis: ,Sa bat !a piua." Sfantul i-a zis: "A§ fi vrut sa te lntiilnesc Ia

1 Ob~tea d\lugarilor dintr-o manastire, schit sau chilie. 2 Pres at. 3 Cea mai mare a~ezare de siha~tri athoni!i, situata pe o vale abrupta, In partea

de sud-est, sub varful Athonului.

38

Preacuviosului piirintelui nostril Nillzvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul

coliba." ,Bine- zice Theofan -,sa las Iemnele §i sa mergem!" Sfiin­tul a zis: ,Nu este nevoie. Numai Iasa lemnele §i vino lncoace." Iar el a zis: ,Iarta-ma, parinte, ca nu ti-am pus metanie!" $i vriind sa-i sarute mana, nu i-a dat-o. $i cautiind catre Iocul unde era coliba, s-a intors catre Theofan gi ii zice: ,0, ticalosule om, pentru ce pui smin­teala?" Iar el s-a Iepadat. Sfiintul ii zice: ,Nu ai zis lui popa Ghera­sim sa nu slujeasca §i sa goneasca sinodia? Au ti se cade tie sa zici unele ca acestea? Nu §tii ca el este neputindos? $i in Joe de pace ai pus sminteala. Pacat ca ne gasim In prapastiile acestea §i lntinam sfiintulloc acesta cu faptele noastre!"

Iar el a zis: ,Crede-ma ca nu le-arn zis ca sa fac sminteala, ci pen­tru pace." Sfantul i-a zis: ,Ce-ti pasa tie, de te amesteci Ia Liturghia lui? Nu §ezi in coliba ta sa zici rugaciunea? Nu-ti cauti de neputinta ta? Ca patima lui popa Gherasim este din zavistie §i se gandegte sa fuga. $i cine a fugit vreodata de !a metania lui §i nus-a cait? $i cine a ie§it afara Ia lume §i ciind s-a in tors a avut §tiinta curata? Ca 11 sa­geteaza gi 1! ranesc cele de afara aduceri aminte.

Popa Gherasim de nu ar fi avut patima lui, nu era sa se mai in­toarca in Sfiintul Munte §i sa Iocuiasca in preajma sfintelor manas­tiri, d era sa fie ca o haina putreda a Iumii. Dar sa-I multumeasca lui Dumnezeu ca nu-i ridica patima, pentru mijlocirile Sfiintului Nil. Ca i-o ridicase Ia o vreme, dar pentru schimbarea mintii lui iara§i i-a trimis-o, ca sa nu se miindreasca."

Iar Theofan, auzind acestea, se gandea de uncle il §tie pe popa Gherasim §iii tine parte (necunosciind ca este chiar Sfantul Nil care vorbegte cu el). ;>i degraba ii zice Sfantului: ,Pentru ca II cerceteaza Dumnezeu pe popa Gherasim, aceasta este pricina: lntai ca sa nu se prapadeasca cu totul; a! doilea milosteniile parintilor lui ce le dau Ia saraci, precum s-a lntamplat qi cu talharul eel binecunoscut pentru primirea de straini a parintilor lui, care au primit pe Maica Domnu­lui ciind fugea la Egipt, 1-a facut de a cunoscut pe Domnul Hristos Ia Rastignire §i L-a marturisit pe Cruce Dumnezeu adevarat, §i s-a mantuit degraba. $i Lavra, fiindca te-a lasat sa vietuie§ti pe mogia ei, s-a lnvrednicit sa primeasca moaqtele Sfiintului Nil.

Asemenea §i Chilia Spanilor, fiindca te-a primit de cateva ori, s-a lnvrednicit sa dobandeasca falca Sfantului. Iar cavsocalivitii, unde

39

Minunile, vedeniile $i cuvintele

Je sunt darurile? Pentru nemilostivirea cea catre tine ~i pentru ne­credinta dih·e Sfantul nu li s-au dat din moagtele Sfantului, fiindca arata necredinta catre aratarile Sfantului. Ca s-a ciiit Sfantul ;;i pen­tru acea bucata pe care le-a dat-o. A§a §i Dumnezeu, pentru milos­teniile parinplor miluie~te pe fiii lor. Insa parintele Gherasim lnal­tarea minpi lui nu §i-o lasa ;;i voie§te sa se arate proistos §i prea in­vii tat la rucodelia lui. ~i se tulbura mult ~i voie§te sa se amestece §i Ia cele de ob§te, sa slujeasca §i la kyriako. ~i nu cunoagte datoria preoplor. Fiindca preotul, dupa Liturghie, trebuie sa se lini§teasca §i sa iubeasca pe Dumnezeu, precum §i Dumnezeu iubegte pe preot. Sa nu vorbeasca in degert, pentru ca vorbirea in degert, ca un praf puturos, murdaregte pe preot §i-i spurcii toate cugetele lui. Precum zice §i Sfantul Apostol Pavel: Nu vii in$elafi, ciici nici curvarii, nici be­fivii, nici sodomitenii, nici iubitorii de avufii, nici malahii fmpiiriifia lui Dumnezeu nu o vor mo$teni!

lata ca vii zic §i eu, eel mai mic fiu din punere allui Dumnezeu (Nil), ca graitorii in de§ert, graitorii de rau, graitorii pe ascuns §i ra­pitorii de cuvant Impadipa lui Dumnezeu nu o vor mogteni.

Auziti §i vii invatati §i nu cerep singuratatea, fiindca singurata­tea 11 face pe om ori Inger, ori drac; sau il face locuitor cu sfintii, sau cu dracii. Iar cei din supunere §i din viata de obgte, de vor Iuera fa­ra de cartire, sunt mo;;tenitori ai Mantuitorului §i se eunosc fii ai lui Hristos, pentru ascultarea lor. Singuratatea nu este incredintata un­de o sa ajunga, §i tude vei intreba: «Cum gezi singur?», asculta: Un prune care se hranegte cu lapte in bratele maicii lui, gi pe urma se face mare, ~i dupa moartea parintilor lui se face mogtenitor cu ade­varat, a§a §i viata de ob~te. ~i fericit este eel ee se supune in viata de Ob§te, in manastire ori in petrecerea CU doi sau eu trei, adidi in chi­noviiJe cele mai cu pupni sau mai multi frati, §i nu i§i face voia lui intru nimic. Iar singuratatea se aseamana pruncului sarman al unui tata sarac, care nu avea averi sa le mo§teneasca, nici mama nu avea, fara numai de Ia straine femei a supt Ia pte, unde le-a gasit tatal sau, §i nu s-a imputernicit.

A cum care din doi sunt mai buni? Cu adevarat acesta care a supt de Ia maid-sa, adica din ascultarea chinoviei. Fiindca singuratatea este ca femeile straine care hranesc pe prune cand ramane sarman

40

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mit; Cavsocalivitul

de maid-sa ascultarea, §i face toate voile lui; atunci cade in mul­te ispite §i nevoi §i in felurite in§elaciuni, precum au piitimit multi schiteP.

Vezi buna randuiala a chinoviei (a vietii de ob§te) cum o adeve­re§te §i Domnul: Unde sunt doi sau trei adunafi 'intru numele Meu, acolo sunt §i Eu, in mijlocullor! Asculta §i alta marturie: albina este o vie­tate iubitoare de osteneala, aduna din multe feluri de flori miere ;;i ceara, insa de ob§te, fiindca unele ad una §i aduc pana la u;;a ~i alte­Je iau de aici ;;i zidesc, insa cu porunca mamei lor celei mai mari, §i fara sa §tie ea §i sa vada, nimic nu zidesc. ~i alta pilda: candela care este atarnata Ia icoane este inchipuirea chinoviei. Caci candela, apa, untdelemnul, candilitra2, fe§tila sunt lucrare a chinoviei, §i precum lumina Ia fe§tila, a§a se aprinde Darul Sfantului Duh la frapi cei din chinovie §i arde toate pacatele lor, ale celor care fara de cartire vor Iuera cu dragoste §i cu frica lui Dumnezeu."

Iar Theofan i-a zis: ,Sfintia ta rna faci sa rna due §i eu Ia chinovie. Nu cumva pentru aceasta o lauzi? Asemenea o lauda §i popa Sava, fiindca iti este patriot, morait'." Sfantul ii raspunde: ,Ticalosule, tu e§ti pentru chinovie? Tu e§ti sminteala chinoviei. Pentru aceea te-au §i gonit, ca ai imputit locul, ca un nefolositor. Sezi acolo unde e§ti, ca un nevrednic de a vietui In chinovie, §i fa cate ti-a zis Sfantul. Fa­ra sfatuire sa nu te duci nicaieri gi sa nu faci nimic."

0, monahi, ascultap cum este petrecerea chinoviei lumina til.! Ve­dep pietrele de Ia mare? Cum, de valuri lovindu-se, se fac netede ~i frumoase, aga ~i cei din chinovie, se freaca de ascultare §i se ln­frumuseteaza cu fapte bune. Fiindca eel ce ~ade singur ascultare nu are. Nu cunoa§te ce are viata monahiceasca, fiindca singurata­tea na;;te fa pte rele, precum: uraciune, Jacomie, pipairea ;;i ganduri rele, care pricinuiesc lngelaciune, §i cad In adancul iadului, precum au patimit multi.

Pentru aceasta, o, monahe, fugi de singuratate! Daca nu pop §i

e§ti batran, sa ai macar un om cu tine, pentru ca sa stingi flacara sin­guratapi, ca multi pe urma s-au cait netraind viata de ob§te. Daca

1 Pustnici. 2 Dispozitiv In care se a~aza fitilul candelei. 3 Locuitor din Peloponez, sudul Greciei.

41

Minunile, vedeniile $i cuvintele

te temi siHi dai banii §i cele ce ai, sa fie de ob§te, §i-ti faci voile tale, sa §tii ca acestea or sa te facii pe urma sa te caie§ti §i sa arzi ca intr-o vapaie intr-lnsele.

Precum Hristos a zis samarinencei: ,Da-Mi apa sa beau, §i Eu te voi umple de apa saltatoare, din care band, niciodata nu vei mai in­seta, in veci!", aga §i eel ceva bea apa singuratatii va inseta iar. Dar eel ce va bea din sudorile chinoviei §i din nevointele ei nu va mai lnseta In veci. 0, singuraticule, fiu a! celui sarac tata, ce o sa mo§­

tene§ti dupa moartea lui? Fara numai laptele eel strain pe care 1-ai supt. $i tu, d1nd vei muri, ce vei lasa mo§tenire? Aratat este ca ni­n:ic, fiind;.a n-ai dobandit nevointa, ci numai cele straine ganduri §1 cele strame hrane, ale celor stricacioase lucruri ale de§ertaciunii, sau poftele trupului §i ale inimii tale.

Vipera cand nagte, nu nagte alte jivine precum privighetori ori porumbei, ci de cele asemenea cu ea otravite jivine. Iar grairea In degert §i multa vorbire intina tacerea fecioriei. $i aceasta se face oprire de Ia preotia ta, o, preote! Fiindca monahul are trei deslu§iri ale fecioriei: 1. saracia duhului cu izbavirea de patimi; 2. neaverea de cele trupe;;;ti lucruri §i a tacerii feciorie, precum porumbita cu til­cere fuge de vanatori ;;;i-§i scapa viata. Dar privighetoarea, cu vier­suirea multei cantari, se rape§te de vanatori. A§a §i multa cuvanta­re da pe om Ia vaniitorii draci, ca omul are vanatori ;;i in dreapta ~i A. 1\ I '5

m st~nga, precum: .credinta §i necredinta, nadejdea §i deznadejdea. Daca va avea credmta buna, nagte pe nadejdea mantuirii lui. Pre­cu_:n t~l~.ar~lui celui bine cunosciitor credinta i-a nascut nadejdea mantu1rn §I ,Pomene;;te-ma!" pana astazi §i pana In sfar§it, ,Pome­negte-ma, Doamne!"

~ar eel. de-a ~ta~ga talhar, din necredinta lui a nascut deznadaj­dmrea. $I a huht §1 hule§te pana Ia sfar§itul veacului, fiindca necre­dinta na§te lndracire §i desavar§it deznadajduire, §i indoirea, care este a cerca cu de-amanuntullucrurile §i a zice: Aceasta a§a este sau nu? Adevarat este sau minciuna? Cercarea este buna Ia om numai cand e_:;t_:' .c~ lntrebare ,§i cu sfatuire. Iar dacii omul, cercand singur, vrea sa I§I mdrepte gandul lui, In zadar se ostene;;te crezand nu­mai minpi lui, farii a intreba pe altul, ;;i cade In hula, ca ;;;i tiilharul eel hulitor, cu nesfatuirea ;;;i cu nelncrederea, precum ;;;i alp multi se

42

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorntorul de Mir, Cavsocalivitul

primejduiesc ;;;i se prapadesc din lndoirea nesfatuirii ;;;i, din pricina iscodirii, cad In necredinJ;a.

Aceasta patima a scos pe Adam din Rai, fiindca Eva a primit sfa­tul garpelui. $i Adam s-a indoit de porunca lui Dumnezeu §i a zis: ,Oare este a§a precum a zis Dumnezeu?" $i Eva a vestit lui Adam sfatul §arpelui, §i a ramas Adam fara de glas, ca un pe§te, §i a crezut cuvintelor Evei. $i a§a amandoi s-au dezgolit de Darullui Dumne­zeu §i indata lis-au inchis ochii Darului §is-au deschis ai viclegugu­lui, §i viclegugul dezgole;;te pe om de Darullui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, ca un cunoscator de inimi, a;;tepta cu lndelunga Lui rabdare: nu cumva se va pocai Adam, cunoscand dezgolirea lui, §i sa-i daruiasca cea dintai podoaba? Insa Adam n-a vrut sa se poca­iasca, ci a ramas intru intuneric, precum §i voi cu sfatuirile voastre ap iubit necredinta ;;i pierzarea, iar nu mantuirea, precum a facut §i Adam, ca s-a zidit de Dumnezeu §i a calcat porunca Lui. $i voi a doua oara suntep zidii;i de Sfantul Duh, §i ap calcat poruncile Lui. Adam a facut mincinos pe Dumnezeu §i vinovat, pricinuind pe Eva §i zicand: Aceasta m-a amiigit! $i a primit sfatul garpelui mai mult de­cat sfatullui Dumnezeu. A§a Dumnezeu a venit Ia Adam cu sunet spre intampinarea pocaini;ei lui, dar Adam s-a ascuns, iar Dumne­zeu, §tiind unde este, iara§i 1-a strigat: Adame, unde e~ti? Iar el, ne­maiputand sa se ascunda, a raspuns: Aici sunt §i nu pot sit mil arlit, fiindcii sunt golf Dumnezeu iarii§i 1-a intrebat: ,Nu cumva ai calcat porunca?", dandu-i pricina sa se smereasca §i sa zica: ,Am gre§it, Doamne, iarta-ma!" Dar el nus-a smerit, cia zis: ,Eva m-a amagit!", adica: Tu e§ti pricina, ca ai facut-o pe dansa pentru tovara§ie, §i ea

m-a amagit. Atunci Dumnezeu, vazand nepocainta lui Adam, a venit Ia Eva

tot cu sunet, §i ea s-a ascuns, fiindca nu avea ce pricina sa puna, ca Adam. Dar Dumnezeu gi pe ea a strigat-o §i i-a zis: ,Evo, unde e§ti?" Ea a raspuns: ,Aici sunt, dar sunt goala!" Atunci Dumnezeu a zis: ,Pentru ce v-ap go lit?", zicandu-le cuvantul de obgte, ca aman­doi sa se pocaiasdi. $i nici Evan-a zis: ,Am gre§it!", ci s-a indrep­tatit, ca §i Adam, §i a zis: ,$arpele m-a amagit!" Atunci pe amandoi i-a blestemat Dumnezeu, asemenea §i pe §arpe, zicandu-le: ,Ie§ip de Ia Mine!" $i au fost goniti din Rai, sala§luindu-se in acest bleste-

43

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

mat pamant :;;i viata. $i aici au nascut fiii, pe Cain :;;i pe Abel. $i ace:;;­tia, aducand daruri lui Dumnezeu, a primit Dumnezeu darurile lui Abel, iar Cain 1-a zavistuit, ,§i zavistia a nascut ucidere, fiindca isco­direa na§te vicle:;;ugul, :;;i vicle§ugul na§te necredinta, :;;i necredinta na:;;te nemilostivirea, iar nemilostivirea pe moarte.

Ca precum vlastarul intai frunza face :;;i pe urma agurida, :;;i cate putin cre:;;te bobul :;;i se umfla, §i se face struguri, :;;i strugurii fac vin, iar vinul vesele:;;te inima omului, a:;;a :;;i omul, din vicle:;;ugul iscodi­rii cu incetul ajunge pana sa-:;;i ucida sufletul intunecandu-se de pa­timi, se face beat, precum vinul imbata pe om. A:;;a :;;i Cain s-a facut ucigator de frate. Asemenea :;;i Antihrist o sa faca dreptilor Enoh, Ilie :;;i loan cuvantiitorul de Dumnezeu. Sfar§itul rautapi.

CAP7

Pentru pilda iederii

Dupa Cain s-a inmultit vicle:;;ugul :;;i a in tins vitele sale :;;i a intu­necat pe om precum iedera i:;;i intinde cradle sale pe copaci, in sus, :;;i usuca tot copacul. A:;;a :;;i calcarea de porunca a lui Adam §i-a in­tins cradle :;;i a intunecat mintea omului. Fiindca iedera nu se inalta mult, ci se intinde in laturi :;;i stapane§te orice copaci va gasi. $i r~­de:;;te mai mult decat orice alt cqpac, insa rodul ei netrebnic este Ia gust §i Ia vedere este marunt :;;i neputincios lemnul ei, insa de a se lap :;;i a se intinde in laturi este putincios. $i inaintea ei orice copac ar gasi, cu mare iscusinta illeaga :;;i implete:;;te cele 33 de craci, cat nu poate eel mai iscusit me:;;ter sale impleteasca cu uneltele lui, fiindca orice gase§te, rape:;;te :;;i pne cu cele trei craci mai intai, §i pe urma il da }a celelalte 30, :;;i acelea cu unghiile lor llleaga cu iscusinta.

Intaiul Me:;;ter a trimis slugile Sale ca sa strice pe cele neputin­cioase §i nalucioase1 craci, insa acele nalucioase criici ale iederii n-au ingaduit slugile, ci necinstindu-le le-au trimis inapoi. $i in:;;tiintan­du-Se intaiul Me:;;ter, a riibdat indelung, multa vreme, §i viizand cii iedera mai mult se intinde asupra viei, a trimis alte slugi spre paza viei, adicii pe proroci, :;;i pe ace§tia i-au omorat (iedera aduce fata

'In~elatoare.

44

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

satanei, :;;i via dreptii). Cand va veni Domnul viei, ce va face lucra­torilor acelora? Au venit in urma Domnului nostru Iisus Hristos :;;i ne-au dat Sfanta Biserica cu Darurile ei, adica cu Preacuratele Tai­ne, precum a zis: ,Luati, mancati Trupul Meu :;;i beti Sangele Meu!", ca sa simtim Dumnezeie:;;tile Daruri, iar nu sa raman em nesimp tori, ca eel ce ~e va abate de Ia Hristos nu se supune Bisericii :;;i se rape:;;­te de trei craci ale iederii, :;;i pe urma se stapane:;;te de 30 de craci ale iederii cu impletiturile lor. $i prime:;;te indulcirea iederii §i se robe:;;­

te cu totul. Ca pe oricine va defaima aceste trei, adica Credinta, Nadejdea :;;i

Dragostea, degrabii il riipesc iscodirea mintii, viclenia ochilor :;;i ne­simtirea necredintei, :;;i il stapanesc boierii luceafarului: cele 33 de cra~i ale iederii, adica iscodirea, vicle~ugul, necredinta, calcarea po­rundlor, neascultarea §i defiiimarea. Aceste :;;ase craci sunt sfatuirile :;;arpelui. Iar zavistia, rapirea, nemilostivirea :;;i udderea, aceste pa­tru au odraslit de Ia Cain, care a zavistuit pe fratele siiu. Ca el cele bune le oprea pentru sine ~i pe cele rele le aducea lui_ Dun:n~zeu: ca nemilostivirea lui a niiscut uciderea :;;i minciuna. $1 a mm\it lm Dumnezeu ca nu :;;tie pe fratele sau, Abel, unde este. Acestea sunt rautatile lui Cain. Iar cele 24 impletituri ale iederii sunt ale celorlalti vicle~i oameni, fiindca cele noua craci inceputuri sunt ale lui Adam

:;;i ale lui Cain. . $i cauta sa gaseasca vreun om spre pierzare, precum pe tme, _ro~

bit catre satana. $i cand il gasesc, illovesc cu ostia' cea cu 24 de dm\i ai pierzarii, precum sunt cele 24 de slove cu care insemnam ~mite pricini. A§a §i cele 24 de craci ale rautapi, izvodesc multe vlastar~ ale pierzarii. Intai asemenea patimi, adica a judeca pe aproapele, §1 aceasta este o pomenire de rau Ia om, §i aceasta izvora:;>te toate cele

24 de rautiiti ale pierzarii. Mania ~i cu tulburarea, precum se manie vanturile :;>i sufla cu toa-

ta puterea lor, :;>i clatesc munpi :;;i dealuril~~ cop~~ii :;;i apele n::a~ii: A:;;a mania este alfa :;;i tulburarea omega, fimdca mceputul mame1 este sfilr:;;itul tulburarii. Iscodirea minpi §i viclegugul omului !nee­put au, dar sfar:;>it nu au. Omega nu este sau nu pune sfilr:;>it slove-

1 Unealta de pescuit de forma unei furci cu mai multe brate ascutite, care se ln­fige ln corpul pe~tilor. - Din sl. osti.

45

Minunile, vedeniile §i cuvintele

lor, ci cu dansele lnsemnam toate cartile lumii, ca inceput au, iar sfar§it nu au. A§a §i iscodirea cu vicle§ugul: izvodesc toate faradele­gile lumii §i sfar§it nu au.

Fiindca lumea este ca o carte la om §i izvode§te lntr-insa cu aceste lndoite slove, care i'nceput nu au §i nici sfar§it nu au. Adica omul de la na§terea lui izvode§te in cartea viej:ii aceste indoite slove, §i du­pa moarte se vor alege fiecaruia cele lucrate, §i sa-§i ia fiecare partea lui §i sa se duca in calea lucrarii lui. Ca Stapanul Cel ce judeca viii §i morj:ii are sa aleaga faptele fiecaruia, cii viii sunt cei buni §i drepj:i cu lucrurile lor, iar mortii sunt cei rai §i lucrurile lor.

Si viclegugurile cele aflate de oamenii cei rai sunt acestea: prea­curvia, curvia, gadilirea, zadarirea1, malahia cu tavalire, malahia mintii cu viclean gand, malahia cu pipairea mainii §i malahia cu atingerea de alt trup, stricarea fecioriei, amestecarea de sange, so­domia §i malahia i'ndoita, adica unulla altul. Aceste 12 vlastare sunt faptele trupului, pe acestea le acopera nefrica de Dumnezeu, ca sa nu vada fata lui Dumnezeu cei ce lucreaza aceste 12 necuratii, ci sa . . se dea muncii celei ve§nice, in iad, impreuna cu dracii.

Iar celelalte sunt: deznadajduirea, inmultirea rautatii, mania, po­menirea de rau, a judeca pe aproapele, vorbirea intru ascuns, defai­marea, rapirea, furti§agul, minciuna, impodobirea §i sfiituirea spre rau. $i acestea sunt vlastare ale celor 24 de rautaj:i, §i !a radacina acestora a rasarit o buruiana netrebnica §i se cheama ,licohorton" (buruiana lupului), sau mai bine zis In mijlocul celorlalte rautati a odraslit faradelegea, adica blestemul. Ca blestema omul pe Faciito­rul a toate §i-L invinuie§te, de ce nu i-a pus lege care sa-l opreasca cu sila sa facii faradelege. $i aceasta are alta radacina, adica pe eel ce invata impotriva legii §i a dogmelor credintei.

Inaltarea §i capul tuturor faptelor bune este Darul lui Dumne­zeu, iar a! rautatilor este darul satanei. $i Darullui Dumnezeu ura§­te pe darul satanei eel urat §i netrebnic; asemenea §i a! satanei ura§­te pe eel a! lui Dumnezeu. $i Darul lui Dumnezeu este: credinta, nadejdea, dragostea §i curatenia de toata faradelegea. Iar darul sa­tanei este: necredinta, deznadejdea, vrajma§ia cu pomenirea de rau §i toate necuratiile suflete§ti §i trupe§ti. $i de unde le are satana pe

1 Atatare, starnire.

46

l'reacuviosului pdrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

acestea? Asculta: precum Ia discul soarelui razele §i stralucirea su~t daruri ale soarelui §i, daca va lipsi vreuna din acestea, cum va lumi­na lumina zilei?

CAPS

Pentru caderea dracilor

Deci a vru t Luceafarul sa ia frumusetea stralucirii §i inaltimea Dumnezeirii §i cinstea lui Dumnezeu. $i a vrut sa puna scaunul sau mai presus de scaunullui Dumnezeu. $i cum a gandit aceasta, in­data s-a tulburat cerul §i s-au deschis U§ile lui §i s-au surpat Lucea­farul cu blestematul lui scaun unde §edea ellmpreuna cu toata mo­lipsita lui ceata §i dij:i s-au plecat gandului lui celui impotrivitor lui Dumnezeu.

Tot numarul celor cazuti cu Iuceafarul impreuna este de 33 mi­lioane de mii §i zece zecimi mii de mii. $i pe pacato§i li ispite§te tot intreg acest numar de draci. Asemenea §i cu cei drepti se lupta 33 de milioane de mii.

Ingerii satanei sunt !a vedere fara de dar, Ia ind~l~r~ far~.de g~~t, Ia statura scurti !a latime Iati, Ia adancime cu stapamre, fimdca m

' I ' ' v "' •

adancul iadului au stapanirea lor §i sunt fara de putere. Pe pacato§l !i silesc cu neputinta lor, precum 9i. pe tine. S! se na:ucesvc ~urn ca ~r fi puternici, §i a§a se teme on:ui §I se ~Ie~.ca ~or, §1-1 ~t~pane.~c §1-1 surpa in caderea lor, me§te§ugmd deznadaJdu_lrea §1 z1cand~-1. ,N~ aga pentru tine, nu a§a, ci asculta sfatul meu §I nu te teme, ca tu e§ti robul meu! Asculta-ma pe mine numai, §i nu pe altul!"

Iar omul paciitos se pleaca Ia aceste sfatuiri ale paganat~ti~ §i dAia­volul ii intinde cursa cu deosebite gustari nalucitoare, ad1ca: man­drie, slava de:;;arta, a judeca pe aproapele §i altele asemenea, nenu­marate. Iar omul eel ce va fi imbatat de Darullui Dumnezeu este ca acela ce se imbata de vin §i nu se teme, nici nu se ru§ineaza de im­parat, nici de tiran, §i oricine, ce i-ar f~ce, n~ simt:_ §i nu se teme ~e cursele diavolului, §i de s-ar lupta top draCll cu dansul, nu pot sa-l dezbete din betia Darului lui Dumnezeu.

Cu ace§tia s~au luptat Diocletian §i Maximian, vasele diavolului, §i mulj:i alj:i tirani s-au luptat ca sa dezbete pe Sfinj:ii Mucenici de

47

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

Cerescul vin, de care cu indestulare erau lmbiitati. Precum o mu­iere cand are prune mic §i acesta tot cere sa suga laptele ce se ad u­na !a mama lui in ziua aceea, a§a §i top dracii au iegit In Iume ca sa lupte pe omul eel afundat In Darul lui Dumnezeu, insa n-au putut. Precum §i Cuvioasa Maria Egipteanca a fost luptata de dracul, §i In zadar s-a ostenit. Asemenea §i dascalul acela de !a Constantinopol, in vremea lui Leon luptatorul lmpotriva icoanelor, s-a ars lmpreu­na cu §COala gi cu ucenicii. Tot asemenea §i Iacov Persul s-a taiat ca vita §i nu s-a dezbatat de darul Sfantului Duh, ca sa se lepede de Hristos.

Precum Luceafarul, dintru aceste trei slave, adica iscodirea, vi­cle§ugul §i nesupunerea, s-a nalucit cu lntocmai Dumnezeirea §is-a gatit pe sine sa se inalte §i sa se suie mai presus de ceruri, §i numai cat a gandit un necurat §i spurcat gand ca acela, numaidecat s-a surpat lmpreuna cu top urmatorii lui. Atunci de nu ar fi stat cre­dincioasa sluga lui Dumnezeu Mihail §i de nu ar fi strigat cu pu­ternic glas ganditoare vorba lui: ,Sa stam bine, sa stam cu frica lui Dumnezeu!", ce era sa urmeze cu Ingere§tile Puteri ale Cerului? Numai Unul Dumnezeu §tia. Cu toate ca Dumnezeu a facut §i face dintru ce nu este ca sa fie, §i puternic este sa faca cu Cuvantul Lui §i cu Sfantul Lui Duh mulpmi de ingeri §i mii de lumi. Insa lndata cu glasul lui Mihail a stat in surpaturile iadului dimpreuna cu cea­ta lui cea urgisita, adica in veelzevul, care este iadul. Ca aceste trei, Luceafarul, veelzevul §i iadul, un gand au §i o numire.

Pentru aceea §i omul trei vrajma§i are: necredinta, necurapa §i deznadajduirea. De se va lnchide U§a necredintei §i a necurapei, atunci se ridica omul din deznadajduire §i se lumineaza inima lui din Darul Sfantului Duh §i lucreaza poruncile lui Hristos. Daca tal­harii vor gasi U§a deschisa, ce rautate nu vor face omului acela? Je­fuiesc toata casa lui §i-1 aduc pe om la pierzarea necredintei §i a dez­nadajduirii, ii iau mintile §i-llasa fara de minte.

Fiindca ceata luceafarului a ramas pe pamant pana la sfar§itullu­mii, se suie §i se pogoara, §i mai vartos cand vad vreun suflet drept se silesc sa-l opreasca, ca sa nu se suie In locul de unde au cazut ei, fiinddi sufletul cand se suie odata nu se mai Iasa din mainile drepti­lor ca sa se pogoare jos. De aceea dracii se nevoiesc cu mandria sa-l

48

J'reacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

amageasca §i sa-l traga jos In pierzare, §i striga cu mare glas §i zic: ,Ne-ai biruit, o, suflete! $i de acum fugim de la tine!"

Aceasta o fac cu vicle§ug, ca sa se mandreasca sufletul ca §i cum ar fi sfar§it nevointa, §i cand naluce§te aceasta da loc mandriei, §i atunci suge laptele lenevirii de Ia mama ei, trandavia. $i se nalu­ce§te zicand: ,Ca eu m-am nevoit din tineretile mele, §i acum sa rna odihnesc pupn, !a batranetile mele!" $i aga cade in trandavire. Atunci da navala duhul curviei, pentru primirea gandului mandri­ei, §i se invoie§te cu gandurile cele patima§e §i i§i pipaie trupul. $i de aici cere multe feluri de bucate §i cade in adancul necurapei.

$i atunci vine fiul vrajma§iei impotriva luptator, §i cade in necre­dinta, §i incepe a se lupta cu Biserica, §i zice: ,Nu §tiu nici Biserica, nici dogmele, nici canoanele Bisericii!" $i atunci de tot se prapade§­te. Fiindca dracii, daca vor gasi u9ile deschise, intra §i jefuiesc tot §i nu Iasa nici scandurile. Ca omul zboara ca musca In vazduh, iar dracii ca paianjenii intind cursa, ca sa se prinda musca. Dar de se va pazi, nu se va prinde. Ca, de se va prinde, se deznadajduie§te §i zi­ce: "Eu nu mai am aripi sa mai zbor, nici trup ca sa fug, adica nu am trup curat sa slujesc pentru sufletul meu, nici ochi sa ridic Ia cer §i sa rna rog pentru sufletul meu, fiindca de acum m-am robit cu totul. Sa nu rna mai chinuiesc, ca tot nu scap ~i nu rna mai maf\tuiesc."

0, omule, de ce hotara§ti ca nu te mantuie§ti? Intoarce-te §i nu te teme! Dumnezeu te a§teapta Ia Cruce. $i pentru ce te temi de eel neputincios §i de me§te§ugirile lui? Crucea lui Hristos a zdrobit me§te§ugirile lui. Diavolul o lauda are, de§arta §i mincinoasa. Cu aceasta a ispitit pe un cuviosl, cas-a aratat lui in chip de om §i i-a zis: ,Pot, parinte, sa rna mantuiesc?" Iar cuviosul i-a zis: ,Suie-te Ia inaltimea aceea §i dezbraca-te de toate rautatile §i viclet;mgurile tale, §i te roaga lui Dumnezeu zid\nd: «Miluie§te-ma, Dumnezeule, pe mine, inceputul rautatii!» $i atunci te va milui §i te va pune in par­tea cea dintai." Iar diavolul a zis: ,Taci, putredule batran! Eu sa rna inchin Ia o de nimic Imparape, cand noi avem trei din patru parp ale lumii? $i Lui ce I-a ramas, ca sa rna inchin Lui?" Atunci a cunos­cut batranul ca acesta este dracul hulii, §i §i-a adus aminte de Iisus Hristos ca S-a ispitit de acesta in pustie, §i cu nalucire I-a aratat de-

' Sf. Antonie eel Mare.

49

Minunile, vedeniile §i cuvintele

garta slava a lumii acesteia, §i iubirea de argint, §i lacomia pantece­lui, precum §i !a alti oameni. De acestea aducandu-§i aminte cuvio­sul, s-a rugat lui Dumnezev §i 1-a gonit.

Pentru ca Dumnezeu nu Se ingreto§eaza de nimeni, nici de calu­gar, nici de mirean; numai de aceste patru patimi Se ingreto§eaza §i le uragte, adica: curvia, necredinta spre dumnezeie§tile Lui porunci, hula §i minciuna, din care este inchinarea Ia idoli. Ca pentru aceste patimi a venit Potopul.

CAP9

Pentru Potop §i pentru Noe

A venit Potopul §i s-a potopit neamul omenesc. Numai pocainta lui Noe, care plangea catre Dumnezeu §i cerea ca sa nu prapadeasca neamul omenesc, ci sa-i dea vreme de pocainta, a auzit-o Dumne­zeu §i i-a zis: ,Sunt acum 120 de ani de cand agtept pocainta lor, §i nu vor sa se pocaiasca. Acum tu gate§te Chivotul mantuirii tale, ca sa nu te afli in mijlocul urgiei Mele." Atunci Noe propovaduia oa­menilor Potopul, ca sa se pocaiasca, iar ei radeau de dansul ;;i-1 ne­cinsteau, §i rautatea lor 0 indoiau. 17 ani a propovaduit §i pe urma a inceput a face Chivotul, vazand nepocainta lor. A inceput a bate fierul intai, ca sa faca cuiele, §i il radeau ei vazandu-1 §i auzind cio­caniturile, precum §i astazi, cand se love;;te in toaca bisericii, cei le­negi zic: ,Lasa sa-§i bata capul, eu o sa merg, dar sunt bolnav, rna doare capul." ;>i venind stau afara de artie a 1 bisericii, §i vorbesc de­§ertaciuni, §i judeca pe altii gi se scarbesc, de ce nu citesc mai pe scurt, ca sa fuga.

Dumnezeu atunci a facut semne infricogate ca sa se pocaiasca. Mai intai, dupa ce s-a sfilr§it Chivotulla care lucrase Noe 100 de ani, a deschis Dumnezeu jgheaburile cerului pana !a trei zile, dar ei n-au cunoscut, §i se inchideau in corturile lor §i-§i implineau ra­utaple lor. S-a facut cutremur §i a ie§it foe cu turret infricogat, incat se cutremura tot pamantu!, §i pietrele se topeau, §i soarele se intu­neca, §i ei spre mai rau se plecau. Curvia o inmulteau §i sodomia o

1 Nartica sau nartex, pronaosul bisericiL

50

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

lucrau. Vazand semnele acelea, intunecapi §i nesimtitorii, in Ioc sa se pocaiasca, ei socoteau ca Noe cu naluciri prefacea acelea. ;>i s-au sfatuit sa-l omoare §i sa strice Chivotul. ;>i plecand, au navalit asu­pra Chivotului, din pizma lor, ca sa-l strice.

Iar Dumnezeu, vazand nepocainta §i inmultirea rautaplor lor, §i ca s-au pornit 70 de mii, dupa numarul celor 70 de mii de necura­pi ale faradelegilor §i a celor gapte pacate mari de moarte, impotri­va dreptului Noe §i a familiei lui ca sa-i omoare, atunci a poruncit Dumnezeu §i s-au deschis jgheaburile cerului, ca sa se pogoare apa cea mai presus de ceruri, §i pamantului ca sa izvorasca apa saltatoa­re, §i s-au intalnit apele cerului §i ale pamantului Ia inalpme mare, §is-au imparpt in tot pamantul pana in 40 de zile. ;>i a statal doilea cer !a inalpme multa, pana in gapte zile, in chipul celor gapte fara­delegi a pedepsirilor.

Iar pe ei, acolo uncle mergeau spre Chivot, i-a ajuns pedeapsa §i au pierdut drumul, §i umblau !ncoace §i incolo prin apa. Precum §i astazi imparateasa faradelegii, cea cu gapte capete ale pierzarii, adi­ca cu multa tulburare a viepi gi a necuratiei, a pierdut calea petrece­rii monahice;;ti ;;i umbla incoace §i incolo, prin mijlocul a multe griji ale vietii celei tulburate.

Asc~ltati o parinti ~iva paziti de acum inainte! lata, va propova-, I I , I '!{ ,

duiesc §i eu ca §i Noe §i zic: ,Luati aminte, sa nu va vina §i voua fara de veste potop de pamant ;;i de apa. Sa fugip de multa grija a viepi gi a tulburarii, §i de multa cuvantare, §i de a judeca pe aproapele; sa aveti dragoste intre voi gi unire, sa fugiti de multele feluri de bucate gi sa va deprindep cu viata monahiceasca; tinep fecioria cu toata cu­ratenia, §i sa fugip de necurapa curviei §i a sodomiei, fiindca aceasta patima a dat navala in mijlocul vietii monahice;;ti. Bucurie gi veselie celui ce se paze§te de aceasta patima! Vai gi amar celui ce lucreaza aceasta §i celui ce se invoiegte cu gandurile §i se indulce§te de aceas­ta patima, §i celui ce pipaie trup barbatesc spre indulcirea pacatului! Ca de aceea se pricinuie;;te stricarea parpi barbate§ti.

Fa-te urmator acestor doua pasari: porumbelului §i turturelei, iar nu privighetorii. Ca porumbelul, pazind tacerea, scapa de vanatori precum Noe a scapat !a Chivot. Iar privighetoarea, pnandu-se de limbutia cantarii ei se prinde de vanatori, ca §i oamenii cei din vre-, '

51

Minunile, vedeniile §i cuvintele

mea lui Noe. Insa turtureaua 'i§i paze§te fecioria pentru sotul ei cu toata curatenia, caci d'ind moare sotul ei fuge in pustie §i-1 plange pe dansul §i nu se mai apropie de altul.

Iar pricina morpi ei este aceasta, ascul ta pilda: turtureaua aceas­ta s-a dus prin pustie cu voia ei, ca sa pasca, §i s-a prins de vanatori §i au pus-o in colivie. ~i dupa o vreme s-a dus §i sotul ei eel ramas sa-§i gaseasca sopa, §i s-a prins §i aeesta. ~i eand !-au pus pe dansul In colivie, a sea pat eea inehisa :;;i a fugit. Atunci vanatorii au omorat pe sotul ei eel prins, iar eea ramasa, de mila lui, i:;;i smulgea penele. ~i s-a deosebit1 in munti :;;i in paduri, §i §ezand pe craci useate, i§i plange nemangiiiat pe sotul ei, aducandu-§i aminte ca ii zicea sa nu se ducii, §i n-a ascultat, :;;i de aeeea a fost prins. A§a :;;i omul, a vrut sa eeree §i sa iscodeascii eele pentru Dumnezeu, §i s-a prins de eel viclean :;;i s-a robit. Iar Fiul lui Dumnezeu, lasand eele noua eete, a venit cautand pe cea ratacita, fiindea Intelepciunea lui Dumnezeu a a:;;ezat seaunul ei pe zeee stalpi. Unul a eazut, iar eeilalti noua stau. ~iS-a rastignit eu trupul pentru mantuirea eelui ratacit.

0, preoplor :;;i monahilor, fugiti :;;i voi ea turtureaua in munti §i in piiduri §i plangeti pentru Preadulcele Iisus, Mirele vostru eel ras­tignit pentru voi, §i sa tineti fecioria §i tacerea, §i sa vii departati de multa de§arta vorbire, §i sa intrati in Joe ne:;;tiut §i netulburat, §i sa nu eereap ce face unul §i ce face altul! Pentru ca ati venit in aceste vai :;;i in pietrele acestea useate, tineti useata eraca a Cinstitei Crud :;;i vii inehinap eu metanii pentru dragostea Celui ee pentru noi S-a rastignit, Mantuitorul nostru, Care nu este eraea uscata, ci este ver­de :;;i prea mult roditoare.

Cuvantarea cea multa, in de§ert, lipse:;;te pe om de roadele Raiu­lui §i prapade:;;te pe frumoasele roade ale Liturghiei preotului.

Preotul, dupa Liturghie, se euvine sa taea macar trei ceasuri, ea sa se indulceascii de Darul Imparta:;;irii. Cand vorbe:;;te, trebuie sa vorbeasea cu socotealii, fiindca eea fara de socoteala vorba a preo­tului i se face oprire Liturghiei lui. Precum Ia croitor cand croie§te fara masura, a§a :;;i preoh!l dind graie§te fiira socoteala. Pentru ace­ea sa fugim de vorba multa :;;ide de§arta cuvantare, §i sa vorbim cu luare-aminte."

'Izolat.

52

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Acestea zicand Sfantul a intrebat pe Theofan: ,Te dud Ia pe:;;tera ca sa aprinzi candela Sfantului Nil?" Iar el a zis: ,Nu ma due, fiind­ca m-a oprit Sfantul." ,Bine, i-a zis, nu te duce pana nu te faci ciilu­gar desavar§it. ~i cand te vei ealugari, atunci te du, dupa porunea Sfantului."

CAP10

Pentru purtarea Schimei

Zice Sfantul Nil lui Theofan: ,Schima sa nu o seoti de Ia tine, in­sa deasupra Sehimei sa porti o seurteiea, ea sa nu te arati ca farise­ul §i sate fad sminteala altora. Ca daca vei seoate Schima de Ia ti­ne, te vor stapani gandurile eele spureate :;;i te faci putoare a celui viclean. Ca ce folos este osta:;;ului !n vreme de razboi sa se afle fara

de arme? Dupii randuiala monahiceasea, rasoforii sunt ca osta§ii care se

deprind §i se !nvata me§te§ugul bataliei. Stavroforii sunt ca osta:;;ii care merg Ia razboi cand se gatesc sa se loveasca o:;;tile. Iar schimo­nahii sunt ca osta§ii care au ajuns Ia locul biitaliei, §i au armele gata, §i hotararea bataliei au ajuns. Atunci eel!narmat da razboi, iar eel negatit se prapade§te. Acestea !nseamna Sehima monahiceascii.

Rasoforii sunt ea osta§ii care sunt !nscri§i pentru armata; de vor fugi, se vor face vinovati §i potrivnici, macar ea unii zic ca rasofo­rii sunt ca :;;i fratii §i au voie sa se !nsoare. 0, nepriceputilor! Cum se poate aceasta? Fiindcii tu, de buna voia ta, te-ai daruit lui Dum­nezeu §i te-ai facut osta§ 'i:mparatesc. Pe urma sa fugi §i sa apuci alt me§te§ug? Aceasta nu se poate!

Iar stavroforul este ea osta:;;ul care se gate§te :;;i pleaca la batalie. ~i pe !a jumatatea drumului, cei frico:;;i se caiesc ca s-au facut osta§i §i cauta sa se intoarca 'i:napoi. ~i unde or sa fuga? Iar cei ravnitori, vazand pe eei frico§i temandu-se, ii imbarbateaza §iii 'i:ndeamna sa se intrarmeze cu Sfanta §i Marea Schima, adica sa se faca schimnici §i razboinici. ~i, dupa ce se 'i:ntrarmeaza, fac sunet §i incep a se raz­boi. Insa daca se 'i:ntampla ca cineva din fricii sa asude §i sa i se ude iarba de pU§Cii, atunci nu poate Sa se razboiasca.

53

Minunile, vedeuiile ~i cuvintele

A§a monahul, din trandavie ~i din ne§tiinta, se da Ienevirii 9i nu se razboie§te, §i t§i intineaza vietuirea cea monahiceasca; unul ca acesta cum poate sa scape de vrajma9i? Este osta~ul inarmat ;;;i stain Iocul de razboi, dar ce folos in armele lui, cand se teme §i face smin­teala celorlalji osta§i? Asemenea ;;;i monahul este lnarmat cu Schima ingereasca §i impodobit cu multa putere a Darului Sfantului Duh, lnsa ce folos cand se leneve§te §i da rea pricina de sminteala celor­lalti? Insa osta§ul eel bun nu este a§a, ci totdeauna este de§tept, a;;;­teptand trambita razboiului, dar din lntamplare de va ~;i cadea, §i iarba lui de pu§ca se va uda, §i se lnnegresc armele lui, atunci §i ne­vrand ia iarba de pu§ca §i armele §i se duce unde este soare §i Joe lini§tit ;;;i usuca iarba §i armele le curata de rugina, §i atunci mai cu multil ravna decat intai intra In mijlocul vrajma§ilor lui §iii biruie§­te, §i nu numai pe sine se izbave§te, ci 9i toata ceata lui; ca vrajma§ii vazand lndrazneala lui se in tore lnapoi. Iar ceilalti osta§i mai mult se imbarbateaza vazand ajutorul celui inarmat.

Asemenea §i monahul, de va §i cadea ca pustnicul Iacov, adica daca nevrand §i-a intinat Schima cea ingereasca, se duce Ia un bar­bat duhovnicesc ~i i~i marturise§te gandurile cele intinate ~i fapte­le cele ruginite; dupa aceea se inarmeaza cu hotarate ganduri ~i cu ravna mai multa decat intai §i, luptandu-se cu vrajma§ii sufletului, ii biruie~te. $i vazand ceilalji monahi pe eel ce se imbarbiiteaza a§a Ia lupta, iau lndrazneala §i biruiesc patimile ~i pe satana.

Precum eel inarmat cu arme nu se apropie de vreun Joe murdar ca sa nu i§i intineze podoaba ~i armele, a§a ~i monahul, vazandu-se imbracat pe sine cu armele cele monahice§ti ale Schimei celei inge­re§ti, se paze§te de a Iuera cele rele, ca sa nu i§i intineze ingerescul chip. Ca oricat sa fie cineva afundat in rautaji, cand vede Schima pe dansul se sfie§te §i nu se da sa pacatuiasca. Pentru aceasta zic: sa nu lipseasca Schima de pe tine!" Pe urma i-a zis sa mearga Ia pe§tera Sfantului Nil §i acolo sa primeasca ingereasca Schima. $i iara§i ii zi­ce: ,Cand vei primi ingerescul chip, dupa porunca Sfantului NiC sa nu §ezi acolo, fiindca parintii chiliei cand te vad acolo se tulbura ~i blestema asupra milei lui Dumnezeu care a facut cu tine, nevredni­cul, ;;;i tu te-ai aratat nemultumitor catre facatorul tau de bine, Sfan­tul Nil.

54

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

$i popa Dionisie de Ia Chilia Spanilor nu numai ca nu paze§­te poruncile Sfantului, ci §i il graie§te de rau §i nu crede minunilor lui, ~i inca otrave§te ;;;i pe aljii ca naparca, ca sa nu creada. Fiindca a§teapta pe naparca cea simjita ca sa-l mu§te de picior, §i are sa se otraveasca tot trupullui, ~i are sa se inmormanteze Ia Joe strain, ~i nu Ia chilia lui. $i nu numai dansul, ci §i ceilalji cai;i 9ed in chilia lui Ia un Joe §i nu cred, §i defaima randuiala calugareasca, sa nu nadaj­duiasca ca VOl' scapa de otravitul pahar aJ mu;;;carii de naparca, §i in straine loca§uri or sa se ingroape. Bucurie §i veselie Ia cei ce Iocu­iesc Ia chilia aceasta §i traiesc cu placere de Dumnezeu in randuia­la monahiceasca! Iar vai celor ce locuiesc acolo §i defaima randuiala

monahiceasca! Ce sa fac? Mi-e mila de ei, insa lor nu le este mila de sufletul lor, ci

i§i voiesc pierzarea. Lui Dumnezeu Ii e mila de om, iar omului nu-i e mila de sufleullui. Ce sa-ti faca Dumnezeu daca tu, de buna voia ta, iji dai sufletul iadului? Dreptatea lui Dumnezeu este voia omu­lui, ca Dumnezeu dupa voia omului raspliite§te, zicandu-i: <<Dupa cum ai lucrat, prime~te!» Bine era omului care se impotrivet;;te lui Dumnezeu sa nu se fi nascut. Tu insa te paze§te sa nu te dud Ia La­vra fiindca 'i:ti este min tea indaratnica ~i ochiul tau vi clean. ' . '

Sa ai slobozenia aceasta sa ie§i din lini9tea ta de trei ori pe an: in ziua Invierii, Ia Adormirea Maicii Domnului §i in sarbatoarea Sfin­jilor Arhangheli. $i acolo unde e§ti sa fii de~tept, fiindca vrajma­;;;ul nu doarme, ci cauta sa lnghita pe oameni, precum ;;;i pe tine. Ca precum pescarul cu ostia love§te pe;;;tele fara de veste, a§a §i diavo­lul pe monah d\nd 11 afla fadi trezvie. Sa nu tii bani asupra ta, nici In chilia tal" Iar Theofan li zice: ,Parinte! Parinte! Multe ai zis: tu ai stapanire sa Iegi 9i sa dezlegi numai braul tau, iar nu §i pe mine!" Ii zice Sfi1ntul: ,Taci, ticalosule, ~i nu vorbi in de~ert! Ce te in vat eu, ~i tu ce fad?" Iarli zice Theofan: , Eu cate de acestea am au zit de Ia Sfantul Nil, de le faceam, era sa fiu sfant, §i tu dele faceai cate zici, era sa te sfinte§ti. Insa nici voi nu faceti cate ziceji, de aceea voi, cei din Sfanta Ana, v-aji facut ocara oamenilor." Iar Sfantul, auzind acestea, a pus mana Ia gura ;;;i a tacut putin ceas. Pe urma iar 1i zice Theofan: ,Vezi ca lti e ru§ine a cum? Fiindca ji-am zis un cuvant, ca sa nu rna imbolde§ti atata." Atunci Sfantul i-a zis cu blandete: ,Nu

55

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

rna necinsti atata, ticaloase, ca pentru acestea sa §tii ca 0 sa te necin­ste§ti §i tu de Ia cre§tinii mireni §i de Ia calugari! Insa eu am rabdat §i nu m-am tulburat Ia necinstea ce mi-au facut. A§a §i tu trebuie sa rabzi. Fiindca §i papa Gherasim rn-a necinstit, §i el o sa patimeasca asemenea ca tine. ;>i pentru ce voie§te sa i§i lase calugaria? Numai patima zavistiei sa 0 dezradacineze, §i cate a patimit sa nu le mai socoteasca, §i trebuie mai inainte sa se gateasca, sa aleaga din doua una: ori sa i§i lase jos cugetul eel inalt §i sa se smereasca, ori, daca le pne, sa nu zica ca cele ale lui Dumnezeu gre§esc, fiindca Dumnezeu nu gre§e§te niciodata Cine i-a zis sa fagaduiasca inaintea jertfelni­cului fagaduintele cele monahice§ti?

Dumnezeu este Ia inaltime §i tine funia fiecaruia. gi oricare va amesteca funia altuia, Dumnezeu Care o pne in mana il pedepse§te cu dreapta Lui judecata. Iar celui care cauta sa taie funia altuia, i se va taia a lui. gi Dumnezeu nu lasa sa se taie, iar §i de se va taia, are om sa-l alcatuiasca §i sa-l lege iara§i, §i acest om este viata aceasta §i pocain}a, precum s-a intapplat !a Cuvioasa Maria Egipteanca, care s-a pociiit §i s-a mantuit. Insa taierea funiei este hotararea lui Dum­nezeu, cum s-a intamplat §i in zilele noastre, de s-a taiat funia unui preot care a voit sa taie funia altuia, adica s-a slobozit a lui din mana lui Dumnezeu. II §tii cine este?" Theofan zice: ,Nu-l §tiu!"

CAPll

Pentru supunere f}i sminteala

A zis Sfantul catre Theofan: Jn schitul nostru Sfanta Ana era un ieromonah ucenic a! treilea, adica cu doi batrani, supunandu-se lor cu multumita §i fara cartire, ca pusese metanie inaintea icoanei Sfin­tei Ana cu fagaduinta ca se va face ca praful sub picioarele lor pana sa-i ingroape.

Insa mai pe urma a uitat ticalosul fagaduintele lui §i a inceput sa urasca pe unul dintre batrani, adica pe a! doilea dupa stare}, nalu­cindu-se ca el este preot §i bun purtator de grija pentru casa. ;>i a§a a pus sminteala, ca sa-l goneasca §i sa ramana el a! doilea dupa sta­ret, §i n-a aratat !a nimeni patima sa ca sa se vindece, §i in putina vreme s-a inradacinat patima, cu zavistia §i cu pomenirea de rau, §i

56

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

de aici se fatarnicea cu vicle§ug ca o sa fuga. fnsa scopul lui era sa taie funia fratelui sau, adica sa-l faca sa fuga din casa §i sa ramana ei amandoi. ;>i slujea Sfanta Liturghie cu pomenire de rau §i cu vraj­ma§ie de patima catre fratele sau.

$i intr-una din zile cu atata vrajmaga patima s-a dus sa slujeasca, iar Dumnezeu nemaisuferindu-1, cand a ie§it din Liturghie i-a hiiat funia lui §i s-a slobozit din mainile lui Dumnezeu §i s-a zdrobit cu jalnica privire. Ca ducandu-se sa puna apa Ia gurne', 1-a ajun~ f~ra­delegea lui §i s-a surpat de acolo §i a murit cu moarte vredmca de jale (la anul 1804), fiindca Dumnezeu tine funia omului In mana Lui de cand se boteaza.

Asculta inca §i pentru neomenia imparatului aceluia care a avut un frate §i, ca sa nu-i ia imparapa, 1-a facut ierodiacon, !nsa zavistia s-a inradacinat mai mult §i peste pupn a poruncit de !-au omorat. Iar Dumnezeu a poruncit fratelui lui sa se arate in vis imparatului lm­bracat ierodiacone§te, pnand in mainile lui un pahar plin de sange, §i ii zicea: «Bea, frate, bea §i te satura de imparapa ta!>> A:;;a facand ne­incetat, nu-l las a sa doarma nicidecum :;;i sa se lini§teasdi. A schimbat camara lui §i tot aceea i se arata; a fugit Ia alte palate, tot aceea vedea. S-a dus in Sichelia, tot aceea a vazut §i acolo. In sfaq;it a baut :;;i el pa­harul care 1-a dres fratelui sau in Baia Sicheliei. Case supara omul de patimi nu este de mirare, ci este rau de a fi bimit de patima.

Fericit este eel ce se ispite§te §i biruiegte, §ide trei ori fericit eel ce se biruie:;;te :;;i iara§i se scoala §i biruie§te, precum §i David a facut, care a cazut In ucidere 9i in preacurvie :;;i pe urma s-a pocait. Pentru ca a numarat norodul lui Israel s-a ranit de Ia Dumnezeu §i indata §i-a cunoscut faradelegea §i s-a pocait atata, incat ranile lui s-au fa­cut preastralucite trambite ale Bisericii, adica Psalmii care in toate

zilele se canta. Asemenea §i Cuvioasa Maria Egipteanca s-a biruit de curvie :;;i

pe urma a aratat pocainta cat nimeni altul, §i s-a :acut sf::;;ni.c a!~~­re§tii !umini, §i a stralucit in pustie ca soarele. $1 de tre1 on fenCit eel ce va cadea 9i se va scula ~i va marturisi pe Hristos inaintea !m­paratilor :;;i a tiranilor, ca §i eel ces-ar lepada de Hristos din vreo in­tamplare §i pe urma sa se pocaiasca §i sa-§i verse sangele, precum

1 Conducte de apa.

57

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

§i talharul a marturisit pe cruce. ;>i cum a cunoscut acesta pe Hris­tos? Asculta!

CAP12

Pentru tii.lharul care a crezut pe cruce

Acest talhar, cand era de tata, s-a invrednicit sa se hraneasca cu Ia pte din sanul Maicii Domnului, lucru care s-a intamplat astfel: pe vremea cand s-a tulburat Irod §i a ucis pruncii, atunci a fugit Io­sif logodnicul cu Maica Domnului, avand Dumnezeiescul Prune in brate, impreuna §i cu Iacov; fratele Domnului, sa se duca in Egipt, §i ajungand in satul Fusan §i fiindca era searii, au gazduit Ia o casa.

Iar stapanul casei i-a primit cu dragoste, fiind iubitor de straini, ne§tiindu-i cine sunt, §i in vremea cand femeia, stapana casei, gatea bucatele §i masa, a lasat pe baiatul ei fiind mic §i plangea (acesta era talharul eel binecunoscator). $i vazand Maica Domnului ca prun­cul plange a§a, s-a milostivit §i 1-a luat in bratele ei §i ii da tata §i :11 imbuna din preacuratul ei san cu care hranea pe Pruncul eel Dum­nezeiesc, §i dimineata au plecat in calea lor, spre Egipt. Iar cand a crescut tanarul §i a ajuns Ia varsta de bilrbat, razvratit fiind de altii ;;i din indemnarea huli torului talhar, s-a facu t gi el talhar, §i prin~an­du-se lmpreuna cu ceilalti, s-a osandit sa se rastigneasca dimpreu­na cu Hristos. $i atunci a strigat: Pomene$te-mii, Doamne, cfind vei veni intru fmpiiriifia Ta!

CAP13

Pentru tii.lharul eel riiu-credincios

Acesta era din samanta Iudei vanzatorului, fiind sluga la un bo­gat in vremea aceea §apte luni (adica Iuda) acolo, in casa elinului. Iuda preacurvea cu nora lui, fiindca feciorullui era dus in straina­tate. ;>i cand a venit tanaml de Ia taxidl, a gasit pe muierea lui in-

1 CaHHorie pe care o Hiceau negustorii In striHnatate pentru a vinde sau a cum­para marfa (din gr. taxidi).

58

Preacuviosului parintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

greunata §i de atunci el nu i-a mai vorbit nimic, nici s-a mai culcat lmpreuna cu dansa, dupa obicei, §i a cunoscut muierea ca barbatul ei i-a priceput preacurvia ce facuse, a spus Iudei, iar el a intrebat-o daca nu cumva a marturisit ea? Iar ea i-a raspuns ca nu, d nici n-a intrebat-o.

Atunci s-a gandit Iuda: ce va face? $i vazand pe tanarulla un Joe inalt, din jos de casa, unde era un stalp, a socotit sa-l omoare, ca sa nu se vadeasca preacurvia lui. A sapat din jos de stalpul care tinea acoperi§ul, §i a legato funie groasa de stalp, §i a tras cu toata pute­rea, §i cazand stalpul, s-a surpat casa §i a omorat jalnic pe tanarul. Iar muierea, vazand moartea barbatului ei, a indemnat pe Iuda ca sa o ia de muiere, dar el n-a vrut, fiindca se temea de doua rautati pe care le facuse: de ucidere §i de preacurvie. Ded i-a zis muierea: «De nu rna vei lua de muiere, o sa vadesc faradelegile tale pe care le-ai lucrat!» $i auzind acestea, Iuda a fugit pe ascuns.

Iar muierea a nascut pruncul parte barbateasca, gi viind in varsta, a urmat rautatii tatalui sau §i s-a fiicut talhar, ca un sarman ce era. ;>i acesta a indemnat §i pe talharul eel binecunoscator de s-a facut talhar, §i au talhiirit impreuna 12 ani. Pe urma, prinzandu-se, s-au rastignit impreuna cu Hristos.

Cel de-a dreapta, binecunoscatorul talhar, zicea: Pomene$fe-mii, Doamne, cfind vei veni intru fmpiiriifia Ta! Iar acesta, necunosditorul §i rau rasad al relei radacini, II hulea. Ace§ti doi talhari reprezinta pe cei drepti §i pe cei pacato§i, judecati Ia Judetul Stapanului nos­tru Hristos."

Candi-a spus Sfantul pentru talhari, s-a umilit Theofan din aces­te cuvinte, iar Sfantul a zis: ,Ceasul a trecut, era sa mergem, insa as­culta §i aceasta sa-ti spun: pentru cre§terea, uciderea §i a doua prea­curvie a Iudei.

CAP14

Pentru Iuda vii.nziitorul

Acest vanzator, Iuda, era din satul Iscar·iot, din neamul jidovilor. Tatal lui se numea Ravel. Mai lnainte de na§terea lui Iuda, a vazut mama lui un vis lnfrico;;at intr-o noapte §i, spaimantandu-se, a In-

59

Minuni/e, vedeniile ~i cuvintele

ceput a striga. Iar Ravel a intrebat-o pentru ce striga a§a. Iar ea a zis: <<~m vavzut un vis infrico§at,. ca de voi zamisli §i voi na§te parte bar­bateasca, acest prune va fi p1erzarea jidovilor!» Iar barbatul ei a do­jenit-o ca crede visurilor.

$i luand in pantece femeia In noaptea aceea, Ia vremea ei a nils­cut pru~~ parte ba:bat:asc~ §i a vrut sa-l omoare, ca sa nu piarda el neamul J!dovesc. $1 a facut m ascuns de barbatul ei un chivot mic §i a pus prunculintr-lnsul §i 1-a aruncat In mare.

Era in preajma Iscariei un ostrov mic §i locuiau in el oameni hra­nitori de dobitoace. A venit acolo chivotul cu pruncul purtat fiind d; v~luri,v §i luandu-1 aceia, au gasit intr-insul co pi! parte biirbateas­ca, §1-l hraneau cu laptele dobitoacelor, §i !-au numit Iuda ca eel ce se tragea din Iudeea. . '

Iar dupa ce s-a lntarcat copilul, 1-au ad us pe elin Iscaria zicand: <<Cine voie§te sa-l ia sa-l creasca?>> $i a venit Ravel, tatallui,'§i 1-a lu­at peel, ca era biiiatul foarte frumos, ne§tiind ca este fiullui iar ma­ma lui 1:1 iubea, aducandu-§i aminte de biiiatul ei eel arunc~t in ma­re. Pe urma a nascut §i alt baiat, §i i:i hranea pe amandoi. Iar Iuda viclean fiind, batea pe fratele sau, !neat de multe ori mama lui 1:1 do~ jenea peel, zicand: <<Inceteaza, fiule, nu-l mai bate peel, fiindca este f~atele tau, §~ cate avem noi impreuna cu dansul o sale imparti!>> Iar v:cle~nul :'la:,tar Iuda, pentru iubirea banilor, a zavistuit pe fratele sau §I vrma sa-l omoare, cautand vreme. A§a intr-o zi s-au dus im­preu~a Ia un Joe ~i ~colo 1-a omorat, lovindu-1 cu o piatra in cre§tet, dupa aceea a fug1t m Ierusalim.

Iar parinjii lui plangeau pentru moartea fiului lor. $i venind Iuda in Ierusalim, s-a facut prieten cu Irod imparatul pentru iubirea dear­gint, ca vazandu-1 pe ellmparatul barbat tare §i frumos, 1-a facut ico­nom casei lui, adica sa cumpere §i sa vanda, la toate treburile lui.

Iar dupa multa vreme facandu-se zaticneala1 §i tulburare Ia Isca­ria,.atunci §i.Ravel, :atallui, s-a hotarat sa fuga de acolo. Luand pe ~mere~ sa §I toa;e cate avea acolo, a venit §i elin Ierusalim §i, bogat fi1~d: §:-a. cum~arat casa frumoasa aproape de palatullui Irod, cu gradma §I cu v1e. Iar Iuda, din trecerea a multa vreme, nu mai cu­no§tea pe parintii lui, nici ei pe dansul.

1 lmpiedicare.

• 60

Prencuviosu/ui piirinte/ui nostru Nillzvoratorul de Mir, Cnvsocnlivitul

Intr-una din zile s-a uitatimparatul pe fereastra §i a vazut gradi­na lui Ravel. $i Iuda, fiind langa dansul, li zice imparatului: <<Vrei, stapane, sa iti aduc din roadele acelea?>> $i i-a zis: <<Adu-mi!>> $i po­gorandu-se Iuda prin fereastra §i luand din roadele gradinii cate a voit, a vrut sa iasa afara §i 1-a gasit tatal sau, Ravel, §i i-a zis: <<Cum ai indraznit, tanarule, de ai intrat aid, in gradina mea, fara sa rna in­trebi pe mine? $i ai luat aces tea fara voia mea?>> Iar Iuda, fiind darz §i cu narav rau, cautand incoace §i lncolo §i nevazand pe nimeni, a ucis cu o piatra pe tatal sau acolo, fara sa-l vada cineva, ca §i pe fra-

tele sau. $i aducand roadele la imparat, i-a spus lui §i de moartea lui Ra-

vel, §i auzind imparatul s-a intristat §i a tacut cuvantul gi a ingro­pat pe Ravel. $i pe urma zice 1:mparatul catre Iuda: <<Eu voiesc cape muierea aceasta vaduva sa 0 iei tu de muiere §i sa mo§tene§ti boga­jia ei!>> $i a trimis vestire catre muiere, zicandu-i: <<Voie§ti sate ma­riti dupa alt barbat, sau voi stapani eu toate averile tale?>> Iar mu­ierea, auzind acestea, s-a lnvoit sa ia alt barbat, ca sa nu t§i piarda avujia, §i a§a a luat de barbat pe fiul sau, Iuda, necunoscandu-1, §i a facut §i copil cu dansul, §i au traitimpreuna multi ani.

Iar intr-una din zile, aduci\ndu-§i aminte muierea ci\te a patimit pentru fiul ei §i pentru barbat, plangea cu glas jalnic, gi ca a luat alt barbat nevrilnd ea. Si venind Iuda fiu biirbatul ei acolo, a intrebat-o pricina plangerii §i a intristarii ei. Iar ea, §i nevrand, i-a spus toate intamplarile ei cele rele cu de-amanuntul: cape fiul ei 1-a aruncat in mare, §i cum pastorii 1-au scos din mare, §i moartea fiului ei celui­

lalt, §i a barbatului ei, Ravel. Atunci Iuda, auzind acestea, i-a zis: <<Eu sunt fiul taupe care 1-ai

aruncat in mare §i eu am omorat pe fratele meu, §i pe tatal meu, Ra­vel, eu am facut toate acestea!>> Auzind femeia ca barbatul ei fiul ei este, a vrut sa se omoare, deznadajduita fiind §i temandu-se de pe­deapsa lui Dumnezeu, §i a strigat zicand: <<Vai mie, ticaloasa! Unde sa ma ascund? $i unde sa fug de groaznica urgie a lui Dumnezeu? De acum sa mai fiu cu tine nu voiesc!>>

Vazand Iuda relele care i-au pricinuit lui pofta iubirii de argint, s-a cait. $i auzind ca Mantuitorul Hristos, Doctorul sufletelor §i al trupurilor, se afla in Ierusalim chemand pe pacato§i Ia pocainta, s-a

61

Minunile, ·oedeniile ~i cuvintele

dus sa se marturiseasca catre DansuL $i Hristos, ca un Multmilos­tiv, l-a fi:icut ucenk $i fiindca !i cunogtea patima iubirii de argint, i-a dat lui punga cu banii ce erau !ntr-insa pentru cheltuiala hranei Apostolilor, gi o tinea el, tic~losul, gi fura dintr-!nsa bani §i trimitea la muierea §i la copilulluL

Vedeti ca rautatea veche bunatate noua nu se face! Ati auzit de proroci~ lui David care zice: Fadi-se fiii lui siirmani §i mui~rea lui vii­duvii, pomeneascii-se fiiriidelegea lui §i pikatul maicii lui sii nu se §tear­gil, §i episcopia lui sii o ia altul, eli nu §i-a adus aminte a face miliil Aces­tea toate s-au !mplinit Ia Iuda, ca deocamdata s-a pocait, s-a facut Apostol gi facea §i minunL $i iaragi iubirea de argint 1-a facut vanza­tor a! Mantuitorului, precum zice §i Apostolul, ca iubirea de argint este radacina a tuturor rautaplor, Din aceasta se nasc toate celelalte patimi purtatoare de moarte.

Trebuie dar omul, cu toata puterea, sa se pazeasca, rugandu-se lui Dumnezeu casa-l acopere §i sa-l pazeasca de aceasta mare rautate.

CAP15

Pentru spiinzurarea Iudei

Iar ticalosul Iuda, dupa ce a vandut pe Hristos Domnul, cain­du-se §i socotind ce va face, i-a venit gandul deznadajduirii §i !i zi­cea: <<Hristos are sa mearga in iad ca sa izbaveasca sufletele. Du-te tu mai inainte, ca sate izbaveasca §i pe tine impreuria cu ceilalp!» $i acolo era un copac de salcie. $i-a scos braul eel de par de camila, §i l-a facut !at, §i l-a pus de gat §i s-a spanzurat de craca salciei, §i nu­maidecat s-a plecat craca, §i a intreit amaratul rautatea, ca a scurtat braul §i iarai;>i s-a spanzurat, §i iara§i craca s-a plecat, fiindca Dum­nezeu cauta podlinta lui, ca nu voiei;>te moartea pacatosului, ci sa se intoarca Ia pocainta,

$i iara§i a treia oara s-a plecat craca; Ia urma s-a spanzurat mai !a inalpme, iar Dumnezeu 11 a§tepta §i 11 tinea viu pana in ceasul rastignirii, mijlocindu-i podiinta- Insa Iuda nus-a dus ca sa cada la Hristos Domnul, dezlegand legatura, §i sa zica: «Eu Te-am rastignit, iarta-ma, ca mintea mea cea rea Te-a suit pe Cruce! Milostive§te-Te §i ma iarta!>> Aceste trei cuvinte de le zicea !naintea Crucii, cu cu-

62

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

vantul §i cu lucrul adevaratei pocainte, II primea Mantuitorul Hris­tos, Trebuia sa planga §i sa se tanguiasca §i sa suspine cu amar, insa n-a facu t a§a,

Ci a stat spanzurat, §i craca tot plecandu-se, §i Hristos li a§tepta raspunsul §i pocainta lui (precum §i Marele Vasilie pe Iosif Evreul !a moartea lui).

Iuda sta cu latul de gat, iar Hristos Se uita in doua parti ale Crucii §i nu vedea pe Iuda pocaindu-se, pentru care inseta, §i a strigat de pe Cruce cu mare glas: «Mi-e sete!», adica de mantuirea omului. Iar amarapi jidovi, socotind ca cere apa, L-au adapat cu otet §i cu fiere, cu necinste, $i iara§i a strigat §i a zis: «Savar§itu-s-a!» $i atunci, In minutul acela, s-a ridicat craca gi a stat Ia locul ei cu Iuda, §i atunci §i-a dat Iuda pangaritul sau sufletin mainile dracilor §i !-au pogorat lntru adancurile iadului, §i i1 pazesc cape o mare vistierie a lor."

Deci 1-a 1ntrebat Theofan: ,Cu ce cuget s-a dus Iuda !a Hristos: din nebunia lui sau pentru mantuire? Dacii s-a dus pentru mantui­rea lui, pentru ce nus-a mantuit ticalosul? Pentru ca nu avea credin­ta intemeiata, nepriceputul?" $i atunci Sfantull-a intrebat §i pe el: ,Dar tu cu ce gand ai venitinSfantul Munte? Pentru mantuirea ta cu adevarat? Dar de ce te-ai abatut atilt §i te sfarami pentru necredinta ta §i faci prieten pe uciga§ul §i pe vicleanul, iar pe prietenul eel ade­varat il gone§ti? Precum §i Teopent a! Sfantului Macarie se pipaia §i se indulcea cu spurcate ganduri §i nu le gonea, pentru care zicea dia­volul ca il are ascultator bun a! lui. A~a ~i tu nu le gone§ti."

Iar Theofan, auzind acestea, a ras, $i Sfantul ii zice: ,Razi, ticalo­sule, §i nu plangi? Suspina pentru stricaciunea ce o sa iti vie. Suspi­na, ticaloase, ca. rasetele cele cu sunet or sa-p adudi multa amara­ciune. Suspina, ca te-ai facut uraciune a pustiuluL Suspina osanda lepadarii. Suspina, pentru inscrisul hulei 1mpotriva Dumnezeie§­tilor Puteri, ce l-ai dat in mainile LuceafaruluL Suspina, ca maini­le tale sunt uciga§e. Suspina, ca te-ai pangarit in chinovie cu spur­caciunL Suspina, ca te-ai scos afara la metoc §i ti-ai spurcat mintea. Suspina, ca ti-ai !ntinat fecioria §i te-ai tavalit ca porcul!n necuratiL Suspina, ca te lipse;;ti de Dumnezeie~tile Taine. Suspina, ca la sfar§i­tul vietii tale o sa !ti vie amara moarte. Suspina, ca iara§i te-ai 1ntors Ia cele dintai §i n-ai pazit poruncile Sfantului NiL Suspina, ca te-ai

63

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

lnvrednicit a fi in ceata monahilor ~i n-ai pazit. Suspina, ca §i moa§­tele Sfantului Nille-ai imparpt. Suspina pentru infricogata moarte pe care ai sa 0 simp in inim~ pentru calcarea legii.

Suspina, ticalosule, ca ai facut malahie in Biserica lui Dumnezeu, §i Dumnezeu te-a rabdat, nu ca a uitat, ci a§teptandu-ti pocainta, §i tu mergi spre mai rau." Iar Theofan, auzind acestea, a zis Sfan­tului: ,Tude uncle §tii faptele mele?" ;>i Sfantul i-a zis: ,Am voit sa te gasesc Ia chilia ta §i sa-p spun §i altele mai multe, !nsa te intreb: pentru ce Sfantul loan, Cuvantatorul de Dumnezeu, nu s-a chemat Ia cinstita slujba a apostoliei, dupa cuviinta apostolice§tii slujiri, ci i s-a poruncit sa slujeasca !a acea cumplita romana, §i a scris robia lui impreuna cu Prohor? Aceasta s-a facut din Dumnezeiasca Pro­nie, ca sa o scoata din mrejele dracilor §i din ratacirea idolilor, pre­cum s-a §i facut.

;>i iara§i te intreb: pentru ce Sfantul Nil nu s-a aratat Ia alt calu­gar din Sfantul Munte, fara numai pe? Aceasta s-a facut pentru ca altul mai indaratnic §i mai incurcat in mrejele diavolului ca tine nu se afla. Pentru aceea se silegte ca sa te scape, insa min tea ta cea rea s-a impietrit, ca §i a romanei, dar ea s-a pocait, iar tu Ia cele mai rele mergi. Fiindca in vremea furtunii nu te rogi sa treci dincolo in pace raul Iordanului, ca Elisei, ci te cufunzi §i te prapade~ti in adancul raului mantuirii. Ca Elisei, ca un ravnitor, cauta sa 'lndoiasca dum­nezeie§tile lucruri ale dascalului sau Ilie ~i ii urma lui, fiindca ura patimile, adica: zavistia, iubirea de argint, minciuna, curvia, prea­curvia, necurapa, necredinta, hula §i altele asemenea, §i nu vroia nici sa le auda, ~i se ingreto~a de dansele. $i toate faptele bune le-a savar§it. Numai o zaticneala avea din prostimea 1 lui, ca din nesoco­teala se inalta cu mintea ca a savar§it indoit faptele cele bune, pen­tru ca, cand !-au intrebat fiii prorocilor, a zis: «$tiu §i eu ca 0 sa se inalte parintele nostru Ilie, numai tacep!» $i s-au dus amandoi in drumullor. Iar Ilie i-a zis sa nu se duca mai inainte, §i el a raspuns: «Viu Domnul ~i viu sufletul tau de te voi lasa!» Atunci, vazand Pro­rocul Ilie rabdarea lui Elisei, i-a zis: «Cere de Ia mine orice dar vo­iegti sa prime§ti de Ia Dumnezeu prin mine, mai inainte de a rna inalta de Ia tine!>> Iar el i-a zis: « Voiesc sa fie darul care este intru ti-

1 Simplitatea.

64

Preacuviosului pifrintelui nostril Nillzvorfilorul de Mir, Cavsocalivitul

ne indoit intru mine!>> $i a Iuat cojocullui Jlie cu indoit dar, §i a venit Ia Jordan sa-l opreasca §i sa treaca. $i atunci n-azis: «Uncle sunt fap­tele mele?», cia zis: «Unde este Dumnezeul parintelui meu Ilie?>> $i pentru smerenia lui atunci s-a despartit apa Iordanului :;;i a trecut.

Vezi ca oricine se va ruga lui Dumnezeu cu smerenie, Iuand spre ajutor rugaciunile vreunui sfant, degraba prime§te ajutor. $i oricine se va ruga Domnului nostru Iisus Hristos, pentru rugaciunile Mai­cii lui Dumnezeu, cat ajutor va primi!

Elisei lntai se oprea pentru i'nalta cugetare a lui, insa cugetarea lui nu era volnica1 precum a Iudei, ci era din prostia lui. Ca :;;i a lui Pavel eel prost, ucenicul Sfantului Antonie, care s-a facut biruitor asupra vrajma:;;ilor celor vazuti :;;i celor nevazuti, atat, lncatin 17 zi­le s-a facut Inger pamantesc. Asemenea :;;i Cuvioasa Maria In pus­tie, vedea cu mintea patimile :;;i se lupta, :;;i a9a le-a biruit, ca :;;i Israil peAmalec.

Iar Pavel vedea :;;i simtitm~ :;;i ganditor2, :;;i a biruit i'ndoit, cand

s-au cutremurat §i dracii, ca pe cei bolnavi :;;i indraciti ii trimitea Sfantul Antonie Ia dansul :;;i-i vindeca. Iar intr-una din zile a venit dracullnaltei cugetari ca sa-l ispiteasca :;;i sa-l opreasca, precum a patimit :;;i Elisei. $i aceasta lui is-a facut pricina de smerenie, fiindca socotea §i zicea i'ntru sine: <<Oare pentru ce Sfantul Antonie trimite bolnavii Ia mine ca sa-i vindec, :;;i el nu-i vindeca?>> $i era inaltarea mintii ascunsa intru aceasta, necunoscufl.

Atunci Sfantul Antonie a trimis un indracit, pe care il muncea unul din dracii cei boiere:;;ti, catre Pavel, :;;i el a inceput a se ruga i'mpotriva dracului ca sa iasa, iar dracul graia impotriva :;;i nu voia

·sa iasa. $i mirandu-se, Pavel a zis: «lntru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ie:;;il» $i iara§i impotriva graia diavolul. ;>i li zice iar: «<e:;;i lntru numele Domnului meu Iisus §i pentru rugaciunile parin­telui meu Antonie!>> Atunci numaidedit a ie:;;it dracul. ;>i pe urma a intrebat Pavel pe Sfantul pentru pricina dracului, §i Sfantul i-a zis: «Pentru cele doua cuvinte pe care le-ai vorbit intru ascuns cu gan­dul tau, aceea era pricina de nu ie:;;ea. Fiule, vorba singuraticului

1 Dupa voia sa. 2 Trupe{'te ~i duhovnice$te. 3 Adidi ln3ltarea mintii era ascunsa In acea cugetare lntru sine, fara ca Sfantul

Pavel s5-$i dea seama.

65

i\1.immile, vedeuiile ~i cuvintele

este ca str~ilucirea cristalului: dad\ s-a spart cristalul, s-a prapiidit ;;i stralueirea lui. Asemenea 9i monahul: daca s-a mandrit, degraba s-a ridicat Darullui Dumnezeu.>> Atunci Pavel a pus metanie Sfilntului, multumindu-i ca 1-a izbavit de lmprilostirea lui.

V~zi ca Sfantul Pavel s-a ispitit din prostimea lui. Iar tu, care ai mii 9i zeci de mii de pricini, cum o sa treci noianul :;;i sa ajungi Ia locuinta lui David? Unde e:;;ti aeum? $i unde o sate gase:;;ti? $i ee drum~ sa treci? $i a poi ;;ezi :;;i gande9ti cele de;;arte: cum ti se euvi­ne sa ai grijii numai pentru eele cinci euvinte ale rugaciunii, :;;i tu te grije:;;ti pentru talharii calatoriei tale §i pentru taxidul tau, §i nu este eu putinta ca sa ai impreuna cu tine lucruri de§arte, sa nu tile ia de pe drum talharii draci.

Un taxidiot a adunat multe lueruri de§arte, ea §i tine, :;;i !-au prins talharii pe drum, ;;i !-au dezbraeat, :;;i i-au luat tot. $i Ia tine de se va lntampla a;;a ee ai sa faci? Sa fugi de:;;ert nu te induri; sa stai, te ia rob. Insa eel eu minte :;;i neea:;;tigator ce face? Lasa banii Ia maniisti­re, :;;i ia adeverinta de Ia egumen, §i se duee fara de fricii in drumul lui. A:;;a §i monahul care prime:;;te Sehima, scrie Ia aeeasta einci po­runci ale inmormantarii. Aeestea sunt: sa nu vada, sii nu auda, sa nu vorbeasca, sa nu se manie §i sa nu se tulbure, §i sa nu fad\ dupii voia lui nimic. Adieii sii vada ca :;;i cand nu vede, sii auda §i sa fie ca eel ce nu au de, sa vorbeasca numai cele de nevoie, sa se ispiteasca el :;;i sa nu ispiteasca, sii ia aminte numai de sine :;;i Ia Dreptul Judeciitor, sa lase pe toate :;;i sii zica: «Cauta, ticiilosule de tine, 9i nu lua aminte Ia faptele altora, ia aminte de tine :;;i scoate vicle§ugul:;;i gandurile cele rele din inima ta, fiindcii pacatul din vicle:;;ug se face, :;;i e:;;ti fara de raspuns dupii faptele tale!>>

Insa acum fa dupa cum Sfantul Nil ji-a poruncit :;;i ineepe pocainta!"

CAP16

Pentru pociiinta lui Theofan

A zis Sfantul Nil lui Theofan a:;;a: ,Dupa faptele tale, ai 40 de ani ai vie}ii tale? Sa stai Ia un Joe 40 de zile :;;i sa plangi pacatele tale, sa mananci paine nedospita :;;i nesarata, din seara In seara, 9i putina apii, 9i sa nu te uiti !a ce1~ ci 9ezi lnauntru."

66

Preacuviosului piiriutelui nostru Nillzvoriitoml de lvfh: Cavsocalivitul

Iar Theofan se gandea unde sa se duca ca sa nu vada cerul. $i in­data s-a facut sunet, cii a ciizut o piatra lntre Sfantul §i lntre Thea­fan, §is-a rostogolitin jos, iar Sfantul zice: ,Nu te teme! Aeeasta este dupa cum ai cerut. $i du-te sa vezi unde a stat piatra, §i acolo sunt craci de maslin. Ridica-le 9i intra iniiuntru sa vezi locul pe care 1-ai dorit. Sa prime:;;ti precum ti s-a poruncit de !a Sfantul, ca eel ce s-a !uminat lumineaza intunericul inimii.

Cu aceasta schima a stavroforului pe care o porti, o sa petreci cu pace cele 40 de zile :;;i saptamani trei. (Iar In ziua eealalta s-a dus The­ofan :;;i a vazut Iocul unde a stat piatra :;;i, ridid\nd cradle, a gasit o pe§tera adancii, 9i era ca o varnita, :;;ide sus din pe9tera pica apa.)

Dupa sarbatoarea Sfintei Treimi, in ziua miercurii, noaptea !a pa­tru ceasuri §i jumatate, iara§i o sa se improspateze patima ta, cu multii frica, §i 0 sa se clateascii1 neincetat 40 de zi!e, ca sa te pedep­se;;ti aici vremelnic :;;i sa se mantuiasca In Ziua Judecatii sufletul tiiu, dupa cuvantul Apostolului, pentru ca ai ciilcat poruncile Sfantului.

$i dacii o curge sange din nasul tau dupa 40 de zile, da slava lui Dumnezeu, ca a prim it pocainta ta, ~i nu vei muri. Iar de nu va cur­ge sange, iaragi da slava lui Dumnezeu, ca o sa te izbave;;ti de intu­nericul Jumii acesteia, adica o sa mori. Atunci trupul tau sa nu se ln­groape In cimitirul parintilm~ ca sa nu se spurce, cii este necurat.

Fiindca lntaia clatinare era spre risipire, din Jucrarea diavoleas­ca. Iar aceasta care o sa-ti vina este pentru calcarea poruncii neln­cetat ca cea dintai i:nsemna viata Inca, iar aceasta va i:nsemna cele ' ' pentru moarte. Insa nu te va goni din Joe in Joe :;;i prin pustietati, ca cea dintili. Sa ai inca ;;i aceasta i:nsemnare: daca ochii iti vor scante­ia, sa stai acolo pana cand va fi voia lui Dumnezeu. Acestea or sa-ji urmeze atunci, iar acum vezi de rucodelia ta, ca sa fie spre place­rea celor ce o vor cum para, §i sa o dai cu doua parale mai ieftin de­cat altii din pretul ei, ca sa nu fii iubitor de argint. Sa ai nadejdea Ia , ' ' Dumnezeu :;;i sa ai grija de mantuirea sufletului tau, fiindca Sfilntul are grija pentru tine. Ca multa grija a rucodelii a parintilor Ii se fa­ce risipire a Iucrarii celei duhovnice;;ti, :;;i aceasta este indemnare a vrajma;;ului, ea sa-i ameteasca ;;i sa uite dumnezeiasca lucrare a vie­tii celei monahice:;;ti.

10 sa se puna In mi~care.

67

A1iuunile, vede11iile $i arvintele

$i tu de acum inainte paze;;te-te sa nu faci negot cu straina ruco­delie, fiindca in acest chip nu vei putea sa te lini§te;;ti. $i de ce nu te multume;;ti, ticalosule? Ca Sfi\ntul Nil are grija de tine ;;i te ajuta, dupa fagaduinta lui. Tu te ingrije§ti in zadar pentru trupul tau, §i nimic nu isprave;;ti, §i toata osteneala ta este ca un vas de Jut cu fa­ina, §i 0 risipe§ti in vant, §i pe urma cauti sa 0 aduni, §i a§a in zadar te ostene;;ti, ticalosule. Cauta sa dezradacinezi de asupra ta tranda­virea, lacomia, slava de;;arta, pomenirea de rau, minciuna, zavis­tia ;;i ate bucura intru rautate. Ca acestea sunt cele ;;a pte unghii ale vrajma;;ului lumii acesteia. Cu acestea te otrave;;te ;;i o sa te osan­de§ti in veci in focul eel ve;;nic, ca te stapane;;ti de acestea."

Pe urma 1-a intrebat: ,Ce mananci in chilia ta?" Iar els-a tulburat. $i Sfantul ii zice: ,Vezi ca e§ti razvratit?" Atunci a raspuns: ,Samba­til, duminica §i Ia praznice imparate;;ti dezleg !a untdelemn, Ia pe;;te ;;i !a masline." Sfantul ii zice: ,lata ca dezlegi, pentru aceea sa mul­tume§ti lui Dumnezeu. $i inca mai carte;;ti asupra Sfantului Nil? $i nu dezlegi numai cand se intampla de gase;;ti, ci te ingrije;;ti ca sa ai pe;;te in putina, ;;i pui in frigare, ;;i nu-ti ajunge sa mananci icrele cum sunt, ci le pisezi in piulita cu miresme, ca sa-ti imputernice§ti patimile §i sate ingra§i ca jertfa agarenilor1

, §i mancand cu gust, sa ingra;;i acest trup stricacios a! tau, §i in vremea mortii tale sa te ga­seasca fiii Luceafarului gras ;;i sa te rapeasd! cu lesnire spre jertfa iadului, intru plangerea §i intru scra§nirea dintilor."

Iar Theofan, auzind acestea, s-a tulburat ;d a vrut sa ocarasca pe Sfant, socotind ca este popa Matei, §i gandea sa-i zica: ,Duhovnice! Acestea pe care le zici nu le incape capul meu eel gros!" Iar Sfanlul, cunoscand ce gandea, mai inainte a apucat ;;i i-a zis: ,Socotqte bi­ne, sa nu cazi intru o a treia pedeapsa, §i nu te vei putea vindeca. Li­ni§te;;te-te in chilia ta ;;i sa nu-ti pese ce face unul §ice face altul.

In ziua de astazi, lucrarea parintilor este aceasta mai mult, ca sa se numeasca «gheronda» (adica staret sau batran povatuitor) §i su­fletele ucenicilor sale prapadeasca. 0, ticalo;;ilor gheronde! Nu §titi ca o sa dati cuvant lui Dumnezeu pentru sufletele ucenicilor vo;;tri §i pentru reaua invatatura a voastra, §i 0 sa va osanditi impreuna in­tru intunericul eel mai din afara al iadului? $i o sa zi.ca ucenicul ca-

1 Agarean- pagan, turc sau Uitar; mahomedzm. Din sl. agareaninU.

68

Preacuviosului prlrintelui 11ostru Nil JzvoriUoml de lvfh~ Cavsocalivitu/

tre staretul lui: «0, tidilos ghcronda! Aceasta este ca ai luat suflelul meu asupra-ti, ca sa ai grija sa ma mantuie§ti? $i acum cum ne mun­cim jalnic impreuria!» Acestea §i altele asemenea va zice.

Asemenea §i sufletul staretului o sa zica catre ucenic: <<Inca vor­be§ti, amaratule? Caci cand te invatam nu ma ascultai. lata acum di pentru neascultarea ta ne muncimb> $i ucenicul iara§i o sa zica: <<Pentru ce nu ma pedepseai, ca un staret ce-mi erai §i stapanire pes­te mine aveai, ci m-ai lasat in voile mele?>>

Pentru aceasta zic: sa nu ia tinerii indrazneala dintru inceput §i sa nu faca nimic fara de voia proisto;;ilor. Iconomii sa nu le dea ha­ine noi, ca din impodobirea hainelor, §i din vorbele cele cu indraz­neala, §i din multa cuvantare se na>;>te patima necuratiei, §i sa nu se imbrace cu haine subtiri §i frumoase, ci sa poarte rase vechi, ca din impodobirea hainelor se nasc multe rele. Sa se fereasca sa nu vada fata unul altuia §i sa rada. Ci, plecandu-§i capulla pamant, a§a sa vorbeasca, §i sa nu-§i spele fa}a, sa nu-;;i pieptene parul ca femeile, ca sa nu sminteasca pe cei neputincio>;>i, ca din pricina parului celui pieptanat cei neputincio§i se smintesc, ca vazandu-1, se aprind spre patima curviei >;>iii tarasc spre tavalire. $i, in scurt, toata patima tru­peasca §i pacatuirca din pricina impodobirii trupului se pornesc §i se savargesc.

Precum §i pe Avesalom 1-a facut !mpotrivitor parinte§tii supu­neri §i 1-a spanzurat accst pieptanat §i stralucit par, §i iara§i, despar­te pe om de Biserica lui Hristos §i face madulare ale curviei pe ma­dularele lui Hristos. Ca vazand omul aceste frumuseti, cugeta cele necuvioase. Pentru aceea cei tineri sa-9i taie parul, ca sa nu se smin­teasca cei neputincio§i.

Cei tineri sa pogoare scufia pana Ia frunte, cat sa nu se vada pa­rul, iar de nu, vor da cuvant inaintea lui Dumnezeu §i se vor osandi penh·u sminteala ceo fac celor neputinciogi. Pentru ca astazi aceas­ta a ramas ca sa se pazeasca de patimile trupe§ti. Pentru ca s-au dil­cat toate poruncilc monahice:;;tii vieti, ;;i acum s-a inceput §i accasta faradelege sa petreaca intre monahi, §i le-a prapadit dulceata petre­cerii lor, precum s-a prapadit puterea evreilm~ fiindca a fugit de Ia dan§ii Darullui Dumnezeu.

Acestea sa le spui lui popa Ghcrasim §i !a gheronda lui. De te va asculta, binc, iar de nu tc va asculta, sa fugi de !a dan;;ii, ca sa nu te

69

i\!Iinunile, vedeniile qi cuvintele

molipse§ti mai mult de Ia tanarul care il au ei §i pricinuie~;>te smin­teala celor neputincio~;>i ca §i tine.

Pentru ca de voi ridic<!' mana mea asupra lui popa Gherasim, atunci o sa urmeze nevoia sa faca multe privegheri §i Liturghii grab­nice pentru el, ~;>i o sa se priceasdi intre dan~;>ii, §i o sa vorbeasca pen­tru multe pridni care sunt cu totul satanice~;>ti, §i sfatuiri trupe~;>ti, ~;>i

invoiri spre partea barbateasca. Vai de ni§te gheronde ca acestea, care iau asupra-~;>i astfel de suflete ale tinerilor celor smintitori §i nu ii povatuiesc dupa cum se cuvine!"

Iar Theofan a vrut sa zica: ,De uncle ~;>tii lu cele din coliba lui po­pa Gherasim? $i cine s-a dus in iad ~;>i le-a vazut?" Iar Sfantul, cu­noscand ce vrea sa zica, mai inainte apucand, i-a zis: ,Daca vrei sa te inveti pentru astfel de gheronda, asculta ceea ce s-a in tam plat in pustia Iordanului, Ia eel ce se Iini§tea, spre invatatura altora.

CAP17

Pentru un lini§titor din pustia Iordanului

Jn pustia Iordanului era un lini~;>titor!mbunatatit, care vietuia cu trei ucenici §i avea ravna ca sa-i mantuiasca. Iar ei nu vroiau mantu­irea lor, §i carteau asupra gherondei lor ca este aspru, §i-i tiranise~;>­te, §iii mustra pentru faptele lor. In sfar~;>it a adormit sfantul batran, §i au ramas cei trei ucenici §i, dupa randuiala, eel dintai a ramas in locul biitranului. $i de aici el facea pogoramant celorlalti doi, dupa voia lor, §i i-a fa cut §i calugari ai lui, §i ei, nepriceputi fiind, multu­meau lui Dumnezeu ca au gasit staret dupa voia lor.

$i saturandu-se de bucate totdeauna, au dizut in patima necu­ratiei, §i se tavaleau amandoi in noroiul patimii precum cainii. $i ~;>tiind acestea nepricepuhii gheronda, nu-i pasa §i Ie trecea cu ve­derea, pentru ca sa-l numeasca milostiv §i bland, iar inauntru era mandru §i necurat. $i murind §i acest ticalos gheronda, !-au ingro­patin pamant, iar pamantul nu-l primea, ci de cate ori 11 ingropau, il da afat·a. Iar unit! din preotii cei ce erau de fata se mira §i nu se pri­cepea ce sa faca. $i gandindu-se el a§a, s-a aratat Ingerul Domnului de fata §i a zis cu mare glas: «Sa Iuati o catea ~;>i sa o punefi impreu-

70

Preacuviosului piirintelui nostru Nil lz'oortitorul de 1\!Iir, Cavsocalivitul

na cu eel mort, casa-l primeasca pamantul cape o ditea, ~;>i nu cape un calugat~ ca avea §i acesta fii ca o ditea, fiindca n-a pazit porunci­le staretului SaU.>>

Iar dupa moartea gherondei lot~ ace§ti ucenici razvratiti tot nu s-au pocait, vaziind ca gheronda lor s-a ingropat cu cateaua, ci vie­tuiau ca §i intai, viata necurata, cu ochi curve~;>ti §i vorbe necuvioase §i cu tavaliri ale neastampararii se impreunau, ~;>i cu ganduri spurca­te se ardeau ca Sodoma ~;>i Gomora. De aceea pe urma s-au indradt §i ace~;>tia §i s-au sugrumat de drad, §i au murit rau, ~;>i i-au ingropat ~;>i pe ei, insa pamiintul nu ii primea, ca §i pe gheronda lor. $i iara§i s-a aratat Ingerul Domnului §i le zice: «Luati cateii de Ia catea §i-i puneti in mormantul lor, fiindca voia lor a fost ca a cateilot~ t;>i ghe­ronda a nascut ace~;>ti doi catei.>> $i a~;>a au facut cei ce erau de fata, §i atunci pamantul i-a primit ca pe ni~;>te catei de caine, iar nu ca pe calugari. Izbave§te-ne pe noi, Dumnezeule, de acest fel de fiiradele­ge §i necuratie!"

Ciind Sfantul a spus lui Theofan pentru aces tea ce s-au intamplat cu gheronda, cu ucenicii §i cu cainii, i-a zis t;>i aceasta: ,$i pe tine, ti­calosule, de nu ar fi apucat milostivirea Sfantului Nil, era sa te su­grume dracii §i sa fii 1ngropat cu cainii ca §i aceia. Tu aveai frica ma­re sa nu te omoare, t;>i iata ca te-au omoriit in mijlocul targului ~;>i n-ai simtit, ticalosule, ~;>i o sa te osande~;>ti in iad. Pentru aceea mai inain­te ti-a spus Sfiintul ca daca te vor omori, nevinovat sunt de sangele tau, ca 0 sa fiti fara de raspuns §i tu, §i uciga§ii tai, §i 0 sa auziti infri­CO§atul acela glas: Nu vii §tiu pe voi, duceti-vii de la Mine infocul ve§nic! Pentru aceea iti zic tie: de vei muri in mijlocul urgiei lui Dumnezeu, ahtnci este departarea ;;i parasirea lui Dumnezeu, §i sa nu se ingroa­pe trupul tau in cimitirul parintilor atunci, fiindca dupa moartea ta o sa iasa putoare nesuferita din trupul tau, pentru pacatele tale. Ca precum moa§tele Sfintilor bine miros, at;>a t;>i trupurile padito§ilor miros riiu. $i nu §tiu de o sa se topeasca necuratul tau trup, fiindca ai calcat poruncile Sfantului ~;>i ai facut faradelege. Pentru aceea ai sa mo§tene§ti muncile iadului impreuna cu uciga~;>ii tai.

Fiindca dracii nu inceteaza indemniind pe cei Iene;;i §i zavis­tici ca sa ucida necuratul tau trup, caci cand te vad inaintea ochilor lor, blestema inaintea Darului t;>i puterii Duhului, care graie§te prin

71

Nfimmilef vedeniile $i cuvintele

Sfantul Nil, ca sa arate ca facerea de bine a lui Dumnezeu ceea ce s-a dat prin Sfiintul este ln§elaciune §i amagire diavoleasca. Pentru ca ace§ti nemultumitori catre milostivirea lui Dumnezeu cauta sate omoare §i sa zica ca dracul te-a omorat. Pentru aceea nu te apropia cu graire impotriva catre dan§ii, ca sa nu-ti gaseasca pricina §i sa fa­ca ucidere fara de lege.

Iar daca te vei izbavi de urgia lui Dumnezeu, du-te slobod unde vei voi, numai paze§te-te de fete smintitoare. Carne :;;i seuri sa nu mananci, vin :;;i rachiu sa nu bei, ca sa nu mergi pe calea pierzarii. ;;i nu te lngriji pentru bucate poftitoare, ca eu voi purta grija pentru cele de nevoie. Numai lngrije§te-te de mantuirea ta §i paze§te po­runcile Sfantului Nil, §i nu te supara pe cei ce te scarbesc.

Aceasta sa faca §i pop a Gherasim, ca nici el nu a pazi t poruncile Sfantului §i ati amarat dumnezeiasca putere a Darului Duhului. Fi­indca este mai bine sa fuga patriarhul Iacov din casa lui decat siH omoare Isav; asemenea §i Abel. Pentru aceea zic tie sa fugi unde vei voi, lmpreuna cu popa Gherasim. ;;i sa se pazeasca :;;i el de iscodirea mintii, :;;i sa defaime slava oamenilor §i lauda, ca acestea strica sufle­tul §i mantuirea omului, §i cu aces tease prapade:;;te sufletul. A:;;a sa fad :;;i tu, ca sa impliniti petrecerea cea aspra pe care v-a randuit-o Sfi\ntul in vremelnica via}a.

Asculta :;;i pentru aceasta invatatura:

CAP18

Pentru un imbuniW!fit linil;titor

Era un lini:;;titor imbunatatit, :;;i se purta catre ucenici cu asprime, :;;i nu le facea pogoramant, :;;i in toate serile cerca gandurile uceni­cului, sau bune, sau rele, :;;i poruncea cu stri:i:;;nicie ca sa nu ascunda ceva; de a gre§it in cuvant, in lucru sau cu gandul, sau ca a vorbit cu cineva fara de voia lui, :;;i den-a cautat in pamant cand a vorbit, sau a judecat, sau a grail de rau, sau n-a pazit tacerea, sau In orice fel de gre§eala ar fi cazut, il canonisea astfel: o zi :;;i o noapte sta la priveghere gheronda :;;i ucenicul, facand rugaciuni, :;;i a:;;a il ierta. ;;i pe urma facea cate putina rucodelie, ca sa se indeletniceasca :;;i Ia

72

Preacuviosului piirintelui nostnt Nil lzvorfiforul de Niir, Cavsocalivitul

rugaciunea mintii. Pentru aceea nu statea nimeni cu ace! batran pii­na In sfiir:;;it.

Iar dupa multa vreme i-a venit un ucenic din Palestina, care era invatat !a toata filosofia :;;i invatatura, :;;i cerceta vietuirea parintilor, cum se lini:;;tesc §i ce rucodelie lucreaza. $i venind §i la acest batriin, §i vaziind viata lui cea aspra, i-a placut foarte mult, a§a ca i s-a su­pus lui §i urma la toate ciite 11 invata batriinul, §i a rabdat toata aspra vietuire a batriinului fara de ciirtire, :;;i s-a sfar§it lntru Domnul feri­citul, in ascultare, §i s-a ingropat liinga cei ingropati cu ciiinii.

Iar in cealalta zi s-a dus batriinul sa vada daca nu cumva 1-a dat pamiintul afara, cape ceilalti dintiii. $i vede mormiintul umflat :;;i ri­sipit, :;;i s-a tulburat batranul, giindind: nu cumva 1-a dat pamantul afara §i l-or fi miincat fiarele? $i 1-a strigat: «Fiul meu, unde e§ti?>> Iar el i-a raspuns din mormiint, ziciind: <<Aici sunt, parintele meu! Fii In pace, nu te teme, pentru ca eel ce rabda piina in sfiir:;;it porun­cile duhovnicului sau parinte, pentru Domnul, fara de ciirtire, nu moare, ci trece din moarte la viata, §i se odihne:;;te in mijlocul inge­rilor.>> Atunci s-a umplut locul de buna mireasma, ca ie:;;ea din risi­piturile mormiintului ace! bun miros.

«Acum rabda §i tu, parinte, asprimea vietuirii tale, singur petre­ciind piina !a sfiir§itul vietii tale, precum te-am rabdat §i eu pe tine!» $i acestea ziciind, s-a striins pamiintul mormiintului !a loc §i a !nee­tat buna mireasma. Tar batranul s-a in tors inapoi !a chilia lui, mul­tumind lui Dumnezeu. Ca zicea ace! blagocestiv1 ucenic ca griiul, de nu se va semana in pamiint, nu se inmulte§te. $i iara§i, de nu se va macina, faina nu se face, §i faina de nu se va framiinta §i sa se puna in cuptor, paine nu se face. A§a §i ucenicul, de nu se va supune du­hovnicescului sau parinte, nu rode§te miintuirea lui. De nu va rab­da asprimea, nu dobiinde§te faptele cele bune. De nu se va necinsti §i nu se va huli de la oameni, desavi!r§it nu se va face, ci se arunca afara ca vita cea neroditoare §i uscata. Vezi cum miintuie§te gheron­da pe ucenicii lui, §i ucenicii pe gheronda lor? Cu ascultarea, cu rab­darea §i cu smerenia."

Iar Theofan, auzind acestea, a zis: ,Acestea care mi le spui nu sunt scrise in carti, ca nu le-am mai auzit piina acum, §i ma mir de

1Cinstitor de cele sfinte.

73

Minrmile, vedeniile ~i cuvintele

unde le §tii." Ii zice Sfantul: ,De ce te miri? Acestea ce iti spun eu nu sunt carte insufletita? Cii eel de trei ori blestemat, imparatul Le­on Con on, cand a ars §Coala '§i toata biblioteca cu ciirtile in Tarigrad, oare cate zeci de mii de carp au ars? ~i cate carti folositoare de suflet erau acolo inauntru? Insa §i aceasta cu amenintarea §i slobozirea lui Dumnezeu s-a facut, pentru ca sa nu fie defaimate de oamenii vea­cului acestuia mai de pe urma, precum defaima §i pe celelalte care au ramas. Pentru ca putea Dumnezeu sa faca ca sa nu arda, precum Evanghelia in Rusia.

Insa eu rna mir: cum oamenii, in ziua de astazi, au defaimat car­tile bisericegti cele tara de gre§eala? S-au intunecat de nepricepere §i au scurtat dumnezeiegtile slujbe. S-au dat numai !a iubirea de bani, §i !a slujbe se grabesc, ca sa faca rucodelie multa §i sa se numeasca bogati. 0, ce riiutate! 0, ce nepricepere!

Ca precum laudam pe marele Antonie §i pe alti sfinp, a§a astazi lauda pe cei mai bogati, ca sunt silitori la rucodelie §i au de toate din cele trupe§ti, §i sunt imbel§ugati, §i bine norociti ii zic pe cei ce !§i inmultesc banii cu dobanda, care este faradelegea fiiradelegilor, §iii fericesc ca iau dobanda. Ca oricare, calugar sau ieromonah, ori mirean cre§tin, de va lua dobanda de Ia fratele sau, unul ca acesta uraciune este inaintea lui Dumnezeu.

~i oricare ascultator in chinovie sau ucenic Ia staret tine bani in­tr-ascuns, §i sfatuit fiind nu inceteaza, unul ca acesta este ca un cai­ne impupt, necurat inaintea lui Dumnezeu. Ca precum cainele !§i miinanca varsiiturile, a9a §i acesta pe acelea pe care le-a lasat §i s-a supus Ia staret. Fiindca viata monahiceascii este inaintea lui Dum­nezeu ca sticla oglinzii in care i§i vede fata §i se impodobe§te. Dacii vor merge aburii omului intr-insa, se intuneca sticla §i nu mai arata nimic. Cu cat mai vartos faradelegile omului sa nu intunece viata monahiceasca? Insa oglinda lesne se curata, dar calugarul, dlnd ~e va in tina, cu anevoie se curate§te, fiindca ciilugarul care paciituie§­te §i numai cu cuvantul voie§te sa se pocaiasca, este ca §i cilinele ce latra catre oameni.

Iar cea adeviirata ciiinta este sa se piiraseasca cu totul de pacat, §i Sa Jucreze fapteJe ceJe bune, §i Sa nu Se naJuceasca CU min tea ca es­te ceva. Fraplor, dacii intr-adevar voip sa vii pocaiti §i sa vii curatiti

74

l'reacuviosului pilrintelui nostn1 Nil Izvordtorul de Mil; Cavsocalivitul

cum se curata oglinda sticlei cu basma curata §tergandu-se, punep mahniciune in inima voastra §i frecap-o cu zdrobirea §i umilinta §i

cu intristarea inimii, ca sa scoata lacrimi de pociiinta spre spalarea fiiradelegii §i spre curiiprea pacatelor.

Ca altfel nu vii puteti mantui, fiindca v-ati abatut din cararea cea dreapta a mantuirii §i ati apucat drumul pierzarii, §i 0 sa vii lipsip de cetatea cea cereascii a Sfantului Sion. Intoarceti-va, fratii mei, in calea mantuirii voastre, cu duhovniceasca intristare a inimii, cu po­cainta, cu sfaramare a inimii §i umilinta §i cu fierbinti lacrimi! Ca eu mult rna mir: cum ati lasat calea mantuirii §i Impiiratia Hristosului nostru, §i umblati fara de frica in calea pierzarii §i In osanda iadului, intru bucuria uratorului de om diavol?

0, vai, cum s-a pierdut de Ia oameni inlesnirea §i sloboda cale a petrecerii monahice§ti! Ce fel de inlesnire §i slobozenie! ~i indema­nati, ca vreme aveti, intru acest Preasfant Munte, ca sa vii grijiti de mantuirea voastra. ~i voi slujiti vra§ma§ului vostru diavol §i nu cu­noa§teti slobozenia care vi s-a dat aid, in Sfantul Munte, numai ca sa slujip pentru sufletele voastre, iar nu ca sa vii ticalo§i\i in osteneli vremelnice mai presus de masura numai pentru aceasta a viermilor mancare §i muritor trup a! vostru. Ca ap liisat jugul eel U§or a! lui Hristos §i vii indeletniciti intru aceste grele §i degarte osteneli, care pagubesc pe nemuritorul suflet, §i vii lipsiti de cereasca §i vegnica Imparatie, §i vii osanditi in munca iadului.

Trebuia, fratii mei, sa slujiti in via cea tainica a lui Hristos, pana cand ne aflam in curtile Domnului. Iar curtile Domnului sunt aces­tea: credinta, nadejdea, dragostea, blandetea, milostivirea §i curiite­nia. De acestea trebuie sane aducem aminte totdeauna.

Ca monahii, lasandu-§i datoriile lor de a se griji mai mult decat de toate celelalte de mantuirea sufletelor lor, ei se silesc §i se oste­nesc intru cele vremelnice mai mult, adica a muta pietrele §i a sadi pomi, §i in vremea furtunii intind funia corabiei, dar nu vor sa pu­na grumajii sub jugul Domnului. Insa darullui Dumnezeu este ne­ciiit' §i a§teapta indelung pe cei ce vor sa ridice jugul Lui celu§or, pana Ia Ziua Judecafii, §i rabda indelung a§teptand pocainta lor. Cii dacii un deget a! mainii va inceta sa mi§te, omul este slut. A§a §i po-

I Care e f5cut sau dat fara p~h·ere de rau.

75

1\tfiuunile, vedeniile $i cuviutele

runcile lui Durnnezeu: trebuie sa se uneasca una cu alta, sa fie toa­te depline.

Dar noi ne aratarn em~ ca suntem pa~nici, ~i ne defairnam, ~i

ne vmdem unul pe alh!l. Intr-acest chip cum vom umbla In curtile Domnului ~i cum sa se veseleasdi sufletul nostru? Ca s-a salbatlcit duhul vostru, ~i ati uitat lndelunga rabdarea lui Dumnezeu, ~i v-ati departat de credinciosul jug a! lui Hristos. Va lndeletniciti !a eel~ stricacioase ~i fara de roada Iucruri. $iva grijiti ca ni:;te robi,osanditi pentru grijile veacului acestuia, ~i ati uitat desavar§it datoriile m~­nahice:;tii vietuiri, ca :;i cum nu simtiti ca va aflati lntru acest Sfant :;i preaslavit Munte, lntru eel gandit Rai a! Nascatoarei de Dumne­zeu, ca sa Iucrap In via monahice:;tii petreceri, care este curata, ne­spurcata, u:;oara, f~ra de grija, fara de osteneala, fara de galceava :;i povatuitoare catre Imparatia cerurilor. . Ci voi lucrati mult~ lngrijirea lumii acesteia care rane:;te pe om

§!-I face lepros, Iepro:;mdu-i' sufletul :;i Iipsindu-1 de darul lui Dum­nezeu eel bogat, :;i atunci pofte:;te pe lmpariHeasa pierzarii, :;i se Iea­pada de lmparateasa mantuirii, :;i a:;a se prapastuiesc neci:ilugarii­calugari, cu multa ingrijire a pierzarii.

Precum :;i tu te afli In multa lngrijire a pierzarii, :;i nu te cuno§ti ca e§ti ci:ilugar, :;i cum ca te afli aici, In curtile Domnului, ca sa se veseleasca duhul tau :;i sa se Iumineze lntunecata inima ta, ca din pricina tulburarilor nu te cuno:;ti ca e:;ti om cuvantator, ca nimeni altul.

0, monahe, vei zice: «Ce sa facem, ca suntem oameni, §i nu dobi­toace?>> A:;a, e:;ti om? Dobitoacele nu fac pacate, de:;i Iucreaza, dar nu peste fire, ca nu indraznesc. Dar voi mai rau decat dobitoace­Ie pacatuiti ,totdeauna, ca pacato:;ii cei din vremea lui Noe. Ca lui Dumnezeu Ii era mila de dobitoacele care se inecau de potop, fiind­ca ele n-au gre:;it lui Dumnezeu. Iar voi, o, monahi, ati ci'ilcat porun­CI!e Im Dumnezeu §l defaimati viata monahiceasca. $i Dumnezeu a:;teapta pocainta voastra :;i rabda lndelung, pentru mare mila Sa.

$i arata multa milostivirea Sa spre voi lntru acest de pe urma veac, iar voi nu va departati de Ia rautaple voastre, :;i va incurcati

1 Expresie derivata din sensu I figurat alleprei- patima care madna si descom-pune chipul moral al omului. '

76

Prencuviosului fJflrintelui nostm Nil Izvor!Uontl de Mir, Cavsocalivitul

cu multe griji ale vietii, :;i poftiti pe cea cu :;;apte capete faradelege a picrzarii, :;;i amarati pe Dumnezeu totdeauna.

Iata, eu va zic a cum, eel mai de pe urma fiu dupa dar allui Dum­nezeu, §i va rog, o, preotL ieromonahi :;i monahi, sa nu lndrazniti sa primiti pe lmparatcasa picrzarii §i pe cea cu :;a pte capete farade­Iege; iar de nu, va va parasi imparateasa mantuirii :;;i o sa ramaneti pustii de darul monahice§tii lucrari. Fiindca aceasta imparateasa es­te curata :;i nu prime:;;te asupra ei intinaciune de rugina, precum lm­parateasa fi.iradelegii, care are asupra:;;i toata necuratia Iumii. Fiind­ca lmparateasa mantuirii nu voie:;;te sa fie in gradina ei lucruri ale pierzarii. $i ascultati pentm aceasta istorie '1n pilda.

CAP19

Pentru pocainta ninivitenilor

Erau mai lnainte in cetatea Ninivei oameni tematori de Dumne­zeu. Iar cei dupa dan§ii au uitat pe Dumnezeu :;;i faceau voile lor ccle rele. $i vazand Dumnezeu pierzarea lm~ facea chipurP ca sa-i aduca Ia podiinta. Iar aceia s-au inchinat Ia fiara cea cu :;;a pte capete a fara­delegii §i n-a ramas nici unul temator de Dumnezeu In cetatea Ni­nivei, ca sao ajute cu rugaciunea lui, sa nu se prapadeasca. Aseme­nea :;i '1n ziua de astazi, aici, in Athon: n-a ramas nici unul sa aiba ln­drazneali:i catre Dumnezeu, ca sa mijloceasca sa izbaveasca din robia pierzarii :;;i din necuratia fiarei celei cu :;;a pte capcte. De:;;i este vreu­nul cu fa pte bune, dar nu desavar:;;it, ca sa imblanzeasca pe Dumne­zeu :;i sa izbaveasca, ca nu este rugaciunea dreptului ajutand.

A:;a ca, vazand Dumnezeu pe niniviteni astfel, a poruncit Pro­rocului Iona sa se duca :;;i sa propovaduiasdi catre dan:;;ii pocain{:a. Dar Iona nu s-a supus Ia dumnezeiasca porunca :;;i a fugit cu cala­toria marii. ($i acestea s-au facut cu dumnezeiasca iconomie, ca sa se indrepte cu cea de trei zile ramanere in pantecele chitului, de un­de s-a aruncat afara intreg :;i sanatos. Ca de nu se 'lntampla a§a, ci se ducea pe uscat, nu credeau ninivitenii propovaduirea lui :;;i sa se pocaiasca, ci erau sa-l goneasca ca pe un !n:;;elator.)

1 lnccrcari.

77

lvfimmile, vedeniile :;i cuviutele

Atunci s-a !nvarto~at inima lui Iona socotind milostivirea lui Dumnezeu ;;i temandu-se ca sa nu minta propovaduirea lui ;;i sa se rugineze, de aceea a fugit pe mare. Iar Dumnezeu a ridicat vant §i a tulburat marea, ;;i, cazand sortii pe Iona, !-au aruncat in mare. Atunci Dumnezeu a poruncit unui chit mare de 1-a 1nghitit. Iar Iona se ruga in pantecele chitului. ;Ji 1-a auzit Dumnezeu §i dupa trei zile 1-a scos chilulla niniviteni §i acolo a propovaduit trei zile, umbland prin cetate (fiindca cetatea Ninivei avea marimea cale de trei zile).

A;;a ca rna 'lntreb §i eu cu voi, o, fraj:ii mei, pentru faptele voastre ce faceti inaintea lui Dumnezeu, ce veti raspunde? Ca ninivitenii, vazand cu ochii pe Iona cand a ie;;it nevatamat din pantecele chitu­lui, s-au temut ;;i s-au pod'iit. ;Ji iara;;i: ce raspuns a dat Dumnezeu lui Iona pentru tigva1?

Vedeti, fraj:ilor, cum Dumnezeu a§teapta pocainta voastra? In­toarceti-va ;;i voi catre Dumnezeu cu smerita metanie, ;;i va primi pocainta voastra ca ~;i pea ninivitenilor. Sa paziti cu scumpatate, fra­tilor, vietuirea monahiceasdi ;;i curatenia trupului, impreuna §i po­runcile lui Dumnezeu nemi§cate, ca sa nu vii faceti sminteala cre§­tinilor. Iar de nu, o sa Se manie Dumnezeu ;;i o sa vii cufunde §i pe voi cape Sodoma §i Gomora. ;Ji o sa vada mirenii locul acesta dupa mare ;;i dupa uscat, §i vor zice: «Oare cum s-a potopit locul acesta, care era locuinta a lmbunatatitilor ascej:i, care nu se saturau de pai­ne §i erau curati ;;i smeriti cugetatori?» Ca o sa se vada din parte §i o sa se cunoasca locul spre aducerea aminte ;;i de pilda celor de pe urma, precum s-a !ntiimplat §i ]a manastirea neadormitilor.

CAP20

Povestire pentru miiniistirea neadormitilor '

A vazut un om cucernic manastirea neadormitilor cea vestita , '

pustie ;;i dariipanata, ;;i vedea ca pe Sfanta Masa ;;edea un dobitoc salbatic, §i cum 1-a vazut, a suspinat ;;i a zis: «Vai de noi in ziua de astazi, in ce stare a venit manastirea aceasta, sa locuiascii dobitoace salbatice intr-insa, unde locuiau intr-o vreme piirinti ganditori de ce­Ie cere;;ti!>> ;Ji a luat o piatra ca sa goneascii dobitocul, ;;i numaidecat

1 Planta ag5t3.toare, vrej.

78

Preacuviosului piirintelui nostru Nil lzvoriltorul de Mh~ Cavsocalivitul

aude un glas lnfrico9at zicandu-i: «Lasa dobitocul sa doarma aco­Io, ca rna multumesc mai bine de acest dobitoc decat de acei ticalo§i monahi care au pustiit viata monahiceasca (precum fac ;;i astazi mo­nahii Sfanlului Munte acesta)! Ca s-au dat toti cu totulln grija celor vremelnice ;;i sa lnvistiereasca aur §i argint, care sunt metale ale pii­miintului, idolii oameni!or, lnvatau lnsemnarile lunii §i iscaliturile lui Moamet1, au cazutin rapire pentru iubirea de imbogiitire, In min­ciuni, In pricirea'ln cuvant, ginga;;ime !a lmbriiciiminte, masa boga­Hi, de;;arta cuvantare a mesei, a batjocori, a judeca ;;i a osandi In cata vreme §edeau Ia masii. Acestea ;;i altele multe faceau, pana a venit mania lui Dumnezeu peste dan§ii ;;i s-a pustiit loca§ullor.>> Acestea auzind de la ace! cucernic om, am ramas uimit §i suspinand.

Iatii ca va zic ;;i eu, !a toti monahii Muntelui acestuia, ca, de nu vii veti pocai, o sa patimiti ;;i voi asemenea, fara sa vii ajute cineva.

Ascultati §i alta pilda!

CAP21

Pentru boierul Raguil din Ninive

Dupa pocainta ninivitenilor, un boier bogat, de loc de acolo, cu numele Ragui!, era fiira de fii. Acesta a facut masa In zilele acelea §i a poftit pe oarecare boieri ;;i prieteni. ;Ji zicea fiecare cuvantul asu­pra mesei, pentru propovaduirea lui Iona, ca cum este cu putinta sa se pocaiasca un ora§ ca acesta mare? Langa multe celelalte, a zis un filosof dintre dan;;ii acestea: «Ascultati-ma, fratilor! Lucrarea fi­losofiei mele mi-a ariitat mie o lntelepciune cu o !ntelegere spre pil­da propovaduirii lui Iona, ;;i aceasta este: sa se puna Ia un Joe lnalt un magnet de 50 de litre3, care poate sa traga fier de 500 de litre.>> Iar ei au zis: <<Aceasta este cu neputinta!» El iar zice: «La om este cu neputinta, dar Ia propovaduirea lui Iona este cu putintii.>> Ei iara§i au zis din zavistia lor ca aceasta nu se potrive§te Ia propovaduirea lui Iona.

1 Scrierile lui Mahomed, Jntemeietorul Islamului. 2 lmpotrivire, vrajba In cuvinte. 3 Aproximativ 16 kilograme; litra era o unitate de masura folosita In trecut

egala cu cca 320 de grame.

79

A1inu11ile, vedeniile $i cuvintele

In cele de pe urrna s-au ales 40 de bihbati i'mpreuna cu filosoful, ca sa aduca in lucrare cele zise cu me§te:;;ug: au urcat magnelulla un loc inalt a! muntelui, ca sa loveasca din toate partile vanturile, ca sa lrnpiedice pe magnet sa ;m tragi\ Ia sine pe fier, :;;i a:;;a sa arate pe propovaduirea lui Iona ca este ln:;;elatoare.

Au ispravit lucrul :;;i au pus fierul lnaintea magnetului, :;;i numai­decat !-a rapit, :;;i toata suflarea vanturilor n-a putut sa-l dezlipeasdi de Ia magnet. Iar dupa o vreme a lasat magnetul pe fier §i a cazut, nu din sila vanturilor, ci numai ca s-a ruginit fiend.

Atunci filosoful s-a apucat :;;i a dezruginit fierul :;;i iara:;;i 1-a pus lnaintea magnetului, :;;i indata iaril§i !-a luat. Filosoful atunci a zis ninivitenilor: «0, barbap, cunoa;;teti! Cunoa;;teti pricina, cum iara;;i a prirnit magnehll pe fier. fnvatati-va ca magnetul are putere sa tra­ga nu 500 de litre defier, ci 500.000, daca fierul nu are asupra-:;;i ru­gina. Iar daca va avea rnanjitura de rugina pe dansul, numaidecat lllasa.

Aceasta insemneaza propoviiduirea lui Iona cu adevarat, ca fie­rul insernneaza firea oarnenilor care locuiesc in Ninive, iar magne­tul, iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care opre;;te :;;i tine pe oa­rneni c~nd se curiitesc de pacate, precurn scrie: Fiti sjinfi, ca Eu srmt Sjfint! Insii pe niniviteni, fiindca se \'ntinasera cu pacate, Dumne­zeu i-a liisat sa se pedepseasca. $i precurn eu am ajuns ;;i am curatit fierul de rugina ;;i 1-a primit iarii:;;i magnetul, a:;;a a ajuns :;;i Iona cu propovaduirea pocaintei. $i fiindca noi ne-am pocait de fiiriidelegi­le noastre, pocainta noastrii a stat inaintea lui Dumnezeu §i milosti­virea Lui ne-a primit ca ;;i intai.>>

Atunci, viizand ceilalti filosofi prealnteleapta pilda a acelui filo­sof, s-au mirat ;;i i-au multumit. Insa unii dintr-in;;ii !-au zavistuit in cugetele lor ;;i, cu un chip 1ndemanatic, !-au omorat peace! bla­gocestiv filosof.

Ascultati, o, parinti! lata ca v-am spus propoviiduirea lui Iona spre pildii. Cel ce are urechi de auzit, sa auda §i sii nu se intoarcii Ia altele spre vatiirnarea sufletului siiu. Ca precum ace! filosof mai ]na­inte a zis deslu:;;itpentru propoviiduirea lui Iona, a;;a :;;i eu ciitre voi. $i precum magnelul pe fier nu 1-a liisat, macar de~i Ia ina! time era, ~i de catre patru vanturi lovindu-se, dar pe urma, din pricina ruginii,

80

I'reacuviosului piiriutc/ui nostru Nil Izvordtoml de 1v1i1; Cavsocnlivitul

1-a lasat, ~i iara:;;i, dupa ce s-a curatit de rugina, 1-a primit magnetul :;;i 1-a ridicat, a;;a :;;i Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea a ti­nut :;;i tine Muntele acesta precum tine magnetul pe fier.

Daca magnetul, lucru ne!nsuflept fiind, atata putere tragatoare are, dar Doamna noastra, Niiscatoarea de Dumnezeu, cum sa nu tina Muntele acesta cu atottiitoarea ei putere, precum singuri ve­deti? $i precum suflau vanturile §i clatinau magnetul, ca sa lase pe fier, §i n-au putut, a;;a se ridica ~i neamurile asupra acestui Munte §i in tot chipul umblii sa-l riipeasca din mainile Maidi Domnului, cu feluri de eresuri, dar n-au putut panii acurn. Insa mai pe urmii, prin slobozirea lui Dumnezeu, se va liisa din mainile Maicii Dom­nului, nu din slabiciunea ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru pacatele celor ce locuiesc !ntr-!nsul, care sunt ca o ruginii in­aintea Maicii Domnului, :;;i langa rugina pacatelor :;;i a necuriitiilor trupe§ti, monahii Muntelui acestuia au adiiugat :;;i alta fariidelege a pierzarii, adica aceasta: a avea !ntre dan;;ii vrajba. Case lnvriijbe§te o manastire cu alta, un schit cu alt schit, o chilie cu alta chilie :;;i si­nodiile11ntre dan~ii.

S-a prapiidit dragostea dintre monahi, pentru aceea or sa se lepe­de din Impariitia cerurilor~ cii unde nu este dragoste, niciDarullui Dumnezeu. Dar ziceti: cii noi slujba noastrii o citim, gi canonul nu-l lasam, :;;i mancarea Ia ceasul randuit piizim. Eu zic vouii cii slujba cu grabire nu pliite:;;te nimic, ca nu este primitii, precum scandura cea putredii tamplarului. $i Liturghia cea cu grabire nu folose:;;te pe preot, precum :;;i acul eel rupt croitorului. $i cat folos are fierul de Ia rugina, atilt folos are de Ia post eel ce are pornenire de rau asupra a! tuia. Ca daca veti subtia grumazul vostru cu postul ca panza, :;;i sa uscap trupul vostru ca tarul, :;;i intre voi nu vep avea dragoste :;;i unire cu cuditia trupului, nici un rod a! dreptiitii nu aveti. Precum ati auzit cele pentru Nichifor cu Saprichie.

Vai monahilor veacului de acum! Cii Dumnezeu, pentru dragos­tea monahiceascii, i-a izbavit din robia lumii :;;i i-a ad us Ia loc lini:;;tit :;;i pa;;nic, sii vietuiascii fiirii de osteneala :;;i grija trupului. Iar ace:;;ti nemonahi s-au fiicut nemultumitori ciitre Dumnezeu, au lasat slo­bozenia mantuirii ;;i au defiiimat buna petrecere, s-au dat la griji de-

1 Ob~tile de calugari.

81

Mimmile, vedeniile ~i cuvintele

§arte §i se ostenesc peste masura Ia cele trupe§ti. Ca cheltuiesc toata petrecerea lor pentru hranii §i mangaiere a striciiciosului trup.

$i doresc cu tot sufletul petrecerea cea pierzatoare, §i cu nesimti­ta pricinuire zic: in vremea' de acum, trebuie cineva §i sa se chiver­niseasca, ca cu greu este a trai, daca omul nu se va griji de cele pii­mante§ti. $i a§a, cu aceasta rea socotealii, se leapada de fericita nea­goniseala §i doresc §i se silesc mai presus de cele de nevoie: sa faca case mari, frumoase §i riisfiitate mai mult decat mirenii, se nevoiesc sa aiba multe feluri de mancaruri §i bauturi indulcitoare, §i alte lu­cruri pamante§ti care intuneca mintea §i, din aceasta pricina, vin in­tru nesimtire §i, deznadiijduindu-se, defaima mantuirea lor.

Precum Dumnezeu a izbavit pe evrei din robia lui Faraon §i i-a ad us !a piimantul fagaduintei, §i ei s-au aratat nemultumitori, a§a §i

monahii Muntelui acestuia, s-au aratat nemultumitori catre Dum­nezeu, Cel ce i-a izbavit din robia lumii §i 1i acopera de multe pri­mejdii in Muntele acesta.

Precum evreii aceia au rastignit pe Domnul §i s-au lipsit de bu­natatiJe cele ve§nice, a§a §i monahii, au scos pe Imparateasa mantu­irii §i au primit pe pierzatoarea, adica grija cea tulburata penlTu cele pi'imante§ti, prin care I§i vatama sufletele lor.

Insa vii zic, fratilor, ca de ati fi luat aminte la pomenirea mortii §i

!a ie§irea sufletului din trup §i ducerea din viata aceasta, nu era sa va griji\i atat pentru cele pamante§ti §i trupe§ti, fara numai di v-a lntunecat nesimtirea voastra §i v-a bagat intru !ntuneric §i in um­bra mor\ii §i a pierziirii, cava grijiti numai de cele de§arte §i nu pu­teti vedea stralucirea adevarului. Adicii nu vedeti cimitirul mortilor

' ' ' in toate zilele inaintea voastra? Nu vede\i pe cei mor\i ingropan-du-se In pamant? $i dupa pu\ina vreme scoaterea din mormant, nu­mai ni§te oase goale §i deznodate, care nu dau glas nicidecum, §i le aruncati unde voiti, cape ni§te sfaramiituri de pietre?

Acum socotiti bine: daca sfar§itul omului este astfel, ce va griji\i §i va intuneca\i in de§ert, privind numai Ia aceastii de§artii viata? Scu­la\i-va, fra\ilm~ gi apucati calea cea dreapta a adeviirului, cii eel ce um­bla in in tun eric nu §tie unde merge, ci tot intru intuneric ramane, iar eel ce umblii intru lumina gase§te Raiul §i se sala§luie§te intr-insul!

0, preacinsti\i parinti, cum v-a stapanit intunericul pacatului §i nesimtitori v-a fiicut? $i umblati pe drumul pierzarii §i ziceti: «De

82

Preacuviosului ptlrintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

nu ne vom griji de multe ~;i nu ne vom osteni pentru trebuintele tru­pului, nu putem trili Ia acest Joe.>> Eu vii intreb, o, parintilor: pentru ce ati venit Ia acest sfant Joe? Sa muri\i dupa trup sau sa traiti dupa trup §i sa muriti cu sufletul? Fiindcii a§a este ne'intelegerea voastra, umblati intru intuneric §i J:n umbra mortii.

CAP22

Pentru saracul strain din Sfanta Ana

lata, fra\ilm~ cii Dumnezeu v-a trimis adevarata stralucire de ade­var, care lumineaza foarte stralucit §i va arata pildii vie a negre§i­tei vieti, precum §i astazi vedem ca este un sarac strain vietuind Ia Sfanta Ana, locuind lntr-o pe§tera cu rea patimire, neagonisitor §i singuratic desavar§it, traind cu milostenie (!nsa de§ert de cele du­hovnice§ti), in toate zilele II vedeti cum traie§te cu astfel de neago­niseala. Dar sa nu cercetati celelalte fa pte ale lui, ci sa urmati numai negrijirea lui. Cii are acum 30 de ani in aceasta vietuire asprii, unde nu are nici materie de a aprinde foe, nici argint, nici aur, nici a§ter­nut, nici bucatarie, nici ceva sa vanda sau sa cumpere. $i cum a tra­it atatia ani?

~i daca veti zice: ca noi l-am miluit pe el, iata ca §i Dumnezeu va miluie§te pe voi cu milostivirea Sa, din milosteniile cregtinilor. Pentru ce, dar, nu tineti §i voi neagoniseala, ci intaratati pe Dumne­zeu cu multa ingrijire a voastra? $i precum un om, cand implete§­te giiitan1 cu trei fire: un fir alb, altulro§u §i eel de-al treilea negru, §i 11 lucreazii strans, §i se face atunci vargat, asemenea se arata §i Ia cre§tineasca petrecere. Cea alba este adamiceasca fire, fiindca pe Adam 1-a zidit Dumnezeu curat de pacat, ca zapada alba; pe urma s-a mandrit omul §i a pierit albiciunea, §i, de nu va veni ajutor de sus, singur nu poate sa se inalbeasca.

Iar eel l'O§U este ajutorul eel dintru iniil\ime, Fiullui Dumnezeu, Care S-a intrupat §i ~i-a varsat Sangele pe cruce pentru mantuirea oamenilor.

1 $iret (lmpletit ori r3sucit) de lfina, matase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de lmbracaminte.

83

i\t1illtlliile, vedeniile $i cuvintele

Iar eel negru este vietuirea cea monahiccasdi, ca monahul tre­buie sa fie totdeauna mahnicios ~i ticalo§it §i gatit totdcauna spre a omori razboaiele, ~i dind v;;t auzi trambita gata, sa dea navala §i sa biruiasca pe vrajma§ii lui, §i cu mare luare-aminte, ca sa nu-l biru­iasca §i sa-l omoare vrajma§ii pee!.

Dar monahii cei de astazi s-au intunecat §i s-au dat cu totulla multa grija a vietii, au lepadat preafrumoasa floare a vietii monahi­ce§ti cea lini§tita §i fara de grija, §i au defaimat mantuirea lor, §i au ales pierzarea. Lauda §i fericesc minciuna, §i se in tore de !a adevar, §ide purtarea de grija a sufletului se lenevesc, silindu-se la rapire §i la a judeca pe aproapele.

CAP23

Pentru puturoasa lepra a grairii de rau

Puturoasa lepra a grairii de rau ;;i a osandirii stapane;;te ~i-i odih­ne;;te pe monahi, aceasta osandirc inlepro§eaza pe om mai mult de­cat toate celelalte gre;;ale §i patimi, ;;i aceasta este o necinste peste fire !a oameni. Ca parerea 9i mandria s-au impreunat amandoua §i au nascut pe osandire, care este intru toate netrebnica. Pentru ace­ea nu o a primit pe ea nimeni spre nunta, pcntru uraciunea ei, §i a nascut de la muma ei vanzarea, ;;i aceasta fiindca era prea urata, ta­tal ei o a primit moa§a lui, ;;i a nascut pe vrajma§ul vietii, §i acesta s-a impreunat cu fiica nalucirii, §i a nascut pe pipaire, care s-a numit nebagare in seama, ;;i nebagarea in seama a nascut fii, parte barba­teasca §i muiereasca.

Cel dintai fiu s-a numit pomenire de rau, iar cealalta sora zavis­tia, §i acela a luat de sotie pe sora sa, ;;i a nascut cu aceasta fiu, pe netrebnicie, ;;i s-a numit ucidere, care ucide sufletul omului, adica patima uciderii are multi:\ netemere de Dumnezeu. $i acum cine es­te stramo§ al preainrautatitilor acestora? Este osandirea, fiindca slu­jitorii Luccafarului prind pe om in cursele poftirii, parerii ;;i naluci­rii. Ca omul, nalucindu-se, cade in cursa mandriei ~i se stapane§te §i se trage inauntru, in mistuitorul osandirii. Precum ;;i Luceafarul s-a nalucit §i s-a mandrit ;;i a cazut in mistuitorul iadului, §i se ar­de in flacara adancului, gi se naluce§te ca este in roua slavei lui, §i

84

Preacuviosului prlrintelui nostru Nil Izvorfitorul de Nih~ Cavsocalivitul

se nevoie§te sa arunce gi pe om lntru adancul osandirii. Pentru ca omul, oricat ar judeca ~i ar osandi pe aproapele, nu se satura, :;;i cat judeca ~i osande:;;te, toate la dansul se lucreaza §i la capullui se in­tore. $i nu cunoa:;;te, ticalosul, :;;i se nume:;;te pe sine curat, cu adeva­rat fiind necurat.

Ca eel ce judeca pe altul are pe puturoasa buruiana a vanzarii Iu­dei, pentru ca, cand judeca :;;i osande~te, zice cuvantul vanzarii, adi­ca ca cutare a fa cut aceasta ;;i aceasta. Porunce:;;te mincinoasei mar­turii §i marturise§te ca este a~a cu adeverire, :;;i pe de alta parte se umfla zavistia §i zice: «De ce sa fie a:;;a 7>> $i pe urma il prime§te am­bitia §i nebagarea in seama ajuta zavistiei §i zice: «Eu nu catadicsesc sa fie a:;;a!>> $i inlauntrul acestora intra pomenirea de rau, care mijlo­ce~te pieirea :;;i lucrarea pierzarii, prin care vine moartea. $i fiindca oamenii sunt patima:;;i, se robesc de pofta a noua patimi, §i aceasta poftire este nalucitorul scaun a! Luceafarului, care se naluce§te ca are cele noua cete ale puterilor, §i se socote§te neputinciosul ca este tare, §i a§a a intrat in §arpe :;;i a indemnat cu neputinta lui pe stra­mo:;;i :;;i le zicea: «Gustaj:i §i vedej:i, ca nu cu moarte vej:i muri, ci vej:i trai §i veti fica ni:;;te dumnezei!» $i amagindu-se, au mancat ~is-au dezgolit de dumnezeiescul Dar. $i acum cine poate sa zica: <<Eu sunt imbracat §i tu e~ti goJ!,,? lata ca amandoi sunteti goi §i nu vii vedej:i, adica nu va cunoa§teti, §i pe altulll judecaj:i ca este go!.

Pentru aceasta, a judeca §i a osandi, mai mult decat toate patimi­le, lepro§eaza pe om :;;i il face vinovat inaintea lui Dumnezeu. Iar eel ce nu judeca, nu gre~e§te !a Dumnezeu, precum scrie: Nu judecati, ca sa nu fiti judecafi; nu osfindifi, ca sa nu fiti osfindifi! Fiindca toti oame­nii deopotriva sunt patima~i §i vinovati gustarii. Ca precum nu este cu putinta sa se nasca pruncul tara intinaciune de sange, a~a nu este cu putinta §i omului sa fie fara de gre§eala.

CAP24

Pentru baie !ji pentru Wja cea cu incuietoare

Nu se cade noua sa ne judecam unii pe alj:ii, fiindca atunci ciind ne-am botezat ne-a curatit Dumnezeu de pacatul eel stramo:;;esc :;;i ne-a dat §i o baie cu u:;;a §i incuietoare, sa se lnchida §i sa se deschi-

85

lvlimmile, vecleniile §i cuvintele

da. A facut §i un mo§tenitor al1ui §i i-a dat cheile, ~i i-a dat §i stapa­nire, ca atunci cand va deschide sa fie deschis, ;;i cand va inchide sa fie inchis.

Iar cei de astazi mo§tenitori au pierdut cheile §i nu au cu ce sa deschida U§a baii, §i oamenii se in tina cu murdariile lumii §i raman nespalati, ;;i nu §tiu ca sunt intinaj:i ;;i necurati.

~i viind Mirele sufletelor ;;i vazandu-i intinati, ii intreaba: «Cum ati venit aici nespalati ~;>i necuraj:iti?>> ~i ei, ne§tiind ce sa raspunda, taceau. Atunci intreaba ;;i pe mo§tenitori (duhovnicii): «Cum au ve­nit ace;;tia aici necuraj:i fiind? Nu cumva nu au venit Ia baie sa se spele?>> Iar mo;;tenitorii raspund can-au venit. Atunci Mire1e cere cheile, §i ei raspund ca nu le au. ~i ii intreaba Mirele: «Ce s-au fa­cut cheile curateniei Darului, a !ega §i a dezlega 7>> Raspund ca le-au pierdut intru multe1e griji ce1e degarte. Auzind Mirele acestea, S-a miiniat asupra lor §i a poruncit s1ujitorilor sale lege mainile ;;i pi­cioarele ;;i sa-i arunce intru intunericu1 eel mai din afara ;;i in focul eel ve;;nic. Ca bine era unora ca ace;;tia sa nu se fi mai nascu t. 0, vai de voi, ticalo§i duhovnici! Cavin la voi saracii pacato;;i de se martu­risesc ;;i, in Joe sa-i indreptati, voi mai rau ii ~azvratiti §i le cereti ras­p1atire de bani, de trei ori tlcalo§i1or! Aj:i 1argit gur~ iadului §i 1-aj:i umplut de suflete omene§ti, ;;i ati pricinuit mare !ipsa Raiului, ;;i v-ati intovara;;it cu dracii, §i aduceti spre jertfa satanei sufletele sa­racilor cre§tini, ca ati amagit ;;i aj:i ingelat Ia marturisire pe fiii VO§tri cei duhovnice;;ti cu prea lasarea, precum voij:i voi, dar nu precum scrie in canoane, din pricina ca voi, duhovnicii, nu aveti unire intre voi, ca sa paziti randuia1a canoanelor, ci avej:i ;;i tineti a voastra de­osebita lege.

CAP25

0 povestire infrico~ata cu un duhovnic

Intr-o chinovie era un tiinar frumos, §i era nestapanit, §i vietuia dupa voia lui, §i avea bani ascun§i. ~i venea Ia duhovnicul chinovi­ei de i§i marturisea gandurile in toate zilele. Iar duhovnicul, pati­ma§ fiind, vaziind frumusetile tanarului, s-a ranit spre dansul §i ii facea pogoramant !a orice vroia. Iar tanarul, vazand pogoramantu1

86

Preacuviosului piirinl-elui nostru Nillzvorfitorul de Mi1~ Cavsocalivitul

duhovnicului ;;i ca nu-l mustra pentru nici o gre;;eala, a luat indraz­neala, §i ?rice ii zicea giindul facea. ~i traia numai spre pierzarea su­fletului. In sfar;;it, a murit tanarul, moarte trupeasca ;;i sufleteasca, §i 1-au inmormantat In pamant.

Iar Ia 40 de zile d up a mom·tea lui, i-au fa cut pomenire §i trape­za bogata, ;;i dupa sfargitul trapezei a facut cuviint duhovnicul §i-1 lauda ca a fost fiu al ascultarii (§i cand zicea acestea, s-a arata~ eel mort in trapeza, inaintea tuturor, §i asculta cuvintele ce le zicea du­hovnicul): ca era curat, §i altul asemenea ca el nu era in chinovie, smerit, neiubitor de argint, nevoitor ~i postitor; pe urma a laudat ;;i moartea lui, ziciind ca a dat sfilr§it cuvios.

Atunci a raspuns tanarul eel mort §i a zis: «Cat sfar;;it cuvios am dat eu, sa dai ;;i tu acum, care te-ai facut pierzator sufletului meul>> ~i intorcandu-se spre ceilalti care erau de fata, a zis: «Ascultati voi cuvantul meu, ca acest in§elator §i mincinos duhovnic, cate l~ude a zis pentru mine, toate sunt minciuni, fiindca el avea rea gandi­re §i voire a sodomiei asupra mea, §i pentru aceea rna lauda atata.» Atunci a raspuns duhovnicul ;;i a zis: «Tu, fiul meu, ai murit, ;;i cum a~u:n te-ai aflat aici?» Iar eel mort a zis: «0, in;;elatorule, ai gura in­ca §I vorbe§tr? Nu ajunge ca m-ai facut sa ard in gheena? Cerna mai lauzi !a acele bunatati pe care eu n-am facut? Ca facand voile mele cele spurcate, Jti spuneam gandurile mele cele rele t;;i tu nu ma in­dreptai, ci m-ai facut de m-am pierdut, ;;i acum cu laudele tale rna arzi mai mult in mijlocul flacarii sodomitenilor.>> ~i aceasta ziciind eel ce s-a aratat, a navalit asupra duhovnicului ~i 1-a apucat de gru­ma:, zicandu-i: <<Vino §i tu, in;;elatorule 9i amagitorule, sa mergem amandor acolo unde mi-ai gatit tu mie Joe de odihna, ca sa cuno;;ti cu lucrulin cate ticalo§ii rna aflu eu!»

~i 1-a ridicat pe duhovnic pe umerii lui, §i au ie§it afara prin poar­ta cea mare a trapezei, §i indata s-a desfacut pamantul §i i-a inghitit pe arr:andoi, §i s-au pogorat in adancimea pierzarii §i in pipaitul ~~­tunenc, unde este focul eel ve9nic gatit sodomitenilor.

87

MiJumile, vedelliile $i cuvintele

CAP26

Pentru alti doi duhovnici '

Asculta alta asemenea: fny~rt~le Crit~lu~' erau multe manastiri, intre care era ~i un schit

cu parm\1 sch!te:, §1 av:a doi duhovnici, care impotriva se purtau unul cu altul. ~a unul mvata pe fiii lui cei duhovnice§ti ca postul nu folose§te atat pe om, ci patimile daca illupta 11 vatama. Iar cela­lalt ~uhovnic invata pe fiii sai cei duhovnice§ti sa posteasca, §i im­potrrva celwlalt graia ~i zicea ca multa mancare este ceea ce aduce patimile §i le intarata. Celalalt iara§i zicea ca din min tea omului se porn~sc patimile, iar nu din mancare. Iar eel de-al doilea zicea ea ro­dul dm porn se ~ace, §i cane! pomul se adapa, se !mputerniee§te mai mult. A§a este 91 la om, ca mancand §i band, se intaresc patimile §i se pomesc asupra omului.

. ~iA a§a pr!cindu-se amandoi, nu se pleca unul altuia. Iara§i eel dmta1 §1 ~el~Ialt se numea~ unul pe altul placator2 de oameni. ~i zi­eea eel ~mtaq1 aeestea, ca Dumnezeu a lasat postul numai in zile­le cele ra~dw:e ale posturi!ot~ §i miercurea, vinerea §i Junea, iar in eelelalte ~!le sa dezlegam, ca cine poste§te sambata §i duminica este ne1ertat §1 blestemat.

~i auzind acestea fiii lui cei duhovnice§ti, au erezut a§a, §i man­cau bAueate once gaseau neopri}i, §i beau vin pana Ia satiu. ~i a1;1a crescan~ pat1m1le, au odraslit necuratia intru izvodirea lor, 1;1i s-a in­tun~cat mJeleger:a lor, §i nu mai intelegeau ce este petrecerea mo­nah!~easca. ~1 ava:1d ganduri spurcate intre dan§ii, se imparhi§eau cu Sfintele Tame fara mustrare de con§tiinta. ~i murine! duhovnicul lo: acela care dezlega_, po:turile, I:au 1;1gropat In biserica, ca pe un sfa;1t, ~e-a curmez19 Ianga strana 1mparateasca de-a stanga.

VInAh-o noapte a mtrat ecles1arhul sa gateasca candelele §i vede ca sta~anescul Jet ardea, §i degraba s-a dus !a egumen §i i-a spus. ~i a~zmd egumenul, s-a pogorat §i, venind in biserica, vede ca cu ade­va:at ardea cu nematerialnic foe, fara sa se mistuiasdi, §i cautand In Sfantul Altar, a vazut un barbat imbracat cu podoaba arhiereasca §i

'Insula Creta. 2 Dornic de a face pe placullumii, pe potriva duhului Jumcsc.

88

Preacuviosului piirilltelui noslru Nil Jzvorfitorul de tV1il: Cavsocalivitul

doi ingeri lmbracati cu haine albe liinga dansul, ~i atunci a cunoscut egumenul ca este dumnezeiasca veclenie, §i a lncuiat U§a bisericii. $i vede ca au ie§it din Sfantul Altar doi ingeri lmbraca\i In haine al­be, §i au venit Ia mormantul cluhovnicului, ~i au scos trupul afara, §i !-au ridicat cu multa cinste §i evlavie, :;;i l-au pus inaintea Sfantului Altar. $i a iqit §i arhiereul din Altar, }inand In maini Sfantul Disc, §i 1-a pus Ia gura celui mort, :;;i-1 lovea pe spate, :;;i de cate ori 11 lovea, atatea particele de Stapanescul Trup cu care se imparta§ise ie§eau in Sfantul Disc. ~i intord\ndu-se arhiereul cu Sfantul Disc, 1-a\pus

pe Sfanta Masa. Pe urma a luat §i Sfantul Potir ~i 1-a pus Ia gura mortului, ~i iara§i

il Iovea Ia spate, §i a:;;a a ie:;;it :;;i Sfantul Sange, cu care cu nevrednicie s-a imparta§it (ca precum preotul curvar sc opre§te de Liturghie, ase­menea §i eel ce marturise§te §i face pogoramant, :;;i nu canonise:;;te du­pa canoane, §i nu paze§te Taina Marturisirii, :;;i tot asemenea §i tot eel ce-§i ia bani de la cei ce se marturisesc, ca plata pentru marturisire, se opre§te de Liturghie). $i dupa ce a luat arhiereul Trupul §i Sangele eel Stapanesc de Ia eel mort, a zis ditre dansul: «Du-te de !a Mine in focul eel ve§nic al osandirii, uncle ti-ai gatit tie loc §i ucenicilor tiii!>>

~i numaidecat ingerii cei imbracati In haine albe au rapit fiira de cinste trupul mortului :;;i 1-au aruncat in mormant §i, batandu-1 cu pietre, !-au ingropat, acoperindu-1 cu pietre, :;;i 1-au lasat, :;;i indata

1-a impresurat flacara focului. Dupa aceea s-au dus degraba §i au ie:;;it pe a doua u:;;a a bisericii

acei doi ingeri, de au adus :;;i pe al\i morti, pe fiii lui cei duhovni­ce§ti, care murisera de curand, :;;i i-au pus cu evlavie lnaintea Alta­rului, unul cate unul pentru Sfintele Taine cu care se lmpartii§isera cu nevrednicie. ~i tot asemenea a venit arhiereul :;;i a luat de Ia to\i Sfantul Trup :;;i Sfantul Sange, in Sfantul Disc §i In Sfantul Potir, pre­cum :;;i de Ia duhovnicul lor. ~i pe urma le-a zis: «Duceti-va de Ia Mine, cu duhovnicescul vostru parinte, Ia ve:;;nicele munci ale iadu­lui!» ~i atunci cei imbracati cu haine albe ii tarau cu necinste :;;i i-au aruncat in mormintele lor, aruncand cu pietre lntr-ln:;;ii pana i-au ingropat, tot batandu-i cu pietrele.

~i vazand egumenuJ acestea, impreuna Cll aprinzatoru] de can­dele, s-a infrico§at r;;i s-a cutremurat, :;;i zice: «Ce este aceasta ce s-a

89

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

facut?>> $i indata a toeat ~i s-au adunat toti fratii schitului, §i le-a spus egumenul toate cate a vazut cu de-amanuntul, §i a poruncit sa se desehida mormintele, §f de acolo a ie§it putoare nesuferita, dar trupurile nu le-au gasit, §i a tinut putoarea aceea ~>apte zile, dupa numarul celor §apte pacate de moarte. Vai de unii ca ace§ti duhov­nici! Ca levine pieirea, ca Ia o tarina coapta eand vine ardere de foe, §i cata materie afla intr-insa, o arde toata.

Tot a§a este §i multa cuvantare Ia om: cat deschide vorbele, a tat se aprinde a judeca ~i a osandi pe oameni, fiindca se intuneca min­tea din multa cuvantare a judeciipi §i vine omului sfar§ire Ia inima §i socote§te ca-l doare, §i de aici se grije§te de multe bucate §i aprin­de vapaia patimilor, §i se indulce§te totdeauna de ele §i zice, pen­tru ca este mult incarno§at', de acea se face aprinderea. Insa este ~i aprinderea, dar de nu va fi materia, nu se aprind patimile. Precum un cazan de rachiu, cand nu are inauntru pra9tina2 cu apa, nu este cu putinta sa scoata rachiu. $i iara§i, de va avea pra§tina, scoate ra­chiu cand se infierbanta cazanul, §i eilta pra§tina pune cineva, atilta rachiu scoate.

A§a gi omul: pantecele lui este ca un cazan, §i cate bucate pune intr-insul, atilt se infierbanta patima §i scoate samanta, §i cu cat in­multe§te bucatele, cu atilt se imputerniceaza patimile, §i dl.t se in­franeaza de bucate, a tat se imputineaza §i patimile. Ca din gre§elile omului se inmulte§te §i scurgerea trupului, adica: din buna petrece­re a trupului, din multa cuvantare, din defaimare, din a judeca §i a osandi, din multe feluri de bucate, din multa mancare, din desfiita­re, din grairea de rau Ia masa, din a mangaia pantecele cu acestea §i din aducerea aminte a pricinilor patimilor. Ca precum este Ia mate­riile rachiului, daca cazanul capac nu are, cum poate sa curga spir­tul? $i iar, daca are capac §i pra§tina nu are, nu izvora§te rachiu, a§a este §i trupeasca aprindere.

Adica: daca va lipsi grija pantecelui, trupul nu face aprindere; §i

daca mancarurile leva avea, iar pricini!e patimilor nu vor fi de fata, adica obraji frumo§i nu are, nu vine Ia poftirea impreunarii. $i da­ca intalnire are cu fete smintitoare, §i vorbire nu face, nu se tulbura min tea.

1 Dedat cugetarii trupe~ti. 2 Borhot.

90

Preacuviosului piirintelui nostril Nil Izvoriitorul de !VIi;~ Ca-vsocalivitul

Asemenea §i eel ee are intalnire cu oamenii §i nu se sloboade de Ia multa vorbire, nu se robe§te de grairea in de§ert §i nu judeca pe aproapele, nu vine Ia invrajbire ;;i sa osi'mdeasca Ia masa, precu~ fac oamenii cei de astazi imprejurul mesei, ca mananca, beau, gra­iese de rau §i defaim.a pe cine voiesc.

0, ticalogilor, nu va ajunge ca intinati drumul mantuirii voast~e? Ci voiti sa lntinati §i imprejurarea mesei §i a ~ainii cea de t~at~ zlle­le, cu cuvantarea in de§ert §i cu a defaima, a JUdeea §I a osand1.

CAP27

Pentru striimo(?ul Adam

StramO§UI nostru Adam, cand a ie§it din Rai, a gasit samanta de buruiana ce a rasarit din pamant, care s-a siidit de Ziditorul a toate, §i 0 a numit roada a pamantului, adica grau. $i mancand, s-a intarit inima lui cu acea hrana, precum zicem astazi. $i udand graul cu la­erimile lui, il manca a§a, nemacinat §i tara de foe, pana ee a nascut pe Cain, pe fiul neaseultarii, fiind_:a Cain s-a nascut mai ~n~inte de a se pocai Adam lui Dumnezeu, cand a cunoscut pe Eva fara de sfa­tullui Dumnezeu.

Atunci a inceput a pisa graul §i a-1 sfarama ca bulgurul (ea pasa­tul) §i il uda cu lacrimile ce le varsa din ochi, aducand~-§i a~int~ de desfatarea Raiului, §i a§a 11 manca. Ca privind bunatat!le Ramlm, plangea cu amar. $i vanturand bulgurul, alegea faina cea marunta, 0 framanta ca pamantul §i manca cu suspine, pana cand a nascut pe fiul ascultarii, pe Abel, §i atunci, pentru aseultarea. lui. A~el c~a catre parintii lui §i catre Dumnezeu, §i pentru bvuna 1~1 :omta, a ZIS Dumnezeu lui Abel de a facut foe §is-au facut carbum, §I a pus Abel framantatura inlauntrul focului, jertfa bine primita lui Dumnezeu, pana ce s-a mistuit jaratieul, §is-a copt, §is-a facut pain~.$~ a ar.atat buna vointa Abel, ascultand euvintele lui Dumnezeu, §1 a lasat Jert­fa §is-a mlstuit pentru Dumnezeu, §i s-a facut cenu§a, §i pe urma a facut alta framantatura, §i a copt-o §i a mancat eu tatal sau.

Iar Cain, din zavistia lui, n-a vrut sa manance, gandind: de ce a vorbit Dumnezeu cu Abel, §i cu dansul n-a vorbit? Fiindca Cain s-a nascut mai inainte de pocainta lui Adam, iar Abel dupa pocainta. $i

91

Mimmile, vedeniilc $i ctlVintele

a dilcat Cain cuvintele cele ce s-au grait ditre Abel, pentru aceea s-a facut jertfa lui Cain urikiune inaintea lui Dumnezeu. Iar Abel nu a calcat cuvintele cele ce s-al} grait catre dansul, fiindca pocainta fa­cepe om sa se intoarca catre facatorul sau de bine, iar neascultarea pricinuie~te nemultumirea.

$i mancand Adam painea cea coapta, s-a multumit, ~is-a numit paine, §i aceasta are doua numiri: arton, adica framantatura, §i es­te indestulatoare pentru hrana omului. Iar cealalta: framantatura coapta in spuza, §i se imparte in doua parti: paine cereasca ~i paine pamanteasca. Cea cereasca hranegte sufletul omului spre a vietui, de se va manca cu vrednicie, adica Trupul lui Hristos, iar de se va manca cu nevrednicie, se da morpi.

Iar painea cea trupeasca hrane~te trupul, §i eel ce o manandi §i pe aceasta cu cartire i~i pierde mantuirea lui. $i intinaciunea celui ce mananca cu nevrednicie painea cea cereasca este aceasta: pati­ma trupeasca, uraciunea, nedragostea, zavistia, impatimirea, ravna spre cele rele §i iubirea de argint, radacina tuturor patimilor.

Cel ce are unele ca acestea §i mananca painea vietii, moare cu in­doita moarte: sufleteasca ~i trupeasca. $i eel ce i~i da banii cu doban­da Ia vecinul care are nevoie, daca nu se va pocai, nu este vrednic.

CAP28

Pentru tiicere

Painea cea simtitoare hrane§te trupul cando mananca cineva cu tacere §i cu multumire, atunci il hrane§te Dumnezeu. Iar nemultu­mirea este cand cineva nu are tacere !a masa, graind de§ertaciuni §i osandind, cu care i§i omoara sufletul nesimpnd.

Aceasta neoranduiala in ziua de astazi se afla mai vartos Ia idio­ritmiti. Ca de9arta cuvantare a mesei va este moarte a sufletului §i a trupului, ~i nu o simtiti, ca cum indrazniti a judeca pe aproapele vostru pentru gre§elile pe care le faceti §i voi? $i sunteti intru ace­ea§i osanda to}i, dupa cum scrie: lntru fiiriidelegi m-am ziimislit §i fn plicate m-a niiscut maica mea.

Ca Ia Sfantul Botez te-ai curatit, §i 1-ai spurcat cu intinaciunea lu­mii, ~i iara§i te-ai botezat cu Sfanta Schima, ci §i pe aceasta o ai inti-

92

Preacuviosului pilrintelui uostm Nil Izvorlitorul de 1\1i1~ Cavsocalivitlll

nat cu multa man care, cu lacomia pantecelui, cu a judeca §i a osandi §i cu invoirea gandurilor celor spurcate, poat: §i ~u lucrul. . . .

A§a ca fiind tu astfel nesimtitor, socote§h ca to\1 sunt mohps1t1 ca tine. Ca tu, §ezand !a masa, spurci auzurile oamemlor celor ce §ed cu tine cu osanda judecatii tale. Caci cand judeci In auzul oamem­lor, iei de §apte ori osanda, iar cei ce asculta, in§eptit. Pentru ace­ea zicem inaintea mesei Tatiil nostru. $i trece Dumneze~t cu vederea gre§elile noastre, §i ne da painea cea din toa:e zilele. In~a voia lui Dumnezeu nu se face, Hindea nu se paze~te tacerea mese1.

Dumnezeu o binecuvanteaza §i ne lasa1 noua gre§elile noastre, iar tie ti se cade sa mananci cu luare-aminte !a ce se va intampla !a ~asi, sa nu judeci, nici sa osande§ti, ca sa nu n;_ergi !n iad t~ §i cei ce te asculta din pricina ta. Nu care cumva te-a rmbracat pe tine Dumnezeu in haina mantuirii? lata ca amandoi purtati haina omo­raciuniF. Sa taceti la masa, fiindca tacerea !nviaza sufletul, tacerea este lumina a sufletului, care il povatuie§te spre mantuire, saturare a sufletului §i a trupului. Ca daca tad, mananci cu 1:ndestulare §i te

scoli satul de Ia masa. Iar cellimbut se scoala neindestulat de Ia masa §i pe urma, fla­

manzind cade !ntru lacomie. Tacerea mesei face pe om sa multu­measca I~i Dumnezeu §i cauta pace ca sa se izbaveasca de sminteli: $i ne izbiive$te de celriiu. Ca Dumnezeu a trimis !~ger. ca sa pazeas­ca trapeza de multa cuvantare a judecatii §i a Aosandm!.Iar oame­nii scarbesc pe Dumnezeu cu limbutia §i cu osand1rea. $t petrec pe sfiintul inger nu cu multumita, ci cu necinste. , " " . .

Aceasta !imbutie a judecatii a gasit materie mtre calugar: §: se molipsesc monahii Ia 9ederea mesei, §i mai vartos !amasa sch!te!lo: §i a chiliotilor incape, §i prapade§te sufletele lor. $; ca un leu" se a~a !a rucodelia schiteilor §i In portile manastirilor au mamtat, ca prors­to§ii cu haine lucioase, cu blani §i cu metanii scumpe!n maini, ies in poarta manastirii §i se preumbla cu 0 cautatura ighemoneasCa

3, vor­

besc cu limbutie, judecand §i osandind cil cutare a facut a§a §i cuta­re a facut cutare Iucru, §i pentru ce sa faca a§a? $i lncep o judecata

'Iarta. 1 f · d 2 Starea ornului vechir a lui Adan1 eel dlzut, In care omu se ace uctga? e se-

meni, prin vorbe ~i fa pte. 3lnf3tiqare ~i minil de sUip5.nitor.

93

lvfinunile, vedeuiile §i cuvintele

nesfar~iti'i, din care pricina de multe ori raman flamanzi, neputand manca din scarba limbupei lor, :;;i nu 0 simt, ticalo:;;ii.

Asemenea §i schiteii: :;;e<;lla Joe racoros, tinand rucodelia In mai­ni :;;i limbupa in gura in loc de rugaciune, :;;i judeca 9i osandesc orice vad :;;i orice aud, :;;i nesfat§indu-le toate, se risipesc Ia casele lor ca sa manance, :;;i Ia masa incep :;;i le spun toate cate au vorbit cu veci­nii, §i cu limbutia lor uita gustul miincarii :;;i fac multumirea mesei

A v ' I

msa aceasta se aduce lnaintea lui Dumnezeu ca o uraciune in Joe de multumita, din pricina ca judeca :;;i osiindesc, :;;i se suie inaintea lui Dumnezeu ca un fum de pucioasa.

Pentru aceasta asculta ce s-a intamplat: un cuvios se ruga lui Dumnezeu sa ierte pe cei ce judeca :;;i osandesc in vremea mesei :;;i pe cei limbuti, ce graiesc de:;;ertaciuni, :;;i silea pe Dumnezeu d~ mult: or~ a§a. Iar D~mnezeu: ca sa-l i'ncredinteze, a trimis pe inge­ru~ Sa~.~~ a. ad~nat I,ntr-un disc toate necuratiile ale judecatii §i ale osandn·n, §I le tmea m dreapta, :;;i se filcea ca trece pe dinaintea cu­vio~ul~i. Iar cuviosul, vazand necuratia cea din disc, s-a ingreto§at §I §I-a mtors fata indarat. Atunci ii zice ingerul: «Pentru ce, ava ti-ai in tors fata lndarat?» Iar cuviosul a raspuns: «Nu pot sa vad ne~~ra­tia aceasta §i sa sufar putoarea!» $iii zice ingerul iari'i§i: «Daca tu nu poti sa vezi ~i sa rabzi putoarea §i necurapa judecapi §i a osandirii numa1 o data, cum Dumnezeu sa o sufere in toate zilele, vazand-o inaintea Lui? $i cu indelunga rabdare, din multa milostivire, 0 rab­da in toate zilele!» $i s-a facut nevazut.

Tacerea cu intelegere face pe om de multa cinste vrednic, iar eel lim but este ingreto§at tuturor. Tacerea aduce Ia om rugaciunea, iar eel ce nu tace nu are rugaciune. Din limbutie §i din clevetire din a judeca :;;i a osandi cade omul in mii de rauta'p, din care toate ~atimi­le cele suflete:;;ti :;;i trupe§ti II stapanesc.

~ulta ~rija :;;i i~bire~ ~e a ad una bani intuneca pe om :;;i nu poa­te sa dobandeasca rugacmnea, ci o lasa, ca sa nu se pagubeasca de rucodelie. Taie rugaciunea, nadejdea mantuirii, §i i:;;i inmulte:;;te Ju­~rar~a ?ierzarii, :;;i din grija cea multa a invistierii' :;;i a imbogatirii I§I parase~te §I canonul.

1 lnavutirii, adunarii In vistierie.

94

Preacuviosului piirintelui nastm Nil Izvoriitarul de lvfir, Cavsacalivitul

CAP29

Pentru piirintii cei vechi, cum ziceau rugiiciunea

Parinpi cei mai dinainte ziceau rugaciunea intreaga :;;i desavar:;;it a:;;a: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiule :;;i Cuvantullui Dumnezeu, pen­tru Nascatoarea de Dumnezeu, miluie:;;te-ma pe mine, pacatosul!»

Iar cei dupa dan:;;ii au lasat pe «Nascatoarea de Dumnezeu>> :;;i zic numai: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiule ~i Cuvantullui Dumnezeu, miluie~te-ma pe mine, pacatosul!»

Iar cei de la mijloc au lasat §i pe «Cuviintullui Dumnezeu>> §i zic nu­mai: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie:;;te-ma!>>

Iar cei dupa dan:;;ii au lasat pe «Fiullui Dumnezen>> :;;i zic numai: «Doamne Iisuse Hristoase, miluie§te-ma!>>

Iar cei dupa urma lor, adica monahii vremii cei mai de pe urma, o sa lase :;;i <<Doamne>>, fiindca se nevoiesc pentru aur, §i or sa zica: <disuse, miluie:;;te-ma!>>

Dar cei dupa urma lor cum vor mai zice? Ca or sa lase :;;i pe «<i­sus» :;;i or sa zica numai: <<Miluie:;;te-ma!>>, ne:;;tiind cum sa se mai poarte, nici sa cunoasca cine sa ii mai miluiasca sau sa ii mantuias­ca, daca au lasat :;;i pe Iisus, numele eel mantuitor'.

1 0 micii explicafie, spre $tiin!ii celor mai de pe urmii: fu anul 1812 s-a ivit aici, In Sfiintul Munte Athas, intre mouahii ru?i din Miiniistirea Rusicon ?i Schitul Sarai, un eres care tiigiiduia milntuitorul11ume Iisus, pentru care s-nu izgo11it ln Rusin peste 1000 de monahi, cu preofi ?i diaconi, §i au riimas acolo.

Este vorba de o referinta la controversa despre lmiaslavie, lnvatatura ca Nu­mele lui Iisus I-Iristos este Dumnezeu. Aceasta a lost primita In chip dilerit de le­lurite comunit3ti ortodoxe, unde aceasta m3.rturisire a nascut onomatodoc~i eyi ·onomatocla~ti: imyaslavtsy ~i Imyabortsy. Dupa doar ditiva ani de la enuntarea acestei lnvataturi In car tea Muntii Caucazului (1907), de staretul Il~rion, disputa Intre lnchin3torii Nume1ui si oponenti a dip3tat accente dratnatice. In 1912, car tea a lost interzisa de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse ~i socotita o ratacire; Patriar­hia Constantinopolului a asemanat a~a-zisa rat3cire cu panteismul. Deja r3spfm­dita !ntre monahii rusi athoniti din Manastirea Sf. Pantelimon (numWi Rusicon de copist) §i Schitul Sf. Andrei (numit In nota Sarai: aici chiar staretul era dintre imiaslavtsy), credinta In numele lui lisus a lost risipita brutal de soldatii 1'U$i sositi !n Stantul Munte cu o nava de razboi. Dupa ce episcopii trimi9i de sinodul rus au triat calugarii, sub amenintarea baionetelor, tunurilor de ap5 $i a doua mitraliere, !nchinatorii Numelui, aproape 1000 de suflete, au lost exclueyi din treapta mona­hali'i ~i exila\i In diferitele gubernii ale Rusiei. Mai putin de o duzina s-au intors In Athos. Copistul, care a notal din gre~ea!a 18121n loc de 1912, ne ofera lnsa o

95

lvfimmile, vedeniile ~i cuvintele

Pentru aceasta zic: dind vor trece de patru ori dite 25 de ani, adi­ca 100 de ani, de !a 1775 pana !a 1875, oare pana atunci in ce stare o sa ajunga viata monahice?sca? ~i dupa aceasta, cand vor mai trece de trei ori cate 25, adica de !a 1875 pana !a 1950, care este in mijlocul veacului a! optulea de !a zidirea lumii (7500), ce va mai fi? ~i oare cata tulburare are sa se faca in timp de 100 de ani, adica de Ia 7400 pana Ia 7500 de Ia zidirea lumii? Ce rapiri or sa se faca? Ce ameste­care de sange, stricare de copii, sodomie, curvie, preacurvie §i toate alte faradelegi pierzatoare, §i pricire neincetata, !neat nu o sa se ga­seasca nici lnceputul, nici sfar§itul intre toate neamurile?

CAP30

Pentru al optulea Sobor

~i pe urma celor mai de sus o sa se faca al optulea Sobor. Acesta o sa aleaga binele din rau §i pravoslavia din eresuri, precum Ia arie se alege graul din pleava §i din paie: graul pentru oameni §i paiele pentru foe. ~i o sa se faca pace la putina vreme §i pe urma iarat;;i o sa se intoarca Ia vicleguguri §i Ia tot felul de rautate care duce spre pieire. Ca nu o sa mai socoteasca ce este frate sau sora, tata sau mai­d\. Ca fiul se va impreuna cu maica lui §i tatal va strica pe fiica sa, §i nu vor cunoagte de cununie religioasa, numai vor avea o singura invoire spre curvie, ca !a Sodoma gi Gomora.

~i inca gi spre mai rau, ca fratele va avea pe sora in Joe de muie­re t;;i fiul asemenea pe mama lui. ~i va omori fiul pe tatal lui, ca sa curveasca cu slobozenie cu mama lui, §i alte mii de rautap se vor face. ~i pe cat vor spori rautatile, atata t;;i nerodire va fi pe pamant. Ca iubirea de avupi povatuiegte spre pierzare, iar neagonisirea spre mantuire. Pentru ca mantuirea omului se primejduie§te sa se pra­padeasca din pricina iubirii de averi, ca aceasta aduce sara cia In lu­me §i prapade§te imbel§ugarea, §i aceasta pricinuiegte dihoniile1 in

interesanta perspectiva istoridl. El transmite posterit5tii di eresul era tagaduirea Numelui, onomatoc.lasmut ceea ce e diametral opus perceptiei contemporane, ca­re li socote$te eretici pe exilatii onomatodoqi. Exista azi In Athos doar c5tiva zeloF lnchin5tol'i ai Numelui, numiti de restul monahilor onomatolatri.

1 Dezbin<lrile, vr5jm5$iile, discordiile.

96

Preac.uviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cnvsocnlivitul

lume, care au inca put §i intre monahi astazi, intre aschitei t;;i Ia pust­nici, t;;i mai vartos in toata lumea.

Iubirea de argint este scaun a! lui Antihrist, ca precum prorocii au prorocit venirea lui Hristos, a§a §i aceasta (iubirea de argint) a ad us minciuna in lume, pe multa ingrijire a pierzarii §i a faradelegii, §i momindu-se cu minciuna, oamenii fac taradelegi, nedreptatesc, rapesc, fiindca adevarul !-au pierdut, iar minciuna 'i:mparate§te. Adevarul este Intruparea Mantuitorului Hristos §i propovaduirea Evangheliei. Iar minciuna este aratare a lui Antihrist §i imparapa lui, care o sa aduca !ipsa in lume §i pierzarea.

Fiindca multa ingrijire intuneca pe om, §i se face nesimtitor, fa­ce gatire spre pierzare r;;i povatuie§te spre Antihrist. Mantuirea se atarna !a aceia care nu se supun lucrurilor lui Antihrist. Iar lucrarea acestuia este multa grija a celor de§arte lucruri ale lumii §i ca§tiga­rea metalelor pamantului; acestea sunt capul diutatiJor, povatuire a pierzarii §i stricare a mantuirii, fiindca se prapade§te mantuirea cand stapaner;;te pierzarea, ca oamenii s-au abatut numai Ia lucrud­le pierzarii §i s-au imprumutat datorie grea a mantuirii lor. Ca An­tihrist este sim\itor §i ganditor. Simp tor o sa vie la vremea randuita, ca sa savarr;;easca necredinta §i faradelegile lui. Precum §i Domnul nostru Iisus a plinit toata dreptatea §i a ridicat pacatullumii.

Gilnditor Antihrist se af!a §i astazi In lume, r;;i dintru inceput, de cand a cazut din starea lui cea buna, tot lucreaza rautatea lui in toata lumea §i amager;;te pe oameni cu multa grija a celor de§arte, §iii face nesimptori, precum §i in vremea lui Noe: ca curveau, preacurveau, savargeau pacatul sodomiei §i se dadusera Ia toate necurapile tru­pe§ti, mancilnd §i band pana !a saturare, r;;i ar;;a s-au lntunecat !a min­tea lor §i au uitat pe Dumnezeu. ~i Dumnezeu S-a aratat milostiv lor cu facerea Chivotului, ca vazand sa se pocaiasca. Iar ei mai mult s-au dat spre cele truper;;ti, §i aga nesimprea lor a ad us potopul.

A§a §i oamenii cei de astazi s-au dat !a faptele cele rele: !a multa cagtigare t;>i grija vietii, Ia indulciri, !a rapiri, !a vanzari unul pe altul, la minciuni, Ia curvii, !a sodomii, !a lacomii, !a mandrii, Ia nedrep­tap, !a pomeniri de rau, !a vrajbe, !a iubirea de averi, !a iubirea de argint. Ca lenevindu-se de a Iuera faptele cele bune, li s-a invarto­§at inima §i au ajuns Ia deznadajduire. Ca precum eel iubitor de ar-

97

lvlinunile, vedeniile ?i cuvintele

gint :;;i de avutie invistiere:;;te in rapitorul sau vas, a§a §i Ia venirea lui Antihrist va fi, fiindca mai inainte o sa intunece simtirile oame­ni!or cu intunericul nesin:tirii :;;i or sa se umple de patimi, precum zice Sfantul Apostol Pavel: ca n-au primit adevarul Evangheliei, §i prin intelepciunea mandriei lor au cinstit mai mult patimile, pentru aceea i-a dat Dumnezeu pe diin§ii duhului in§elaciunii, ca sa se pli­neasca intru dan§ii toata faradelegea.

CAP31

Pentru inmulfirea fiiriidelegii, pentru venire a lui Antihrist r;i pentru sfarr;itullumii

Cand se va 'inmulti faradelegea, or sa se adune toate prihilnirile §i faradelegile lumii, §i or sa se invistiereasca intr-o necurata fiica a curviei, care o sa fie Ioca§ al preacurviei. Ca precum Doamna noas­tra Nascatoarea de Dumnezeu a fost preacurata mai inainte dena§­tere, in na§tere §i dupa na§tere, Preasfilnta Fecioara, §i a nascut pe Emanuel, care nu §tie de nici un pacat, a§a §i necurata aceea fiica va fi mama a tuturor faradelegilor, mai lnainte de na§tere, in na§tere §i dupa na§terea spurcatului Antihrist, o sa fie curva necurata §i prea­curva In toata viata ei. La aceasta necurata or sa se adune toate fa­radelegile §i o sa nasca pe fiul pierzarii, din pricina lipsirii Darului Preasfantului Duh de Ia oameni, pentru pacatele §i fariidelegile lor.

Atunci or sa se adune §i or sa lnvieze In pantecele ei toate farade­legile oamenilor. $i, dupa na§terea fiului pacatului, o sa vina toata lipsa Ia oameni. Intai or sa se lipseasca de dragoste, de unire §i de curatenie. AI doilea, tot Iocul §i ora§ul de Dumnezeu tematoare se vor lipsi §i de pastori, :;;ide povatuitori credincio§i. AI treilea, Biseri­cile lui Dumnezeu se vor lipsi de arhierei, de duhovnici :;;i de preoti cuvio§i, precum de acum au 'inceput a se lipsi.

Pe urma o sa se arate §i necuratul acesta, dupa cre§terea varstei lui. $i o sa se umple de sataniceasca putere, ca sa faca semne §i mi­nuni 'inaintea ochilor oamenilor celor patima:;;i, precum a facut Chi­nops1: 'inviere mincinoasa §i altele, toate cu nalucire, fiindca 'i'naintea

1 Numele vdijitorului care s-a lmpotrivit prin multe minuni mincinoase Sf. Apostol loan/ CuvfinHitorul de Dumnezeu, $i a sHh9it lnecat In mare.

98

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

celor sfin\i nu are lucrare 'in:;;elaciunea, ci numai Ia cei intunecati §i patima§i (precum Sfiintul Marele Macarie vedea pe muiere in firea ei, iar oamenii o vedeau pe ea cape o iapa). Atunci necuratul acesta o sa se fatarniceasca cu blandete, pentru ca sa piece pe noroade Ia in­§elaciunea lui, pana sa se faca monarh, adica singur stapanitor. $ide aici tot cu pace §i cu smerenie se va purta fatarnicindu-se, ca sa se su­puna §i sa se inchine lui toti. Hrana acestui nelegiuit va fi tulburarea oameni!or, caci cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura; aceasta va pricinui uitarea credintei §i a fricii lui Dumnezeu.

Odihna acestuia va fi cm·via, preacurvia, sodomia, iubirea de avutie, iubirea de argint, pomenirea de rau, zavistia, osandirea, mandria, clevetirea ;;i celelalte rautati. Cu acestea o sa stapaneas­ca toate cetatile §i toata lumea. Fiindca nu o sa se gaseasca altul ni­meni, de asemenea, vrednic ca sa stapaneasca, ci o sa-l aiba pe aces­ta atotstapanitor.

Atunci cand vor pacatui, vor socoti ca §i lucreaza mantuirea, ca atunci vor lepada scripturile cele cu cuvinte invatatoare spre man­tuire §i folositoare de suflet, or sa defaime chiar §i Sfanta Evanghelie §i bisericile lui Dumnezeu §i o sa fie multa !ipsa in lume nu numai de cele trupe§ti, ci §i de invataturi duhovnice§ti. Vor fi semne §i ara­tari de Ia Dumnezeu in mijlocul acelei lipsiri, va fi foamete indoita: simtita §i gandita. Foametea simtita o sa fie ca o sa se inchida cerul, cain zilele lui Ilie, §i nu o sa ploua, pentru faradelegile lor. $i or sa flamanzeasca oamenii :;;i de cuvantullui Dumnezeu, ca nu o sa se gaseasca in vremea aceea vreun drept cu fapte bune, ca sa 1i !nve­te cuvantul mantuirii. $i o sa se ridice binecuvantarea lui Dumne­zeu de Ia mancaruri §i bauturi, ca cat vor manca, a tat vor flamanzi. Atunci cei bogati i§i vor deschide avu\iile lor §i le vor lepada, atunci aurul §i argintul or sa se defaime §i or sa se calce ca pietrele cele de pe drumuri.

Atunci o sa se zamisleasca rautatea luceafarului in inimile oame­nilor §i atunci o sa vietuiasca paganatatea cu pecetea lui Antihrist, §i se va ridica Darullui Dumnezeu de Ia oameni, precum zice Scrip­tura: Nu va locui Duhul Meu in oamenii ace§tia, fiindcii sunt ei trupuri. Or sa se impu\ineze oamenii §i or sa slabeasca §i or sa moara ca pa­sarile pe drum uri.

99

Mimmile, vedmiile $i cuvintele

~i cei pecetluiti de Antihrist or sa miinance ciirnuri de oameni morti, neputand suferi foamea 9i le9inarea, §i mancand trupuri moarte, vor muri i;li ei de fpame. Iar i'ntelesul pecepi lui Antihrist es­te acesta: «AI meu e§ti, a! tau sunt, de bunavoie vii, nu de silii.» Vai i;li amar celor pecetluiti! Ca o sa se facii tulburare mare i'n Iume. ~i auzind oamenii caIn alta parte este pace, or sa se mute acolo, unde or sa giiseascii mai mare !ipsa §i or sa auda de Ia Iocuitorii locului: <<0, cum ati venit Ia acest blestemat Joe, unde n-a mai riimas Ia noi i'ntelegere omeneascii?>>

Atunci, viizand Dumnezeu atata tulburare a oamenilor, o sapo­runceascii miirii sii-§i ia cea dintai stare, §i focului celui de sub pii­mant sa se suie §i sa !nfierbante apele izvoarelor §i ale miirii, §i or sa fiarba ca apele cele de Ia metale, gi atunci or sa i'nceteze oamenii a se muta din Joe In Joe. ~i din fierberea apelor o sa se desfiinteze pa­mantul 9i o sa se usuce ca fierul, §i nu va mai riisiiri iarba, i;li copacii se vor usca, §i nu vor mai odrasli vlastare, 9i izvoarele apelor se vor usca de tot. Dobitoacele 9i piisiirile vor muri din aburii marilor §i ai pucioasei.

~i iata, vremea se apropie §i voi nu intelegeti, fiindca vicleguguri­le voastre s-au i'nmulpt, §i stihiile s-au facut grabnice ca sa se apro­pie sfiir§itul, unde 1-a randuit Dumnezeu, in mijlocul acestui a! op­tulea veac.

Atunci Dumnezeu, purtand grijii de mantuirea oamenilor celor cu bunavointa, o sa le trimita pe trei i'nvatatori: pe Enoh, pe Ilie §i

pe loan Cuvantatorul de Dumnezeu, sa propovilduiascii §i sa-i !n­tiireascii Ia marturisire pe acei putini care or sa se mantuiasca. ~i sa !nvete ca cati nu se vor pecetlui se vor mantui i'ntru Impiiriitia ceru­rilor. ~i sa se lnsemneze cu semnul crucii, fiindca i'nsemnarea cinsti­tei cruci izbiive§te pe om de osanda iadului, iar pecetea lui Antihrist II da osandei iadului.

De fliimanziti, riibdati, ca Domnul va trimite ajutor dintru i'nal­pme, iar oamenii le vor zice: <data cii cati s-au pecetluit s-au mul­tumit!>> ~i sfintii iarii§i le vor zice cii nu s-au multumit cei care s-au i'nsemnat cu pecetea pierzarii, ci in§elaciunea i-a !ntunecat §i i-a fa­cut nesimptori, §i nu pot sa-§i cunoasca mantuirea lor. Oamenii ma­terialnici s-au facut draci, fiindca s-au fiicut !ntru o unire cu dan§ii,

100

Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

pentru aceea nu simt foamea §i setea. Insii fliimanzesc §i i'nseteazii mai mult decat voi, de §a pte ori cate §a pte.

A§adar riibdati pupn, §i o sa vedeti pe cei pecetluiti murind su­flete§te §i trupe§te. Iar cei ce vor riibda dintre voi, o sa triiiti viatii ve§nica.

Atunci Antihrist, vazand pe cei trei proroci propovaduind adeva­rul §i vadind !n§elaciunea lui, o sa se manie §i o sa porunceasca sii-i aduca inaintea lui, §i i'ntai o sa !ncerce sa-i momeascii, zicandu-le: <<Pentru ce voi nu vii pecetluiti cu pecetea i'mpiiriiteascii?>> Atunci ei or sa-l dojeneasca de fatii pentru i'n§elaciunea lui, zicandu-i: <<0, ln­§eliitorule §i amagitorule Antihrist! Nu-ti ajunge cii ai pierdut atatea suflete, ci ne sile§ti §i pe noi sa te ascultam? Blestematii este pecetea ta §i slava ta, §i cu pierzarea ta a venit §i sfar§itul lumii!>> Iar spurca­tul, auzind dojana §i blestemele pe care i le-au fiicut sfinpi, singur va lua sabia §i li va omorl.

Iar dupii moartea lor o sa porunceascii Ia ai siii sa fie mai cumpli­te riiutap, adicii curvii, preacurvii, sodomii, ucideri, rapiri, i'ngelii­ciuni, furti§aguri, tiranii, vanzari de oameni §i cumparari de copii, parte biirbiiteasca §i femeiasca, spre pofta lor, §i or sa curveascii pe drumuri, de fatii, ca cainii, fiira de nici o ru§ine. Iar oamenii, avand slobozenie de la eel spurcat, or sa stingii firea omeneascii cu multe­le chipuri ale riiutiiplor, silindu-se simp tor §i ganditor, §i din multa riiutatea lor or sa piardii cuviinta omeneasca §i or sa-§i iasii din min­tile lor, din multa neastampiirare, §i or sa se faca scurti §i schimono­siti Ia trupuri, ca dracii.

CAP32

Pentru fire a fji statura dracilor

Firea sau statura dracilor este scurtii §i rotunda. ~i firea oame­nilor 0 sa se uneasca Ctl firea dracilor §i 0 sa se formaluiascii I §i Ia scurtimea statului, pana Ia cinci palme2 lungime, §i or sa se facii mai vicleni decat dracii, fiindca dracii nu au trup ca sa curveascii §i sa

I 0 Sa Se transforme. 2 Aproximativ 1,25-1,40 metri; palma era o veche unitate de masma pentru

lungime, de aprox. 25-28 em.

101

lvlimmile, vedeniile :;i cuviutele

ucida, numai ca lndeamna ganditor pe oameni ca sa faca rautati, §i ei ii asculta.

Astfel Luceafarul, vazand insemnata pecetea lui §i pe oameni ca s-au facut mai rai decat dracii Ia vicleguguri, o sa se bucure mult ca s-a implinit scopullui eel rau §i dorinta cea fara de lege. ;ii acolo un­de se va veseli o sa vina sabie cu doua ascuti§uri de sus :;;i o sa-l sfar­me. ;ii o sa arunce spurcatullui trup ca sa se zdrobeasca, impreuna §i cu duhullui eel necurat. ;ii o sa moara intru rasplatirea mortii lui, §i moartea lui o sa se faca sfar§it mortilor, precum §i a lui Abel, pe care 1-a omorat fratele lui, Cain, a fost inceputul mortilor, iar a! lui Antihrist sfargitul. $i a§a o sa se sfar§easca lumea toata, in ce fel, nu­mai Dumnezeu singur §tie §i cunoa§te.

Aceasta nu mai §tim, ca dupa faptele lucrate de fiecare om, sau bune, sau rele, o sa se faca judecata §i rasplatire. $i cei cu fa pte bu­ne, ca oile cele fara de rautate, or sa imparateasca cu Hristos intru Imparatia cerului. Iar cei rai §i pacato:;;i or sa se osandeasca precum caprele, in vegnica munca a iadului, ca sa se munceasca cu dracii §i cu Antihrist.

Asemenea §i voi in ziua de astazi faceti, ca v-ati lntunecat cu im­patimirile Ia cele vremelnice §i a imbogatirii, :;;i nu cunoa§teti ca­re este calea mantuirii, §i socotiti ca umblati pe calea cea dreapta a mantuirii voastre, §i ca iubiti pe Dumnezeu §i slava Lui. Dar cand cantati slujba voastra, mintea voastra este Ia cele de§arte, r;d in Bise­rica nu numai ca graiti de§ertaciuni in loc sa ascultati Ia cele ce se citesc, ci §i judecati, osanditi :;;i graiti de rau, §i mai lnainte de a face otpustul ie:;;iti afara din biserica.

A:;;adar va rog, fratilor, fiti cu luare-aminte §i nevoiti-va sa tineti min tea Ia rugaciune :;;i sa paziti curatenia trupului, lnfranarea, blan­detea §i smerenia, §i celelalte de asemenea fapte bune. Ca prea pu­tini sunt §i prea rari au fost care sa pazeasca acestea. Nu va amagiti ca le paziti, ci siliti-va a va indrepta. Ca de vor lipsi §i acestea, vai de Muntele acesta! Ca mare nemultumire aratati voi astazi, §i cei mai de pe urma or sa arate mai mare nemultumire catre Doamna noas­tra Nascatoarea de Dumnezeu.

102

Preacuviosului piiriutelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

CAP33

Pentru cat a viefuit Sfantul Nil in Muntele acesta

Fiindca rna aflu :;;i eu §im-am a flat In Muntele acesta, zice Sfantul Nil, intru aceasta Gradina a Maicii Domnului, am trait aid lnaun­tru 80 de ani. $i am acum doua sute §i mai bine de ani §i vad starea Muntelui, cum erau cei mai dinainte parinti §i cum sunt cei de as­tazi oameni. Ma mir cum acum petrec spre osanda sufletelor lor §i nu se ingrijesc pentru mantuirea lor. ;ii putina vreme este de cand s-au schimbat oamenii lntru viclenie.

De 25 de ani lncoace s-a in tors sfera spre mai rau, s-a pierdut fru­moasa petrecere monahiceasca §i a ramas pustie de darurile ei. Adi­ca de Ia anul 1775 incoace a stapanit pierzarea §i cu totul s-a tran­davit calugaria. Dar oare, cand vor trece 25 de ani, Ia care ticaloasa stare o sa ajunga? Dar cand vor mai trece inca de trei ori cate 25 de ani, adidi pe Ia 1900\ atunci Ia care tica!oasa stare o sa lnainteze pe­trecerea monahiceasca? $i dupa aceasta, pana Ia sfar§itullui 7500 de Ia zidirea lumii, or sa urmeze toate relele lui Antihrist.

Ah, cuvio§ilor parinti, cum ati lasat astfel de petrecere a mantu­irii voastre §i ati apucat pierzarea sufletelor voastre! Ah, cum s-au dezgolit pe§terile lini§titorilor :;;i Muntele acesta de darurile petre­cerii celei monahice§ti! Ah, plangeti acum §i va tanguiti, munti §i pe§teri, ca ati pierdut mangaierea lini§tii §i dulceata ei!

Parintilor, acum este vremea mantuirii voastre, acum este pacea Ia cine voie§te sao aiba. Astazi este vremea bine primita, astazi este ziua mantuirii. Ca maine vine iarna grea, a razmeritelor §i a tulbu­rarilor, §i 0 sa pierdeti lini§tea pe care 0 aveti acum, §i mult 0 sa 0

doriti §i o sa o cautati, §i nu o sao mai gasi\i. Siliti-va In cata vreme aveti slobozenie §i lucrati mantuirea voastra prin indreptarea vietii monahice:;;ti, ca sa va invredniciti Imparatiei cerurilor!

Vremea de acum se aseamana cu luna lui august, care este spre toamna, Ia sfar§itul verii, cand se tree roadele pamantului, §i daca va veni iama cea grea, cum vi se pare, cand cei ce veti avea aduna­te cele de nevoie Ia locuinta voastra veti petrece bucurandu-va, iar

I De Ia 17751ncoace, de 5 ori cate 25 de ani face 125, §i cu 1775 face 1900.

103

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

cei ce s-au lenevit gi nu au adunat cele de nevoie se vor dii mult, In­sa ce folos de cainta lor? Cad cainta lor nu va folosi la nimic daca a

' ' trecut vremea. Ca vor ral"lfane pustii de toata fapta cea buna. Pentru aceea, cat Inca aveti vreme, lesnire gi stapanire, nevoie este sa va si­liti sa lucrati lnvierea calugare~tii vietuiri, ca sa culegeti roadele ce­le bune ale dragostei, ale ascultarii, ale postului, ale privegherii, ale rugaciunii, ale smeritei cugetari, ale rabdarii gi ale lndelungii rab­dari, lntristare spre pocainta gi suspinuri pentru faptele voastre cele rele. $i sa adunati mila dintru acestea cat puteti, fiindca iarna vine gi acum va aflati In toamna gandita.

Precum pomii, a§a :;;i darurile monahice:;;tii lucrari, :;;i cum roade­le se strica :;;i cad :;;i frunzele din pomi de iutimea iernii, a:;;a :;;i roade­le monahicegtii vietuiri se strica de defaimari §i cad ca frunzele po­mi!or. Luati aminte sa nu fiti voi pricina stricaciunii calugariei! Vai de aceia care se fac pricina la stricaciunea aceasta :;;i se fac lncepa­tori ai lucrurilor celor rele! Luati aminte, fratilor, sa nu fiti voi unii ca ace~tia, ca la moartea voastra nu veti vedea venind Inger spre ajutorul vostru, cand se va lua sufletul vostru ca sa se odihneasca In laca§urile vietii!

Ci dracii 0 sa-l primeasca cu nemilostivire, ca sa se osandeasca In adancurile iadului, ca nu numai pe voi v-ati pierdut, ci :;;i altora v-ati facut pricina de pierzare sufletelor :;;i povatuitori rai.

Toamna iernatica vine, fiindca a auzit lmparateasa pierzarii ca ca­lugareasca vietuire a ramas pustie de darurile Sfantului Duh. Mona­hii s-au dat la cele vremelnice, §i a sporit lntru dan:;;ii aratata strica­ciune, :;;i au poftit faradelegea cea cu gapte capete, care lmparateasa a lncalecat pe fiara, :;;i In loc de capastru a tinut nesupunerea, iarln ma­na tine paharul mandriei, pofta nesupunerii :;;i a pierzarii, gi alearga lnauntru in cugetele monahilor, ca sa-i cinsteasca :;;i sa bea nesimtito­rii darului Sfiintului Botez. $i lmpodobirea darului monahice:;;tii vie­tuiri fiind ei, §i fiind adapati din paharul nesimtirii, nu simt podoa­ba lor, ci se poarta mai mandri ded\t mirenii lumii. S-au dat Ia multe griji ~i lntalniri gi fug de lini§tea vietii celei monahice§ti.

$i aceasta li se lntampla din pricina ca, atunci cand primesc Sfan­ta Schima, nu Ieapada lndaratnica minte, §i pentru aceea nu primesc asupra-§i darurile §i buna slujire a monahice§tii chemari, care sunt:

104

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mh; Cavsocalivitul

credinta, dragostea, veselia, supunerea, ascultarea, cucernicia, ruga­ciunea, postul, lnfranarea, tacerea multei cuvantari §i ferirea de a ju­deca §i a osandi. $i toata pricina este sa fuga cineva de multa grija a vietii acesteia ~i de tulburarea ei, ~i sa nu lnvistiereasca mai mult decat ii trebuie. Insa razvratita minte nu prime§te, ci l§i cere pierza­rea ei. $i aceasta este pierzarea, adica: necredinta, nesupunerea, ne­ascultarea, mandria, curvia, malahia ~i sodomia. Pe acestea cere sa le Iucreze §i sa zica ~i sa auda ca numirea acesteia, adica a lmparatesei pierzarii, este multa grija a vietii, iar a fiarei multa invistierire.

Ca multa lngrijire cea peste masura este multa tulburare a fara­delegii. $i faradelegea li este cea mai multa hrana a vie}ii celei din toate zilele. $i dragostea pe care o are catre aur ~i catre argint, :;;i gri­ja tulburarii, acestea doua, adica tulburarea gi grija, nasc fii, :;;i unul se nume§te vrajma§ a! dreptatii, iar celalalt urator a! bunata}ii, §i lmpreunandu-se fratii ace~tia, nasc alti fii, care se hranesc cu multa grija a oamenilor, §i se lnmultesc cu grija lmbogatirii, ~i se fac o:;;tire a lmparatesei pierzarii, §i ridica razboi catre monahiceasca vietuire, ca sa o biruiasca :;;i sa o necinsteasca, precum s-a ~i facut, cum arata pilda urmatoare.

CAP34

Pilda unui imparat ce a facut nunta fiului sau

Un Imparat a facut nunta Fiului Sau gi, fiindca Tatal a slavit pe Fiul Sau, asemenea :;;i Fiul pe Tatal Sau. $i a vrut sa slaveasca §i pe Maica Sa, gi a§a a pus-o sa :;;ada de-a dreapta Parintelui Sau. $i Mai­ca asemenea, a vrut sa slaveasca pe slugile ei §i sa le a§eze !ntru sla­va lnvierii, §i a cerut o gradina de la Fiul ei. Iar El i-a dat-o §i i-a zis: «Fa cum voie§ti, Maica Mea, §i pune In lucrare mantuirea oameni­lor!» $i i-a dat §i slujitori Ia sadirea gradinii.

A§a ca a gasit Maica Lui un loc :;;i a poruncit sa se faca acolo gra­dina §i sa sape locul, ca sa dezradacineze spinii §i maracinii paman­tului (adica neamurile cele straine care mai lnainte vietniauln ace! loc) §i sa zideasca 24 de turnuri lmprejur. $i a ramas fata locului In mijlocul turnurilor celor 24. $i starea locului s-a facut gradina a

105

Miuuuile, vedeniile ~i cuvintele

Maicii Domnului ~i a poruncit de s-a fikut lucrarea faptelor bune §a pte, ca sa sfarme cele §a pte capete ale 'imparatesei pierzarii. $i fi­ecare din lucrarea faptelor, bune are numele ei, adica credinta, dra­goste, pace, unire, neagoniseala, £rica lui Dumnezeu §i curatenia cu 'infranarea. $i daca va lipsi vreuna dintre acestea, celelalte raman netrebnice gi nu folosesc Ia nimic, ba nici stau, nici inainteaza, §i tre­buinta este sa fie dimpreuna toate.

Pentru aceea a poruncit 9i au scos pe lumeni', ca sa lipseasca ce­le §a pte capete ale faradelegii. $i a sadit cele §a pte fa pte bune, ca sa rasara aceste gapte flori ale mantuirii Ia om. $i a trimis pe slujitorii ei Ia marginile lumii, ca sa gaseasca lucratori sa lucreze gradina ei, spre rodirea celor gapte flori ale mantuirii. Sa gaseasca adica slugi: neputincio§i, ciungi, gchiopi, orbi, slabanogi §i lepro§i, din cei vred­nici de mila §i goi, dar nu cu bogape ~?i tari, ca sa se vindece de ne­putintele lor §i sa lucreze in gradina cele gapte fapte bune, din care rasar florile mantuirii.

S-au dus slujitorii §i au adunat asemenea lucratori din toata lu­mea, plini de toata boala §i neputinta, §i i-au pus Ia lucrarea faptelor bune, ca sa se vindece §i sa se pocaiasca. Iar slugile lucrau gradina cu vointa buna, §i s-au vindecat. $i Imparateasa, vazand vointa tor, le-a fagiiduit sa lucreze pana ]a sfar§itul vietii lor, §i atunci sa intre nesuparati intru Imparatia Fiului ei §i intru slava palatelor ei, r;;i sa se slaveasca 'impreuna cu dansa.

$i a poruncit slujitorilor ei, Sfintilor Ingeri, sa se duca Ia margi­nile lumii §i sa intoarca raurile pamantului, sa vina in gradina ei §i sa se adape faptele cele bune, ca sa rodeasca mantuirea. A poruncit §i celor patru vanturi sa sufle in crud§ in gradina ei, adica: eel de la rasarit, de Ia a pus, de Ia miazazi §ide Ia miazanoapte. Asemenea §i raurile sa curga in patru parti. $i astfel s-au adapat faptele cele bune cu multa milostenie a cre§tinilor de atunci pana 'in ziua de astazi.

Iar cele mai de pe urma slugi au defaimat pe Imparateasa man­tuirii, ca au deschis o prapastie neobir;;nuita §i o amara Mare, §i au 'intors raurile milosteniilor acolo, sa curga in priipastie, ca sa indul­ceasca Marea ~?i sa 'invistiereasca milostenia acolo. Fiindca manas­tirile cer agoniseala chinovice~?tii vietuiri §i a celor de afara lini§ti-

1 Mireni, oameni lume~ti.

106

Preacuviosului pilriutelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

tori, supunerea §i agoniseala, ca sa-§i sature iubirea de argint, 'insa §i aceasta ajunge tot in prapastia vistieriei agarenilor, din pricina di­honiilor pentru iubirea de averi a monahilor. Agarenii, cu reaua lor necredinta, nu au putut sa navaleasca in gradina §i sa ingele prin in­trare pe nesimptorii monahi, precum au facut ei cu dihoniile lor.

Dar slugile cele viclene (adica dracii) au navalit intre dan§ii, §i au stapanit faptele cele bune, §i au pornit intre dan§ii razboi, §i au pus­tiit turnurile cele de aparare, §i s-a facut obicei nou. De aici lasand adaparea faptelor celor bune, se prigonesc intre ei: cine sa umple prapastia cu raurile milosteniilor §i sa biruiasca? $i au luat pirgullor spre indreptare §i a poi se nevoiesc cine mai 'intai sa umple nesapoa­sa gura a pierzarii cu milostenia cre§tinilor, pe care o primesc §i nu se satura, fiindca se trimite 'in vistieriile turcului, precum se vede.

Iar slugile cele nesimtitoare, vazand nesaturarea prapastiei celei nesatioase, §i ca sa se faca vointa lor cea rea, rapesc fiecare ciite un rasad a! gradinii §i il scurg cu sila, ca sa scoata pupna apa cu care sa umple prapastia. $i a poi cum este cu putinta ca Marea sa se indul­ceasca cu riiurile ce curg intr-insa? $i cum poate sa se lumineze in­tunericul prapastiei §i adancul pierzarii? Nu se poate!

Insa Preamilostiva Imparateasa a mantuirii trece cu vederea ne­simprea nemultumitoarelor slugi ale ei, care au parasit lucrarea faptelor bune §i lucreaza Ia prapastia pierzarii, §i ingroapa raurile milosteniei cre§tinilor Ia voile lor cele rele, §i le a§teapta pocainta.

Ci o, ticalogilor, cum nu va milostiviti spre cele gapte fapte bu­ne ale mantuirii voastre? lata ca raurile curg ca sa le ada pap, §i voi adapap prapastia pierzarii voastre (adica ap lasat nevointa §i v-ap dat cu totulla cele pamante§ti)! Sadurile lucrarii faptelor bune s-au uscat §is-au pustiit. Saracii cre§tini, se primejduiesc afara de tirania turcilor §i se silesc sa aduca milostenie Ia voi, ca sa va rugati pentru sufleteasca lor mantuire, §i voi o aruncap in a turcului vistierie din pricina dihoniilor voastre.

Saracii, !nseto§eaza ~i ard cele dinlauntrul lor, ~i voi aruncap milosteniile lor 'in pantecele pierzatorilor turci, §i ap pustiit pala­tele vietuirii monahice§ti, §i ati scos afara pe Imparateasa mantui­rii voastre. Iar imparateasa pierzarii, vazand pustiirea monahice§tii vietuiri §i primirea fiarei celei cu §apte capete a pierzarii, a adunat

107

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

pe prea'inrauta-tifii sai fii ~i a gatit razboi, s-a umflat parul fiarei ~i au deschis cele gapte capete gurile lor, §i au ridicat asupra-§i pe impa­riHeasa faradelegilor, care tine paharul urikiunii §i a! necuratiei in mainile sale, care au dat navala in gradina §i au descalecat intr-una din locuinte, uncle o a primit cu fata vesela. Atunci a scos cea necu­rata paharul faradelegii §i lingura aurita, §i a trimis pe fiii ei in tinu­tul acela sa propovaduiasca, ca sa vina !a dansa toti, sa guste cu lin­gura din bautura nesimtirii, ca sa nu simta nicidecum ca se afla in monahiceasca vietuire, ci sa socoteasca pierzarea lor ca mantuirea.

$i alearga toti !a locuinta faradelegii §i se tavalesc in pierzare. Ca s-au dat !a grijile cele de§arte, au inceput sa strice locuintele ce­le mici monahice§ti §i fac zidiri mari, lnalte, largi §i frumoase, sus §i jos, §i se intind cu trupurile !orin odihna §i largime, §i se tavalesc ca porcii in slujirea pantecelui, mancand §i band cu indestulare, se in­greuiaza cu pofta cea rea §i nasc pe nepotii fariidelegilor, prin stri­care a partilor barbate§ti, §i se afunda in prapastia pantecelui ato­mancatoarei fiare a iadului.

Parintii cei mai de demult nu aveau vase scumpe, ci se slujeau cu vase de lemn §i de lut, iar cei dupa dan§ii au uneltit urcioare de pa­mant cu care aduceau bauturile cele de nevoie, altii pe urma lor au lasat urcioarele cele de pamant §i au facut chiupurP marl §i lncapa­toare, iar cei mai de pe urma au facut butoaie §i buti §i patitirurF, §i

tot felul de vase de sticla §i de portelan. $i se nevoiesc !n multe chi­puri, cu feluri de dulceti §i cu amagiri, sa faca spre placerea oameni­lor, pentru aceea lnvistieresc §i ad una 'in vasele lor multa provizie, ca le umplu cu vin §i cu untdelemn, cu pe§te, cu branza §i cu masli­ne, §i hambarele cu grau §i cu celelalte ale mancarii de tot felul.

$i ei, vazandu-le pe acestea adunate, se vesele§te inima lor §i zic !ntru sine: <<Acestea sunt dumnezeul nostru, 'intru acesta vom na­dajdui §i-1 vom slavi peel!» $i acestea sunt slujire §i inchinaciune a imparatesei faradelegii.

S-au abiitut monahii cei de astazi de la datoriile lor §i s-au dat Ia acestea cu. tot sufletul, §i au uitat lucrarea monahice§tii vietuiri, §i au ramas datori Ia Imparateasa mantuirii. S-au dat cu totui !a gri-

1 Vase de lut ars, de mare capacitate, In forma de amfora, lntrebuintate pentru pastrarea maslinelor, untdelemnului, a muraturilor, unturii, mierii etc.

2Butoaie conice lntrebuintate pentru zdrobirea strugurilor.

108

l'reacuviosului pdrintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

ji trupe§ti mai mult decat cele de nevoie. Lucrea~a Ia, hambare: vii, gradini §i livezi de aluni§, §i numai !a acestea slujesc m toate z!lele,

ca Ia dumnezeullor. Parintii cei de demult nu aveau bani, ci erau neagonisitori, §i se

slujeau cu ulcele de pamant, §i acelea putine, iar cei de acum se slu­jesc cu aramuri, cu tingiri, cu tigai, cu cazane §i altele de tot felul,

ca mirenii. Cei de demult parinti gateau un fel de bucate, §i acela cu !nfri\na­

re, §iii stricau gustul, ca sa nu se 1ndulceasca gatlejullor de ele, iar cei de acum gatesc masa cu trei §i patru feluri de bucate, gatite cu multa iscusinta de mirosuri, osebit §i alte feluri de prajituri poftitoa­re, care de§te~pta §i aprind patimile, §i ridica giinduri indulcitoare §i patima~e, gi fac adeseori scurgeri.

Cei de demult nu aveau !ntalniri unul cu altul §i nu faceau plim­bari, nu aveau gradini impodobite, nici florarii, nu vii, nu ciof!icuri' c~ pomi, nu stu pi, nu aluni§uri, nici altele asemenea, care a due turbare ;n grija, ci aveau numai un loc Ia cimitir~ loc uscat, in care rasarea~ bm:u­ieni salbatice, iar nu sa aiba flori, vita §i poame, precum !a mirem.

$i apa o aduceau de departe, ~i aceasta o faceau ca sa nu se lip­seasca de apa vietii, a rugaciunii §i a lacrimilor, dintru care band, nu mai inseto§aU in veci. Ei se lipseau §i de verdeturi, §i de roade­le pomilor, ca sa nu se lipseasca de frumoasele saduri ale Raiului §i de dulceata curateniei §i a fecioriei. Iar cei de astazi nu cunosc de acestea ni~ic, ca ~unt ve§nice flori, ci se !ngrijesc de cele vremelnice trecatoare §i cauta numai raiul eel pamantesc, §i 'intru acesta se in­deletnicesc §i-§i pun toate ostenelile lor, §i au uitat Raiul eel vegnic, desfatarea dreptilor §i cele preaslavite livezi §i priviri ale Edenului. $i rasadesc aici feluri de pomi roditori, adica rodii, lamai, portocali, piersici, gutui §i altele multe. $i avand mare impatimire Ia unele ca acestea, au defaimat impatimirea catre cele ve§nice bunatati, se os­tenesc umbland incoace §i incolo prin prapastii sa adune gunoi sa puna !a pomi §i sa-i lucreze cu impatimire, §i se lipsesc de ~anonul lor §ide slujba pravilei. Se nevoiesc sa sadeasca multe felun de ver­deturi de prisosit, §i nu se incred in dumnezeiasca Pronie care chi­

vernise§te toate. 1 Mid propriela\i particulare- din tc. (lijlik.

109

Miuunile, vedeuiile $i cuviute/e

0, nesimtirea voastra! Ca Domnul, vazand infranarea celor vechi parinfi, binecuvanta chilii!e cele din Kerasia1 (fiind acestea inh·e doua schituri: Cavsocalivi §i Sf~nta Ana) §i umplea vasele lor de toate bu­natatile, din osteneala mainilor lor, §i dau la saraci cu bunavointa.

Iar parintii din aceste doua schituri aveau duhovniceasca lu~rare a lini§tii, §i veneau cu tigvele2 lor la aceste chilii, §i luau orice voiau pentru cele doua zile ale saptamanii, sambata §i duminica (cain ce­lelalte zile ale saptamanii se infranau). Luau untdelemn, vin §i cea­pa §i altele ce le mai trebuiau pentru nevoia lor, cu care se slujeau pana in cealalta saptamana, §i grija lor era numai pentru mantuirea sufletului.

I~r ce.i ma.i d.e ~e urma parinti au inceput a se ingriji mai mult decat cer mat dmamte, au facut sterne, patitiruri, teascuri, varele3 chiupuri §i stamne4

, §i au adunat mila lui Dumnezeu acolo, §i Ia~ ~an~ infranarea §i adunand bogafie, au inceput a cumpara de la ca­rcuns cele de nevoie. ;ii afland mirenii, au inceput a cara Ia schitei hra~~ §i toate cele de nevoie, §i le vindeau cu pret. Si in§tiintandu-se turm de aceasta, au pus varna §i pazitori pana in ziua de astazi. Si n~ le ajunge numai ce invistiereaza de la caice, ci §i pietrele le muta dm!ocullor, ca sa faca gradini, sa rasadeasca vite, pomi roditori §i verdeturi de multe feluri.

Iar Dumnezeu, vazand stricaciunea lor, a ridicat binecuvantarea d~n Ker~sia, pentru ca §i acegtia se mananca intre dan9ii, ca pentru bmecuvantarea schiteilor le da Dumnezeu toate bunatatile, ca sa de: §i ei Ia schitei.. Dupa ce s~~ pierdut binecuvantarea ac~lora, pa­mantullor nu mar rode§te mer a patra parte, din pricina iubirii de agoniseala a aschiteilor.

Parinfii cei vechi nu aveau biserici osebite Ia colibele lor, ci numai ky:iak~ (~iserica ce~ soborn~ceasca) aveau pentru sarbatori, unde se rmparta§eau cu S.f1.ntele Tame. Faceau §i privegheri fara de plata, nu cum fac acum, srlmd pe mireni sa plateasca privegherile dintru

1 Zona Ia poa lele Muntelui Athon, unde se nevoiesc chilioti :Vase facutedin fructul uscat $i scobit de tigva, planta ag~\~loare. Butome- dm gr. varelt.

·lUrcioare, dini mari.-

.5~~ic- ~untre (pesdireasdi) U~?oara, lunga ~?i lngusHi, lncovoiata Ia capete, fo­losita m Onent pentru transportat mi'irfuri ~i persoane.

110

Preacuviosului piiriutelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Covsocalivitul

ale lor rapiri §i nedreptafi, §i, ca sa §tearga pacate straine, lnradaci­neaza pe ale lor, spre pierzarea sufletelor lor, fiindca §i privegherea pe care o primesc de Ia mireni nu o fac cu inima zdrobita, ci se adu­na Ia kyriako numai din obicei, vorbesc cele de§arte afara, pe langa biserica, §i cand fac parastas rapesc lumanarea §i fug, ca sa 0 pastre­ze nearsa pana Ia moartea lor.

CAP35

Vedere infrico§atii pentru luarea lumaniirilor de la parastase

Oarecare om cucernic a lasat lumea §i s-a facut calugar in schitul Raithului, §i s-a randuit slujitor bisericii celei sobornice§ti, kyriako, §i ingrijea cu mare evlavie biserica. Intr-una din zile s-a pristavitl unul din monahii de acolo, §i cand ii citea slujba ingroparii §i im­partea dupa obicei lumanari Ia cei ce se adunasera, slujitorul acela, ca un imbunatatit §i inainte-vazator ce era, vede deasupra trupu­lui celui mort ca era un lemn in patru muchii, §i a ie§it un tanar din Sfantul Altar tinand lumanari in mainile lui, a ridicat pe eel mort de pe pat ~i 1-a pus drept pe lemnul eel cu patru muchii, gi aprindea lu­manarile una cate una, §i le-a lipit de lemn, ~is-a aprins flacara ma­re, care ardea trupul mortului.

;ii vazand blagocestivul eclesiarh jalnica aceasta vedere, a intre­bat pe tanarul acela pentru ce a facut aceasta. Iar eli-a zis: <<lata pen­tru ce o fac: fiindca acesta, cand a murit, mi-a lasat multe lumanari straine. ;ii ce sa le fac?» Ii zice fratele: «Si tu cine e§ti?>> Ii raspun­de tanarul: «Eu sunt pazitorul sufletului acestui mort care se arde acum. Ca acesta, cand traia, venea Ia biserica la privegheri §i nu sta inauntru, in biserica, sa asculte slujba, dupa cum este datoria calu­garilor, ci ie§ea afara cu cei asemenea cu dansul, §i vorbea de§erta­ciuni toata noaptea, gi vorbirea lui era numai a judeca gi a osandi pe alfii. Iar In vremea cilnd incepea slujba parastasului, intra inauntru in biserica §i lua lumanarea care se da gi fugea. Si acele lumanari le pastra pentru moartea lui, i1i acum, Ia inmormantarea lui, cei ce s-au

1 A murit- din sl. pri'staviti sen.

111

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

adunat au luat in maini acele Iumanari adunate de !a parastase stra­ine, gi, aprinzandu-le, cantil slujba lnmormantarii lui, gi acesta este ca o uraciune !naintea lui pumnezeu. $i m-a trimis Dumnezeu ca sa le ard pe toate pe trupullui, punandu-1 pe lemn, precum §i sufletul lui arde In mijlocul vapaii celei nestinse a osandirii muncii lui.»

Acestea zicand !ngerul, a intrat In Sfantul Altar §i :indata a auzit §i pe eel mort zicand: « Vai, vai §i amar mie, ca moartea §i lngroparea mea s-au facut ca o uraciune !naintea lui Dumnezeu, pentru vorbi­rea de§ertaciunii gi pentru a judeca :;;i a osandi pe alpi in vremea pri­vegherii! $i acum arde trupul meu aici jalnic, iar In veacul viitor va arde sufletul meu in focul eel ve§nic.»

Acestea auzind eclesiarhul, s-a spaimantat, §i cuvintele mortului le-au auzit §i cei de fata, §i le-a spus §i eclesiarhul cu de-amanuntul cele ce a vazut §i a auzit de !a !nger.

Atunci cei mai mari ai schitului au zis: <<Vai de noi, ca ne-am ro­bit de cursa: a judeca §i a defaima pe aproapele §i a rapi lumanari­le parastasului! Luam §i parastase §i nu le lucram dupa Dumnezeu, ci cu rapire, §i cu minciuni, §i cu placerea oamenilor ne fatarnicim, §i luam asupra-ne pacate straine, ca sa le spalam cu lacrimile ruga­ciunilor noastre, :;;i lasam pe ale noastre pacate de se lnmultesc, §i, stapaniti fiind de patimi, ne indreptam cum ca le-arn lucrat cu pri­vegheri de toata noaptea. $i noi fugim din biserica §i stam pe afara, §i graim de§ertaciuni, §i judecam, §i defaimam, §i nu le lasam ca sa mergem sa auzim slujba parastasului mortilor, dupa datoria milos­teniei pe care o primim, precum facea §i acest mort, §i acum se ar­de §i suflete§te, §i trupe§te, cum marturisegte singur, ca sane venim noi in simtire §i sa cunoagtem ticaloasa noastra stare. $i Dumnezeu sa ne pazeascii sa nu mai facem acest fel de faradelegil>>

Dicheul pne randuiala bisericii in toate duminicile, toaca Ia ky­riako §i se adunii schiteii, dar slujba se cantil numai de cei randuip slujitori ai bisericii, iar ceilalti ies din biserica grupuri-grupuri, §i afara stau cate doi, §i vorbesc degertiiciuni §i defiiimiiri, pana !a cele mai necuviincioase vorbe. $i cand iese cineva din bisericii, 11 intrea­ba de este parastas, ca sa §tie sa rapeasca lumanarea §i sa fuga cu ea neaprinsa, §i sa o ducii !a coliba lor, sa o pastreze pentru moartea lor. $i raman datori, ca mortul eel mai sus zis.

112

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cnvsocnlivitul

0, vai de voi! Nu este aceasta neintelepciune §i cu adeviirat mare nebunie, sa pierdep voi somnul §i sa vii osteni\i priveghind? $i, In loc sa vii folosip, mai adauga\i !a pacatele voastre, fiindca nu rabdap sa gedep in biserica in vremea slujbei §i sa ascultap cu luare-aminte, ci impodobip pomul cu frunza numai, fiirii de roadii, :;;i ciiutap roada de !a pomul uscat. Adica cerep milostenie de la oameni piicato§i ca sa-i mantuiti, §i voi ii biigap In iad :;;i-i afundap de !a picioare pana !a cap.

Cand vine vreun suflet la ciilugiirie, fiind umilit din citirea vieti­lor sfinplor §i vrand sa fuga din lume §i nu poate, spune la duhov­nic :;;i el!i zice: «Domnul nostru Iisus Hristos pentru cei piiciito§i §i saraci a venit in lume §iS-a rastignit. Precum piistorul se suie in co­pac §i cheama oile cele risipite, ca sa nu le miinance lupii, §i pogo­randu-se din copac, le dii de mancare, ca sa nu se teamii de lupi, aga §i Domnul nostru S-a iniiltat pe sfanta §i de viata fiiciitoarea cruce, §i ne-a chemat, §i ne-a adunat de !a marginile lumii, pe unde am fost risipip. $i totdeauna ne cheama Cel Preainalt §i ne aduna.Insii pati­mile noastre s-au facut ca un perete de arama inaintea Sfintei Crud a Domnului, ~i nu poate sane vada, nici noi nu putem sa-L vedem, dar ne striga cu mare glas: Veniti ciitre Mine, tofi cei ostenifi de sarcina piicatelor; §i Eu vii voi odihni pe voi!»

Acestea auzind fratele de Ia duhovnic, zice: <<Toate cele ale lumii le-arn urat §i am hotarat sii mii fac calugiir!» Insii unde sa se duca nu §tie. $i auzind de vestea Sfiintului Munte, a venit intr-insul gi, fiind­ca era siirac §i neputincios, nimeni nu-l primea, aga ca unul i-a zis: <<Daca e§ti vrednic de preotie, te primesc!» Iar fratele 1i zice: «Nu sunt vrednic de darul preotiei, ci voi Iuera §i eu cat voi putea, §i voi face ascultare Ia orice mise va porunci, pentru mantuirea sufletului meu!» Iar eel ce vrea sii-1 primeasca ii zice: <<Neputinta ta se vede, fiule, din picioarele tale ca trestia.»

Fratele auzind, s-a mirat de iscodirea monahilor gi zice: «Ce sa fac, dacii sunt neputincios?» $i iarii§i ii zice acela: «De erai pentru preope, te primeam!» Iar fratele, vazandu-se stramtorat, §i vede cii preopa are trecere, i§i calca §tiinta §i zice ca este vrednic de preot. Atunci ticiilosul acela gheronda il prime§te. $i de aid incepe a se la­uda cii a dobandit preot pe limba lui, ca sa riipeascii milostenia lu­mii, cu pacatele celor ce miluiesc, cu pricina cii are preot.

113

Minunile, vedeniile $i cuvintele

Acum cum socotiti? Unul ca acesta nu a bagat sufletul ucenicu­lui In fundul iadului? Pea! preotului celui nevrednic care §i-a calcat §tiinta, §i mai mult pe a! sau suflet 1-a bagat In iad, pentru iubirea ca§tigului. $i pentru aceasta pricina multi se amagesc §i l§i calca §ti­inta, §i nevrednici fiind de preotie se declara vrednici, pentru iubi­rea de cinste, §i se hirotonesc preoti, §i se defaima dumnezeie§tile canoane.

A§a voi, monahii vremii de acum, va lngrijiti numai pentru ruco­delie §i pentru bani. Cei vechi monahi aveau numai biserica cea so­borniceasca a schitului, iar nu deosebite biserici pe Ia coli be, §i pre­ot fiecare, §i se lngrijeau de mantuirea lor. Iar cei de acum Ia aceasta numai se lndeletnicesc §i se silesc, ca fiecare sa faca biserica §i preot. $i ceilalti noi lncepatori, vazand pe eel ce s-a hirotonit nevrednic, se lndeamna §i ei §i, gasind locuri unde au nevoie de preot, se hiroto­nesc nevrednici.

$i precum au luat cu nevrednicie preotia, de vor lua §i drega­toria duhovniceasca, cum au sa povatuiasca pe oameni Ia mantui­re? Calcandu-§i §tiinta §i mantuirea lor, se imparta§esc cu nevredni­cie cu Preacuratele Taine §i se fac vinovati Tmpului §i Sangelui lui Hristos. $i mor suflete§te §i trupegte, dupa Apostolul: $i dorm mulfi. Cu cat mai vartos care calca pe Fiullui Dumnezeu, ocarand Duhul Domnului. $i luand cu nevrednicie dregatoria apostoleasca a celor 70 prin hirotesie, §i oprind darul despre cei credincio§i, din pricina de a Iuera cele sfinte cu nevrednicie. Cu adevarat unii ca ace§tia or sa povatuiasca pe cei spovediti la dan§ii spre pierzare, precum §i singuri sunt pierduti. Pierzare or sa pricinuiasca §i fiilor lor cei du­hovnice§ti, amagindu-i prin sfatuirea lor cea vicleana, zicand aces­tea ciitre dangii, adica: postul nu e nimic, ca de se va mangaia trupul se mangaie §i sufletul, ca Dumnezeu ne-a dat toate bunatatile ca sa le mancam, nu ca sa ne infranam, ca infranarea nu este nimic.

$i acestea auzind fiii lor cei duhovnice§ti, vietuiesc cu sloboze­nie mancand §i band, li se aprind patimile §i li stapanesc cu silnicie, §i ducandu-se la duhovnici neiscusiti, se marturisesc. $i in Joe sa se foloseasca, mai rau se vatama, ca ace§tia, cu prea lasarea lor, le des­chid U§a patimilor §i se omoara jalnic de dansele. A§a fiind ei, nu ca sa mantuiasca suflete, ci ca sa le prapadeasca de tot.

114

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

Parintii cei vechi nu faceau praznice §i privegheri pe Ia colibe­le lor cu mancaruri §i cu bauturi, ci daca era vreun paradis Ia vreo coliba, ori cu totii privegheau, sau nicidecum nu faceau privegheri, pentru sminteala, pre cum s-au lntamplat In schitul Sfintei Ana ni§te pricini ca acestea ( ca despre fata duhovnicului, zice Sfantul Nil).

CAP36

Pentru priveghere la douii colibe

In Schitul Sfilnta Ana, lntr-o zi a fost priveghere Ia doua colibe §i, cu ie§irea lor de Ia praznice, am ie§it §i eu de Ia kyriako §i am intal­nit pe unul venind de Ia praznic §i l-am lntrebat cum a petrecut.$i el, ne!mpacat fiind penh·u mancaruri, ca nu i-au placut, pentru care numai s-a §i dus, iar nu pentru evlavia privegherii, mi-a spus tulbu­rat zicand: <<Dumnezeu sa-i miluiasca 9i pe ei, §i praznicullor. Mai bine era sa nu rna fi mai dus, fiindca bucatele lor se lngreto§a cineva numai sa le fi vazut. Pe§tele mirosea §i era §i prea sarat. Vinul taiat §i amestecat cu apa, §i am ramas flamand. Nu rna mai lntreba!»

Eu pentru folos sufletesc l-am !ntrebat, §i el pentru aceasta nu mi-a spus nimic, fara numai ca s-a dus scarbit Ia coliba lui. Iar eu, cand rna duceam Ia coliba mea, m-am !ntalnit cu altul, de Ia un alt praznic, §i l-am lntrebat §i pe el. $i acesta mi-a spus vesel pentru stapanul pantece: <<Slava lui Dumnezeu, zice, bine m-am multumit! Ravitul fiert bine, morun bun, orez cu unt, paine alba, vin ales. $i lntru toate m-am multumit.» Insa pentru hrana §i veselie duhovni­ceasca nimic nu mi-a spus, ca sa rna folosesc §i eu. $i intrand In co­liba mea, mi-au spus ucenicii ca a venit unul §i m-a cautat, §i aici In­data a venit §i acela ce rna cautase, §i lmi zice: <<Sunt scarbit de gan­duri, parinte duhovnic, de Ia un frate, fiindca eu, cate praznice am facut, !a toate l-am poftit lntaiul §i l-am ospatat cum se cade, §i el acum, Ia praznicullui, nu m-a poftit, §i eu tot am a§teptat aseara ca sa rna pofteasca, §i am ramas flamand, §i de multe ganduri nu am putut sa dorm. Bune sunt acestea, duhovnice?>>

Eu, auzind acestea, am lncercat sa-l mangai 9i n-am putut, §i a ra­mas tot scarbit, §is-a dus Ia coliba lui, ~i dupa putine zile a murit tica­losul cu neiertata pomenire de rau, iar celalalt a ramas nesimtitor.

115

Minuni/e, vedeniile §i cuvintele

In alta zi a veni §i fratele care a avut praznicul, §i l-am intrebat cum a petrecut cu tulburarea praznicului. $i a raspuns: «Rau, parin­te duhovnic, fiindca, dupa 9biceiul praznicelor ce se fac pe !a colibe, aveam de gand sa chem cinci sau gase frati, ca cu putina cheltuia­la sa fac privegherea §i 0 midi trapeza. $i s-au adunat 25 de frati, gi mi-am cheltuit toata campania' de peste an, §im-am imprumutat §i de Ia altii, silit fiind ca sa nu dau de ru9ine, §i acum cartesc §i imi pa­re rau, §i de aceea imi zice gandul sa stric biserica.>> Iar eu l-am sfa­tuit ca alta data sa nu mai faca praznic, ci numai sa-§i citeascii pravi­la cat va putea, §i sa cheme un preot sa slujeasca Sfanta Liturghie, §i biserica sa nu o strice, §i l-am daruit cu ce m-a luminat Dumnezeu.

Pentru aceea zic voua: acest fel de praznic uraciune este inaintea lui Dumnezeu. A§a ca, in ziua de astazi, §i praznicul kyriakoului cu anevoie se savar§e§te, fiindca s-au dat parintii Ia desfatare tru­peasca §i fac cheltuieli de prisos, bucate de multe feluri cu mirosuri, prajeli de pe§te, cinstiri indulcitoare, bauturi de vinovatii, cafele §i altele de asemenea, care nu se cuvin monahilor. Care, de altfel, nici mirenii nu le cheltuiesc. $i mai multa cheltuiala fac cu mesele ce­le deosebite ale prietenilor celor deosebit poftiti, §i slujitorilor, cu multe feluri de bucate impodobite, care, mancand §i band, se dau Ia multe vorbiri de§arte, §i !a rasuri neobi§nuite, §i a poi §i Ia a judeca §i a osandi, !neat se prihane§te §i praznicul de obgte al kyriakoului din pricinile acestea.

Parin}ii cei mai dinainte faceau praznic de ob§te cu un fel de bu­cate Ia toti, §i dau cate un pahar de vin, §i il aveau de mare manga­iere, §i cei mai multi nu beau de fel, precum fratele acela care a cerut sare ca sa nu manance bucate bune.

Monahii cei de astazi s-au dat !a multe mancaruri, gi !a multe ba­uturi, §i Ia cuvinte de§arte, toata noaptea afara de biserica stand, in vremea privegherii §i pe urma intalnindu-se pe drum uri, judeca §i defaima pe cei ce au facut praznicul, cum can-au facut bucate bune, §i vinul a fast otetit §i cu apa, §i alte vorbe defaimatoare.

Precum face ariciul, care aduna din vita bobite de struguri in ghimpii lui §i se duce incarcat !a puii lui, nu pentru ca sa-l descarce de greutate, ci ca sa manance, §i el ramane cu furti§agul §i cu rauta-

1 Ratie si'iptfimfinaHl data ascetilor din jurul m5n5stirii, cmnpusa din paine, prescuri §i anumite alimente.

116

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

tea lui, cu care a stricat rodul vi}ei. A§a §i monahii de astazi, se due Ia privegheri, §i arunca cuvintele rugaciunii, §i se lncarca cu multa cuvantare, a judeca §i a osi'mdi. $i se ostenesc Ia privegheri fara de nici un folos din dumnezeie§tile cuvinte, 9i raman fara de rod toa­ta noaptea.

$i ziua, Ia Liturghie, nu intra in biserica, ci vorbesc de§ertaciuni pe afara, pana se ia anafura §i se merge Ia trapeza, unde, intril.nd, mananca, beau gi se hranesc trupegte, §i se due !a locuintele lor in­carcati cu rodul pierzarii sufletului, adica al grairii de rau §i a! osan­dirii, §i cate vorbe de9arte §i necuvioase au auzit, gi socotesc, nebu­nii, ca tin cuvintele mantuirii. $i fiind incarcati cu aceste rautati, ca sa le descarce singuri nu pot, ci cheama pe pipairea vicleniei l;li a le­nevirii. Ca lenevirea ii tine, iar vicle§ugul §i pipairea ii descarca, ca sa manance, §i ei raman goi de darurile cele monahicegti. $i pe mi­reni li dezbracii de darul Sfantului Botez, §i a9a unul cate unul se due §i se inchina imparatesei pierzarii, gi mananca din buruiana ne­simtirii, §i se indulcesc, 9i zic ca este buna, §i auzind ceilalti, vin §i se imparta§esc cu ei.

Fiindca pierzarea este spre vale, §i cand se duce !a vale unul, ur­meaza §i altii dupa dansul. Cei ce se pogoara spre pierzare fericesc pe cei ce se urea spre faptele cele bune ale mantuirii. Iar cei ce se afla in urcarea mantuirii ii norocesc pe cei ce se pogoara in pierzare. $i aceasta inseamna arvuna pecetii lui Antihrist, §i acesta este gandi­tul Antihrist.

Au venit intre 25 de ani ai pierzatoarei imparatese, §i s-au adu­nat O§tirile, §i au razboit ganditor, ca sa domneascii simtirea mona­hice§tii vietuiri. $i au domnit din parte simtirile monahilor cu grija vie}ii celor vremelnice. $i, vazand cea fara de lege cas-au plecat mo­nahii Ia semnul nesimtirii §i s-au intunecat cu multa tulburare a gri­jilor celor vremelnice §i se povarnesc spre valea pierzarii, numaide­cat a J:narmat pe preainrautatita ei O§tire §i a trimis-o sa domneasca toate simtirile monahilor, ca sa nu mai simta abaterile de !a datorii­le monahice§tii vietuiri. $i d\nd va stapani simtirile monahilor, intai aceia in muntele acesta, care este sarea pamantului, puterea dreptei slaviri §i intarirea sufletelor credincio§ilor cre§tini, atunci o sa se in­tinda §i in toata lumea, pe fata pamantului, §i 0 sa ingele pe toti, pre-

. cum vedem vestirile. In curgerea acestor 25 de ani a razboit gradina

117

Mimmile, vedeniile ?i cuvintele

Maicii Domnului, iar monahii, fiind luptati ~i raniti ganditor intre dan~ii ~i birui\i de cei potrivnici, gandesc ca biruiesc.

Au dat razboi cu patima Hind intru multi! tulburare a vietuirii celei vremelnice 9i dati cu totulla pamantegtile indulciri ale trupului, ~i au uitat mantuitoarea nevointa, fiindca s-au pironit la cele pamante§ti.

~i dind vor birui o~tile vicleniei, atunci toti vor aluneca spre va­lea pierzarii §i se vor da neindumnezeitelor O§tiri. ~i armele O§tirii imparatesei pierzarii sunt acestea: viclenia pipairii, parerea naluci­rii, mandria cea fara de Dumnezeu, nebagarea de seama, placerea oamenilor, gandul eel vi clean, mania, vrajmagia, a se bucura de pa­guba aproapelui, bucuria pentru rauta\i, pomenirea de rau, intune­carea, netemerea de Dumnezeu, neastampararea, necredinta, hula, minciuna, a judeca §i a osandi, a defaima, vorbirea cea lntru ascuns 9i rasplatirea. ~i peste rasplatire or sa se arate o§tirile satanei asu­pra celor 24 de parguri ale slobozeniei vietii monahice~ti, precum a prorocit Sfantul Moise Arapul, zicand ca acolo unde s-a ars satana are sa arda §i el, adica a colo unde s-a biruit are sa biruiasca §i el pe monahii cei lene§i. ~i unde s-a inmultit dreptatea o sa se preainmul­teasca pacatul, fiindca 0 sa se raceasca dragostea multora.

Cei din chinovii or sa se piece spre uraciune, zavistie, despar\ire, neunire, impotriva graire, vrajba ~i pana la ucidere, pentru lenevi­rea spre duhovniceasca nevointa ~i lasarea pravilei 9i a canonului. Fiindca or sa se aleaga pastori neiscusiti in cele duhovnice§ti, lene~i !ntru nevointele monahice~ti, nefolositori §i necunoscatori, rapind !ntaiciunile1 cu daruri ~i intrand In egumenie nevrednici de a se face chip de fa pta buna. Pentru aceea or sa se piarda nu numai cei lene§i, ci §i cei iscusiti §i !nfranati or sa se abata.

Atunci or sa gaseasca duhurile vicleniei !nlesnire ~i or sa raspla­teasca asupra o~tirii Imparatesei mantuirii 9i sa bata cele 24 de par­guri ale monahice~tii lucrari, fiindca monahii cei de astazi au scos pe Imparateasa mantuirii ~i au primit pe pierzatoarea imparateasa, §i aceasta, gasind indemanare, o sa rasplateasca monahilor.

~i a dat preainrautatita instrumente O§tirilor sale, ca sa dezrilda­cineze cele mai !nainte zise lucrari de fapte bune ale monahice§tii vietuiri. ~i acestea s-au pornit precum cainii cei turbati ca sale dez-

1 Rangurile lnalte, dregatoriile de frunte.

118

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

radacineze, §i lupta neputincio~ii cu armele viclegugului, si!ind pe monahi sa se abata la cele 9apte saduri ale neastampararii §i !a in­dncita rautate a faradelegii, adica a preacurviei, a curviei, a sodo­miei, a amestecarii de sange, a stricarii, a tavalirii ~i a stricarii mintii cu invoiri necuvioase, ~i cu aceste gatiri sa biruiasca.

~i fiindca astazi s-au dat monahii Ia multa tulburare a intunecarii §i !a grija celor vremelnice, au in tins preaviclenii cursele lor In acest intuneric ~i acolo prind §i biruiesc pe cei trandavi monahi §i neis­cusi\1. ~i fiecare cursa are §i indemanatice poftiri, care sunt: slava de§arta, galceava, imputinarea de suflet, !mpietrirea inimii, dezna­dajduirea ~i uciderea. ~i In toate dimine\ile vin prealnrautatitii de incearca cursele lor §i le gasesc pline de monahi prin§i, §i vaziind vanatul norocit, au indoit cursele dimpreuna cu cele poftite lor, adi­ca cu rapirea, nedreptatea, juramintele, magulirile, iubirea de ar­gint, nemilostivirea ~i vorba degarta. ~i gasind cursele iara~i pline de monahi §i de ieromonahi, intreiesc cursele lor bucurandu-se §i mai adauga poftirile celor 12 tulburari.

Acestea sunt: malahia care este pofta trupului, multa felurime a imbracamintei, impodobirea trupului, pofta mandriei, pofta imbo­gatirii, multa ingrijire a bucatelor spre pofta pantecelui, multa felu­rime a mesei care este poftirea nesaturarii, impodobirea bucatelor care este pofta lacomiei, felurimea vina\iilor1 care este pofta curvi­ei, multa felurime a poamelor care este poftirea calcarii de porunca a lui Dumnezeu, invistieria §i iubirea de argint care este radacina tuturor rautatilor, §i nepaza blagosloveniei din care calcarea de po­runcii a lui Adam s-a facut.

Acestea le impodobesc cu mare sarguinta, ca sa se vada rodullor frumos Ia vedere §i bun Ia mancare, §i dracul indulcirii gatlejului sta deasupra lor ~i aduce pofta monahilor ca, privind frumusetea po­milor, sa gandeasca case gasesc in raiul pamantului §i, biruindu-se, gusta din rod (fara de vreme §i fara blagoslovenie) §i, manciind, se lipsesc de bunatatile Raiului, ca impodobirea pomilor inseamna calcarea poruncii lui Dumnezeu.

Cu de acestea intind dracii cursele lor §i le gasesc pline de mo­nahii care umbla in voile lor §i nu voiesc sa se supuna, §i de cei din idioritmie, ~i proistogi.

1 Soiuri de vin.

119

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Iar din monahii cei supu~i 9i care pazesc blagoslovenia nu gasesc §i orid\t poftesc ca sa-i prinda nu pot

Ca precum pescarul prinde multe feluri de pe§te, iar smirna nu poate prinde, eel mai ales pe§te, ci numai cu mare osteneala §i cu mare me§te§ug lncearca sa prinda vreunul, pun lnadins poftirea, il scoate afara cu multa luare-aminte §i se teme sa nu fuga, a§a §i prea­lnrautatitii draci, pun deosebite indulciri in cursa, ca sa prinda pe ce supu§i, adica impotriva grairea, neascultarea, impotrivirea Ia orice lucru, pricirea in cuvinte, lacomia pantecelui, minciuna, impodo­birea trupului, curvia, nalucirea §i lncrederea mintii, mandria, in­dreptarea de sine, nerabdarea Ia un Joe, nesupunerea, pricinuirea, nedreptatea, trandavirea, obraznicia, neomenia, iutimea, indarjirea §i iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor.

Aceste curse le pun dracii inaintea celor de sub supunere, ca ni§­te mancaruri alese, pe care vazandu-le ticalosul monah, se duce in mijlocul curselor §i lncearca gustul indulcirilor lor, a fiecareia, cu care se impaca §i sta deasupra curselor mangaindu-se, §i cazand cursa, se prinde ticiHosul aflandu-1 mancand.

$i vazand alt ucenic case mangaie el a colo mancand, vine §i acela §i, facand asemenea, se prinde §i el in cursa fara sa priceapa, §i gan­desc ca bine fac, §i se odihnesc. Asemenea mai vin §i altii, §i se prind §i aceia, §i a§a se fac vanat diavolului, ca §i §Oarecii cei orbi.

$i vazand dracii pe cei de sub supunere lesne prin§i, se nevoiesc cu toata puterea §i cu multa luare-aminte ca sa nu le scape din ma­na, adica sa nu se pocaiasca §i sa-i mugte cu dintii, ca dintii celor su­pu§i sunt otraviti asupra dracilor, precum ai smirnei. $i precum §ar­

pele se teme de unghiile pisicii, a§a §i dracii de gura ucenicului celui supus, nu cumva va chema rugaciunile staretului sau intru ajutor, fiindca chemarea rugaciunii staretului de catre ucenicul eel adeva­rat este mai tare decat alte rugaciuni ale altor oameni. Insa nu a ce­lor vicleni ucenici, ca aceia sunt ca ni§te pasari fara de aripi §i lesne se prind in cursele dracilor.

Pentru aceea se silesc preaspurcapi draci sa stapaneasca simtirile ucenicilor, ca sa nu simta ce este supunerea §i ascultarea, ca obiceiul dracilor este: cand voiesc sa-l amageasca pe ucenic §i sa-l smulga de sub ascultare, intai il fac sa nu aiba credinta Ia povatuitorul sau, sa nu aiba evlavie Ia cele duhovnice§ti §i sa-§i creada mintii lui.

120

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

Precum fac cei de astazi, care nu se pleaca Ia binecuvantata ascul­tare au facut dracii inceput ca cu vicle§ug sa-i domneasca, ii ada­pa ~u Jingura aurita a nesimtirii §i beau am~r~l ~a dulcele, bau~­ra neascultarii, ca sa nu simta folosul ascultarn §I a! supunern. F1~ indca, cand se §terge simtirea drumului ascultarii (precum astaz: s-a §ters), atunci lesne domnesc dracii peste simtirile monahilor. Ca atunci nu simt ucenicii mantuirea lor.

Astfel de nesimtitori ucenici mai pe urma or sa devina §i starep ~i or sa povatuiasc~ §i ei pe alti ucenici. $i cei ce nu ~or ~a~.i povatu­itori adevarati mantuirii lor vor umbla pe drumul p1erzarn. Aseme­nea §i cei ce ~u s-au supus intru adevar Ia cei iscusiti po:~tuitori, ci Ia cei neiscusiti stareti, care nu au deprins ascultarea, mel supune­rea, ca sa aiba,sa de a. ~i altora. Cava intreb: cei ce se fac starep din ucenici nevrednici, nesupu§i ;;i neiscusiti, unii ca ace§tia, cand vor lua §i ei ucenici, in care fa pta buna or sa-i povatuiasca? Negre~it ca pe drumul pierzarii! Precum au prorocit parinpi .cei vechi, cad ca~d se va face capul picioare ;;i picioarele cap, atuno este aproape sfar~ §itul vietii monahice;;ti. Atunci se vor arata toti ;;tiutori intru sme §I nu se vor mai supune, nici nu vor mai asculta pe altul.

CAP37

]uramantul celor vechi Piirinpi

Parintii cei mai dinainte nu se jurau, nici nu spuneau minciuni, fara nu~ai cand vroiau sa incredinteze unul pe altul, acest cuvant ziceau: «De am facut acest lucru, sa fie partea mea cu cei de pe ur­ma calugari, cei din a! optulea veacb Iar ce! ce.auzeau, zicea~: ~Nu ti-e mila de sufletul tau, de zici a;;a cuvant mfnco;;at?» Vedeti ca ce1 ~echi cuno;;teau pe cea de astazi ticaloasa stare a nesimtitorilor mo­nahi ;;i ajungerea lor pana in sfar§it Ia nesimtirea pierzarii? $i fiind~ ca este inceputul razvratirii, ;;i nu sfar;;itul calugariei, p~:c~m in tal toamna ;;i pe urma iarna, a;;a acum a inceput a se .ve§te~I viata mo: nahiceasca, ;;i mai pe urma o sa se piarda de tot. $1 dupa,aceea o sa fie judecata ;;i rasplatire faptelor monahice§tii vietuiri, ;;i Infrico§ata Judecata a lui Hristos, Ia a Doua Venire a Lui.

121

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Iar celor ce defaima drumul vietii monahicegti o sa se faca lor drum in iezerul eel de foe. Dar celor ce pazesc cu scumpete randu­ielile monahice§tii vietuiri se va face lor drum intru Imparalia ceru-lui, cu toti sfintii. '

' ' Ascultati, o, monahil01~ §i intelegeli ca ali razvratit In ziua de as-

tazi randuiala calugareasca, ati ratacit in caile voastre, ali pierdut mantuirea voastra §i ali imbrali§at pe pierzatoarea cea fara de lege!

CAP38

Pilda cu douii mirese fngrecate 1

Intr-un ora§, de un gand de asemenea, erau doua mirese §i arnando­ua s-au ingrecat. Cea dintai s~a pazit de intamplari §i de a ridica greu­tali, §i a nascut prune nevatamat §is-a chemat numele lui Mantuit.

Iar cea de-a doua nu s-a pazit de greutati §i de ridicaturi, §i a le­padat pruncul cu multe tulburari ale treburilor, gi iaril§i s-a lngre­cat a doua oara, §i a treia oara, gi din obiceiul eel rau al tulburarilor nu s-a pazit, ci s-a facut sminteala gi a lepadat pruncii, §i a ramas tot fara de rod. $i amandoua aveau dorinta ca sa aiba copii §i sa fie marne, dar numai una s-a lnvrednicit de s-a facut maica cu copil, iar cealalta nu, ca avea doua intelegeri §i ganduri, ca vrea sa se nu­measca §i maica, §i doamna. $i fiindca a grijit cele pentru casa s-a numit doamna, iar maica nus-a invrednicit sa se numeasca, Hindea cu ostenelile §i-a omorat pruncii. Dar cealalta nu s-a lngrijit pentru tulburarile casei, ci numai pentru pruncul ei a purtat grija, §i 1-a pa­zit cu tot dinadinsul, §i 1-a avut in bratele ei.

Dezlegarea pildei

Aceasta pilda arata pe parinlii cei vechi §i pe cei de acum. Ceta­tea cea de un gand este muntele acesta, Athonul, fiindca este Ia un gand cu cei vechi pentru mantuirea sufletelor. Iar doua mirese sunt mantuirea oamenilor. Cea dintiii este mantuitoarea pocainta pe ca­re au apucat-o cei vechi parinli. Iar cea de-a doua este cea de acum

1 Insarcinate.

122

l'reacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

calugarie, a ticalo§ilor parinti cei de astazi. $i amandoua au zamis­Iit mantuirea: §i cei vechi, §i cei noi, §i au binevoit la mantuirea lor, Iepadandu-se de lume ca sa se mantuiasca. Cei vechi insa nu aveau grija vielii §i tulburari, ci se nevoiau numai pentru mantuirea lor, pe care au §i pazit-o neviitamata.

Iar cei de acum au ingrecat mantuirea lor, insa nu au pazit bu­na randuiala, ci s-au dat Ia griji §i Ia tulburari pamante§ti, adica Ia gusturile mancarurilor §i ale bauturi!or, Ia poruncile doamnei pan­tecelui, §i cu multa tulburare §i-au pierdut mantuirea sufletelor lor §i s-au facut ucigagi mantuirii lor. Au scos pe Imparateasa mantui­rii lor §i lucreaza Ia poruncile imparatesei pierzarii, care sunt: pofte trupe§ti, odihne gi bune petreceri.

$i a§a, plinindu-§i poftele lor, cad In necuratii §i In neastampa­rari, grijindu-se de multe feluri de bucate ale mesei, §i de feluri de vinatii multe feluri de pometuri §i invistieriri de bani. Acestea sunt

> ' A

impariltesei pierzarii filcatoare de bucurie, iar Imparatesei mantui-rii intristare.

$i a§a cei de acum monahi implinesc porunca pierzatoarei impa­ratese §i gonesc pe Imparateasa mantuirii.

CAP39

Alta pilda cu un impiirat

Un i:mparat a zidit o cetate tare §i lnfrico§ata vrajmagilor, §i o a ingradit imprejur, §i o a intarit cu zid, §i a pus pe maica lui sa impa­rateasca acolo. $is-a facut maica lui imparateasa §i a gezut pe scaun. $i i s-au inchinat ei boierii §i norodul cetatii, §i s-au veselit toti in­tru stapanirea ei. Fiindca n-a statut alta lmparateasa mai buna dedit dansa, nici o sa mai stea alta asemenea in veacul veacului. $i, pentru multa bunatatea §i milostivirea ei, o au iubit tot norodul §i boierii.

Auzind imparatul §i vazand cu ochii plecarea norodului catre preaiubita maica a lui, a trimis dintru i:naltime ajutor §i a dat hrisov celor ce se supun ei, ca sa fie slobozi de toate angaralele' cele impa­rate§ti §i dajdii cat se va afla maica lui acolo.

1 Nume generic dat obligatiilor In munca impuse In Evul Mediu.

123

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

~i au petrecut cu pace ani multi, supunandu-se imparatesei. Iar cei de pe urma au inceput a se abate Ia indaratnicii, §i cate putin s-au impotrivit, §i s-au in'\oit cu totii, :;;i au seas din cetate pe impa­rateasa cea buna in astfel de chip: au auzit ca este o muiere rea §i grabnica spre pierzare, ;;i intru rautate dupa min tea :;;i voia lor. Au trimis pe ascuns scrisori catre dansa :;;i au poftit-o sa Ie fie impara­teasa. Iar maica imparatului, vazandu-i, ii oprea de Ia relele voiri, dar ei nu ascultau, ci o au scos din stapanire, :;;i au ad us de au a:;;ezat pe scaun pe curva, pe cea neastamparata :;;i necurata muiere.

~i au ramas pupni cu maica imparatului. Iar ea, vazand ca au scos-o din stapanire, nu s-a maniat, ci indelung a rabdat, pentru cei ceo iubesc :;;i o voiesc pe dansa, :;;i a:;;teapta :;;i pocainta celorlalti. Dar ei nu se pocaiesc.

$i imparatesei ii este mila de cetatea ei, :;;i nu voie:;;te sao lase :;;i sa se duca, ca sa nu se pustiasca. Ca daca intr-o cetate vor fi doi impa­rati :;;i se vor impotrivi unul altuia, negre:;;it ca o sa fuga unul dintre dan:;;ii. Mai vartos cand unul este poftit de norodul cetatii :;;i celalalt gonit, desigur ca acela 0 sa fuga.

Acum va intreb, parintilor sfetagoreti': cand se va desparti impa­rateasa de locul acesta, :;;i la fiul ei, imparatul, se va duce, :;;i va spu­ne cele ce s-au facut, :;;i necinstea :;;i gonirea ei din muntele acesta, o, ticalo:;;ilor parinti, ce pustiire o sa faca imparatul in Iocul acesta, :;;i ce urgie va trimite, ;;i ce sunet se va auzi in tot pamantul Ia pustiirea lui? Atunci o sa inceteze paraiele cele ce acum curg ale milostenii­lor, cele ce curgeau pentru lucrarea mantuirii voastre.

Vai, acum s-a calcat cinstitul :;;i Sfantul Munte de impotrivitoarea pganca, fiica satanei :;;i povatuitoarea pierzarii! Vai, cu care me:;;te­:;;ugire a domnit amarata :;;i preainrautapta, :;;i v-ati inchinat ei spre pierzarea sufletelor :;;i trupurilor voastre! Vai, cum v-a amagit ama­rata §i v-ati in:;;elat de dansa, §i ati scos pe preacurata imparateasa a mantuirii voastre, :;;i ati pricinuit atatea ticalo:;;ii muntelui acestuia! Oh §i amar, o, ticalo;;i sfetagoreti! 0, intamplare cumplita ce vi s-a intamplat, de v-ati ranit de astfel de sageata otravita!

Ati lepro;;at sufletele voastre cu grija celor pamante:;;ti :;;i ap defai­mat mantuirea voastra pe care v-au deschis-o cei mai dinainte cu­vio§i parin\i.

1 Din Sfiintul Munte .

• 124

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

Sculati-va, cuvio:;;i parinti, Iu~inatori a toata lumea, care ati stra­Iucit in monahiceasca vietuire, cei ce v-ati Iuptat §i ap biruit pe ganditorul Amalec, §i cu atatea dureri §i ostene!i ati des~hi: d;u­mul mantuirii ;;i v-ati nevoit pana Ia moarte ca sa-l aducett pana Ia

aceasta stare! Sculati-va acum :;;i vedeti in care ticaloasa stare se afla, ;;i sa plan-

geti! Sc~lati-va, cuvio§ilor schitei, parinti dumnezei::;;ti, c~i c~ i~ pustietati §i in pe:;;teri v-ati lini:;;tit, :;;i in chinovii v-a\1 nevmt, §1 att savar:;;it nevointa cea buna, ;;i ati pazit buna infranare, ;;i pe cea du­pa chip nevatamata, §i ajungand Ia cea dupa aseman~re! ;?i ~dro~ bind capul :;;i maselele fiarei celei gandite :;;i cumplitulm drac, §11-a\i

omorat. Sculati-va acum :;;i vedeti pe fiara cea cu :;;apte capete a faradele-

gii, pe b~laurul eel omorat de voi! Iar acum, cum !-au imputernicit ~i !-au sculat asupra lor scapatapi fii ai vo:;;tri, acela care s-a surpat de voi cu curatenia, cu neagoniseala §i cu nevointa voastra, pe ace­la acum 1-au inviat nepotii vo~tri cu multa tulburare a agonisirii §i

a a! tor faradelegi! Sculap-va sa vedeti gradina aceasta cea impodobita de voi cu ata­

ta nevointa a smereniei, a infranarii, a curateniei :;;i a neagoniselii, §i pazind~o nevatamata cu postirile §i cu priveghelile §i rugaciunile voastre de acei cumpliti talhari, acum sao vedeti preapustiita de toa­ta buna rodire, nenorocita, neadapata §i zidurile ei surpate, fiindca nepotii vo§tri o au parasit §i s-au dat la grija imbogaprii, Ia rapiri, la Jacomia pantecelui, Ia multa purtare de grija de cele de:;;arte pentru zidirea caselor, lucrarea viilor, a gradinilor :;;i sadirea pomilor, §i cu totul au schimbat fiii vo§tri a voastra petrecere care le-o ati dat!

Scoala-te, Cuvioase Petre, eel ce ai pustnicit in pustia muntelui acestuia, sa vezi pe cei de acum pustnici, pe chilioti §i schitei, cum traiesc in ziua de astazi, sale vezi vietuirea de acum, cum nu le-a ra­mas nici urma de lini§te sau vietuire pustniceasca, ci multa ostenea­Ia pentru agoniseala, slujire a pantecelui, aprindere a betiei, aprin­dere a patimilor necuratiei §i a faradelegilor! ~i numai cu rasele se deosebesc de mireni, iar Ia altele au ajuns mai rau decat dan;;ii. Sa vezi multime de tineri fara de barba adunati spre sminteala celor mai nep~tincio§i. $i vai de gherondele care au asemenea tineri §i nu

125

Minunile, vedeniiie $i cuvintele

poarta de grija pentru indreptarea ~i pentru mantuirea lor, ci ii lasa in voile lor, §i se aprind spre nestinsul foe a! muncilor sodomiteni­lor, a! iadului celui vegnic, in, vecii vecilor nestins!

CAP40

Pentru piicatul sodomiei, ciit de greu este

Pacatul eel infrico§at al spurcatei sodomii a tat de greu este, ca §i dracii se cutremura. Ca dracii, cand supara firea oamenilor §i ii in­deamna spre lucrul eel paganesc §i preaspurcat al sodomiei, staru­iesc §i se nevoiesc pana cand aduc pe ticalo§ii oameni spre lucra­rea uratei §i preaspurcatei acestei sodomii, insa sa stea inaintea lor in vremea lucrarii pacatului nu cuteaza. Ca seamana intai gandu­rile cele spurcate §i aprind spre pofta, §i cand se face invoire §i vin spre lucrare, atunci dracii fug numaidecat dinaintea celor ce lucrea­za spurcata sodomie.

Ca mai bine o au, ca sa se prapadeasca de pe fata pamantului §i sa se mistuiasca in muncile iadului decat sa se afle inaintea lor cand se lucreaza sodomia. $i de alta pedeapsa nu se tern atilt, cat se tern de cumplitul foe ~i infricogata munca a sodomitenilor. $i pentru ce? Fiindca nici un om nu poate sa cunoasca greutatea acelei cumplite munci §i flacara a sodomitenilor, fara numai dracii o vad §i se infrico­(ieaza, ca este mai cumplita decat toata alta munca §i foe a! iadului.

Pentru aceea se deosebesc §i fug de langa cei ce lucreaza paca­tul sodomiei, temandu-se ca nu cumva ii va urgisi Dumnezeu cape cei ce sunt voitori §i indemnatori ai fariidelegii acestei lucrari, §i sa se osandeasca mai inainte de vremea cea hotarata, acolo, in Jocul osandirii sodomitenilor, care este mai cumplita decat toate munci­le iadului.

Ca de trei lucruri se tern dracii: intili, de puturoasa fapta a sodo­miei, barbat cu barbat; al doilea, de cea peste fire sodomie cu femei; a! treilea, de indoita malahie, cand se tavalesc barbat cu barbat. De aceste trei peste firE! faradelegi se tern dracii, fiindca pentru aceia ca­re fac aceste faradelegi s-a zidit acea flacara deosebit mai cumplita decat toate celelalte.

126

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mi1; Cavsocalivitul

Fiindca aceste trei faradelegi pe care le savargesc ticalo§ii oameni indemnati de draci sunt peste fire ~i foarte urate lui Dumnezeu, pentru aceasta fug dracii departe, ca sa nu vada cand paciih1iesc oa­menii ~i sa se osandeasca intru acea cumplita munca §i mai infrico­§ata dedit toate muncile iadului, care este gatita numai celor ce pes­te fire pacatuiesc.

0, cucernicilor parinti ai Athonului, locuitorii acestui sfant Joe, vedeti ca dracii se infrico§eaza §i se cutremura de aceasta patima pentru frica focului aceluia, ~i pamantul tremura de lucrarea cea peste fire a sodomiei! $i cum nu se tern cei ce indraznesc sa lucreze aceasta faradelege, intunecandu-se de nesimtirea lor, nesocotind ce au sa patimeasca cei ce o lucreaza §i strica curatenia lor? Ca §i dra­cii, temandu-se, se pazesc de focul acela, cu toate ca or sa se osan­deasca acolo in ziua Infrico§atei Judecati.

0, parintilor, acum este vremea sa vii paziti ~i sa nu vii amagiti sa ascultati pe dracii cei in~elatori, cei ce vii indeamna sa lucrati aceas­ta spurcata fiiradelege, pe care ei nu sufera sa o vada nici macar lu­crandu-se! Voi insa puteti sa vii izbaviti daca vii veti pazi cu toata luarea-aminte, avand spre ajutor frica lui Dumnezeu.

Ci voi, in ziua de astazi, cei ce nu vii temeti de Dumnezeu §i nu vii este mila de pierderea sufletelor voastre, ~i nici ganditi ca aveti sa dati seama ~i infrico~at raspuns inaintea Dreptului Judecator, cand §Uiera dracul dupa obiceiullui, voi alergati Ia ~uieratura lui cu cal­dura ~i vii invoiti a bea otrava poftirii curviei cu care vii adapa, ~i vii pornegte spre lucrarea spurcatei faradelegi: a malahiei §i a sodomiei §i a celor!alte patimi de moarte, §i le iubiti pe unele ca acestea. $i vii impatimiti Ia frumuseti stricacioase a celor pamante§ti, Ia invistieri­rea celor trupe§ti §i multa tulburare a intuneciirilor. Fiindca patima trupeascii a acelei poftiri Ia om este ca o mancatura cu care se ma­nanca singur eel patima§, ~i se strica cu vointa poftei lui, §i se sile~te cum sa unelteasca ~i sa lucreze materie de patimi a stricacioasei §i mult turburoasei' indulciri. Se intuneca Ia minte §i in multe chipuri se nevoie§te sa zideasca locuinte §i palate frumoase, ca inh·-insele sa se tavaleasca ca porcii intru necuratia lor.

Pentru aceea, parintii cei mai dinainte, cunoscand cu darul lui Dumnezeu §i mai inainte vazand acea cumplita flacara a focului

1Tulburei.

127

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

muncii sodomitenilor, fugeau de astfel de faradelege ~i locuiau prin munp :;;i in pe:;;teri, ca sa nu se 'intillneasca cu cei tineri §i fara de bar­ba §i sa se amestece cu focul sodomitenilor.

Ascultap, o, parinplor §i toti cre:;;tinii cei iubitori de Dumnezeu: aceasta blestemata sodomie a departat pe oameni de Ia frica lui Dum­nezeu. Aceasta neindumnezeita patima a despartit pe oameni de da­rullui Dumnezeu. Aceasta spurcata :;;i peste fire fariidelege, stricarea de copii :;;i cea pe dinapoi afara de fire a femeilor stricare au departat pe cre:;;tini de Ia darurile Sfantului Botez. Aceasta blestemata indra­gire a sodomiei, tavalirea cu cei tineri :;;i cu obraze zadaratoarel, :;;i cu malahia partii barbate§ti au desparpt pe cre:;;tini de prealuminatele daruri ale Sfantului Duh §i mai ales pe ticalo:;;ii monahi i-au lipsit de cinstea fecioriei §i de daruirea Sfi\ntului Duh §i au stricat mila cura­teniei, au stins faclia curatei rugaciuni §i incuie U§a pocaintei cu dez­nadajduirea, prin lucrarea faradelegii, :;;iii a:;;aza in cumplitul foe al ve§nicii flacari, §i se vor munci acolo fara de folos, §i nimeni nu va auzi, nici ii va milui acolo vreodata, in veacul veacului.

0, cuvio:;;ilor parinp ai Athonului, ai loca:;;ului pocaintei, pentru ce nu privegheati :;;i va rugap? Ca nu :;;tip ziua §i ceasul sfar§itu­lui vietii voastre. Privegheati, ca sa nu adormiti in moartea paca­tului, §i va veti da Ia ve:;;nica a doua moarte, :;;i va veti incuia afara de Imparatia cerului. Luati aminte §i va piliti inima cu zdrobirea §i cu umilinta, ca sa fiti primip in camara pocaintei cu mare mila lui Dumnezeu, a Celui ce indelung v-a rabdat pe voi pana acum; ca mult L-ati amariit §i ati pornit mania Lui asupra voastra, §i II siliti sa faca izbiinda faradelegilor voastre, insa ElSe milostive§te §i rab­da. Iar voi II silip spre rasplatirea faptelor voastre, :;;i iata ca va vep pedepsi dupa dreptate!

gi daca vep zice: «Ce fapte rele lucram :;;i scarbim pe Dumne­zeu?», veti auzi: Amin zic voua, sa §tip bine ca nu avep nicidecum ochiul dreptatii, chip smerit, buna vointa a postirii, obrazul dragos­tei §i blandete, buna cuviinta a neagoniselii, negrija §i milostenia, cea mai aleasa fa pta buna, :;;i dragostea cea intre voi.

Ci in Iocul acestora ap dobandit toate cele impotriva faptelor bu­ne: faceti toate ceh~ rele, v-ati unit cu nedragostea :;;i cu rapirea, v-ati

1 Chipuri a(a(atoare.

128

Preacuviosului piirintelui nostm Nil Izvoriitorul de Mil; Cavsocalivitul

impreunat cu necurapa mintii voastre spre pofta tavalirii cu partea barbateasca §i spre malahie, §i va aprindep spre manie :;;i tulburare, v-ati unit cu gandurile mandriei, ale vrajma§iei, ale iubirii de argint, nedreptatea, iubirea de a veri, a judeca, a defaima §i a grai de rau. $i v-ati impatimit spre cele pamante:;;ti §i v-ati racit de cele suflete§ti.

Precum cil.nd iedera se une§te :;;i leaga pomul, atunci pomul I§i pierde fiinta sa §i il usuca puterea iederii, asemenea §i voi astazi ati amesteeat gustul viepi monahicegti cu materia celor pamante§ti. Va amestecati cu intalnirile mirenilor §i cu lucrarile v-ap unit cu dan§ii spre facerea de palate mari, §i le impodobiti eu a§ternuturi moi gi cu acoperamanturi indemnatoare spre odihna trupurilor §i lepra su­fletelor voastre. gi tinep cugete inalte, §iva purtati cu imbracaminte de oaie gi eu inima de !up, pierzand sufletele eelor ce vin catre voi, ca cu totul v-ati salbaticit de catre viata monahiceasca. Va nevoip sa biruiti, ca sa s~puneti unul pe altul: c~I mai mie pe eel mai mare sa-l supuna dupa voia lui, asemenea eel mai mare pe eel mai mic §i mai slab, gi eel sanatos pe eel neputincios.

Acum s-au implinit euvintele sfintilor batrani ca o sa vina vre­mea sa se invrajbeasca oamenii unul cu altul §i sa nu se mai poata deslugi 9i deosebi capul de picioare. Aga voi acum ati pierdut viata monahiceasca gi nu mai intelegeti ce este poeainta, din pricina im­pietririi inimii voastre.

Vai, ca din stricacioasa eurgere a viepi aeesteia au pierdut mona­hii mantuirea! Poarta deasupra lor numele mantuirii gi s-au 'imbra­cat cu numele pierzarii. Fiindca mai inainte erau imbracati cu man­tuirea 9i se ehemau schitei (pustnici), pentru Iucrarea schiteiasca. Iar acum se numesc aschitei (nepustnici) sau gradinari §i livezari, pentru cas-au dat sa impodobeasca Iivezi §i gradini cu feluri de po­meturi, spre indulcirea pantecelui. $i fac case mari gi frumoase, §i pe urma Ie vand cu mare pret, pentru iubirea de 'inavupre, nesim­tind ticalogii ca i§i vand Iocuinta metaniei lor uncle s-au tuns, 9i s-au fagaduit sa sfargeasca acolo, ca intr-a manastire.

Auzind §i altii de faptele acestora, 'igi maresc casele lor gi defaima casa unul altuia, zicand ca el are o casa mai buna, mai mare §i mai bogata, cu biserica frumoasa, cu arhondarice mari, cu sterna, liva­da, sadiri frumoase, pometuri rodi toare, gradina :;;i apa cu indestu-

129

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

!are. ;>i unii vand casele lor pentru cagtig §i se gonesc de Ia metanie. ;li pe urma o privesc de departe, precum Adam Raiul.

Aga fac In ziua de astazi sei mai multi dintre linigtitori, s-au facut gradinari gi se ostenesc fara de lenevire, aduna gunoaie ca sa hra­neasca pomii, iar sufletul ramane pustiu de fapte bune. ;li adunand rodul pomilor §i a! gradinii, 11 due pe Ia manastiri §i pe Ia chilii, §i ii !ndeamna sale primeasca darul, §l ii !ndatoreaza, ca sa le dea in­doit. ;>i alearga duminicile §i sarbatorile cele stapane§ti (calcand po­runca) incarcati cu multe feluri de roade ale gradinii. De dimineata vin Ia manastiri §i pe Ia chilii, daruind prietenegte, pentru ca sa li se raspliiteasca. Iar cei ce le primesc, siliti fiind, rasplatesc indoit. ;li a§a din nedreptate se imbogatesc saracii lini§titori, se fac rapitori gi asupritori. Iar de vor primi mai putin rasplata, se scarbesc asupra acelora, fiindca a§teptau sa ia indoit. Pentru aceea se numesc ne­drepti daruitori §i inconjura cu fiitarnicia slavei degarte. Se prefac intru mahniciune §i se nalucesc ca locuiesc in schituri, §i nu simt ca gi-au pierdut mantuirea lor, §i gi-au gasit pierzarea cu nedreapta ra­pire, cerand milostenie incoace §i incolo, §i nedreptatesc pe fratii lor cre§tini, rapind cele de nimic, fara ca sa implineasca datoria milos­teniei pe care o au primit.

Iar duhovnicii, pe cre§tinii cei ce se marturisesc Ia ei ii sfatuiesc sa dea milostenie, cu scop ca sa primeasca §i ei. 0, ticalogilor du­hovnici, nu vedeti ce a facutZaheu? Nu a datmilostenie dintai ca sa primeasca §i Hristos dintr-insa, ci mai intai a in tors ina poi nedrep­tiitile impatrit, celor ce i-a nedreptiitit, ca sa se ierte intai nedrepta­tile gi rapirile lui. ;li atunci a dat jumatate din avutiile lui milostenie saracilor. Fiindcii milosteniile nu folosesc nimic celor ce le dau, de nu mai !ntai se vor da ina poi rapirile §i nedreptiitile. Cum voi, o, ti­calogilor duhovnici, indrazniti de iertati §i binecuvantati nedrepta­tea §i porunciti sa imparta milostenie pe Ia manastiri §i schituri cei ce se marturisesc Ia voi, nedrepti §i rapitori, §i primiti gi voi din ne­dreptiitile lor?

Sa se §tie ca oricare se va marturisi Ia duhovnicii cei ce cer mi­lostenie §i invata ca pacatele rapirii §i nedreptiitile i se iarta, unul ca acesta cu astfel de chip nu se indrepteaza, ci zice: sa rapesc gi sane­dreptatesc iaragi, gi din cele multe rapite dau putine duhovnicului §i putinii milostenie, §i rna iarta duhovnicul.

130

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

0, vai de nebunia voastra! Vai §i de astfel de duhovnici care nu indatoreaza pe cei ce se marturisesc Ia dan§ii ca sa intoarca inapoi nedreptatile, macar intocmai, iar nu ca Zaheu, impatrit! Ci prapa­diti sufletele oamenilor care nu erau sa se prapadeasca, §iii osanditi in iad, fiindca nu au asupra lor cucernicie, §i voi nu tineti taina celor ce se marturisesc, ci vii !nvoiti Ia rapirea nedreptiitii §i a imbogatirii, §i vii intovarii§iti cu furii, primind milostenie de Ia dan§ii din rapire! Pentru aceea nu adunati spre pocainta sufletele celor ce se marturi­sesc, ci le risipiti spre iad, ca v-ati facut tovaragi cu lupul §i vii uniti cu dansul spre risipirea turmei oil or.

CAP41

Pentru staulul oilor pildii

Auziti pilda: un om, stapan a! casei, a facut staul §i a cumparat oi cu banii lui, §i a pus un caine pazitor !naintea staulului, care pazea oile cu dinadinsul. ;li pastorul oilor se !ngrijea pentru hrana caine­lui. ;>i cand venea lupul §i se repezea sa rapeasca oaia, atunci cainele 11 mugca §i cu latratura 11 gonea.

;li s-a !ntemeiat1 cainele Ia staul §i cu vremea a nascut catei. ;li avea §i lupul §apte pui (care sunt cele gapte pacate de moarte). ;li au facut gauri puii de !up §i intrau inauntru in staul (adica gandu­rile cele viclene in cugetul omului). ;li sugrumau oile pe ascuns §i le beau sangele. Iar pastorul, vazand sugrumarea oilor, a pus cainele in mijlocul turmei ca sa pazeasca §i sa ia seama Ia intrarea lupilor.

Tiilmiicirea

Lupul se intelege boierul intunericului, §i puii de !up dracii. Cai­nele este arhiereul §i cateii de dline sunt duhovnicii. ;li dupa o vre­me au inceput cateii sa se uneasca cu puii de !up, inlauntru, in staul. Vii intreb: daca pazitorul cainele se va intovaragi cu lupul, gi cateii cu puii de !up, oare cata stricaciune or sa faca oilor? Cu adevarat, de tot or sa le manance! Iar cand va veni pastorul gi va gasi turma

1 A~ezat, stabilit.

131

Minuuile, vedeuiile $i cuvintele

mancata, ce raspliitire va face cainelui §i ciiteilor, adica arhiereilor §i duhovnicilor? Cii astfel de arhierei 9i duhovnici au pierdut §i pierd atatea suflete ale cre§tinilor.

$i pentru ce aseamana cainele cu arhiereii §i cu duhovnicii, fiind­ca cainele este mai necurat decat toate dobitoacele, §i eel ce se a tin­ge de dansul riimane trei zile necurat? Ascultii: cainele este necurat, iar plecarea lui este curata, §i se talcuie§te ,pazitor". Fiindcii Adam, cand a numit dobitoacele, cu cuviinta a numit §i pe caine ,pazitor", ca piize§te pe om §i staulul §i se pune pe sine la moarte pentru sta­panul siiu.

Iar numirea lui are doua insemnari: viclean §i bun. Viclean, ca unul ce este necurat §i biiutor de sange, iar bun, fiindcii este pazitor, precum a zis dumnezeiescul Amfilohie imparatului Teodosie cand 1-a izbavit de fiara cea ganditii a eresului. Ca precum cainele latra la !up, a§a §i arhiereul ciitre ganditorullup, lini§tind turma lui Hris­tos. Iar imparatul s-a pocait §i a cazut la picioarele Sfantului Amfi­lohie §i i-a multumit ca 1-a izbavit din gura lupului, diavolul, §i a§a a gonit pe eretici.

Ap auzit ca numele cainelui inseamna ,piizitor", iar necurapile ciiinelui sunt uracioase, ca este riipitor, biiutor de sange §i urator de oameni ca o fiara, precum §i oamenii in ziua de astazi, nu primesc numirea ciiinelui ca unul ce este necurat, iar naravulll primesc §ira­utatea lui 0 lucreaza de-a pururea, adica rapirea pentru imbogatire, necuratia trupeascii, poftire de a manca dlrnuri, uneltirea liitriirii, a cuvantarii In de§ert, a clevetirii, a judeca §i a osandi.

Arhiereii rapesc §i nedreptiitesc eparhia lor de aur §i de argint, pentru slava, laudii §i bogape. Iar necuriitia poftirii trupe§ti a cai­nelui se aseamana cu lucrarea preotilor §i a ieromonahilor, care au pricini de oprirea Liturghiei, §i ei slujesc. Insii Dumnezeu li rabda indelung ca sa se pocaiasca, precum §i stapanul cainelui, ca sa se in­drepte ciiinele. Iar daca nu se vor lndrepta, atunci se vor arunca In arcul eel viclean a! morfii, precum zice Psalmistul: Mom·tea piiciito­sului este cumplitii. $i or sa moara cu vicle§ugurile lor. Iar mancarea de carnuri a cainilor inseamna lucrarea duhovnicilor. Fiindca orica­re duhovnic, cand marturisegte, de va cere macar cat de pupn plata pentru miirturisire §i arata altora piicatele celor ce se miirturisesc, se

132

Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

aseamana cu mancarea de carnuri a cainelui. $i iarii§i, latratura cai­nelui se aseamana cu graitorii in de§ert, barfitorii §i cu cei ce judeca pacate straine. Ace§tia intrec !a necurape §i pe caini cand stau !a me­se veselitoare §i beau vin, vorbesc de§ertaciuni §i judeca §i defaima unul pe altul, §i se imprietenesc intre dan§ii ca §i cainii !a macelarie, §i manandi sangele fratilor lor.

Iar duhovnicul eel ce arata cele marturisite ale altora ce s-au mar­turisit la el, acela este ca §i cainele eel turbat: uncle gase§te trupuri moarte, se baga in piintecele lor §i mananca acolo, precum face du­hovnicul care judecii gre§elile celor ce s-au marturisit la el.

CAP42

Pentru eel ce se pocaie§te

In ziua de astazi, oamenii s-au razvratit §i s-au abatut spre lucra­rea faradelegilor §i se primejduiesc. Atunci alearga la marturisire, cad la duhovnici, !~i arata ranile ~i cer vindecare. Iar duhovnicii li mangaie in fata §i !i slobozesc iarii§i ranifi, §i pe urma povestesc al­tora cii cutare a facut aceasta §i aceea. $i acolo uncle duhovnicul ju­deca pe unii ca ace§tia, vine urgia lui Dumnezeu peste diinsul ~i-1 omoara !mpreuna cu faradelegea lui.

Iar cei ce se marturisesc se due la duhovnic nu ca sa se marturi­seasca, ci vai!, ca sa se !ndreptateasca, §i unii ca sa judece §i sa osan­deascii pe alpi. Staretul judeca pe ucenic ca nu se supune §i nu face ascultare, iar ucenicul vorbe~te de rau pe staret sau pe egumen; ase­menea ~i mirenii: barbatul parii§te pe femeie §i femeia pe barbat.

Daca vine vreun tanar sau incepator, se da de ob§te In vreo ma­nastire a Muntelui acestuia, iar cei din manastire, vazand pe eel ta­nar, nu-l!nvata smerenia, ci ii dau indrazneala. $i el, luand indraz­neala, nu mai baga In seama pe nimeni lntru nimic, ci se face ca un stapan tu turor.

Luati aminte, piirinplor, sa nu vii aratati nemultumitori ciitre fa­catorul de bine Domnul nostru Iisus Hristos, ca ati !ntinat Sfantul Botez! Ati venit in Muntele acesta §i ati luat al doilea botez, al po­caintei, §i in loc sa vii curapti de cea dintai, ap intinat §i pe cea de-a doua.

133

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Precum un cal d\nd se pune intr-o semanatura verde mananca fara de grija, §i numai o grija are, sa se adape, §i avea acolo toata lar­gimea, dar el, in loc sa pasc.a iarba in lini§te, a calcat semanatura. Iar stapanul, vazand, 1-a scos de acolo :;;i 1-a dus Ia loc racoros, ci el nu s-a impacat, ci facea :;;i acolo neoranduieli. Atunci stapanull-a osan­dit sa care var, caramida §i piatra. A§a §i Dumnezeu, vazand paca­tele lumii §i ca se strica oamenii §i II amarasc cu faptele lor cele rele, indelung rabda cu nemarginita Sa mila §i il aduce pe om Ia pocain­ta vietii monahice§ti, ca sa nu se ingrijeasca de altceva, fara numai de mantuirea lui.

Dar in ziua de astazi unii dintre monahi se silesc cu multa grija a celor vremelnice §i trecatoare, se nevoiesc mai mult pentru cele tru­pe§ti, sa odihneasca trupul §i sa-l mangaie cu feluri de bucate, §i il feresc de osteneala ca sa nu slabeasca, cartind §i judecand in inima lor §i defaimand §i razand de fratii lor. Iar cre§tinii lumeni traiesc pagane§te, §i Dumnezeu nu-i parase§te, ci le trimite propovaduitori :;;i dascali, §i cartile Bisericii striga, §i Sfilnta Evanghelie le veste§­te, insa oamenii se fac nesimtitori §i nu se pocaiesc, §i se silesc sa-§i piarda sufletele lor in muncile iadului. Mai bine or sii-§i dea sufletul spre pierzare Ia cea cu §a pte capete fiara a faradelegii §i sa ramana orbi, numai sa aiba multa grijire a vietii, §i nu negrijirea §i nadejdea spre Dumnezeu, Cel ce toate le chivernise§te.

Asemenea §i monahii, nu voiesc negrijirea §i pacea lini§tii, ci mai bine voiesc sa lucreze, precum evreii Ia facerea caramizilor in Egipt, §i se sarguiesc mai mult de ar fi cu putinta sa stremuiasca tot Mun­tele Athonului pentru gradini §i livezi decat sa se osteneasca putin pentru sufletul lor. Dar Dumnezeu indelung rabda pana in seara vietii acesteia, a§teapta mantuirea oamenilor, Se milostive§te spre copii, miluie§te pe cei tineri din dimineata varstei pana Ia barbat desavar§it §i pana in seara biitranetilor ii rabda §i pacatuind, a§tep­tand pocainta cea de buna voie a lor.

Dar in ziua de astazi baietii §i cei mai tineri de mici se deprind a Iuera §i a savan;>i toate spurcaciunile §i necuratiile §i nu cunosc, §i in toata tineretea lor se silesc sa invistiereasca ca sa se imbogateasca, §i lucreaza cele necuvioase §i nenorocite fapte ale nedreptatii §i ale necuratiei §i nu cunosc, iar sa se pocaiasca nici nu voiesc sa auda.

134

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

Iar cei batrani, din tineretile lorpana Ia batranete, au trait in plica­te, in necuratii, in nedreptati, §i cu vicle§uguri spre aproapele lor. $i Dumnezeu tot a§teapta pocainta lor, macar Ia a! unsprezecelea ceas a! batranetilor §i pana Ia al doisprezecelea ceas al mortii lor. Insa ei nu cunosc mila lui Dumnezeu, ci numai cele dintai fapte rele ale lor le aduc aminte §i le innoiesc, §i se strica intr..J:nsele dis de dimineata pana seara, §i mor in pacatele lor jalnic, dupa cuvantul Domnului: $is-au miinecat §is-au ajlat intru intuneric §i in muncile iadului.

Fiindca oamenii pe acestea pamante§ti le au de credinta §i intru acestea se infrumuseteaza §i Ie incamareaza din bunatatile paman­tului cele ce se strica, §i se bucura zicand: <<Acesta este Dumneze­ul meu, sa rna odihnesc mancand §i band!» 0, nebunule! in noaptea aceasta vor sa ceara sufletul tau, iar cele adunate de tine, comorile §i jitni­fele, ale cui vor fi? Ca tu o sa te de§tepti in munca iadului §i pentru acestea o sa se munceasca sufletul tau mai mult decat de alte fapte ale tale, fiindca cele stricacioase ai adunat in jitnitele tale §i le-ai gil­tit negregit pentru muncile iadului.

$i atunci, muncindu-te in mijlocul focului celui nestins, o sa ceri mila de Ia cei ce nu au adunat nimic §i o sa auzi mustrare zicandu-ti: cat ai avut vreme, nu te-ai grijit, nepriceputule, pentru mantuirea sufletului tau §i sate fi izbavit din muncile iadului. Acum ceri o pica­tura de apa (precum bogatul eel din Evanghelie). $ice racorire o sa-ti dea o picatura de apa? Ca toate paraiele lumii, de ar fi fost cu putin­ta sa curga inauntru in gheena, §i toate marile de pe fata pamantului de ar fi curs, nu era cu putinta sa simta limba ta racorire. Mi se pare ca zavistuie§ti pe saracul acela care nus-a grijit de cele pamante§ti, §i acum ii ceri sa-ti racoreasca limba ta. Dar scopul tau este ca sa vina §i

el in gheena §i sa se arda impreuna cu tine. $i daca in iad ai acest fel de vicle§ug, oare in viata ta cata viclenie vei fi avut?

0, oamenilor, acum este vremea racoririi limbii voastre din aprinderea faradelegilor ce ati savar§it, cu sfaramarea :;;i zdrobirea inimii voastre, cu suspinuri :;;i lacrimi, spre aratarea pocaintei voas­tre, plangand osebit singur Ia singuratate, iar nu ca fariseul inaintea oamenilor!

Ascultati: daca voiti sa stingeti focul gheenei eel ve§nic, pentru calcarea a:;;ezamantului vostru, de rna veti asculta (zice sfantul) fa-

135

Mimmile, vedeuiile §i cuviutele

ceti urmatoarele: unu, sa avep 'intre voi dragoste; a! doilea, sa pnep curatenia lntregii lntelepciuni, cu 'infranarea, cu smerenia, cu umi­linta inimii ~i cu marturisirea faptelor voastre.

$i va rog, o, parinplor, luap aminte sa va lasati de a judeca §i a osandi, de clevetire §ide vorba de§arta, ca sa va izbavip de raul eel de foe care o sa traga pe oameni dupa faptele lor §i sa-i arunce lntru lntu­nericul eel mai din afara, uncle este plangerea §i scra§nirea dinplor.

Ca blestemata graire de rau a§aza pe om in partea cea de-a stan­ga. $i blestemata vorba de§arta a grairii de rau 'il duce pe om 'in moarte cumplita. Blestemata clevetire mistuie§te pe om in pantece­le iadului. $i multa vorbire II arunca in noroiul necuratiei §i 1! por­ne§te spre vrajba. Iar vrajba este samanta a faradelegii mult rodi­toare. $i se seamana 'intru cele dinauntru ale omului §i rasare pe po­menirea de rau, §i se face uraciune, §i II inconjura, §i nu voiesc sa se vada unul cu altul, §i cu rautatea 'in tree §i pe draci.

De aces tea fac in ziua de astazi oamenii §i cu de acestea s-a In tors min tea lor spre diavoleasca deprindere, §i se supara singuri de pa­timile lor §i nu simt, ci numai pricinuiesc pe diavolul §i pe oameni ca ii supara.

Asemenea §i pe voi, o, parinplor, nici oamenii, nici diavolul nu va supara, ci numai voi sunteti vinovati, ca ati dat Joe diavolului cu patima zavistiei, cu mania, cu vrajma§ia §i cu celelalte patimi va batjocoriti singuri, §i nu oamenii.

Daca voi suntep iubitori de argint, ce este vinovat egumenul? Da­ca voi suntep lndaratnici §iva impotrivip, ce este vinovat iconomul? Daca voi ascundep gandurile §i le hranip ca pe §erpi, ce este vino­vat duhovnicul? Daca voi suntep nemultumitori §i cartitori, ce este vinovat gheronda? Daca voi avep pomenire de rau, ce sunt vinovap frapi? Daca voi avep vrajba §i vrajma§ie, ce este vinovat aproapele?

Vai, o, parintilor! Cand omul ar fi voit sa-§i cunoasca patimile lui cele ce 'il supara, nu ar fi smintit pe nimeni din frap, fiindca omul este pretutindeni pe dinauntru de patimi inconjurat, precum copa­cul de iedera. $i daca gustul copacului se une§te §i prime§te sa urce iedera §i-1 stapiine§te, iar de nu primegte, nu poate sa se urce lntr-in­sul. Ca dear fi avut putere iedera sa se urce In toti copacii, nu era sa ramana nici un copac curat.

136

Preacuviasului piiriulelui uostru Nillzvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

A§a §i diavolul, dear fi avut stapanire sa se urce pe §tiinta fieca­rui om §i sa-l lntunece, nu s-ar fi gasit nici un om ca sa fie In lumi­na faptelor bune, ci top ar fi intru lntunericul pacatului. Ca diavolul 'intuneca pe eel ceil prime§te peel §i-1 rane§te cu sageple lui. Fiind­ca necuratul are obiceiul sa ia O§tile lui, pe draci, §i Sa iasa la vanat, tinand arc cu multe feluri de sagep, §i da §i osta§ilor lui cate un arc ::u cate 24 de sageti, §i 'ii trimite sa vaneze sufletele oamenilor §i sa le aduca ca un dar Ia preapangaritul, §i sa se slaveasca de la dan­sui. $i atata razboiesc, !neat, dear fi cu putinta, ar ameti §i sufletele dreptilor cu multe neintelese ispite cu care alpi se biruiesc §i se va­neaza iar altii biruiesc oi se intemeiaza1

• Aceia se osandesc §i ceilalp ' . ~ se incununeaza.

Arcullor este pacatul eel de ob§te, iar cele 24 de sageti sunt paca­tele cele de multe feluri: 1. grairea de rau; 2. clevetirea; 3. sfatuirea ascunsa spre rau; 4. mandria; 5. slava de§arta; 6. trufia; 7. impietri­rea inimii; 8. nesupunerea; 9. iupmea; 10. neascultarea; 11. nemul­tumirea; 12. zavistia; 13. mania; 14. vrajma§ia; 15. uraciunea; 16. po­~enirea de rau; 17. viclenia; 18. marturia mincinoasa; 19. lmpup­narea de suflet; 20. iubirea de argint; 21. curvia; 22. preacurvia; 23. malahia; 24. sodomia. Cu aceste 24 de sageti ale pacatelor, in toate zilele, noptile, ceasurile §i minutele razboiesc dracii §i ametesc su­fletele dreptilor. $i cum voi nu o sa va suparati?

Dar voi, in ziua de astazi, ap incetat a va mai lupta §i nu va tre­buie arme §i pavaze, ca patimile voastre biruiesc §i va stapanesc, §i vrajma§ii cu acestea v-au biruit, §i ati pierdut mantuirea voastra fa­ra sa va lupte dracii, ci numai singure patimile voastre. Oh, parinti­lor, cum v-ap omorat a~a §i nu simtiti?

Dar vep zice ca lucrap bine §i voip sa va !ndreptap, lnsa nu cu­noagteti calea, fiindca nu aveti povatuitor, :;;i a§a In de§ert va oste­niti. Povatuitor ati avut din cei rama9i din parinti, gi voi l-ap lepadat §i ~rmati dupa v~ile voastre. Precum un preot fara Sfintele Vase nu poate sa slujeasca, a9a §i voi, fara de povatuitor, cum cautati mantu­irea voastra? De nu va veti nevoi sa gasiti povatuitor, nu nadajduip ca va vep mantui! Ci sa lepadati nesupunerea §i sa va supunep po­vatuitorului vostru eel dupa Dumnezeu, care va este duhovnicescul

1Se zidesc, se fortifica.

137

Mimmile, vedeniile $1 cuvintele

vostru parinte. Acela este invatat in Iucru §i in cuvant §i deprins in duhovniceasca povatuire. ~i sa urmati aceluia prin Iucrarile fapte­Ior bune, adica acestea: smerenia, intreaga intelepciune, supunerea, ascultarea, credinta, blandetea, unirea, pacea, neagoniseala §i infra­narea gandurilot~ intru vedere, intru auzire, in limba, in umblet, in bani §i intru nadejde, care este legatura acestora toate.

Insa voi, in ziua de astazi, nu facej:i lucrurile mantuirii §i nu aveti neagoniseala, ci indoij:i banii §iii prea inmultiti cu cea fara de lege dobanda, impreuna inmultiti §i celelalte rautaj:i §i fiiradelegi.

Iar impotriva mantuirii voastre avej:i aceste rautaj:i: mandria, la­uda §i slava de§arta, care este podoaba acestor rautati, §i nu se cu­noa§te ca este potrivnica mantuirii. ~i tot intr-o unire cu aceste rau­taj:i: intr-o parte este defaimarea, iar in cealalta grairea de rau. Intre acestea doua se invistieresc toate cele impotriva mantuirii, adica: vrajma§ia, rautatea, zavistia, a voi rau asupra fratelui §i unirea Ia faptele rele. Acestea cinci se insotesc §i nasc alte rautati, precum: in­vistierirea banilor, care este capul faradelegii, invartogarea inimii, micimea de suflet, iutimea, nesupunerea §i neascultarea.

Ca daca suntej:i plini de zavistie, cum sa va plecaj:i mantuirii voastre? ~i daca aveti in voi uraciune §i vrajmagie, cum sa o cunoa§­teti §i sa va invataj:i? ~i daca aveti manie, cum sa va impaciuitp? Da­ca aveti pomenirea de rau, cum 0 sa va uniti intru cea de sus pa§­~ica mantuire? Daca avej:i grairea de rau, cum o sa va indreptaj:i in Imparatia cerului? Caci cu grairea de rau aj:i stins lumina cuno§tin­tei dumnezeie§tii daruiri. Fiindca omul are grairea lui ca o suflare de vant, §i cand i§i trage duhul, sufla asupra fratelui sau uraciune §i clevetire.

De aceea s-a stins faclia darului, ca zavistia §i mania prapadesc lucrarea simtirii faptelor bune. Vrajma§ia §i pomenirea de rau pra­padesc darullui Dumnezeu de Ia om, nemultumirea §i uraciunea il due intru pierzare, iar cartirea §i osandirea ii due in prapastia aces­tor rautaj:i, care sunt: zavistia, uraciunea, mania, vrajmagia, pome­nirea de rau, nemultumirea §i grairea de rau, care s-au zis mai sus. ~i astazi oamenii s-au unit cu rautatea, spre rapire, pentru iubirea de argint §i imbogatire.

'lmpaca\i.

138

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

Asemenea §i calugarii cei de acum, fac negutatorie ca §i Iume­nii §i se ticalogesc in de§ert in valurile degertaciunilor lume§ti, §i nu inteleg ticalo~ii ca ei s-au despartit de unirea lumii §i s-au unit cu

, I '5 I ,

viata monahiceasca ca sa i<i mantuiasdi ticalosul lor suflet. Vai, ca . ' ~ au defaimat fagaduintele lor §i se prapadesc jalnic din pricina di au uitat scopul lor pentru care au venit Ia viata monahiceasca! Ca s-au desparj:it de lume nu cu hotarare, ca sa patimeasca rau §i sa sufere tot felul de necazuri pana Ia moarte, precum se §i fagaduiesc cand vin, ci, cu gand pentru odihna trupului §i in Joe sa i§i §tearga paca­tele ei Ie mai inmultesc cu ameteala celor Iume§ti, §i nu se mai lini§-' . . tesc, ci voiesc numai sa invistiereasca aur §i argint de prisosit.

Precum evreii, fugind de fa cere a caramizilor, au cazut in poftirea pantecelui §i cereau usturoi §i ceapa, §i i§i aduceau aminte de pe§te­Ie §i carnurile Egiptului, §i nu se multumeau cu Cereasca Mana, cea ce hranea §i trupul, §i sufletul ( ce inchipuie§te stapanescul Trup) §i pentru cartirea lor le-au ramas oasele in pustie §i nu s-au invredni­

cit sa vada pamantul fagaduintei. A§a §i amaratii monahi in ziua de astazi au lasat lumea §i au ve­

nit in pustia muntelui acestuia, §i nu se supun Ia jugul eel ugor a! viej:ii celei monahice§ti, ci cauta desfatari §i odihna trupului; pre­cum §i jidovii nu s-au supus lui Moise, a§a §i monahii de astazi nu se supun povatuitorilor lor cei ce ii indreapta Ia calea mantuirii (§i in Iocul lui Moise au pe cei ce au stralucit intru pustnicie in munte­le acesta, cuvio§i parinti §i cei ce au fost egumeni prin manastiri §i schituri). Moise, pentru grairea impotriva a apei, nus-a invrednicit sa vada pamantul fagaduintei. A§a §i voi, invrajbindu-va unu~ cu altul §i impotriva graind §i defaimand, cum o sa va invredniciti Im­paratiei cerurilor, de nu din adancul inimii va veti pocai pana cand sunteti in viata aceasta?

Val de voi, 'monahilor, ca Dumnezeu va agteapta pocainta voastra pana Ia batranete, dar eel ce a imbatranit in rautaj:i §i in pacate ~in tinerete §i nus-a poci:lit cum o sa se pocaiasca acum, Ia batranete? In­sa Dumnezeu tot a§teapta pana atunci §i, vazand nepocainta lui, ii scoate din merindea darului, adica din impartagirea darului Lui.

insa Moise, avand purtare de grija de atata norod, din tulburare §i ameteala a gre§it ~i din neluarea aminte a lui, §i, cu toate ca avea

139

Minunile, vedeniile §i cuvintele

atatea lndreptari, s-a canonisit de !a Dumnezeu impreuna cu fratele sau, Aaron, §i au murit amandoi in muntele nemerniciei.

Cu cat mai vartos voi, cei ce v-ati abatut din canoanele vietii mo­nahice§ti §i ati tagaduit ceea cede bunavoie ati fagaduit sa p~ziti, §i le calcati? Cum sa nu vii pedepsiti impatrit? La aceasta rna mir de multa milostivire §i indelunga rabdare a lui Dumnezeu spre voi. Ca atunci era «Dumnezeul izbandirilor Domnul», iar a cum este «Dum­nezeul milostivirii §i a! iubirii de oameni>>, gi miluie§te pe cei ce se poeaiesc. Ca §i ingerii in ceruri se bucura de mantuirea §i de intoar­cerea oamenilor celor ee se pocaiesc fierbinte §i nu se tern de oste­neli §i sudori pentru mantuirea lor, §i nu se infrico§eaza nici de in­sagi moartea. De aceea §i dreptii se bucm·a §i se veselesc, iar Dum­nezeu indelung rabda pentru unii ea acegtia §i uita toate pacatele lor, precum fiului celui curvar §i altora de asemenea.

Fiindca pocainta cea adevarata rupe, deschide §i dezriidacinea­za legaturile pacatelor. Ca pacatulla om se aseamana cu un mara­cine ce se afla in mijlocul gradinii §i !nabu§a sadurile dinspre razele soarelui §i le strica. Iar daca se va dezradacina maracinele §i se va scoate din mijloc §i se va arde in foe, atunci lucreaza gradinarullo­cul §i pune semanaturi bune, §i rodese fara de viitamare, §i atunci gradinarul uita vatamarea cea dintai a maracinelui. A§a §i Dum­nezeu uita paeatul eel dintai al pacatosului, cand omul singur 11 va dezradacina de !a sine. Dar cata vreme omul va Iuera pacatul, nici Dumnezeu nu-l uita, preeum nici gradinarul maracinele care este in semanaturi.

Ca eel ee se poeaie§te se roaga, poste§te, privegheaza, se nevoie§­te, §i a§a dezradacineaza pomul paeatului §i rodul faradelegii din sufletullui, §i de aici nu mai simte in cugetullui neeuratia pikatu­lui, ci euratenie §i frumusete a sufletului, §i uita §i ostenelile lui cele mai dinainte, insa semnul ranilor nu se uita.

Pentru ca, preeum acela care s-a Iovit cu cutitul §i-a facut rana, §i daca nu se ingrije§te sa puna doetorie ca sa se vindece, ci o Iasa de putreze§te pana !a inima, atunci moare. Iar dadi se va cauta, atunci se vindeca §i nu-l mai doare rana inca. Dar eel ce parase§te paeatul §i se pocaie§te, oare cate dureri are §i eata nevointa face cand taie ra­murile pil.catului §i gandurile cele spurcate, ganditor §i simtitor? $i

140

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

aeeasta sa o lntelegi din pilda Sfantului Mucenic Iacov Persul, care s-a taiat bucati din toate incheieturile.

Iar daca v~ti zice ca acela s-a lepadat de lege §i pentru aceea s-a nevoit atata, sa §titi ca eel ce pacatuie§te de buna voie, §i acesta se Ieapada de Dumnezeu, fiindca pacatul, eand se lucreaza, ca o jertfa se aduce satanei, ducand catre dansul rodul trupului sau, dator fi­ind sa se nevoiasca pana !a moarte impotriva pacatului, preeum §i Sfantul Iacov s-a nevoit !a mucenicie.

Bine sa socotiti ca aplecarea voastra spre bani §i nevointa voastra pentru iubirea de argint este ca o jertfa ce se aduce idolilor, fiind­ea v-ati dat cu totulla eele pamante§ti §i de§arte §i spre a invistieri multe feluri de metale §i materii, cu minciuni §i rapiri. $i ati mutat rugaciunea voastra spre a dobandi metalul pamantului, ea inchina-

torii !a idoli. Iar de veti zice ca noi nu ne inchinam idolilor, ci numai lui Dum-

nezeu, a§a, in adevar, cum ziceti, insa cand vii rugati §i ziceti ruga­ciunea «Doamne, Iisuse Hristoase>>, unde se afli'i mintea voastra? Cu trupul stati la rugaciune, iar cumin tea umblati la cele de~arte §i mincinoase, !a facerea caselor mari §i largi, la impodobirea gradini­lor peste trebuinta, !a sumele banilor §i inmultirea dobanzii §i !a alte lucruri trecatoare :;;i stricacioase. $i faceti judecati in vremea pravilei ~i a rugaciunii voastre, :;;i altele nenumarate. Alta data lasati ruga­ciunea §i vii sfaditi intre voi §i cu vecinii pentru apa :;;i pentru hota­rele chiliilor voastre, ca lumenii, inca §i mai rau decat dan§ii, :;;i de aici alergati cu daruri ]a manastire ca sa vii indreptati.

0, nebunilor! Precum vii innadu§iti pe drumuri pentru cele de­§arte, de ee nu asudati ~;>i !a rugaciune pana sa vii schimbati cama:;;a uda de nadu~;>eala, precum §i Domnul a asudat in griidina, unde din nevointa rugaciunii curgeau din sfantul Lui trup picaturi de sange in loe de nadu~eala? Iar voi nici asudati !a rugaciune, nici vii schim­

bati cama§a. $i rugaciune zie nu eea de ob§te, cu glas :;;i cu citirea gurii !a

psalmi, ci cea de gand §i fara de glas, care se face singur, eu Dum­nezeu, in taina, intru suspinuri §i lacrimi :;;i sfiiramarea inimii. $i sa em·ga sudoarea din obrazul vostru pe pamant precum !a Sfantul Pa­homie, unde s-a fiicut noroi sub picioarele lui din sudoarea nevoin-

tei :;;i a rugaciunii.

141

Mimmile, vedeniile ?i cuvintele

Iar voi, in ziua de astiizi, ati uitat cu desiivar;;ire astfel de nevoin­~~ ;;i v-a!i ~at la oste:1elile cele de~arte ale multticiilosului trup, §i ap ran:~s fara ~e roada de duJ:!ovniceasca nevointii. Asuda}i §i vii os­temtt numm la cele de§arte osteneli, nu la cea sufleteascii nevointa a m.antu.i.rii. vv~ n:~?iti c~mvsii. impodobiti daruri, sa le impartiti ia r:_rotsto§:l n:a~astmt, ca sa va aJute sa supunep pe aproapele, §i v-ati facut obtcet rau a da daruri multe, ca un bir. Pentru ca vii tulburati pentru .l~~rul r:;ic §~ d~ nimic, §i nu rabdap, din pricina uraciunii §i ~ pomen.mtv de rau, §I cautap izbanda, §i iubiti nedreptatea. $i a§a s-a mmu~pt .rautatea schiteilor, §is-au deprins cei din manastiri a primi ~arun, §1 nedrepta}esc schiturile, §i invistieresc intru a lor nedreap­ta casa nedreptatile lor.

Dar voi, o, neintelegatori §i grei !a inima proisto§i ai manastiri­Ior, pe~tru cevpr!mip daruri t;;i nedreptiititi Ia judecata, §i din pricina ~oastra se prapadet;;te starea schiteilor, fiindcii vii amagiti cu daruri §~dati vo~e schiteilor sa strice casele lor nefiind nevoie, §;sa zideas­c~ palate m~lt.e, c.a b~~erii lumii, §i sa cagtige venituri peste trebuin­~~' pe care met m1renu nu le au? Pentru ce primip de Ia schitei §i in­tinap fata miiniistirii?

F!in~ca §i ace!e daruri pe care le primiti sunt intinate pentru po­goramantul pe care il fac la datoriile monahice§ti, ca sa facii multa ru~odeli:, s~ cAa§tige b~ga!ie §i s~ dea banii cu dobanda, precum §i vm. fa.ce}t, calcand a~ezamantul §I poruncile cuvio§ilor parinp §i cti­t?n at VO§~n Atanas1e, Pavel ;;i a celorlalti sfinp. Fiindca mare ura­cmne este main tea lui Dumnezeu ca aschiteii sa ia dobandav c.:· ·

v " • "s'l VOl, vaza.ndA?ar:carevd~ru.iri ale aschiteilor, vii plecap lor, ca ;;i cand nu ave}t pame m manastlrea voastra, ca sa mancap §i sa vii saturap. $i pentr~ da~nle pe ~ar: le r:_rir:;iti, judecap pe cei siiraci cu nedrep­tate, fimdca n~ au §I et. ce sa va aduca, ca schiteii au ajuns acum ca s~tele c.ele ro~lte ~levmlreni!OJ~ §i manastirile ca judeciitoriile piiga­mlor, §I nu SlmtJtt ca cu nedreptele primiri de daruri intinati casa manastirii. '

$i ~eniturile manastirii le invistieriti cu nedreptate in asupritoa­r:le. :azt a!~ voastre, §1 le stapaniti ca §i cand Ie-a}i fi ad us de Ia pa­nntn vogtn, ;;i a§a ati prapadit manastirile. De aceea, cu slobozirea lm Dumnezeu, ajung in lazile turcilor, fiindca acele venituri nu sunt

142

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

din ostenelile ;;i sudorile voastre, ci asupriti pe saraci, §i vii ticalo§ip, §i ca ni§te asupritori vii facep vinovati osandei iadului, cum scrie ca nedreptii fmpiiriifia cerurilor nu o vor mo§teni. Infrumusetati chiliile voastre §i le impodobip cu Iucrurile manastirii, §iva facep haine de matase §i blanuri scumpe. ;>i primiti baieti tineri, fara de barbi, §iii impodobiti cu haine frumoase, ca pe ni§te tinerele, spre sminteala §i pierzarea sufletelor celor mai neputincio§i fra}i, §i se face intina­ciune muntelui §i sfintelor locaguri celor din curple Domnului §i sa­la~luiri ale Preai'naltului Dumnezeu, pentru care vine urgia lui Dum­nezeu peste fiii neascultiirii. $i fiindcii ap dobandit lazi cu mulpme de bani cu nedreptate, vii impotrivip unul altuia numai casa-l scarbip. Manastirea cea bogata nedreptate§te pe cea mai saracii, spre ocara lui Hristos §i spre sminteala neamurilor, numai ca sa adunap boga­tii §i alte lucruri cu imbel§ugare, ca ;;i cum ap fi fiira de moarte.

Vai voua! Daca in noaptea aceasta vor cere de !a voi sufletele voastre, cele ce ap adunat §i ati sadit pentru multi ani ale cui vor fi? Vii bucurap !a moartea fratelui vostru, ca sa riipiti cele ale lui, §i le impartiti intre voi, precum §i peale voastre a! pi mai pe urma, iar casa manastirii nu ia nimic. $i aga voi numai invistieriti pierzare su­fletelor voastre in ziua urgiei !a dreapta Judecata a lui Dumnezeu. Voi vii indreptati ca fariseii, cei ce cugetap cele degarte gi mincinoa­se, dar Dumnezeu cunoagte gandurile voastre ca sunt degarte.

lata ca vii zic: daca nu vii veti pocai de aceste rautati §i de vicle­gugurile §i nedreptaple voastre, o sa vii osanditi ca ni§te nepocaiti !a Judecata lui Dumnezeu, in vegnicul foe a! iadului, fiindca v-ati facut ca fiarele cele salbatice §i v-ati impodobit cu toate faptele cele potrivnice petrecerii celei monahicegti, adica mandri, iuti, manio§i, invrajbitori, nemilostivi, rapitori nedrepti §i iubitori de imbogatire, iubitori de slava degarta §i iubitori de argint, tari !a cerbice §i mici Ia suflet, ucigatori ai sufletelor voastre §i ale aproapelui, §i calcatori poruncilor §i invataturilor celor ce mai inainte au pusrnicit, cuvio­§ilor parinti §i ctitori.

$i pentru faptele voastre cele necuvioase ati iegit din canonul §i din randuiala Sfantului Athanasie gi a celorlalp ctitori §i invatatori §i puitori' de sfinte agezaminte, ai sfiintului acestuia Joe, ;;i v-ap facut

1 lnterneietori, Hiuritori.

143

Minunile, vedeniile §i cuvintele

de poveste Iumii §i de smintealii credincio§ilor §i necredincio§ilor, ca §i dind nu ap fi monahi §i striinepoti ai acestor cuvio§i piirinp.

Pentru aceea zic (zice Sfantul Nil): Scoalii-te, piirinte Athanasie, sa vezi pe fiii tiii !a ce ticiiloasa stare §i pierzare se aflii In ziua de as­tiizi! $i acestea zic nu numai pentru Lavra, ci pentru toate miiniisti­rile din muntele acesta, pentru care vii rog pe top sa vii 'indreptap, sa vii pociiiti, mai lnainte de a veni peste voi urgia lui Dumnezeu, §i atunci sa vii pocaip fiirii de folos.

Cii ce poate sa vii foloseasca pe voi Sfanta Schimii, cand voi o ln­tinap cu dezmierdiirile §i vii mangaiap cu vederea tinerilor? Cii pre­cum arama dind se spoie§te, de nu se va piizi de fum, se !nnegre§te iarii§i, a§a §i voi, cand avep a face cu cei tineri cu patimii, cu neputin­tii este sa nu vii manjiti ori ganditor, ori simpt01~ pipiiindu-vii. Atunci se depiirteazii darul lui Dumnezeu de Ia voi §i se apropie §i Iocuie§te dracul spurciiciunilor §i a! fiiriidelegilor, §i de aici facep cum voie§te el, orice ar fi, cii de nu ai fi vorbit cu eel taniir cu indulcire, nu te ro­beai spre invoire spurcatii. Pentru aceea ferici\i cei care nu viid tineri, §ide trei ori fericiti care nu vorbesc cu dan§ii! Ca petrecerea !mpreu­na cu eel tanar este foe arziitor a! muncii iadului, cii se pleacii cu in­dulcirea invoirii ciitre dansul, §i se amiige§te, §i i§i pierde indulcirea sufletului, §i ramane netrebnic inaintea lui Dumnezeu.

$i nu ca este vinovat eel taniir §i spurcat, ci ochii VO§tri sunt vi­cleni §i intinati, §i voi suntep neiscusiti in ziua de astiizi, cii avand a face cu eel taniir, numaidecat vii smintiti, din reaua voastrii voire, pentru cii 11 momiti §i 11 impodobiti pe eel taniir ca sa vii impiitimiti spre dansul, §i-1 deprindep Ia reaua voastrii obignuinta, §i de aici nu vii mai cunoa§teti mantuirea voastra. $i nu numai pe tine te man­je§ti §i te intinezi cumin tea, eel ceil ai peel lmpreunii cu tine vietu­ind, ci §i cei ceil vad pe dansul se smintesc §i !§i manjesc simprile.

Iar dacii veti zice cii vii asupresc !a aceasta, cii ce vatiimii, zici, de va avea cineva vreun taniir spre slujba lui, §i daca este aceasta fiira­delege, de ce nu ne pedepsegte Dumnezeu? Vii zic §i eu ca iatii, ur­gia lui Dumnezeu deasupra capului vostru este §i nu o simtiti, fi­indcii Dumnezeu indelung rabdii, cu nespusa Lui bunatate, §i va pedepse§te cu mila pentru mantuirea voastra, iar voi II scarbip, ca mai mult sa vii munceascii, dupii faptele voastre.

144

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

CAP43

Putini sunt care se miintuiesc in muntele acesta '

Invatati-vii aceasta bine, ca sunt putini cei ce se mantuiesc in muntele acesta cii numai cei ce se nevoiesc in fapte bune, ace§tia

' A

opresc urgia §i izbi\nda lui Dumnezeu §i taie pedeapsa voastra. Insii sa §titi ca de vor lipsi unii ca ace§tia cu fa pte bune din Sfi\ntul Mun­te, atunci vai §i amar muntelui acestuia, §i mai vartos asupra voas­tra, ciilcatorilor ageziimantului schimei voastre!

Cii mare striciiciune o sa vinii muntelui acestuia pentru riiutaple voastre, §i mare zdruncinatura, precum oarecand Ia Sinai §i la Rai­th, schitei cuvio§i avand viatii pliicutii lui Dumnezeu, §i pentru oa­recare mica pricina a piicatului le-a venit urgia asuprii-le, ca sa se aleagii cei iscusiti din cei neiscusip.

Iar Ia voi, cand va veni urgia, ceo sa vii facep? Ca din lntristare In intristare §i din chinuri in chinuri o sa cadeti. Pentru aceea vii rog sa vii pocaiti de buniivoie, mai inainte de a lipsi ni§te drepp ca aceia de aici, ca a venit ceasul §i veti ciidea in urgia lui Dumnezeu. (Acestea le-a zis Sfantul pentru zavera care s-a fiicut Ia anul 1821.)

Vai vouii, cugetiitorilor de cele de~arte! Cum nu vii este mila vouii unul de altul §iii alungap, a§a o sa vii chinuiti de cei fiirii de Dumne­zeu §i pagani talhari. Cii v-ati Iepiidat de lume §i ati venit aici pentru mantuirea voastra, sa vii Iuptap cu diavolul §i cu patimile voastre §i sa biruiti. Iar voi, in loc sa Ie biruiti, v-ap biruit de dansele din de­~ertiiciu~ea voastrii §i v-ati cufundat in luciul grijilor celor piiman­te§ti ;~i de§arte, pe care Ie-ati Iasat in Iume, §i acum aici iara§i Ie ur­mati. V-ati dedat Ia desfiitiiri, Ia manciiruri §i Ia bauturi §i v-ap pra­piidit. Pe~tru aceea strigati §i voi ca Petru, cu mare glas: <<Doamne, miluie§te-ne pe noi, ca ne-am priipiidit!>> Strigati mai inainte de a va potopi In i'necarea trupului §i a sufletului, cii precum Petru, urn­bland pe ape ca sa vinii !a Iisus, s-a fiicut mare tulburare pe mare de Ia diavolul, spre ispitirea lui, §i infrico§andu-se s-a indoit §i a !nee­put a se afunda, ~i Iisus, apucandu-1, i-a zis: <<Pentru ce te-ai indo­it?>>, a§a §i oamenii astiizi, viizand petrecerea monahiceascii fericita §i netulburata de ale Iumii, se pornesc din ravnii §i vin sa se facii cii­Iugiiri. Iar Dumnezeu, vazand buna vointii a lor, ii cheamii cu dra-

145

Miuunile, vedeuiile §i cuvintele

goste §i zice ciitre dan§ii: Veniti Ia Mine, tofi cei osteniti §i insiircinafi, §i Eu vii voi odihni pe voi!

$i venind, intra 'in viata ~onahiceascii, §i umbland prin noianul acesta, urmeazii tulburarea gandurilo1~ §i atunci se tern §i nu strigii ca Petru: «Doamne, miluie;;te-ne, cii pierim!» Ci se cufundii ticiilogii in adancul pierziirii, deznadiijduindu-se din neluare-aminte §i din de;;arta cugetare.

$i precum evreii nus-au sarguit sa ajunga la piimantul fiigiiduin­tei ca sa se odihneasca, ci s-au abiitut cu robirea pantecelui 'in Egipt, ~§a §i monahii cei de astiizi, nu se sarguiesc sa intre in Impariitia ce­rurilor ca sa se odihneascii acolo ve;;nic, ci se in tore din de§arta lor minte Ia cele striciicioase ale lumii, pe care de buniivoie le-au liisat, dar Dumnezeu prive;;te schimbarea mintii lor.

Evreilor le-a dat atunci mana, ca sa ziiboveascii in pustie pentru nemultumirea lor. Ci ei nu s-au 'indestulat sa miinance pe cea din toatii ziua, spre tinerea vietii, ci vroiau sa mai §i 'invistiereascii, din iubirea de avuve liicomindu-se ca sa vanda prisosul, cugetiitorii de cele degarte. Dar prisosul din ziua aceea care se oprea se umplea de viermi, §i aga a riimas de;;artii sfiituirea mintii lor. A§a §i monahii neamului zilei de astiizi, pentru nesarguinta lor nu or sa intre 'in Im­piiriitia cerurilor, ca cei vechi piirinti.

Trimite Dumnezeu mila Sa pentru milostivirea Lui, adicii milos­teniile, precum atunci mana, ca sa se hraneasca §i sa zaboveasca in aceasta viata. Iar voi vii aratati nemultumitori, ca 'invistieriti milos-. . . . tenia cre§tinilor 'in silnica voastra casa §i se umple de viermi acolo. $i cum? Gandurile voastre se umplu de viermi cand voiti sa 'invisti­eriti §i sa risipiti mila lui Dumnezeu, ;;i sa o cheltuiti Ia reaua voas­tra vointa, §i v-o rapesc altii, §i voi ramaneti cu greutatea iubirii de imbogatire. Insa evreii, cum au vazut ca se umple de viermi mana, au parasit sfatullor, iar voi v-ati facut mai 'impietriti la inima gi mai orbi decat dan§ii despre mila lui Dumnezeu. $i de aceea, cu slobo­zirea lui Dumnezeu, va vin grele dajdii §i cheltuieli, §i siliti fiind, ri­sipiti milosteniile credinciogilot~ §i ajung 'in punga paganilor, §i nu simtiti, ca sa 'incetati de iubirea de 'imbogatire §i de a 'invistieri.

Pentru aceea §i Dumnezeu va trimite scumpete, ca sa cheltuiti, sa nu 'invistieriti, §i acestea sunt viermii care manancii milostenia cea

146

Preacuviosului piiriutelui llostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

adunata a cregtinilor. Ca cu a strange §i a 'invistieri ati ridicat impo­trivire catre viata monahiceasca, precum §i fiii lui Core, §i Dathan cu Aviron catre Moise, !neat s-a deschis pamantul §i i-a 'inghitit de vii. A§a §i voi ati deschis prapastia pierzarii §i potopiti milostenia cregtinilor, ;;i dimpreunii va potopiti §i voi intru adancimea iubirii de argint, spre pierzarea voastra. $i pentru vrajba §i sfada hotarelor, a pietrelor §i a pamantului, ati umplut nesatioasa vistierie a turcilor §i va afundati 'intru adancul iadului.

Fiii lui Core adunau mai mult decat le trebuia, §i se umplea de viermi, §i o lepadau, de o mancau pasarile. A§a §i schiteii aduna milostenie mai mult decat le trebuie, §i fac certuri intre dangii, §i se miinanca unii cu altii. $i vazandu-i manastirile ca nu se unesc intre dangii, ii cheama §i ii judeca §i ii canonisesc sa plateasca giurume­le', §i le rapesc acea adunata milostenie §i o miinanca, precum vier­mii mana. $i miinanca pe toate cele rau adunate, pentru faradelegea lor, §i mananca §i capetele, §i aga se cheltuiesc §i se priipiidesc cele peste trebuintii riiu adunate. Ca pentru ne'invoirea lor le aruncii 'in­tru 'intampinarea vriijbilor lor: cine sa biruiascii §i sa facii voia lor cea rea. $i a§a, cu aceste arme de riizboi, adica cu darurile care ad u­na gazofilachia2, n-au putut sa biruiascii, ci 1-au !ntampinat piisiirile gi !-au mancat, adicii turcii. Cii viizandu-vii cii vii mancati 'intre voi, s-au fiicut §i ei piirta§i manciitori de milostenii, cii le riipesc §i aga le mananca, ca piisiirile, precum §i voi vii mancati 'intre voi ca piisiirile, cu viclegugurile voastre.

Pentru aceasta, spre mantuirea voastrii zic: o, nebunilor! Acestea care ati giitit, cui o sa le liisafi? Ati descoperit milosteniile cre§tinilor 'in ochii turcil01~ gi vile-au mancat ca piisarile prisosul de mana ce se umplea de viermi. Ca ele, unde vor giisi mortaciune, se due §i ma­nanca. A§a §i turcii, se hranesc cu nedreptiitile voastre. Pentru nesu­punerea §i neunirea voastra, va miinancii turcii mila cea trimisii de Ia Dumnezeu, pe care o ati descoperit !naintea lor. $i va asemiinati cu starvurile dobitoacelor, fiindcii v-ati facut ca morpi §i ati pierdut mantuirea voastrii, lipsindu-va de dumnezeiescul dar, care este via­ta sufletului.

1Taxe. 2Cutia milei.

147

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

Aveti patru rauri ca de Ia Eden, care curg din patru parti ale lu­mii milostivenia spre voi, insa pentru defaimarea vietii monahice§ti o soarbe turcul, ca precum, voi ati defaimat pe Dumnezeu, a;;a §i Dumnezeu va defaima pe voi §i prapadesc necredincio§ii miloste­nia voastra. Se lipsesc saracii lucratori ai vietii monahice§ti 9i inse­teaza de o picatura de apa a milosteniei, 9i nu au, ca toata apa mi­losteniei o bea prapastia turcului pe care voi ati deschis-o. $i v-ati facut voi, cei manastire§ti, tovara§i cu turcii Ia mila lui Dumnezeu, §i aschiteii s-au incontrat1 cu manastirile, §i ad una de Ia ucenicii lor ostenelile §i de Ia inchinatori milostenia. $i le ia manastirea, §i de Ia manastire le iau turcii, adunate §i de Ia altii, §i le Ca§tiga pe toate atotmancatorul iad.

CAP44

Pentru cei ce aduc daruri la proisto$ii miini:istirii

Ascultati voi, o, nebuni ;;i nepriceputi aschitei! Cum nu va impa­ciuiti intre voi singuri, ci va duceti cu daruri Ia manastire, pentru indreptarea voastra, §i ii manjiti §i pe dan§ii? $i ce or sa va faca §i ei cand va invrajbiti intre voi? 0, rele capete §i voi, proesto§ii manasti­rilor, pentru ce va plecati Ia darurile aschiteilor §i ati fi:icut schiturile nestatornice spre viata monahiceasca? Cas-au dat Ia grija ca§tigului §i se lenevesc de nevointa cea duhovniceasca, ca sa va aduca daruri ;;i sa i§i faca voile lor cele rele.

Ascultati ;;i pilda: un tanar avea muiere ;;i o iubea mult, §i nicio­data nu a intristat-o, §i ea a luat indrazneala catre barbatul ei §i, ne­temandu-se de dansul, a cazut in preacurvie §i s-a ru§inat cununia. $i se infrunta2 de toti ca o preacurva. Acum cine este vinovat? Cu adevarat barbatul ei, fiindca i-a dat indrazneala. A§ a ;;i voi, proisto­§ilot~ fiindca va plecati de luati daruri de Ia aschitei, au cazut Ia iu­birea de avutie §i !a multa grija de a invistieri. $i se mananca intre dan§ii, §is-au fiicut de ocara lumii, §i se ingreto§eaza sa-i vada. Iar invinovatirea este a manastirii, ca nu-i pune Ia cale. Iar de veti zice: cum sa-i punem Ia cale?- ascultati alta pilda:

1 S-au luat Ia harta, s-au lmpotrivit. 2 Era dojenita, odirata, mustrata.

148

Preacuviosului piirintelui 1wstru Nil Izvoriitorul de Mil; Cavsocalivitul

Oarecare om avea un Joe nelucrat, 9i a venit altul ;;i 1-a curatit, §i a facut vie, ;;i a rodit. Dupa aceea a murit ace! bun Iuera tor de vie, §i au ramas fiii lui, ;;i ei nu au pus silinta ca sa lucreze via, §i a ramas neroditoare, fiindca tatallor lasa putine oichiuri1 §ide aceea rodea, iar ei lasau multe oichiuri, ca sa faca multi struguri, sa ajunga ca sa dea plocoane, §i de aceea s-au imbolnavit vitele. Iar cei de pe urma au lasat-o netaiata §i s-a prapadit via. A§a faceti §i voi astazi.

Parintii cei vechi, in muntele acesta erau pustnici §i schitei, §i chi­liile de astazi erau pentru postnici §i lini§titori. Iar pentru lenevirea vietii celei pustnice§ti chiliotii s-au facut livezari ;;i au devenit ca o vie paraginita, fiindca s-au lenevit de mantuirea lor, nelucratori §i neroditori au ramas. Se silesc sa adune, ca sa va sature pe voi, cei manastire§ti. $i a§a ca voi v-ap. facut rapitori §i furi de cele sfinte, ca rapip. cele afierosite lui Dumnezeu de !a schitei §i de Ia chilioti. !;>i i-ati silit de au lasat lucrarea cea duhovniceasca §is-au dat la cele pa­mante§ti, cain loc sa ii ajutati voi cu cele de nevoie, le rapiti r;;i oste­nelile lor, §i v-ap. facut mai rai decat turcii, fiindca acer;;tia deosebesc dajdiile in trei stari: in Alam, Evsat r;;i Etnat, §i dupa puterea oame­nilor le arunca. Iar voi nedrept judecati silnicind, ca luati intocmai r;;i de Ia eel bogat, §i de !a eel sarac. $i cu aceasta atJ intinat locul acesta, fiindca aruncati cheltuielile locale intocmai peste toti deopotriva, r;;i cereti tot atilt de Ia arhimandriti, proegumeni, gheronde, chilioti r;;i schitei. $i cum se poate sa fie intocmai auml cu argintul, arama cu cositorul §i fierul cu lutul? Ar;;a ca dupa.deosebirea acestora r;;i oame­nii se deosebesc in starea lor, iar voi ii numarati intocmai.

Nu cunoar;;teti ca eel care nu are par nicidecum este cap ple§uv; adica neagonisitor? Altii au cuprinsuri2 r;;i ceva venit, dar au §i dato­rie multa, r;;i fiecare se deoseber;;te dupa puterea sa. Faraon, cand ti­ranisea pe evrei ca sa nu fuga din cumplita robie, ii ingreuia ca sin­guri sa aduca r;;i paiele, r;;i sa framante r;;i noroiul. Ar;;a r;;i voi, munciti pe cei neagonisitori r;;i neputincio§i din pizma, ca sa nu sporeasca, sa inainteze r;;i sa poata sa lucreze mantuirea sufletelor lor, ci sa lucreze r;;i sa plateasca dupa min tea voastra cea razvratita.

1 Mugurii de Ia vi\a de vie. 2 Proprieta\i.

149

Minunile, vedeniile §i cuvintele

CAP45

Pentru trimiterea Sfiintului Nil in Sfiintul Munte

lar Dumnezeu, vazand chinuirea grelelor dajdii ~i asprimea, rn-a trimis pe mine, eel mai mic fiu dupa dar a! lui Dumnezeu (zice Sfan­tul Nil), aid, in Sfantul Munte, ca pe Moise la evrei, pentru mantu­irea oamenilor celor robiti spre pierzare din pricina voastra, ca sa-i izbavesc din multa grija ~i invistierire a faradelegilor.

lata ca eu sunt trimis de !a Dumnezeu in mijlocul vostru ca Moi­se, §i spun voua cuvintele pe care le-a grait Dumnezeu catre mine. $i sa nu vise para ca eu adaug la cuvintele lui Dumnezeu vreo iota sau vreo drta, ci arat ~i zic voua numai cate mi-a porundt mie Dumne­zeu, precum s-a trimis Prorocul Natan catre David r;;i i-a zis: lata, eu sunt trimis de Ia Dumnezeu catre tine, pentru pacatul pe care 1-ai fiicut, al preacurviei §i al uciderii, §i numararea norodului lui Dunmezeu, care s-au fiicut trei rani asupra capului tau. f;)i acum alege una dintre cele trei.

lata, r;;i eu ca Natan zic voua cele ce am auzit din gura lui Dumne­zeu, fiindca ali cazutln iubirea de avulii, pre.:um §i David In preacur­vie. Ca iubirea de avulii a monahului se af!a lnaintea lui Durnnezeu ca o preacurvie, r;;i spurca simlirea vielii monahice§ti, §i in loc sa vain­dreptali, precum ;;i David, voi ali omorat r;;i omorali mantuirea voas­h·a cu lnvistierirea r;;i multa grija a vielii, r;;i numarali inmullirea bo­gatiei §i hotarele cuprinderilor voastre, §i alungali unul pe altul din lacomie, fiindca iubirea de lnavutire r;;i multa grija sunt pridnile fara­delegi!or voastre. $iva lmpodobili cu haine moi, ca sa va invergunali Ia patimile trupe§ti. $i lucrati §i aceste doua rautali, adica invrajbirea lntre voi, care ca o cangrena va mananca, §i din aceasta urmeaza tru­peasca necuralie, cava intinali min tea vazand tineri fara de barba.

Voi 'inr;;iva va mancati intre voi §i, vazandu-va tinerii vor;;tri intr-o asemenea stare de ticalor;;ie, vin Ia deznadajduire §i urmeaza §i ei ase­menea, r;;i mai rau, case amesteca lntre ei r;;i se tavalesc in necuralii, r;;i de aceea s-a departat darul Sfantului Duh de Ia voi. $i cum sa ramana intru voi, care va aflali lntru aceasta necuralie r;;i intru iubirea de avu­\ii? $i acestea vis-au facut mancatura1 r;;i intreita rana, pacatul vostru in inima §i in pantecele vostru, r;;i va primejduili spre moarte.

1 Nume dat unor boli precum sifilisul, cancerul, varsatul.

150

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsacalivitul

Pentru aceea va zic, ca §i Natan catre David, sa alegeti una din­tre aceste trei, oricare veti vrea. Cea dintai: daca rna veli asculta, sa aratali adevarata pocainta !a Dumnezeu r;;i sa va apucali de cea ve­che pocainta a viepirii parintilor celor de demult, fiindca viepirea voastra cea de acum uriiciune este inaintea lui Dumnezeu. AI doi­lea: de nu rna veti asculta, o sa vina ingerul satanei r;;i o sa va pedep­seasca cu risipire a trupului, cu jefuire a averilor de la barbari, o sa va ucida cain Sinai r;;i in Raith, §i o sa va risipiti intr-o parte §i In al­ta jalnic. Jar a! treilea: 0 sa va cufundati intru adancul marii §i 0 sa va potopiti cu trupul, cu avutiile §i cu locuintele voastre. Fiindca ali uitat scopul cu care ati venit aid, in Sfantul Munte, §i lucrati slobo­zenia, §i nu mantuirea voastra. V-ati imbracatin sfanta schima ca sa va nevoili, ca sa va mantuiti, §i voi, din nebagare de seama, v-ati cu­fundat in pierzare.

Pentru aceasta Dumnezeu este scarbit asupra voastra pentru ra­pirea imbogalirii §i reaua poftire a trupe§tii necuralii, §i pentru vi­clegugul zavistiei §i patima invrajbirii §i a clevetirii. Cu acestea §i al­tele multe silili pe Preainaltul Dumnezeu ca sa Se sdl.rbeasca asupra voastra. Ma minunez de lndelunga rabdare a lui Durnnezeu! Cum va rabda? $i prea rna minunez de nesimlirea §i impietrirea voastra. $i nu §tili pe urma ce 0 sa fie, fiindca nu va simlili deloc, nici va judecali.

lata ca a trecut vremea lucrarii §i a ajuns seara dreptei rasplatiri a lui Dumnezeu asupra voastra, iar voi nu simtili. $i rna mir cum ali apucat aceasta lngreto§ata peh·ecere, lasand pe cea curata monahi­ceasca viepire a mantuirii §i tocmelile dnstitei schime. V-ali stapa­nit de cele degarte §i mincinoase, v-ali leprogat de !a cap pana la pi­cioare. $i din multa putoare a vietii voastre celei razvratite Se ingre­to§eaza Dumnezeu. $i eu rna mir. Ce sa mai zic? Socotili voi singuri peh·ecerea voastra cea neplacuta lui Dumnezeu, iar de nu, eu o sa v-o spun, dar cuvintele nu sunt ale mele, d ale Celui ce rn-a trimis.

Ascultati, o, parinlilor, toti dimpreuna pocaiti-va §i nu va mai impotrivili intre voi! Luati armele monahice§tii vieli §iva gatili spre primirea pocaintei, ca sa va gaseasca urgia lui Dumnezeu intru po­cainta §i sa nu va osandili in munca iadului! Ca de va veni urgia, doua lucruri or sa se faca intre voi §i una din doua o sa fie: de va va gasi urgia lntru pocainta, o sa va a§eze Dumnezeu in ceata Muce-

151

Minunile, vedeniile §i cuvintele

nicilor, macar de sunteti §i pacato§i. Dumnezeu cu bratele deschi­se va prime§te, numai sa va aflati In pocainta. Mie mi-e mila de voi, parinplor, dar ce sa va faca cineva? Sunteti de mila :;;ide plans. Nu cumva sa va gaseasca urgia nepocaiti! $i va vep prapadi !ndoit, §i vep pierde cununa marturisirii §i a pocaintei, :;;i va vep lipsi de viata aceasta vremelnica §i de cea ve:;;nica.

Pentru aceasta va rog, parintilor, grabip-va de luap armele po­caintei macar cu lucrurile, daca nu avep :;;i lacrimi, :;;i apucati arme­le luminii, a monahice:;;tii vieti, care sunt acestea: sa nu va grijiti de cele de nevoie ale trupului, ci numai de cele de nevoie pentru man­tuirea sufletului, care este aceasta: eel neinteles noian a! dragostei §i bunatatea, iar cele implinitoare acestora sunt: credinta, bU\nde­tele, dragostea, curatenia, smerenia :;;i rugaciunea. De vei numi pe Dumnezeu adevar :;;i smerenie nu ai, cum sa te apropii de El, care este singur Preabun? Daca ai blandete, iar dragoste nu ai, cum o sa locuiasca intru tine darullui Dumnezeu? $i iara:;;i, daca dragoste ai §i curatenie nu ai, cum o sa mananci Preacuratul Lui Trup §i sa bei Preasfantul Lui Sange, care este mai luminat decat soarele acesta simpt? $i daca curatenie ai §i smerenie nu ai, cum o sate rogi fara de prihana §i sa-ti aduci rugaciunea ta ca tamaia bine primita inaintea lui Dumnezeu? Ca ElS-a smerit pana Ia moarte inaintea ta.

Pentru aceea :;;i voi, o, parintilor, smerip-va lntru inimile voastre, ca sa va faceti loca§uri curate ale Preasfantului Duh. Fiindca celor mandri le stii Dumnezeu impotrivii. Ca voi va fatarniciti catre oameni ca suntetJ ingeri pamante:;;ti, §i va aratatJ dreptJ, ca sa rapiti slava de la oameni, bucurie fikand cre§tinilor celor ce pentru porunca lui Dumnezeu va miluiesc pe voi, ca sa afle mila sufletelor lor. Iar voua, vai, celor ce dllcatJ poruncile lui Dumnezeu cu nedreapta judecata a nesimtirii mintii voastre, care nu drept judecatJ pentru milostenia cre:;;tinilor, ca pentru al cui hram dau milostenia? Ca nu pentru voi o dau, ci pentru sfantul a! caruia este hramul. Iar voi o cheltuiti Ia !mpodobirea lntinatului vostru trup cu haine scumpe §I nu va sim­titi ca atJ departat mantuirea :;;i v-ati lmbracat cu pierzarea voastra.

Dar :;;tiu ca voi va lndreptati zicand ca eel ce sluje§te Altarului din Altar se hrane§te. A:;;a este, dar slujiti vreodata cu credinta §i cu dreptate In altarul monahice§tii vietuiri? Ci 1-ati lasat de s-a para-

152

Preacuviosului pririntelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

ginit, ci Iuati milostenie ca cum sa o IucratJ, §i voi o cheltuiti pen­tru pantecele §i lmbracamintJle voastre :;;i Ia cele de:;;arte" scorniri ale voastre, :;;i nu va aduceti aminte ca v-ati facut calugari. Insa ca mai­ne o sa simtJp, cand va veti munci in ve§nicul iad, dar ce folos? A:;;a ca cregtinii cei iubitori de Hristos va miluiesc. Ei lmplinesc porunca lui Dumnezeu §i voi o calcatJ, risipind §i lnvistierind milosteniile.

Pana acum aveati paza cu luare-aminte despre necuratia trupu­lui. Precum ~i :;;arpele paze§te capul, a§a §i voi curatenia trupului vostru o pazeatJ pana acum. Iar acum §i aceasta bunatate o ati cal­cat, :;;i atJ amestecat cugetele voastre cu tinerii cei fara de barba §i

v-ati intinat mintea cu dan§ii $i aceasta calcare a acestei porunci mai mult decat altele este nesuferita lui Dumnezeu §i nu o trece, ci 0 sa faca izbanda.

Pentru aceasta a venit Dumnezeu sa va trimita urgia Sa, ingerul satanei, ca sa lipseasca una ca aceasta necuratie a voastra. $i intru aceasta urgie or sa patimeasca :;;i cei drepti lmpreuna cu cei paca­to§i. $i pe drep\i o sa li incununeze, iar pe cei pacato§i, daca se vor pocai §i vor suspina, i'i va milui. Ca insemneaza prorocia a:;;a: Pe sii­racii sfintei cetiiti a Ierusalimului 'ii va milui §i celelalte, pe aceasta o in­semneaza. Ca daca cre§tinii cei iubitori de Hristos satura de paine pe cei saraci, cu cat mai vartos Dumnezeu! 0 sa lase pe cei drepti sa moara? Nu, ci o sa ii lncununeze prin aceasta urgie. Daca iubitorii de Hristos imbraca preotii, cu cat mai vartos Dumnezeu nu o sa lase pe cei imbunatatiti sa-§i piarda ostenelile, ci 0 sa li lndrepteze :;;i 0 sa ii mantuiasca. Daca iubitorii de Hristos bucura pe monahi cu mul­tJmea milosteniilor ca sa-§i lucreze mantuirea lor, cu cat mai vartos Dumnezeu nu o sa lase pe cei ce vin in muntele acesta sa nu ii bucu­re cu mantuirea. Ca au lasat patria lor, cuprinsul, rudeniile §i casele §i au venit Ia calugarie cu scop ca sa se mantuiasca. Dar, din nelu­are-aminte, au intinat viata monahiceasca. Pe ace§tia nu o sa li lase Dumnezeu intru nebagare de seama a ramane intru intinata viata, ci o sa ii curateasca §i o sa ii spele cu chipul urgiei Sale, §i sa ii duca lntru curata Imparatia cerului, cum zice §i Evanghelia: Venifi ciitre Mine, tofi cei 'insiircinati §i ostenifi, §i Eu vii voi odihni!

$i fiindca de Ia poruncile lui Dumnezeu v-ati departat §i de bu­navoia voastra nu va pocaiti, pentru aceea Dumnezeu, cu urgia Sa,

153

Minunile, vedeniile ,; cuvintele

va va face, §i nevrand sa va pocaiti. Ca acolo unde se calca legea vi­ne toiag. Dar o, parintilor, acolo unde o sa Juati toiagul urgiei, nu es­te mai bine sa parasiti rautatea voastra §i sa va pocaiti de bunavoie, din toata inima? $i cu lacrimi sa strigati catre induratul Dumnezeu, zicand: Doamne, nu cu urgia Ta sane mustri pe noi, nici cu iufimea Ta sa ne cerfi! Miluie§te-ne pe noi, eli neputincio§i sun tern! $i neincetat sa va rugati, ca sa nu intrati in ispita acestei urgii. $i daca veti arata ade­varata pocainta cu zdrobirea inimii, poate va intoarce Dumnezeu urgia maniei Sale de la voi, precum Ia niniviteni.

0, preacinstiti parinti, pociiiti-va de acum §i nu va mai judecati unul pe altul: cei manastire§ti pe chilioti, chiliotii pe schitei gi schi­teii unii pe altii! Ca aceasta, a judeca §i a osaridi, v-a adus !a aceas­ta ticaloasa stare in care va aflati astazi, fiindca judecata §i osandi­rea este ca iarba de pu§ca, strica tot rodul faptelor bune. $i pe ur­ma acest ticalos care a pierdut faptele bune pune in locullor multa cuvantare. $i vin osandirea §i grairea de rau §i risipesc toata fapta buna, §i rodul staruirii faptelor bune. Ca acela care zide§te casa sa locuiasca intr-insa §i cand 0 ispravegte pune iarba de PU§Cii, §i toata o risipe§te §i o arde, a§a §i eel ce judeca §i osande§te, arde toate fap­tele bune §i ostenelile cele suflete§ti. Ca eel ce judeca pe aproapele pierde mantuirea sa.

0, chiliotilor, voi judecati pe cei din manastiri, precum §i au mul­te de judecat, dar nu sunteti pu§i peste manastire ca sa cercetati §i sa judecati, ci lor li s-a dat sa va judece pe voi! 0, chiliotilor, voi ju­decati manastirile ca au tineri, ci §i voi asemenea rautate faceti, ca mancati carne §i voi ca §i ei! La cate voi pe dan§ii ii defaimati, ase­menea inca §i mai rele faceti voi: iata ca toti sunteti calcatori de po­runcile lui Dumnezeu.

Voi, chiliotilor, nu vii simtiti caderile voastre, ca v-ati dat Ia grija celor pamante§ti, ci va intreceti cine mai mult sa inmulteasca veni­turile averilor cu aluni, cu maslini §i cu alti pomi roditori, cu stupi §i cu mularP. Au nu cunoa§teti ca pornirea stupilor este prea mult opritoare spre mantuirea voastra, facand umbletele2 cu barcile §i cu mularii, ca §i mirenii cei ce au muieri?

1 Catilri. 2 Ci'\la torii.

154

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

Trebuia sa vii ingrijiti numai pentru cele pentru suflet, §i cele tre­catoare sa le lasati. Ca ce va trebuie atatea cuprinsuri? Voi ati lasat cele pamante§ti §i ati venit sa slujiti vietii celei monahice§ti, ca sa va luminati sufletele voastre, §i voi ati cazut toti cu totul Ia cele paman­te§ti §i Ia materiile Jumii §i a§a ati prapadit dulceata vietii monahi­cegti. Ca cei vechi chilioti se numeau lini§titori §i schiteii se numeau postnici. Iar in ziua de astazi toti s-au impatimit !a cele pamante§ti, s-au facut vanzatori de chilii §i amagitori, vanzand §i cumparand chilii §i colibe, §i nu cunosc in cata prapastie de pierzare au ajuns.

CAP46

Cei vechi se numeau in §apte randuieli

La monahii cei vechi se aflau §apte randuieli in muntele acesta. $i acestea §apte aveau o unire in ciHugarie, numai numirea schimban­du-§i, adica: chinoviatii, postnicii, schiteii, lini§titorii, pe§teranii §i ca­re sunt Ia catisma §i se lini§teau imprejurul manastirii §i idioritrnitii.

Cei din chino vii sunt ace§tia care sunt intr-o maniistire adunati §i le au toate de ob§te: trapeza una, la slujba cu totii, avand un staret peste toti, supunandu-se 'intru toate §i fiicand ascultare.

Cei de-al doilea sunt schiteii, care aveau viatii mai inaltii decat chinoviatii, se lini§teau deosebi prin locuri Iini~tite, doua sau trei stadiP departe unul de altul, §i se nevoia fiecare deosebi dupa pu­terea sa. Dar in ziua de astazi au pierdut viata schiteiascii §i se nu­mesc chilioti 'in Joe de schitei. Iar lini~titorii erau care se uneau cu cei de sus schitei, §i ace~tia erau adunati, §i tineau de ob§te viatii, pre­cum ru§ii astiizi !a Schitul Prorocul Ilie, Ia Pantocrator, numai coliba lor o aveau deosebit, la locuri lini§tite, precum §i cei de astazi schi­tei. Hrana ~i rucodelia le erau de ob§te §i o bisericii soborniceascii intru care se adunau Ia privegheri §i Ia Liturghii.

Iar in ziua de astiizi ;;i lini~titorii §i-au pierdut lini§tea ~is-au apu­cat de de§arta cugetare a vietii, §i s-au facut §i ace§tia chilioti min­cinogi, vanzand §i cumparand colibele, §i primesc §i milostenie din

1 Stadiu- veche unitate de masura pentru lungime Ia greci, care varia \ntre 147 §i 192 de metri; din lat. stadium.

155

I

I I

i I !

Mimmile, vedeniile §i cuviutele

care se §i fericesc. Iar chiliotii adevarati sunt cei care cu ostenelile lor traiesc, §i nu voiesc sa primeasca milosteie, §i se nevoiesc cat pot, §i pazesc canoanele viepi monahice§ti.

Vai de schiteii cei de acum, care primesc milostenie §i nu o lu­creaza, §i apoi o cheltuiesc la cele pamante§ti §i de§arte, §i prisosul il 'lnvistieresc! Unii ca ace§tia nu sunt schitei, ci listei1

, adica unii care rapesc sange strain §i socotesc ca fac cele placute lui Dumnezeu, §i se indrepteaza ca acesta este me§te§ugullor. A§a cei de astazi schi­tei fac §i zic ca slujesc lui Dumnezeu, §i ca sunt placute faptele lor. Insa eu zic: sa §tie ca nu slujesc lui Dumnezeu, dupa cum ei soco­tesc, ci slujesc lui mamona, pentru aceea zic ca s-au facut talhari.

0, parintilor, catre top zic: !asap reaua voastra obi§nuinta §i pu­nep 'inceput macar acum, §i petreceti dupa chipul vostru eel mona­hicesc §i dupa fagaduinta schimei! Socotiti, o, parintilor, cum 'lmpa­ratiile Iumii acesteia atata chivernisesc pe cei stapaniti §i priveghea­za de se face ceva intre dan§ii, !neat oamenii sa doarma fara de frica §i fara de grija, lasand casele lor deschise, §i sa nu le fure lucrurile lor. Intre care pana in ziua de astazi asemenea este Sfiintul Munte acesta, prin cercetarea Preasfintei Stapanei noastre. Ca va paze§te daruJ ei §i nu va temeti de vrajma§ii VO§tri.

Insa pentru nemultumirea voastra §i defaimarea schimei mona­hice§ti, iubirea de avutii §i dihoniile dintre voi, o sa va vie urgie a risipirii §i 0 sa lasati casele deschise §i 0 sa fugiti, §i 0 sa va temep de cea dintre voi rapire mai mult decat de cea de la vrajma§i §i tal­hari, §i nu o sa va mai incredep unul pe altul din talhareasca voastra rapire, §i 0 sa incuiati casele unul de frica altuia, §i mare grija 0 sa aveti §i pentru averile adunate. $i frica aceasta nu va lipsi de la voi, §i 0 sa va tremure inima ziua §i noaptea ca sa nu prapaditi lucrurile voastre. $i in toate zilele o sa aveti frica sa nu va omoare cineva, fi­indca ati pierdut fericita neagoniseala, care nu are frica nici de vraj­ma§ii cei vazuti, nici de cei nevazuti. . .

AI treilea- cei din catisme, imprejurul manastirii, precum in ziua de astazi stau vierii §i cei ce 'l§i cum para painea, iar in vechime erau cei ce nu puteau sarabde tulburarea chinoviei. Ii trimiteau la catisme ca sa se lini§teasca, cei care se nevoiau dupa puterea lor §i se infra-

' Talhari- din gr. lis tis (tillhar).

156

Preacuviosului pariutelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

nau. Dar 'in ziua de astazi §i ace§tia, vazand pe cei defaimatori, §i-au pierdut buna randuiala a lor §i 'lnfranarea §is-au abatut Ia altele.

AI patrulea - cei din pe§teri, care triiiau ca cei fara de trupuri §i se nevoiau peste fire, aveau desavar§it neagoniseala §i negrija de cele pamante§ti, §i tri'\iau cu putina paine uscata, cu apa, §i acestea cu infranare. Iar in ziua de astazi §i aceasta vietuire s-a prapadit din Sfantul Munte.

AI cincilea- postnicii, care In ziua de astazi sunt schiteii. $i pre­cum cei mai dinainte schitei au pierdut petrecerea schiteiasca §is-au facut chiliop, a§a §i postnicii au pierdut postniceasca vietuire §i In loc de postnici s-au numit aschitei. Iar in ziua de astazi ,_au pierdut §i ace§tia schiteiasca vietuire §i au cazut In slobozenie. Insa numi­rea este buna !a dan§ii §i acum, dar petrecerea vicleana, ca §i ace§tia s-au facut chiliop.

Al §aselea - idioritmitii, adica cei ce petrec In voile lor. Aceasta era petrecerea idioritmiplor celor din manastiri pe care o aveau in vremurile vechi, vietuire placuta lui Dumnezeu, petreceau ca cei li­ni§titori, 'lmpodobiti cu faptele bune. Iar in ziua de astazi au pierdut de tot viata monahiceasca §i vietuiesc ca mirenii cei din lume. Ca pana acum, de se §i leneveau Ia cele calugare§ti, dar pazeau curate­nia, §i aceasta 'li despartea de lumeni. Iar in ziua de astazi au pierdut §i aceasta curatenie, ca 0 intineaza privind cu 'lmpatimire !a tinerii cei fara de barba pe care ii au prin manastiri. ~i s-au stricat cu aces­tea §i §i-au pierdut mantuirea.

AI §aptelea -lini§titorii, care se lini§teau In multe locuri ale mun­telui. Iar in ziua de astazi §i ace§tia s-au facut cer§etori §i s-a stricat desavar§it vietuirea lor, dimpreuna cu celelalte vietuiri. Numai chi­noviile se mai tin pana in ziua de astazi, lnsa nu ca cele vechi, fiind­ca li s-a stricat gustul §i lor, adica ascultarea, unirea frateasca, nea­goniseala §i curatenia lntregii 'intelepciuni. Ca urmeaza cele potriv­nice, adica nesupunerea, uraciunea, invrajbirea 'lntre dan§ii, grairea lmpotriva, silnica invistierire, nepaza blagoslovniei §i 'lntinaciunea fecioriei, din impreuna-petrecerea cu cei tineri pe care 'li primesc §i vietuiesc impreuna cu dan§ii.

Insa §i lini§titori, §i schitei, §i postnici se afla, dar gi-au pierdut dulceata petrecerii §i cugeta cele de~mrte, cum sa traiasca trupe§te,

157

Miuunile, vedeniile §i cuvintele

iar cei din pe§teri s-au priipadit de tot. ~i idioritmiti se aflii, dar ~i-au pierdut desiivar~it puterea ciHugiiriei cu tinerii cei fiirii de barbii, cu riipiri, cu nedreptiiti, cu invistierire fiirii de lege ~i cu dobanzi. Schi­tei sau chilioti se afla ~i ei, dar s-au impatimit Ia lucrarea pamantu­lui, cu care au pierdut gustul viepi monahice~ti §i nu se mai simt ca sunt monahi. Au schima pe dangii, dar vietuiesc mirenegte, ca lu­menii. ~i cei din catisme se aflii, insa §i acegtia, vazand pe a! pi, s-au dedat Ia slobozenie. ~i postnici se aflii, insa peste dangii nu se mai aflii desavargit viata monahiceascii, ci traiesc cu multa impatimire Ia cele pamante:;;ti, cu de:;;arte griji inconjurap. ~i toti dimpreunii se nevoiesc, cum sa adune §i sa invistiereasca metalele pamantului. Au dobandit nefrica lui Dumnezeu ;;i se nalucesc ca fac ceva, insa lucrarea lor toata prive;;te spre agoniseli §i e pornita cu totul din ne­frica lui Dumnezeu, spre toate faptele cele rele, care sunt: zavistia, mania, iupmea, pomenirea de rau, nemilostivirea, iubirea de argint ;;i de a veri, necurapa, nesimtirea :;;i a cugeta Ia cele de;;arte.

~i a;;a aflandu-se impiitimip Ia cele pamante§ti, i§i pierd in zadar ostenelile cele duhovnice;;ti. Se silesc lucrand gradini, vii ;;i pomi de tot felul, ;;i cu acestea §i-au zdrobit mantuirea lor, ca vasele olarului pentru bani.

Daca intrebap, o, postnicilor §i aschitei, din ce s-a zdrobit man­tuirea voastra ( eu, eel din punere fiu allui Dumnezeu Nil), vii ras­pund: cii ati facut in viata monahiceasca multe feluri de fapte rele impotriva schimei ;;i a vietuirii voastre. Ca cei vechi se schimbau din schiteiasca in postniceasca vietuire, iar voi !asap schiteiasca vie­tuire §i vii schimbap intru cea de9arta §i mincinoasa petrecere, unel­tind pe a judeca ~i a osandi unul pe altul. Aceasta se uneltegte mai mult imprejurul mesei voastre, a idioritmiplor ;;i a schiteilor, un­de mancand ;;i band mai mult graiti de rau, judecand ;;i defaimand pe top. ~i intrebuintati bucate indulcitoare §i poftitoare. Nu urmap macar pe necredincio§ii agareni, care stau Ia masa cu adancii tiicere §i nu vorbesc unul cu altul.

Aceasta multa cuvantare a mesei se cheama mancare de carnuri, fiindca cu judecata manancii carne de om. Ap cazut intru aceste pa­timi din pricina cii ati pierdut gustul viepi monahice§ti deasupra voastra. Penh·u aceea zic iarii§i: Scoala, Cuvioase piirinte Petre a!

158

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

Athonului! Scoala-te sa vezi pe cei impreuna schitei cum vietuiesc astazi, ca nu au asupra lor nici umbra de vietuire schiteiasca, ci vie­tuiesc ca lumenii cei bogap §i se ratacesc ca iezii in viii §i in prapas­tii! S-au dat Ia multa grija pentru avupi :;;i a sluji pantecelui. Umbla incoace §i incolo dupa cele de§arte, cugetand ce sa agoniseascii §i sa invistiereasca, ca sa se imbogateasca. S-a pustiit vietuirea schiteias­ca, au lasat petrecerea cu care au inceput §i vietuiesc spre pierzare. S-au intors cu cugetui lor Ia vietuirea cea lumeasca intru care au pe­trecut mai inainte in lume.

Lumenii, de§i au tulburari pentru cele de nevoie, dar au frica lui Dumnezeu. Iar ace§ti monahi ai vremii de acum nu au nici frica lui Dumnezeu §i au defaimat §i poruncile monahice§tii vietuiri, din pricina tulburiirilor ;;i grijilor celor multe. Dumnezeu sa-i miluiasca, caci s-au facut prea ticiilo;;i!

Ah, parinplor, din doua una are sa se aleaga: ori cu adevarat po­ciiiti-va, ori o sii vina urgia risipirii de Ia barbari, ca sa faca dreapta rasplatire. Dar ce folos pentru astfel de alegere? Este mult mai bine ca singuri sa alegeti pe cea mai buna, adica sa alergap cu pocainta fierbinte catre Dumnezeu §i sa faceti parasire de rautati, sa urati tul­burarile §i de§ertaciunile vietii acesteia cele de§arte §i nefolositoare ~i de suflet pierzatoare, §i sa vii grijiti numai pentru mantuirea su­fletelor voastre.

CAP47

Mustrare pentru preoti !ji duhovnici

Preotii nu au lucrarea preotiei pazita, nici calugarii §tiinta §i ini­ma curata. ~i duhovnicii nu au uneltire curata pentru indreptarea celor ce se marturisesc, ci mai vartos le pricinuiesc sminteala. Preo­pi s-au facut rapitori. Nalucindu-se ca sunt curati, cer milostenie ca sa curateasca pe ali;ii, ei fiind raniti. Curai;a-te intai pe tine, sarace, ~i pe urma pe altii! Oare e~ti curat ca Mirele pe Care II jertfegti? Cum poate tiganul sa se insoteasca cu fiica imparatului? Asculta o pilda:

Un imparat avea in palatele lui tot felul de fecioare, slujnice §i roabe, iar printre dansele se afla ~i o fata a unui tigan, insii frumoa-

159

Miltunile, vedeniile $i cuvintele

sa !a fata. Si necunoscand imparatul ca era fata de p.gan, a facut-o fiica a ighemonului imparatului. Si auzindu-se vestea frumusetii ei, a voit imparatul sao ia de sop.e fiului sau. Iar ighemonul, bucuran­du-se de buna voin}a a imparatului, a pus §i mijlocitori ca sa se faca cuscru imparatului, §i primind imparatul, s-a facut nunta. Si a intrat p.ganca in camara imparateasca. Frumusetea ei a facut-o imparatea­sa, dar faptele §i purtari!e ei cele p.gane:;;ti 0 au vadit de tiganca :;;is-a gonit cu ru:;;ine din cele imparate§ti.

Iar ci\nd a inteles imparatul ca ighemonul acela a intinat impara­tescul sange cu acea tiganca, oare cata munca §i pedeapsa i-o fi fa­cutpeurma?

Asemenea fac :;;i preop.i vremii de acum, care pun inainte intina­ta lor :;;tiinta in loc de curata, :;;i pun mijlocitor pe simp.re, ca sa nu simta !ntinaciunea :;;tiintei, adica i§i calca §tiinta. Si se fatarnicesc sa nu se cunoasca nevrednicia lor, §i intra in Sfantul Jertfelnic cu gand necurat, socotindu-se ca cei curati :;;i nevinovati, insa faptele lucra­rii lor ii vadesc aratat ca sunt nevrednici de preop.e, ca :;;i tiganca de imparap.e.

Fiindca preofii trebuie sa fie curap. ca heruvimii cei cu ochi mul\i :;;i sa ia aminte. Si iara:;;i, avand ochi trupe:;;ti, sa nu vada; urechi, sa nu auda; gura, sa nu graiasdl; maini, sa nu lucreze cele necuvioase; pi­cioare, sa nu umble fara de randuiala; trup :;;i sa fie ca cei fara de trup. Acestea aratat fac pe cei vrednici :;;i pe cei nevrednici de preo\ie.

Preotul trebuie sa fie smerit din tot sufletul :;;i inima. Pentru ace-. ea parintii cei mai dinainte nu vroiau sa primeasca dregatoria cea preoteasca, pentru smerenia lor, ci se socoteau nevrednici, fiind ei preavrednici. Ca in vremurile cele vechi erau multe manastiri in muntele acesta gi multime de monahi, gi nu aveau preop. ca sa le slujeasca, ci aduceau preot strain ca sa slujeasca §i sa-i imparta:;;eas­ca. Iar in ziua de astazi preotia o au dat oamenii in public toti o . ' . voiesc :;;i toti o cauta, :;;i vrednici, §i nevrednici, to\i voiesc sa se nu-measca preo\i :;;i duhovnici, top. aceasta o nalucesc, pun :;;i mijloci­tori ca sa primeasca dregatoria duhovniceasca, cad care se numesc preop. voiesc sa se numeasca :;;i duhovnici.

Si primind duhovnicia, incep a face pogoramant Ia Sfintele Ca­noane :;;i legaturi ale parintilor, ca sa aiba multi fii la Marturisire. Si

160

Preacuviosului pifrintelui nostru Nillzvoriltorul de Atli;~ Cavsocalivitul

precum tiganca s-a cunoscut din lucrurile ei, a§a §i unii ca a<:e'';:ti du­hovnici se mustra din faradelegile lor, ~i se da in priveli§te nevred­nicia lor, §i i§i pierd oamenii evlavia de Ia dan§ii.

Iaraqi zic catre voi, o, pi'irintilor cei ce locuiti in locul acesta sfiint: pazi\i-va de a judeca §i a osandi la rucodelia voastra, §i mai mult schiteii, care i§i iau rucodelia lor in maini §i se ad una Ia un Joe ~i nu inceteaza gura lor de a judeca §i a osandi. Si in Joe sa zidi rugii­ciunea ganditor, lucreaza cele ale diavolului vorbind numai de§er­taciuni. 0, vai, parintilor, paziti-va de a judeca, lucra\i rucodelia ~i tineti rugaciunea, ca sa se blagosloveasca §i rucodelia voastra! Si de va veni cineva in vremea rucodeliei, dati raspunsul pentru ce a vee­nit nurnai, §i sa se duca, ca sa nu cadeti in osanda de a judeca, ca din multa cuvantare nu ve\i scapa de pacat.

Rucodelia se cuvine sa fie simtitor cu milinile §i ganditor cu ruga­ciunea, adica indoita. Si nu numai calugarii se cuvine sa p.na ruga­ciunea neincetat, ci §i mirenii cre§tini se cuvine sa lucreze simp. tor §i

ganditor. Simtitor sa fie lucrarea lor intru dreptatea curateniei tru­pului, iar ganditor intru curatenia min\ii. Iar dreptatea intru acestea doua este: ca sa stea fiecare, monahul §i mireanul cre§tin, intru ru· codelia dreptatii lui, §i sa se socoteasca pe sine mai nevrednic dedit top., §i aga ramane netulburat §i lini§tit. Jar curatenia intregii intE'­lepciuni este ca sa nu primeasca ganduri spurcate facand rucodelie, asemenea nici ale clevetirii §i judeca\ii. Ca precum chitara care can ta cere cuvintele cantarii, a§a §i multa cuvantare pe clevetire_ Pre­cum cantaretul cere chi tara, a§a vorbele cele de§arte minciuna, Free­cum chimvalul jocul, a~a §i multa cuvantare pea judeca §i pricinuiri de pomeniri de rau. :;li iara~i, precum chimvalele cer laudele, a'?a ~i cei ce se afla !a desfatari 9i graiesc de9ertaciuni cer inganari, batjo­curi, rasete, glumiri, laudari §i huliri, §i strigari fara de randuiala_

Acestea cinci sunt vartejele lumii §i S·-aU unit inauntru in Tamba­na1, §i cand love§te eel cu Tambana se pleaca lumea la glasul ei ~i l§i lasa rucocleliile §i pravaliile §i se due !a jocuri. Si precum se in dulcesc cu auzul, a§a §i cu cautatura, §i jucand bat vantul in zadar,

1 Tampina, dairea- instrument muzical de percutie, oriental, asemanator cu tamburina, constand dintr-o toba portativa de dimensiuni mid, cu pielea lntinsil pe o singura parte, prevazut de jurlmprejur cu pliki de metal sau cu zurgaHH, fo­losit pentru marcarea rihnului.

161

Minunile, vedeniile §i cuvintele

iar rod nu dobiindesc nimic, §i dupa !ncetarea jocului se in tore fara isprava. Aga gi monahii veacului acestuia tree ziua de lucru 'in za­dar, 'indeletnicindu-se In degertaduni §i petreceri nefolositoare, ca lumenii. ;'ii vine seara batraneplor §iii apuca fara de folos sufletesc, §i atunci cand pot sa mai cagtige hrana viepi, adica pocainta?

0, batranilor, care ati petrecut viata voastra intru degertaduni pana ati lmbatranit, degteptap-va macar acum, in seara viepi voas­tre, gi aratati fierbinte pocainta catre Dumnezeu mai 'inainte de ave­ni ?1oartea gi a !nchide uga pocaintei!

Insa in ziua de astazi monahii, ca §i mirenii, nu au plecare Ia gla­sul pocaintei, ci !a a! pierzarii. $i nu cunosc case cheltuiesc zilele lor intru degertaciuni §i ticalo§ii, iar pentru cele viitoare nu le pasa.

0, ticalogilor monahi, sa fi avut ochiul sufletului curat, ca sa pu­te!i vedea valurile care vin asupra voastra §i va pun inaintea jude­capi lui Dumnezeu §i in osanda intunericului! Cu adevarat nu ap fi grijit atilt pentru viata aceasta vremelnica de acum, ci v-a!i fi hranit numai cu ghinda §i cu verdeturi salbatice. Dar voi v-a!i robit mintea, gi ochii vogtri s-au intunecat gi nu sim!i!i osanda intunericului.

Va griji!i de hrana afara de trebuinta, spre lnvergunarea gi pofta trupului, mai mult decat lumenii cei ce au familii §i lucreaza ziua §i noaptea, saracii, §i nu se satura nici de paine neagra, de secara §i de orz. De ap fi avut ochiul sufletului curat, era sa vedeti pe creg­tini ticalogindu-se §i primejduindu-se intru valurile cumplitei robii a agarenilor, §i in cele din urma ticalo§ii §i tiranii. Ca se chinuiesc ca evreii, facand tina §i carand §i paie singuri, din sila lui Faraon, §i nu era sa griji!i pentru trup, macar de ar fi fost §i de viermi mancat, atatea multe hrane.

0, parintilor, de nu va este mila de voi, fie-va mila de cregtinii ca­re se nedreptatesc de turd. Cum auzi\i gi vede\i, va zac lnainte trei scarbe din care sa \ine!i pe una dintr-aceste trei, pe care ve!i voi.

Intai: sa va fie mila de sufletele voastre, fiindca va afla!i a cum in mare primejdie, care este pornita asupra voastra pe dreptate. Ori sa va fie mila de cregtinii care in cele mai de pe urma se vor primejdui de Ia turd, fiindca or sa se robeasca, al!ii or sa se goneasca, iar al!ii or sa se dea Ia moarte de sabie. ;'ii de nu va este mila nid de aceg­tia, fie-va mila macar de viata voastra, ca ati atras singuri asupra-va stricaciunea osandirii cea de la turd prin reaua voastra vointa.

162

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvordtorul de Mil; Cavsocalivitul

;>i cand va veni spre voi urgia risipirii, sa cunoagtej:i ca atunci se impline§te cea scrisa: De nu veti vrea §ide nu Mit veti asculta, sabia pe voi vii va manca. Insa ce folos atunci spre voi? Ca daca toate bunata­tile pamantului Ie veti ca§tiga, dupa cea Iumeasca a voastra cuge­tare, §i cu urgia risipirii sa va pierdeti viata voastra, ce folos? Uncle atunci slava gi trufia trupului vostru, lmpodobirea hainelor §i sar­guinta Ia degertaciuni, invrajbirea intre voi, uraciunea, a)udeca .§i "a osandi, multa grija de cele pamante§ti numai pentru odthna stnca­ciosului trup, blestemata slava degarta, nalucirea §i fatarnicia lau­darii voastre? Acestea atund nu or sa va ajute !a acea urgie. Cis-au facut §i or sa vi se mai faca porniri de ogtiri asupra voastra cu urgie barbara, §i talharii or sa vie asupra capului vostru, spre pierzarea trupului vostru, precum s-a facutln schitullui Servie.

CAP48

Viata §i petrecerea Preacuviosului Servie, ara~ata de Sfiintul Nil din Athon, Izvoriitorul de mtr

Acest cuvios parinte Servie era din Tara Sarbeasca, necredindos, cu megtegugul gradinar, care, viindu-§i in sim\ire, a cunoscut pe Dumnezeu §i dorea sa se boteze spre mantuire. ;li se ruga ganditor lui Dumnezeu casa-l lumineze §i sa-i ajute sa fuga din tara lui, pen­tru necredinta care se afla acolo, §i sa-l povatuiasca Ia mantuire §i

!a un Ioc unde ar putea sa se boteze. Iar Dumnezeu, vazand dorinta lui, i-a implinit cererea astfel:

A trimis pe ingerul Sau in chip de argat §i a ven!t catre dansul cerand sa-i Iucreze, iar el 1-a intrebat cum 11 cheama. Ingerul i-a ras­puns: «Mihail rna numesc.>> $i i-a zis: «De ce neam e§ti?» .A zis 1~ge: rul: «De neamul cregtinilor.» Eli-a zis: «Nu este vreun chip ca sa rna fad §i pe mine ere§ tin? Sau sa rna due Ia acela ce te-a botezat pe tine, sa rna boteze §i pe mine?» Ii zice ingerul: «Locul este foarte depar­te» (aceasta i-a zis ca sa-l incerce). «Cat de departe sa fie, eu merg cu tine!» a zis Servie.

Atunci Mihail i-a zis: <<Daca din tot sufletul doregti mantuitorul Botez al cregtinilor, sa mergem impreuna, ca este §i un caic gata.»

163

lvfimmilel vedeniile $i cuvintele

Raspunde Servie: «Gata sunt, sa mergemh ~i au plecat impreuna amandoi. Au mers Ia vad, in vremea de amiaza-zi, ~i a !ntrebat Mi­hail: «Unde este luntrea cuti'iruia?>> Iar cei acolo au zis: «Dincolo Ia gradina este.» ~i fiindcii griidina era departe ca Ia patru mile, pen­tru aceea s-au dus cu Iuntrea ca sa lncarce verde}uri. Iar Mihail, ce­rand barca ce era acolo, i-au dat-o §i a§a au intrat amandoi. ~i, apu­dind lope}ile, Arhanghelul Mihail triigea ca sii meargii la griidini. ;Ji o, minunile Tale, Hristoase Imparate! Cii in loc de a merge !a grii­dinile Serbiei pe Duniire, s-au aflat pe tiirmurile marii, Ia gradini!e Critului. Iar Servie, viizand cii pamantul acela nu seamana cu locul gradinilor Serbiei, zice catre Mihail: «Gre§eala am fiicut, domnule Mihaile! Nu sunt acestea gradinile Serbiei!» Iar el a zis: «Acum, fi­indca am venit aici, sa mergem pana Ia arhiereullocului, §i pe urma mergem unde vom voi!»

;Ji venind Ia arhiereu, !-au gasit !a biserica. Canta Vecernia, ca era praznuirea Schimbarii Ia Fa}a, §i facea Sfilnta Intrare cu toti preotii. Iar Mihail a aratat lui Servie pe arhiereul, zicand: «Acesta este eel care rn-a botezat pe mine!» I-a :Zis Servie: «Cu adevarat om bun ai ales ca sate faca cre§tin!» Iar dupa sfar§itul Vecerniei a in§tiintat Mi­hail pe arhiereul, prin altul, spunandu-i eli un ierodiacon voie§te sa il !ntalneasca. ;Ji arhiereul a zis sa vie. ;Ji intrand Mihail cu Servie Ia arhiereu in mitropolie, 1-a intrebat arhiereul: «De unde e§ti §ide un­cle vii?» Iar eli-a raspuns: «Din Ierusalim vin :;;i sunt diacon a! prea­fericitului §i preasfintitului patriarh (insemnand Ierusalimul eel de Sus ~i pe Mm·ele Arhiereu, pe Domnul nostru Iisus Hristos). Fiindca acest om voie§te sa se boteze, a in~tiintat pe Arhiereul meu §i m~a trimis ca pe o sluga credincioasa sa slujesc Ia aceasta Taina.» $i au­zind arhiereul vorbele lui Mihail, s-a spiiimantat :;;i 1-a intrebat de sluje§te Sfilnta Liturghie, iar el i~a spus ca slujea cu Marele Arhiereu a! Sfintei Cetati Ierusalim. Arhiereul ii zice: «Dimineata o sa slujesc. Sa te gate§ti sa sluje§ti impreuna cu mine!» Iar Mihail i-a rasptms: «Fie voia tal» $i s-a bucurat arhiereul §i a poruncit sii puie masa, sa manance impreuna. Iar Mihail i~a zis: «Mananca dupa obiceiul tau. Mie sa nu-mi zici sa mananc, pentm cii de voi manca, cu neputintii este ca sa slujescmaine!»

Arhiereul i-a zis: «Lini§te§te-te, domnule Mihaile, arhidiacone al preasfintitului patriarh! Numai sa nu te opre§ti a sluji in sfanta sar-

164

Preacuviosului piitintclui nostru Nil Izvorfitorul de i\Air, Cavsocalidtul

batoare cea de maine. Iar fratele sa stea sa manance, §i tu odihrHc~· te-te aid.>> $i zice Mihaillui Servie: «Daca iti e foame, miinilndi, iar de nu, du··te §i te roaga, ca sa te gate§ti pentru Bote:!» El . ., puns: <<Nu mi-e foame!» Deci a zis Mihail de 1-au pus mtr··O camera §i 1-a invatat cum sa se roage elitre rasarit, facand sfanta cruc~ pre cum fac cre§tinii, §i sa zica rugaciunea. Pe urma a §ezu t cu arhrereul vorbind. $i slujitorii au adormit, pentru intarzierea noptii, §i masa ~ riimas fara bucate pe dansa, Hindea slujitorii a§teptau ponmca arhl· ereului. Iar Mihail, lungind vorba, a sui t-o Ia Ierusalimul eel de Sus. $i arhiereul, auzind, s-a uimit §i s-a spaimantat de dulceata cere§1tii aceleia vorbiri, a ramas luand aminte pana s-a facut ziua §i a venit preotul eel de rand ca sa ia blagoslovenie sa cante Utrenia. ~i gasind masa Ia mijloc pusa, s-a mirat. Iar arhiereul i-a zis sa nu spuna ni­manui de aceasta, ci sa de~;>tepte pe slujitori sa ridice trapeza.

Atunci Mihail a zis sa gateaseli cele pentru Botez, sa se botezc Servie mai inainte de Liturghie, dupa canoniceasca randuiala, §i !a Liturghie sa se imparta§easca cu Sfintele Tiline. Iar arhiereu.l a. tri­mis pe preotul eel de rand sa cante Utrenia mai rar; a porunctt §1 a!· tui preot sa boteze pe Servie. ;Ji s-a sfar;;it cantarea Utreniei, impre­una ;;i slujirea Sfiintului Botez.

$i au venit preopi dupa obicei ;;i !-au luat pe arhiereu Ia biserica, §i cantaretii cantau Laudele mai rar. Iar arhiereul, luand vr~me, a statin mijlocul bisericii, sub policandru, sa se imbrace cu arhtereas·· ca podoaba, §i Mihail tinea cadelnita dupa randuiala, §i a deschis in fata oamenilor ingereasca §i nematerialnica gura §i a can tat cu can­ta~e umilitoare stihul <<Bucura-se-va sufletul meu ... » $i celiilalt stih 1-a cilntat celalalt diacon. Iar cei ce auzeau se minunau de a;;a can· tare cu dulceata, care niciodata asemenea cantare n-au auzit. 0, mi"' nune! Marele Arhistrateg al Cere;;tilor Puteri sluje§te omului, celui ce poarta chipul Cerescului Imparat Iisus Hristos!

$i cand zicea: <<Bine este cuvantat Dumnezeu, Care varsa darul Sau ... » §i celelalte, s-au spaimantat toti pentru ace! preafrumos glas, ;;i ziceau unii catre altii: <<Cine este acesta? Inger ceresc, §i nu om! de unde s-a aratat acest preafrumos barbat?» Altli ziceau eli cste di­acon a! patriarhului Ierusalimului. $i stralucea fata lui cu frumusete fara sminteala, mai mult ded\t fiii oamenilor, cu bucuria ;;i umilinta inimii §i a sufletului.

165

Minunile, vedmiile f!i cuvintele

Iar Ia lnceputul Liturghiei a zis Mihail Ectenia Mare cu ati1ta dul­ce glas, ca s-au preamirat top, asemenea ~i arhiereul s-a spaimantat auzind. $i toti ziceau: «Acesta nu este om, d Inger!>> $i Ia Vohodul eel Mare a luat Mihail Sfantul Disc pe capullui eel nematerialnic, ~i a stralucit fata lui ca soarele, §i cand au glasuit aceia: «Pre voi pe top sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu lntru Imparapa Sa!>>, au ramas top ca morp de spaima. Iar arhiereul vedea pe Mihail ca nu calca deloc pe pamant, d venea pe sus, prin vazduh, §i a dat arhie­reului Sfantul Disc cu frica §i cu spaima mare. $i cand s-a lmparta­~it, a luat cu cutremur Sfantul Trup §i cu multa evlavie.

Iar dupa sfargitul Liturghiei a stat norodulla drum ca sa vada pe Mihail cand va ie~i, dar el n-a aratat atunci nicidecum slava sa cea lngereasca, numai fata prealncuviintata, ~i prea se minunau cei ee-l vedeau peel. $i cum s-au suit In Mitropolie, a zis Mihail arhiereu­lui: <<Te rog sa nu ne supere dneva, ca sunt prea mult ostenit, §i vo­iesc sa rna lini~;>tesc §i sa vorbim numai amandoi.>> Arhiereul i-a spus ca altul nimeni nu vine aid, fara numai trei boieri cucernid §i lmbu­natapp ai oragului, ca sa se veseleasca !a masa cu topi. $i aceasta a fiicut-o arhiereul ca sa mijloceasca sa-l piece pe Mihail, ca sa rama­na cu arhiereul aici. $i intrand acei trei boieri, au lncuiat u~;>ile ca sa nu mai intre nimeni altul.

Acegti trei boieri se numeau Ioan, Andrei §i Pavel. Deci a zis Pa­vel lui Mihail: <<Astazi ne-ai veselit prea mult, o, arhidiacone Mihai­le! Agadar te rugam sa ramai aici cu arhiereul nostru!>> Iar el i-a zis lui: <<Daca dumneata vei trimite sluga cu vreo trebuinta, §i sa rama­na la alt stapan, o suferi? Ca scris este: 'Ceea cepe nu-ti place, altuia nu face!'>> $i a~;>a a ramas Pavel fara de cuvant. A zis ~;>i Andrei: <<De va fi cu voia patriarhului, nu ramai?>> Iar Mihail i-a raspuns: ,<Jntai invoie~;>te-te cu stapanul; daca prime~;>te acela, atunci nici sluga nu se lmpotrive~;>te. Dar fara sa §tie stapanul, cum 'lndrazne~;>ti sa te toc­me~;>ti cu sluga?>> A~;>a §i acela a riimas fara cuvant.

Atunci a 'lnceput §i loan, zicand: <data, te sfatuim, domnule Mi­haile, fiindca mult te iubim!>> Iar el i-a raspuns: <<Bine ai zis. Ci mai intai trimite catre arhiereul meu, de se lnvoie~;>te el Ia aceasta. $i atund sfatuie~;>te-te cu mine, fiindca scris este: 'De te va lovi §i nu te vei sminti, atunci lovegte §i tu pe altul.' >> $i aga a ramas §i loan far a

166

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Atunci a zis §i arhiereul: <<Multiubite domnule Mihail, sa ramai putina vreme cu noi, ca sa ne arati oranduielile §i obiceiurile Ieru­salimului, fiindca mult mi-a placut slujirea tal>> A raspuns Mihail: <<Voiesc gi eu sa va arat, lnsa rna tern ~;>i tremur de Arhiereul meU.>> Ii zice arhiereul: <<Pentru ce te temi atata? Te vedeam la Liturghie ca tremurai cand pneai Sfilntul Disc, gi m-am mirat de tine.>> Ii zice Mihail: <<Cum sa nu tremur, daca am primit pe Cel mai presus de ceruri, Care este Atottiitorul eel Prealnalt?>> Ii zice arhiereul: <<Fie aceasta a~;>a, caIn vremea Liturghiei sate temi. Dar de Arhiereul tau de ce atata sa te temi ?>> lar el i-a zis: <<Daca de arhiereul pe care II vedem in toate zilele nu ne vom teme, cum sa ne temem de Dum­nezeu eel nevazut? Aceasta o arata zicerea lui loan Cuvantatorul de Dumnezeu, care zice: Dacit pe fratele tau, pe care il vezi, nu-l iube§ti, pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi, cum o sit-L iube~ti? A~;>a eu, daca dear­hiereul pe care In toate zilele il vad nu rna tern, cum o sa rna tern de Dumnezeu, pe Care nu-L vad?>> A mai zis ~;>i aceasta, ca ~;>i cum s-ar descoperi pe sine: <<Tu, arhiereule, e~;>ti sluga inaintea Arhiereului meu celui mare.>>

lar arhiereul, auzind aceasta, s-a schimbat Ia fata socotind ca-l defaima. Ii zice lui Arhanghelul: <<NU te mahni, ca nu p-am vorbit spre necinste, ci adevarul ti-am grait. Ca Arhiereul meu este Marele Arhiereu a! lerusalimului celui de Sus. Acesta este Fiul r;;i Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce S-a lntrupat §iS-a nascut din Sfanta Fedoara Nascatoarea de Dumnezeu Maria, Domnul Imparatul ceresc, Dom­nul Atottiitorul, Dumnezeu Savaot, Acesta este, Iisus Hristos, Cel ce este deofiinta cu Tatal ~;>i cu Duhul §i de un Scaun. Ca este pretu­tindeni puterea Lui §i stapanirea, r;;i va inchinap Lui, ca Sfant este.>> $i indata cu cuvantul s-a ina! tat r;;i a venit glas zicand: <<Omul acesta pe care 1-ai botezat sa ai grija pentru mantuirea lui, ca de Ia tine cer ~;>i sufletul, §i trupullui, ca p l-am dat in mainile tale!>>

$i dupa auzirea cuvintelor acestora, au ramas toti ca morti: arhi­ereul, cei trei boieri §i slujitorii mesei. lar cei de afara a§teptau sa is­praveasca vorba lor §i sale porunceasca sa aduca bucate !amasa. $i a:;teptand pana !a amiaza, atund a venit un slujitor sa vada ce e, §i i-a gasit amorpp, fara de glas. S-a a tins de arhiereu §i ~i-a venit in­tru sine, §i mult ceas nu a putut sa graiasca, §i pe urma a de§teptat §i pe boieri, §i se mirau top de cele intamplate.

167

Mirnrnilc! vcdcniile §i cuvintelc

Deci au chemat §i pe Servie ca sa""l!ntrebe pentru Mihai!, ~i !-au gasit rugandu-se, §i viind Ia arhiereu, l~a !ntrebat ce fel de om era diaconul care l""a ad us" Iar elle~a spus toate dintru i'nceput, §i cum au venit cu o barca luata din vadul Dunarii, de !a Serbia" Si !""au in" trebat uncle au lasat barca" Elle-a spus ca au lasat""o Ia vadul gradi" nilor, §i lui i"au pus sa manance, Iar ei au trimis slujitorii Ia vad, ca s~\ gaseasdi barca :;;i sa o pazeasca. $i ducandu·"se slujitorii, nu au gasit barca Ia vad. $i intreband pe cei ce stateau acolo, ei au zis: «Un

diJugi:lr a venit :;;i a aruncat"o pe mare, :;;i, intrand !ntr"insa, a fugiL Noi am zis: Cu atata furtuna, uncle te duci? El nu ne"a grait nimic, numai l"am vazut ca !nota in mijlocul noianului, :;;i lasand lopetJ· le, a ie~;dt din barca pe mare §i tragea barca cu mainile, :;;i s-a facut nevazut impreuna cu barca. ;li nu :;;tim dad\ om a fost, ori drac sau inger.» Atunci slujitorii au dus pe oamenii ace:;;tia Ia arhiereu, sa"i spuna, ca sa se incredinteze mai bine. $i S··au mirat toti auzind de la dan§ii aceasta povestire.

Atunci Andrei, unul din cei trei boieri, a zis: «Eu din ziua de as­tazi nu mai voiesc nici muiere, nici copii, nici bogatii, ci las toate lu-· crurile mele Ia cei trei feciori ai mei, ca sa le iconomiseasca §i sa ai­ba grija §i de muma lor, §i eu rna due Ia manastire, sa port grija de mantuirea mea!»

Iar Servie a ramas cu arhiereul, gi el ii purta grija de cele suflete§ti §i trupe§ti ale lui.

Iar dupa 17 ani Servie a cerut voie de Ia arhiereu sa se linigteasca Ia un loc linigtit, gi arhiereul i-a zis: «Fiul meu, fa cum voie§ti §i cum te va lumina Dumnezeu!» $i acestea zicand arhiereul, a ramas trei zi­le fara de glas, §i dupa aceea is-a aratat Arhanghelul in vis §i i-a zis: «Sa nu la§i pe Servie in voile lui, fiindca gandullui este de Ia eel vi­clean, ca se sile§te satana sa-l aduca Ia starea cea din taL Se cuvine ca pana Ia trei ani sa-l ispite§ti aspru, §i de va rabda toate scarbele cate i le vei face, atunci sa faca precum voie§te §i sa se linigteasca in partea Austrului a ostrovului acestuia, in mun\ii cinstitei manastiri a Ador" ~nirii Maicii Domnului, §i acolo este un Ioc ce se numegte Vatmon_ Insa nu singur, ca sa nu se amageasca, ci cu alti frati dimpreuna.»

Iar arhiereul i-a zis: «Dar de va fugi cand il voi stramtora, ce sa--i fac?,, Arhanghelui i-a zis: «Tu fa-i cercare precum ti-am zis, aspru,

168

Preacuviosului ptirintclui nostru Nil Izvoriitorul de A1it~ Cavsocalivitul

~i pentru fuga lui sa nu-ti pese. Fara numai asprimea sa fie spre mantuirea suflctului.» $i degteptandu-se arhiereul, degraba a che­mat pe Servie, §i, venind, 1-a intrebat cum peh·ece. El a raspuns: «Bi­ne, cu rugaciunile tale!» Arhiereul ii zice: «Sa prime:;;ti slujba buca­tariei pe toatii viata ta §i sa te paze§ti sa fii curat!»

CAP49

Ispitele fji nevoittfele Sfiintului Ser-vie

Sfantul Servie, primind slujba bucatariei, a pus metanie §i a venit la bucatiirie fara nici o impotrivire ca nu §tie, numai se gandea cum sa slujeasca, neinvatat fiind. Ahmci a venit eel intai al bucatariei §i

1--a invatat cum sa bucatareasca. $i se grijea cu multa luare-aminte pentru bucatarie_ Iar arhiereul il certa ca nu bucatare§te bine, cii bu­catele pe care le face el nu sunt ca sa le manance oamenii, ci numai porcii, §i mai vartos pentru un arhiereu! Iar Servie i-a raspuns cu rastire zicand: <<Nu !i-am spus ca nu am §tiinta bucatariei? Ce te tul­buri? Oranduie§te alt bucatar!»

Atunci arhiereul, cu o prefacuta siilbaticie, ii zice: <<Eu voi randui alt bucatar, dar tu du·te in gradina sa scoti apa din fantana!» Iar el i·"a raspuns: <<Sunt sub stapanirea ta, fa ce voie§tih Ii zice arhiereul: «DtHe Ia cutare :;;i ia o gainii sa o bucatiire:;;ti_» $i ducandu"se Ser vie, a intalnit Ia drum o muiere, din lucrarea satanei, :;;i a intrebat·o ca sa--i arate unde §ade acela la care era trimis, :;;i muierea i-a aratat drumuL :;li el, luand gaina, a venit §i a gatit"o fara sa mai ia voie de la arhiereu, avand porunca sa nu faca nimic fara de voia IuL El a bu~ catatit·o §i a gatit mas a.

Atunci arhiereull-a intrebat ce a facut cu gaina. El a spus ca a ga­tit-o :;;i sunt gata bucatele, :;;i ca a vorbit §i cu o muiere, fiindca avea poruncii ca cu muiere sa nu vorbeasca. Arhiereul, auzind, s-a tulbu· rat :;;i, apucand strachina cu bucate, a aruncat-o afara zicandu"i: «0, necuratule, fara de voia mea ai gatit gaina, §i ai vorbit §i cu rnuie­re!» Si 1--a canonisit ca trei zile sa traga apa Ia gradina, unde era pu-­tul adanc de 40 de coti. Iar el, ducandu·se la put gi intorcilnd roata, sc g:1ndea pentru rnoartea lui/ §i cutn o sa se lngroape ln p3rn3nt, ~i

169

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

or sa se topeasca carnurile lui, §i ca 0 sa se faca parni!mt. ~i lgi zicea Iui§i: <<0, ticalosule, cum o sa rabzi ve§nica rnunca? Ca tara blago­slovenie ai vorbit cu rnuiere. Rabda acurn asprirnea arhiereului, ca sa nu te osande§ti vegnic dupa rnoarte!»

~i dupa trei zile 1-a chernat arhiereul §i !i zice: <<Cum mai petreci Ia slujba ta?>> El a raspuns: <<Bine, cu mgaciunile tale, stapane!>> ~i arhi­ereul iar 1i zice: <<Socotegte bine, ca de vei ie§i iara§i, din cale afar a ai sa te canonisegti, nu trei zile, ci 40!>> ~i a~;a 1-a trirnis iar Ia bucatarie.

Intr-una din zile au venit iara§i nigte oarneni de nearn mare, pe care avea sa-i ospateze, §i au zis lui Servie sa facii bucate bune §i sa friga §i caracatita, §i el a fa cut aga, dar fara sa intrebe cata sa puna pe foe. Iar arhiereul irnpotriva i-a poruncit sa faca alta treaba, §i a ars caracatita pe foe. Pe urrna i-a poruncit sa scoata apa 40 de zile sa adape gradina, ori sa stea trei zile priveghind §i nedorrnind §i fa­ra sa §ada jos nicidecurn, sau sa atame ararna de gat plina de apa §i sa stea inaintea rnesei pana or rnanca oarnenii. ~i el a judecat sa pri­rneasca cea de pe urrna, §i a luat ararna cu apa Ia gat §i a stat inain­tea rnesei, cu rnainile Ia piept. Iar arhiereul, dupa ce a rnai vorbit cu boierii, zice catre Servie: <<Ce ai venit aid, in§elatule? Ca sa lti arati nebunia ta? Fugi de aici, nebunule!>> Iar el, necunoscand so~oteal~ arhiereului, nu s-a dat in Iiituri, ci sta acolo. Atunci arhiereul, luand toiagul cu rnanie, 1-a Iovit pe spate de §a pte ori, in chipul fiarei ce­lei cu §a pte capete a trufiei. Pe urrna i-a scos ararna cu apa de Ia gat §i 1-a gonit afara cape un facator de rele. ~i a §ezut tulburat §i a zis ciitre boieri: <<A venit!ndaratnicul vas sane arate indracita lui lnchi­puire!» Iar boierii au zis: <<Noi am socotit cii Preasfinpa Ta ai pomn­cit sa stea ar;;a aid, §i am gandit lrnpotriva Preasfinpei Tale!» ~i 1-au rugat sa nu se rnanie agaIn zadar. Dar el avea scopullui.

Altadata iara§i i-a poruncit sa coaca gapte oua, dar el a copt opt. Atunci arhiereul, vazand ouale In bucatarie ca sunt opt §i pentru ca sa-l ispiteasca, i-a zis sa le rnai lase pe foe, gi s-au ars ouale. ~i el le-a dus a§a, arse, Ia arhiereu, gi ell-a lntrebat: <<Cum ai ars ouale?>> A raspuns: <<Fiindca rni-ai zis sa le rnai las Ia foe, de aceea s-au ars.>> L-a !ntrebat arhiereul: <<Cate oua ai copt?>> A raspuns: <<Opt.» Zice arhiereul: <<Nurnai gapte ti-arn zis sa coci, gi tu, din neascultarea ta, ticalosule, ai lasat de s-au ars ouale!>> ~i indata a apucat strachina

170

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

cu ouale §i i le-a aruncat in obraz. ~i a lovit cu cenacul' In poarta r;;i

s-a spart. Iar Servie, vazand aceasta, s-a ternut, aga ca arhiereul a poruncit

sa-liege de un stalp, sa stea drept, r;;i piciorul drept sa i-llege in sus, §i nurnai intr-un picior sa stea ar;;a, legat, trei zile, ca sa nu rnai vor­beasca irnpotriva §i sa faca neascultare. Au facut slujitorii aga cum le-a poruncit.

Iar dupa trei zile a venit gi, punand rnetanie, a cerut iertare, fi­indca aga ii poruncise, ca dupa facerea canonului sa vie r;;i sa ceara iertare.

Alta data i-a poruncit sa puna rnasa. Ar;;a el, venind cu rnasa de la buciitarie, s-a !rnpiedicat §i a cazut cu ea inaintea arhiereului. ~i el, diutandu-i pricina sa-lincununeze, a poruncit sa-i lege rnainile r;;i picioarele §i sa-l puna In gantul apei, sa-linece pana Ia buric. ~i era atunci iarna, in ajunul Botezului, r;;i crivatul sufla rece. ~i facand slujitorii aga, a stat toata noaptea, spre pedeapsa rnadularelor celor de sub pantece. Iar dirnineata a poruncit de !-au scos §i, aducandu-1, 1-a !ntrebat cum a petrecut. Iar el a zis: <<Cand gandearn Ia curnplitul ger al tartarului celui ve§nic al iadulul, nu aveam !ntru nirnic acest vrernelnic frig, iar cand nu gandearn aceea, prea rnult patirneam de frig.>> Iar arhiereul, trirnitand, 11 pandea ascuns sa auda ce zice fiind bagat in apa. ~i-1 auzea pe el zicand acestea: <<Rabda, Servie, curn­plitul acesta £rig, ca sa nu ispite§ti frigul eel nemangaiat r;;i ve§nic in tartar!>>

Alta data iarar;;i !-a trimis Ia targ, sa curnpere cele de nevoie pen­tru bucatarie. ~i rnergand pe drum, a intalnit pe un tanar fara de barba, r;;i acela 1-a intrebat: <<Oare rna primer;;te arhiereul sa vin Ia dansul?>> Iar Servie, nepricepand viclenia tanarului, i-a zis: <<Nu vei putea rabda asprirnea arhiereului!>> Ii zice tanarul eel vicelan: <<Eu pot sa traiesc cu dansul, fiindca sunt tanar gi frurnos §i grabnic !a slujba mea, dar pe tine nu te vrea, fiindca e:;;ti urat.>> Atunci au !n­ceput sa-l tulbure gandurile pe Servie §i, dupa lntarnplare, a trecut arhiereul pe acolo :;;i 1-a vazut, fiindca rnergea Ia ingroparea unui mort. Iar Servie, vazand ca 1-a gasit arhiereul vorbind cu ace! tanar, s-a ternut :;;i degraba s-a in tors in Mitropolie. Dupa aceea, lntorcan-

1 Strachina mare de Jut ars ?i smiil\uit sau de Jemn- din tc. r;anak.

171

Mimmile, vedeniile ~i cuvintele

du~se ~i arhiereul, indata a chemat pe Servie, iar el, avfmd §i buca­tele gatite, §i venind, ii zice arhiereul: «0, necuratule, pentru ce vor~ beai cu ace! tanar? ~i cum ai 'indraznit, necurat fiind, sa bucatare§ti? Ori gande§ti tu ca o sa mananc din bucatele pe care le~au gatit mai­nile tale cele spurcate? Nul Insa voiesc sa~mi spui ce ai vorbit cu ace! tanar. Dar eu le cunosc toate cu de~amanunhtl §i voiesc ca singur tu sale marturise§til» Iar Servie a marturisit cu de~·amanuntul toate ca­te a vorbit cu tanarul acela, §i ce a zis acela catre dansul, §i cum s-a smintit cu gandul pentru arhiereul. El iara§i i~a zis: <<Alt gand spur­cat nu te-a supiirat in acea vorbire cu tanarul?>> <<M-am srnintit cu \nvoirea patirnii §i mult m-am tulburatl>>

Atunci 'ii zice arhiereul: «0, riiule cap, pentru ce ai vorbit cu ace! tanar fiind patima§ §i neputincios? ~i fiindca m-ai asemanat §i pe mine cu a ta necuraj:ie §i spurcaciune, §i tu te-ai ranit §i te-ai ornorat suf!ete§te din vorbirea cu ace! tanar, din nepaza ta, voiesc ea sa se omoare §i necuratul tau trupl» ~i degraba a porundt sa sape groapa §i sa-lingroape intr-insa in picioare pana Ia piept, §i sa arunce i'na­intea lui §i necuratele bucate pe care le-a gatit, §i sa arunce §i §apte cofe de apa, ca sa se irnputa locul, precum s·a imputit §i el eu sodo­miceasca vorbire. Iar trupul eel rarnas afara sa-l unga cu balega de bou §i obrazullui sa-l spoiasca cu balega de om, pentru indulcirea sodomice§tilor ganduri. ~i mainile sa i le lege inapoi, §i sa spuna Ia biserica, sa vina toti oamenii ca sa-·1 scuipe §i nimeni sa nu lndraz~ neasca sa~i vorbeasca ceva, ca unui necurat ce este el.

~i slugile facand §i implinind toate cele poruncite,. a riimas Servie pana dimineata a§a :1ngropat :;;i legat. ~i zicea toata noaptea catre si­ne: «Strain e§ti, Servie, §i en strain chip j:i se cade sa mori, ca pentm vorbirea cu eel tanar te-ai osandit aid, te~ai sadit ca o salcie in pa­mant. De acurn nu rnai nadajdui sa traie:;;ti mai mult. Rabda, smeri­tule, ca sa scapi de munca cea ve:;;nica :;;i de intunericul eel mai din afara, §ide legaturile cele ve:;;nice §i nedezlegate, §i lnalta multumi­ta lui Durnnezeul» ~i a:;;a se ruga toata noaptea aceea. Iar arhiere­ul trirnise om intru ascuns ca sa vada ce face §i sa asculte ce zice. ~i acela, auzindu-1 cum multumea §i slavea pe Dumnezeu fara de nid o d\rtire, s-a dus Ia arhiereu :;;i i-a spus toate ce auzise, zicandu-i: «Cu nedreptate, stapane, ai osandit pe nevinovatul acesta om!»

172

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoratorul de lvlir, Cavsocalivitul

Dar fiindca arhiereul avea incredintare de la Arhanghel di Ct•

acest fel de ispite pricinuie:;;te cununi lui Servie :;;i-1 curaj:e§te de tru· peasca cugetare a parerii, degraba a gonit pe ace! slujitor zicand: <<0, ce necurat vas este acestal>> ~~ ramanand arhiereul singur, mul­tumea lui Dumnezeu ca a imputernicit pe Servie sa rabde toate is· pitele acelea §i nu 1-a lasat sa carteasca catre dansul intru nimic. $i se ruga lui Dumnezeu ca sa·i dea rabdare pana in sfar:;;it, sa se man·

tuiasca in ziua Judecatii. Atunci a trimis sa cheme pe oarecare epitrop, anume Matei. $i

venind acela, ii zice: «Am un slujitor 'indaratnic, :;;i cu necuraj:iile lui o sa rna faca de ras lurnii. Pentru aceea l-am osandit, ca sa se !nt•> lepteasca. Du~te in gradina :;;i acolo 11 vei gasi, §i sa-i zici daca !:;;i !a­sa uratele lui fapte, §i sa nu vorbeasca niciodata cu rnuiere san cu tanar fara de barba, :;;i de se va fagadui sate pui cheza§ pentru dan· SUI §i sa-l scoatern. Jar de nu, sa-Jlagi sa moara acoJo raU.>> ~i ducan· du-se Matei in gradina, i1 cauta unde este. ~i a auzit suspinurile lui §i, cum 1-a vazut, s-a spaimantat pentru acea grea pedeapsa. ~i cu­prinzandu-1 frica, a fugit §i s-a dus catre arhiereul inspaimantat $i spunandu-i, iara§i 1-a trirnis ina poi. ~i, venind catre Servie, i-a gra­it cuvintele arhiereului. El a raspuns: «Daca vor veni catre mine §i vor vorbi fara de veste acele fete, ce am sa fac?>> Ii zice Matei: <<Sa nu le raspunzi deloc, nici sa le vorbe:;;ti. Daca a§a te fagaduie§ti, eu ma pun cheza§ pentru tine Ia arhiereul, ca sate scoata.>> E1 a zis: «De va voi arhiereul, eu rna fagaduiesc sa pazesc acestea. Iar de nu va voi,

atunci sa rna lase aici.>> Atunci Matei a venit Ia arhiereul §i i-a spus cum s-a fagaduit Ser­

vie, iar el a poruncit de !-au scos :;;i, spalandu-1, 1-au imbracat cu ha­inele lui §i !-au adus inaintea lui, §i a pus rnetanie de 1-a iertat. Pe ur­ma li zice arhiereul: «Cum j:i s-a parut groapa? Mai ai a face cu mu­iere gi cu tanar?>> Iar el i-a zis: «De acum ma voi pazi de aceste fete!» ~i a zis arhiereul: «De vei calca porunca, voi porunci sa te spanzure intru o privata din ale targului, :;;i acolo sa mori, ca sa scap §i eu de tine!>> ~i a§a trei ani 1-a ispitit, dupa porunca Arhanghelului, ocaran­du-1 §i necinstindu-1 in toate zilele.

Odata iara§i 1-a trirnis Ia targ, sa cumpere cele de nevoie pentru buditarie, §i din ispita diavolului a intalnit pe un tanar eretic, §i i~i

173

Minunile, vedeniile $i cuvintele

batea joe de el, §i aluneciind ace! taniir, a ciizut in noroi, §i indatii sculandu-se, s-a dus Ia arhiereu §i zice ciitre dilnsul: «Astfel de slu­jitor ai? Iata ce mi-a fiicut: rn-a siirutat §i a voit sii rna spurce neru­§inatul, §i eu, ingrej:o§ilndu-ma de dilnsul, el mi-a dat brilncl §i am ciizut in noroi §im-am milnjit pre cum mii vezi bine. Bune sunt aces­tea, preasfinte stiipilne?»

Iar arhiereul, viizilnd §i auzind acestea, zice tilniirului: <<Du-te cu pace, ciici cilnd va veni, vei vedea ceo sii-i fac eu lui!» $i a§a s-a dus ace! taniir viclean. Iar Servie, mergand spre targ, din slobozirea lui Dumnezeu 1-a intampinat altii ispita, mai mare, fiindcii a lntalnit 0

fatii taniirii care, din lndemnarea diavolului, vazand pe Servie, J-a lndragit. $i li zice: <<Blagoslove§te-ma, piirinte, ca sa rna lnsarcinez de Ia tine!» Iar el nu i-a raspuns nici un cuvant, dupii porunca. Dar ea, nevazand lmprejur pe nimeni, a dat brand lui Servie de a ciizut jos, §i ea a cazut peste dansul, §i a 'inceput a striga ca o sile§te. $i au­zind cei din 'imprejurimi §i calatorii strigarile ei, au alergat multi cu toiege, §i atata 1-au biitut, panii i-au zdrobit tot trupul. $i tarandu-1 cu manie, !-au dus Ia arhiereul.

Iar arhiereul, vazand pomirea norodului, s-a speriat §i le-a zis: <<N~ §titi ca este nebun? Liisati-1, ca eu 'il voi pedepsi! Dar cum sa-l rr:m ~edepses_c eu, dvacii ;oi 1-ati liisat jumatate mort?>> $i a§a i-a izgo­mt, §1 ~e ~erv1e 1-a.lasat m pace o vreme, ca sa se mai 'indrepteze din acea bata1e._Iar rna~ pe ~rmii, dupii ce §i-a venit Servie intru sine§i, 1-a che~at arh~ereul §1_1-a ~~trebat ce erau acelea lntru care 11 asupreau ~ce1 oa~em. Atune! sluptorul care chemase pe Servie, apucilnd ina­mte, a z1s: <<Daca nu vor fi minciuni acestea, stapane, ci vor fi adeva­rat~ cele sp~se~ sa fiu eu osandit sa scot apa 40 de zile §i saud gradi­na, 1ar Serv1e sa se pedepseasca dupa cum ati poruncit!>> Atunci arhi­ere~l intreba pe ~ervie de sunt adevarate cele pentru baiat §i pentru fata. Iar el nus-a mdreptat cu cuvantul, ca sa se dezvinovaj:easca ina­in tea arhiereului, cia zis: <<A§a, adevarate sunt, amandoua am facut . . ' precum m auzlt.>> Atunci arhiereul zice slujitorului: <<Auzi ca sunt adevarate? Du-te acum §i adapa gradina 40 de zilel»

Dupa aceea a poruncit celorlalti slujitori de au dezbracat pe Ser­v_ie §i, 1-au ~agat 'in~_r-o priv~ta, §i 1-au 'inecat pana Ia gat 'in necuratie, §I a randmt un slu)Itor casa-l pazeasca. $i daca ar fi voitServie sa se

174

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtoml de Mir, Cavsocalivitul

impotriveasca catu§i de putin, sa-lloveasca cu 0 piatra mare pe ca­re o tinea In maini. Dar pe taina a poruncit acelui slujitor ca numai pentru ca sa-l sperie sa tina acea piatra in maini, iar nu ca sa-l lo­veasca, ci sa-l pil.ndeasca daca cil.rte§te, §i sa ia aminte ce va zice, pil.­na cil.nd Dumnezeu l§i va face mila cu dil.nsul nevazut, dintru inal­time, ca ori sa-l indrepteze cu judecatile pe care le §tie, ori sa moara acolo rau, dupa vina lui cea necurata. Iar slujitorul il pazea neince­tat, priveghind §i luand aminte ce va zice. $i 'i:l auzea zicil.nd: «Rab­da, o, Servie, 'insa nu te tulbura, nici te dati, ca iata, piatra spil.nzura deasupra capului tau!>> $i se ruga lui Dumnezeu ca sa-i ajute intru acea cumplita osil.nda ce i-a venit din pricina clevetirii. $i zicea mul­te rugaciuni pe care le auzea §i slujitorul, §i a ramas acolo a§a, rab­dil.nd, §a pte zile, §i nu a murit, lntiirindu-se de dumnezeiescul dar.

Iar din ceasul acela de cand a intrat Servie 'intru acea putoare, s-au 'indracit baiatul acela §i fata care !-au clevetit. $i strigau cumplit in acele §a pte zile, §i nimeni nu §tia pricina pentru cares-au 'indracit ei, §i casele lor erau departe una de alta. Iar dupa gapte zile a strigat dracul din baiat zicil.nd: <<De nu rna veti duce Ia arhiereul cre§tinilor, nu ies, ci o sa-l omor pe acest clevetitor!>> Iar parintii lui, sili}i fiind, !-au dus legat Ia arhiereul, care 1-a §i cunoscut, catre care striga ba­iatul: <<Scoate pe Servie din umblatoare, caIn zadar l-am clevetit, cii el nici a vorbit, nici s-a a tins de mine!>> $i acestea zicil.nd, indata 1-a scuturat dracul §i se tavalea pe pamil.nt facil.nd spume.

Dupa aceea iar s-a auzit strigare afara, §i iata ca aduceau pe fa­ta care 1-a clevetit, legatii cu lanturi, care striga: <<Raule stapil.ne, ie§i afara sa-ti spun: lui Servie sa §tii ca eu i-am dat brand, §i am cazut peste dil.nsul cu voia mea cea rea, ca el nu a voit sa vorbeasca cu mi­ne, nici nu s-a a tins de mine. Ma rog sa-l scoateti din putoarea ace-

. ea!>> Acestea zicil.nd, se tavalea pe pamil.nt fiicand spume. $i zaceau pe jos fara de glas amil.ndoi.

Atunci a trimis arhiereul sa scoata pe Servie din umblatoare, §i ajungand servitorii Ia dil.nsul, !-au auzit cantil.nd acestea: <<Yeniti sa ne bucuram de Domnul §i sane veselim lntru Invierea Lui, ca a scos pe mortii cei legati din iad gi din stricaciune, ~i a daruit noua viata ve§nica!>> $i catre slujitori a zis: <<Ce voiti?>> Iar ei au zis: <<Arhiere­ul ne-a trimis sa te scoatem!>> El a raspuns: <<Fie voia arhiereuluil>>

175

lvlimmile, vedeniile §i cuvintele

Atunci servitorii au pus scara §i au scos pe Servie, §i au tumat apa §i 1-·au spalat. ~i fierband §i alta apa cu buruieni, 1-au spalat bine, sa se curete de putoarea aceea, §i 1-au imbracat cu hainele lui, §is-a odih­nit putin de reaua patimire, §i a§a !-au dus !a arhiereul, §i slujitorul care·! pazea a spus ca totdeauna se mga §i niciodata nu cartea.

Atunci arhiereul a intrat in biserica §i multumea lui Dumnezeu ~i, mgandu-se, I§i cerea iertaciune pentru pedeapsa pe care a fa­cut-o lui Servie. ~i a auzit afara glasuri §i, ie§ind, a vazut pe indraci· \ii care strigau §i ziceau: «Uncle sane ducem acum, ca vine Servie? S,i a venit toiag defier pe capul nostru, vai de noi! Ca vine Servie cu mare cutezare sane goneasca. Te rugam, o, Servie, sa nu vii pana ce vom fugi!»

Atunci vede arhiereul pe Servie ca vine sa-i facii metanie, §i i·a zis indati'i: «<arta-ma, robule a! lui Dumnezeu, ca din nemilostivi· rea mea ai patimit atatea pedepse cu nedreptateh Asemenea §i Ser­vie, cazand ]a picioarele arhiereului, l§i cerea iertikiune, §i stateau amandoi jos multa vreme, nici unul nu se scula, nici altul. Atunci s-a aratat o porumbita §i a stat in mijlocul lor, §i a in tins o aripa spre capul arhiereului, iar cealalta spre capullui Servie, §i a zis: «Dum­nezeu v·a iertat pe amandoi!>> ~i de aici zburand a stat deasupra fe­meii celei indracite putintel, §i pe urma a zburat la cer §i nu s·a mai vazut. Atunci s-au sculat de la pamant amandoi, arhiereul §i Servie, gi s-au sarutat duhovnice§te.

Iar spre cei !ndraciti s-a milostivit arhiereul §i i-a zis lui Servie: «Robule a! lui Dumnezeu, milostive~te-te spre ace~ti oameni, fi. inddl, biruindu-se de diavolul, te-au clevetit, ~i iarta-i pe dan~ii!» .At!mci Servie a facut semnul cmcii de trei ori asupra lor §i a zis: «Dumnezeu sa va ierte!» ~i indata au inceput a se munci cei indra· dti tare in trei ceasuri, §i pe urma s-a sculat fata ~i a cazut !a picioa­rele lui Servie §i 'i§i cerea iertaciune, iar Servie a zis catre dansa: «Durnnezeul meu §i Domnul sate pazeasca de cumplitul drac a! ne­astiimpararii §i sa zdrobeasca pe dracul slavei de§arte! Scoala-te §i umh!a!>> ~i indata s-a sculat sanatoasa §i s-a dus Ia casa ei, 9i a poi s-a Jepadat de iume §i S·a dus ]a 0 manastire de femei de s-a calugarit.

Dupii aceea Servie a venit §i Ia eel tanar zicand: «Fericiti cei fara prih:ma 'in cale!>> baiatului acestuia, ~i nus-a sculat baiatul, cia ra-nHJ ;;i !-au ingropat ereticii cu parintii lui.

176

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Dupa aceea Servie a ramas Ia arhiereul trei saptamani, §i a:unci ii zice arhiereul: «De ce ai spus minciuni? Ca tu cu adevarat ar fost clevetit, §i te-am osandit.>> Iar el i-a zis: «Preasfintia Ta sa fi judecat: cum era cu putinta sa fac eu unele ca acestea? ~i daca iti spuneam eu ca sunt clevetit, Preasfintia Ta nu ma credeai.>>

Deci arhiereul invata pe Servie pentru viata monahiceascii _iii_ i·? adeverea cu multe !nvataturi de-ale SfintJlor Parinti. $i s-a ramt ml· rna lui Servie de monahiceasca vietuire §i a cerut voie sa se faca mo· nah. Ii zice arhiereul: «Cu adevarat bun lucru ti-ai ales, fiul meu, in· sa este cu multa osteneala §i rna tern sa nu te robe§ti de diavolulh> Raspunde Servie: «Cu adevarat a§a este, §i eu rna tern §i mi-e frica sa nu rna in§el, ca sunt schimbacios. Insa nadajduiesc Ia sfintele tale

rugaciuni sa-mi ajute.>> . . . v

~i vazand arhiereul smerenia acea adanca a lw Servte, a zts: <<Sa gasim Joe lini§tit! ~i iata ca voie§te §i duhovnicul sa se lini§teasca, sa va lini§titi dimpreuna, fiindca este mai bine doi decat unul! Du­hovnicul este barbat cucernic, !nfranat §i bland, §i sa-i faci lui desa­var§ita ascultare, sa rabzi pana cand te vei ispiti intru toate, ca sa nu-ti pierzi ostenelile tale! Trei an~ sa te supui la ori:e ti-o zice ,el. Fiindca ispitirea vietii monahtce§ti nu este m zadar §1 cum s-~r m­tampla, ci are goniri, ocari, ticalo§ii, foame, sete, golatate, necmste, clevetire §i alte scarbe §i rele patimiri. ~i de vei rabda toate acestea, sa prime§ti §i tu atunci duhovniceasca stapanire. Sa nu te !mpodo· be§ti cu rase subtiri §i sa nu te arati cu fatarnicie ca te ne_:roie~ti: ~i rau sa patime§ti, imbracandu-te cu rupturi vechi, pentru Imparajia

cerurilor.>> ~i pe urma a chemat §i pe duhovnicul §iii zice arhiereul: «Eu vo­

iesc ca sa prime§ti sate lini~te§ti la singuratate !mpreuna cu Servie!~> Iar el nu primea, ca i se parea greu §i cu primejdie lucrul: Dar _arh~­ereul 1-a !ndemnat sa primeasca §i sa ispiteasca pe Servte tret am, aspru, ~ide va rabda toate, sa-l faca calugar. ~iii zice: «Cercevtea:a in toate zilele gandurile lui, §i de se biruie§te de slava de§arta, sa-l nume§ti necurat ~i sa-i aduci aminte de osanda iadului. De se vale­nevi sa-l canonise~ti sa stea Ia rugaciune trei zile §i trei nopti. De va

' . sta cu gand blagocestiv, bine, iar de nu, sa-l pui sa stea !ntr-un pt· cior, §i pe celalalt sa i-llegi de gat. De va judeca pc cineva, sa-l man·

177

Minunile, vedeniile iji cuvintele

jegti cu balega. Sa nu-i dai sa se sature de paine, ca sa nu se lntoar­ca Ia cea dintai necredinta iaragi. Sa poarte haine vechi, ca sa nu se slaveasca In de9ert. Sa fie tacut, iar nu limbut. Fiindca multa vorbire aduce pe om Ia !mpotrivire §i lmpotriva graire, Ia nesupunere, n~­temere de Dumnezeu §i In necurate patimi trupe§ti §i suflete§ti. In sfargit, nu-l lasa sa faca voia lui !ntru nimic, ca sa nu te osandegti §i tu lmpreuna cu el. Cu fata vesela sa nu te ariiti niciodata ciitre dan­sui, ci totdeauna posomorat. A§a cearca-1 trei ani de zile, §i de va rabda, lmbraca-1 cu Sfi\nta Schima. ;lieu voi avea toata grija pentru hrana vietii voastre.>>

Iar duhovnicul, vazand lndemnarea arhiereului, s-a !nduplecat §i a pus metanie. ;li s-a bucurat arhiereul §i a chemat pe Servie §i i 1-a 1:ncredintat, zicandu-i: <data ca de astazi te lncredintez in mainile du­hovnicului! Sa te supui lui precum §i mie §i sa-l asculti !ntru toatel>> Atunci Servie, auzind, a pus metanie duhovnicului §i arhiereului.

Deci arhiereul a porundt sa gateasca §apte dobitoace de-ale lui loan boierul §i au plecat lmpreuna arhiereul, duhovnicul, Servie §i trei boieri: loan, Andrei §i Pavel, luand cu dan§ii §i pe slujitorul care pazise pe Servie In privata. Si pornind lmpreuna, au venit spre par­tea dinspre Austru a ostrovului, dupa cum poruncise Arhanghelul arhiereului, ca sa mearga Ia locul ce se nume§te Vatmon, unde a fost manastire a Maicii Domnului. $i ajungand la un conac ce li zic Pita­rion, au gazduit acolo §i au !ntrebat pentru locul eel dorit, §i nimeni nu §tia. Iar un biitran de 110 ani a zis: «Eu !mi aduc aminte ca, pe cand eram copil mic, pii§team oile §i am auzit de la parintii mei pen­tru locul ce se nume§te Vatrnon. Iar !ntr-o vreme mi s-a In tam plat de am pierdut doi miei §i nu-i gaseam, §i ne-a spus un om ca la Vat­man al Maicii Domnului a vazut doi miei, unul alb §i altul negru, §i erau mult frumo§i §i doriti sa-i priveasca cineva, §i acolo !ndata s-a innegrit §i eel alb §i, privind la dan§ii, s-au ascuns §i eu am pie­cat. Iar noi, auzind, am socotit ca sunt ai no§tri §i ne-am dus acolo, §i am vazut asemenea §i noi, doi miei, unul alb gi altul negru, §ida­ca ne-am apropiat de dan§ii, numaideci\t eel alb s-a facut negru, §i striilucea atata parullui, cat s-au tampit1 ochii no§tri, §i lmprejurul lor vedeam §i alte oi negre, §i socoteam ca este vreo turma pierduta.

1 Buimacit.

178

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

Am !ncercat sa prindem vreuna dintr-lnsele gi lndata am auzit glas zicand: 'Nu suparati mieii Maicii Domnului, ca va spun egumenu­lui §i vii pedepse§te!' Iar noi, socotind ca sunt pastori, ne-am In tors lnapoi §i am ajuns la oile noastre. Acestea §tiu §i vi le spun.»

Iar arhiereul, auzind acestea, i-a zis: «Eu lti dau hrana de un an pentru osteneala ta, numai sa mergi cu noi §i sane arati drui_Iml pa­na !a acelloc, §i sa nu spui nimanui nimic pentru acestea!>> $1 a§a au Iuat pe batranul, punandu-1 pe alt dobitoc, §i au mers la locul acela. $i a lntrebat arhiereul pe batranul daca §tie unde a fost mana:tire~. El a raspuns ca nu §tie. A§a, gasind acolo o casa veche, au gazdmt acolo trei zile, §i a placut arhiereului ace! Joe, §i a hotarat sa ramana

§i el cu dan§ii aici, sa se lini§teasca. A . A " . A· Iar In noaptea aceea i s-a aratat Arhanghelul m chip de tanar §Ill

zice: «Nu cugeta astfel de ganduri pentru tine, ci sa te Into rei sa pas­tore§ti turma ta cu placere de Dumnezeu, §i destullti este. Aici pune In Iucrare numai sa se faca vreo cateva chilii §i o biserica In numele Preacinstitei Adormiri a Maicii lui Dumnezeu, §i un cuptor pentru paine, fiindca o sa se adune aid multim~ de ~onahi pe Ian?~ ace§ti doil» ;li acestea zicand, s-a lnaltat la cer m chip de porurnblta.

Atunci arhiereul a lncetat de a mai gandi sa se lini§teasca aid cu ei, ci a zis duhovnicului: «lata ca lti las toate cele trebuincioase, du­pa cum vezi, §i rna due sa trimit oameni ca sa zideasca chilii, bise­rica §i cuptor, §i sa va lini~titi, gi eu voi avea toata grija voastr:al>> $i a§a s-au sarutat lntre dan§ii cu fierbinti lacrimi, §i a plecat arh1ereul impreuna cu ceilalti care venisera. $i mai intai a trimis zidari.

Dupa aceea s-a sfatuit cu Ioan boierul cum sa trimita cele de ne­voie, ca Iocul este cu departare. Iar Ioan i-a zis: «Sa cum peri, stapa­ne tarini maslini «i vii de la satenii de acolo, ~i cu acelea pot sa se

I , I 't •

chiverniseascal>> Ii zice arhiereul: «Fiindca, dupa cum vad, tie tis-a dat darul ca lui Iosif celui preafrumos, sa te duci acolo, sa ai grija me§terilor §i sa cumperi tarini §i celelalte trebuincioase, precum ai zis. $i prime~te §a pte litre de aur pentru chiverniseala.>> Atunci a lu­at Ioan aurul §i, punand metanie arhiereului, s-a dus.

$i ajungand acolo, a purtat grija pentru lucrul zidirii pana in sfi\Ar­§it. A cumparat acolo aproape araturi, vii §i mas:ini, §i le-a da: :n seama mai-marelui din satul acela, ca sa le dea dm acele rodun m

179

Minunile, vedeniile ,; cuvintele

fiecare saptamana, case duceau vineri seara §i luau grau, vin §i unt­delemn, fiindca sambata §i duminica aveau masa de ob§te, iar du­minica seara fiecare i§i lua campania de paine §ide celelalte, pentru marti §i joi; fiindca luni, miercuri §i vineri posteau de toate §i se li­ni§tea fiecare singur pana sambata. Insa aveau randuiala sa locuias­ca Ia un Joe doi, trei sau patru, iar unul singur nu era lasat nicioda­ta sa se lini§teasca.

$i pentru buna vietuire §i petrecere a lor s-au adunat multi sa pe­treaca impreuna, insa cat timp traia duhovnicul nu s-au adunat a§a de mulp, pentru asprimea petrecerii lui, ci numai acei §apte, adica Ioan, Andrei, Pavel, trei slujitori ai arhiereului §i batranul care i-a condus Ia locul acela. Dintre care loan a fost iconom, Andrei buca­tar §i Pavel trapezar, in timpul de trei ani, pana cand Servie s-a izba­vit de cercare §i a primit slobozenie §i chipul monahicesc.

Ca 1-a cercat §i !-a ispitit duhovnicul cu mai multa tiranie decat arhiereul, ca nu vorbea cuvant dulce niciodata. De paine sa se satu­re nu-llasa, ca numai firimiturile ce ramaneau de Ia masa i le da, §i nici bucate nu-i da, ci numai spa1aturile blidelor. $i cand incepea sa manance, venea §i-1 dojenea §i-1 gonea de Ia masa, §i-1 dojenea §i pe trapezar pentru ca il pune Ia masa. Intr-o zi 1-a pus citet, §i a dormi­tat pupn Ia analog1

, trudit fiind de osteneala. $i vazand duhovnicul, 1-a de§teptat §iii zice: «Du-te §i te culca !a chilia ta!>> Iar el, cu pros­time fiind, s-a dus. Iar duhovnicul a zis lui loan sa-l aduca de Ia chi­lia lui. $i auzind, a poruncit de !-au legat de un stalp, §i un picior i 1-au legat de gat, §i numai intr-un picior a stat 24 de ceasuri, pana Ia cealalta Utrenie.

Odata, in Saptamana lui Lazar, a spus cuvant Servie cu oarecare facere de slava de§arta, cum ca ar fi spus frumos, §i cunoscand du­hovnicul inalj:area minj:ii lui, a poruncit unuia sa-l intrebe: «Cu ce gand ai spus cuvant a§a frumos? Ca foarte mult ne-ai veselit astazi!» $i aceasta o zicea cu fatamicie, ca sa cunoasca a§ezarea gandului lui §i sa spuna duhovnicului. Iar Servie a raspuns catre dansul: <<$i eu am cunoscut ca am citit umilicios §i frumos!>> Atunci fratele a spus duhovnicului, §i el a poruncit lui Ioan sa unga obrazullui Servie cu

1 Pupitru !nalt, mobil, pe care se pun cihtile de cult in bisericii - din gr. anal6ghion.

180

Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

balega de bou §i sa se duca a§a in sat, ca sa aduca Stalparile1 impre­una cu alt frate. $i dupa ce au venit din sat, !-au lasat §i in Duminica Stalparilor §i !-au pus de a spus cuvant a§a manjit. $i a§a, cu multe feluri de ispite, !-au cercat cu asprime in trei ani, dupa porunca ar­hiereului, §i el pe toate le-a rabdat, nimic niciodata cartind.

Pe urma, dupa acei trei ani de ispitire, i-a facut pogoramant §i i-a vorbit cu blandej:e §i 1-a mangaiat. L-a sfatuit o saptamana §i atunci !-a imbracat in schima monahiceasca, tara sa-i schimbe numele, ca sa se cunoasca ca este sarb. De aici 1-a invatat cum sa petreaca §i cum sa poarte grija de fraj:i, §i dupa trei saptamani 1-a chemat §i i-a zis: <<lata, fiule, ca a venit vremea sfar§itului meu, §i am sa-j:i spun cuvantul eel mai de pe urma al meu §i sa-j:i dau a§ezamantul aces­ta. Cea mai intai porunca a mea este sa paze§ti, ca baiat tara de bar­ba sa nu prime§ti in manastire, ca sa nu se inradacineze fiara cea cu §apte capete a sodomiei §i sa rapeasca pe vreun frate neputincios.

A doua iara§i, sa paze§ti ca muiere sa nu se apropie de hotarul manastirii, ca sa nu sminteasca cu vederea ei pe fratime, §i se vor macina de dintii fiarei netemerii de Dumnezeu, §i se vor pogori in pantecele mor~i celei suflete§ti, §i se vor mistui i'n pantecele iadu­lui.>> Iar Servie a zis: «Acestea sunt cu neputinta ale pazi, fiindca ne aflam !n mijlocullumii §i or sa dea sminteala oamenilor locului da­ca li vom goni. Insa te rog ca pentru aceasta sa facem rugaciune ca­tre Dumnezeu, ~i orice ne va lumina, sa fie voia Lui!» $i a~a s-a 1n­voit §i duhovnicul.

CAP 50

Moartea duhovnicului lui Servie

Atunci a chemat duhovnicul pe Ioan §i i-a zis: «Avem trebuinta amandoi, eu ~i cu Servie, daca s-ar intampla sane caute cineva, sa faca rabdare pana joi, sa nu ne supere.>> Deci s-au !ncuiat amandoi intr-un Joe stramt, de duminica seara, §i atata nevointa a aratat Ser­vie, !neat s-au cutremurat dracii, ca nu a mancat, nici a dormit, nici a ~ezut, ~i nu i-a lipsit rugaciunea din mintea lui §i din gura. Iar joi

1 Crengute de salcie pe care le primesc credincio~ii la biseridi de Duminica Floriilor.

181

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

dirnineata a adorrnit 9i is-a aratatingerul In sornn §i i-a zis: «Indraz­negte, Servie, gi nu te terne! Rugaciunea ta s-a auzit. Iata ca rn-a tri­rnis Durnnezeu sa Jti spun pentru cele ce te rogi!

Eu acurn iau pe staretul tau la fericirea cea vegnica, §i sa rarnai tu in locullui purtator de grija pentru fraj:i. ~i sa iei arninte ca nicioda­ta tanar fara barba §i rnuiere sa nu se apropie de schitul acesta. ~i oricine fara de barba, ori barbat, ori ferneie de se va apropia de schi­tul acesta se va lepro§a!» ~i indata s-a degteptat Servie din sornn 9i §i-a venit intru sine. ~i se gandea pentru aceasta vedenie. ~i vorbind cu duhovnicul §i neprirnind raspuns, atunci 1-a rnigcat §i a vazut ca adorrnise intru Dornnul, §i deci 1-a in tins pe parnant, ca era pe sca­un, 9i s-a dus la Ioan 9i i-a spus toate.

Iar Ioan, auzind, i-a zis: «Cum sa facern acurn, fiindca nu avern preot ca sa cante inrnorrniintarea ?» ~i lncepiind sa gateasca cele pentru inrnorrnantare, In data vede pe un barbat in chip de preot, care venea ca sa ceara rnilostenie ca un robit (dar acesta era lnge­rul Dornnului). Iar Ioan, vaziindu-1, 1-a lntrebat cu bucurie daca are darul preoj:iei. El a zis ca are. $i aga 1-au ad'JS la trupul eel mort, ca sa faca regula inrnorrnantarii. Avea irnpreuna cu dansul epitrahil §i felon. A batut In toaca de s-au adunat toj:i fratii §i au cantat inrnor­rnantarea dupa obicei, insa cu rnulta urnilinta, !neat sa planga §i pie­trele. Aga ca au stat de 1-au ingropat, au turnat §i candela §i 1-au po­rnenit rnai lnainte de a-1 ingropa.

CAP 51

ingerul spune cuviint la i:nmormiintare

$i dupa ce 1-au lngropat a spus cuvantul urrnator preotul care i-a can tat lnrnorrnantarea:

<<lata, rnortul zace In rnorrnantul odihnei lui 9i s-a izbavit de toa­te grijile viej:ii. Sa-i jefuiasca cineva chilia lui, el nu vorbegte. Sa-l arda, lui nu-i pasa. Sa-l bata, el nu se irnpotrive§te. Dupa ataj:ia ani cat a trait, cum acurn de naprazna a rnurit? Cand traia, nu gtia ca o sa rnoara §i o sa se acopere cu parnant. Insa acurn a invatat sa fie de toj:i calcat. Atunci, ingropandu-1 cineva, nu suferea, iar acurn 11 aco-

182

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvordtorul de Mil: Cavsocalivitul

pera cu parnant gi rabda. Atunci nu da nirnan_1:1i din cele ce avea, iar acurn i le ia toate gi nu zice nirnic, nici sirnte. Insa cuvantul rneu nu este pentru acest mort, fiindca acesta era neago~isitor, ci-1 zic p~n­tru tot ornul care o sa moara ca §i acesta. AtunCI nu suferea necm­stea iar acurn toate le sufera.

Va intreb: ciind pune fe§tila Ia lumanare, au nu o pune curata? Ca murdara nu arde. Aga 9i Durnnezeu: cum este cu putinta sa puna suflet lntinat in trup? Se lntineaza cu pacatul stramo§esc, precum zice David: fntru fiiriidelegi m-am ziimislit §i In plicate m-a niiscut maica mea. Dar Durnnezeu i1 curategte prin Botez. $i iara§i, de se va inti­na cu pacatele ca un om, iara§i se curategte cu rnarturisirea pacate­lor gi cu pocainta cea adevarata. Dar omul nu se pocaiegte curat, ca de§i se pocaie§t~, dar nu se pocaie§te cum se cade, sau ca adasta' sa se pocaiasca Ia moartea lui, insa fara nici un folos, ~indca a~n~i se pocaie§te nevrand, dar nude bunavoie, ci silit de fnc~ mortn. ~1 pe unii li rapegte rnoartea nepocaij:i, pentru negrija lor. In iad nu este pocainta, ci nurnai rasplatire, §i sufletul eel pacatos arde in iad ca

fe§tila. O, fraj:ilor, vedej:i pe acest mort care, de va face cineva mii de ra­

utaj:i, el nu sirnte, fiindca este acoperit cu parnant? Aga trebuie sa fie calugarul eel ce a Iasat Jumea §is-a lmbracat in rase negre: ca mortul eel acoperit cu parnant. Precum rnortul nu se grijegte §i nu ia amin­te !a rautatile lurnii, a§a §i rnonahul trebuie sa se departeze de toate tulburarile lurnii §i sa nu ia arninte ce face unul §i altul, ci sa-gi va­da nurnai pe mortul sau care este infa§urat In rase negre, ca nu are rnaini. $i precurn mortul se topegte in morrnant gi putreze§te, aga gi monahul trebuie sa se topeasca cu pocainta §i sa se rnistuiasca cu Ia­crimi fierbinj:i §i infocate ale adevaratei pocainte.

Monahul se cuvine sa topeasca cu pocainta vina luerarii celei rele §i sa stinga eu lacrirni focul eel ve§nic. Cad eel care se parjole§te de aici cu lucrarea pacatului §i rnoare nepoeait, acolo o sa-l arda ve§nic §i sa se faca rnaterie a focului aceluia. Precurn rnortul, dupa ee pu­treze§te !n rnorrnant gi, dezgropandu-1, ii aleg oasele, aga trebuie gi ealugarul: cu pocainta sa aleaga din leprosul sau trup oasele paca­telor §i sa §tearga din rnintea lui toate eele vechi aduceri aminte, ca

1 A~teapta.

183

Minunile, vedeniile $i cuvintele

eel ce petrece intru acestea lmpline~te lucrarea pacatelor :;;i se osan­de:;;te asemenea cu eel ce savar:;;e:;;te pacatul.

Cel ce Ia Botez s-a curapt de pacatul eel stramo:;;esc :;;i pe urma, cate pupn, s-au lepro:;;at inima :;;i sufletullui de pacatele lumii, cate pu}in lepra aceea i se face mancatura :;;i moare. Unul ca acela, de:;;i va veni intru simprea pacatelor :;;i va alerga !a doctoria vietii mona­hice:;;ti cu scop ca sa se vindece, dar materiile lucrarii celel din bu­na vointa a rautatilor nu le-a lasat, ticalosul, :;;i inca se af!a in multa grija a celor pamante:;;ti §i se grije:;;te pentru bucate indulcitoare, sa manance fara de oprire, sa adune metale :;;i haine :;;i alte venituri in­destulate, aceluia ii ramane pocainta lui nelucratoare §i nefolositoa­re. ;>i nu numai ca nu se vindeca de ranile lui cele mai dinainte, ci mai adauga (,li alte pacate de moarte :;;i nu simte deloc.

A cum, d\nd se ingroapa :;;i se acopera cu pamant, i:;;i vine intru simpre, insa ce folos? Unde au ramas acum grija cea multa :;;i invisti­erirea lucrurilor? Iata ca nu se mai mi:;;ca nicidecum! Dar tu, o, mor­tule eel fiira de glas, nu te mai grije:;;ti? Nu mai ceri cele ale tale ca­re au ramas in mainile altora? Fiindca, cand traiai, nu lasai nici cele mai mid din ale tale. $i acum cum le la:;;i toate de le stapanesc altii :;;i tu zaci numai cu o rasa neagdi infa:;;urat? '

Vedep, fratilor, in care intuneric (,li umbra a mortii se afla oame­nii? Socotip voi, cei ce umblati, ca mortul acesta zace in mormant :;;i, de-l veti ridica, nu poate sa stea. Ieri sta :;;i privea pe ceilalti, iar as­tazi zace :;;i-1 priviti voi. !ntelegeti dar ca gi pe voi maine o ;a va vad morp, zacand in mormant. Pentru aceea siliti-va sa va gasiti indrep­tati intru pocainta :;;i sa adormip fara de tulburare. Cad cu,adevarat I~ ~octoria poc~intei. ati venit, :;;i, daca porunca doctorului nu pa­Zlp, ce folos? Att vemt la doctoria monahice:;;tii vietuiri. Paziti-va de mancarile cele vatamatoare, adica de patimile voa~tre! Doctorul va porunce:;;te sa va paziti de faptele cele rele, care pricinuiesc moarte, adica de zavistie, de pomenirea de rau, de a judeca pe altii, de cur­vie, de malahie, de amestecarea cu parte barbateasca :;;i d~ stricare a neastampararii, (li de celelalte care va lipsesc de darul celui dintai :;;i celui de-al doilea Botez.

Voi nu va pazip, :;;i ap intinat Botezul eel dintai. V-ati lepadat de lume :;;i ap venit sa va podiitJ, dar nu a}i lasat de:;;ertaciunea lumii

184

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mi1; Cavsocalivitul

:;;i a}i adunat acelea care nu le aveati in lume. ;>i rana vis-au facut, :;;i cangrena mancatoare, :;;i lepra lumii v-a mancat, :;;i acum suntep morti :;;i zacep in mormantul deznadajduirii. $i a:;;a, cand veti mu­ri :;;i voi, atunci nu va veti mai griji de multa tulburare a viefii :;;i de invistierirea de argint, care omoara sufletul monahului. $i cuvan­tul meu este spre folosul eel de ob:;;te al pazirii monahilor ca sa nu moara cu moarte sufleteasca, ci sa se imbrace cu omorarea cea tru­peascii :;;i sa traiascii suflete:;;te. Precum :;;i mortul acesta a murit tru­pe§te §i acum se vesele:;;te sufletegte. Sa dea Dumnezeu ca :;;i voi sa va veseliti !ntru vegnica fericire, lucrand rabdarea, smerenia, ascul­tarea §i celelalte fapte ale calugariei, pana Ia rasuflarea cea mai de

pe urma!» Acestea :;;i alte multe invataturi zicand ingerul eel ce s-a aratat

In chip preotesc, !a sfargit a zis: <<Dumnezeu sa odihneasca sufle­tul acestui trup mort!» $i atunci a scos felonul §i epitrahilul, care au stralucit ca soarele inaintea fratJloi~ cu o stralucire dumnezeiasca §i cu raze nematerialnice ale Sfantului Duh, iar nu ca stralucirea auru­lui :;;i a altor pietre scumpe ale pamantului. Iar loan, vazand ace! de mult pre} epitrahil, s-a mirat :;;i a zis: «Crede-ma, parinte, ca de a§ fi avut ve:;;mintele tale, nu mi-ar fi pasat de datoria robiei tale!»

Iar eel aratat a zis: <<Cu adevarat de mult pret sunt. Cata datorie am, de atata pre} sunt :;;i acestea. Insa, dacii le voi ,vinde sa platesc datoria mea, atunci fara de ve§rninte ce voi face?» Ii zice loan: <<Iar­ta-ma, ca din neluare-aminte am zis cuvintele acestea!» Iar eli-a ras­puns: <<Din raspunsul meu ai intors cuvantul tau, §i iata ca am venit !a !mpotriva graire §i Ia vorba de§arta, fiindca din acestea vine gra­irea de rau §i a judeca. Insa duceti-va voi inainte Ia manastire, :;;i eu vin acum.>> $i s-a facut ca se duce pentru nevoia sa, §i a:;;a s-a facut nevazut. Iar loan, mergand !a manastire, a gatit casa-l ospateze §i sa-i plateascii. $i-l agtepta, dar nu s-a mai vazut, §i, cautandu-1 im­prejurul manastirii, nu 1-a aflat. $i atunci a cunoscut ca a fost inge­

rul Domnului. $i de atunci a ramas Servie In locul duhovnicului, purtator de

grija pentru frapi cei duhovnice§ti. $i au in§tiintat pe arhiereul de moartea duhovnicului, rugandu-1 sale trimita alt preot :;;i duhovnic. A§a arhiereu:l a trimis indata pe duhovnicul pe care 11 avea in mitro-

185

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

~olie, 111_1pr~~~:a g~ cu ~It preot, ca sa le slujeasca acolo. gi s-a bucu­r~t Ser~Ie, giigi martunsea gandurile !a ace! duhovnic, §i auzind cei d!mpreJurU! Critului de moartea duhovnicului gi ca Servie a ramas _f.urtator d~,?rija al schitului, s-au adunat multi frap pe care Servie 11 tundea §Ill chivernisea, iar ganduri!e lor !e marturiseau duhovni­CU!~i. ~tunci gi A~dr~i, lasandu-§i toata bogapa lui, a primit Sfanta S~~1ma de la Servie gi se nevoia bine. ~i cu prostimea lui s-a !nvred­mC!t de darul tamaduirilor, §i tamaduia toata neputinta.

Acesta petrecea viata placuta lui Dumnezeu. Pe nimeni niciodata nu a intristat, nici a necinstit, ci mangaia pe fratii cei scarbiti. Nicio­data nu a cartit in slujbele care i se porunceau: ci mai vart~s se bu­cura. Nu judeca, nici ii pasa ce ziceau altii. Niciodata pe pat sau pe agt~rnut ~~ s-~ :ulc~t sa ~oarma, ci se rezema de perep §i dormita p.utmt:J §1 I~l'a§I SlUJea: cara apa, matura, gatea bucate, spaJa §i ni­CIOdata nu hpsea de la slujba bisericii, niciodata nu §i-a Iasat cano­nul, de ~ain: nu s-a s.~tur:,at: iar apa numai o data In zi bea, §i ace-· e~ cu ~asura. Jar fratu, vazandu-i nevointa lui cea a tat de aspra, II pizmuiaU §i-1 graiau de rau §i socoteau ca este in§elat. gi 11 chemau ~e ascuns de II batjocoreau, §i radeau de dansul, §i il imbranceau, §I,ffiU§tar. cu votet tare ii turnau pe nas §i in vasul din care bea apa. Ca~d :roia sa se pogoare pe scari, ii puneau naut §i, calcand, alune­~a §I cad~a ,de se ranea, §~ cand se scula ii turnau cate 0 cofa de apa I~ cap, dm mdemnarea diavolului, numai casa-l scoata din rabdare sa bleste~e, §i fevricitul toate le rabda. G!nd i se udau hainele, se us­cau pe dansul, ca nu avea altele ca sa se schimbe.

~~t~data i:ragi ii turnau saratura de pegte pe grumaz acei preain­dr~c:~· Odata au me§tegugit gi i-au luat culionul gi ciorapii §i Ie-au ma~Jit c~ smoala §i cu ra§ina, §i !-au inca! tat cu ciorapii gi i-au pus cu.hon.ul.m c~p, §i barba ~u.i ov au un~ cu pacura. Pe urma chemau pe ceilalp §1 le ziceau: « Vemp sa vedetr pe ingelatul acesta cum s-a fa­~ut!» $i venind ceilalp parinti, cum 1-au vazut intr-acest chip, !-au J~trebat: «Pentru ce, Andreie, te-ai facut a§a?>> Iar el a zis: «Pentru za~uf o am facut, ca sa rna mai racoresc!>> Ei i-au zis: «Acum cum o. sale scop?>> El a rapuns: <<Cand va trece zaduful, se dezlipesc ele smgurel» $i nu a aratat ca acei vicleni i le-au facut. ~i Servie toate Ie cunogtea, insa a tacut pana cand leva descoperi Dumnezeu.

186

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorlitorul de Mit; Cavsocalivitul

Dupa aceea neomenitii' aceia vicleni, cand s-au culcat, s-au scu-' . lat lepro§ati la barbie, la falci §i la picioare. Iar Andrei s-a aflat sana-tos, ca s-au frecat smoala §i ra§ina ca pamantul §i au cazut. Atunci Servie a gonit din schit pe acei lepro§ati, ca sa nu se lipeasca §i de alpi, §i de atunci se lepro§au toti cap se impotriveau §i faceau ne­ascultare, dupa cuvantul ingerului. gi nu se putea apropia de schit muiere sau tanar, ci numai oamenii cei desavar§ip, care aveau var­sta de 33 de ani. Iar dacii veneau mai mici cu varsta, de !a 25 de ani pana !a 28, se lepro§au. gi chiar §i dobitoacele, parte femeiascii daca se apropia, se Ieprogau. gi a§a s-a curatit schitul de putoarea patimi­Ior trupe§ti, ca macar §i afara de schit daca vorbea cineva cu muiere

sau cu tanar se lepro;;;a. gi din pricina ca erau curati de patimi §i de spurcaciuni trupe§ti,

stralucea fata lor, a celor de 60 §ide 70 de ani, ca a celor de 25 de ani, fiindca unde este femeie sau tanar cu neputinta este sa se pazeascii intreaga curatenia oamenilor. Iar Servie priveghea ziua §i noaptea: §i lua aminte de mantuirea fratilor, §iii invata ca sa nu patimeasca §i ei precum a patimit Cunavie.

CAP 52

Pentru imprilestirea lui Cunavie

In schitul fericitului Servie a venit un frate nou, incepator, cu nu­mele Constantin, ~i se nevoia dupa voia lui, avand !naltarea min pi. gi se sarguia sa lntreaca pe fericitul Andrei intru nevointa, nalucin­du-se cu mintea lui. gi vazand tamaduirile pe care le facea Andrei din prostimea lui, a intrebat pe oarecine zicand: <<Pentru care nevo­inta a primit Andrei acest dar a! h1maduirilor?>> ~i acela i-a raspuns, ca §i cum spre indreptare: <<Andrei niciodata de paine nu s-a satu­rat, nici de apa, §i sta Ia rugaciune cate doua sau trei zile, neincetat ziua ;;i noaptea, ;;i face cate o mie sau doua de metanii, paze§te ta­cerea, nu s-a culcat niciodata sa doarma, ci stand sau rezemandu-se primea somnul, §i vin nu a gustat niciodata, ;;i alte multe nevointe

a savargit!» 1 Neomeno~ii, hainii.

187

Minunile, vedeniile $i cuvintele

. ~ce~tea a~zin~u-le ~cela, din nalucirea lui i-a parut ca sunt prea ill!Cl. ~! ~upa putme Zile a rugat pe Servie sa-l calugareasca, ca sa urmeze ~1 el acestea. L-a tuns in schima :;;i 1-a numit Cunavie. Pe ur­~a ~ ie§it afara din, schit, urmand dupa a lui inalta cugetare, §i s-a mcmat Ia un lac stramt, 9i se nevoia singur.

~i atat s-a silit cu nevointa, !neat a intrecut nevointele lui Andrei afara de smerenia §i prostimea lui, fiindca el era ma~dru §i viclean: Numai in ~ec~re d~~inica manca cate putin posmag ~i apa. Nu s-a c~lc':t pe pa~an: mCidecum, §i a~a a petrecut cinci luni. A poi i-a ve­~It gand casas: mcredinteze de Ia Dumnezeu daca i-a primit nevo­mta. A§a a pus m candela apa, fe§tila §i untdelemn, §i se ruga sa i se aprinda candela nevazut.

~i fii.n~ca rugaciunea lui necurata nu s-a auzit, ingaduia rugan­du-se 91 z1cea: «Doamne, da-mi darul tamaduirilor! Sa-mi dai aceas­ta, §i nu voiesc mantuirea sufletului meu, ci mai bine voiesc sa ard in. foe ca paiele!>> ~c.estea r~gandu-se nepriceputul, din departarea lm Dumnezeu a gas1t lac diavolul §i i-a cuprins candela. ~i i s-a ara­tat §i diavolul in chipullui Andrei :;;iii zice: «Bucura-te, parinte Cu­navie! lata ca ~1a intreci in n~vointa, de aceea am venit sa-ti spun ca acolo unde rna rugam am vazut afara de chilia mea 0 lumina care se invartea, :;;i, venind, s-a sala§luit intru tine. ~i acum am venit ca sate heretisesc, ~i am intalnit in drum pe un Inger care mi-a zis: 'Ce te mahne:;;ti, Andreie, pentru Cunavie, ca te intrece cu darul? Pentru ca te intrece :;;i cu nevointa, de aceea §i cu darul te intrece!' ,,

VAces.tea zicandu-le dracul eel aratat in chipullui Andrei, s-a mai aratat §1 a.lt drac cu lumina intunecata :;;iii zice: «Bucura-te, o, parin­te C~n~v1e; r:ta ca s-~ primit rugaciunea ta §i vine Imparateasa ce­rulm sa te mta:neasc~!." Ia~ el, ~uzind, a vrut sa-§i ia rasa pe el, dar dracu] nu 1-a lasat, C1 1-a Z1S: «Iti ajunge ca ai dobandit i'ndraznea­:a, n~~~i sa ta,ci, sa nu o nume§ti, nici sa zici rugaciunea ei (adica mchmacm~ea ~ngerului), fiindca este ca o iscoada 9i se scarbe§te!>> Ace~sta a z~s v1clem;~I drac, §tiind ca, daca va zice heretisirea inge­rulm, are sa se desfimteze nalucirea §i sa piara. Iar el I-a intrebat: «Ce sa f~c? ~~ cum sa zic?>> Dracul ii zice: «Sa-ti pui mainile in brau (aceasta 1-a Z!S vicleanul ca sa !1U-§i faca Cruce) §i sa zici: Multumes­CU-ti tie, Stapana pamantului, ca m-ai invrednicit de aceasta ~evoin-

Preacuviosului piirintelui uostru Nil /zvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

ta §i am rabdat atata osteneala! ~i pentru nevointa mea te rag sa-mi dai darul tau!>> ~i, primind sfatul dracului, s-a invoit sa faca aga.

Dupa aceea a ajuns :;;i alt drac in chip de Inger §i a poruncit saga­teasca scaunul imparatesei :;;i, ie:;;ind intru intampinare, s-au inchi­nat toti lui antihrist. Asemenea :;;i Cunavie §i, dupa ce i-a mulpmit dupa ~urn il invatase, atunci satana il saruta dulce, precum Iuda eel viclean, ca sa-l piarda, §i i-a zis: «Mult doream sa te vad, §i acum m-a invrednicit slava mea, §i te-am dobandit in bratele mele. Acum cere-mi ce dar voie:;;ti §i sa-ti daub> $i 1-a a:;;ezat pe scaunul pierza­rii, ca :;;i cand 1-ar slavi, :;;i a poruncit dracilor sa i se inchine §i sa i se supuna. ~i catre dansul a zis: «S-au infrico§at heruvimii :;;i serafi­mii de slava tal>> Iar el, mandrindu-se ca a gezut pe scaunul pierza­rii, a zis intru sine:;;i: «Cata nevointa am facut ca sa dobandesc slava aceasta!» Atunci diavolul a poruncit sa-linalte Ia cer ca sa se lnchi­ne fiului ei §i el sa-i dea darul tamaduirilor, dupa dorinta lui. $i 1-au ridicat dracii Ia ina\time, lmpreuna cu scaunul pe care §edea, pana Ia sfera vantului, §i de acolo 1-au slobozit jos, §i a cazut cu mare por­nire pe o stanca de piatra §is-a sfaramat buca\i. $i a§a a primit de Ia diavolul darul tamaduirilor, §i s-a dus sufletullui in focul eel ve:;;­nic, sa arda, precum el singur a cerut in rugaciunea lui. Ca a§a :;;tie satana sa rasplateasca celor ce cred mintii lor §i umbla in voile lor §i

nu-§i marturisesc gandurile. Acolo aproape era alt frate, tot asemenea nevoindu-se, cu soco­

teala parerii celuilalt, ca sa primeasca darul tamaduirilor. $i cum a au zit urletul caderii aceluia, s-a spaimantat. $i in data is-a aratat in­gerul Domnului in chipul fratelui celui cazut §i i-a spus toate, §i 1-a povapit sa nu se in:;;ele §i el, ci sa se supuna :;;i sa-§i marturiseasca gandurile, sa nu umble dupa voia lui §i sa nu creada mintii lui. $i

a§a s-a dus. Atunci fratele, venind degraba, a spus lui Servie toate cele pentru

Cunavie. Iar Servie, auzind, a lovit in toaca, dupa obiceiul mortului. ~i, adunandu-se fratii, le-a spus toate cele pentru Cunavie cu lacrimi §i le-a zis: «Faceti rugaciune ca sa ne descopere Dumnezeu mai la­murit!» ~i a§a facand, a auzit Dumnezeu rugaciunea lor, §i indata s-a aratat Cunavie ca un baiat de arap, :;;i a spus tuturor in§elarea lui §i cum ca a cazut din darullui Dumnezeu. ~i pe urma a zis: «Vai mie,

189

Minunile, vedeniile $i cuvintele

di am pierit! Vai, cum rn-a in~elat diavolul ~im-am osanditintru !n­tuneric!» $i aga s-a stins ca fumul. $i auzind toj:i acestea, s-au !nfri­co~at. Iar Servie ii !nvata sa se pazeasca, sa nu patimeascii §i ei ase­n:en~a. $i.vietu~au cu plac:re ~e Dumnezeu, povatuiti fiind cu buna p!lda a lm Servre. Iar Servre slavea pe Dumnezeu intru toate.

CAP 53

Pentru moartea Sfiintului Servie

Dupa aceea, mai in urma, a venit §i vremea mutarii fericitului Servie, ca un om ce era. $i el, cunoscandu-§i sfar§itul, a chemat pe frati, pe loan intai, §i 1-a sfiituit sa primeasca iconomia fratilor sale . ' poarte de grija §i sa le fie incepiitor, iar el nu a primit. Atunci Servie a scris arhiereului, iar arhiereul a scris ina poi ca sa primeasca loan incepato~ia. Atunci loan a vrut sa fuga §i indata s-a lepro§at, §i a ra­mas nemr~cat In patul sau. $i venind Servie sa-l vada, atunci Joan a cerut iertaciune pentru neascultarea lui §i s-a fagaduit sa primeasca lncepatoria, numai sa se vindece. Atunci Servie s-a rugat lui Dum­nezeu §i s-a tamaduit loan.

$i dupa aceea s-au adunat toj:i fratii §i le-a zis fericitul Servie: «Fraplor, vedeti cii pentru batranetile mele nu pot sa vii iconomi­s:sc, fara numai sa primeasca altul incepatoria, precum a poruncit §r_, a ~anduit Preasfintitul stapanul nostru! $i sa nu ziceti !mpotri­va, ca altul rn-a tuns, nu rna supun acestuia. Iar de va fi vreunul !n­tr-a~est chip, .sa se spuna pe sine, ca sa-l §tim». $i erau acolo §apte fratr nesupu§I, ~are urr:blau .in voile lor §i ziceau: «Noi pe alt egu­men nu vrem, c1 numa1 pe tmel>> $i aceasta o ziceau numai pentru slav~ d:§arta ~ lo~. $i, indata ~u cuvantul, au ramas fara de grai §i surzr, §I numar prm semne se mtelegeau cu Servie, zicandu-i: «Pre­cur:n ne-ai facut, a§a vino de ne vindeca!» Iar Servie le-a raspuns: « Vr::decare: voastra este sa ramanep a§a, lepro§ap, pan a cand va lovr m toaca pentru moartea mea, §i atunci sa vii vindecati numai de lepr~, iar d~ ~uvantare r:u. c~ ~um~i prin scriere s'a raspundep, pe~tr~ :mpotnvrrea voastra!» $1 1-au ndicat din mijloc ca pe ni§te osandrti.

190

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvaratorul de Mir, Cavsocalivitul

Atunci a zis ditre ceilalj:i: <<Fraplor §i fiii mei! Vedeti ce rau este !mpotrivirea? Luati aminte, ca sa nu cadeti §i voi !ntru adancul pier­zarii prin grairea impotriva §i nesupunere. Sa aveti unire §i dragos­te intre voi §i sa va lini§titi cu pace!» $i a poruncit sa se citeasca scri­soarea arhiereului, care zicea a§a: S-a dat duhovniceasca indreptare §i stapanirea schitului lui Ioan. Iar lui Pavel, iconomia cea din afara. $i oricine nu se va supune, sa se pedepseasca cu lepra lui Ghezi. Iar eel ee se va supune sa fie binecuvantat in veci! $i auzind fraj:ii, au zis: «Sa fie dupa voia arhiereului nostru!»

Atunci Servie a ineeput sa-i invete, zicand: «Aseultap, fratilor, parinplor §i fiilor! Va rog sa fiti paciuitori\ !ini§tij:i, netulburatori, nu ravniti cele rele, ci cele bune urmap! Sa fiti fara de patima la mancaru~i, !a imbradiminte §i la oriee slujbe. $i sa nu ciirtiti in as­eultari, ca eel ce face ascultare este Inger pamantese, daca fara de cartire §i cu prostime face ascultare. Iar eel ee carte§te ~i graie§te im­potriva se face dobitoc infierbiintat §i incarcat, §i alta plata nu. are, tara numai paiele care le mananca. $i va intreb: oare eel ce sluje§te in chinovie fara de plata in zadar lucreaza? Nu in zadar! Ci i se pla­te§te ganditor, ~i nu simp tor.

Simptoare plata este cand lucreaza cineva la panghinea (adiea la luerul miiinilor de ob§te eu fratii impreuna) §i ciirte§te, luand amin­te la unul §i Ia altul, ea un neintelept, :;;i nu simte ea aceasta bleste­mata graire de rau este eapul paeatuirilor. $i lasa pe preafrumoasa taeere a rugaciunii celei de gand, :;;i unelte§te multa cuvantare de a judeca :;;i a osandi, luand aminte Ia eele mai mici gre:;;ale ale aproa­pelui, :;;i acopera pe eele mari ale lui, :;;i este totdeauna tulburat §i voitor de rau. Unul ca aeesta se aseamana cu dobitoacele, ca plata nu are pentru osteneala lui, far a numai mancarea §i imbracamintea, ca §i dobitocul eel neintelegator, fiindca ca:;;tigul il cheltuie:;;te Ia car­tire :;;i Ia vorbe de:;;arte, a judeca §i a defaima, :;;i niciodata nu tace, preeum mularul cand vede orzul in traista, se bueura, iar cand ve­de povara, cauta sa fuga. A:;;a :;;i ace:;;tia, cand aud clopotul pentru masa salta de bucurie, iar la lucru cartesc :;;i se aseund. Cand se afla in vreo treaba :;;i toaca de Vecemie, pricinuiesc ca sa-§i ispraveasea lucrul, numai ca sa scape de slujba bisericii. Mai eu placere le este

1 lmpaciuitori, faditori de pace.

191

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

sa lucreze dedit sa se roage. Unii ca ace~tia multi! sminteala aduc, fratii mei!

Ascultati-ma, fiii mei, §i paziti aceste zece porunci, adica: sa avep rabdare, dragoste, curatenie, blandete, smerenie, tacere, !nfranare, ascultare, supunere §i rugaciune. Acestea oricine le va avea, !~i va ca§tiga mantuirea sa. Iar eel ce le va defaima, pierde mantuirea sa. Daca acestea le vep pazi, bunatatile pamantului veti manca. Iar de nu le vep pazt sabia gonind vii va manca. $i de acum !nainte sa ~tip ca nu veti mai auzi glasul meu. Sa pazip acestea ce am zis, ca sa mo§teniti viata ve§nica §i sa aveti binecuvantarea arhiereului §i a mea, a smeritului vostru parinte. Sculati-va §i plecati-va genunchii !a cea mai de pe urma a mea rugaciune!»

Atunci s-au sculat top §i au !ngenuncheat, plecandu-gi capetele inaintea lui Servie. Iar el a zis rugaciunea aceasta in auzul tuturor: <<Stapane Atottiitorule, iata, incredintez pe fiii mei ace§tia 1n maini­le Tale! Paze§te pe robii Tili, Doamne, de cursele diavolului. Dum­nezeule Atotpitorule, Preainalte, fara de inceput Parinte §i Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Nascut, §i Duhule Sfinte, Cel in Tre­ime Dumnezeu, Unul §i singur inchinat de toata zidirea, vie acum mila Ta peste turma Ta aceasta §i paze§te-o sub acoperamantul Tau de aducerile-aminte cele rele, de gandurile cele viclene §i de vraj­ma§ii cei vazup §i nevazuti, §i de tot pizmagul ~i potrivnicul, ~i da­ruie§te lor inima infranta §i smerita! Iar tu, o, prealaudata Maica §i

Stapana de Dumnezeu Nascatoare Marie, miluie§te pe robii tai, po­va}uiegte-i pe dangii intru dreptate §i sloboze§te pe ei intru pastoria lui loan, monahul Clironomului' meu! A§a, Stapana prealaudata, pazegte pe dangii, pe cea intru Hristos adunata turma ta, gi pe cei ce vor mai veni §i vor locui in schitul acesta!» $i acestea zicand, indata a pus metanie fratilor, ca un smerit. Iar fratii, plangand, i s-au inchi­nat, dandu-i sarutarea cea mai de pe urma, §i ellor asemenea.

Atunci a ajuns §i trimiterea arhiepiscopului, care scria aga: <<Prea­iubitul meu fiu Servie, gategte-te sa mergem, ca ceasul a ajuns ~i dru­mul este departe §i calea este ingusta gi necajita. Grabe§te-te §i vino sa mergem §i sa savargim calatoria!>> Acestea le-a scris alegoric, adica cu taina ascunsa, care arata mutarea lor de aici, ca sa nu inteleaga fra-

' Mo§tenitor a! unui bun, al unui drept- din gr. kliron6mos

192

Preacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

pi §i sa se tulbure, gi nimeni din frati nu a inteles, fara numai Andrei, care, luand deosebi pe Servie, i-a zis cu rugaminte sa-l ia ;.;i pe el in­tr-acea caUitorie cu arhiepiscopullmpreuna, sa nu-llase sarman 1ntru aceasta viata. Atunci Servie, milostivindu-se spre el, i-a zis: <<Du-te §i

te gate;.;te sif mergem!>> Iar lui loan i-a poruncit sa scrie ~aspun~ ~rhi~­reului, ;.;i a scris a;.;a: <<Curand vin dimpreuna cu Andrer!» DeCir·a zrs preotului: <<Sa te gate;.;ti §i sa sluje;.;ti, ca sane imparta§im cu Preacu­ratele Taine, impreuna cu Andret fiindca ne a;.;teapta arhiereul!>> Iar loan nu a inteles, ci credea ca or sa se duca !a arhiereul.

Deci a slujit preotul §is-au impartil§it cu Sfintele Taine Servie im­preuna cu Andrei. $i dupa multumita a zis lu.i A~dr~i: <<Du-te, ~ule, !a chilia ta ;.;i te lini;.;te;.;te pupntel!>> Pe urma zrce ;.;r!UI loan: <<Ma due §i eu sa ma lini§tesc pe patul meu putintel, §i tu gate§te cele spre ca­latoria noastra, sa fie toate gata.

Iar gatirea ta sa fie cu pace, smerita ;.;i tara de tulburare, pana Ia ie§irea noastra, §i atunci sa ne petreceti la calatoria noastra fara de tulburare, sa nu planga cineva nebune§te. $i tu ia aminte, sa chiver­nise§ti turma cu frica lui Dumnezeu intru cele din afara lucrari §i intru cele duhovnice§ti randuieli. Sa priveghezi ca un bun pastor §i

purtator de grija egumen, ca sa vada fratii pilda ta ~e~ i:Ubun~tatita ;.;i sa se sileasca sa se supuna!>> Acestea ;.;i alte sfatun zrcand lUI loan, i-a facut semn ;.;i a intra tin chilia lui. $i a adormit'lntru Domnul dul­cele ;;i fericitul acela somn eel ve;.;nic.

;>i dupa putin ceas a venit alta scrisoare in care scria ca arhiereul a adormit intru Domnul. $i auzind loan, s-a intristat foarte ;.;i a aler­gat !a Servie sa-i spuna acestea. ;>i, batand de multe ori in u;.;a chili­ei lui, nu i-a deschis. Atunci a zis rugaciunea ;.;i, intrand in chilie, 1-a gasit savan;;it. Iar la capataiullui era o hartie 'ln care scria a;.;a: <<L~a~ trupurile noash·e ;.;i le ingropap in pamant!>> Dupa aceea a vemt §I !a Andrei §i 1-a gasit §i pe acesta cu cuviogie savar§it. Atunci a lovit in toaca inmormantarii, gi cum au auzit acei canonisip, indata s-au curatit de lepra lor, iar de amutire nu, fiindca s-a facut limba lor ca

0 nu~a rotunda §i nu puteau sa manance altceva, fara numai zeama cu faina ingro;.;ata, ;.;i numai cu noima §i cu scriere i;.;i ariltau gandu­rile lor. $i a;.;a s-au savargit fericitul Servie §i cu Andrei, ;.;i i-au ingro­pat cu mare cinste.

193

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

Atunci a ram as loan diadoh 1 !a cele din launtru, iar Pavella ce­le din afara. ~i, dupa moartea lui loan, a ramas Pavella cele din la­untru, iar !a cele din afara unul din slujitorii arhiereului, anume Si­mian. Iar dupa Pavel a ramas Simian diadoh, iar celalalt slujitor, cu numele Ilarion, !a cele din afara. Iar dupa Simian, Ilarion a ramas diadoh, iar Ia cele din afara a! treilea slujitor, cu numele Paisie. ~i dupa Ilarion a ramas diadoh Paisie, iar la iconomia celor din afara altul.

~i toti acegtia care au vazut ~i au cunoscut nevointele Cuviosu­lui Servie au stat lntariti cu darul lui Dumnezeu intru nevointa chi­noviei §i au pazit cu luare-aminte toate lnvataturile Preacuviosului Servie, pana la sfargitullor. ·

CAP 54

Pentru riizvriitirea schitului Cuviosului Servie

Dupa moartea lui Paisie, a stat diadoh unul netrebnic §i cu narav rau, gi a inceput ticalosvl sa faca pogoramant la cele zece porunci ale Cuviosului Servie. Fiindca impreunarea cea vicleana zamislind, cand se va na§te rodul eel viclean, dupa vicle§ugul sau, indata des­chide ochii din pantecele mumei sale §i prive§te curat pe muma-sa, §i se uita in ochii ei, §i numai ca nu vorbe§te. Ca de era sa vorbeas­ca, negre§it ca ar fi zis aceste trei cuvinte: «Asin infierbantat lnteleg, adica asin fierbinte m-am zamislit, din viclenia parintilor mei, §i am lnteles viclegugul lor din pantecele maicii mele!» Ca asinul cu­noa§te numai viclenia impreunarii, dar pe alt pacat nu-l cunoa§te. ~i aceasta nu totdeauna.

Iar omul cunoa§te tot pacatul §i toata faradelegea. Neastampara­rea lui se aseamana cu a cainelui, care nu cunoa§te vremea impre­unarii, ci pe drumuri, oriunde se intampla de gase§te, se impreuna fara de oprire. Fiindca oamenii, cand se !mpreuna fara vicle§ug, du­pa lege, numai spre na§terea de fii, atunci se face pruncul cu buna lntelegere. Iar cil.nd se impreuna cu gandul neastampararii §i a! vi­cleniei, se face §i pruncul viclean, asemenea lor. Ca zice: <<Am feme-

1 Condud\tot~ mo{ltenitor.

194

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

ie cu cununie, dupa lege. Cand voiesc, savargesc pofta mea!» A§a, asta este cu cununie pentru na§terea de fii, iar nu pentru neastam­pararea osandirii §i a faradelegii sa curve§ti fara socoteala, ca atunci se va zamisli prune viclean, din lucrarea impreunarii celei viclene. Pentru aceea, vicleanului aceluia prune, cand se na§te, i se deschid ochii §i vede curat vicle§ugul parintilor.

Insa curatenia impreunarii cea fara de vicle~mg intuneca §i inchi­de ochii vicle§ugului §i deschide pe cei ai darului. La cele vremelni­ce intunecat, iar Ia cele gandite §i ve~nice prealuminat se hrane§te CU cunO§tinta §i intelegere dumnezeiasca rodu! curateniei. Iar prun­cul eel viclean, nascut din vicle§ug, se hrane§te cu furti§aguri §i cu nedreptati, cu minciuna §i cu neastamparari, cu necuratii §i cu ne­temere de Dumnezeu §i de oameni. Iar pricina este neastampararea §i nesaturarea de a pacatui a nascatorilor lui. Pentru aceea sloboze§­te Dumnezeu, cand este sa iasa pruncul din maica lui, sa se primej­duiasca §i sa moara amandoi, §i nu vede nici mama pe prune, nici pruncul pe mama lui. Asemenea se face §i !a calugari cand vin din lume. Ca precum se dezlipe§te pruncul din pantecele maicii lui, a§a §i calugarul din putoarea lucrurilor lumii, §i se une§te cu viata mo­nahiceasca. ~i pruncul, dupa neastampararea lmpreunarii nascatori­lor lui, nu cunoa§te cele sfinte, ci se unegte in caile pierzarii lumii.

Asemenea se face §i !a viata monahiceasca: monahiceasca §i lu­measca vietuire se aseamana ca muierea cu barbatul. Monahii se aseamana barbatului, iar lumea, femeii. Daca barbatul este intelept, §i muierea se face lnteleapta. Asemenea §i calugarii: daca uneltesc viata curata, iau §i lumenii pilda buna de !a dan§ii §i vietuiesc cre§ti­ne§te. Iar daca calugarii nu vietuiesc cu curatenie, atunci lumenii nu se folosesc, ci mai mult se smintesc §i pierd lntreaga lntelepciune.

Curatenia monahului este sa se departeze de tulburarile mireni­Ior §i dd lucrurile acestea: de lngrijirea a multe feluri de bucate, de grija celor de§arte §i de multa lnvistierire. Ca precum de aceste trei se intuneca §i mirenii §i nu vad darul lui Dumnezeu, asemenea se intampla §i Ia monahi. Ca mirenii, lntunecandu-se de acestea trei, cad In curvie, In preacurvie §i In neastamparare §i se lipsesc de da­rul lui Dumnezeu. ~i petrecand cu neastamparare §i fiii lor vazan­du-i, iau pilda rea §i urmeaza §i ei asemenea cu vietuirea parintilor

195

'

CAP 55

Pentru rugiiciune

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

Fiindca puterea monahului este rugaciunea, a§a ca, cand va sla­b~ monahul de Ia rugaciune, l§i pierde gustul sau. Precum pruncul, cand se va na§te, de nu va suge laptele mumei lui cu !ndestulare, n:oa:.e. A§a ~i ~alugarul: de nu va suge cu indestulare Iaptele ruga-

iio.~----c-I_u_n_u_, -se~p-ro~p::''" '' mo"' ::,'"'"'· Cfind pwnrul .w opropie

Preacuviosului piirintelui nastru Nil Izvoriltorul de Mir; Cavsocalivitul

de tatele maicii lui §i lapte nu gase§te, ce folos este? :;>i monahul ca­rele s-a imbracat cu Sfilnta Schima, §i nu se roaga g!nditor neincetat, nimic nu se folose§te.

Muma monahului este mantuirea, iar tatele-s Sfanta Schima, §i laptele rugaciunea. Dadi nu cauj:i mantuirea ta precum pruncul ta­ta §i nu sugi rugaciunea, precum pruncullaptele, ce folos? Atunci pentru ce te-ai calugarit? Rugaciunea este rasuflarea mantuirii: da­ca lipse§te rasuflarea, cum o sa traiasca omul? Ca rna car de va citi monahul Mineie/e, Octoihul §i toate cartile celelalte, §i rugaciune nu va zice, nu se folose§te numai din citirile carj:ilor. Precum daca ar pune bucate pe masa §i paine nu pune, nimic nu folosesc bucatele tara paine, a§a §i cu citirile, se impodobe§te Biserica cu multe feluri de carti, precum Psaltirile, Mineiele, laudele troparelor, §i cu multe feluri de cuvinte de invatatura. Insa daca monahul nu tine in minte . ' rugaciunea, nu se folosegte numai din acelea. Ca daca Biserica cite§-te gi gandul tau umbla incoace §i incolo, ce te folosesc citirile? A§a ca va duceti Ia Biserica ca sa auziti dumnezeie§tile cuvinte, §i daca nu va infranati mintea, ca sa nu umble Ia cele de9arte, nici un folos nu avej:i. Aga ca pravila se sfar§e§te gi tu ramai fara de roada.

Rugaciunea este frau. Daca vei goni rugaciunea de Ia tine, ai dat vreme minj:ii tale sa umble incoace gi incolo, ca §i calul eel tara de frau. Daca tii rugaciunea §i o repej:i totdeauna, mintea ta atunci es­te i:mpiedicata §i oprita de a umbla unde vrea, ca §i calul cu frau, gi atunci gi rugaciunea simte rodul ei. Rugaciunea rabda i:ntru toate, §i i:ndelung rabda, tine i:ntreaga intelepciune, dragostea, lumineaza mintea gi sufletul, curategte toata lepra, ranile §i necuraj:iile sufletu­lui. Daca monahul cellene§ este fara de grija §i neputincios Ia ruga­dune, cu cat mai mult lumeanul?

Daca parinj:ii cei trupegti sunt a tat de neputincio§i, cu cat mai mult fiii lor? Cand cresc din tinerej:ile lor in lume fara de frica lui Dumne­zeu §i pe urma vin Ia viata monahiceasca, §i se dau pe sine sub as­cultarea vreunui parinte duhovnicesc, §i daca parintele lui este i:m­patimit Ia cele pamante§ti, §i a cazut i:ntru i:mpietrirea de§ertaciunii, §is-a ratacit de vietuirea monahiceasca, dar fiul sau eel duhovnicesc, carele a parasit lumea §i a venit §is-a supus lui, casa-l povatuiasca Ia calea mantuirii, ce pricopseala sa faca Ia cele duhovnice§ti?

197

I • I I

I i

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Ca precum pruncul, din pricina vicleniei nascatorilor lui, a gre§it legaturile firii, ~i a deschis ochii Inca din pantecele mumei lui, a§a §i ucenicii, din pricina vicleniei stare}ului lor au uitat randuiala mona­hice~tii vietuiri, din ziua de cand s-au lmbracat In schima.

Pentru ca se nasc pruncii cu ochii deschi~i, aratat se face: ca oa­menii, In ziua de astazi, au pierdut gustullntregii in}elepciuni.

Porunca: lngerul ce s-a aratat Sfantului Pahomie, cu culionul Ia Sfanta Schima, §i a poruncit: de nu vor trece trei ani ai cercarii Ia no­ul lncepator, sa nu-l 'lmbrace cu Sfanta Schima. Ca daca II va lmbra­ca mai lnainte staretul lui, sa nu se bucure unul de altul: nici stare­tui, nici ucenicul, pentru ca au calcat porunca. In ziua de astazi, ve­dem ca nu trei ani, ci nici trei luni nu-l cearca: ci, 'lndata cum iese din mitra1 lumii, 'il tunde. Insa nu se bucura de el. Ca un ucenic ca aces­ta ce nu s-a cercat §i nu s-a lnva}at lucreaza voile lui cele lume1;3ti, §i are toata putoarea lumeasca, patimile ~i voile lui, §i numai caIn tina Sfanta Schima, ci §i a! doilea botez a! pocaintei. Iar ticalosul stare} se face fara de grija §i fara de luare-aminte Ia lucrarea ucenicului, §i In sfar§it leapada cele sfinte cainilor.

$ice este mai rau urmeaza dupa aceea: ca unii Ieapada Sfanta Schi­ma §i se due In lume de se lnsoara, sau, petrecand prin Iume, Iucreaza cele mai rele, §i se hule§te pentru dansul numele lui Dumnezeu.

Acum va lntreb: a cui este vina? De unde a urmat aceasta? Nu es­te vina staretului lui, ca a calcat legea, §i 1-a calugarit necercat, gi 1-a Iasat In voile lui cele rele? $i nu 1-a povatuit mai intai ca sa se lndrep­teze, §i apoi sa-l faca calugar, §i aga s-au pierdut amandoi suflete§te.

Dar vep zice: ce este vinovat staretul lui? Va zic ca, daca nu era vrednic sa povatuiasca suflet, pentru ce 1-a primit sub povatuirea lui? CaIn Ioc sa-l mantuiasca, 1-a pierdut: §i sangele ucenicului ace­luia o sa se ceara de Ia eel neiscusit stare}. Ca eel nou !ncepator, Iepa­dandu-se de Iume §i venind !a calugarie plin de necurapa lumii, se supune !a stare} §i se spala cu mu1;3tar iute §i cu o}et, adica cu feluri de ispite, fiindca altfel nu se cura}e§te cea veche necurape a lumii.

Ca necurapa lumii este lipicioasa §i se lipe§te de om, ca §i cositorul de arama, §i altfel nu iese, fara numai cu ppirig2: a9a §i mu§tarul, este potrivnic necurapei lumii §i atat cura}e§te, ca focul cand patjole~te ta-

' Pantece- din gr. mitra. 'Substanta alba, cristalizata, solubila In apa; clorura de amoniu.

198

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

rina, 1;3i se cura}e§te de buruieni. Insa mu§tarul de care zicem este !n­tristare peste !ntristare, plangere peste plangere §i scarbii peste scar­ba. Sa nu inceteze intristarea, sa nu se curmee plangerea §i sa nu lase mahnirea. Totdeauna sa fie intristat, plangator §i cu inima infranta.

Insa langa mu§tar trebuie 1;3i izvor de apa sa curga, ca sa se spele toata putoarea care s-a muiat din iu}eala mu§tarului. Izvoare sunt ochii; daca ochii nu vor lacrima, ce sa faca singurmu§tarul? Precum sapunul fara de apa nu folose§te, a§a §i omul, daca nu va scoate la­crmi, nu se cura}e§te de 'intinaciuni. $i iara§i: daca nu va avea plan­gerea mu§tarului in inima, nu folosesc lacrimile.

Iara§i zic: de nu va avea izvor izvoriind, ca sa se spele ca §i cu sapun §i sa scoata necura}ia lumii, cum o sa se boteze? Izvor §i sa­pun este 'incetarea de a mai Iuera necurapi. Iar necuratia este cur­via, preacurvia, neastampararea, zavistia, uciderea, iubirea de avu­pe, nedreptatea, furti:;;agul, uraciunea, a judeca §i a osandi, §i altele asemenea. Iar pocainta 9i zdrobirea inimii este intristarea de-a pu­rurea, plangerea ne'incetata, cu pomenirea pacatelor §i cu aducerea aminte de moarte. Atunci se zdrobe§te mai mult. $i sa nu i§i aduca aminte cu dulceata de pacatele lui, ca atunci pacatuie§te indoit, pre­cum le-ar fi §i facut.

Pacat savar§it se nume§te cand 'i1;3i aduce aminte cu dulceata. Iar dind §i cu lucrarea, se nume9te pacat indoit. Pentru aceea zic: omul necurat, fiindca in pacate s-a zamislit, §i necuratia o Iucreaza. $i pen­tru aceea S-a pogorat Dumnezeu pe pamant §i a dat Sfantul Botez, ca sa se curateasca omul. S-a botezat Fiullui Dumnezeu §i cu apa, §i cu Sangele Lui, Hindea nu S-a zamislit in pacate, ci S-a intrupat din Duhul Sfant. $i botezandu-Se in apa, a curapt pacatul zamislirii, al faradelegii §i calcarii de porunca a lui Adam. $i botezandu-Se §i cu Sangele Sau, a inviat pe cei din Adam din veac adormiti.

Iar botezul pocaintei nu 1-a aratat impreuna cu botezul curapei, ci mai pe urma 1-a aratat. Fiindca !a intaiul botez a! curatiei nu tre­buie Ia om mu§tarul, ci veselie gi bucurie.

Cand pacatul se zamisle§te in gandul omului, uneltegte precum 9arpele !a Eva, §i gandul a uneltit Ia Adam, §i amandoi impreuna s-au intinat. S-au zamislit Cain §i Abel in pacate, dar Abel s-a curatit cu sangele lui, precum §i traind, cu mu§tarul dreptapi. Adam §i Eva s-au intinat cu calcarea de ponmca a necuraVei, iar nu cu zamislirea

199

Minunile, vedeniile §i cuvintele

fariidelegii. $i pentru calcarea poruncii s-au izgonit. Insii au aratat multa pocain}ii, cu amar plangand ~i suspinand din tot sufletullor, dar cu toate acestea nu au putut sa se izbaveascii.

Pociiinta lui Adam a pogorat pe Fiullui Dumnezeu numai, ~i Fi­ullui Dumnezeu pogorandu-Se a curiipt pacatullui Adam fara de mu~tar. A~a ;;i oamenii !a Botez, se curatesc In dar de piicatul eel striimogesc, ~i pe urmii cad In alte piicate. Pentru aceea trebuie sii se curiiteascii cu mu~tarul acela, cii ~i aceasta a siivar§it-o Fiullui Dum­nezeu cu Cinstitul Sau Sange.

Insii precum Dumnezeu a trimis Tablele Legii cu Moise, dar el fi­ind gangav Ia limbii, le-a vestit Aaron ciitre norodullui Israel, a~a m-a trimis ~i pe mine Dumnezeu (zice Sfantul Nil) ciitre tine, robi­tul, §i fiindcii egti gangav Ia limbii, sa dai cuvintele mele lui popa Gherasim, §i el sa le dea In scris cu pace ~i cu tiicere, ca sa nu se facii tulburare. $i, dupii ce leva scrie, sa se duca uncle va vrea, ca sa nu se ispiteasca de cumplitii urgie, ceea ce va sii fie.

Cii cei ce se lmpotrivesc cuvintelor mele cautii sii vii piardii pe voi de pe fata piimantului. Cii precum israelitenii nu au crezut porun­cile din Tablele Legii, a§a §i ace§tia nu or sa creadii cuvintelor mele. $i precum Iona a fiicut trei zile ~i trei nopp In pantecele chitului §i a propoviiduit pociiinta, a§a §i Fiullui Dumnezeu a fiicut trei zile §i

trei nopp In pantecele piimantului. Insii ninivitenii, viizand pe Iona cii a ie~it din pantecele chitului,

au crezut propoviiduirii lui. Iar Domnul nostru S-a pogorat in iad ca sa izbiiveascii pe striimo§i. $i iadul viizandu-L, ~i-a lnchis porti­le sale §i nu L-a primit, fiindcii era fiira de piicat, precum scrie: Vine ~tiipiinitorullumii acesteia §i fntru Mine nu aflii nimic. Fiindca portile 1adului se deschid numai Ia cei piicato§i. Cii pe Mergiitorul-lnainte 1-a primit iadul pentru piicatul eel striimo§esc. Dar Domnul nostru Iisus Hristos nu era lmpiirta§it de stramogescul pacat. CaS-a zamis­lit de !a Duhul Sfant, nu din dulceata piicatului. $i, dupii propovii­duirea lui loan In iad, a§teptau cei din veac tin up acolo venirea lui Hristos, ca sa-i izbiiveasca.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit Ia iad cu smerenie. Atunci ingerii au strigat: Ridicafi, boieri, porfile voastre, §i va intra fmpiiratul Slavei! $i boierii i:ntunericului nu voiau sa deschida. Atund Domnul nostru a ridicat preanevinovatul picior §i 1-a a tins de por}ile iadului

200

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

(adica tiiria Dumnezeirii). $i lndatii s-au sfaramat porple iadului, ~i a intrat Domnul, ~iS-a dus Ia striimo§i, §i a stiitut In mijlocullor §i a propovaduit Dumnezeirea Lui. $i pentru ca sa-i izbaveasca pe ei S-a intrupat §i a lmplinit propovaduirea Mergatorului-inainte. $i cap nu erau intunecati de fiiradelege §ide necredintii, §i t§i aveau inima curata, au primit propoviiduirea lui §i s-au slobozit. Iar ceilalti s-au impietrit ~i au ramas intru lntunericul faradelegilor §i a! necredintei lor, cii unii s-au slobozit ~i a! pi au ramas In iad pana !a Ziua Judeca­tii. Acestea toate le-arn spus spre invatatura ta."

CAP 56

Pentru pustiirea Schitului Sfantului Servie

A zis Sfantul Nil catre Ehmalot: Acum sa ip spun pentru pustii­rea Schitului lui Servie:

,Dupa moartea egumenului celui cu rea pildii, n-au mai pus alt egumen, ci vietuiau de capullor. Unii voiau tipicullui Servie ~;>i-1 pazeau, iara altii nu-l voiau. Mai pe urma s-au lnvoit sa pazeasca tipicu!, insa scopullor era sa stiipaneasca ei ~i sa supunii pe altii. $i carora vroiau sa le faca rau, puneau tipicul in mijloc ~i-1 dovedeau ca pe un calcator a! tipicului, §i-1 goneau din schit. Dar ei nici o po­runca a tipicului nu piizeau.

Proisto§ii ~i duhovnicii primeau tineri farii de barba in miinasti­re, §i egumen nu puneau, ca sa poata sa facii voile lor cele rele. Ti­picul scria sa nu iasa nimeni afara din biserica pe vremea pravilei §i sa nu vorbeascii in biserica. Altii piizeau ~i nu ie§eau, fiira numai proisto§ii §i duhovnicii, care §edeau afara §i vorbeau cele de§arte, cii cei mai mici se temeau sa iasii.

Atunci s-a intamplat o istorie astfel: un frate din schit avea un cu­noscut In ora§, §i 1-a ln§tiintat sa se duca §i sa-l intalneasca. S-a in­tamplat §i altul, care vroia sa mearga ~i el impreunii Ia ora§, ca sa i:n­talneasca pe ace! prieten. Iar intr-o zi a ie§it fratele acela din biserica in artica, ca sa spuna celuilalt frate ca nu o sa poata merge la ora§, ci sa-l intalneasca acela pe prietenullui ~i sa-i spuna ceva din partea lui. Iar slavipi in de§ert aceia, auzind vorba lor, i-au infruntat, §i ei le-au spus pricina vorbirii lor, langii care au mai zis: <<Voi In toate zilele ie-

201

Minunile, vedeniile $i cuvintele

§ip §i vorbip de§ertaciuni, §i pe noi pentru o pricina de nevoie ne do­jenip. Pentru aceasta ne-am fiicut calugari ai tipicului?>> Iar ei, auzind vorba fratelui cea cu dreptate zisa, s-au tulburat t;>i ]-au gonit.

. ~i. mai ~~ urma s:au lmp~rpt In doua: unii pazeau tipicullui Ser­~le: 1a~ unu nu-l pazeau. ~~ pe ace1a care pazeau tipiculli numeau tip!Can. Iar pe cei ce nu-l pazeau li numeau calcatorii tipicului. ~i se numeau unii pe alpi eretici. Proisto§ii au calcat randuiala schitului §i pr.im.eau in:a~ntru muieri §i tineri fara de barba. Cellntai proistos a pnm1t un tanar frumos, fara de barba, ucenic, §i ceilalti se smin­t~au §i ziceau sa.-1 scoata, dupa randuiala tipicului. Iar p;oistosul a z1s: «Aceasta nor nu o §lim. Sa se unga cu balega tipicul acela!>>

Vazandu-1 peel ceilalp, au luat §i ei asemenea, ucenici tineri, §i au 'inceput sa manance §i carne. Iar cei nevoitori posteau §i de untde­le~n. A~nci s-au a~es numai §a pte colibe care pazeau tipicul Sfantu­lm Servre. Un ucemc cu numele Acachie, a! unuia din cei nevoitori, s-a aratat asupritor la viejuirea biitrilnului lui, lnsa din nerautatea lui acesta se arata ca pne rilnduiala tipicului despre agezarea batrilnului lui, iar p.e ~s~uns se imparta§ea cu aceia care nu pazeau, ca manca §i be a cu e1 §1 z1cea: «Ce este aceasta, §i ce este aceea? Dumnezeu a dat mancarile sa le mancam, §i muierile tot Dumnezeu le-a dat.>>

. ~i a§a lntinau ingereasca schima ticiilo§ii. ~i departilnducse darul !~1 Dumnezeu de Ia dangii, s-au facut cu totul necurap §i suflete§te, §I trupe§te . . ~i.de ao;ea se dadusera Ia multi! grija §i tulburare a strange boga­

pe, §1 s-au rmbelgugat de mancaruri §i de bauturi: untdelemn mult, pe~te, ~r~nz~, unt de vaca §i feluri de vinuri. Strilngeau §i bani de Ia mchmaton, lucru oprit de Sfantul Servie. ~i vazand Dumnezeu rau:at:aAlor §~'nelndr~pt~rea ~u~etelor lor, a hotarilt sa-i piarda, ~i a tnmrs mgern sataner sa-1 prapadeascii prin infricogata §i nemaia­uzita pedeapsa.

CAP 57

Pentru trimiterea ingerilor satanei

"Intr-una din ~opti, a venit boierul dracilor cu toata ceata lui ( du­pa slobozrrea lm Dumnezeu). ~i intrilnd in schit, au Iovit toacele ca

202

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mir, Cavsocalivitul

§i cum ar fi fostlnchinatori (fiindca cu aceasta pricina ie§eau top ca­lugarii afara auzind toacele, contra tipicului Sfilntului Servie). A§a calugarii, auzind toacele, s-au adunat sa 'intilmpine pe lnchinatori ca sa capete bani. Afara de cele §apte colibe, fiindca aceia, din icono­mia lui Dumnezeu, nu au auzit nimic §i nu au ie§it.

Iar pe ceilalp, cum s-au adunat, i-au prins dracii, fara sa scape vreunut §i i-au legat pe top, pe urma au stricat tilmpla 1 bisericii, au adunat icoanele, au stricat U§i!e, au scos ferestrele, stranele §i par­doseala, §i acoperamilntul chiliilor, au adunat toate lemnele §i sciln­durile Ia U§a bisericii. Au aprins foe mare §i au deosebit carbunii.

Atunci au aruncat pe carbuni pe toti calugarii cei legap §i au 'in­ceput a praji trupurile lor, §iii aruncau in pojarul focului, unul cate unul, cape ni§te pe§ti, unde se frigeau jalnic §i se sfil.r§eau. Pe cei ce erau sodomiteni §i aveau a face cu tineri fara de barba, ii rupeau §i le frangeau intili giltut pe urma osul spinarii, §i milinile, §i picioarele, §i-i aruncau in foe. Celor ce se spurcau cu muierile, le frangeau mij­locul §i incheieturile mainilor, §i le strilngeau boagele foarte tare cu sfoara, §i ii aruncau in jeratic. Iar celor ce au stricat tipicut le friln­geau ceafa, milinile, coastele §i genunchii, §i ii aruncau pe jeratic. Iar celor ce aveau numai grija celor pamante§ti §i se departase darul lui Dumnezeu de la diln§ii pentru grija aceea, le frangeau milinile §i picioarele. Iar celor ce se lmprieteneau cu persoane mari, §i stau la mancaruri §i la bauturi, le despicau pantecele, le frilngeau milinile ~i picioarele. Altora le taiau degetele de la maini ~i de la picioare, ~i le rupeau ceafa §i limba. ~i a§a pe toti acei ticalo~i 'ii aruncau In jera­tic. ~i toti, rau §i jalnic auzindu-se prajiti pe foe, ca pe§tii pe carbuni, s-au savilr§it intru atilta chinuire cumplita, spre arvuna muncii celei ve~nice, fiindcii i-a gasit urgia lui Dumnezeu nepocai(:i.

Pentru aceea vii zic: 0, parinp sfetagoreti! Pocaip-va, ca sa vii ga­seasca urgia in pocainta, ca vazilnd Dumnezeu pocainta voastra, Se va milostivi gi lgi va intoarce urgia Sa, §i va veti izbavi, ca ninivite­nii. Iar de nu va veti pocai, o sa vii vie urgia, precum §i la schitul acesta allui Servie. Fiindca §i voi astazi ap calcat hotarele §i canoa­nele parinplor vogtri celor vechi, r?i primiti tineri fara de barba, spre sminteala celor mai neputincio§i. ~i cu aceasta ati !ntinat §i ati spur­cat locul acesta eel sfilnt.

1 Catapeteasma - din lat. tempi a.

203

--F-

Minunile, vedeniile §i cuvintele

Lucrap cele de§arte ale acestei vieti, fara sa socotiti ca aveti sa Ie Iasati toate §i sa va ducep de aici degerti, precum §i aceia Ie-au lasat gi s-au dus goi §i ticalo§ip. Au pierdut sufletul, §i lmpreuna cu dan­sui toate bunatatile: §i cele pamante§ti, gi cele ve§nice.

Vail ~i cine o sa-i izbaveasca din lntunericul eel mai din afara, precum este scris? Cum §i In ce fel este ace! lntuneric? ~i cata ina! ti­me §i adancime §i largime are?

lata, va spun din parte pentru adancimea acelui intuneric eel mai din afara: acellntuneric este nelnteles, §i se zice eel mai din afara, fi­indca este afara de lumea aceasta, gi-l desparte prapastie mare. ~i sa zic spre pilda: cata ina! time este de Ia pamant pana Ia cer, pe putin de doua ori mai mult este mai adanca acea adancime a lntunericu­lui celui mai din afara; este adancime neinteleasa, §i dupa adancime are §i intunericul. A colo este intunericul eel pipait, acolo viermii cei neadormiti, care mananca pe cei ce graiesc minciuni. Acolo infrico­§ata munca a sodomitenilor §i cumplita osanda a celor ce Iucreaza trupe§tile pacate.

Acolo stau tiranii muncitori cei nemilostivi, care muncesc pe cei ce spurca schima cea ingereasca; acolo foame cumplita §i legaturi nedezlegate; acolo cei ce nedreptatesc pe aproapele §i dreptatea o calca; acolo se prajesc limbile clevetitorilor §i ale celor ce judeca §i osandesc pe altii. Acolo sunt tirani care despica din ceafii limbile duhovnicilor acelora, care vadesc pacatele celor ce se marturisesc Ia dan§ii. Acolo sunt muncitorii care sfarama din pi monahilor celor ce mananca mi!ostenia fara sa 0 lucreze, ci numai 0 invistieresc §i nu au nici o grija de dansa. A colo sunt viermii cei neadormiti, care ma­nanca mainile §i limbile acelora care dau fagaduinta cand primesc Sfanta Schima inaintea Sfantului Altar, §i pe urma calca fagiiduinte­le §i i;;i petrec viata cu Ienevire. Acolo este scoaterea ochilor acelora ce privesc Iucrurile cele rele §i spurcate, §i poftesc sa le lucreze sim­p tor §i ganditor. Acolo sunt care spinteca gatlejul acelora care se im­parta§esc cu nevrednicie cu Dumnezeie§tile Taine gi se fac vinovap Trupului §i Sangelui Domnului, precum §i iudeii.

Acolo se afla multe feluri de munci, cumplite §i infrico§ate, care muncesc §i rasplatesc acelora care Iucreaza aid pe pamant cele 44 de pacate ale fiiradelegilor, acolo le este rasplatirea. Fiindca suflete­Ie celor morp, suindu-se Ia inalpmea cerului §i trecand prin vami-

204

I'reacuviosului parintelui nostru Nil Izvordtorul de Mh; Cavsocalivitul

Ie vazduhului, §i cercetandu-se de vame§ii de acolo~ de se ':_a afla ]a dansele vasele celui viclean, §i fapte bune nu au, §I le s:au 1mpo­triva pacatele lor, atunci se surpa cu sunet ca de traznet mtru ace~ prapastie, §i se due cu mare §i lnf~icogat~ fri~a §i sunet. Precum ~~ Iuceafarul a cazut cu toata ceata Im curgator mtru aceasta. Cum z1 ce Domnul !a Sfanta Evanghelie: Legiindu-i miiinile ~i picioar~le, a~un.­cafi-1 intru 'intunericu l eel mai din afar a: acolo va fi pliingerea ~~ scra~m-rea din filar. .

Intuneric se zice pentru ca este neluminos, ~el" d:n a.fa:a: pen­tru ca este deosebita osi\nda, randuita pentru Cel pacat~§l' §I pent.r~ draci. Pentru aceea zice Avraam: Priipastie mare s-a 'intii~zt mtre VOl~~ 'intre noi. Adica !ntre drepti §i !ntre pacato§i. Aceasta z1cere ar: trm intelegeri: una se zice !ntuneric, ca este afara de Edenul cel.lummos. A doua intunericul eel din afara se zice, ca este afara de 1ad. Iar a treia se zice !ntunericul eel din afara, ca este iadul afara de Eden.

Vii !ntreb: daca se va goni din Eden §i din iad, unde are sa. se ~u­ca? Aratat este ca o sa cada intm aceasta 'i:nfrico§ata pr~~astie _a ~n­tunericului celui mai din afara, care este §i mai cumphta d:ca~ Ia­dul. ~i precum oarecilnd s-a deschis aceasta ~eintel.:a:a adanc:me §i a inghitit pe Dathan §i pe Aviron cu ceata !~1, ~e vn, 1mp"reuna cu corturile lor, a§a se scufunda !ntru aceasta ~n ce1 ce s~u"rc~ b~tezul eel dintai cu necuratiile lumii. Asemenea §i cei ce calca fagadumtele Sfintei Schime, cu desfranarea lume§tii lndulciri.

Oh, cuviogilor Parinti! Ce fo!os este voua din doband~rea ~elor Iume§ti §i celor pamante;;ti, cand vii veti .o:and~. acolo? ~~ ~aca ~u 0 simtiti, pricina este ca sunteti cufunda\I 1~ gnJa ~:bura_nlor vw­tii. lata, eu vi le inchipuiesc cape un lucru vm. Luati m m~na vo~s­tra un snop de paie, §i tot atata frunze de ~opaci us"cat~, §1 to~ atat~ pra§tina de masline, §i amestecati-le toate 1mpreuna, §Ile aprmde~ in odaia voastra neavand ogeac1, ;;i cilnd se va umple de putoa:e §1 de fum, sa cercati atunci, de puteti, sa §edeti inlauntru sa lucratl ru-codelie, in cat timp afuma acelea. , v •

Acestea insemneaza cele trei ameteli care mtuneca pre om §1-l trag de la mantuirea lui: ca paiele sunt multa ingrijire, ce sa man­cati §i ce sa bep, §i ca sale aveti cu lndestulare. Frunzele sunt multa

I Hogeag; co~ Ia 0 casa, horn.

205

Minunile, vedeniile $i cuvintele

ingrij!re a celor pamante§ti §i a se trudi intru cele de§arte cu dure­re~ Ca p~ecum frunzele cad din copaci toamna, a§a §i grija celor pa­m~nt~§~ e~te de§arta §i zadarnica. Iar prii§tina de masline este mul­ta mvrstienre a metalelor: a aurului §i a argintului. C:j cat ti · _ t t" · . A IV ., mp sun ~ I mcu:atr ;n a.untrul acestor trei ameteli, voi, calugarii, nu puteti

s':, !~crap manturrea sufletelor voastre. fnfri\narea bucatelor este b~-na c~nd se ~ace pentru mantuirea sufletelor, iar nu pentru !ngamfa­re, ca a tuner este rea. De nu le veti defaima pe aceste trer' ad· v ..

A v . 1

, , rca gnJa mancarun .or, a celor pamante§ti §i a lnvistieririi, 0 sa vii prapadip su~ete§te §I trupe§te, ca §i monahii din schitullui Servie, fiindca nu­~a: ce:e. §aptev colibe, pazind tipicul §i canonullui Servie, n-au pa­timJt mc1 un rau.

CAP 58

Pentru cele §apte colibe din schitullui Servie

Dupa sfi\r§itul urgiei aceleia, a pierzarii necalugarilor acelora s-a lumina: de zi~~ §i au ie§it afara din chiliile lor cei §apte, care pa:eau porunC!le Fencrtului Servie, §i vad schitul pustiit §i ars §i intrebau unul ~e altul ~urn s-a lnti\mplat aceasta. Si se mirau. Au ~enit §is-au aproprat de brsenca cea soborniceasca a schitului ~i vazaAnd- v . v . v v ' ¥ ' o arsa §1 surpata, §I pe cal~g~ri ~acand fripti pe carbuni (0! lnfrico§ata ve-de;e §I de maJ,:e spar:na!), 1-a cu.pri~s frica §i au ramas fara de glas. Si lua~d ~e:m: rm~rejur,. au auzrt IDI§Care §i glas 'inliiuntru 'intre tru­p~n. ~~ v~za~d case IDI§Ca unul dintre morp, §i ei apropiindu-se, §i davnd m Ia tun c:lelalt: trupuri, au scos pe eel ce mi§ca, care era ju­~atat~ morvt, .avand frante mi\inile §i picioareJe, §i ochii ]ui SCUr§i, §i fimdca se racrserii ciirbunii, a riimas acesta nears !ntre trupu 'I 1 1 1 · · c:· . n e ce­or a tr morp. ':'I mar ales.din dumnezeiasca iconomie, ca sa adeve-rez~ p_;ntr~ cer §apte cuvro§i cu pricina cele care s-au lntamplat.

$r ~angm~du-se va~ei cuvio§i, !-au luat la chilia lor §i !-au pus pe p~t. Sr s-au mtors sa mgroape pe ceilalti morti. Iar in drum au 'intal­mt pe un tan~r~ care i~a intrebat: «Unde vii duceti?» Ei au raspuns: «Ne. ducem :a :ng.ropam Sfintele Moa§te ale piirintilor celor uci§i.>> Lve zrce a~el tanar: <<Nu sunt Sfinte Moa§te, ci necurate. Luati aminte sa nu le mgropap Ia cimitirul parinplor celor adormip cu ~uvio§ie,

206

Preacuviosului piil'intelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

ca sa nu spurcap moa§tele cele curate. Ci sa facep o groapa mare de­osebit, §i acolo sa le ingropap. Iar pe acela pe care l-ap luat Ia chilia voastra sa-l intrebap, §i acela vii va spune toate. $i, dupa trei zile, vin §i-1 iau peel, §i-1 pun acolo uncle este porunca lui DumnezeU.>> Si acestea zicand, s-a inaltat.

A§a parinpi, dupii porunca ingerului, au ingropat trupurile ce­lor morp In alt loc §is-au intors la chiliile lor. $i dupa ce a mai inviat pupn eel bolnav, 1-a cunoscut staretullui, ca este ucenicul sau, Aca­chie. $i 1-a intrebat: «Ce a fost aceasta ce ap patimit, fiule?>> Iar el a raspuns: «Iarta-ma, parintele meu, ca neascultarea mea m-a actus la aceasta stare ticaloasii!>> I-a zis biitrfuml: «Sane spui, fiule, cum vi s-a intamplat ace a cumplita ucidere?>> Iar el a raspuns: «Au venit ingerii satanei sa ne dea !n jaf, precum §i noi am dat In jaf ingereasca schi­ma. Ca de te ascultam, parintele meu, nu era sa patimesc acestea, fi­indca eu inaintea ta pazeam inviitaturile tale, iar pe ascuns faceam lucrurile lor cele rele: mancam §i beam cu di\n§ii, slobozind la came §i pe§te. Iar in noaptea aceasta, pe Ia miezul nop\ii, au lovit in toacii, §i eu, fara sate intreb, am plecat §im-am dus Ia dan§ii acolo §i ne-au prins pe toti §i ne-au leg at, §i noi socoteam ca este gluma. $i pe ur­ma, dupii ce ne-au legat, au inceput sa descopere colibele §i sa scoata tampla bisericii §i stranele. Si noi iara§i socoteam cii cer aur sau ar­gint. Pe urma i-am vazut ca au !nceput a rapi icoanele cele !mbracate cu aur §i cu argint, §i aprinzand foe mare, au aruncat icoanele in foe impreuna cu lemnele, §i le ardeau. Asemenea au facut §i cu candele­le cele de argint. $i top erau muti §i fara de cuvantare, ci numai prin semne se intelegeau intre dan§ii unul cu altul, §i dupa ce s-au fiicut ciirbunii, ne aruncau §i ne frigeau precum ne-ap vazut.

Acum rna cuceresc1 §i rna rog, parintele meu, sa rna prime§ti §i sa rna faci calugar, sa mil. imparta§esc cu Preacuratele Taine, ca nu sunt vrednic sa traiesc, fiindca §i in urgia aceea m-am rugat lui Dumnezeu a§a: ca pentru sfintele tale rugaciuni, sa imi dea sa traiesc, §i sa nu mor pana primesc Sfanta Schima, §i sa rna impiirtii§esc, §i a poi sa mor.»

Auzind acestea batranullui §i vazandu-1 ca este Ia sfar§it, 1-a calu­garit §i 1-a impartii§it cu Sfintele Taine, §i a treia zi, dupa Vecernie, s-a savi\r§it. Iar batranullui cu ceilalp §ase 1-au ingropat cu evlavie In ci­mitirul cuvio§ilor parin}i, fiindcii i-a primit Dumnezeu pocainta lui.

1 De la sensu! vechi a] cuvantului ,cuceresc"- a (se) ruga umilindu-se.

207

Minunile, vedeniile $i cuvintele

$i de atunci acei parinp, cat au trait, pazeau tipicul intocmai ca Evanghelia. $i petrecand bine 1n toata viata lor, cu buna nevointa s-au savar§it, trecand din viata aceasta. Pe urma n-a mai vietuit ni­meni acolo, pentru pustiirea locului. $i din pricina urgiei aceleia, §i chiliile s-au pustiit.

Acum sa zic: scoala-te, parinte Servie, §i vezi schitul tau! Aseme­nea §i muntele acesta, 'intru cata pustiire a faptelor bune a ajuns, pentru desfatarea pantecelui, calcarea poruncilor §i necuratia tru­pului. Fiindca omului celui ce mult mananca §i mult bea i se strica lntreaga 1ntelepciune. Ca i se aduna samanta §i, slobozindu-se cu silnicie, i se strica trupul.

Iar eel curat l~;i paze§te trupul cu buna randuiala §i sanatos. Cel ce se desfiiteaza se buhane§te1 §i li scade puterea cea fireasca, case taie sangele de Ia inima §i se preface in samanta, §i iese silnicind, §i 1i aduce slabiciune Ia inima. Omul se da !a mancamri §i !a bauturi ca sa se !mputerniceze, dar inima se acopera dintru acea desfata­re, §i de aceea i se intampla dambla, adica §i moarte napraznica de multe ori. Pentru aceea parintii cei vechi se 'infranau postind §i se nevoiau, ca sa nu ia putere trupul spre patimi §i sa slabeasca sufle­tul din Dam! Sfantului Duh. Fiindca Darul nu ramane !a eel neas­tamparat, ci se departeaza, §i se apropie puterea satanei.

Daca Jumenii, din pricina ca nu pazesc curatenia, fac copii ne­putincio§i, betegi, bolnavicio§i §i sluti, §i daca !a aceia neinfranarea pricinue§te atata vatamare, cu cat mai vartos Ia tine, calugare? Ca­re nu e§ti pentru facerea de copii, ci vrei numai sa-ti atragi osanda asupra-ti pangarindu-te, §i 1ti pierzi §i sufletuC §i trupul, §i te adu­ce Ia deznadajduire, §i atunci te caie§ti, ticaloase, ca te-ai fiicut calu­gar numai spre bucuria satanei, neputand sa-ti paze§ti fecioria. $i aceasta o piltime§ti pentru ca nu ai lnfranare, r;;i ai a face cu fetele acelea care te smintesc, §i umbli §i prin Iume, §i in tot chipul te si­le§ti ca sa lti strici fecioria §i curatia.

Te lntreb, o, ticaloase monahe: ce nevoie ai ca sa ie:;;i la lume? Au ai nevoie sa-ti hdine§ti copiii sau muierea, ticaloase? Dar tu te-ai le­piidat de Iume r;;i de toate dulceple ei :;;i ai dat fagaduinta pentru ti­ne lnaintea lui Dumnezeu sa flamanze:;;ti, sa lnseto§ezi §i sa umbli

1 Se umfla Ia fata ~i Ia trup (de boala, de bautura, de somn etc.); se puhiive~te.

208

Preacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

go!. $i acum caup sate desfiitezi §i sate lmbeti? ~poi,sa ~auti ~i ~m: bradiminte moale sa porp. $i alergi prin lume sa strangr bam §1 sa zide§ti palate.

$i voie:;;ti sa te apropii de para focului. Carbunele cand va cadea aprins pe pardoseala scandurii, ce bine 0 sa faca, fara,numai ap~in: dere, :;;i de multe ori §i toata casa arde? Iar cand va cadea pe hama sau pe fan uscat, amar! Ca le arde toate. .. , .

Sdlndura este schitul, iar hainele sunt schiten. Iar fanul este chi­noviile. Cand va veni 'in schit sau 'in chinovie vreun tanar, ce rautate nu se va Iuera acolo? Fiindca schiteii suntlnaintea lui Dumnezeu ca hainele, iar chinoviile, ca fiinul eel uscat. Ca au pierdut indulcirea vietuirii chinovice:;;ti, :;;i sunt ca fanul eel uscat spre parjolitura1 a! rel~i poftiri r;;i se ard. Iar de era sa fie viata lor cu place~e. d~ Dumne­zeu, ar fi fost ca iarba cea verde, care nu se teme de pal'johtura.

Cand se afla In chino vie nesupunerea, mancarea intru ascuns, iubi­rea de argint :;;i rapirea, at:unci pace nu va fi n~~od:ta In ~novi~ ace­ea nici binecuvantarea lu1 Dumnezeu nu va fi mtr-msa, cr numar bles-

' tem. Precum a urmat odata :;;i In chinovia Miinastirii Constamonitu.

CAP 59

Pentru Mi:iniistirea Constamonitului

In vremurile cele vechi, 'in Manastirea Constamonitului era un egumen prea iubitor de argint. $i Ia ascu:tari punea t~t oame:U d:; un narav cu dansul, scumpi :;;i nedamici. $1 unde era sa cheltuwsca pe saptamana opt vedre2 de vin, opreau trei :;;i che~tuiau nur;;ai cine~. $i cu briinza tot asemenea, din opt oca opreau tre1. De era sa chelturas­ca so de paini, opreau 20. $i a§a faceau Ia toate cei din ascultari, §i nu dadeau sa se sature parintii Ia masa, §i de aceea se facea cartire.

Iar Dumnezeu, vazand atata nedreptate, a trimis pe lngerul Sau In chelaria' trapezei, §i a gezut Ia fereastra cu un picior lnlauntru :;;i cu celalalt afara, :;;i avea un co:;; plin spanzurat afara, In care erau multe feluri de-ale mancarii. $i cand punea trapezarul branza sau

1 Parjol, foe mare ~iiute. , .. . , . . . 'Vadra- veche unitate de masura a capacita\H, folos1ta pentru hchtde, echtva-

lenta cu circa zece ocale, aprox. 15 litri. 3 Pivnita cu alimente a manastirii.

209

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

painea, ori vin, cu lipsa, atunci ingerul!ntindea mana la co§nita cu paine, :;;i luand, arunca afara, §i a§a facea la toate.

~i era acolo in manastire un batriin imbunatapt, cu numele Zaha­ria, care a vazut pe Inger faciind aga, §i ducandu-se !a egumen, i-a spus cum a vazut. Iar el, auzind, 1-a ocarat cape un in§elat §i 1-a go­nit, necrezandu-1.

In vremea aceea s-a intamplat de au robit talharii trei frap de-ai manastirii, §i vroia egumenul sa-i rascumpere. Din intamplare, a venit un sarac §i i-a cerut milostenie, §i nu i-a dat. Atunci 1ngerul1n­data a rapit punga cu galbenii din casa de bani §i i-a aruncat afara. Iar el, ciind a vrut sa rascumpere pe frati, a deschis casa §i n-a ga­sit punga cu galbeni, §i s-a tulburat foarte. ~i chemand pe frati, i-a 1ntrebat. Atunci Zaharia a zis: «Eu am vazut pe eel ce se arata !a fe­reastra, cand a cerut saracul milostenie §i nu i-ai dat, ca a rapit pun­ga §i a aruncat-o afara.» Ii zice egumenul: «Pentru ce nu 1-ai intre­bat de ce face aceasta?» Zaharia a zis ca 1-a intrebat §i i-a raspuns: <<Sa mai fie iubitor de argint egumenul, §i eu le voi arunca toate afa­ra, sa vedem cine ca§tiga.» ~i eu i-am zis: <<Nu este iubitor de argint egumenull» El mi-a raspuns: <<A§a, Ia cei progti ca tine, nu este, ci este !a cei vicleni, ca aceia fura §i mananca intru ascuns, §i pacatu­iesc. Cand cei din slujbe multumesc pe frap §i pe cei straini, eu 1n­zecit inmultesc hranele §i bauturile, §i pe celelalte toate. Iar cand ii nedreptatesc §i nu ii multumesc, eu atunci rapesc, precum vezi, §i le arunc afara. Ieri a venit saracul ca sa-l miluiasca, §i ell-a gonit §i

1-a ocarat, §i eu am luat punga, precum m-ai vazut, §i 0 am aruncat afara. Singur mananca deosebit §i strica chinovia. Eu sunt imbel§U­gator §i risipitor chinoviei.»

Acestea toate auzindu-le trapezarul, a zis: «Sa rna credeti, parin­\ilor, ca un burduf de bril.nza, care cheltuiam §i imi ajungea trei sau patru saptamani, acum nu-mi ajunge nici o saptamana.» ~i altele multe spuneau cei din slujbe.

Auzind acestea egumenul, §i-a venit intru simtire §i zice lui Za­haria: «Tot acolo §ade acela?» Ii raspunde: «Tot acolo, §i orice aduce §ida trapezarul, ia §i el §i arunca afara din fereastra.» Ii zice egume­nul: «Sa-i spui sa nu le mai arunce afara, ca o sa fac cum imi va po­runci.» ~i a venit Cuviosul Zaharia catre inger §i i-a spus cuvintele egumenului. Jar ingerul i-a zis: «De va lasa egumenul iubirea dear-

210

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

gint §i iconomia cea multa, §i sa lmpace pe frap, §i sa miluiasca pe saraci, atunci chinovia niciodata nu saracegte. Numai sa nu vide­nip, §i Dumnezeu va avea grija voastra intru toate.>>

~i venind Zaharia Ia egumen, i-a spus toate cate i-a zis ingerul, ca de vor fi iubitori de argint, are sa saraceasca chinovia §i sa se lip­seasca de toate. Iar egumenul, auzind acestea, s-a cait §i s-a indrep­tat, §i nu mai taia de Ia frap §i de !a cei straini, ce erau cu dreptul, §i de atunci au incetat §i cei vicleni de a mai fura.

Dupa aceea, iara§i cei din slujbe au inceput sa faca dupa obiceiul lor eel rau, a! celor faradelege, fara sa §tie egumenul. ~i intr-o zi, du­candu-se Zaharia sa de a ajutor la trapeza, a venit un frate sa manan­ce, iar trapezarul cu defaimare i-a pus putine bucate, ~;>i §ezand fra­tele sa manance, indata ingerul a in tins amandoua mainile §i a luat din cate avea trapeza, §i le-a aruncat afara. A venit §i alt frate sa ia diaconeaual hranei ;;i a bauturii lui, §i i-a dat de s-a multumit frate­le, §i a intins ingerul mana !a cogul acela care era spanzurat afara, de fereastra, §i a luat de a pus inzecit in trapeza, din cate i-a dat £rate­lui aceluia. ~i vazand Zaharia ca, cand da trapezarul cu indestulare, da ~i ingerul inzecit inapoi, ~i cand nu multumea pe frap lua multe §i le arunca afara, a venit ~i a spus egumenului toate.

Iar egumenul, auzind acestea, a poruncit cu certare grea ca orice vor cere fratii sa lise dea cu indestulare, §i a§a se inmul}eau lucruri­le manastirli. ~i fratii, fiind multumifi, nu mai furau de atunci inain­te. Vedeti ce rau este scumpetea §ice bine este darea cu mul}umire? Pentru aceea sa fugi\i cu luare-aminte, sa nu va lipsiti §ide bunata­file acestei vieti, ~i de ale celei ve§nice.

CAP60

Sfiituire a Sfantului Nil pentru calcarea viefii monahice~ti

In ziua de astazi monahii toate le-au calcat. Ca precum iarba i§i leapada floarea, a§a §i chinoviile au lepadat randuielile lor cele age­zate de parintii cei vechi, §i acum au ramas ca fil.nul eel uscat !a vie-

' Slujirea.

211

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

tuirea lor. Cici cu nesupunerea lor au lepadat floarea faptelor celor bune :;;i au ramas ca fanul eel uscat, :;;i de va cadea vreun carbune aprins, se aprind 9i ard cu totul.

Idioritmiile manastirilor se aseamana caselor celor de scanduri, fa­ra zid de piatra, !a care, de va cadea foe, toate ard. Fiindca §i idiorit­mitii, cei mai mulp, nu au vietuire dupa Dumnezeu. $i de se va ln­tampla sa cada lntre dan§ii vreun foe (adica tineri fara de barba), care pierzare nu se pricinue:;;te In launtru? Adica celor mai neputincio§i, acelora le mistuie:;;te tot, :;;i nici surcea de fapta buna nu le ramane.

Manastirile idioritmice au calcat toata petrecerea monahiceasca, :;;i le mai ramasese numai intreaga intelepciune. Acum §i pe aceasta o pierd cu privirea celor tineri §i nu mai raman Ia dan§ii semne calu­gare:;;ti. Vai acelora! Ca numai haine negre poarta, :;;i inca :;;i pe aces­tea le-au necinstit cu purtarea blanurilor eel or scumpe :;;i a hainelor de matase, :;;i au defaimat pe cele mai proaste cuviincioase monahi­lor, fiindca s-au lmbracat cu ale neastampararii haine luxoase.

Asemenea :;;i chiliotii, au lasat schiteiasca lmbracaminte §i vietui­rea batranilor, :;;i s-au i'mbracat In hainele neastampararii :;;i ale pof­tirii patimilor, :;;i au pierdut faptele nevointelor, ca i'mpodobesc pe ucenici ca pe ni:;;te copile, spre sminteala multora.

Iata ca vii spun ca eu sunt trimis de !a Dumnezeu catre voi sa vii arat gre:;;alele voastre, daca rna vep asculta. Ca ap lepadat via}a mo­nahiceasca deasupra voastra, ;;i v-ap lmbracat cu osanda, §i v-ati fa­cut cu totul nesim}itori. In loc de smerenie, uneltip mandria, in Joe de dragoste, uraciunea, in loc de blande}e, mania, In Joe de milos­tivire, nemilostivirea, §i In Joe de iubirea de oameni, iubirea de ar­gint. In Joe de milostenie, iu~irea de bani. In loc de i:ntreaga i:ntelep­ciune, poftire de necuratie. In Joe de i:nfranare, i:mbuibarea. In Joe de negrijire, multa grija a celor pamante:;;ti. $i i:n loc sa adunati fa pte bune, invistierip metalul pamantului. $i cautati sa dobandip ucenic nu pentru folosul sufletesc a! amandorura, ci dupa pl<:icerea mintii voastre. $i i:n Joe sa-l invatati cele duhovnice§ti, II invatati cele po­trivnice :;;i vatamatoare, zicand: cine este sarguitor Ia cele paman­te:;;ti, acesta este osarduitor §i Ia cele duhovnice§ti.

Vai! $i cu aceste satanice§ti lnvataturi li facep ca ;;i pe voi: i:nda­ratnici, vicleni ;;i fara de frica lui Dumnezeu. $i iubiti pe care au :;;ti­inta de carte ~;i §tiU cele eline:;;ti. Sau :;;tiu rucodelie, ori me:;;te:;;ug

212

Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

bun, sau sunt puternici cu trupul. $i va supunep voi, starepi, Ia ni:;;­te ucenici ca ace:;;tia. $i a poi ucenicul ocara§te pe stare}, §i el rabda, fiindca este supus lui, ca un biirbat cand se supune femeii. Vai de nesimtirea voastra! Astazi Ia voi s-a plinit cuvantul parinplor celor vechi, care zicea ca o sa vie vremea sa se faca picioarele cap :;;i capul picioare. Fiindca nici egumenii manastirilor, nici starepi chiliilor nu se cunosc pe sine de povatuitori ai ucenicilor spre mantuire §i ca au sa dea seama lnaintea Dreptului Judecator pentru dan:;;ii. Nici uce­nicii nu se cunosc pe sine de supu:;;i povatuitorilor lor, :;;i ca au sa dea seama pentru nesupunerea §i neascultarea lor.

0, ticalo:;;ilor stareti! Povatuitori orbi! Cum s-a facut aceasta Ia voi? $i cum v-ati supus !a ucenicii vo:;;tri? Fiindca nu v-ati purtat cu dan:;;ii dupa cum place lui Dumnezeu, la lucrarea vietii monahi­ce§ti, ci de-a-ndoaselea. De aceea §i Dumnezeu a tras darul Sau din­tre voi, pentru ca nu paziti datoria voastra de povatuitori, :;;i ucenicii au pierdut ascultarea §i supunerea, :;;is-au lmbracat cu netemerea de Dumnezeu. $i impreuna va pierdeti mantuirea sufletelor voastre.

CAP61

Intrarea fiarei celei cu fiapte capete intru petrecerea vietii monahice~?ti

'

Daca !ntr-o tarina coapta, aproape de seceri§, va intra un dobitoc §i o va calca, ce pricopseala o sa mai fie? A§a a intrat !n petrecerea vietii monahice:;;ti fiara cea cu gapte capete, §i a in tins cele :;;apte ga­turi, §i o calca pe aceasta. A frant simprile ei §i a prapadit rodul ei. Ca lntaiul cap este multa grijire a celor pamante§ti. AI doilea, mul­ta grija a mancarurilor, a bauturilor §i a lmbracamintei. AI treilea, multa lnvistierire a banilor. AI patrulea, lacomia de pantece §i lm­buibarea. AI cincilea, gustul a multe feluri de bucate ale meselor. AI :;;aselea, a judeca gi a osandi cu clevetirea :;;i cu vorbele degarte pe vremea mesei. AI gaptelea, arzatoarea patima spre iubirea parpi barbate§ti, care spurca §i intina !ntreaga lntelepciune.

Iar !ntaiul cap a! fiarei celei cu gapte capete a deschis zavistni­ca lui gura §i a scos pierzatoarea lui limba, gi inchipuie:;;te in multe feluri vederile gi pomenirile de rau. Iar a! doilea cap a lntins gatul

213

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

mult a! iubirii de averi, §i nemilostiva lui limbii, §i ochii, spre rapi­re In multe feluri. AI treilea cap a 'in tins gatul nesaturarii, gura ne­astampararii, limba viclenirii, §i cu ochi necurati In multe chipuri lnchipuie§te. AI patrulea cap a lntins gatul lacomiei, gura rapitoa­re §i limba cea clevetitoare, ochii cei lingugitori §i In multe chipuri lnchipuitori. AI cincilea cap a 'intins gatul eel In de§ert slavit, gura neascultarii, limba cea trufa§a §i ochii cei mahnicio§i ai fatarniciei, in multe chipuri lnchipuitori. AI §aselea cap a lntins gatul dezna­dajduirii, gura trilndavirii, limba lenevirii §i ochii gdiirii de rau, In multe chipuri lnchipuindu-se. $i a! §aptelea cap a In tins giltul defai­marii, gura 1mpupnarii §i a micimii de suflet, limba neoranduielii §i ochii hulirii, In multe chipuri 1nchipuie§te, §i a§a a frant simprea monahice§tii vietuiri.

Iar cea fara de lege, lmparateasa stricaciunii, vazand lnfrilngerea monahice§tii vietuiri, a poruncit de au adus fiara cea cu §apte cape­te de dobanda, §i o au injugat !a carul zavistiei, §i s-a suit deasupra lui, §i a poruncit slugilor ei sa propovaduiasca lnainte lucrarile ei, adiea lngrijirea de multe §i lnvistierirea de bogapi. $i umbla prin simtirile monahilor, §i li face sa nu simta nicideeum puterea mona­hice§tii vietuiri, §i le-a £rant paiele grauntelor graului. $i vazilnd eea fara de lege ca a frilnt paiul eel mult roditor a! Darurilor Sfilntului Duh, a poruncit sa lnjuge fiara eea In ehipul Ieului !a carul eel bar­batese, §i lnaintea ei are pe eei de sus trei, §i a poruncit sa alerge eu strigare spre striearea simtirii vietii monahice§ti.

$i striga zicand ca aceasta este lmparateasa grijii celei mult tul­buratoare §i a 'invistieririi, eel ce pofte§te acestea sa vie !a dansa, sa traiasca eu odihna intru toate. $i auzind monahii, au alergat §i s-au inehinat ei. $i s-au dat spre lnvistierirea nedreptei adunari, dupa vicleana sfatuire a tigancii, lmparateasa fara de lege. Ca se silese sa adune bogapi multe, sa umple pungile din nedreptate.

Pe urma, dupa ce umplu pungile pe care le au, se grijesc §ide alte pungi, ca sa Ie umple §i pe acelea se silese ziua §i noaptea. $i fiindca au ramas unele de§arte, lasand lucrarea cea monahiceasca, se silesc cu sudoare §i cu osteneala multa ca sale umple §i pe acelea. Si pede alta parte degertandu-se eele pline, iara§i alte osteneli adauga, §i ni­ciodata nu scapa de osteneli, de ameteli §ide griji. $i a§a s-au pustiit sufletele lor §i le-au lipsit de Darullui Dumnezeu.

214

'------~~~ ..... .

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvor{itorul de Mh; Cavsocalivitul

Iar Milostivul §i Preabunul Imparat, vazilnd lmpotrivirea mona­hilor §i nesarguinta catre vietuirea monahiceasca, aratandu-Si iubi­rea Sa cea de oameni, a inmultit plata lor ca sa-i impace. Iar necu­noscatorii calugari, rapind plata, iara§i s-au lmpotrivit. $i au gonit pe slugile Imparatului Ceresc, §i au pus In scaun ~e impar.atea~a pierzarii. Iar pganea, gezand 'in scaun, a umblat prm ora§ §1 a va­zut ea nu se Iucreaza me§te§ug pganesc. Atunci a poruncit tuturor sa-§i lase cele!alte megte§uguri §i sa luereze fieraria: sa faca carbuni, sa sufle cu foii' §i sa faca dicheluri, sape, topoare, cosoare2 §i seceri, §i a§a i-a facut pe toti tigani. $i au lasat, nepriceputii, slobozenia~ §i s-au dat Ia me§te§ugul tiganesc, §i s-au robit ziua §i noaptea, ca sao multumeasea pe dansa.

I~r Imparatul eel milostiv §i bun, vazand ca monahii lucreaza earbunii grijilor gi taratele degertaciunilor §! ~itel~ invistieriei, ~ fu­git din ora§ §i S-a d~s in:r-alt Ioc de .s-a sal~§lmt. acolo. }a; talh~­rii, auzind ca a fugit Imparatul eu O§hrea Lm, au mtrat fara de fn­ca §i au robit oragul t;;i pe locuitori, gi desavilrgit au pustiit tot locul. (Aeeasta o sa urmeze In ziua de astazi 'in Sfantul Munte Athos.)

CAP62

Maica Domnului jeluindu-se catre monahi

Vazand Maica Domnului ca s-au indaratnicit monahii gi s-au smintit' din petrecerea monahiceasca, a poruncit sa lnmulteasca cre§tinii milosteniile, ca sa ii lnpaduiasca. $i ace§tia s-au aratat ne­multumitori, §i mai mult s-au dat !a cele pamilnte§ti §i au scos pe cei c~ pazeau muntele. Iar Imfarat~a~a ce~ Ami~ostiva, d: v~ia ~i ;:-a dat in laturi din scaun. Dar dm gradma e1 mea n-a fug1t. $1 vazan­du-i ca cu osardie lucreaza pierzatoarei lmparatese, se intristeaza §i indelung rabda. ;Ji jeluindu-se, zice acestea catre monahii muntelui

A Ah 't? acestuia: «Norodul meu, ce am faeut voua? Sau m ce v-am rna m . ;Ji a§a m-ati defaimat! In loc sa-mi multumiti, v-ap aratat nemultu­mitori, §i in Ioc de cinste, necinste mi-ap ad us.

1 Sau foale- instalatie pentru pomparea aerului asupra carbunilor aprin~i cu ajutorul unui burduf de piele. . " • . A • • " • •

2 Cutite cu lama scurtii ~i lncovmata Ia varf, folostte m vtttcultura ~~ pomtcultura. 3 Au deci:izut.

215

Minunile, vedeniile $i cuvintele

Norodul meu, ce am fikut vouii? In loc ca sa lucrati mantuirea voastrii pentru care m-am chezii~uit !a Fiul meu, voi ap plinit riiu­tatea voastrii. In loc de liman, care am gatit voua pentru lnlesnirea mantuirii voastre, tulburare a ametelii; In loc de iubirea de fraJ;i, vii alungap unul pe altul; In loc de tacere, multa cuvantare ~i Iimba a viclenirii; §i In loc de supunere, nesupunere.

Norodul meu! Ce am fiicut voua? ~i cu ce mi-ati rasplatit? Nu cumva nu v-am cercetat Ia neputintele voastre cele trupe§ti? Nu cumva nu v-am piizit In primejdiile cele infrico§ate §i de urgia bar­barilor care jefuiau toata lumea? Sau nu v-am pazit de multe feluri de boli ale lungoarei1 §i de ciuma? Sau nu v-am trimis hrana de multe feluri, din toate parple?

Norodul meu! Pentru ce m-ap gonit? Spre pierzarea sufletelor §i a trupurilor voastre? ~i nu mai voip sa rna ascultap. Iar eu, biruita fiind de multa milostivire a mea cea catre voi, vii sufar §i vii rabd, !neat sunt §i gonita de voi, ticalo§ilor! ~i 0 sa raman cu voi, aga iz­gonita de voi fiind? Pentru aceea, o sa rna gatesc §i eu sa fug de aici, §i voi lmpaciuip-va cu pierziitoarea voastra lmpariiteasa, pe care ap poftit-o, pana cand vii va surpa lntru adancul iadului.

0, ticalo§ilor monahi! Numai cand veti fi ispititi o sa cunoa§teti necredinta voastra cea intru cuvintele mele. Insa ce folos atunci de silnica voastra pocainJ;a, cea fara de folos? Amar voua, ticalogilor! Ca acum vi se par basme §i vorbe degarte, dar atunci cand veti fugi, nefiind goniti de nimeni, o sa credeti fiira de folos §i in zadar, fiind­cii nu se poate lntr-alt chip!>>

Acum (zice Sfantul Nil) sa oprim pe Nasciitoarea de Dumnezeu, Impariiteasa cea Preamilostivii, din giitirea fugirii ei cea pentru ne­pocainta voastra. Sa rugam §i pe Cuvio§ii Parinl;i §i sa-i ln§tiintam despre gatirea ei, ca sa o lntampine §i sa o petreacii precum au lnt­lmpinat-o §i cand a venit. Sa zicem: sculap-va, Cuvio§ilor Parinti, rugap-va Stapanei noastre, Maicii lui Dumnezeu, §i faceti toate chi­purile ca sa o oprim. Rugap-va §i voi, nepocaiplor monahi, pentru mantuirea voastra, ca sa nu vii prapaditi, ticalo§ilor! ~i eu rna che­zii§uiesc sa o oprim sa nu fuga din Sfantul Munte acesta, ca atunci se va prapadi muntele cu voi.

1 Lingoare, tifos.

216

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mil; Cavsocalivitul

~i ce lmi pierd In zadar cuvintele mele? Ca voi nu vii pocaip, ci mai bine judecati pierzarea sufletelor voastre, §i locuinta voas.tra.ln­tru lntuneric §i In umbra morl;ii. Pentru aceea sculal;I-va, CuviO§Ilor Parinti, sa o intampinam! Scoala-te tu intai, Gavriile Cuvioase, sa calat~re§ti cu Stapana, precum ai intampinat-o cand a venit. Scu­lap-va §i voi, munti ;;i dealuri, viii r;;i pe§teri, locuinl;e ale celor vechi Cuvio§i Parinp, sa petreceti pe ceea ce v-a izbavit de locuirea dra­cilor, pentru cei ce au locuit cu cuvio~ie lntru voi §i v-au sfinl;it. Ca printr-ln§ii v-ap facut locuinte ale mantuirii. Insa voi suntep fapturi nelnsufletite dar oamenii in ziua de astazi s-au fiicut mai nesimti-. ' tori decat voi.

Cuvio§ilor Parinp! De ce ati scos de Ia voi ingrijirea Iucrarii vie­tii celei monahice~ti §i invistierirea nelncetatei rugaciuni celei din inimii? ~i v-ati afundat in grija vieJ;ii, §i lntru lnvistie~irea materii;or lumii? Intoarcep-va indarat, rogu-va, ca sa nu cercap dre<;_pta osan­da a lui Dumnezeu pentru reaua vointii a voastra! lata ca Impiirate­sei li este mila de pierzarea voastra, dar ce sa faca, dacii voi singuri alergap in pierzare, prin lntunericul a multe griji, in lntr.ista:e ne: folositoare §i In desfiitari cu imbuibare, §i cu acestea v-a1;1 stncat §I v-ati fikut protivnici' Impariitesei §i mantuirii voastre, care s-afaga­duit sa vii mantuiasca §i sa vii poarte de grija de orice aveti nevoie? ~i voi, nepriceputilor, socotiti cii cu pricopseala voastra adunap mi­lostenia cre§tinilor. $i Inca zicep: de nu ne vom griji, nu adunam. ~i a§a v-ap cufundat!n grijile lumii. ...

Insa capetele voastre or sa primeascii rasplatirea nemultummi voastre. Cre§tinii cei vechi intrau cu capul go! lnlauntru In biseri­di, ~i cu multii evlavie stiiteau, ascultand cuvintele Scripturii, ale psalmilor §i ale rugiiciunilor pana la sfiir§it, §i atunci ie~~au <;,far~. ~i aceasta o faceau dupii invatahlrile Sfinplor Apostol!. Fnndca obtce­iul Iegii celei vechi era sa-r;;i scoatii jidovii lncaltamintele din picioa­re cand intrau In biserica. Iar Biserica cea noua a randuit ca toti cre:.~­tinii sa intre In biserica cu capul go!, iar nu lncaltamintele sale scoa­ta. Precum :.~i pentru tiiierea imprejur: noi ne tundem piirul capului §i Ia botez, §i Ia ciilugiiria pociiintei. Asemenea a poruncit: in loc de !ngenunchere, sa pleciim capetele noastre, ariitand chip de rob, §i sa

1 Impotrivitori, dw;mani -din sl. protivinikt1.

217

-,£

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

eadem la pamant facand metanii la rugaciunile cele randuite. Des­coperirea capului insemneaza ca lasam toata grija lumii §i ne dam spre ascultarea rugaciunii.

Calugarii scot numai camilafca, fiindca in culion inlauntru au pa­raimanul'. In locul culionului, care se intelege darul eel dumneze­iesc a! nerautapi, ne-am imbracat cu Sfanta Schimii. Iar in ziua de astazi intru toate este nebagare de seama. Precum §i !a Liturghie ca­lugarii scot camilafca §i o aruncii pe umeri. Monahii vremii de a cum nu staruiesc Ia Liturghie, sa asculte slujba cu luare-aminte pana Ia sfar:;;it, ci ies §i stau afara din biserica, :;;i vorbesc de:;;ertiiciuni. ~i unii, pe la praznicile manastirilor, fac negoturi ca Ia targuri.

Ci o, Parintilor, nevoip-va sa imblanzip pe Maica lui Dumnezeu, ca sa nu ridice acoperamantul aripilor sale de aici, ciici vor veni ne­indumnezeipi talhari sa vii munceascii :;;i sa pustiasca muntele aces­ta din pricina intronarii pierziitoarei imparatese :;;i cii ati gonit pe Impariiteasa mantuirii, care a stat Ia o parte de Joe a muntelui intris­tata §i se gande§te sa fuga!

Insa unul dintre boierii ora§ului, adicii unul dintre Cuvio§ii mun­telui acestuia, sluga credincioasa a Imparatesei mantuirii (acesta es­te Sfantul Nil), vazand gatirea Imparatesei, care vrea sa fuga, i s-a fiicut mila de pierzarea muntelui §i a palatelor, adica a bisericilor, urmand venirea talharilor dupa ce va pleca Imparateasa, §i a venit :;;i a cazut inaintea ei, rugand-o sa nu fuga. Iar Imparateasa 1-a intre­bat: «Singur ai venit, sau sunt :;;i altii?» Ti zice boierul: <<Sunt :;;i a! pi multi.» Imparateasa a zis: «Sa vie :;;i aceia!»

Atunci boierul a alergat Ia cei din Sfantul Munte, rugandu-i sa vie sa mearga impreuna, sa roage pe Impariiteasa sa nu fuga. Iar ei au raspuns: «Noi nu ne inlesnim sa mergem, din pricina carbuni!m~ a lucri'irii fierului :;;i a intampinarilor lumii, adica tulburarile pentru grija manciirurilor, a bauturilor :;;i invistierirea metalelor. Numai tu fa cum voie:;;ti!» Atunci boierul, vazand impietrirea lor :;;i fiindu-i mila ca s-au dat cu totulla cele pamante:;;ti, adica a face vii, tarini, gradini, livezi :;;i altele as:menea, le zice iara:;;i: «Liisati acestea :;;i ve­niti, sa mergem acum Ia Imparateasa, sa o rugam sa nu fuga! ~i eu vii voi da de toatecate lucrati.» ~~ din multa rugaminte ce a facut

1 Sau paraman- bucata de panza pe care este brodata o fraza cu continut reli­gios, pe care o poarta monahii pe spate, sub rasa, dupa calugarire.

218

Preacuviosului piirintelui uostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

catre dan:;;ii, au ascultat unii, :;;i mergand 'i:mpreuna Ia Imparateasa, 0 au rugat sa nu-i lase sarmani. Le zice Imparat.easa: «N,Ii-e ~ya ~e voi saracilor, dar ce sa fac? Ca voi ati primit pe pganca ~no ap msca­un~t, :;;i v-a\i facut robi ei. ~~ cum sa mai ra~an e~ aici i~ca?>:

Iar ei auzind raspunsul eel intristacios1 §I aducandu-:;;1 ammte de nenum~ratele faceri de bine, au cazut cu rugaminte zicand: «Noi pe tine te avem Imparateasa, nu pe alta avem! De aceea te rug~m :a~~ ne Ia~;i!» Iar Imparateasa, vazand pocainta acelora ce ~u pr:n;_It .sa-I slujeasca ei, a ramas tot in Sfantul Munte, Ia o parte dm stapamrea tigancii. Dupa cea scrisa in Scriptura, uncle zice: N:t vmAper~e ;eta­tea de se vor afla acolo zece drepti ale§i. Ci s-au ales ce1 cu Imparatea­sa, numai gaizeci oameni, iar ceil alp s-au im~ie~itv ( ce~ ce ir;_telege~ inteleaga!). Ace:;;tia sunt cati cred §i primesc mvatatunle Sfantulu: Nll care sunt scrise in cartea aceasta, care s-au pocait §i se fac rob1 ai fmpiiratesei. Iar cati se impotrivesc §i ~u _::red ace:te cuvin:e ale sfilntului, ~~ defaima invataturile cele sense m aceasta carte, §I nu-l primesc, §i raman nepocaiti, aceia raman §i vor ramane totdeauna intru robia \igiincii.

CAP63

Numai 60 de drepfi in Sfantul Munte

Pentru acei 60 numai, a ramas Maica Domnului in Sfantul Mun­te. Cain cata vreme se va afla Impiirateasa in Munte 'i:i va: pAazi ~i n~c~ un rau nu vor haitui de Ia talhari supw;ii ei. Iar ceilalti, Impietnp Ia inima §i nepociii\i, care nu se supun ei, invartogandu-se de I~ ti­ganca, s-au impotrivit ei §i au ridicat rii~~oi~a savo gone~scii pe Im­pariiteasa, 'i:mpreuna cu cei ce _:;-au pocmt, fimd_::a nu se mv?1esc cu dan§ii sa slujeasca pgancii. ~i Impariiteasa, vazand neomemrea lor,

a hotarat iarii§i siifuga. A v A. Iar cei pociii\i iarii§i cad Ia rugaminte, zicand ciitre dansa: «Ramm

cu noi, Imparateasa a toate! ~~ cei nepocaiti sa fac:_a c: vor ~r~a. ~u vne Iasa pe noi sarmanii, sa ne priipadim §i sa ne dam m ma1mle pgan-

' ., cii. ~tim ca noi muJt te-am maniat, dar te miJostiVegte spre nOI.>>

1 Cuprins de tristete, lntrisUHor.

219

Minunile, vedeniile $i cuvintele

Auzind Imparateasa cuvintele acestea de Ia cei pocaiti, a mai rab­dat i'ndelungil.nd1 fuga, pil.na cil.nd i'~i vor savil.r§i via}a 'acei pocaiti, precum, ;>i cele §apte colibe din schitullui Servie. $i, dupa adormi­rea lor, Imparateasa ramil.ne singura aici, in Munte.

Iar cei nepocaiti s-au sfatuit i'npoh·iva ei sa lupte, ca sa nu ramil.­na nici unul sub stapil.nirea ei. Si ea, vazil.nd acestea, s-a mutat in­tr-alta parte a lumii. Si i'ndata au venit til.lharii ~i au robit Muntele, facil.ndu-llocuinta a til.lharilor, din pricina locuitorilor acestui Sfil.nt Munte, ca au parasit ril.nduielile gi canoanele parintilor celor vechi §i s-au abatut Ia lucrarea faptelor celor rele, care s~nt acestea: po­menirea de rau, zavistia ce se bucura de cele rele, nemultumirea, batjocorirea, hula, nemilostivirea, furarea de cele sfinte, marturia mincinoasa, iubirea de avutii, invistierirea, dobil.nda banilor, iubi­rea de argint, rapirea, lacomia pantecelui, ginga§imea, magulirea, neastampararea §i netemerea de Dumnezeu.

Si pentru netemerea de Dumnezeu aceasta o sa se pustiasca mun­tele acesta. Dar o, ticalo§ilor sfetagoreti! Cand se va pustii Munte­Ie Athonului, pentru pacatele voastre, atunci unde o sa ramaie car­bunii egiptene§tii voastre lucrari? Adica grija de slujirea pantecelui vostru? $i lucrarea uneltelor celor defier, adica grija multor trebu­inte care va lntuneca mintea? Si lucrarea sitelor, adica lnvistierirea bani! or, calea pierzarii sufletelor :;;i a trupurilor voastre? Ca aces tea saracesc pe om de toate faptele cele bune, :;;i pentru acestea omoa­ra talharii pe oameni. Ca daca va marturisi banii lui talharului II

' omoara ca ·sa nu se vadeasca. Si iara9i, de nu va marturisi :;;i-1 va omorl, mai mult se osande:;;te suflete§te :;;i trupe§te.

0, parintilor! Ali fugit din lume ca sa nu aveti ameteala lumii, §i aici mai rau decat in lume v-ati lncurcat. Cei vechi nu aveau ame­teli §i griji, ci lini§te adanca. Iar voi, In ziua de astazi, va priciti unul cu altul, cine sa lntreaca lntru venituri 9i bogatii, §i ati fi'icut c~sa lui Dumnezeu pravalie de taJhari, ca nu va ajunge rucodelia sau veni­tul ~are aveti, pentru ca nu va infranati, §i cautati sa rapiti §i pe a! altuia, ca sa va lndestulati §i sa va prisoseasca, ci'ilcandu-va §tiinta pentru fagaduintele cu care v-ati fagaduit, adica: saracie, flama~­zie, golatate, blandete, intreaga intelepciune 9i celelalte fagaduinte

1 lntarziind.

220

Preacuviosului piirintelui noslru Nil Izvoratorul de Mil; Cavsocalivitul

ale Schimei voastre. Aces tea toate Ie-ati tagaduit, petredlnd mai rau

dedl.t mirenii. Si schiteii vremii de acum, asemenea, s-au dat Ia iubirea de a veri,

dihonii, vrajmagii, pomeniri de rau, lnvistierirea banilor §i dobanzi. Cele ce prisosesc, in Joe sa Ie dea milostenie, ei dimpotriva, cer mi­lostenie de Ia altii. Si zidesc biserid numai ca sa adune milostenie, §i din lacomie judedi pe altii, §i graiesc de rau, :;;i se deprind a grai

de§ertaciuni. Preotii slujesc cu pomenire de rau, §i Ia Proscomidie i:;;i aduc

aminte de vecinii care i-au scarbit, §i se manie asupra lor, :;;i ii oca­rasc cu gandul pe aceia care se i'mpotrivesc lor pentru cele de:;;arte 1ucruri pamante:;;ti: hotare, apa §i altele. Ei, in Joe sa-i pomeneasca, li ocarasc, avandU·§i inima p!ina de manie §i viclenie, §i Ji se face jert­fa lor ca a lui Cain, Inca §i mai rau.

Asemenea §i duhovnicii vremii de acum, atat s-au dat Ia patima maniei §i Ia slava de§arta, i'ncat sunt prin§i din toate partile de cur­sele satanei: i'ntili de Ia urechi, din auzirea marturisirii, ca vadesc tainele celor ce se marturisesc Ia dan§ii, i'ntru vorbirea gri'iirii celei degarte, pe care nu pot sa le pazeasca din pricina obiceiului celui rau de care sunt Vnuti, ~i nu folosesc pe cei ce se marturisesc la dan­§ii. Ci mai vartos i'i pagubesc, ca i'i i'nvata a judeca §i a osandi, §i i'i arunca i'n necredinta §i in deznadajduire despre mantuirea lor.

Luati pilda de Ia cele urmatoare, care se petrec astfe1: de exemplu, un ucenic seduce sa se marturiseasca Ia duhovnic, §i i'ncepe sa jude­ce pe staretul lui. Iar duhovnicul, avand patima de zavistie asupra staretului lui, nu-l sfatuie§te sa faca rabdare §i sa se supuna staretu· lui intru toate §i sa-l asculte, ci cele potrivnice ii zice: <<Fiule! Staretul tau pe multi ucenici i-a facut nestatornici. Cauta sa-ti gase§ti man­tuirea ta i'n alta parte §i lasa-1 pe dansulh El, auzind de Ia duhovnic acestea, i se inmulte§te uraciunea catre staretul lui, §i dupa putin timp, pierzil.nd rabdarea, fuge de Ia dansul §i se duce Ia altul. Si, ga­sindu-1, duhovnicul 11 intreaba: <<Cum mai petreci, fiule?» Si el 1i spu­ne ca a fugit de Ia staretul lui §is-a dus Ia altul. Duhovnicul, auzind, i'i zice: <<Bine ai facut, fiu1e, ca acela nu era destoinic sa iconomiseas­ca om. Dar acum unde te duci?>> Ii raspunde: <<La cutare rna due.>> Atunci duhovnicul a oftat auzind, §i ii zice: <<0, ticaloase! Cum nu

221

I ' I '

l

[

I I i

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

m-ai intrebat? De ce te-ai dus la acesta? Ce bunatate are acela? ~ice folos o sa ai de la dansul? Mai bine era sa fii in lume decat aici.>>

Iar el, auzind acestea, s-a smintit §i despre acesta, §i se gandea ce sa faca. ~i a inceput a se cai, de ce a mai venit din lume in Sfantul Munte. ~i dupa vreo catava vreme, scarbindu-se §i cu staretul aces­ta, a venit Ia duhovnic §i i-a spus ce is-a In tamp lat. Iar duho~nicul Ii zice: «Nu ti-am spus eu? Acum lasa-1 §i pe acela 9i vino sate pun eu la un staret bun, care are case mari, biserica frumoasa, gradina bu­na, bani multi, lamai, portocali, pometuri de maslini §i de tot felul.» Iar la ace! nepricopsit ce era sa faca? ~i-1 lntreabii ucenicul: <<Oare n:a pri~e§te?» Iar duhovnicul ii zice: <<Mijlocesc eu §i te primegte.» ~I'. ~u_::andu:se, 1-a lndemnat §i 1-a primit. ~i dupa putine zile s-a pnCI! m ~uv:nte duhovnicul cu dangii §is-a scarbit asupra lor. ~i pe urm~ s~. I~tal~e§te cu u~enicul acela §i ii zice: <<Fiule! Eu te-am pus Ia dan§II, m,sa acum vmesc sa fugi de Ia dangii, pentru ca nu sunt de treaba.» Ii raspunde acela: «~i mie mi se pare tot a§a, parinte du­hovnic!» Atunci ii zice duhovnicul: <<Mai rabda putintel fiule pana

v • I I

gasesc eu pe altul.»

Iar ucenicul, dupa pupn timp, suparat fiind de ganduri, a soco­tit sa se duca pe Ia parintii lui in lume, ca sa-i mai vada. ~i, venind Ia duhovnic, ii spune: «Voiesc sa rna due !a patria mea, §i sa-mi iau partea de mogtenire, §i sa vin sa-mi cumpar 0 coliba, sa rna linig­tesc, ca in ziua de astazi oamenii nu mai au dreapta socoteala.» Ii zice. duhovnicul: <<Bine ai socotit, fiule! Du-te !a patria ta, §i cand vei ;em, eu te voi iconomisi la un loc bun §i te vei lini§ti.» ~i aga fratele, I~demnand~-se §i amagindu-se din cuvintele duhovnicului, a fugit dm munte §I s-a dus in lume. ~i venind In tara lui, §i acela, luptat fi­ind de, diavolul §i prin 'indemnarea parinplor lui, s-a biruit §i s-a 'in­surat. Insa pricopseala n-a vazut.

Acum va lntreb: cine are greutatea pacatului fratelui? Negregit ca duhovnicul eel fara de socoteala! Ca el !-a facut nestatornic, fiindca nu 1-a lntarit sa stea Ia starej:ul eel dintai, ci 1-a mutat din Ioc In Ioc pana 1-a pierdut de tot. '

"?,u~o~ic~i vremii de.acum s-au 'imbracat cu 'imbracamintea pier­zarn. $I dm pizma lor au mtrodus schiturileln starea aceasta, §i cu po­goramantullor au scapatat Biserica lui Hristos §i au lmbogapt iadul.

222

p,·eacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

0, Biserica lui Hristos! ~i a cerului Imparape! In care stare v-au ad us duhovnicii vremii de acum? ~i In dHa saracie o sa va mai aduca?

0, Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Acoperamantul Bisericii §i pazitoarea muntelui acestuia, tu ne-ai pnu t §i ne pi pana a cum! Noi te-am seas de aici, dar tu ne hraneai §i ne hrane§ti pana acum. Noi te-am !ntristat, ci fii noua milostiva, Stapana preabuna! Ca ne nu­mim credincio§i, iar faptele noastre sunt ca ale celor necredincio§L Nu ne parasi pe noi pana In sfilr§it, ca sa nu adormim lntru moarte.

0, Preacuvio§ilor parinp, care ati locuit in Muntele acesta prea­laudat, nu cunoa§teti ca mijlocim catre Stapana noastra, noi, netreb­nicii robii ei, cu !ntristacioasa jeluire, ca sa primeasca rugaciunea noastra? Dar Stapana cea fara prihana nu poate sa cunoasca de­lac jeluirea cererii noastre, fiindca hartiile jeluirii le a vern prapadi­te: unele arse, altele parlite, altele rupte §i altele innegrite, iar altele mistuite de tot.

0, ticalo§ilor! Acestea sunt felurile rugaciunilor voastre cu care ap. intristat pe Stapana §i nu vi le-a primit. Dar insa a noastra ruga­dune cea cu deadinsul catre dansa o a primit (zice Stantul Nil). ~i hartiile voastre vazandu-Ie a§a intinate, s-a intristat foarte mult, fi­indca jeluirea voastra cea arsa este trandavirea, lenevirea §i ingre­unarea Ia rugaciunile voastre. Cea parlita este iubirea de avutii. Iar cea !ntinata este a necuratei pofte trupe§ti. Cea sfa§iata este uraciu­nea, a defaima §i a judeca. Iar cea mistuita este indestulata desfatare Ia masa, cand mancati §i beti intru satiu, §i incepep degarta cuvanta­re, §i Ia trap ca §i cainii unulla altul, §i :inmulfiti judecata §i osanda. Iar cea !nnegritli este betia §i invistierirea materiilor lumii.

Cu acest fel de !ntuneric de patimi faceti rugaciuni inaintea Maicii lui Dumnezeu. $i pentru aceea rugaciunea voastra nu este primita, ca este necurata §i fara de roada, ca copacii cei neroditori, intru care se vad frunza multi\ §i craci, cu care se fa lese §i lauda pe stapanul. Insa stapanul, gtiind nerodirea lor, cugeta sa-i dezriidacineze, dar iara§i se milostive§te §i !ndelung rabdii, mai ingaduind, ca poate or rodi.

Iar daca a vazut ca nu rodesc, i-a dezradacinat §i i-a aruncat in foe. Adica a slobozit de a venit rascoala In Sfantul Munte de Ia tal­hari, fiindca au ascultat pe tiganca §i au gonit pe Imparateasa din scaunul ei.

223

Mimmile, vedeniile ~i cuvintele

CAP64

Pildii pentru scaunul Maicii Domnului

Scaunul Maicii Domnului este propovaduirea podiintei, ce are lntr-un colt pe Evanghelistul Matei care scrie: fnvatafi-va de Ia Mi­ne, cit sunt bltind ~i smerit cu inima! Iar In celalalt colt pe Marcu, ca­re scrie: Fericit eel ce lucreaza miintuirea lui cu curatii §tiinfii. Iar In a! treilea colt pe Luca, care !nsemneaza: Spiilafi-vii ~i vii facefi curafi cu lacrimile pociiinfei. Iar in a! patrulea colt pe Evanghelistul Ioan, care veste~te a~a: A venit de sus, ciitre noi, Darul Preasfiintului Duh, sa ne indrepteze spre miintuirea noastrii.

Acum au ridicat Scaunul pocaintei ~i au a~ezat scaunul luceafa­rului. $i in loc de patru evangheli~ti, in ziua de astazi au patru pro­povaduitori ai celui potrivnic, 9i au !nscaunat iubirea de avupi. Iar cei patru propovaduitori sunt ace~tia: eel dintili este grija celor pa­mantegti. AI doilea, ingrijirea prapaditului pantece. Iar a! treilea, !n­vistierirea metalelor pamantului §i adunarea cea cu nedreptate. $i al patrulea, drumul pierzarii 9i lucrarea faradelegii 9i a necuriipei trupului, adica curvia, sodomia, malahia, tiivalirea §i toatii trupeas­ca neastampiirare. Pentru care vii rog, o, piirintilor, faceti o adevii­ratii pocainta, ca sii nu vii vina urgia lui Dumnezeu, care spanzura deasupra capului vostru!

Cu adeviirat, daca in ameteala lumii va aflap pentru nevoia tru­pului vostru, pentru ce v-ap biigat !ntru aceasta top? Iatii cii noi, ca­re lntru acest munte ne-am pustnicit, parinpi top, vii indemniim gi voim sa vii ~i pliitim, cii 9tim ca vii trebuiesc cele de nevoie ale tru­pului, numai sii !asap ameteala cu care v-ati ametit §i sii aratap po­ciiintii adeviiratii §i rugiiciune din tot sufletul ciitre Doamna Niis­ciitoarea de Dumnezeu. $i noi iara~i mijlocim: nu cumva o vom in­dupleca ca sii nu fuga? Ca daca va fugi, vai de muntele acesta! Nu numai oamenilor vail Ci 9i dobitoacelor, copacilor §i pasiirilor. Fi­indcii or sii locuiasca tillharii.

Precum de demult s-a canonisit Lot de !a Avraam, pentru piica­tul lui, de a Iuat trei tiiciuni §i i-a siidit In piimant, §i s-au prins, 9i au crescut, §i s-a fiicut Iemnul lntreit, §i rod simtitor nu a dat, iar gan­ditor, a fiicut rod preafrumos. Ca s-a tiiiat de Solomon, pentru tre-

224

Preacuviosului piil'intelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

buinta bisericii, §i a pierdut starea cea dintaiu, cea de-a doua §i cea de-a 'treia. $i s-a numit in Joe de trei ori blestemat, de trei ori fericit lemn, dupii ce S-a rastignit Domnul pe dansul.

$i precum Lot dupa piicat s-a miirturisit lui Avraam §is-a canoni­sit de !a dansul sii adape acei trei taciuni siiditi, aga §i omul, daca a piiciituit §i a venit !a pocainta miirturisirii §i !a viata monahiceascii, a Iuat Sfanta Schimii §i a pus-o Ia lucrarea mantuirii lui.

Monahii cei vechi au lucrat-o cu toatii inima §i puterea lor, pre­cum §i Lot. Iar cei de acum, In Joe de lucrare, s-au intunecat cu griji­Ie lumii §i s-au trandiivit de tot. $i se ametesc a invistieri materii, §i

s-au dat cu totul sa multumeasca numai pe stiipanul pantece, §i a9a §i-au pierdut mantuirea lor. $i se primejduie§te muntele acesta sii se prapiideasca, care este sciiparea piiciito§ilor §i limanul mantuirii.

Pentru ca, de va fugi Maica Domnului, mare tulburare o sa urme­ze muntelui acestuia. Vai gi amar! Ca atunci or sii giiseascii sloboze­nie cei simtiti §i cei ganditi talhari, care or sii diintuiasca §i or sii fac.~ ispite mari !ntr-lnsul, de !a oamenii riii, fiindca or sa Iocuiasca draCll intr-insul. Pentru cii, cu venirea Maicii Domnului §i §ederea In Sfan­tul Munte, se sfinte§te tot eel ce vine.

CAP65

Pentru venirea oamenilor in Sffi.ntul Munte §i scopullor

Cu venirea oamenilor lumeni, se spurcii Sfantul Munte §i se urn­pie de fiiriidelegi, precum de cei credincio§i, cu a tat mai mult de cei necredincio§i §ide talhari o sa se spurce.

Fiindcii astazi cei ce vin din lume Ia viata monahiceascii nu vin cu inimii curatii §i dreaptii spre podiintii, ci cu gand vi clean. $i mai pe urmii se in tore iarii§i !a viirsiitura lor, precum cilinii. Cii dupii ce se lmbraca cu Sfanta Schima §i se sfintesc §i se Iumineazii, se tavii­lesc iarii§i In noroiul trupe§tilor necuriipi, ca porcii. $i li se fac cele de pe urmii mai rele decilt cele dintai. Cii mai bine le era lor sa nu se fi ciilugiirit decilt sa ia Sfanta Schimii §i sii o spurce, cii se vor pierde de aid dupii vicle§ugul lor.

Iar cei ce vor riibda osteneala monahice§tii vietuiri or sii mogte­neascii pamantul celor blanzi. Pentru aceea zic: Vai de copacii mun-

225

Mimmile, vedeniile ~i cuvintele

telui acestuia! 0, parin}ilor! lata ca vii spun ca, pentru viclegugurile cu care lucrap §i slujiti patimilor, or sa vina talharii cei simtiti §i or sa darapene1 manastirile §i toate locuintele muntelui acestuia. Ca v-ati dat Ia cele de:;;arte §i fericiti pe aceia care au bani multi invis­tierip, §i stransori de avutii, §i odoare, pe care or sa vina talharii sa le rapeasca gata. Dar inca ii opre§te Darul Maicii Domnului, a§tep­tand mutarea ei din munte. Atunci vai :;;i amar, o, parinplor!

Aceasta sa §titi: ca cat se va afla Maica Domnului aid, de vor §i veni talharii pentru pacatele voastre §i vii vor robi, ea poate sa vii rascumpere. Iar dupa ducerea ei de aid, de vor veni, cine o sa vii rascumpere :;;i sa vii izbaveasca? Nimeni! ;li, pentru pricina robiei voastre, ascultati pilda aceasta:

Un Imparat a pus pe Maica lui Imparateasa intr-un ora:;; bun. Iar ea, pentru buna vointa a norodului, a venit de bunavoie :;;i a 1m para­tit intr-insul, :;;i au primit-o locuitorii cu mare bucurie :;;is-au multu­mit pentru mijlocirea ei. Iar cei dupa urma au urit-o, ca sa-:;;i faca vo­ile lor cele rele. Atunci vajma:;;ii ora:;;ului aceluia, vazand ca au urat ora:;;enii pe Imparateasa lor, au gasit vreme ca sa prade cetatea.

Iar Imparateasa a poruncit o:;;tilor sale sa se impotriveasca vraj­magilor :;;i sa apere cetatea. Atunci vrajma:;;ii, cum au vazut paza despre mare, s-au temut :;;i au incetat razboiul. Iar urmatorii celor rele nu au incetat impotrivirea catre Imparateasa, dar o:;;tirea ei bi­ruia §i Imparateasa indelung rabda pe ora:;;eni.

$i in:;;tintandu-se talharii (dracii) despre impotrivire, au dat na­vala la corturi :;;i au robit o:;;tirea. $i Imparateasa, vazand, s-a mahnit pentru robia osta?ilor ei, :;;i facand chipuri, i-a izbavit :;;i i-a adunat iara:;;i, ca o nepomenitoare de rau.

(Aceasta s-a facut cand s-au abatut sfetagorepi din calea cea dreapta schiteiasca. Cii atunci a slobozit Maica Domnului de au ve­nit latino-cugetatorii cu imparatul Mihail Paleologul :;;i Patriarhul Vecul :;;i a robit papismul mai tot Sfantul Munte.2)

'Surpe. 2 Ci\lugarii ;;i manastirile athonite au fost tinta represaliilor ?i masacrelor or­

donate de !mparatul hizantin Mihail a! VIII-lea Paleologul (1259-1282) ;;i de Pa­triarhullatinocugetator de !a Constantinopol, loan a! XI-lea Vekkos (1275-1282), ca urmare a faptului di marea majoritate a monahilor s-a opus unirii cu Biserica Romano-catolica, pe care partida unionista a Jncheiat-o !a Lyon, Jn 1274.

226

Preacuviosului parintelui nostn1 Nil Izvordtorul de Mil; Cavsocalivitul

Altadata iara:;;i, s-au ridicat osta;;ii impotriva Imparatesei, ca sao go­neasca, iar ea indelung a rabdat. Dar ei nu s-au indreptat, ci au inmul­tit rautatea. $i atunci, vazand imparateasa neindreptarea lor, a fugit cu multa jale. Iar dracii, talharii cei gandip, cum au vazut fugirea ei, au dat navala ca fiarele cele neimblanzite :;;i au robit cetatea cu tot norodul, precum s-a facut in zilele noastre :;;i o sa se mai faca. Iar Imparateasa, vazand robia lor, a zis: «Imi e mila de dan:;;ii, dar ce sale fac? Ca ei sin­guri m-au gonit. $i dacii lor nu le este mila de sine:;;i, eu ce sa le fac?»

0, parintilor! Intelegeti pilda :;;i venip-va intru sine. Cand au ve­nit cugetatorii de cele latine:;;ti :;;i au robit pe cei din munte, atunci Imparateasa nu fugise, ci era imparapnd in Sfantul Munte, §i i-a rascumparat pe robitii cei vii :;;i i-a adunat iara:;;i in locuintele lor, de s-au lini:;;tit, iar pe cei uci:;;i i-a odihnit in corturile dreptilor. Dar acum, daca o fugi din muntele acesta Imparateasa, pentru prea mul­ta lucrare a faradelegilor voastre, :;;i vor veni simptorii talhari :;;i dra­cii, :;;i-1 vor pustii, atunci nu mai este nimeni casa-l rascumpere gi sa vii a:;;eze iara:;;i intr-i'nsul. Ci o sa se faca locuinta a dracilor gi a celor fiira de Dumnezeu ta!hari.

Talcuire: ora:;;ul este muntele acesta. Locuitori sunt calugarii. Im­parateasa, Maica Domnului. O:;;tirea, nevoitorii, lini§titorii §i post­nidi. Corturile, razboiul eel pustnicesc. Intrarmarea, lini:;;tea cea de­savar:;;ita a celor nevoitori.

Au pacatuit monahii cei de atunci ai muntelui, insa nu cain vre­murile cele de acum, ci putin s-au i'mpotrivit. $i a slobozit Impara­teasa de au venit latino-cugetatorii gi au robit pe cei din munte, au pustiit manastirile :;;i-au omorat pe monahi. Iar celor ce s-au inchi­nat lor li s-au dat daruri din cele ce au jefuit de la alte manastiri, §i, lasand muntele pustiu, s-au dus.

Imparateasa a facut chipuri, :;;i a adunat pe ceilalti monahi care se risipisera, :;;i i-a a:;;ezat la locullor, iar pe cei uci§i i-a odihnit cu dreptii. $i fiindca pentru pacatele celor de atunci s-a facut rascoala in Sfantul Munte, de la Iatini, aratat este ca, cand s-a luat Tesaloni­cul de catre turd, muntele acesta atunci nu a patimit nici un rau de Ia uciga§ii aceia, fiind aparat cu Darul Maicii Domnului.

Iar cand se va departa Maica Domnului de aici, atunci sa nu mai nadajduiti ca o sa vii mai izbaveasca de talhari. Pentru aceea vii zic sa aratati 0 adevarata pocainta pentru mantuirea sufletelor voastre.

227

Minunile, vedeniile §i cuvintele

$i, lr;_ loc sa vii robiti, au nu este mai bine sa imblanziti pe Domnul? Dar m zadar vorbesc! Ca voi nu voiti sa vii pocaiti, ci spre mai rau merge\i. V-ati fiicut tari Ia cerbice, nepociiiti §i neroditori. Acum sa rugam pe Cuvio~;>ii Parinti sa petrecem pe Imparateasa, §i cu dan­sa 1Tpreuna sane ducem §i noi din muntele acesta. Ca dupa duce­rea ImpariHesei cum putem noi, robii ei, sa mai ramanem aici mai mult? Ci nici macar un minut.

Veniti, Cuvio~;>ilor Parinti, patriarhilor, arhierei, ieromonahi, cu­vio§i nevoitori, cetele monahilor §i cei ce i'n postnicie ca ni~;>te lu­miniitori ati stralucit in Sfantul Munte acesta! Veniti sa calatorim 'lmpreuna. c~ ~otii §i .sa ne ducem graind catre cei n~pocaiti glasul Domnulm §I catre cer nemultumitori §i neascultiitori, nepotii no§tri: lata eli se lasii locuinfa voastrii pustie!

Scoala-te tu 'lntai, Cuvioase Gavriile, cu ceilalti cuvio~;>i, sa calato­rim lmpreuna, ca se duce imparateasa prea muit mahnita §i defai­mata de ciitre defiiimatorii Schimei celei 'lngere§ti. Ca nepotii vo§tri o au scos din mo§tenirea ei §i din partea lor, din pricina grijii pan­tecelui celui prapaditor. Veniti, zic, ca sa nu se duca jalnic i'ntristata! Ca o au gonit nepriceputii din muntele acesta, cu impotrivirea lor ce~ fara de lege §i cu calcarea poruncilor. . Ir:sa p.entru p~tini care se mai afla din cei ale~;>i, mai a~;>teapta pu­

tin §I mar adauga vreme §i pentru pocainta voastra, ca o Preamilos­ti~a vee :~te, ca sa n~ vii pra~aditi fara de veste. Iata ca va a§teapta pana marne (eel ce mtelege, mteleaga!). $ide nu va veti pocai o sa v! sco.ata din parteav mo~;>tenirii ei. $i pe urma, cei ganditi §i slmtiti talhan, care a~;>teapta ducerea ei, vor navali asupra voastra ca ni~;>te fiare ne'lmblanzite, ca sa va jefuiasca §i sa va omoare jalnic.

CAP66

Chipul cu care se va duce Maica Domnului din Sfantul Munte

In ce fel este chipul cu care se va duce Maica Domnului din Sfiln­tul Munte, ascultati: simtirea voastra o sa se 'lntunece, ca ceea c~ este cuprinsa de patimi, §i n-o sa simta cand se va duce, de~;>i va simti, §i aceasta va fi ca §i la moartea pacatosului. Cas-a intunecat simtirea

228

Preacuviosului pdrintelui uostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

monahiceasca din grija de~;>artelor tulburari. Precum §i jidovii, cand au rastignit pe Domnul §i Mantuitorullor, nu au simtit, ci L-au hulit pe cruce §in-au crezut invierii Lui, ci au ~;>i clevetit-o. $ile-a zis oa­recine din oameni: «Voi ziceti cii au indraznit ucenicii sa-L fure din mijlocul atator osta§i. Aceasta cu neputinta este! $i cu aceasta mai mult adeveriti i'nvierea Lui.>>

A~;>a ~;>i voi, nu ati socotit pe Stapana, pe acoperitoarea voastra §i pazitoarea muntelui. Ci eu faradelegile voastre ati gonit-o. Insa Sta­pana o sa se duca din Sfantul Munte. Dar vai de voi! Ca ati scirbit-o, §i voi sunteti pricina de se duee, gi v-ati facut i'neepatori de ob§te ai pierzarii muntelui. Insa eu vii rog, ca precum v-ati facut incepatori ai pierzarii, aga acum faceti-va lneepatori §i ai pocaintei. Iar de nu, sa §titi ea o sa vii lase Mantuitoarea voastra §i o sa se duca eu tunet §i sunet infrico§at §i incutremurat1

, in cat o sa se spaimante tot mun­tele de sunetul eel ce se va face Ia iegirea ei.

0 sa iasa din pricina nesimtirii voastre, ca nesimtirea voastra nu 0 sa simta ducerea ei, iar muntele tot 0 sa simta gi 0 sa se teama, cii ramane vaduv §i sarman. Dupa urmatoarea pilda:

Era o tanara preafrumoasa, femeie a unui barbat eu narav rau, pe care 1-a urgisit Imparatul 9i 1-a datin surghiunie, §i a ramas tanara slo­boda de supararea lui. $i dupa o vreme o a iubit fiul Imparatului, §i o a luat lui~;>i de so\ie, cu i'nvoire gi cu multa bucurie. Mai pe urma, mu­rind tanarul acela, a ramas tanara vaduva, 9i aducandu-9i aminte de dragostea gi bunatatea lui, l§i plilngea cu amar vaduvia ei. $i teman­du-se ca nu cumva sa vina biirbatul ei eel rau naravit §i sa 0 tiraniseas­ca ca §i intai, de aceea ar fi voit sa moara §i ea cu barbatul eel bun.

Talcuire- Acea tanara este muntele acesta. Barbatul ei eel cu na­rav rau sunt barbarii taconitp, care au locuit mai inainte aid, ne­credincio§i, ~;>i au cazut in urgia imparateasca, §i s-au surghiunuit de aici, gi a ramas muntele la o vreme pustiu §i nelocuit. $i dupa o vreme a venit Darul Preasfantului Duh §i a locuit aici. $i s-a investit muntele cu icoana Maicii Domnului pana acum. Iar cei din ziua de

1 lnfrico~ator. 2 Locuitori ai 1rahontidei, provincie muntoasa palestiniana din tetrarhia lude­

ii, azi situata \n Siria (Trachonitis, Trahonia, Trahonita). Cunoscu(i drept oameni rdzvriitifi, ei s-au ridicat\mpotriva lui !rod, dar au fost\nvin§i §i distru§i de trupe­le acestuia. l.uca 3.1. Din grecescul trachys: dur, aspru.

229

Minuni/e, vedeniile ~i cuvintele

astazi o au !ntinat cu faptele cele rele ale nedreptatii, ale rapirii, ale necuratiei, ale grijii ~i !nvistieririi. ~i au vrut sa se duca cu icoana ei de aici. ~i cu care chip? Ascultati:

o, preacuvio~ilor parinti! Intili are sa se c!ateasca manastirea un­de se afla icoana putina vreme1

• ~i aceasta insemneaza case va sim\i nesim\irea, ca o sa piece pazitoarea ei, care a pazit-o pana acum.

Dupa clatinarea aceasta au sa se clateasca cu infrico~are mare toa­te lerr;nele cele sadite, ~i sa se intoarca to\i copacii cei inradacina\i catre Imparateasa, dandu-i ca o inchinaciune de calatorie. ~i A tho­nul o sa trosneasca infrico~at :;;i o sa scoata sunet sub\ire. ~i cind o sa iasa icoana Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, o sa se fa­ca semn infrico~at §i incutremurat, ca 0 sa se intoarca toate bisericile din munte spre petrecerea Imparatesei, intru plecarea mantuirii.

Pentru aceea zic ca nesimtirea se va sim\i, dar intelegerea o sa se intunece :;;i nu 0 sa cunoasca ca se duce mantuirea din intunecarea celor pamante§ti.

Aceasta sa se ;;tie: cain cata vreme se afla icoana Maicii Domnu­lui in muntele acesta, sa nu indrazneasca cineva sa fuga de aici din munte, pentru ca celor ce vor fugi o sa le vina osanda sufleteasca :;;i trupeasca. Iar de va fugi icoana Maicii lui Dumnezeu din muntele acesta, atunci va duceti ~i voi oriunde veti voi, numai fagaduintele sa le paziti ori:;;iunde va ve\i afla.

Sa nu socotiti, o, parin\ilor, ca va amagesc ~i va zic acestea spre defaimarea voastra! Nu! Nu! Nu! Ci cu durere §i cu sfaramarea su­fletului pentru indreptarea voastra din cele multe v-am grait aces­tea, ca un graunte de mu~tar, :;;i acestea nu le vorbesc de Ia mine, fi­indca sunt trimis despre porunca, ca un bun invatator. Dupa urma­re, o pilda asculta\i:

Un Dascal avea ucenici, :;;i i-a invatat de ajuns, :;;i s-au facut desa­var:;;iti dascali, :;;i au invatat :;;i ei pe altii, iar cei de pe urma ucenici s-au indaratnicit §i au defaimat pe dascal. ~i vazand ace!a ca §COala se primejduie:;;te sa se strice, a chemat pe unul credincios din vechii ucenici, zicandu-i: «Du-te de sfatuie:;;te pe cei ce fac tara de randuia-

' Icoana Maicii Domnului faciitoare de minuni (Portarita) de la Manasti­rea lviru, care, potrivit traditiei athonite, a venit pe mare de la Constantino­po! Jn sec. al VIII-lea, Jn timpul perioadei iconoclaste, ~iva pleca tot pe mare, ]a sfi\r~itul veacului.

230

Preacuviosu/ui piirintelui nostm Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

Ia ucenici sa se !ndrepteze, ca sa nu se pustiasca :;;coala. ~i spum;He faptele lor cele rele, ca sa-:;;i vina !ntru sine:;;i.» ·

A plecat ucenicul :;;i s-a dus catre cei fara de randuiala ucenici, :;;i vazandu-i cufunda\i intru nesim\ire, a zis: «EU rna due acum sa-i mustru, dar ace:;;tia, fiind intuneca\i, nu rna vor asculta, ci or sa rna ~i necinsteasca.»

Atunci a intalnit pe un lepros, §i acela ii zice: «Voi, duhovnicii, m-ati prapadit. ~i ca sa va izbavi\i de mine, m-ati lepro:;;at, §i din pricina voastra mi-am pierdut mantuirea. Pentru aceea rna prapa­desc de tot.»

Acestea auzindu-le ucenicul acela de Ia cellepros, 1-a vindecat de boala lui ~i i-a dat ~i cuvintele invataturii lui, sa se duca catre cei fara de randuiala ucenici :;;i sa le spuna. ~i precum cineva bea apa, a:;;a cu cuvintele invataturii lui 1-a ada pat intru simtirile lui, ca sa-i ramana intru pomenirea neuitata acele cuvinte, pana cand leva da !a ucenicii aceia.

~i a zis leprosului: «Prime:;;te apa aceasta §i pune-o inaintea :;;co­Iii ucenicilor, :;;i tu departeaza-te de acolo, ca daca te vor vedea a:;;a lepro:;;at, se intorc :;;i nu o beau.>> Iar cellepros i-a zis: «Dar eu unde sa rna due dupa ce le voi da cuvintele tale?>> Ii zice acela: <<Eu sunt calea ducerii tale.>>

Iar de veti zice: de ce sa se duca acesta din munte, §i nu-l ico­nomise§ti aici? Va raspund: ca il chinuiti din zavistia voastra, :;;i il alunga\i, ca 1-ati introdus sa lucreze fara de socoteala, ca sa va iz­bandeasca. ~i voiti sa-l omorati :;;i sa aratati cuvintele mele ca sunt barfe ale dracilor. Pentru aceea il trimit afara din Sfantul Munte, ca sa nu va indemnati, ca :;;i Cain, sa-l omorati. Precum is-a intamplat :;;i lui Luca monahului.

CAP67

Otravirea lui Luca monahul

In Schitul Cavsocalivia a venit un tanar, §i 1-a primit oarecine de ucenic, calcand legile locului acestuia sfant, fara sa se teama de Dumnezeu §i de blestemul parintilor celor vechi care este pus, sa nu primeasca spani In schit. Care, umplandu-se de patima pentru

231

I

Minunile, vedeniile ~i cuvintele

ta~arul acela, precum ~i alpi faceau ( ca se gaseau in timpul acela, pnntre cei credindogi, oarecare ~i necredinciogi sau eretici ameste­caj:i, precum gi acesta), iar parinpi schitului, vazand case face smin­teala, s-au sfatuit ca sa izgoneasca din schit pe tanarul acela. Iar fra­tele acela, care pentru patima il primise, se afla In coliba ~i-1 apara pe eel tanar ca sa nu-l goneasca. Iar alt frate, cu numele Luca, rav­nitor legii §i lndraznet cu mintea, ~i cu ravna mare spre sfantulloc, s-a pornit sa-l scoata, ca sa nu se spurce sfantul Joe.

Iar eel ce avea patima foarte s-a tulburat, §i, chemand pe Luca, s-a faj:arnicit ca §i cum §i el se lnvoie~te !a izgonirea tanarului, §i vorbind cu fiij:arnicie in coliba lui, 1-a cinstit cu otrava de moarte cu vicle~ug amestecand vinul cu otrava. ~i acela band, s-a dus Ia s;bo­rul parintilor, §i pana acolo a lucrat otrava, §i cum a deschis gura sa s~una pentru pricina tanarului, a cazut lnaintea adunarii §i a murit. ~1 vazand parinpi schitului aceasta inHimplare §i negtiind ca 1-a ada­~atvcu otrava, au zis ca cu nedreptate a vrut sa izgoneasca pe tanar, §1 .ca Dumnezeu voie§te pe acest tanar sa fie In schit, §i ca din urgia !~1 Dumne~eu a mu~it .Luca, iar nu din otrava. Vedej:i ce ingelaciune d1avoleasca? Dar vm ~~ amar acelora care nu au ascultat atatea cer­;ari ale Sfintilor Cuvio§i Parinti, care opresc pe cei fara de barba a fi ~~ l~cuintele schiteilor! Ca de era voia lui Dumnezeu a§a, sa Iocuias­ca §I sa se tavaleasca calugarii cu cei fara de barbii, cum Sfantul Pa­v~l, parintele nostru eel din Xiropotamu, a zis acele lnfrico§ate cu­vmte catre ucenicii lui: « Vai calugarului aceluia, care are priete§ug cu cei fara de barba!»?

~i a§a ce! p~timag §i netemator de Dumnezeu a omorat pe sara­cui Luca, ravmtorul eel dupa Dumnezeu din pricina binecuvanta­ta, pentru indrazneala §i dreapta ravna. ~i daca s-a facut aceasta atunci, cand se mai afla urma de fapta buna, dar acum, ca a lipsit desavar~it £rica lui Dumnezeu, ce nu o sa se faca? , Vazand ~e lepr~sul acesta, care s-a leprogat de !a pastori, pe eel mgreto§at §I omorat suflete§te, noi ne-am milostivit spre dansul :?i ne-am aratat lui In multe chipuri, nu ca dorim chipul vreuneia din aceste fete am luat chipul obrazului lui, ci spre indreptarea lor, ca sunt oarecare, cu rele naravuri, care nu cunosc pe ce cale calato­resc. Ca intai m-am aratat In chipul barbatului aceluia cu rau narav,

232

l'reacuviosului piirintelui >wstru Nilizvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

spre indreptarea lui. Adica a lui Ignatie Mitilineu, Cavsocalivitul, iar acesta, neintelegator fiind §i lntunecat, n-a inj:eles. Iar a! doilea in chipul lui Anania din Caracalu. Acesta, ca un intunecat de ame­teala celor pamante§ti, n-a lnteles. AI treilea, in chipullui Nathaniel arhimandritul, care a triiit cu nedrepte rapiri, ca un stapanitor, cu pizma nedreptapnd §i rapind de !a cei saraci, §i nu simte ce este ne­dreptatea. AI patrulea, m-am aratat in chipullui Macarie Schiteul, care nalucegte ca tine chipul nevointei §i se mandregte ca fariseul, fara sa §tie ce este nevoinj:a, §i se fatarnice§te ca este nevoitor, ;;i l§i posomora§te fata ca sa se arate ca este postitor. AI cincilea, In chipul lui Ana to lie doctorul, care vinde darul tamaduirilor §i socote§te ca face fapta buna. Dar aceasta nu este fapta buna, ci iubire de averi, ca tamaduirea celor bolnavi trebuie sa fie fara de plata, iar nu sa se vanda. AI §aselea, in chipullui Matei duhovnicul din Sfanta Ana, care se afla impietrit, mic Ia suflet §i nu cunoa§te. Al §aptelea, m-am aratat §i o sa rna mai arat in chipullui Procopie rusul, care este om paros §i naluce§te ca are toata sfintenia pe dansul, §i nu simte ce este sfintenia, ci are fariseiasca ina! time de minte §i lauda bogapei, pre­cum in urma se va arata.

M-am aratat aga, nu ca defaim pe vreunul din ace§tia, ci spre ln­dreptarea lor, ca sa-~;>i vina !ntru simtire (eel ce are urechi de au zit, auza!). ~i nevinovat sunt eu pentru neindreptarea lor. Fiindca au ramas neindreptati, or sa ramana tara de cuvant In ziua Judecatii §i a osandirii, §i !a a treia zi a ie§irii lor, fiindca astazi §i maine in lu­me se afla. Ca viata aceasta nemernicie este, precum zice §i Dom­nul nostru Iisus Hristos: Astiizi §i maine sunt fiici'ind minuni, §i a treia zi Mii sfi'ir§esc.

Atunci, in ceasul osandirii, se va pustii toata podoaba zidirilor §i a locuintelor, dnd se vor goli de prefacuta nevointa a fatarnicilor §i se vor lipsi de tot binele sufletului §i al trupului".

La anul1817, iunie, 18, cand a vorbit Sfantul catre Theofan aces­tea, In chipul lui popa Matei de !a Sfanta Ana, a zis catre dansul: ,Du-te acum, ca au trecut multe ceasuri de cand vorbim." Iar Theo­fan, facand schima, a zis: ,Binecuvanteaza!" ~i Sfantul i-a raspuns: ,Dumnezeu sate binecuvanteze!" ~i a§a a plecat spre schit. ~i atunci a simtit greutatea lemnelor care le avea in spate, ca mai !nainte nu

233

Minunile, vedeniile $i cuvintele

le simtea, nici a cunoscut di a trecut vreme de 18 ceasuri vorbind. ;>i mergand putin spre schit, a lasat lemnele jos §i s-a in tors spre coli­ba lui, socotind ca o sa vina acolo Sfantul, precum li zisese intai, ca iubea sa vina Ia coliba lui. Socotind ca este Popa Matei §i venind Ia coliba, il a:;;tepta, ci nu s-a vazu t.

Atunci a inteles ca era Sfantul Nil eel ce vorbise cu el. $i plecand sa vina in schit, atunci pe drum a vazut ca a rasarit soarele §i este zi­ua, §i s-a mirat. Ca, cand a inceput sa vorbeasca cu Sfantul era ieri, ceasul opt din zi. $i mergand in schit, s-a dus !a popa Gherasim §i i-a spus toate. Atunci amandoi au cunoscut ca eel ce s-a aratat era Sfantul Nil.

Iar pricina ca s-a aratat atunci era ca Theofan vroia sa se duca !a Tarigrad, ca sa faca izbanda Ia oarecare duhovnic din schit, care 11 supara. Dar pricina mergerii lui era din lucrarea draceasca, numai ca sa faca rau duhovnicului :;;i celor ce se impotriveau lui. ;>i pusese in mintea lui ca sa se turceasca, §i temandu-se, nu cumva se va cai :;;i nu se va turci, a facut zapis, in care a scris ca sa fie lepadat §i instra­inat, vail, de Hristos, despartit de credinta §i dat satanei.

$i altele multe de asemenea a scris, spre bucuria desavargita a dia­volului. $i pe urma a leg at hartia aceea de o buruiana uscata §i a arun­cat-o Ia inaljime in vazduh. ;>i indata s-a aratat uciga§ul de om, dia­volul, in chipul unui corb §i a luat scrisoarea. Dar el a socotit ca a fost pasare corbul acela. $i, venind Ia schit, s-a incarcat cu lemnele §i s-a dus sa bata Ia piua, rucodelia ce avea, penh·u cheltuiala calatoriei.

Atunci 1-a intampinat Sfantul in drum §i i-a facut iara§i invatatu­ra srre indreptarea lui §i srre invatatura §i dojenirea celor din sfan­tut Munte, spunand mai inainte pentru rascoala ce s-a facut in Sfan­tul Munte §i pentru intrarea turcilor aici, pe Ia anul 1821. ;>i teman­du-se Theofan de cuvintele Sfantului, s-a umilit, §i caindu-se pentru inscrisul care 1-a facut cu mana lui, a hotarat sa facii cum ii porunce§te Sfi\ntul, adica sa se lini:;;teasca in pe§tera, dupa porunca Sfantului.

La anul 1817 a venit Ia locul acela, unde a cazut piatra, §i a stat acolo. $i a gas it pe:;;tera lang a maslinul eel salbatic, §i a intrat intr-in­sa intru intaia zi a l:vfarelui Post, avand cu dansul posmag, nesarat §i nedospit, dupa porunca Sfantului, §i a §ezut acolo 40 de zile. Atunci a ie§it afara §i s-a dus Ia popa Gherasim, in Sambata lui Lazar.

234

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

Iar a doua zi, In Duminica Stalparilor, s-a dus impreuna :;;i cu aJti frati Ia Pe§tera Sfilntului Nil, au slujit in biserica pe§terii, :;;i la Litur­ghie, dupa obicei, a primit Marea :;;i Ingereasca Schima. $i 1-a primit popa Gherasim, dupa regula calugarilor. $i, dupa porunca Sfantu­lui Nil, 1-a numit Ehmalotos Monahos (adica robitul monah) :;;i du­pa Liturghie s-a dus la coliba lui. $i a petrecut in pace pana Ia praz­

nicul schitului. Iar la privegherea sarbiitorii a primit semnul pedepsei, pentru

care i-a spus mai lnainte Sfilntul. Ca au inceput a-i scapara ochii §i sa scoata urdori de trei ori: duminica la Vecemie, noaptea spre luni dormind el, asemenea §i luni dimineata, care erau semne ca o sa-i

vina boala cea dintai. Marp noaptea, Ia patru ceasuri :;;i jumatate, dormind intr-o coliba

a schitului, i-a venit patima, ca i§i intorcea ochii §i i§i lovea maini­le :;;i picioarele in pardoseala, §i mugea pana dimineata. Atunci §i-a venit intru sine§i, §i avea tremurarea trupului, :;;i gura ii era incle§­tata. ;>i pana la Vecernie nu a vorbit, nici a mancat, nici a baut pana dupa apusul soarelui. Atunci i s-a deschis gura :;;i a mancat.

Dupa aceea a spus ca i s-a aratat Sfantul Nil, in chipullui popa Procopie din Rusicon, §i 1-a dojenit mult, §i i-a zis sa se duca §i sa se supuna, §i sa nu mai §aza de voia lui. ;>i aratarea a fost astfel: a vazut in vedenie, unde i se parea ca !nota pe mare, §i a ajuns in Tarigrad, §i intrand prin poarta Silivrei, care este aproape de Baraclia, acolo 1-a intalnit acela care stangea bind, :;;iii cerea cartea de bir, :;;i el nu o avea. ;>i eel cu birul i-a cerut sa plateasca :;;i sa ia alta carte de bir.

CAP68

Pentru cartea birului

Pricindu-se Ehmalot cu birarul, indata is-a aratat Sfantul, in chi· pul lui pop a Procopie, §i le zice: "Ce este pricirea voastra ?" Ii ra­punde birarul: ,Nu are cartea birului, §i eu ii cer sa plateascii, ca sa ia alta." Atunci zice Sfantul catre Ehmalot: ,Adevarat este ca nu ai cartea birului?" Iar el a raspuns ca o a pierdut. $i Sfantul, auzind aga, s-a scarbit pe dansul §iii zice: ,0, nemultumitorule! Pentru ce ai rupt hartia marturisirii tale? Ai fost gol, sau flamand, sau inse-

235

Minunile, vedeniile >i cuvintele

tat? De ce sa te potope§ti, ticaloase, inauntru, In limanul Sfiintului Munte? Cand nu aveai grau cumparat, te-am hranit; cand erai go!, te-am imbracat ca pe un prune mic §i botezat; cand ai fost fliimand, nu te-am hranit? ~i a§a te ara}i, nemulfilmitor?"

Iar Ehmalot, cu multa manie, ii zice: ,~i ce lti pasa de te tulburi? Birarului nu-i pasa, §i tu te sdirbe§ti? Aici nu este Ia manastire Ia Rusicon, ca sa-p arap marirea ta. Ci du-te in treaba ta §i nu zice ca m-ai hranit! Fiindca mi-ai dat putin grau, te lauzi? Nu mi 1-ai dat tu ci mi 1-a dat egumenul popa Sava." Ii zice Sfantul: ,Eu am indemna~ pe e~u~e~ul ~e ti 1-a dat, §i ti-l dau in tot anul, ca eu dau impatrit Ia manastire, §1 tu nu multume§ti.

0, ticalosule §i nemultumitorule! Eu nu te dojenesc ca te-am hra­nit §i te hranesc, ci numai pentru ce ai rupt hartia marturisirii tale! De cate o:i. te va~~~i ne~.ultumitor, §i eu te rabd, pentru dragostea Evangheher paC!!? Nu rti spuneam eu ca or sa vina vanturi, §i or sa tulbure limanul noianului, §i sa cufunde corabia cu corabierii? ;li tu acum te-ai cufundat In marginea limanului, fara de furtuna, ca. ai pierdut hartia marturisirii tale.

.o:. nemultun_;itorule! Nu e§ti tu care vedeai necuratul tau trup manJit cu balega de sus pana jos, §i !}i ziceam sa fii cu Iuare-amin­h; ~riun~e te vei. du~e, di ~r sa te lntampine ispite, or sa te goneas­ca §1 or sa te graJasca de rau, pentru necuratia ta? Tu sa nu asculti cuvintele lor §i sa nu iei aminte ce zic ei, ca dr sa te goneasca nec~-noscand ce fac. '

$i acum pentru ce i-ai ascultat §i ai rupt hartia birului marturisi­rii tale? ca. iata ca nu poti intra in cetate, §i 0 sa te 'intorci fara de is­prava, precum ai §i venit.

0, nemulfilmitorule! Te-a izgonit egumenul, §i eu m-am milosti­vit §i te-am luat asupra-mi, ca sate lndreptezi. Iar tu nu ai fost lemn sanatos, ci putred, §i te-ai frant tara sate apuce cineva. $i cum ai sa raspunzi egumenului pentru stricaciunea ta?

0, nemultumitorule! Cum te-ai aratat tu catre mine ca §i Iuda, §i ca Avesalom catre parintele lui? Cum te-ai sfiiramat §i te-ai cufun­dat~. ~u Ji~am spus m~i lnainte ca 0 sate izbave§ti de boala ta? ;li 0

sa fit 1sp1tit de oamem §i sa rabzi? $i acum unde este rabdarea ta? Nu te-ai fiigaduit mie Ia pirgul Lavrei? Ca ai zis ca numai sa scapi de acolo, §i nu o sa 'iti pese ce face unul sau altul. Eu ti-am zis ca ni-

236

Preacuviosului p1lrintelui lwstru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

mic rau nu-ti face nimeni, dedit numai ca i§i arata rautatea lor, §i vei vedea n~putinta lor. Cum mi-ai facut astfel de rasplatire fara de nadejde, precum §i Hristos nu o nadajduia de Ia Iuda? Cu toate ca, ca un cunoscator de inimi, cuno§tea tot vicle§ugullui.

Eu te-am !nvatat multe din cele de Ia facerea cerului §i a paman­tului, §i p-am inchipuit ce este inima omului. Iar tu ;;i staretul tau, popa Gherasim, v-ati aratat ucenici necunoscatori, ca nu ap cunos­cut cuvintele mele. A§a tu de acum inainte sa nu locuie§ti in coliba ta, fiindca umbla sa te omoare, ci du-te unde vrei, ca vor sa arate ca mila lui Dumnezeu este lucrare a satanei. ;li nu cunosc, ticalo§ii, ca de !a satana sunt in§ela}i, §i fac lucrurile Luceafarului, §i pe sata­na eel neputincios, protivnicullui Dumnezeu, 11 fac puternic, ~i pe Atotputernicul Dumnezeu Il fac neputincios. Au jidoveasca patima a uciderii §i se silesc sa !nainteze aceasta faradelege."

Iar Ehmalot zice: ,Cine este acela?" Ii zice Sfantul: ,Nu este ne­voie sa §tii. Numai fere§te-te de mancaruri §i de biiuturi, ca sa nu te otraveasca. $i cand te duci undeva pe drum, sa nu patime§ti §i tu cele ale lui Luca. $i fara sfatuire sa nu te dud nicaieri. Pentru cheltu­iala sa nu-ti pese. Pentru mantuirea ta numai sa porp grija, ticaloa­se! Taie-ti voia §i te supune la alpi, §i precum p-am zis, a§a sa faci, fiindca eu ti-am descoperit taine de Ia facerea lumii pana in sfar§i­tul veacului. Pentru ca e;;ti o necura}ie a lumii, §i te naluce§ti ca e§ti ceva, ci e§ti o nimica.

$i toate acestea cate ti-am spus sa le dai in scris, ca sa ramana ln­tru simtirea oamenilor, care astazi s-au stricat §i §i-au pierdut man­tuirea de tot. $i petrec precum caprele cele salbatice, ce se ratacesc prin munti pustii ~i fara de apa, §i s-au ratacit din calea adevarului. S-au dat in laturi din calea cea dreapta a pa§unii celei bune, §i §ed in calea pa:;mnii celei rele §i pe scaunul mandriei §i allaudei, al min­ciunii, al nedreptatii, a! grairii §i a! invistieririi, a! nesupunerii, al !mpotriva-grairii §i al neastampararii, ravna rautatii, ravna de a veri §i cea dintre dan§ii izbandire.

A luat fiecare dintre dan§ii cate un scaun de pierzare al rautapi ~i izbanda aproapelui. $i §ed cu manie, §i se silesc cine sa intreaca pe celalalt !a rapire. $i se nevoiesc a judeca pe vecinul, ~i s-au facut vanzatori, mincino§i, luatori de daruri §i nemilostivi. Fac ostenea­la peste porunca Ia gatirea mesei §i a multelor bucate, §i de multe

237

Minunile, vedeniile >i cuvintele

feluri, prajituri, §i stropituri cu mirosuri, feluri de impodobiri, a§­

ternuturi de paturi §i acoperamanturi moi, precum au stapanitorii agareni, care acestea sunt straine §i de viata cre§tineasca.

Iar schiteii s-au dat Ia iscusuJl rucodeliei, Ia lucrarea gradinilor, a pomilor §i altele. $i se mira de fetele celor slavifi, §i pentru dobanda banilor, §i se invoiesc cu spurcatele ganduri, privind Ia fetele celor tineri ca iezii cei salbatici. $i salbaticindu-se, s-au pierdut de tot §i s-au ratacit din calea adevarului.

Pentru aceea tu te sile§te cu intelegere sa insemnezi pe hartie toate cate p le-arn grait §i sale dai Ia oameni, §i pe urma sate duci degraba din munte, ca sa nu te omoare cei rai. Ca monahii cei cu prostime §i cu buna intelegere inseto§eaza sa bea din apa aceasta, sa se racoreas­ca. $i iata ca te trimitin mijlocul adunarii acelora ce §ed intru intune­ricul patimilor §i in umbra morpi, care nu simt nicidecum mantuirea lor, cii a amorpt §tiinta lor. $i eu sunt trimis catre diln§ii, ca cap vor voi sa bea din apa cuvantului meu sa gaseasca adeviirul, iara cei ne­buni mai mult sa se intunece, bucurandu-se din ravna trufiei.

Iar tu, dupa ce le vei scrie §i Ie vei da, sate duci din munte, §i cand vei ie§i afara, nu defaima poruncile mele: rasa noua sa nu porti, §i sa nu te dai intru ameteala grijilor, §i Ia intalniri fara de sfatuire sa nu te duci nicaieri, §i sa asculti pe popa Gherasim, staretul tau. $i ace­la sa fie suferitor catre tine. Ca a§a se cuvine sa faca toti monahii: sa asculte unul de altul dupa Dumnezeu.

Ca precum eu te-am rabdat Ia toate cate m-ai defaimat, §i Ia fapte­le tale cele rele, a§a §i tu sa rabzi pe staretul tau. Ca alt pacat nu osan­degte atata pe ucenic, cat neascultarea, afara de eres §ide patima tru­peasca. Dar §i staretul tau s-a facut nesimptor mantuirii lui, scoate pietre din schit §i le da oamenilor, casa-l laude, fiind iubitor de slava. $i aceia cu ele II improa§ca, §i nu simte, ticalosul, din multa tulburare a grijilor. $i s-a intunecat §i se vede ca o uraciune inaintea lui Dum­nezeu, din necurate ganduri pe care le prime§te §i se indulce§te cu dansele. Cum indraznegte, nepriceputul, §i sluje§te, avand astfel de necurate ganduri: ale mandriei ighemonice§ti, ale spurcaciunii §i ale nestatorniciei? Sa-i zici sa nu mai liturghiseascii de acum inainte cu astfel de ganduri, §i cata vreme vor avea in casa lor pe eel tanar.

1 Iscusinta, pricepere.

238

Preacuviosului piirintelui 1wstru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul

Ca, oricand aude glasul celui tanar, se tulbura cele din launtru ale lui, §i i se intuneca intelegerea, §i ochii lui nu mai vii~ dr:pt. Cu cat mai vartos vorbind cu dansul! $i, cu toate acestea, rndrazne§te §i se apropie de Sfi'intul Jertfelnic, neintelegatorul, sa jertfe:sc~ ~e Mielul eel fiira prihana. Pentru aceea, cata vrem~ estev ac_el t~na: rn casa aceea, sa nu slujeasca §i sa fuga de acolo. Fnndca B1s~nc~ Jar­til sa fuga monahul de aceste doua: de eres §i de reaua patima tru­peasca. Caci cata vreme o fi intru intalnirea tanaru:~i, §_i i~tru grija tulburarii, §i intru primirea Iaudelor, toate acestea n stnca sufletul, precum rugina pe fier. . , .

Sa-l intrebi: pentru ce-mi trimite mie milosteme? Eu mantu1rea lui 0 doresc, §i nu milostenia lui, lumanari §i untdelemn. De acu~ sa nu-mi mai trimita nimic. Parinpi lui taie din chiverniseala lor §H trimit pentru folosul sufletesc, §i el Ie risip~?te ~en:r~ lauda, _§i ~u pentru mantuirea lui. Iata cii plecarea pocamte1 lm _;,s-a top1t d1~ pricina celui tanar. Sa fuga de acolo, §i sa se nevoiasca mtr-alt I~c, §I

sa ntt•§i piarda mantuirea lui cu eel tanar, §i sa nu Afie n:~t~tormc. • Ca precum capul Mergatorului-inainte s-a dat m ~mmle ~urve1

Irodiada, a§a, cu slobozirea lui Dumnezeu, s-a dat §I casa lm _ropa Timotei in mainile tanarului celui cu rau narav. Acesta a sch1mbat naravurile lor cele bune in naravuri rele §i in lucruri viclene. De ace­ea ceilalti il zavistuiau pe popa Gherasim §i-1 judeca, case sminte§te de eel ta~ar, §i pentru aceasta i-au gasit pricina binecuvlntata casa-l goneasca, §i aceasta din Iucrarea draceasca. Fiindca ei se impaca cu neoranduiala tanarului §i i§i pierd, ticalo§ii, mantuirea lor. $1 nu nu­mai ei se piigubesc din pricina acelui tanar, ci §i alte sufl~t~ gandi~ tor se prapadesc. $i nu este vinovat altcineva de aceasta, fara n~ma1 staretul care stapanegte ~i nu-l indrepteaza pe tanar cu aspnmea stapa'nirii, ci i-a dat dintru inceput indrazneala, §i el, obi§nttindu-se cu indrazneala acum nu se mai indrepteaza.

Vai de ni~te ~tareti ca ace§tia, care pricinuiesc ca casa a,:e :rebuin~ ta de oameni ca sa o grijeasca, §i pe dan§ii sa-i caute Ia batranete, §I

pentru aceea ii Iasa pe ucenici in voilev lor,_ ~i _s: _deprind Ia indarat­nicii, ~i se fac impotrivitori §i neascultaton, §II§I p1erd sufletele lor, necunoscatorii!

$i vai de ucenicii aceia care n-au pazit ~orunca intvaiult:i ~taret, lui popa Timotei! Vai de ei penh·u zdruncmatura ceo sale vma pen-

239

Minunile, vedeniile §i cuvintele

tru dilcarea poruncii staretului lor Timotei! Mi -e mila de ei, dar nu se lndrepteaza, pentru aceea nu este pentru dan~ii nici o mila.

Iar tu tine aceste trei cuvinte ale mele, adica: ce este bun, ce este dorit §i ce este pace. Tine aceste cuvinte ale mele §i nu te teme. Ca cu acestea po}i sa iei cartea de bir cea prapadita, §i atunci intri nesu­parat in cetatea aceasta §i ramai intr-lnsa. Acestea de sus lnsemnea­za: ce este bun, pe smerenie; ce este dorit, pe sfatuire; §ice este pa­ce, pe supunere. Adica sa te supui, sate sfatuie§ti §i sa te smere§ti. ?e a~e~te.tr:i de,Jti vei ~d~ce ami~te totdeauna, rna fagaduiesc ca 1p vo1 fi aJUtator m toata v1a}a ta, §I Ia ceasul mortii o sa calatoresc cu tine. qi iara§i o sa-ti mai vorbesc, ca de acum lnainte nu am sa-ti vorbesc mai rnult. '

J?e acum inainte paze§te-te, ca o sa-ti puna curse diavolul, §i ia ammte, sa nu te ln§eli nici cu fapta, nici cu cuvantul, nurnai acestea care ti-am zis pne-le, §i orice ispita iti va veni, rabda cu barbatie, stai intru supunere §i nu te terne. Caci cand tu te afli intru supune;e §i as­cultare nu te teme de nirnic. Atunci nurnai sa te terni, cand nu te su­pui, nu te sfatuie§ti §i nu-ti tai voia. Smerenia nu are frica. Ciind iti ~a veni frica sau sfiala Ia ascultare, srneregte-te, ca sa fuga frica de I~ tine, §i te sfatuie§te. Ca sfiala §i frica fara pricina nu vin !a om. Pricina este ornul, de navalesc patimile asupra capului sau. Iar tu, de vei tine supunerea, sfatuirea §i srnerenia intru lucrarea ta, niciodata rno~rte sufleteasca nu vei patirni, ci iti va fi gatita viata cea ve§nica."

Acestea zicand Sfantul, a ridicat mana §i a pecetluit pe Ehmalot cu sernnul crucii, binecuvantandu-1 pe el §i zicandu-i: ,De vei as­culta aceste trei sfatuiri ale mele, sa ai binecuvantarea mea! Sa lnce­tezi §i lovi~ea: sa ai,clatinarea impreuna cu durerile, §i dupa rasari­tul :oarelm sa \I se mcle§teze gura, §i durerile sa Ie ai peste gura ta, ca sa nu te lase sa 0 deschizi, ci tocmai sa se deschida ca sa rnananci paine §i sa bei apa, altceva nu, pana In 40 de zile, ca sa nu te mun­ce§ti rnai rnult. Iar de nu te vei supune cuvintelor rnele, In toata via­ta ta ai sa te rnunce§ti cu aceasta pedeapsa: sa te rnunceasca de trei ori pe zi §i de trei ori pe noapte.

Sa nu faci nirnic fara de sfatuirea rnai-marelui tau: nici cuvant sa g:a.ie§ti, nici ~lujba sa ~aci. Sate smere§ti, !neat sa fii Ia toti a§ternut picwarelor. q1, de te ve1 smeri a§a, niciodata nu te voi lnstraina de Ia mijlocirea rugikiunilor mele. Iar de vei fi neascultator, potrivnic §i

240

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

mandru, nu te voi ajuta mai mult, §i nici in ceasul mortii tale nu voi calatori lrnpreuna cu tine."

Atunci i se parea lui Ehmalot ca era bolnav de friguri, §i nu pu­tea sa stea In picioare, ci cadea in brand inaintea Sfantului §i-i zicea: ,Lasa-ma sa intru in cetate, sa rna vindec!" Iar Sfantul ii zice: ,Fa­ra hartie de bir, cu neputinta este sa intri in cetate. Iar daca voie§ti vindecarea ta, sa paze§ti cele trei porunci ale mele in toata viata ta. $i atunci eu iti voi ajuta In valul ametelilor acelor gandite furtuni, ce vei lntampina In viata ta. Iar de nu le vei pazi, sa ai boala in toata viata, pana Ia moarte!

Cuvantul meu eel dintai este sa te supui in toata viata ta, §i lnti­naciune sa nu ceri. Sa te supui frate~;>te, dupa randuiala chinoviilor. A doua este sa te paze§ti, sa nu intri In Sfantul Altar, ca eel ce e~;>ti necurat, ci in biserica, afara de Altar, sa stai, ~;>i sa asculti slujba ta cu evlavie. $i, dupa otpust, sa ie§i in urma tuturor. Asemenea ~;>i Ia sfin­tele icoane, ~;>i Ia Evan_phelie: in urrna tuturor sa rnergi sa saruti. $i Ia Anafura, §i !a Sfanta Irnparta~;>ire, in urma tuturor sa fii.

AI treilea: Ia supunerea ta, sa faci orice lti va porunci: sa nu te im­potrive~;>ti, nici sa judeci pe cineva dlnd vei vedea ca face vreo neo­randuiala. Ci sa socote§ti nurnai ticalo~;>enia ta, fiindca ai scarbit pe Dumnezeu cu rautatile tale.

$i a~;>a sa fugi de a judeca ~;>i de cei ce judeca, ca de cei ce sunt mo­lipsiti de pacat. Ca precum cei ce seating de cei rnolipsiti se rnolip­sesc ~;>i ei, a§a §i cei ce se apropie de cei care judeca pe al}ii. Cand te vei afla !a rnasa straina, orice s-o pune Ia rnasa mananca §i tu, nu­mai carne sa nu rnananci, nici ceva vin sa bei in toata viata ta. Iar din celelalte miinanca, intru slava lui Durnnezeu. Nurnai sa-ti iei arnin-

' te de tine, ticaloase, sa te afli sub acoperamantul ascultarii, fiindca grea iarna vine, a razmeritei. Pentru aceea ia aminte sa nu te prapa­de~;>ti desavar§it, ci sa te afli In supunere.

Sa strici coliba ta, ~;>i cu acea rnaterie sa dregi sterna. Am vazut ca ai var mult. Sa pui de ajuns §i sao acoperi bine, lnsa acoperarnantul sa fie rnic, sa nu poata sa §ada om acolo, ca sa se amageasca cu nalu­cil·i!e dracilor §i sa seprapadeasca oarnenii. Ci nurnai sterna sa se ga­seasca Ia ace! Joe fara de apa, dar nimeni sa nu rnai locuiasca acolo.

Ca daca astazi ~;>i in chinovii se prirnejduiesc, cu cat rnai vartos cei singuratici sa nu se prirnejduiasca! In ziua de astazi, singuratatea se

241

lv1inunile, vedeniile ~i cuvintele

face Ia toti intinata ~i tulburata. Ca eel singuratic singur se tulbura, fiira sa-l turbure altul. Totdeauna se surpa §i cade in feluri de greqeli: in trandavire §i in lenevire. $i se face zabavnic, singur randuitor, sin­gur sfatuitor, iubitor de sine, facator de voia lui, nesupus, §i ce este mai rau, ca cade in pareri §i intru alte rele, multe §i nenumarate.

$i iata ca i\i spun cea mai de pe urma vorba: daca rna vei asculta, bine; iar de nu rna vei asculta, din doua una are sa fie cu tine: ori sa fii supus in viata ta §i sanatos, sau sa fii bolnav, zaciind intru toata viata ta. De nu te supui, sa se inmulteasca boala ta §i sate munce§ti, gonit fiind de dracul prin munti §i locuri neumblate. Iar de te vei su­pune, sa inceteze lovirea bolii tale.

Vezi, de acum inainte, sa nu crezi nimanui, nici adormit, nici degtept, nici daca te va adeveri cineva ca ai vazut dumnezeiasca ve­denie sau ca ai auzit dumnezeiesc cuvant. Pentru ca aceasta care s-a facut la tine este dumnezeiasca iconomie, spre folosul multora, pen­tru viitoarea urgie a razmeritei ce va sa vie in lume pentru pacatele oamenilor. Ti-am zis sa nu crezi, orice ti se va arata, pentru ca dia­volul impodobegte curse asupra ta cu cumplita otrava. Pentru ace­ea, de acum inainte ia aminte, ca eu raman in cetatea aceasta §i n-o sa mai vorbim inca. Du-te §i supune-te, ca sa gase§ti hartia de bir, §i atunci intra §i tu in cetatea aceasta."

Acestea ziciind Sfantul, a intrat in cetate §i s-a incuiat poarta. Iar Ehmalot, ramaniind afara, se gandea care drum sa apuce. $i apu­cand drumul care ducea spre Baraclia, indata s-a de§teptat §i §i-a ve­nit intru sine, dar gura i-a ram as incle§tata toata ziua aceea, §i aproa­pe de seara 1-a gasit boala ca vreun ceas, §i atunci se clatea1 §i-§i in­torcea ochii pu\intel. Iar dupa apusul soarelui §i-a venit intru sine, a deschis gura §i a mancat §i a baut, §i a spus toate cele de sus.

$i boala aceasta i-a urmat 40 de zile. $i dind a ajuns pe !a 36 pa­na !a 38 de zile, i se inmultea patima de cate trei ori pe zi §i de trei ori pe noapte. Iar !a 39, dimineata, spre ziua, in vis, s-a vazut ca era inchis in temnita, pentru hartia de bir, §i legat cu franghii. Acolo se vedea ca erau §i altii pu§i In flare, care dojeneau pe Ehmalot, zican­du-i: ,Bine, noi ca noi. Dar tu, calugar fiind, cum te-ai pus aici In temnita cu noi? Ca noi !neaP sun tern lumeni, invaluindu-ne cu mul-

1 Se mi~ca u~or dintr-o parte In alta. 2 Barem, eel putin.

242

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

te tulburari §i lntalniri. Iar tu, !a linigte fiind, ai pierdut hartia de bir, §i cum sa pazim noi ?"

Acestea zicand ei, temnicerul a dezlegat legaturile lui Ehmalot, §i el ii zice sa-l scoata afara din temnita. Iar temnicerul i-a zis: ,Nu o sa ie§i precum ai intrat, ci intai o sa fii batut §i a poi sa ie§i. Iar de vei mai veni §i a doua oara aici, o sa porti §i fiare, §i nu vei mai ie§i de aici."

Atunci au ad us §i pe alt osandit §i !-au legat cu acea franghie un­cle fusese el legat. Iar el a ramas in temnita dezlegat §i se gandea cum o sa rabde bataile. $i indata s-a de§teptat §i a vazut ca gura lui era deschisa §i sloboda a vorbi §i a manca.

CAP69

Pentru prinderea de catre talharii draci

Iar In ziua a 40-a, in miezul noptii, adormind Ehmalot §i ame­\indu-se, a cazut jos din pat. $i intunecandu-i-se ochii de ametea­la, a vazut vedenie: i se parea ca este go!, §i umbla lncoace §i incolo prin munti §i prin prapastii. $i !-au gasit ni§te talhari nebuni §i rai, rotunzi §i scur\i (care erau draci), §i !-au rob it. Care erau !a vede­re salbatici ca fiarele, §i pe cat erau de scur\i, atata le era §i la\imea, §i aceia 11 trageau sa-l omoare. Iar !a drum i-a intampinat un tanar frumos (acesta era sfantul Inger, pazitorul sufletului lui). $i dracii, cum !-au vazut, s-au in tors Ina poi. Iar tanarul a intrat intr-o cetate mare §i frumoasa §i a zabovit putintel in launtru, §i pe urma a ie§it afara. $i zice catre talharii aceia: ,Liisati pe omul acesta §iva duce\i uncle voiti!"

Iar ei i-au raspuns: ,Cum sa-l lasam? Ca este a! nostru." Le zice ta­narul: ,Numai cu vicle§ug 1-a\i amagit de s-a facut al vostru." Iar ei au zis: ,De voia lui a venit la noi, fara sa-l cautam. Ce vinova\i suntem noi?" Tanarul iara12i le-a zis: ,Va zic, lasati pe omul acesta!" Ei impotri­va au zis: ,Ca sa-llasam pe dansul este cu neputinta. Dar sa-l punem !a cumpana dreptatii, §i orice va arata cumpana, aceea sa fie!"

$i numaideciit a stat deasupra capului lui Ehmalot cumpana drepta\ii. $i au pus dracii in partea stanga a cumpenei hartii scrise, a tat !neat nu le inca pea. Iar tanarul a scos din san un lucru nou ca

243

Mimmile, vedeniile ,; cuvintele

o nuca, care era al doilea botez, adica Sfanta ~i Marea Schima lnge­reasd\. $i numaidecat s-a :ingreuiat partea cea dreapta a cumpenei pana la pamant. $i vazand talharii ca tanarul a pus nuca, s-au dat In laturi de Ia cumpana ~i numai exarhul' a ramas, impreuna cu alj:i ~apte, ca cei ce erau mai !ndrazne}i la rautate, ~i sta aproape de Eh­malot, ~i el stain mijlocul cumpenei, cutremurat.

$i dracii iar au adus ~i alte hilrtii infa;;urate, ;;i au pus :in partea stanga, dar deloc nu s-a mi~cat partea cea dreapta. Atunci cei ~a pte draci s-au deznadajduit ~i vroiau sa-llase ~i sa fuga. Iar exarhullor striga: ,Ma lasaj:i ;;i fugiti? Nu-mi ajutati? Ca ma primejduesc ~i mi-l ia! $i se due 1n zadar atatea osteneli ale noastre!"

Acestea zicand, s-a aratat un drac r;;i a ad us o hartie in care era scrisa lepadarea lui de Hristos, cand vroia sa se turceasca, scrisa de insa~i mana lui. Aceasta, cum au pus-o :in cumpana, indata s-a ridi­cat partea cea dreapta ;;is-a 1ngreunat cea de-a stanga. Atunci dra­cii, vazand, s-au bucurat ;;i au luat :indrazneala, ;;i s-au apropiat toj:i cu chiote ;;i tulburare mare, crezand ca 0 sa-l ia, ~i de bucurie saru­tau hartia aceea. Atund tanarulle-a zis: ,Dati-mi hartia aceasta ca sa aduc :in launtru!" Iar dracii au raspuns: ,Cum sa ti-o dam, daca dreptatea hotara;;te? Tu vrei sane nedrepta}e;;ti?" $i iara;;i le-a zis tanarul: ,Dati-mi-o sa o due :in launtru. Iar de nu vreti sa mi-o dati

> , ' ' I

ma due in launtru ;;i spun pricina." Exarhul ii raspunde: ,Du-te un-cle vrei." $i s-au pornit spre Ehmalot ca sa il ia. Atunci tanarul se facu ca se duce :in Iauntru. $i temandu-se exarhul, a zis tanarului: ,Vino! Vino sa j::i-1 dau!" $i :intorcandu-se tanaru1, a venit. $i iara;;i a inceput exarhu1 sa-i zica: ,Daca judeci drept, pentru ce asupre;;ti dreptatea ?"

li zice tanarul: ,Nu j:i s-a dat tie sa cercetezi r;;i sa raspunzi, ci mie mi s-a dat stapanirea." Iara;;i zice exarhul: ,Nu j::i-1 dau. Du-te uncle vrei. Dreptu1 meu il cer." $i auzind tanarul acestea, :ii zice: ,Vezi ca am stapanire sa te osandesc intru !nfricor;;atul foe a! sodomitenilor, ca tu i-ai pricinuit lui aceasta uraciune!" $i aceasta zicand, a plecat sa se duca 1n launtru. Iar dracul, temandu-se de acea osanda, striga zicand: ,Vino, vino, Jua}i-1 voi, nedreptilor rapitori, voi care vii nu­mi}i drepti r;;i sfinj:i!" Atunci tanaru1, cunoscand ca o sa ia !nscrisul

1 Comandantul.

244

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

de la danr;;ii, s-a !ntors catre ei, insa ei n-au lasat pana sa se apropie, ci de departe i !-au aruncat.

Atunci, daca a luat :in maini tanarul :inscrisullepadarii eel scris cu mana lui Ehmalot, zice catre draci: ,Sa lasaj:i omul!" Iar exarhul, au­zind aceasta, s-a maniat ;;i a zis ciitre tanar: ,Nu-ti ajunge ca ai luat hartia, Inca ceri ;;i pe om? Au Ia tine a ramas sa faci ce vei vrea?" A riispuns tanarul: ,Eu vii zic sa lasaj:i pe om."

Iar Ehmalot sta cutremurat r;;i de tot fara de glas, ;;i, cuprins de mare frica, tremura ca pe;;tele cand 11 scoate afara din apa.

CAP70

Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice

Atunci Ehmalot, in frica aceea fiind, nu vedea alta, fara numai pacatele lui, care !i stau !nainte ca ni;;te fiare salbatice, §i zbiera fi­ecare cu glasul sau, §i cautau sa-l rupa. Adica furti§agul, orice ar fi furat, pana !a eel mai mic Iucru, sta ca un ;;arpe mare, pornindu-se asupra lui. Rautatea minciunii era ca ariciul strigand. Zavistia era ca §obolanul. Curvia, ca ;;i cainele latrand. Rautatea sodomiei era ca aspida otravita, scotand foe. Rautatea malahiei era ca forfecarul eel cu 40 de picioare, galben. Pomenirea de rau, ca pisica salbatica. Trandavia, ca broasca. Iar rautatea judecaj:ii §i a osandirii, ca ogarul (caine vanator), ;;i in gura lui tinea o bucata de carne de om. Vicle­;;ugul, ca vulpea. Neascultarea, ca ;;arpele otravit. Lenevirea §i ne­grija mantuirii, ca §i capra cea mare cu coarne. Lacomia de pantece, ca porcul eel salbatic. $i slava de§arta, ca §i camila.

Acestea vazandu-le !naintea lui, tremura de frica, ca toate aceste fapte rele strigau !naintea lui §i-i spuneau anume cand le-a facut, §i uncle le-a facut pe fiecare pacat. $i intru adevar toate le j:inea minte, ;;i vreun bine nu j:inea minte, nici a vazut inaintea lui. Atunci nici la v.reun lucru pamantesc nu-;;i punea mintea, ci numai !a pacatele lui.. $i a§tepta sa-l desparta de la cumpana §i sa-l rapeasca dracii. Aces­tea vazandu-le §i socotindu-le, tremura de frica, §i cugeta, ;;i pri­vea !a draci. ,Acum duceti-va, ca destul este cat aj:i locuit intr-insul. Schimbati acum locuinta!" Iar ei 1mpotriva raspundeau §i ziceau: ,Aiurea nu ne ducem, ca aici este treaba noastra!" $i iara:;;i le zicea

245

Minunile, vedeniile >i cuvintele

tanarul: ,Ducep-va acolo uncle sunt invistierirea, grija gi tulbura­rea!" Iar ei au raspuns: ,A colo sunt altii gi biruiesc, iar noi aici sane biruim? Ce este aceasta asuprire?" $i cei gapte draci fugind, a ramas numai exarhul aproape de Ehmalot, care striga: ,0, sila! Cum am ramas singur? 0, sfiiciogilor gi neimbarbatatilor! De ce v-ati temut gi v-ati dat Ia o parte, lasandu-ma singur aici? Eu v-am ajutat in toa­te zilele, §i voi nu-mi ajutati acum sa-l dobandim? Numai acest ne­drept cum voiegte el face? Insa eu nu-llas sa faca ceo vrea el." Aces­tea zicand, s-a in tors catre ace! tanar gi-i zice: ,Ce socotegti? Acolo uncle vrei sa mergi, ce vrei, fa." Iar tanarul ii zice: ,Eu p-am zis sa la§i pe om, §i voi va tot impotriviti? Am stapanire sa va osandesc in focul eel ve§nic a! sodomitenilor, eel mai din afara." $i a plecat sa se duca in launtru in cetate. Iar dracul, cum a auzit ca i-a lnfricogat cu focul sodomitenilor, de care se tern §i dradi foarte mult, ca numai ei gtiu cumplita ~i !nfricogata aceea ardere, s-a temut prea mult gi s-a turburat, !neat li da brand lui Ehmalot sa se duca spre eel tanar, ca­tre care zicea: ,Vino, vino de ia-1 pe acesta gi nu ne infricoga cu focul sodomitenilor!"

Atunci tanarul se facea ca nu vine, iar dracii mai mult s-au temut, ca sa nu-i osandeasca in focul eel vegnic al sodomitenilor. Au zis ca­tre Ehmalot: ,Du-te!'' Iar catre tanar: ,Vino, vino, ia-1 gi sa nu ne ur­gise§ti intru ace! foe!" $i vazand tanarul cum ca au slobozit pe Eh­malot, s-a in tors Ina poi. Ci nu insa ca intili, ci cu cautatura infrico­§ata §i ingrozitoare, §i atatinarmat, ]neat dracii, vazandu-1, degraba au lasat pe Ehmalot §i au strans cumpana gi hartiile cu pacatele, §i au dat branci lui Ehmalot, zicandu-i: ,Du-te, du-te, nebunule §i pri­cinuitorule de sminteala omule, mincinosule §i necuratule!" $i la­trand ca §i cainii, ziceau catre tanar: ,Luai;i pe eel nedrept, voi, care va laudati ca sunteti drepti! Luati pe eel necurat, voi, care va laudati ca sunteti curap! Luati pe mincinos, voi, care va laudati ca sunteti adevarati!" Ii zice tanarul: ,Nu liltra ca un caine, uraciune!" $i a tras pupn sabia din teaca asupra lor. $i indata top dracii s-au facut ne­vazuti. $i au ram as numai Ehmalot cu tanarul, §i i-a ariltat inscrisul lui, zicand: ,Acesta este inscrisul eel scris cu mana ta?" Iar el a zis: ,Acesta este, il cunosc!" $i a intins mana sa-l ia. Iar tanarul i-a zis: ,Nu ti-l dau pana nu-l voi duce in launtru sa-l vada!"

246

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul

$i a intrat tanarul in cetate §i a zabovit pupnteHn launtl'u. Fe urma a ie§it afara gi a zis lui Ehmalot: ,Sa ramana hartia lepada· rii tale !a mine pana in ceasul morpi tale!" $i li zice cu asprime: ,Ai vazut ce ai patimit? Ia aminte, ticaloase, cu de-amanuntul, fiindca mare primejdie are sa te intampine in ceasul mortii tale. Numai lu­area-aminte a ta sa fie cu trezvie §i sa nu te robe§ti iaragi de ace§tia, ca pe urma nu este cine sa te izbaveasca. $i du-te in calea padi!"

Acestea zicand ingerul, a intrat in cetatea aceea §i a incuiat U§a. Iar Ehmalot a ramas singur §i is-au aratat doua drumuri inaintea lui: a! vietii §i a! morpi. $i unul era cu sui§uri, iar celalalt cu pogora§uri spre pierzare. Iar el a apucat pe eel cu pogorag. ($i aceasta.inser:;na ~a 0 sa iasa din munte afara, fara sa faca ascultare Sfantulut, ca sa sene cuvintele Sfantului §i sa Je dea altora, cate i-a zis.) $i pogorandu-se, mult s-a ostenit §i nu sporea. Caci cand se pogora, in loc sa se indrep­teze drumul, spre mai rau mergea. $i aga, silit fiind de greutatea dru­mului, s-a intors !napoi §i a apucat drumul eel cu suig. $i pe acela in­ca ostenindu-se mult, a gasit drumul eel drept. $i, ostenit fiind, age­zut pe 0 piatra sa se odihneasca, §i tugind, i s-a parut ca a sarit sange din nasullui, §i :;;i:-a venit intru sinegi §i a vazut ca era goL

$i ie:;;ind din nasullui sange ca veninul verde, s-a plinit zicerea Sfiintului: ,Daca dupa 40 de zile iti va ie:;;i sange din nas, sa dai sla­va lui Dumnezeu, cas-a auzit rugaciunea ta!" Insa nu sange, ci ve­nin verde a curs, gi aceasta s-a facut cu iconomie, ca sa nu banuiasca cineva ca s-a lovit singur :;;i i-a curs sange.

CAP71

intoarcerea lui Ehmalot din lume

Dupa ce s-a facut sanatos, Ehmalot a lasat coliba :;;i a plecat Ia La­vra ca sa se duca din munte. Iar trecand Lavra, s-a dus spre Cara-

' ' calu, avand cu sine §i pupne cuvinte ale Sfantului scrise. Insa popa Gherasim, negtiind ca a poruncit Sfantul Nil ca sa gada impreuna cu Ehmalot gi sa scrie toate cuvintele pe care i le-a poruncit, a ie§it din munte afara, din pricina celui mai sus zis tanar. Ca, dupa moartea staretului lui celui dintai, a ramas diadoh in locul staretului unul dintre dan:;;ii, care era mai inainte in calugarie, dupa regula schite-

247

Minunile, vedeniile §i cuvintele

ilor. ;')i acela, primind pe eel tanar, cauta sa goneasca pe popa Ghe­rasim, precum s-a §i facu t.

Pentru aceea Ehmalot se mutase !a alta parte. De atunci Sfilntul Nil nu i s-a mai. aratat, nici i-a mai vorbit. De aceea §i popa Ghera­sim s-a dus Ia lume singur deosebi, dar au i'ntampinat multe potriv­nice amandoi, !neat au fost siliti des-au in tors ina poi iara§i in mun­te. $i au §ezuti'mpreuna amandoi un an de zile, §i au scris toate cite am zis pana aici §i eate o sa zicem i'nainte, precum Ehmalot singur spunea, zicand a§a:

,Cand m-am in tors din lume pentru pricina ispitelor ce am i'ntam­pinat din neascultarea mea cea ditre Sfantul, can-am scris cuvintele lui dupa cum mi-a poruncit, m-am dus in Schitul Cavsocalivia, §i nu m-au primit parinfii, pentru pricinile pe care le aveau a supra mea. $i daca nu m-au primit, am plecat §i am trecut pe !a Lavra, §i mergand catre podullui Vigla, vad ca vine dupa mine Dionisie, §i heretisin­du-ma, rna i'ntreaba uncle rna due. $i eu i-am zis: !a Caracalu rna due. El rn-a i'ntrebat de ce nu am §ezutin Lavra. Eu i-am zis: nu pot sara­man acolo, pentru porunca Sfantului. El iara§i rn-a intrebat uncle am dormit asta noapte. $i i-am zis: Ia gradina. Deci mi-a spus §i el: «$i eu rna due Ia Caracalu, insa rna grabesc, ca sa rna in tore ina poi.»

$i eu l-am rugat sa spuna egumenului sa rna primeasca in chi­novia lor, §is-a fagaduit cava spune. $i eu, ramanand singur, mer­gand pe drum §i pogorand spre Vigla, uncle mult m-am stramtorat §i m-am intristat, am blestemat §i mi-am hulit viata mea, ticalosul, zici\nd i'ntru sine: ce sunt aceste necazuri pe care le patimesc? $i a tat rn-a i'nvarto§at satana, !neat, de a§ fi avut funie, rn-a§ fi spanzurat, ticalosul, intru desavilr§ita bucurie a diavolului. $i a§a, necajit, ur­cam Ia deal catre Agheasma Sfantului Athanasie. $i aceasta traista a mea a tat se ingreuiase din lucrarea satanei, !neat rna ostenisem prea mult. $i m-am deznadajduit, zicand: cum am sa-mi peh·ec rama§ita viefii mele, ticalosul? '

$i a§a tulburandu-ma, am ajuns Ia chio§c Ia Agheasma. $i atata lntunecandu-ma din tulburarea gandului meu, nici crucc nu mi-am facut Ia icoana Sfantului Athanasie. $i din multele pacate ale hulirii m-am deznadajduit, §i am scos sfoara traistei mele, §i o am petrecut pe deasupra grinzii chiO§CU!Ui, §i i-am facut ]at ca sa rna spanzur, ticalosul! $i luand-o in maini ca sa 0 pun de gat, indata rn-a ajuns

248

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocnlivitul

ajutorul Sfantului Nil, parintelui meu, ca am auzit glas zicand: «la­ta Ehmalot, vedeti pe Ehmalot!>> $i intorcandu-ma ditre glas, vad pe Macarie chidonianul', pe Paisie Mitileanul1;>i alt calugar mic necu­noscut, care veneau dinspre Provata. $i cum s-au apropiatde Biseri­ca Sfantului Athanasie, 9i-au facut cruce. $i unul dintre dan§ii, Pai­sie, a eantat troparul Sfantului: «De viata ta cea in trup ... >>, iar Ma­carie a zis condacul: «Jugullui Hristos ... >> $i eel necunoscut a facut Otpustul: «Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor no§tri, Doamne Ii­suse Hristoase, milue§te pe robii Tai! Amini>> $i pe urma au §ezut.

Ahmci rna intreaba Paisie: «Cand ai venit in Sfilntul Munte? $i uncle ai fost afara? ~i acum uncle te duci?>> ~i eu, de mult plans fi­ind cuprins, nu puteam sa le raspund. Imi zice Paisie: «Ce ai de plangi? Spune, a zis Macarie, spune, ce este pricina scarbei tale?>> $i eu le-arn povestit cate mi s-au in tam plat in calatoria marii §i pe us­cat, §i cum ca, daca am venit aici, nu rna primesc In schit. $i-mi zi­ce Paisie: <<Aceasta este scarba ta? Lini§te§te-te, ca te vei lmpaciui, numai sa pui inceput bun, fiindca cavsocalivifii te-au vazut fara de nici o nadejde §i s-au tulburat. Insa nu te duce nicaieri, ca iata, noi ne ducem Ia Cavsocalivi, fiindca am dat casa lui Macarie, §i sa ia sfilr§it pricina. De acolo mergem Ia Careia2

• Sa vii §i tu acolo, sa fa­cern oarece.>> Atunci a intrebat §i eel necunoscut de ce nu-l vor cav­socalivitii. Ce le-a facut? Raspuns-au ceilalji: «Nu le-a facut nimic, fara numai ca este sarac §i neputincios Ia trup, cu totul fara de bani §i necarturar. Pentru aceea nu-l primesc.>>

Zice Paisie: «Maine, cand le-o veni a treia bataie, atunci or sa cu­noasca ce este judecata lui Dumnezeu.>> A zis §i Macarie: «Au puti­ne de acele batai ne-au venit pana acum? $i putine rani am primit? Dar noi tot Ia aceleagi rautati ramanem, §i, In Joe sa aratam pocain­ta, noi inmultim rautatile, adica: a judeca, a osandi §i uraciunea.>> Zice Paisie: «Nebagarea de seama atrage urgia lui Dumnezeu spre

fiii neascultarii.» Zice §i eel necunoscut: «Noi, cum ne-am facut astazi, sun tern ca

vai de noi! Ca ne-am intunecat §i ne-am cufundat !ntru adancul pierzarii, §i nu cunoa§tem care este dulce §i care este amar, §i ni se pare mai buna calea pierzarii dedit calea mantuirii.

1 Locuitor din insula Creta. 'Capitala Sfantului Munte.

249

Minunile, vedeniile ,; cuvintele

Viata noastra era sane fie dulce, dar pentru lndaratnicia noastra patimim acestea. Se afla astazi muntele acesta in mare primejdie, din nebagarea de seama §i neindreptarea minfii noastre. Iar Dum­nezeu agteapta lntoarcerea §i lndreptarea noastra cape a niniviteni­lor. Si, de nu se vor pocai cei din muntele acesta, or sa pH\nga pie­trele gi copacii muntelui acestuia.»

A zis Macarie: <<Cu cuviinta este sane silim, sa nu vina lucrul pa­na acolo. Ca de va ajunge Ia starea aceasta, ce folos este?» Iar Paisie a zis: <<Acestea pe care le-ai spus bine este sa nu ajunga pilna aco­lo. Insa neindreptarea noash·a o sane aduca Ia aceasta stare. Nu ai auzit pentru lncuviintata manastire a neadormifilor §i de alte !au­date chinovii, care desavilrgit s-au prapadit?» A zis §i eel necunos­cut: <<Ce ziceti? Sa §titi cu adevarat ca, de se va pocai muntele aces­ta, Dumnezeu are sa-l slaveasca cu Darul §i cu lumina pravoslavi­ei, cand se vor izbavi cre§tinii din robia agarenilor. Iar de nu se vor podii, 0 sa fie lmbracamintea lor de rogojina §i cingatoarea lor de curpeni'.» Atunci a zis §i Ehmalot: <<Dacii o fi sa fie acestea aga cum ziceti, de ce rn-a trimis Sfantul Nil aici?» I-a raspuns Paisie gi i-a zis: <<Asculta! Nici Sfantul Nil, nici altcineva nu este vinovat Ia venirea ta aici, fara numai ca ai lasat cuvintele Sfantului neispravite, pen­tru aceea te-a trimis inapoi, ca sa Ie ispravegti. Si pana cand Ie vei ispravi, ia aminte sa nu dezlegi nimic, fara numai sambetele, dumi­nicile §i sarbiltorile, untdelemn; iar In celelalte zile linte. Sa nu in­drazne§ti sa mananci in viata ta fasole, bob §i naut, §i sa te silegti sa isprave§ti cuvintele Sfantului cele ce lipsesc. A Auzim ca carte§ti asupra Sfantului, cum ca te-am lntors Ina poi. Insa cilnd vei ispravi cele ramase, atunci du-te ori In patria ta, ori unde vei voi. Dar far a sa le isprave§ti nu egti iertat sa ted uci nica­ieri de Ia noi trei, care te canonisim acum.>> Atunci Ehmalot, au­zind acelea, a zis: <<Cum sa le tin eu minte de atata vreme de cand mi le-a zis, ca sale scriu?» Si zice Paisie: <<Eu o sa-ti dau aducerile aminte sa vina una cate una In pomenirea ta, ca lnceputul este: Ci­ne este acesta carele vine? Iar sfiir§itul o sa-l pui: Precum magnetul tra­ge pe fier, a§a §i Niisci'itoarea de Dumnezeu fine muntele acesta. Pilna aici sa pui sfilrgi tul.

1 Tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.

250

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

Te vad ca te stapanegti de manie draceasca, a cumplitei huliri, §i de necurata gi spurcata pofta, §i te-ai prefacut lntr-un vas n~cu­rat, ca te-ai stapanit de aceste urate doua patimi pana acum. Insa de acum sa fii nevinovat de acestea. Ia aminte cu scumpatate §i Ia aceasta: sa nu prime§ti de acum inainte vreo vedenie a noastra sau a Sfantului Nil, ca te va ingela satanal» Atunci a intrebat Ehmalot: <<Cine sunteti voi, ca sa gtiu?» Paisie i-a raspuns: <<Cine sun tern noi, nu este de n~voie sa §tii. Numai aceasta care 11;i zicem fa-o.

De acum sa paze§ti invataturile Sfi'mtului Nil, ca alta data n-os~ ne mai !ntalnim, nici vazut ca acum, nici In visul tau. Si de nu vel pazi poruncile Sfantului, nici In ceasul mortii tale n-o sa veni_:n s~re ajutorul tau. Iar de Ie vei pazi acestea toate, precu:n te-a mva!at Sfiintul, o sa venim impreuna Ia rasuflarea ta cea mat de pe urma a mortii tale. Iar de nu vei pazi, noi suntem nevinovati de pacatul tau, pentru neascultarea §i nesupunerea ta. (Aid se intelege ca Sfantul Nil nu era cu ace§ti trei aratati, precum mai lnainte a spus lui Ehma­Iot, ca nu o sa-l mai vada alta data.)

$i iara§i li zice Paisie: oriunde te vei duce, sa te supui Ia un preot §i sate sfatuie§ti Ia faptele cele bune, ;;i fiira de sfatul lui nimic sa nu faci, §i fara de rucodelie nici lntr-o zi sa nu ramai, nici sa gezi fara ~e Iucru. $i sa lucrezi lmpreuna Cll rucodelia §i rugaciunea. Rucodel!a sa o dai voios §i mai ieftin, §i nu cu cagtig mult.

Hrana ta §i imbracamintea sa fie tot saracacioase. Vin desavar~;>it sa nu bei. De femei ~;>i de cei fara de barba departeaza-te ca de ~;>arpe §i nu umbla nestatornic, ci gezi intr-un loc, §i nu supara pe cineva pentru hrana vietii tale. Cas-a fagaduit Sfantul ca sa aiba grija ta. Sa te paze§ti sa nu ~umperi rucodelie, crud §i engolpioane, ca sa dai pe Ia prietenii §i rudeniile tale, pentru prieteguguri viclene. Depar~ teaza-te de !a aceasta faradelege. Oriunde vei fi, sa nu te amage§tl cu pricinile locului: sa nu vorbe§ti !ntru ascuns cu cineva, ci sa faci toate cele bune pentru mantuirea sufletului tau. Nu judeca pe ni­meni, ca sa nu faci §i tu cele asemenea. $i cuvintele Sfiintului sa nu Ie amesteci, ca pe cele dintai, ci sa fie curate cele de acum lnainte.

Ca scopul Sfantului este sa va aduca Ia cuno§tinta, ca ap ratacit desaviir§it. $i cei mai multi dintre oameni nu §tiu ce sunt judecafile

lui Dumnezeu.»

251

Miuunile, vedeniile ?i cuvintele

Atunci a zis Ehmalot: «Oare §i din acestea care scriu trebuie sa aleg ceva?>> Cel necunoscut a raspuns: <<Nu. Ci sale pui de rand.» El iar a zis: «De unde sale tin minte pe acestea, ca sale scriu pe rand?» Atunci i-a dat trei conuri de chiparis', zicandu-i: «Mananci acestea ca sa se departeze dracii cei necurap §i ai hulirii de Ia tine §i sa-ti aduci aminte de cuvintele Sfantului, unul cate unul, fara de uitar~, pana le vei scrie pe toate deplin. Dar sa le scrii cu cuvinte simple, ca sale 1nteleaga top. ;>i cand le vei ispravi, du-te unde vrei, numai ca sa faci cu sfatuire lucrurile, §i gandurile min pi tale sa le marturi­Se§ti, ~a .sa ai rugaciunile parinplor, §i Maica Domnului sa-ti lndrep­teze plcioarele tale pe calea pacii.>>

Iar eu (zice Ehmalot) am luat conurile cele de chiparis din mana lui Paisie, care Ia privire se vedeau aga: Ia gust eel dintai era salciu iar eel de-al doilea avea gustul ca smochina, §i a! treilea era amar c~ pelinul. $i !ndata cum le-arn mancat am tu§it, §i mi s-a tulburat ini­ma, §i a !nceput a-mi ie§i din gura, din nas, din urechi §i din ochi sange negru, §i am zis ciitre dangii: buna este aceasta acum, care mi-ati facut? $i s-a apropiat eel necunoscut, §i cum rn-a vazut, rn-a lovit in spate §i lndata s-a schimbat sangele §i a curs fO§U. Iar Ma­carie mi-a zis: «Du-te de te spala!>> $i eu m-am dus Ia Agheasma §i m-am spalat, §i m-am U§urat mult. $i lntorcandu-ma, nu am mai vazut pe nimeni. $i am plecat !n drumul meu spre Caracalu. Dupa aceasta am gasit o chilie lini§tita, §i §ezand 1ntr-1nsa, am scris §i ce­lelalte cuvinte ale Sfantului, dupa cum mi-a poruncit".

Acestea sunt pe rand, precum urmeaza:

CAP72

Cuvintele Sfantului pe rand

fntrebare: -Care sunt monahii vremii de acum? -Cine este acesta care vine? Adica cine sunt monahii din vea-

cul acesta de acum, care s-au aratat In Sfantul Muntele acesta al Athonului?

1 S~u chiparos- arbore ra§inos conifer cu frunze persistente §i cu Iemnul rezis­tent §I parfumat; din gr. kiparissi.

252

Preacuviosului piiriutelui uostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul

Raspuns: Acegtia sunt cei de seara de Ia Vecernie, care lucreaza stricacioa­

sa cale a vietii monahice§ti. Adica cei de la al optulea veac, monahii cei de pe urma, care strica roadele vietuirii monahice§ti. Ca veacul de§artei vietuiri §i randuiala monahicegtii a§ezari se des part !n trei: in dimineata, amiaza-zi §i seara. Ca cei de dimineata se aseamana cu flacara. Cei de amiaza-zi, cu carbunii cei aprin§i. Iar cei de seara se aseamana cu spuza cea amestecata cu cenu§a, care ramane de Ia

carbunii cei aprin§i. $i iara§i: cei de dimineata se aseamana cu A: !ntaia litera. $i cei de

amiaza-zi cu M §i cu N. Iar cei de seara, cu F §i H. $i cei de Ia sfar­§it, cu psi: ¢ §i omega: w. Ca parinpi cei vechi, in anii marelui Con­stantin, precum Antonie, Pahomie, Pavel Tebeul §i Petru Athonitul tineau flacara credintei, fiind desavar§iti In fa pte bune. $i se asema­nau cu alfa §i vita, adica cu: A §i V.

Iar dupa dangii, In anii !mparatilor Iustinian §i Eraclie, cei din chinovii, precum Eftimie, Savva, Theodosie §i al}ii, se asemanau cu cei de amiaza-zi, tiind fierbinteala jaraticului. $i cei de seara, ai vre­mii de acum, tin spuza cea ramasa din jaratic.

Ca cei de amiaza-zi se aseamana cuM §iN, iar cei de seara ai vre-

mii de acum cu F §i H. Vii lntreb, parinplor, pe to}i, ieromonahi gi monahi: cand se va

stinge §i fierbinteala spuzei cea amestecata cu cenuga, atunci ceo sa fie Ia cenuga aceea? Fiindca !n fierbinteala cenu§ei vii aflati astazi §i vii nevoiti ca sa o raciti desavargit cu lenevirea §i cu defaimarea vie­pi monahicegti. Vai de cei de seara monahi ai vremii de acum! $ivai de toti cre§tinii ai jaraticului iadului! Vai de ai credin}ei cregtine§ti! Vai §i amar, in cele mai de pe urma vremi ai vremii lui psi §i omega, care or sa aiba necazul necazurilor! $i in vremea serii, adica cele mai de pe urma ale lui Antihrist.

Cine este acesta care vine? Ace§tia sunt monahii cei de seara, ai vremii de acum, lucratori ai vietii monahice§ti cu lenevire §i cu de­faimare. Iar dupa ace9tia o sa vina §i sfar§itul agarenilor cei mai de­pre urma, ai iernii celei mari, ca atunci 0 sa fie mare scarba gi stram­toare in lume. ;>i o sa se adune aceia, pupna fierbinteala din cenuga,

care au mai ramas.

253

Minunile, vedeniile 9i cuvintele

Si atunci o sa se faca o adunare (sobor) ca sa ~ada pe douaspre­zece scaune. Adica dupa pierzarea agarenilor o sa se faca a! optulea sobor, ~i acesta o sa aleaga fierbinteala din cenu~a cea rece, adica pe cei cu evlavie ~i nevoitori o sa-i aiba Ia mare cinste. Iar raceala, adi­ca pe cei fara de evlavie §i defaimatori ai viepi monahice~ti, o sa-i arunce in Joe netrebnic.

Cine este acesta care vine? Acesta este eel din vremea de acum, adica ca!ugarii cei de 'indeseara1 de !a sfi\r§it. Vai ~i amar! Si iar vai! Ca o sa semene satana zi\zanii In launtrul vietii monahice§ti ~i or sa se faca nesimtitori. Ca de~i acum toti au scazut din petrecerea mo­nahice§tii vietuiri, insa cei inserap, dupa vremea de acum, atata or sa scada din calea cea dreapta a mantuirii §i or sa se dea in calea pierzarii, !neat sa nu se mai simta desavi\r§it ce este viata monahi­ceasca, nici ce e lucrarea ei, §i or sa aiba diadoh pe Mam~na mona­hii cei nesimtitori §i prapaditi sufletegte gi trupe§te.

Bucurie §i veselie mare or sa fie !a cei ce lucreaza faptele cele bu­ne fara de cartire §i cu multumire. Iar vai de cei defaimatori §i in­curcati cu grija multor cuprinsuri §i cu tulburarea averilor celor tru­pe§ti, a mancarurilor de multe feluri §i a hainelor! Iar armele mona­hice§tii vietuiri sunt acestea: neingrijirea, neagoniseala, blandetea, bunatatea, intreaga intelepciune §i smerenia. Si fericip care lucrea­za acestea!

Fiindca cei defaimatori se intuneca cu 'intunericul de~ertaciunii, §i 'intru intuneric umbla, §i nu pot sa vada lumina cea adevarata a pocaintei, care straluce§te in lume, cu mila Iubitorului de oameni Dumnezeu.

Pentru ca, degi s-au deosebit de lumenii din lume, dar ei se in­deletnicesc mai mult deci\t lumenii !a cele degarte. Vai de di\n§ii §i de cei ce lucreaza faptele cele rele §i nu se pocaiesc! Ci din lucrarea draceasca pricinuiesc §i zic: aceasta nu este nimic, §i alta asemenea, §i cealalta mai asemenea. Si ci\te putin vin la cea desavi\rgitiF intu­necare. Si de acolo cad in slava de§arta, a intampinarii, dupa obice­iul veacului acestuia, §i se lndeletnicesc numai !a lucrurile cele ne­folositoare, adica la sadirea viilor §i a maslinilor, !a inmultirea stu-

' De Ia apusul monahismului. 2Deplina.

254

Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul

pilor, §i la zidirea arsanalelor1, ;;i Ia facerea mrejelor, §i Ia zidirea ca­

selor cu doua §i cu trei rand uri, §i alte nefolositoare lucruri. 0, ticalo§ilor monahi! Pentru cine va osteniti a tat? Va nevoiti pen­

tru trupul acesta, care mai pe urma o sa fie mi\ncare viermilor, iar pentru sufletul eel fara de moarte nici o grija nu aveti.

0, de impietrirea ~i nesim}irea voastra! Din afara va aratati ca oi­le, iar pe dinlauntru sunte}i lupi rapitori. Va imbracati cu haine bu­ne, §i va impodobiti capul ~i barba, ~i aratati sfintenie fatarnica, dar Ia infricogatul judet eel nefatarnic cumplit o sa fiti mustrati de §ti­inta voastra. Si atunci o sa cunoa§teti ca sunteti osi\nditi §i vinova}i pentru faptele ce a}i facut. Ca dupa mustrarea §tiintei cea de acum, de aici, cu adevarat 0 sa va osanditi acolo fara cuvant de 'indreptare de Ia Dreptul Judecator, In Ziua Judecatii celei nemitarnice. 0, ln­frico~at lucru!!!

Cei ce nu cunosc fatarnicia voastra va lauda §i va numesc sfin­}i, purtatori de semne §i purtatori de Dumnezeu. Iar dupa adevar sunteti lupi imbracap in piei de oi ~i §erpi purtatori de moarte. Ca sa cada cineva in pacat, nu este de mirare ca a cazut. Iar sa ramana intr-insul §i sa nu se pocaiasca, acesta este pacat nepocait §i mare §i neiertat. Mai vartos cava striga Biserica neincetat, ca §i cu o tri\mbi~ ta, pentru mantuirea pacato§ilor, ca Dumnezeu a§a voie§te, ca toti sa se mantuiasca §i intru cuno§tinta adevarului sa vina. Dar 'insa §i oamenii trebuie sa se sileasca !a cele bune, ~i atunci Dumnezeu este gata sale ajute pentru mantuirea lor. Ci\nd se vor marturisi cu ama­nuntul, pentru toate, cuprinzator, cu duh zdrobit ~i cu inima infran­ta §i smerita, atunci Dumnezeu ii va cura}i §i 'ii va a§eza nepacato§i, fara numai de aid inainte sa nu mai pacatuiasca.

Cad cuvantul ascultarii izbave§te pe om de toata primejdia §i in­conjurarea. Ca eel ce voie§te sa se mi\ntuiasca se cuvine sa-§i urasca pantecele sau, ~i sa-l stramtoreze cu postul, §i sa urasca §i materia lumii. Cel ce voie~te fecioria sa fuga de vorba de§arta §i de a judeca. Ca fiecare cuvant de§ert aduce stricaciune sufletului ~i osanda.

Viata veselitoare este sufletul defiiimat, iar rea patimire ~i aspra viata este ci\nd este sufletul veselitor. Nedreptatea uraciune este Ia

1 Mic port sau debarcader de care dispun manastirile -?i schiturile athonite, cu chilii, magazii ~i chei de ancorare pentru vasele de mic tonaj.

255

Mimmile, vedeniile $i cuvintele

Durnnezeu. Asernenea §i iubirea de avere se nurnegte neternere de Durnnezeu. Cici calea nedreptatii aduce stricaciune locuintei, cit eel ce iube§te nedreptatea, ura§te sufletul situ, precum zice Scriptura.

Oh §i vai! 0, parintilor! Stramtorati-va §i nu vii !ntindeti mult !n laturi. Ca largimea §i !ntinderea trupului aduc rnulta raceala sufle­tului. Iar cat va fi trupul strans, a tat se !nfierbanta §i se !ncalze§te. ;li pentru ca sa !ntelegeti rnai bine, luati pilda de la dobitoace §i de !a pasarile cerului: le-ati vazut pe acestea vreodata sa doarrna cu ra§­chirare1? $i sa !ntinda aripile, picioarele §i capul? Ci dorm cu atata !ntelepicune, !neat se ad una pe sine gi se strang, ca sa se incalzeasca §i sa nu raceasca.

Daca aceste necuvantatoare dobitoace au atata !ntelepciune §i !u­are-arninte, dar noi, oarnenii cei cuvantatori, cat trebuie sa a vern? In­sa astazi a covar§it ne!ntelegerea lor pe firea cea necuvantatoare, au !ntors fata lor spre cele parnante§ti §i §i-au pironit cugetul lor, cu to­tul, intru cele vremelnice cinstiri ale lurnii, §i nu se sirnt deloc ca se afla In acest Sfant Munte, care este nurnit curfile Domnului, !ntru care trebuie sa se veseleasca inirna voastra, precum scrie: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: In curfile Domnului sa intri'im! Veselitu-mi-s-a duhul, fmpreuni'i mi s-a bucurat §i inima! Intru care trebuie sa salte §i sa seve­seleasca inirna voastra intru odihna Nascatoarei de Durnnezeu.

Iar voi ati intors duhul vostru cu totul!rnpotriva, pentru nernul­tumirea vdastra. $i pentru aceasta nemultumire a voastra inima voastra s-a prefikut in piatra, din invarto§area voastra, §i nu sim­titi ca va aflati in curtile Domnului §i sub acoperarnantul Maicii lui Durnnezeu.

Parintii cei vechi se purtau cu pace, iar voi, in ziua de astazi, cu tulburare §i cu sminteli. Pentru aceea zic: Cine este acesta care vine? Acesta este eel de seara defaimator nepocait. $i vai de cei de seara nepocaiti! incetati va zic, o, parintilor, ca sa nu va gaseasdi razvrati­ta cale a pierzarii! Iar de nu veti hotar! sa incetati de Ia rautate, §i fi­indca !mpotriva vie{ii monahice§ti §i a chernarii acesteia va purta{i, iata ca trarnbita striga cu mare glas, zicand: Sculati-va! Scula{i-va din sornnul pacatului §i nu mai urnblati 'in caile pierzarii! Face{i rna­car acum incetare r~uta{ilor §i nu va !n§elati ca ~i cum face{i ceva!

1 Cu membrele 1ntinse 1n Ulturi, desfacute larg.

256

Preacuviosului p?irintelui nostru Nil Izvorfitorul de A1i1~ Cavsocalivitul

Ca lucrarca voastra va vade§tC ca ati rata cit din calea adevarului pocaintei §i urnblati pe calea ratacirii, de Ia care, de nu va veti in­toarce degraba, 0 sa veniti intru desavar§ita prapadire §i pierza;e. Insa iara§i va zic, ca eel trirnis de Ia Durnnezeu pentru aceasta: In­toarceti-va! !ntoarce{i-va inapoi cu totii 9i aratati adevarata pocain­ta, §i rnai adevarata frateasca dragoste, §i §tiinta curata catre Doam­na noastra Nascatoarea de Durnnezeu, ca sa rnijloceasca catre Fiul ei. $i Stapanul nostru poate sa-;>i !ntoarca urgia, pe care a pornit-o cu dreptate asupra voastra, pentru pacatele voastre.

Iar de veti rarnane tot intru faptele voastre cele rele §i tot !ntru acestea cugetand, sa §titi ca se va mania asupra voastra Maica lui Durnnezeu §i o sa ridice rnijlocirea de Ia Fiul ei. $i atunci Fiul ei §i Durnnezeul nostru o sa faca cum va socoti cu dreptate, ca un Drept Judecator, precum §i voi irnpotriva faceti faptele catre dansul. ;li atunci 0 sa va teme\i CU i'nfricO§are.

Insa voi tot nu o sa va pocaiti, ca ni§te !mpietri{i Ia inirna ce sun­teti, ca frica va trece ca visul, iar voi 0 sa rarnaneti intru ce]e obi§nU­it~ rautatii, pe care sale spuna cineva ru§ine este, dupa Apostolul §i precurn zice Dumnezeiescul David: Trimis-au semne §i minuni in mij­locul ti'iu, Egipte! A§a o sa se faca §i Ia voi in rnuntele acesta.

Pentru aceea, o, parintilor, !ntoarceti-va !napoi §i pocaiti-va cu ad eva rata pocainta, ca mai !nainte ati ascutit robia rnaniei lui Dum­nezeu asupra grumazului vostru, §i iata, a ajuns asupra voastra. (Acestea s-au zis pentru razrnerita care a patimit-o muntele Ia anul 1821.) Inca §i dupa aceasta se zice catre cei nepocaiti: Ci'i mana Dom­nului este inalti'i, slit cu sabia goali'i a ri'ispli'itirii. Precurn §i zicerile gra­itorilor de Durnnezeu Proroci, atunci, catre iudei !n Ierusalirn, i-au dojenit. Ci §i pana astazi, §i pana in sfar§it, nu vor tacea, dojenind pe cei ce fac faradelege §i pacatuiesc, ca sane ternem.

Pentru aceea va rog eu, fiu din punere a! lui Durnnezeu (zice Sfiintul Nil): urmati ninivitenilor §i i'rnblanziti pe Durnnezeu, ca sa nu va ajunga degraba mania Lui. ;li atunci o sa pierdeti toate, §i pe cele trupe§ti odihne, ;;i pe putina luare-aminte ceo mai aveti pentru rnantuirea voastra. Ca a cum mai aveti putina indeletnicire Ia cano­nul §i pravila voastra, iar cand va veni razrnerita o sa le lasati toate nelucratoare §i sa slujiti barbarilor. A cum dati putina milostenie, iar atunci nirnic. Acurn putina §i mica dragoste tot mai aveti !ntre voi,

257

Minunile, vedeniile §i cuvintele

:;;i putina pocainta, iar atunci toate lmpotriva veti avea, adica diho­nii, vanzari, osandiri, clevetiri :;;i altele veti avea lntre voi.

A cum putinii lndeletnicire aveti lntru lini~te, ~i unii vii lndeletniciti :;;i Ia rugaciunea mintii. Iar atunci o sa aveti mare nestatornicie, din pricina multor griji ale voastre. Atunci vai ~i amar Ia cei de seara!

Ca oamenii vremii aceleia or sa a~eze desavar:;;ita urata lmpotri­vire :;;i nelnfrumusetare a vietii monahice§ti. ;Ji or sa aiba povatui­tori §i dasciili dupa poftele §i relele lor voiri. Insa vai daca se va stin­ge :;>i aceasta putinii caldura a cenu§ii, care se mai afla astazi! Ca vai de cei de seara ~i mai de pe urma monahi!

CAP73

Pentru chiliile din Kerasia §i schiteii de la trei schituri

Acum cu putin mai nainte, In vremile noastre (zice Sfantul), se Iinigteau parintii la chilii, In Kerasia, :;;i Dumnezeu le da atata bla­goslovenie de roade Ia un astfel de loc, !neat se hraneau aceste trei schituri, Sfanta Ana, Sfanta Treime (Cavsocalivi) ~i Sfantul Vasile, de Ia ace§ti kerasioti, din Dumnezeiasca Pronie. Ca vazand Dumne­zeu darea lor Ia ace:;;ti schitei :;;i fiindcii nu se leneveau nici despre cele calugare:;;ti datorii, le binecuvanta lucrurile mainilor lor §i os­tenelile §i le lnmultea roadele lor, !neat Ie dadeau In dar. Ca veneau schiteii vineri seara, cu tolbele lor, :;;i luau legume, vin §i untdelemn. ;Ji se duceau de se Iini:;;teau. Iar cei dupa acegtia au facut pogora­mant, :;;i au defaimat pustniceasca gi cea fara de grija via}a, §i au ln­ceput sa slujeasca pantecelui, nemultumindu-se cu vinul §i cu unt­delemnul kerasiotilor, pe care Ie primeau In dar, pricinuind ca sunt fara de putere, precum gi evreii carteau pentru Mana. ;Ji cercand In toate partile, s-au ln:;;tiintat ca vinul §i untdelemnul cele din Ostro­vul Mililin §i din Chidonia sunt mai bune, mai grase ~i mai tari. Ca gi cum ar fi vrut sa se lnsoare, sa se lmputerniceze cu acestea.

;Ji ziceau lntre dan:;;ii, spunand unii altora pentru acestea: ,Parinti­lor! Numai lntru auz le aveti pe acestea, lnsa candle veti cerca, atunci o sa cunoa~teti gustul lor." Iar ceilalti raspundeau: ,Cu adevarat ace­la este vin bun, gi oricine va bea, i se roge:;;te fata!", nesocotind, lipsi­tii de minte :;;i lmpietritii, paguba trupului :;;i a sufletului moarte. Ca

258

Preacuviosului piirintelui nastru Nil Izvorfitarul de Mil; Cavsocnlivitul

ziceau ca oricine va manca din untdelemnul acesta se lngraga, :;;i cu lesnire sfarama pietrele. 0, de nebunia :;;i nemultumirea lor!

Altii iarii§i ziceau nebunegte: ,Sa se prapadeascii de acum lnainte vinul :;;i untdelemnul kerasiotilor, cii am cercat cata deosebire are. ;Ji iata ca acum a venit un caic cu vin din Ostrov. Sa mergem sa-l cer­ciim!" ;Ji cercand, le-au placut vinul §i untdelemnul. ;Ji cumparand, au poruncit sale mai aduca tot de acelea, ca le-au placut parintilor. ;Ji dacii au, sa Ie aduca §i burdu§e' de carat Ia colibe. Iar corabierul s-a filgaduit sa Ie aduca orice vor voi.

;Ji In putina vreme a venit caicul, aducand de toate ce li porun­cisera, pentru cagtigul lui. Iar parintii, gatind vasele lor ce aveau, le-au umplut §i Inca au prisosit, neavand Joe unde sa mai puna. Pe urma au intrat In grija ca sa gaseascii butoaie §i chiupuri. 0, ticalo­§ie! Alergau din manastire In manastire §i din chilie In chilie, ca sa gaseasca. ;Ji gatind vasele, au cumparat fiecare de prisosit.

Dupa aceasta, au auzit :;;i alti corabieri caIn Sfantul Munte se vin­de vinul §i untdelemnul cu pret §i au lnceput §i ei a aduce. Iar post­nidi §i schiteii au lnmul}it vasele §i s-au dat mai mult Ia rucodea, §i au lndoit pretul, ca sa aiba sa cumpere cu lndestulare. ;Ji s-au me§­te:;;ugit sa facii buti §i burie2

• 0, de degarta voastra cugetare, de ro­birea pantecelui, de striciiciunea, de paguba 9i de nesimtirea schi­teitilor §i postnicilor! Daca se mai cuvine a-i numi cineva pe ace§tia postnici §i schitei, cares-au facut iubitori de avu}ii. Ah, rautate, cum te-ai salagluit lntr-lngii! 0, raule satano, cum i-ai amagit §i i-ai In tors la voile tale! 0, Doamne Iisuse Hristoase a! meu, cum au Iasat jugul Tau eel U§Or §i au ridicat pe eel greu :;;i netrebnic! Milostiv fii, Doam­ne, §i nu Iasa zidirea Ta sa se prapadeascii pana In sfar:;;it!

;Ji daca au facut tot felul de vase, le-au umplut, puindu-Ie In be­ciuri §i pazindu-le pentru mai multa vreme. Dupa aceea au facut §i ham,bare pentru grau :;;i au invistierit mai presus decat trebuin­ta lor. In urma au adaos a face §i alte vase pentru branza ~i pentru icre, pentru morun :;;i alt pe:;;te gras, ~i i:ndulciri de bucate. Mandind §i band cu i:mbel:;;ugare, §i-au lngra~at trupurile lor, s-au schimbat fe}ele lor :;;i ~i-au pierdut desavar:;;it postniceasca lnfati§are. S-au fa­cut ca ni~te dobitoace de junghiere, pe care le junghie In casapie, :;;i

1 Burdufuri. 'Butoia~e cu capacitatea de aprox. 125 litri.

259

Minunile, vedeniile §i cuvintele

nu primesc deloc invatatura, tidilogii, de Ia nimeni, nalucindu-se ca numai ei sunt intelepti gi pricepu\i, ~i nu altcineva.

Ah, amagitilor parinti! Cum nu cunoa§te\i ca v-ati in§elat? Aces­te dumnezeie§ti cuvinte vi se pare ca sunt n'isuri gi glume, §i le bat­jocoriti cat sunteti intr-aceasta lume. Dar cand va veni hotararea mortii, !a Judecata lui Dumnezeu o sa va aduceti aminte de cuvin­tele acestea gi 0 sa suspinati din suflet, tanguindu-va, gi 0 sa va cai\i fara de nici un folos ca le-ati defaimat.

0, ticalogilor! Va socotiti pe sine ca sunte\i desavar§i\i intru ne­vointa, 9i macar urma de nevointa nu aveti, §i nici cunoa§te\i ce es­te nevoin}a. Ci a§a v-ati agezat, fara roada, invarto§ati Ia inima §i cugetatori de cele de§arte. Insa cand va veni ceasul mortii, atunci o sa cunoa§te\i ca v-ati amagit 9i nu ati vie}uit precum se cadea. Ca pocainta cea dupa moarte nu va folosi nimic, fiindca ati defaimat dumnezeie§tile invataturi §i pildele atator cuvio§i parinti, care s-au nevoit cu atata pustnicie §i neagoniseala, iar voi ati trait cu atata odihna, cu multe feluri de bucate §i cu gingagime. $i in loc sa lasati pilda buna Ia urma§ii vogtri, ati aratat dimpotriva, atata neevlavie gi impietrire, gi ati negutatorit in de§ert mantuirea voastra, batjoco­rind pe Dumnezeu.

Pentru aceea, acum ~i Dumnezeu a ridicat mila Sa §i binecuvanta­rea de Ia dan§ii, ~i in ceasul mor(:ii nu-i va milui, nici Se va milostivi spre calcatorii dumnezeiegtilor Lui porunci, ci or sa mugeasca cabo­ii gi ca dobitoacele Ia junghiere, cand le junghie 9i le taie buca\i.

Asemenea va fi §i pacatogilor care nu au aratat adevarata pocain­ta pana Ia sfar§it, ci'i viind moartea intru adancurile iadului, atunci unde or sa ramana cele adunate? Caci numai la acestea §i-au chel­tuit toti anii vietii lor, dar acestea nu or sale ajute lor nimic, ca cele . . ce sunt degarte §i netrebnice.

CAP74

Cine sunt acer;tia care vin?

Ace~tia sunt cei de seara ai acestei vremi, monahii, lucratorii stri­cacioasei cai a monahice§tii vie}uiri. Cum s-au facut astazi monahii §i mai vartos schitiotii: lenegi §i indaratnici! Au ratacit, cazand din

260

l'reacuviosului piirintelui nostm Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocnlivitul

infranare §i din post. $i intreaba, din cele biserice§ti mancand §i ve­selindu-se, necunoscatorii, schimbiindu-§i fetele. Catre care se cuvic ne sa le zica cineva. 0, adanc nemasurat a! nesimtirii lor! 0, inlUti­me prea multa a slavei de§arte a lor! 0, noian netrecut al pierzarii!

Unde sunt acum cei de trei ori fericiti, Dumnezeie§tii Parin\i lu­minatori, care se slujeau cu vase de Jut §i cu tivgi §i purtau haine saracacioase de lana? Iar astazi uneltesc lmbracaminti subtiri, ale celor fara de Dumnezeu Iatini. Se slujesc cu vase de sticla nalucitoa­re §i cu multa cheltuiala, asemenea cu ale neamurilm~ iar nu cu ale cre§tinilor celor evlavio§L

Ah! Ah! $i iar ah! 0, nemultumire! 0, impietrire! Cum nu sim­titi pe care cale umblati, defi:iimand locul §i pildele Dumnezeie§tilor Parinti §i urmand voilor voastre?

Veniti dar acum sa impreunam viata voastra cea de astazi cu a celor vechi parinti, daca seamana cu a lor. Sa rugam pe marele An­tonie, incepatorul monahilor, sa vedem de seamana vreo fa pta a lui cu calugaria vremii de acum. Sa vie ;;i Dumnezeiescul Petru, care in muntele acesta a pustnicit, daca seamana lini§tea lui gi postniceasca petrecere cu cei de astazi linigtitori, §i sa vedem cata deosebire are.

Pentru aceea :;;i Dumnezeu a departat binecuvantarea Sa de Ia voi. $i ca ni:;;te nebuni umblati pe o cale intunecata a pierzarii, care va duce In fundul iadului. De aceea or sa va vina neincetat ispite :;;i mari necazuri, pe uscat §i pe mare, :;;i o sa va lipsi\i de tot binele tru­pesc :;;i sufletesc.

Sa poftim :;;i pe cei doi de un nume Macarii: Egipteanul :;;i Ale­xandrinul, sane arate chiliile lor, cu cele trebuincioase ale trupului: posmagul eel uscat, care era pus intr-un vas stramt, in care nu inca­pea mana sa scoata mai mult cand 1! silea nevoia, §i apa ce mirosea In urcior, §i putina faina. $i sa vedem de seamana cu cele doua §i cu trei rand uri palaturi, ale celor de acum schitei, care sunt lucrate in strung §i invistierite cu multe feluri de mancaruri §i bauturi :;;i cu schimbari de impodobiri, de agternuturi, perini :;;i feluri de acopera­manturi moi gi de mare pret.

Vino §i tu, Dumnezeiescule Maxime Athonitule, floarea cavsoca­livitilor, §i adu auritele tale stalpari, cele dumnezeie§te lucrate, ale nevointelor tale, sa vedem: seamana cu nevointele acestor de astazi . .

261

Mhzunile, vedeniile $i cuvintele

monahi? 0, preacuviogilor Parinti! Cum v-ati afundat intru adancul nesimtirii §i nu cunoa§teti ce va sa zica lucrarea monahice§tii vietu­iri §i schiteiasca petrecere! $i calatoriti numai intru intuneric, §i ati cufundat §tiinta voastra intru nalucitoarea inaltime a slavei degarte. $i va naluciti ca sunteti in pustie §i ca faceti oarece.

Vino §i tu, parinte Moisi Etiopianule, §i adu razboiul cu care te-ai luptat §i cu care chip te-ai razboit pana Ia moarte, §i tare improti­vindu-te cu armele monahice§tii vietuiri! Ca eel ce birue§te, acela se ferice§te.

Parintii cei de demult numai o grija aveau: sa se a§eze toti cu to­tulintru neagoniseala. $i toata nevointa lor era cum sa agoniseasca lucrarea rugaciunii celei de gand, adica rugaciunea mintii cea ini­melnica1. Iar astazi toata grija §i nevointa monahilor este cum sa in­vistiereasca, §i sa sature nesaturata iubire de avutii, §i cum sa do­bandeasca cele odihnitoare ale trupului §i placute lumii. Sa dobiln­deasca chilii lucrate In strung, §i mai bine sa zic palate. Sa sadeasca raiuri cu feluri de pomi mirositori §i preafrumo§i §i gradini cu feluri de verdeturi gi cu florarii, ca neamurile.

$i oare cu atatea agoniseli poate cineva sa se umileasca, sa verse lacrimi gi sa-§i aduca aminte de Dumnezeu? Nicidecum §i cu ade­varat niciodata! $i daca voi nu va aduceti aminte de Dumnezeu, cum sa-$i aduca aminte Dumnezeu de voi? Pentru aceea, parintii cei mai dinainte aveau bogatie nejefuita pe neagoniseala §i erau slo­bozi de tulburarile lumii. $i-§i aveau toata nadejdea §i credinta catre Dumnezeu suflete§te §i trupe§te. $i s-au rapit §i s-au agezat in ceata Cuvio§ilor, lntru odihna cea ve§nica.

Iar monahii cei de astazi, pentru multa ca§tigare a averilor, or sa se rapeasca trupe§te de catre cei fara de Dumnezeu talhari, cu toate averile lor. Iar suflete§te se vor rapi de cei din vazduh vame§i, §i se vor tine spre viitoarea urgie, §i vor ramane ostenelile lor in zadar, ca ale cartitei care scoate din pamant muguroaiele, §i raman in za­dar pe pamant.

$i iara§i intreb: Cine este care vine? Ace§tia sunt lucratorii vremii de acum, defaimatori ai monahice§tii vieti. Ca postnicii cei vechi fu­geau de milostenie, §i nu primeau nicidecum osteneli straine, §i se

1 Rugikiunea isihasta, In care min tease une~te cu inima.

262

Prencuviosului piiriutelui uostru Nillzvordtorul de Mir, Cnvsocalivitul

ascundeau in munti §i in pe§teri, ca sa nu-i gaseasca cei milostivi sa-i supere, §i sa-§i piarda lini§tea pentru dan§ii, §i sa se pagubeasca de rugaciunea mintii, de umilinta §i de paza mintii. Ca precum zea­ma lamaii strica vopselele, a§a gi primirea milosteniei celei de priso­sit prapade§te lucrarea ff~ptelor bune ale monahului §i il agaza pus­tiu de toata lucrarea lui. Insa in ziua de astazi schiteii §i toti monahii alearga sa gaseasca milostenia, cu toate ca ea fuge. $i pentru dansa au pierdut gustul postniciei, dimpreuna cu rugaciunea mintii.

Fiindca milostenia cea de prisosit arunca pe monah in feluri de ispite suflete§ti §i trupe§ti: face pe lini§titori iubitori de averi, a§a­za viata monahului netrebnica §i-1 pogoara intru cele mai de jos ale iadului, §i surpa min tea socotitorului linigtitor, cat era intraripat cu dumnezeiasca dragoste §i unit cu Dumnezeu prin rugaciunea min­tii, gi a§a se impotrivegte mantuirii lui. $i, in sfargit, lucrurile cele de prisos peste trebuinta pogoarii pe monah in ve§nica munca, precum a patimit un imbunatatit monah, cum se vede mai jos:

CAP75

Pentru un monah nevoitor ce lua milostenie

Un monah nevoitor !a lucrarea faptelor bune, din tinerete doban­dind multe fa pte bune, din necuno§tinta lui nu se hranea din oste­nelile lui, nici dadea §i el altor monahi, dupa datoria monahiceasca. Ca, dupa Apostolul, nu numai sa luam, ca zice: Mai fericit este eel ce dii dedit eel ce ia.

Iar acesta, nepriceputul, primea de la tot omul eel ce ii da. $i ciind i-a sosit despartirea de trup, urciindu-se sufletul prin vamile vaz­duhului, iata di au venit aceia care ii dadeau milostenie, zicandu-i: ,Parinte, parinte! Ajuta-ne noua acum, precum §i noi ti-am ajutat Ia nevoile tale ciind traiai!" $i atunci i-a zis ingerul povatuitorullui: ,Ce striga ace~tia catre tine?" El a zis: ,Fiindca mi-au ajutat Ia nevo­ile trupului, acum cer rasplatirea milosteniei lor." A zis ingerul ca­tre dansul: ,Cu adevarat, dator e~ti ~i tu sale ajuti lor, precum ~i ei te-au miluit!"

El a raspuns: ,Acum nu am nimic, fiindca rna aflu go!. Ce sa le dau?" Ii zice ingerul: ,Sa luam din nevointele tale pe care le ai, ca

263

Minuuile, vedmiile ?i cuviutele

sa dam datoria milosteniei pe care ai primit de Ia dan~ii!" $i a§a a ;;ters lngerul atatea lucruri de fapte bune ale lui, dupa suma milos~ teniei ce primise, ~i a rasplatit acelora care !~au miluit, §i s~au 1m~ pupnat nevointele monahului. $i numai pana sa ajunga !a a §aptea vama s~au sfargit faptele cele bune ale monahului. $i a ramas Ia ce­lelalte vami, neavand cu ce plati gre§alele lui. Atunci li zice 'i:ngerul:

" Acum ce avem sa facem? Ca nu mai avem cu ce plati!" $i vazand

monahul ca a ramas dator §i go! de fapte bune, l§i plangea cu amar lntamplarea lui. Atunci s-a departat de Ia dansul §i 1-a lasat singur. $i numaidedit a cazut nenorocitul monah dintru acea lnaltime cu strigare §i cu sunet mare, in velzevul §i In pantecele iadului.

0, lntamplare ve§nica §i osanda infrico§ata!!! Pentru aceea sane

Pazim fratilor de a primi osteneli straine, §i sane hranim din lucrul ' ' ' mainilor noastre ;;i din osteneala noastra, ca sa nu ramanem goi de fa pte bune in ceasul eel de pe urma al mortii, §i datori Ia nemilosti~ vii vame§i, §i sane osandim ve§nic in tartarul eel mai de jos, pentru lenevirea noastra §i neluarea-aminte! Dumnezeu sa va izbaveasca de aceasta pierzare!

Vedeti fratilor ca milostenia cea de prisosit pierde pe monah §i se , I , I

face zaticnire mantuirii lui. Milostenia se face sabie CU dona ascup­turi Ia cei ceo primesc: de o parte taie §ide alta parte mistuie§te. Adi­ca: cand monahul 0 prime§te §i nu 0 lucreaza dupa datorie, atunci taie. Iar atunci mistue§te, cand eel ce o prime§te o cheltuie§te Ia lu­cruri nefolositoare sau o invistieregte, lmbogapndu-se. $i nemaigri­jindu-se nici de a sa mantuire, nici se roaga pentru cei ce i-au dat-o, ci se lntuneca ca un nelntelegatm~ nelucrandu-§i mantuirea lui.

Mananca osteneli striHne §i nu-i pasa pentru rasplatirea milosteni­ei ce a primit, §i aga se pogoara 1ntru adancurile iadului. Milostenia nu este rea, dar nu este de folos tuturor sao primeasca. Fiindca schi­teii §i postnicii, cand vor primi mai mult decat le face trebuinta, li se face prapadire sufletului. Iar la chinovie se face pricina de folos, fi­indca se primegte de ob§te. La care frapi nu se amestecii, fara numai egumenul §i proisto§ii, §i ei vor avea grija sa o lucreze dupa datorie.

Cei mai dinainte monahi, postnici §i schitei, fugeau de preope, ea sa nu-i gaseasca milostivii ;;i sa-i tulbure, sa-§i prapadeasca ruga­ciunea minpi. $i a§a cu adevarat Biserica ferice~;>te pe cei milostivi,

264.

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de lvlir, Cavsocalivitul

iar nu pe cei ce prim esc milostenie, ci pe cei ee dau milostenie. Feri­citi cei ce dau milostenie §i bucurie celor ce o prim esc §i o Iucreaza! $i,iara~;>i, de trei ori fericit eel ce miluie§te, §ivai celui ce prime§te §i nu lucreaza sa 0 rasplateasca!

in ziua de astazi, dicheii din schituri umbla din manastire in ma­nastire §i din chilie in chilie, §i lndeamna pe top sale dea milostenie. Insa o, schiteie, eel ce prime§ti milostenia! $tii de vei trai pana mai­ne? De ce te ticalo§e§ti In valurile adunarii milosteniei ca sa o pri­me§ti? $i cand ai sa lucrezi rasplatirea? Iara§i va 1ntreb pe toti care locuiti In muntele acesta: cand o sa dati rasplatirea milosteniei? $i cand o sa lucrati datoriile fagaduintei calugariei voastre? Iata, vre­mea s~a apropiat ca sa dati rasplatirea ei, §i voi 0 sa ramanep de§erp de ostenelile voastre, cu nalucitoarea prapadire a adunarii miloste­niei, fiindca adunap milostenie ;;i o chelhtiti in grijile lumii, ;;i toata sarguinta voastra este numai cum sa dobanditi cele pamante;;ti, cele degarte ~i mincinoase, §i cand 0 sa platiti oamenilor. - 0, ticalogie! -Aceasta adunare a milosteniei §i iubirea de avutie prin a face ruco­delie multa, grija pamantului §i a hainelor au sa va a;;eze in starea osandirii ;;i sa ramaneti goi de toate.

$i aceste chilii ale voastre, ce sunt lucrate in strung, au sa se pus­tiasca, 'im pre una cu bisericile, de cei far a Dumnezeu talhari §i bar­bad. Aceasta va zic ca o sa se lntample mai pe urma. Dar vedep sa nu se departeze cineva dintre voi §i sa iasa din munte afara, Ia lu­me. Fiindca mania lui Dumnezeu vine sa loveasca pe cei ce lucrea­za faradelegea.

Daca cumva veti fugi ca sa scapati de urgia lui Dumnezeu, aceas­ta va veni §i acolo, §i pe cine oare sa loveasca, fara decat pe voi, ca­re ati fugit? Fiindca nu va supuneti poruncilor lui Dumnezeu, ci va departati §i fugiti, ca sa scapati de urgia Lui.

Insa cand va veni urgia lui Dumnezeu, pe cine are sa loveasca? Nu cumva o sa loveasca copacii sau pietrele cele neinsufletite?! Au­ziti, auziti: urgiei lui Dumnezeu nu is-a poruncit sa loveasca copa­cil §i pietrele, ci pe calciitorii poruncilor lui Dumnezeu. $i oriunde va veti duce mania lui Dumnezeu o sa va gaseasca.

' ' Pentru aceea va zic: sa nu lndrazneasca cineva sa iasa din mun-

tele acesta, fiindca oricine va fugi se va pierde suflete§te §i trupe§te.

265

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

Iar care va ramane in vremea razmeri}ei viitoare §i li va veni maar­tea, o sa-l randuiasca Dumnezeu In ceata Cuvio§ilor §i a Mucenici­lor, precum pe cei din Sinai §i Raith parinti ce s-au ucis de barbari.

Cine este care vine? Ace§tia sunt, care via}a monahiceasca cu lenevire o petrec, cei de seara ai vremii de acum. Ca astazi mona­hii au uitat fagaduin}ele calugariei :;;i petrec ca ni§te nesimtitori. Pentru aceea i-au aflat toate relele, precum dihoniile §i pomenirea de rau, in Joe de dragoste. Lacomia pantecelui In loc de post §i de lnfriinare. Iubirea de averi in loc de neagoniseala. Ingrijirea viefii acesteia §i tulburarea intampinarii In loc de grija mantuirii sufletu­lui. Necura}ia spurcatelor ganduri in locde curatia min pi §i gandi­toarea rugaciune.

Pe aceste rautafi le-au ales mai bine deciit mantuirea §i cura}enia sufletelor lor. Au pierdut calea cea de mult pret a neagoniselii §i a negrijirii, care este dulceata mantuirii. $i au poftit prea multa grija a tulburarii, care se nume§te cale a pierzarii. Au intrat oameni de ob­§te intru aceasta §i lucreaza de§ertaciunea, ca cei de§erti. Dar au sa le vada pe toate acestea topite ca fumul de pe fata pamantului.

Milostenia se aseamana cu fierastraul. Ca precum acela taie buca­ta de sciindura, a§a §i milostenia cea de prisosit taie pe monah de la calea mantuirii. Pe cat lllmboga}e§te trupegte, pea tat il sarace§te su­flete§te. Fiindca omul nu poate sa slujeasca Ia doi domni: lui Dum­nezeu :;;i lui mamona. Asemenea :;;i monahul o sa slujeasca pentru datoria monahice:;;tii fagaduin}e? Sau sa slujeasca pentru plata mi­losteniei pe care o prime§te, §i sa lase datoria lui nelucrata?

Precum cand un urcior se love:;;te de piatra se sparge, a:;;a §i mo­nahul, cand s-o lovi cu milostenia, se sfarama gandullui §i se stinge de la dansul rugaciunea minfii. $i precum fierul, cand cade In sare, se rugine§te §i nu mai este de nimic, a§a se aseamana :;;i monahii: schiteii §i lini§titorii muntelui acestuia. Ca au cazutln launtru In mi­lostenie, §is-au ruginit, §is-au netrebnicit din dulceata lini§tei, s-au impietrit §i s-au facut nemuljumitori spre mantuirea lor.

Au lasat rugaciunea min}ii :;;i au primit In locul ei indulcirea lu­mii, ticalo§ii, cu toata lucrarea ei. $i se indeletnicesc totdeauna lntru aceste stricacioase §i de§arte fapte, §i se lipsesc de ve§nicile buna­ta}i, ca se nalucesc cum ca au sporit §i fac oarece.

266

Preacuviosului piirintelui nostnt Nil lzvoriitoru/ de Mil; Cavsocalivitul

Iar faptele lor sunt acestea: cine mai lntiii sa rapeasca §i sa ne­dreptateasca pe altul §i sa supuna pe celalalt. Se due Ia biserica, Ia privegheri, sa slavosloveasca pe Dumnezeu, :;;i acolo vorbesc pentru rucodelie, pentru hotare §i pentru apa, :;;i fac pe Biserica lui Dumne­zeu casa de negutatorie. $ide acolo unii se despart pe taina :;;i se due de strica ingradirea hotarului altuia. Iar al}ii se due unde se 1m parte apa :;;i o abat toata Ia coliba lor. $i dimineata, vazand ceilalti nedrep­tatea ce s-a facut noaptea, se tulbura, se sciirbesc :;;i blestema.

Se intampla de au lipsit oarecare ve§minte de Ia coliba unuia, §i vor sa puna afurisenie. $i altele de asemenea, care sunt pricinile iu­birii de averi, ale nedrepta}ii :;;i ale rapirii. $i a§a ca milostenia pe ca­re o capata o prefac pricina de dihonii, pomenire de rau §i judecafi. $i aflandu-se In astfel de fa pte, levine, dupa slobozirea lui Dumne­zeu, alta rana :;;i se lipsesc, ticalo:;;ii, :;;ide aceste pamante§ti bunatati, impreuna §i de cele cere§ti §i vegnice.

Ah, preacuvio:;;ilor Parinfi! Cum a}i ajuns Ia aceasta ticaloasa sta­re? $tiu ca veti zice: de ce nu le spui acestea proisto§ilor manastiri­lor, care ne cer biruri §i dajdii? $i noi, daca nu vom lua milostenie, cum sa lntampinam darile catre manastire? Pentru aceasta, adeva­rat a}i zis ca manastirile nu trebuie sa va ceara sa dati atatea grele dajdii, ca ni§te postnici §i schitei ce sunteti. Dar lnsa cand vad Ia voi colibele §i chiliile voastre, facute In strung, cele cu multe cheltuieli zidite, cazanele §i tingirile cele de arama, vasele cele de Europa, ar­hondaricele cele lmpodobite, putini §i butoaie, chiupuri §i alte vase pline de vin, rachiu §i untdelemn, §i altele cu pe:;;te, briinza §i icre, vii, pomi, gradini §i feluri de verde}uri, care nici In lume cei bogafi nu le au, §i voi pentru ce vre}i sa le aveti pe acestea daca tine}i viata monahiceasca?

Pentru aceea, cum sa le fie mila manastirilor §i sa va tread cu ve­derea, vazand ca v-a}i lmboga}it? A§a vorbind lntre dan§ii pentru voi, care cauta pricina sa judece §i sa osandeasca §i zic: aceasta este starea monahiceasca? Ace§tia sunt schitei §i postnici? De cuviin}a este sa plateasca §i ei cea cuviincioasa dajdie §i hangarale!

Iar de era sa viejuiti voi cu placere de Dumnezeu, dupa randuia­la monahiceasca, cu dragoste frateasca §i unire, nu v-ar mai fi supa­rat pentru bir, ci inca era sa va §i miluiasca, cucernicindu-se de viata

267

Minunile, vedeniile §i cuvintele

§i petrecerea voastra cea cu neagoniseala. Iar voi, fiindca v-ap aba­tut din calea cea dreapta, le patimiti acestea t;;i o sa patimip §i mai rele deci'it acestea de nu va veti lasa de obiceiurile voastre cele rele.

;>i sa t;;titi §i aceasta, ca precum voi ati necinstit monahiceasca vie­tuire, a§a o sa va necinstiti §i voi de Ia Dumnezeu 7i de Ia oameni: §i or sa va rapeasca cumplitii tiHhari cele ale voastre, precum §i voi rapiti milostenia Cl'e§tinilor §i nu 0 Iucrati.

Va !ntreb: ce o sa faceti cu acestea pe care le adunati? Au nu ra­man §i tree Ia miiini straine? ;>i au nu o sa va graiasca de rau, cape ni§te iubitori de bogape? Dar oare ati dat rasplatirea milosteniei pe care ap primit-o? Sau veti fi chivernisit vreun sarac in colibele voas­tre? Strain, neputincios, bolnav sau lepros? Sau ati invatat pre vreu­nul ce nu §tia, ca sa faca rucodelie? Ca sa !nmultiti talantul?

Darinsa voi pe cine iconomisip? Numai pe aceia de care aveti in­teres; de !a care nadajduip sa ciit;;tigati ceva din cele trupegti, iar nu suflete§ti. Ca gi bisericile voastre numai pentru cii§tiguri le-ati zi­dit: 9i colibile cele cu multa cheltuiala zidite, pentru odihna voastra le-ap zidit. Asemenea §i cele de multe feluri saduri §i gradini, nu­mai pentru indulcirea giitlejului va osteniti §i le gatiti.

Pe ucenicii pe care ii luati, §i pe aceia nu ca sa aveti grija sa-i miin­tuip ii primip, ci numai ca sa inviirteasca casa voastra cum va place §i cum voip. Pentru acestea toate va zic: ca cu nedreptate §i fara de cuviint primiti milostenia. $i va naluciti ca iconomisiti pre oameni spre mantuire; dar iconomia voastra, cu care va !au dati, este aceas­ta: cand vine cineva !a obgte, din lume pentru mantuire, §i se roaga sa-l primeasca, daca il vede ca este tanar §i poate sa Iucreze, sau bo­gat cu avere, sau !ndemanatic a face rucodelie, pe ace§tia ii prime§­te §i le da intaiciunea: precum mirenii arhiereului lor. $i iaragi, dip sunt tari cu trupul, §i carturari, 7i cuviintarep, ii prime;;te §i Ji cin­ste§te: precum mirenii pe preotul lor. Iar pre aceia care §tiu me§te­§Uguri, §i feluri de §tiin}e, ii cinste§te ca pe ni§te ierodiaconi.

A§adat~ cand vedeti vreun sarac §i neputincios viind Ia voi, vain­toarcep fe}ele despre diinsul. Iar de va veni vreun bolnav, ori vreun neputincios, sau vreun neinvatat §i prost, va intoarcep vederile cu salbaticie despre diinsul §i nu-l primiti.

Ah! Vai!! ;>i amar Ia cei de acum schitei §i postnici! Ca citesc oa­menii in lume pe cartile Bisericii, pe Paterice, pentru petrecerea §i

268

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul

vietuirea Cuviot;;ilor parinp, ale postnicilor §i ale lini§titorilor; §i, minunandu-se de dumnezeie§tile fapte ale acelora, se cuprind de evlavie ;;i se indeamna unul pe altul, §i vin spre !nchinadunea gra­dinii Maicii Domnului, ca sa primeasca rugaciuni §i binecuvantari de Ia lucratorii gradinii: lini§titorii §i schiteii.

$i daca vin aici in munte, vad schimbata schiteiasca vietuirei §i minunandu-se de aga schimbare a Jucrurilor acestor de acum schi­tei! $i cu mirare zic: ce este aceasta? Cum sunt cu totul schimbate cele ce se vad? Ca nu se aseamana cu cele ce noi am citit prin carp. Precum vedem, au trecut zilele cele sfinte. Vail Cum am ajuns noi Ia astfel de vremi viclene? Cum altele citim gi altele vedem aid? Am auzit: pustietate §i pe§terii neagoniseala §i pustnidei §i aici vedem palate §i chilii facute in strung, gradini §i livezi cu multe feluri de pomi, largime §i !ntindere intru toate. Ce este aceasta? $i ce sunt acelea pe care le-arn citit prin carp? Oare acelea ce am citit sunt bas­me §i minduni? Sau acegtia de acum au lasat §i au calcat hotarele schiteie§tii §i postnice§tii vietuiri? $i de aid incep a veni !ntru nee­vlavie §i raceala.

Fiindca nici bogatii lumii nu au atatea cuprinderi §i palate. ;>i fa­cand semn unii catre alpi zic ca cartile pe care le-arn cititln lume nu se potrivesc cu vietuirea cea de acum a monahilor. Pacat de ostene­lele pe care le-arn facut, de am venit aid, !a cuvio§ii Schitei §i purta­tori de semne sfintii!

CAP76

Pentru un inch ina tor care a viizut vedenie

Un inchinator, cum a vazut lucrurile a~;a schimbate, fiind lntru o manastire, s-a cait, zicand: lntru adevar, de ;;tiam aga, nu veneam, sa las muierea §i copiii mei lipsiti de cele de nevoie §i sa cheltuiesc sa viu aid tara nici un folos §i in degert.

Acestea zicilnd t;;i mult gandindu-se, a adormit. $i vede in vede­nia visului pe Imparateasa a toate, pe Nascatoarea de Dumnezeu, Stapana muntelui, cu slava §i cu cinstei §i impreuna cu dansa §i pe cuvio§ii parinti cei Iuminati, care aici s-au posh1icit. A vazut §i o sea-

269

Mimmile, vedeniile §i cuvintele

ra a! carei capat ajungea Ia cer, §i Ingerii lui Dumnezeu se suiau §i se pogorau pe dansa, primind sufletele monahilor.

$i ale unora din monahi se suiau slobode, neoprite. lara ale al­tora se surpau jos §i cadeau in gura unei fiare infrico§ata §i atot­mancatoare. $i acestea vazandu-le ace! inchinator, a intrebat pe un slujitor ce se intamplase acolo, zidind: Ce este acest lucru preasla­vit ce se vede? lara acela i-a spus: pe care i-ai vazut case suiau ne­opriti, aceia sunt cei nevoitori §i sfinp, precum ai citit in carp, care nu sunt mincinoase :;;i prefacute, precum le socoteai, ci adevarate :;;i fara minciuna. Ci insa, ciind le cite§ti cu evlavie :;;i umilinta, atunci cuno§ti chipul suirii aceleia. Iar aceia care cad in gura iadului sunt care au griji multe §i s-au stapanit de iubirea de averi :;;i iau cea mai multi! milostenie; ci o cheltuiesc spre cele degarte §i nefolositoare. Pentru aceea, unii ca ace:;;tia nu se numesc purtatori de Dumnezeu, ci de bani purtatori :;;i de cele degarte, §i ajung in gura iadului, pre­cum li vezi.

Acestea auzindu-le inchinatorul, a zis: adevarat, ca §i eu am va­zut viata lor; :;;i In Joe sa rna folosesc, m-am smintit §i i-am defaimat, gi rna caiesc ca am venit aici §i imi pare rau de cheltuiala §i de oste­nelile mele.

Ii zice ace! slujitor: sa nu fii pupn credincios pentru neoranduiala oamenilor, ca pentru faptele §i neorilnduiala lor 0 sa primeasca fie:;;­tecarele precum vezi, pogorandu-se in gatlejul fiarei. Sa nu-p para rau pentru cheltuiala ta. Fiindca noi sun tern aici slujitori, lndrepta­tori, inca :;;i rasplatitori: :;;i platim ostenelile celor ce vin aici, In gradi­na Maicii Domnului. Starn in schevofilachion (un Joe in care se pa­zesc vasele :;;i alte lucruri de valoare ale manastirii, cum :;;i casieria, dupa obiceiul locu!ui) :;;i dam plata Ia cap vin aici cu evlavie §i cu curata inima, spre inchinaciune. $i daca voie§ti, vino §i tu, sa mer­gem Ia schevofilachion, ca sa-p platim cheltuiala :;;i ostenelele tale toate. insa plata sufletului tau ai sao pierzi: fiindca te vedem ca e9ti lntristat :;;i prea mult imputinat pentru cheltuiala ce ai facut.

$i mergand acelinchinator, impreuna cu slujitorul, Ia schevofi­lachion, zicea inh·u sine:;;i nepriceputul: ce sa fac? Ca cheltuiala mi s-a sfar§it, §i nu am cu ce rna duce inapoi. Iar eel aratat, cunoscand cu duhul ce socotea in mintea lui, i-a zis: acestea care le cugeti sunt

270

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoditorul de Mi1; Cavsocalivitul

ale necredintei :;;i ale neevlaviei tale; fara numai vino sa-ti platesc, §i du-te cu pace. $i mergand, a stat inchinatorul afara de schevofila­chion, iar slujitorul, intrand In launtru, a ie:;;it tiind In maini un ca­tastif §i condei, §i viind catre inchinator 1-a lntrebat de numele fami­liei; iar el i-a spus: sotia se nume§te Maria, iar fiii mei, loan §i Simi­on. Ii zice slujitorul: adevarat, ca §i aid aga este scris din ceasul care ai ie:;;it din casa ta. Ca !a toti cati vin aici cu inima curata li se scrie numele in cartea aceasta a viepi.

Iar tu, fiindca nu ai venit cu gand bun §i cu inima curata aid, ci te-ai smintit de neajungerile oamenilor :;;i ai cartit din neevlavia :;;i necredinta ta, vino sa-ti platesc chelluiala ta §i sa §terg numele care s-a scris aici. Atunci el a zis: numai numele meu §terge-l, iar a! soti­ei :;;i al fiilor mei nu-l §terge, fiindca eu nu am de cheltuiala. Ii zice slujitorul: aces tea sunt pricinuiri; numai ia partea ta §i te du. $i aga, scotand banii i-a platit, ;;i a §ters numele lui din cartea aceea a viepi. 0, necunoscatorul :;;i fara de minte! $i cu adevarat nebunul :;;i nepri­ceputul! Ca luandu-§i banii, i s-a parut ca a plecat de Ia schevofila­chion, §i a:;;a s-a de:;;teptat.

$i gandindu-se pentru vedenie, :;;i neintelegand pe cele ce a va­zut, a seas punga sa vada :;;i s-a aflat plina de bani. $i numar!ndu-i, erau impatrit mai mult decat a cheltuit, :;;is-a bucurat, necunoscato­rul, neintelegand §tergerea numelui sau din cartea vietii. $i nu s-a dus Ia nici un duhovnic ca sa-i spuie, 9i sa-l indrepteze, ca sa nu pa­timeasca ceea cepe urma a patimit. $i a9a s-a dus din Sfilntul Mun­te la patria sa.

$i dupa pupna vreme i-a urmat o primejdie 9i s-a vandut toata averea: via, tarina §i celelalte lucruri, mi§catoare §i nemi§catoare, ramanand sarac desavar§it. Iar ale sotiei lui nus-au vandut cele pa­mante§ti lucruri, adica: doua tarini, trei vii, gradina, casa §i 0 pra­valie; pe care le-a binecuvantat Dumnezeu, §i a mai cagtigat doua pravalii, trei tarini §i doua vii; §i a mai facut §i o casa pentru straini, pe care vazandu-le barbatul ei, a inteles pricina. $i se strimtora §i se cilia pentru cele ce a patimit; a cunoscut atunci ca din pricina ca s-a §ters numele din cartea vietii, pentru aceea i-au urmat lui toate acestea. $i se vaicarea pe sine, zidlnd: cu dreptate este, ca precum eu am §ters numele meu din cartea viepi, a§a s-au §ters 9i toate lu­crurile mele cele de pe pamant.

271

Minunile, vedmiile §i cuvintele

;li din aceasta scarba s-a imbolnavit greu, §i zacand pe patullui, mustrat fiind de §tiinta, striga ticalo§indu-se §i zicea: ah! ah! pentru ce sa §tearga numele meu din cartea vie}ii? Ah, rau m-am amagit! Iar cei ce stau de fata §i il auzeau se mirau, ne§tiind pricina lui, §i zi­ceau: ce aide vorbe§ti aiurea? Ca sopa ta §i fiii tai sunt bine; iata ca te cauta §i se grijesc de tine. Iar el, ticalosul, neincetat striga neman­giliat, zicand: Vai mie! Vai mie! Numele meu! Numele meu, ah! De ce sa se §tearga? Amar mie! Ce am papt, ticalosul?

;li a§a chinuindu-se §a pte luni, scapatatul, s-a savar§it din pricina impu}inarii credintei lui. Vede}i, parintilor, cum acest scapatat a pa­timit aceste ticalo§ii din pricina voastra? Cu cat mai vartos voi avep sa patimiti ca cei ce sunteti pricina Ia atatea rautati §i sminteli?

' ' '

CAP77

Pentru Judecata

rata, 0 , parintilor! Cum zice Scriptura: Vai prin eel ce vine smin­teala! Ati dizut Ia acest vai. Ah! parinplor cuvio§i, sculati-va zic: sculati-va din caderea voastra, ridicati-va mai degraba din caderea

' ' pierzarii voastre §i faceti inceput pocaintei.

Veniti, toti care dorip mantuirea voastra, §i apucati inainte spre intampinarea Mirelui celui Ceresc: ca sa faceti praznic de bucurie Ia toate cetele Ingere§ti cu podiinta mantuirii voastre. Iar de nu veti nevoi sa vii intoarce}i, sa §titi intru adevar di aveti sa cadeti in mari primejdii. $i atunci lucrarea faptelor voastre §i toate ostenelile §i su­dorile ce ati fiicut or sa ramaie de§arte §i mincinoase inaintea infri­CO§atului Scaun a! lui Dumnezeu: ~i pe voi 0 sa vii hotiirasca in par­tea cea de-a stanga; §ivai de voi atunci! $i dupa cuvantul Domnului ce zice: Ca mai bine era ~mora ca ace§tia sa nu se fi mai nascut.

Insa acum piicatosul om nu voie§te sa arate putina !ntoarcere vrednica pocaintei; ci zice indreptandu-se: Ce am gre§it eu? - $i de§i am gre§it ca un om, dar Dumnezeu este milostiv §i rna va mi­lui. O, vai de tine, ticiiloase, care defaimi mantuirea ta §i nu te temi de judecata lui Dumnezeu, dupa cuvantul care zice: Ca daca abia dreptul se mantuie§te ... ;li daca dreptii, care cu multa frica §i grija lu-

272 i

i

Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul

creaza dreptatea, se primejduiesc !a mantuirea lor, dar tu, eel paca­tos, cum te indreptezi barfind? Oare unde o sate arati inaintea !nfri­co§atului jude} al Dreptului Judecator? $i ce raspuns o sa dai?

Ca atunci cand se va face judecata la toata lumea, ca sa raspla­teasca fie§tecaruia dupa faptele lui, o sa zica celor de-a dreapta Lui: Venifi, binecuvantapii Parintelui Meu, de mo§teniti lmparafia cerului ... §i celelalte. Atunci dreptii, auzind aceasta veselitoare hotariire, or sa se bucure §i or sa suspine dintru adancul inimii, smerindu-se pe sine~i: §i impreuna cu suspinul acela o sa se ridice frica de !a dan§ii §i o sa se duca !a cei pacato§i toata frica §i cutremurul.

Atunci pacato§ii or sa se !ntristeze cumplit §i or sa se cutremure, indoit ca mai inainte, plangand §i tanguindu-se, auzind infrico§ata hotarare a Dreptului judecator, graita cu mare urgie, asupra celor de-a stanga Lui, adica: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel ve!jnic ... §i celelalte, precum scrie in Evanghelie. ;li vor zice: Doamne! cand Te-am vazut sarac, strain §i gal?

0, ticaloase! Pentru ce plangi acum §i te tanguie§ti? Cand traiai, nu te temeai §i nici o frica nu aveai, nici cat de pupn, ca sa te poca­ie§ti; §i acum, Ia sfar§itul veacului §i la ceasul Judecatii, curg lacri­mile tale paraie; acum nu te mai folosesc nimic lacrimile §i cele din adanc suspinurile tale: fiindca trebuia sa fie acestea Ia vremea lor, iar nu acum, cand a trecut vremea. Ca acum nu au trecere §i nu mai trebuiesc nimic. A cum vai de cei ce nu s-au pocait in viata aceasta, §i i-a aflat moartea negata!

CAP78

Pentru inviere

Mai !nainte de Judecata, cind vor trambita groaznic Puterile ce­re§ti, spre invierea de ob§te a tuturor oamenilor celor adormip de !a inceputul zidirii pana !a sfar§itullumii, ca sa dea fie§tecarele ras­puns Ia infrico§ata Judecata a Domnului §i seama de toate cele ce au Iucrat in viatii bune sau rele, toti cei nascuti in lume, afar a de cei ne-

' I • '

credincio§i, atunci dreppi, veselindu-se, se vor scula !ntru intampi-narea Domnului. Iar paciito§ii se vor scula intuneca}i §i posomorii\i

273

Minunile, vedeniile $i cuvintele

§i spre somn schimbati. Si ca mai bine sa pricepeti, ascultati asema­narea pildei acesteia:

Cand toacii §i trag clopotele Ia biserica, In miezul noptii, §i vii de­§teapta pe voi ca sa mergeti voi Ia biserica, sa ascultap dumnezeie§­tile Laude, cei cu evlavie §i sarguitori se veselesc cand aud 9i se bu­cura ca a venit ceasul ca sa se desfiiteze lntru dumnezeiasca lauda. Acegtia sunt In starea cea dintai.

Altii vin In frica §i in umilinta §i plang. Ace§tia sunt cei din starea cea de a doua. Altii iarii§i sunt lenegi §i trandavi, §i cand aud se afun­da iarii§i In somn. Acegtia sunt in starea a treia: cei nepodiip. A§a ln­telege §i pentru Invierea cea viitoare. Ca .unii o sa se scoale spre ln­vierea viepi, dupa Evanghelie. lara alpi spre invierea judecapi gi a osandirii, adica cei ce au lucrat cele rele. Si o! vai de unii ca ace;;tia! lz­bavegte, Doamne, pe cei ce cred intru Tine, de aceasta osandire!

Cei din starea cea dintai, care auzind toacele alearga la biserica, asculta dumnezeiegtile Laude, intelegand dulceata intru care au sa se desfateze, intra intru noime, adica in intelegeri tainice §i intru dumnezeie§tile cunogtinte se infrumuseteaza §i se veselesc. Acegtia sunt fii §i mogtenitori ai Imparapei cerurilor, §i se cunosc din roade­le lor ca sunt fii ai lui Dumnezeu.

Iar cei din a doua stare, umilitii §i plangatorii, acegtia sunt care inteleg de infricogata urgie a lui Dumnezeu, cu care o sa rasplateas­ca fiegteciiruia dupa faptele lui Dreptul Judecator; ~i pentru aceea plang, rugandu-se lui Dumnezeu sale ierte piicatele lor pentru mul­ti! milostivirea Lui, cate ca ni§te oameni au gregit gi ei. Ace§tia sunt placuti lui Dumnezeu, fiindca se nevoiesc pentru mantuirea lor.

Iar cei cufundati in somn sunt cei care vin Ia biserica §i vorbesc degertaciuni §i despre cele pamante§ti, §i se numesc ace§tia baljoco­ritori de cele dumnezeie§ti. Vai lor, nepriceputii §i fara de evlavie! Ace§tia sunt care pricinuesc pricinuiri §i nu se scoala din pacatul lor, nici Ia biserica lui Dumnezeu se due: 9i de se due vreodata, nu iau aminte Ia slujba ca sa auda cantarea psalmilor, ci stau departe §i dormiteaza. 0, vai! Ca pentru acegtia chi tara lui David cantil: Cii nu vor lnvia necredincio§ii la judecatii, nici piiciifo$ii ln sfatul drepfilor.

Dar pentru cei din ziua de astazi ( degi cu indrazneala este a o zi­ce), ca top s-au abatut Ia blestemata pricinuire, ce vom zice? Cain

274

l'reacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul

ceasul Utreniei §i Ia slavoslovia lui Dumnezeu pricinuiesc: ca sun­tern osteniti, lasii sa mai dormim pupntel. Altii pricinuiesc neputin­ta. Altii se indrepteaza cii sunt in slujbe, §i pentru aceea le-a venit somnul. Altii ca sunt epistati' la slujbe, §i asemenea pricinuiesc: §i i;;i cheltuiesc zilele viepi lor in zadar, socotind ca cu aste pricini se vor indrepta.

lar la cea mai de pe urma trambita a Ingerului, in ziua cea de apoi, atunci zic: o sa se lnfrico§eze toata zidirea, intelegand pricina. Munpi §i dealurile, pietrele 9i copacii, gi toate cele nesimtitoare or sa se cutremure. Dar oamenii din ziua de astazi nu simt, fiind cu­fundati intru adancul piezarii. 0! §i cine sa-i planga? Amar de neca­zul acela! Si de ve~nica osanda care o sa Je vie. Si iarii§i: 0, bucurie gi veselie, care o sa vie Ia aceia care se afla in calea mantuirii! Oare, cand vor auzi trambita sunand, Ia a Doua Venire a Domnului, ce in­dulcire oare ~i duhovniceasca veselie o sa le fie atunci? Ei singuri numai or sa o cunoasca, §i cei asemenea lor drepti.

Iar vai §i amar de aceia care se aflii in calea pierzarii, §i nu se po­caiesc lntru adevar, §i nu inceteaza de Ia faptele lor cele rele, §i nu se indrepteaza cu Sfanta Marturisire ca sa se a§eze la fiiasca mog­tenire din care au cazut 9i s-au fiicut fii ai diavolului, prin lucrarea lor cea rea!

Ascultap, o, preacuvio§ilor parinti! Si veniti-va intru simtire. Ca ca sa gregeasca cineva lui Dumnezeu, ;;i sa stea aga nevinovat fara sa se pocaiasca, aceasta este din neluare aminte, §i nu se socotegte intru nimic Ia Dumnezeu. Cii nu se manie Dumnezeu pe eel ce gre­§e§te: ci mai vartos se manie pe eel ce nu se pocaiegte: ca nu este pa­cat care sa biruiascii milostivirea lui Dumnezeu. lara ca sa ramaie cineva in pacate nepocaindu-se, aceasta este moarte §i desavargita pierzare, pentru aceea nu trebuie sa ramanem intru pacate nicide­cum. Ci caindu-ne, sa alergam Ia Sfanta Miirturisire ca cerbul eel in­setat Ia izvoarele apelor, §i primind de Ia duhovnic canonul eel cu­viincios, §i lmblanzind cu lacrimi pe Dumnezeu, ca sa ne ierte pii­catele noastre.

Fiindca a nu cadea s-a dat numai Ingerilor: iar noi sun tern nepop ai lui Adam. Veniti dar, toti dimpreuna, intoarceti-va lnapoi: vii rog

1 Conduditori.

275

Minunile, vedeniile ?i cuvintele

eu, eel mai mic, fiu din punere a! lui Dumnezeu (Nil). Veniti de vii apropiati de povatuitoarea cea preamilostiva, ca sa vii povatuiasca Ia calea mantuirii, catre Incepatorul mantuirii noash·e.

Veniti §i cadeti !a mijlocitoarea mantuirii neamului nostru, care mijloce~te todeauna catre Fiul sau §i Dumnezeu pentru noi! Veniti toti, cu pocainta desavar§ita, sa alergam catre rmparateasa a toate §i Stapana a toata lumea: §i cazand, rugati-vii catre dansa ca sa vii fie ajutatoare in ziua necazului §i In nevoia cea mare!

Veniti, zic, !a Maica lui Dumnezeu §i Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu, !a Sfantul Sion;la cea fara de prihana, fiindca aceasta este cea tare mijlocitoare catre Dumnezeu. Care mijloce§te nelncetat pentru Muntele acesta: II paze§te, II sfinte~te §i-1 tine, precum mag­netul pre fier. Amin.

Sfiir§itul Cuvintelor Sfantului Nil celor mfintuitoare. :}i Maicii lui Dumnezeu mulfumitii. Acum §i totdeauna in vecii vecilor.

Amini

Cuprins

Cuvfint inainte . ............................... · ...... · · · · · · 7

Din cartea manuscript a Cuviosului Parintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul,

din Sfiintul Munte Athos

CAP 1. Viata §i minunile §i vedeniile Sfantului Nil ............ 13

CAP 2. Aratarea Sfantului Nilln chipul ciobanului ........... 18

CAP 3. Pentru spanul de care s-a smintit Theofan ............. 23

CAP 4. Pentru aflarea Sfintelor Moa§te ale Sfantului Nil ....... 28

CAP 5. Penh·u o vedenie ce a vazut Theofan !a Athon ......... 36

CAP 6. Aratarea Sfanhtlui Nilln chipul popei Matei .......... 38

CAP 7. Pentru pilda iederii ............................. · · · 44

CAP 8. Pentru caderea dracilor ............................. 47

CAP 9. Pentru Potop §i pentru Noe ......................... 50

CAP 10. Pentru purtarea Schimei ........................... 53

CAP 11. Pentru supunere §i sminteala ....................... 56

CAP 12. Pentru talharul care a crezut pe cruce ............... 58

CAP 13. Pentru talharul eel rau-credincios ................... 58

CAP 14. Pentru Iuda vanziitorul ........................... · 59

CAP 15. Pentru spanzurarea Iudei .......................... 62

CAP 16. Pentru podiinta lui Theofan .................... · · · · 66

CAP 17. Pentru un lini§titor din pustia Iordanului ............ 70

CAP 18. Pentru un i:mbunatiitit lini§titor ..................... 72

CAP 19. Pentru pocainta ninivitenilor ....................... 77

CAP 20. Povestire pentru manastirea neadormitilor ........... 78

CAP 21. Pentru boierul Raguil din Ninive ................... 79

CAP 22. Pentru siiracul strain din Sfanta Ana ................ 83

CAP 23. Pentru puturoasa lepra a grairii de rau .............. 84

277

Cuprins Cuprins

CAP 24. Pentru baie ~i pentru u~a cea cu incuietoare .......... 85 CAP 52. Pentru imprilestirea lui Cunavie ................... 187

CAP 25. 0 povestire infrico~ata cu un duhovnic .............. 86 CAP 53. Pentru moartea Sfantului Servie ................... 190

CAP 26. Pentru alti doi duhovnici .......................... 88 CAP 54. Pentru razvratirea schitului Cuviosului Servie ....... 194

CAP 27. Pentru stramo~ul Adam ........................... 91 CAP 55. Pentru rugaciune ................................ 196

CAP 28. Pentru tacere ................................... , . 92 CAP 56. Pentru pustiirea Schitului Sfilntului Servie .......... 201

CAP 29. Pentru parintii cei vechi, cum ziceau rugaciunea ...... 95 CAP 57. Pentru trimiterea ingerilor satanei ................. 202

CAP 30. Pentru a! optulea Sobor ............................ 96 CAP 58. Pentru cele §apte colibe din schitullui Servie ........ 206

CAP 31. Pentru inmultirea faradelegii, pentru venirea lui CAP 59. Pentru Manastirea Constamonitului. ............... 209 Antihrist gi pentru sfar§itullumii ........................ 98 CAP 60. Sfatuire a Sfantului Nil pentru calcarea

CAP 32. Pentru firea gi statura dracilor ..................... 101 vietii monahice?ti ..................................... 211 CAP 33. Pentru cat a vietuit Sfantul Nil in Muntele acesta ..... 103 CAP 61. Intrarea fiarei celei cu §apte capete intru petrecerea CAP 34. Pilda unui imparat ce a facut nunta fiului sau ....... 105 vietii monahice§ti ...........••........................ 213

CAP 35. Vedere infrico§ata pentru luarea lumanarilor de Ia CAP 62. Maica Domnului jeluindu-se catre monahi .......... 215 parastase ............................................ 111 CAP 63. Numai 60 de drepti in Sfilntul Munte ............... 219

CAP 36. Pentru priveghere !a doua colibe ................... 115 CAP 64. Pilda pentru scaunul Maicii Domnului ............. 224 CAP 37. Juramantul celor vechi Parinp ..................... 121 CAP 65. Pentru venirea oamenilor in Sfantul Munte §i CAP 38. Pilda cu doua mirese ingrecate .................... 122 scopullor ............................................ 225

CAP 39. Alta pilda cu un imparat. ......................... 123 CAP 66. Chipul cu care se va duce Maica Domnului din

CAP 40. Pentru pacatul sodomiei, cat de greu este ........... 126 Sfiintul Munte ........................................ 228

CAP 41. Pentru staulul oilor pilda ......................... 131 CAP 67. Otravirea lui Luca monahul. ...................... 231

CAP 42. Pentru eel ce se pocaiegte ......................... 133 CAP 68. Pentru cartea birului ............................. 235

CAP 43. Pupni sunt care se mantuiesc in muntele acesta ...... 145 CAP 69. Pentru prinderea de catre talharii draci ............. 243

CAP 44. Pentru cei ce aduc daruri Ia proisto§ii manastirii ..... 148 CAP 70. Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice ...... 245

CAP 45. Pentru trimiterea Sfantului Nil in Sfantul Munte ..... 150 CAP 71.Intoarcerea lui Ehmalot din lume .................. 247

CAP 46. Cei vechi se numeau in §a pte randuieli ............. 155 CAP 72. Cuvintele Sfilntului pe rand ....................... 252

CAP 47. Mustrare pentru preoti §i duhovnici ................ 159 CAP 73. Pentru chiliile din Kerasia §i schiteii de la trei schituri .. 258

CAP 48. Viata §i petrecerea Preacuviosului Servie, aratata de CAP 74. Cine sunt ace~tia care vin? ........................ 260

Sfilntul Nil din Athon, Izvoriltorul de mir ................ 163 CAP 75. Pentru un monah nevoitor ce Iua milostenie ......... 263

CAP 49. Ispitele §i nevointele Sfilntului Servie ............... 169 CAP 76. Pentru un inchinator care a vazut vedenie ........... 269

CAP 50. Moartea duhovnicului lui Servie ................... 181 CAP 77. Pentru Judecata ................................. 272

CAP 51.Ingerul spune cuvilnt la inmormilntare ............. 182 CAP 78. Pentru Inviere ................................... 273

278 279

DIFUZARE: S.C. Supergraph S.R.L.

Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3, 031216, Bucure~ti

Tel.: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84

e-mail: contact@supergraph.ro www.librariasophia.ro

www.sophia.ro

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH va ofera posibilitatea de a primi prin po~ta

cele mai bune dlrti de spiritualitate, teologie, cultura religioasa, arta, filozofie

aparute la edituri de prestigiu. Plata se face ramburs Ia primirea ciirtilor;

taxele po'itale sunt suportate de Supergraph.

Va a~teptihn Ia LIBRARIA SOPHIA

str. Bibescu Voda nr. 19,

040151, Bucure'iti, sector 4 (langa Facultatea de Teologie) tel. 021-336.10.00; 0722.266.618

www.librariasophia.ro

Sacrificii pufinii vreme pentru a riisfoi ciirfile noastre:

este cu neputinfii sii 11u giise$ti ceva pe gustul $i spre folosul tiiu!