Sfântul Nichita Stithatul Gânduri despre Facerea lumii

2
1 Sfântul Nichita Stithatul Câteva gânduri generale legate de facerea lumii. 1 După crearea îngerilor, Dumnezeu a creat în acelaşi fel tot „din nimic”, lumea materială. O parte din aceasta a creat-o din nimic, în timp ce o altă parte a creat-o din materiile care deja existau; adică cerul, pământul, aerul, focul şi apa au fost create din nimic fără a mai exista deja vreo altă materie asemănătoare acestora; apoi animalele, plantele şi seminţele au fost create din ceva care exista mai dinainte. A făcut sub formă rotundă conturul cerului, care este sferic, asemănându-l cu un compas. Cu alte cuvinte a creat „staulul” unde stau făpturile văzute şi nevăzute în care mai sunt cuprinse şi puterile raţionale din lumea cea de sus precum şi toate lucrurile simţitoare. Bineînţeles că singurul care nu poate fi descris este Dumnezeu, pentru că Acesta este creatorul tuturor, Acesta dă plinătate şi viaţă tuturor şi pe toate le înconjoară cu îmbrăţişarea Lui; în centrul acestui univers a întins şi a sprijinit pământul într-un fel nemaiîntâlnit, fără să existe vreo temelie stabilă în mijlocul apelor, exact ca o piele umflată sau ca o pelerină care se întinde, atunci când cineva este gata să o poarte. Apoi a făcut tăria, un altfel de cer, diferit faţă de primul, ca să funcţioneze ca o graniţă despărţitoare între cele două ape, cea de deasupra tăriei şi cealaltă de sub tărie, aşa cum ne spune şi dumnezeiasca Scriptură 2 . După aceea a făcut aerul şi focul iar mai întâi de toate dintre acestea două, a fost creat focul pentru că este un element mult mai uşor faţă de celelalte şi se înalţă mult mai repede. După care într-un al treilea cer, a întins aerul; pentru că, de obicei Sfânta Scriptură, numeşte aerul cer zicând: „să vă minunaţi de toate păsările cerului” 3 . Aşadar este clar că păsările nu zboară în cer ci în aerul pe care noi îl respirăm. Aerul este un element foarte subţire, umed şi cald 4 , este cauza pentru care noi respirăm, este cauza glasului nostru (care se aude); aerul nu are culoare, este curat şi transparent, cu ajutorul căruia vedem, auzim, mirosim, aerul primeşte şi cald dar şi rece, uscăciune şi umezeală. 1 Fragment din lucrarea Cuviosul Nichita Stithat Despre suflet, trad. și note Pr. Ion Andrei Gh. Țârlescu, Ed. Andreas, București, 2012, pp. 39-44 2 Facere, 1-6 3 Daniel, 3, 80 4 Vezi Nemesie de Emessa, Despre firea omuluipag. 173 „Aerul [este] lichid şi cald, conform firii lui, focul [este] cald şi uscat

Transcript of Sfântul Nichita Stithatul Gânduri despre Facerea lumii

Page 1: Sfântul Nichita Stithatul Gânduri despre Facerea lumii

1

Sfântul Nichita Stithatul

Câteva gânduri generale

legate de facerea lumii.1

După crearea îngerilor, Dumnezeu a creat în acelaşi fel tot „din nimic”, lumea

materială. O parte din aceasta a creat-o din nimic, în timp ce o altă parte a creat-o din

materiile care deja existau; adică cerul, pământul, aerul, focul şi apa au fost create din nimic

fără a mai exista deja vreo altă materie asemănătoare acestora; apoi animalele, plantele şi

seminţele au fost create din ceva care exista mai dinainte. A făcut sub formă rotundă conturul

cerului, care este sferic, asemănându-l cu un compas. Cu alte cuvinte a creat „staulul” unde

stau făpturile văzute şi nevăzute în care mai sunt cuprinse şi puterile raţionale din lumea cea

de sus precum şi toate lucrurile simţitoare. Bineînţeles că singurul care nu poate fi descris este

Dumnezeu, pentru că Acesta este creatorul tuturor, Acesta dă plinătate şi viaţă tuturor şi pe

toate le înconjoară cu îmbrăţişarea Lui; în centrul acestui univers a întins şi a sprijinit

pământul într-un fel nemaiîntâlnit, fără să existe vreo temelie stabilă în mijlocul apelor, exact

ca o piele umflată sau ca o pelerină care se întinde, atunci când cineva este gata să o poarte.

Apoi a făcut tăria, un altfel de cer, diferit faţă de primul, ca să funcţioneze ca o graniţă

despărţitoare între cele două ape, cea de deasupra tăriei şi cealaltă de sub tărie, aşa cum ne

spune şi dumnezeiasca Scriptură2. După aceea a făcut aerul şi focul iar mai întâi de toate

dintre acestea două, a fost creat focul pentru că este un element mult mai uşor faţă de celelalte

şi se înalţă mult mai repede. După care într-un al treilea cer, a întins aerul; pentru că, de obicei

Sfânta Scriptură, numeşte aerul cer zicând: „să vă minunaţi de toate păsările cerului”3.

Aşadar este clar că păsările nu zboară în cer ci în aerul pe care noi îl respirăm. Aerul este un

element foarte subţire, umed şi cald4, este cauza pentru care noi respirăm, este cauza glasului

nostru (care se aude); aerul nu are culoare, este curat şi transparent, cu ajutorul căruia vedem,

auzim, mirosim, aerul primeşte şi cald dar şi rece, uscăciune şi umezeală.

1 Fragment din lucrarea Cuviosul Nichita Stithat Despre suflet, trad. și note Pr. Ion Andrei Gh.

Țârlescu, Ed. Andreas, București, 2012, pp. 39-44 2 Facere, 1-6

3 Daniel, 3, 80

4 Vezi Nemesie de Emessa, „Despre firea omului” pag. 173 „Aerul [este] lichid şi cald, conform firii

lui, focul [este] cald şi uscat”

Page 2: Sfântul Nichita Stithatul Gânduri despre Facerea lumii

2

Mai mult, în prima zi, Dumnezeu, ca şi când se găsea într-o casă imensă, împărătească,

a mai creat şi lumina; „este Cel care locuieşte în lumina neapropiată”5 [o

] şi „Cel care aruncă pe El lumina şi este înconjurat de aceasta, cu uşurinţa

cuiva, care poartă pe el o haină”6 [ o ], acest lucru pentru a

împodobi creaţia văzută.

Apoi, în ziua a patra a făcut lumina, lumina mare şi pe cea mică7 şi stelele, pentru a

putea stăpâni, aşa cum s-a scris, şi a putea distinge când începe ziua şi când începe noaptea şi

ca un Creator ce este, tuturor acestora a dăruit lumină.

În acest fel şi în acest univers, înţeleptul Dumnezeu, într-un chip minunat, pentru că

exista mai dinainte puţină materie, a creat diferitele feluri de animale şi plante, mai întâi

împărţindu-le în cele care au simţuri şi cele care nu reacţionează la simţuri, în făpturi care îşi

schimbă înfăţişarea şi în cele care rămân neschimbate.

Toată această creaţie a fost plămădită, folosind ca primă materie de lucru, aceste patru

elemente existente mai dinainte, adică, focul, apa, aerul şi pământul. După ce le-a amestecat

[(ανα) ί ] făcând un aluat indivizibil care conţinea elemente bune, de calitate, elemente ce

erau cu totul şi cu totul străine şi diferite între ele şi după ce a făcut pământul folosind

elementul uscat şi elementul cald, apa amestecându-o cu elementul rece şi umed, aerul cu

elementul umed şi cald, iar focul cu elementul cald şi uscat, a luat din toate aceste feluri de

pământ de bună calitate şi a făcut animalele8; din pământul uscat şi rece a creat „fierea

albastră” din pământul rece şi apa lichidă a făcut saliva, care este lichidă şi caldă. Din aerul

lichid şi cald a făcut sângele, fiindcă şi acesta este lichid şi cald; în cele din urmă, din focul

cald şi uscat a creat „fierea galbenă”.

Prin amestecarea, deci, a acestor elemente, a creat trupurile animalelor, care la rândul

lor şi ele sunt alcătuite din alte elemente în parte, prin amestecarea celor din care au fost

cuprinse, aşa cum dealtfel este şi firesc să se întâmple cu orice trup, care este compus, fiind

alcătuit din părţile lui componente. Mai înainte de crearea animalelor, a poruncit pământului

să rodească plante şi multe feluri de ierburi, pentru ca să fie hrană şi cuiburi animalelor şi în

acest fel a dat ritm lumii văzute. Dacă mai înainte cu ajutorul Cuvântului Celui de o fiinţă, a

dat mişcare lumii văzute, acum i-a poruncit să se mişte fără a se odihni cu ajutorul puterii

neobosite a dumnezeiescului Lui Duh, care dă viaţă întregului univers.

După ce Dumnezeu a creat, după cum am zis, o zidire care în acelaşi timp este şi

raţională dar şi simţitoare, vreau să spun cetele îngerilor, şi după ce a creat cerul şi pământul,

cetele îngerilor le-a aşezat între acestea două, adică între cer şi pământ, gândindu-se că firea

îngerilor, pe de o parte se înrudeşte cu cerul şi se apropie prin asemănare [ θ’ ί ] de

firea Lui netrupească şi raţională, iar pe de altă parte, are şi alte caracteristici care sunt, cu

totul diferite şi se plasează foarte departe de firea lor de mai dinainte şi aici vreau să spun,

firea lor simţitoare, fiindcă este un element al simţurilor. Deci după ce Dumnezeu a făcut toate

acestea, s-a gândit să meargă mai departe cu lucrarea, vroind să creeze ceva şi mai minunat, şi

anume să zidească ceva care să aibă în acelaşi timp trăsăturile gândirii Lui şi dincolo de

simţuri dar şi trăsăturile iraţionale pe care le are fiecare fire zidită. După ce acest gând a fost

corect prelucrat, Cel care le are în stăpânirea Lui pe toate şi pentru că ştia exact cauza

raţională a acestora şi anume firea, tendinţa, legătura şi mişcarea fiecărui element din cele ce

urmau să fie create, a pus în aplicare gândul Lui, cu multă înţelepciune şi putere. Şi să

cercetaţi această lucrare tainică pe care raţiunea umană nu o poate cuprinde.

5 Epistola I către Timotei, 6, 16

6 Psalmul, 103, 2

7 Vrea să spună Soarele şi opusul care este Luna.

8 Vezi Nemesie de Emessa, „Despre firea omului”, idem, pag 175, „Toate corpurile au fost create

prin unirea celor patru elemente ale acestora, şi corpurile plantelor dar şi corpurile animalelor...”