Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cretei (4 iulie)

8/7/2019 Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cretei (4 iulie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-ierarh-andrei-ierusalimiteanul-arhiepiscopul-cretei-4-iulie 1/116

Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cretei (4 iulie)

Sfântul părintele nostru Andrei Criteanul (sec. VII-VIII) s-a născut la Damasc, într-o creştini, părin ii săi se numeau !eor"ie şi !ri"oria. #ână la $ârsta de % ani &ăiatul nu a $odar după ce s-a împărtăşit cu Sfintele 'aine a primit darul $or&irii. Apoi a studiat Sfânta S'eolo"ia, de$enind ar iepiscop de Creta. #ră nuirea lui în *iserica +rtodo ă se face pe i

Cuprins

Evanghelia şi Apostolul zilei...................................................................................3Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul CreteiImnografie..............................................................................................................!3"ie#ile Sfin#ilor $ Sfântul Andrei din Ierusalim, episcop %n insula Creta.........!&Sina'ar $ (omenirea celui dintre sfin#i (ărintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscCretei......................................................................................................................))(roloage $ (omenirea celui dintre Sfin#i, (ărintele nostru Andrei Ierusalimitearhiepiscopul Cretei..............................................................................................)Sfântul *icolae "elimirovici + (roloagele de la hrida $ (omenirea Sfântului Anepiscopul Cretei -Criteanul .................................................................................)/

Cântare de laudă la 0umnezeiasca purtare de gri1ă a lui 0umnezeu...........)2"ia#a şi activitatea Sfântului Andrei....................................................................3Sfântul Andrei Criteanul $ Scrieri %ntâlnite %n căr#ile liturgice.........................34Sfântul Andrei Criteanul şi Canonul cel 5are...................................................3/

Canonul mare al Sfântului (6rintelui nostru Andrei Criteanul....................37



Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul + Structură, slu1ire şi con#inut &Câteva referin#e despre Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul...&/Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul............................................ )(r. Al.Schmemann $ Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul şi intrarea %n (ostului 5are...................................................................................................... /Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul $ tâlcuit de (ărintele 8eofil (ărăian d5ănăstirea 9râncoveanu de la Sâm:ăta de Sus..............................................4!

8âlcuirea Canonului cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul + studiul teologic şi duhoval lui (ana;ottis *ellas.......................................................................................4&5itropolitul Simeon <outsa de *ea Smirna= (lânsul adamic, Canonul cel 5are al SfântAndrei Criteanul.................................................................................................7(ărintele >heorghe ?ol:ea= Cunoaşterea duhovnicească se dă pe măsura pocăin#ei

traversareB duhovnicească aplicată la via#a noastră a Canonului celui 5are al SfâAndrei Criteanul.................................................................................................240aniela Cio:anu $ Agenda creştinului $ ăspunsuri duhovniceşti= Sfântul Andrei Crs$a %năl#at prin căin#ă.......................................................................................! &I(S 9artolomeu Anania $ Canonul Sfântului Andrei Criteanul $ cântarea smereniepocăin#ei............................................................................................................! /(reasfin#itul Am:rozie $ Canonul Sfântului Andrei Criteanul....................!!(D (ărinte 0aniel $ acrimile pocăin#ei $ %nceputul Fnvierii= Canonul cel 5are al SAndrei Criteanul...............................................................................................!!3Invita#ie la pocăin#ă + Canonul Sfântul Andrei Criteanul............................!!2

Icoane....................................................................................................................!)!

Evanghelia şi Apostolul zilei



Evanghelia

Ev. Luca 6, 31-36

Zis-a Domnul:31.Şi precum voiţi să vă acă vouă oamenii, aceţi-le !i voi asemenea"3#.Şi $acă iu%iţi pe cei ce vă iu%esc, ce răspla&ă pu&eţi avea' ăci !i păcă&o!ii iu%iu%esc pe ei.33.Şi $acă aceţi %ine celor ce vă ac vouă %ine, ce mulţumire pu&eţi avea' ă !i păclucru ac.34.Şi $acă $aţi mprumu& celor $e la care nă$ă*$uiţi să luaţi napoi, ce mulţumire

ă !i păcă&o!ii $au cu mprumu& păcă&o!ilor, ca să primească napoi n&ocmai.3+. i iu%iţi pe vră*ma!ii vo!&ri !i aceţi %ine !i $aţi cu mprumu&, ără să nă$sc im% !i răspla&a voas&ră va i mul&ă !i veţi i iii elui rea nal&, că Enemulţumi&ori !i răi.36. iţi milos&ivi, precum !i /a&ăl vos&ru es&e milos&iv.

Apostol



Epistola către >alateni a Sfântului Apostol (avel

Ap. >alateni , ))$)4G 4, !$)

raţilor,##.0ar roa$a Du ului es&e $ra os&ea, %ucuria, pacea, n$elun ă-ră%$area, %ună&%ine, cre$inţa,#3.2l n$eţea, n r narea, curăţia" mpo&riva unora ca aces&ea nu es&e le e.#4.0ar cei ce sun& ai lui ris&os 0isus !i-au răs&i ni& &rupul mpreună cu pa&imile#+.Dacă &răim n Du ul, n Du ul să !i um%lăm.#6.5ă nu im iu%i&ori $e mărire $e!ar&ă, supăr n$u-ne unii pe alţii !i pi muin$u-ne

1. raţilor, c iar $e va că$ea un om n vreo re!eală, voi cei $u ovnice!&i n$rep&aţaces&a cu $u ul %l n$eţii, lu n$ seama la &ine nsuţi, ca să nu ca i !i &u n ispi&ă#. ur&aţi-vă sarcinile unii al&ora !i a!a veţi mplini le ea lui ris&os.



Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cret

8roparul Sfântului Ierar Andrei Ierusalimiteanul, Ar iepiscopul Cretei, "lasul 0ndreptătorule al +rtodo iei, în$ă ătorule al dreptei cinstiri de Dumne eu şi al luminătorule al lumii, podoa&a călu"ărilor cea de Dumne eu insuflată Sfinte Ierarîn elepte, cu în$ă ăturile tale pe to i i-ai luminat, alăută du o$nicească, roa"ă-teDumne eu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea !



Irmosul=#e cal şi pe călăre i-a înecat în 2area 3oşie, 1ristos, Cel Ce a sfărâmat ră &oaieînalt şi a mântuit pe Israel, care cânta cântare de &iruin ă.

Stih= 5 in&e ărin&e 7n$rei, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi.

Scuturând somnul de la "enele tale, te-ai "ătit pe tine însu i locaş luminat pridescoperitorule de cele dumne eieşti, pentru aceasta, te-ai şi arătat dumne eiesc locaş St


4iind în$ă at de dumne eiescul dar al #reasfântului Du , împlinindu- i canonul tău*iserica lui 1ristos, lăudând-o cu $ers &ine întocmit, dumne eiescule Andrei.


0n elep eşte plecându-te le"ii celei scrise de Dumne eu, patimile trupului le-ai omorâprin dra"ostea ta cea tare, ai cântat cântări dumne eieşti, prea în elepte Andrei.

Stih= reas n&ă 8ăscă&oare $e Dumne eu, miluie!&e-ne pe noi.

4iul tău şi Dumne eu este cu ade$ărat dorire şi dulcea ă şi plinirea &unătă ilor, #reacurroa"ă-5 să mântuiască pe cei ce cu credin ă alear"ă acum către tine.

Cântarea a 3$a

Irmosul=Cel Ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca 'a şi ai ridicat ne inut pe cel în"

piatra cea neclintită a poruncilor 'ale, 1ristoase, întăreşte *iserica 'a, 6nule *un şi Iu&oameni.


0ndreptând prin $irtute $ia a ta, cu$ioase şi unindu-te cu Dumne eu, prin dumne eiascaai arătat or"an cu$ântător, luminând toată lumea cu $ersuri de cântare, ai făcut dumne eiasca &o"ă ie.


0ntr-armându-te cu puterile tale cele sufleteşti, cu$ioase şi trupul înfrânându- i prin nefăcut stea cu totul luminoasă, $eselind *iserica cu dreptcredincioasele tale în$ă ături şdu o$niceşti.


Ai a7uns a fi plin de în elepciunea cea cerească, căci lăr"indu- i sufletul cu$ioase aistrălucirea cea purtătoare de lumină a Strălucirii Celei în 'rei Sori, ca un slu7itor prea sfin




#e tine te ro", 2aica lui Dumne eu, prea curată să mă mântuiesc acum de ro&ia patimilorştear"ă toate semnele cele din druncinarea păcatului, ca una care în c ip minunat ai năCe ridică păcatul lumii.

Cântarea a &$a

Irmosul=Dumne eiască deşertarea 'a cunoscând-o A$acum, prin mai înainte $edere, 1risfrică a "răit către 'ine/ ai $enit spre mântuirea poporului 'ău, ca să mântuieşti pe unşii 'ăi.


Cu$ântul tău fiind împodo&it cu $ia a, s-a arătat îndreptător teolo"iei celei ade$ăralămurit descoperind sla$a #realăudatei 'reimi, Dumne eiescule #ărinte Andrei.


Arătând că fapta este înăl area pri$irii, în elepte şi lăsându-te purtat cu pri$irea, te-ai înpecetea $ie uirii, Sfinte #ărinte Andrei, "răitorule de cele dumne eieşti.


Ca un ierar dumne eiesc, prea fericite, luptându-te păstoreşte, ai alun"at de la &isericleilor, Sfinte Andrei, purtătorule al numelui &ăr&ă iei.

Stih= 5 in&e ărin&e 7n$rei, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi.Aflând pe 8ăscătoarea de Dumne eu pricină de mari laude, ai arătat sâr"uin ă întocmai, multe feluri de laude pe cea mai presus decât toate laudele, în elepte Andrei.


4ără de împreunare, ai ămislit în pântece fără stricăciune şi ai născut fără dureri şi nDumne eu cu trup, ai rămas şi după naştere 4ecioară.

Cântarea a $aIrmosul=5a 'ine aler", Cel ce 'e îm&raci cu lumina ca şi cu o aină şi 9ie mă ro"/ lumsufletul meu cel întunecat, 1ristoase, ca un 2ilosti$.


Cei ce ne lăudăm acum cu în$ă ăturile tale şi $ădit ne îndulcim cu cântările cele de insuflate, cinstim pomenirea ta, Sfinte Andrei, prea fericite.




5uminându-te cu ra a Dumne eiescului Du , prea sfin ite, ai lăudat cetele sfin iîmpreună acum te $eseleşti, Sfinte Andrei, prea fericite.


Acum nu $e i cele dumne eieşti prin sim urile cele pieritoare ale trupului, nici prin nămintea prin lucrările sufletului cu Dumne eu unindu-te, prea în elepte.


Cu lacrimi cad înaintea ta, ru"ându-te cu tărie să mă i &ă$esc acum de păcatele mele #reacurată, să mă în$rednicesc de &ucuria cea $eşnică.

Cântarea a 4$a

Irmosul=2area patimilor cea săl&ăticită cu $iforul cel stricător de suflet, potoleşte-o1ristoase şi din stricăciune mă scoate, ca un 2ilosti$.


3itoriceşte "răind cu "ură luminată, ai înfruntat pe cei fără de Dumne eu, căci ai arătaînc inării la cinstitele icoane, în$ă ătorule de cele sfinte.


Cu sfin enie ai împodo&it $ia a ta, mărite părinte, căci ai stins tul&urarea patimilor şi ainepătimirii.Stih= 5 in&e ărin&e 7n$rei, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi.

De frumuse ile cu$intelor şi ale do"melor tale to i credincioşii îndulcindu-se, cu dreapt$eselesc, risipind ulele ereticilor.


Cel Ce a strălucit din 'atăl fără de început, S-a unit în c ip desă$ârşit cu mine prin întrupaa făcut din tine, 2ireasă a lui Dumne eu, prea curată.

Condac, "lasul al :-lea.(odo:ie= Căutând cele de sus...

'râm&i ând luminat dumne eieştile cântări, cele cu dulcea ă, te-ai arătat luminător plumii, cu 5umina 'reimii strălucind, Cu$ioase Andrei, pentru aceasta, to i "răim către tinesă te ro"i pentru noi to i.

Cântarea a /$a



Irmosul=Domnul părin ilor cel preaînăl at a stins $ăpaia şi a rourat pe tinerii care cântauDumne eule, &ine eşti cu$ântat.


#entru ca să $e i întru Du ul lumina sfin ilor, cu$ioase, i-ai luminat $ia a cu străluc

cântând/ Dumne eule, &ine eşti cu$ântat.Stih= 5 in&e ărin&e 7n$rei, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi.

4iind îm&răcat cu trup, ai râ$nit după cetele celor fără de trup, cu$ioase, între care, $eîntr-un "las cu dânşii cân i/ Dumne eule, &ine eşti cu$ântat.


Acum se $eseleşte Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tincare cân i/ Dumne eule, &ine eşti cu$ântat.


Cel mai dinainte fără de trup, din pântecele tău cel sfânt, #rea curată, S-a 0ntrupmilosti$irea cea nemăsurată, Aceluia to i cântăm/ Dumne eule, &ine eşti cu$ântat.

Cântarea a 7$a

Irmosul=4ăcătorului a toate, tinerii în cuptor, dans a toată lumea împreunând, cântau/ toatpe Domnul lăuda i-5 şi prea înăl a i-5 întru to ii $ecii.


Dăn uind, luminat ai săltat înaintea c i$otului celui nou al *isericii, cântând/ toate lucrupe Domnul.


Cântarea cea nouă în &iserica cu$ioşilor cântai, părinte, către Atot iitorul "răind/ toalăuda i pe Domnul şi-5 prea înăl a i întru to i $ecii.


Cu dumne eiască cu$iin ă rânduind faptele &unătă ii, prea fericite Andrei, ai lăudtuturor sfin ilor, celor ce mai înainte s-au minunat şi s-au să$ârşit întru 1ristos în $eci.




Veni i cu cântări dumne eieşti să lăudăm pe 8ăscătoarea de Dumne eu, pe #reacuraticând/ *ucură-te, 4ecioară &inecu$ântată, prin care s-a făcut &ucurie firii omeneşti.

Cântarea a 2$a

Irmosul=Isaia, dăn uieşte, 4ecioara a a$ut în pântece şi a născut 4iu pe ;manuel, pe Dum+mul< 3ăsăritul este numele 5ui, pe Care slă$indu-5, pe 4ecioară o fericim.


Vestirea cu$intelor tale şi frumuse ea şi cură ia do"melor s-au răspândit peste tot pămâAndrei, fericite, pentru aceasta cu diadema &unei cu$iin e te-a încununat 1ristos, 0mpăra


0ndulcindu-te întru unirea cea dumne eiască, de strălucirea cea cu trei lumini, Sfintăinuitorule al lucrurilor celor peste fire, pă eşte de prime7dii acum, prin ru"ăciunile talcu dra"oste şi cu sfin enie să$ârşesc sfin ită pomenirea ta.


Acum te $eseleşti în ceruri cu cetele celor fără de trup, ca unul care nea&ătut ai petrecut pământ< căci te-ai arătat propo$ăduitor prea ales credin ei celei ade$ărate, "răitordumne eieşti, $rednicule de laudă.


0ncetat-ai pornirea cea neoprită a mor ii, care în" i ea toate, ca 6na care, cu ade$ărat, mcu"et ai născut cu trup Via a Cea $eşnică, din Care, muşcând iadul cu "ust amar, s8ăscătoare de Dumne eu, 2aică 4ecioară.

Sedelna, "lasul al -lea.(odo:ie= #e 0n elepciunea şi Cu$ântul în pântecele tău ămisardere, 2aica lui Dumne eu, în c ip de ne"răit ai născut pe Cel Ce a făcut toate şi în &raa$ut pe Cel Ce ine toate şi la sân ai rănit pe Cel Ce răneşte lumea. #entru aceasta, te #reasfântă 4ecioară, să mă i &ă$eşti de "reşeli, când $a fi să stau înaintea fe ei =iditStăpână 4ecioară Curată, atunci să-mi dăruieşti a7utorul tău, că pe tine te am năde7de eu,

5uminându- i inima cu dumne eiasca lumină ai "răit, fericite, lămurit cu$intele do"mluminat lumea. >i făcându-te or"an dumne eiesc al Du ului, cu prea dulce "lăsuire totdeauna inimile tuturor, lăudând 'reimea, cetele sfin ilor şi pe 4ecioara cea prea curaAndrei, prea lăudate. Iar acum, roa"ă-te lui 1ristos Dumne eu, iertare de "reşeli să dăruice pră nuiesc cu dra"oste sfântă pomenirea ta.

Sedelna #reasfintei 8ăscătoare de Dumne eu, "lasul al -lea.(odo:ie= De"ra& ne întâmpină pmai înainte până ce nu ne ro&im când $ră7maşii 'e ulesc pe 'ine şi ne în"ro esc pe noi,



Dumne eul nostru, pierde cu Crucea 'a pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poatdreptmăritorilor, pentru ru"ăciunile 8ăscătoarei de Dumne eu, 6nule, Iu&itorule de oame

4ecioară cu totul fără pri ană, care pe Dumne eu Cel mai presus de fiin ă 5-ai născut, îcei fără de trupuri pe Acela neîncetat roa"ă-5 să ne dea iertare de păcate şi îndreptare înainte de sfârşit, celor ce cu credin ă şi cu dra"oste te cântăm pe tine după datorie, sin"ulăudată.

Sedelna Sfintei Cruci şi a #reasfintei 8ăscătoare de Dumne eu, "lasul al -lea.(odo:ie= De"ra&întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne ro&im când $ră7maşii 'e ulesc pe 'ine şi ne pe noi, 1ristoase, Dumne eul nostru, pierde cu Crucea 'a pe cei ce se luptă cu noi, ca săcât poate credin a dreptmăritorilor, pentru ru"ăciunile 8ăscătoarei de Dumne eu, 6nule,de oameni.

Stând lân"ă Crucea 'a, Ceea ce 'e-a născut mai presus de fire, 1ristoase şi neputând sufe$adă pătimind fără dreptate, se tân"uia plân"ând şi stri"a 9ie/ Cum pătimeşti, Cel Ce eşfără patimă, dulcele meu 4iu? 5aud &unătatea 'a cea desă$ârşită.

Imnografie



8ropar /0ndreptător credin ei şi c ip &lânde ilor, în$ă ător înfrânării te-a arătat pe tine turmelucrurilor, pentru aceasta ai câşti"at cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele &o"ate, păriAndrei, roa"ă pe 1ristos Dumne eu ca să mântuiască sufletele noastre.

8ropar=0ndreptătorule al +rtodo iei, în$ă ătorule al dreptei cinstiri de Dumne eu şi al luminătorule al lumii, podoa&a călu"ărilor cea de Dumne eu insuflată Sfinte Ierarîn elepte, cu în$ă ăturile tale pe to i i-ai luminat, alăută du o$nicească, roa"ă-teDumne eu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac='râm&i ând luminat de dumne eieştile cântări cele cu dulcea ă, te-ai arătat luminător lumii, cu lumina 'reimii strălucind, Cu$ioase Andreie, pentru aceasta to i "răim cătreînceta să te ro"i pentru noi to i.

"ie#ile Sfin#ilor $ Sfântul Andrei din Ierusalim, episcop %n insula Creta



Dumne eiescul părin&e 7n$rei !i avea pa&ria n ves&i&ul Damasc, care acum se 5iam. El s-a născu& $in părinţi cins&i&ori $e Dumne eu !i m%ună&ăţiţi, care se nu9ri oria. #ână la $ârsta de şapte ani pruncul era fără de "las, neputând să "răiască nicidecşi părin ii lui se întristau foarte mult pentru aceasta, "ândind că totdeauna $a fi mut. Dar,$upă ce &recu& !ap&e ani, $uc n$u-se mpreună cu părinţii săi să se cuminece cu reacua$ică cu /rupul !i 5 n ele Domnului, s-a ăcu& o minune, că n$a&ă ce s-a cum$e le a& lim%a !i răia ără $e mpie$icare.

După aceea, părin ii lui l-au dat la şcoală să în$e e Sfintele Scripturi. 2unul 7n$rei, iin$ o$e!&ep& la min&e, se n$ele&nicea la nvăţă&ură cu mul&ă os r$ie !i s r uinţă. Deci, ne$oindu-sdor co$ârşitor la fiecare în$ă ătură, a sporit cu mare pricepere la filosofie. Dar, ca să spel a$ând dascăli în$ă a i, deprinsese cele mai &une în$ă ături. 0ntr-acest c ip, el şi-a d$or&ească cu meşteşu", făcându-şi sufletul iscusit spre câşti"area faptei &une şi a ademintea, să sporească la pri$irile cele mai înalte. Cu"etând el cu ştiin ă la dumne eieştileScripturi şi luminându-se dintr-însele cu socoteala min ii, s-a făcut în$ă ător fier&inte şi al dumne eieştii în elepciuni.

El, soco&in$ că nu poa&e n al& c ip a se uni cu $umne eiasca nţelepciune $ec$epăr&e e $e lucrurile cele păm n&e!&i !i ma&eriale, a ru a& pe părinţii săi să

Dumne eu, iin$că nu avea nici o plecare sau $ra os&e spre lucrurile lumii. #ărin ii lui, pornise de Dumne eu cu ade$ărat, l-au luat şi s-au dus de l-au afierosit la 2ormântul Domfăcător de $ia ă, ca pe un prinos &ine primit. e a&unci era pa&riar al 0erusalimului un os n& !i m%ună&ăţi&. Deci, primin$u-l cu mul&ă %ucurie, l-a ăcu& iul său $use aseamănă, &o&$eauna se iu%esc. 7poi, m%răc n$u-l n c ipul mona icesc, l-a av n$ ri*ă cu &o&ul $e sporirea lui. 7s& el se s r uia pa&riar ul să-l crească cu

acă %ăr%a& $esăv r!i& !i la măsura v rs&ei plinirii lui ris&os.

Drept aceea, nimerind şi pământ &un, patriar ul a$ea năde7di de la sufletul tânărudumne eiescul cu$ânt al în$ă ăturii sale şi cu pilda cea &ună a faptei &une, are să sece



Dar mai înainte de a se îndulci desă$ârşit de dânsul, patriar ul s-a de le"at de trup. >i&ucurie pe mâinile du o$nicescului său fiu, s-a dus către Stăpânul 1ristos, ca să iluminate pentru &una iconomie ce a făcut în *iserica Sa. ;l a lăsat ocârmuitor şi epitrop a&isericeşti pe dumne eiescul Andrei, împreună cu iconomul &isericii, căci tinere ea lăsa să-l facă loc iitor al scaunului său. De!i s n&ul era & năr cu v rs&a, $ar cu appur&area $e ri*ă cea $e o%!&e !i cu olosul 2isericii nu era mai pre*os $ec & niciEl era n 2iserica 0erusalimului părin&e, $ascăl, iconom, slu*i&or !i pil$ă s&răluci&ă

%inelui.0n $remea aceea, din porunca dreptcredinciosului împărat Constantin, nepotul lui ;raclie,în Constantinopol al VI-lea Sfânt Sinod a toată lumea, care a surpat luminat eresul monoa scris un sfin it tom cu do"mele dreptei credin e şi a trimis la fiecare *iserică scrisori care întăreau şi pecetluiau tomul cel so&ornicesc şi îndemnau pe to i dreptcredincioşiilui. Scrisorile acelea au a7uns şi la *iserica Ierusalimului şi au umplut-o de &ucurie ducăci $edea cum dreapta credin ă, care mai înainte era ulită de eretici, se întărise iar aceea, to i cei mai întâi din Ierusalim, de o&şte au socotit că tre&uie să trimitConstantinopol, care să spună că şi ei primesc do"mele Sfântului Sinod. ;i au 7udecat, cu o&şte, să trimită cu această solie pe marele Andrei, împreună cu al i doi clerici, ca unul în do"mele dreptei credin e şi ca unul ce era mai în$ă at decât oricare altul cu puterea cuSfântului Du .

Andrei a ales doi clerici cu$ântăre i, pe care luându-i cu el, s-a dus la Constantinopol< $iu pe împărat, ci a aflat pe fiul său, Iustinian, - is nas tăiat - moştenitor al împără iei. mâini mărturisirea *isericii Ierusalimului, iar cele ce lipseau la mărturisire, le-a împlinit lim&a lui cea &ună. Deci, to i minunându-se de sfin enia şi în elepciunea lui şi el, psolia, pe cei doi clerici ai săi i-a trimis înapoi la Ierusalim, ca să spună celorlal i ce sfârşi

lor. Iar el a rămas în Constantinopol, ca să se uşure e de pricinile &isericeşti şi să petliniştită şi mona icească.

Drep& aceea, s&r n n$u-se $in &oa&e părţile !i lipsin$u-se $e &oa&ă ri*a ceacale, s-a $a& cu &o&ul la $umne eiasca cu e&are !i privire, nevoin$u-se cu pos&iricu vărsări $e lacrimi. Deci, n aces& c ip s-a curăţi& cu &rupul, s-a lămuri& culumina& cu min&ea. El, urm n$ n&ru &oa&e lui Dumne eu, $in &oa&e părţileD nsul !i $o% n$ea arvuna %ună&ăţilor ce aveau să ie. 5& n$ mul&ă vreme n lmăsurile cele $esăv r!i&e ale ap&ei %une !i as& el pricinuia mul& olos la ce$ nsul.

Dar, fiind luminat la lucruri şi la cu$inte, nu era cu putin ă să se ascundă de cei mutăinuiască până la sfârşit su& o&rocul liniştii. #entru aceasta, s-a făcut arătat atât împăra*isericii şi despăr indu-l cu silă de $ia a cea liniştită, l-a rânduit, deşi nu $oia, la diacocelei mari.

Apoi i s-a încredin at iconomia şi po$ă uirea de sărmani, la care arătându-se cu &ună$opărinte şi rănitor al sărmanilor şi scăpăta ilor. ;l purta "ri7ă cu mare cu$iin ă de amânde scăpăta i ale Constantinopolului şi a crescut nu numai $enitul lor, dar şi strâmtora

înainte, care o a$eau în casele lor, a prefăcut-o în lăr"ime, cu idurile cele mari ce făcuse



ca un vre$nic $e &oa&e, a lua& !i mai mare iconomie, căci s-a sui& la scaunul cear ieriei, ăc n$u-se mi&ropoli& n ves&i&a insulă a re&ei sau ca să ic mai ainsulă s-a ăcu& păs&or !i $ascăl la &oa&ă 2iserica lui ris&os.

Andrei, ducându-se în epar ia sa, a început a face lucrul său, a purta "ri7ă fără de prpo$ă uirea epar iei sale, dându-se cu totul spre creşterea şi mântuirea turmei celei cu$ânîntâi a pus cu în elepciune pe cei sfin i i în rânduiala încu$iin ată, $or&indu-le cu$â

despre rânduiala Sfintei 5itur" ii. Cu acestea $oia să arate cum se cu$ine a fi preotuîn$rednicit nu numai însuşi a se apropia de întâia şi neapropiata lumină, adică de Dumnlumine e şi pe al ii şi să-i împrietenească cu Dumne eu. Deci, se cade ca preotul să ficurat, precum este o"linda, ca să poată primi într-însul ra ele dumne eieştii lumini şi pridea lumină şi celorlal i. Sfântul Ierar Andrei a pus în &ună rânduială pe fecioare, iar mmona i şi mona ii le-a dat le"i, cum să se conducă.

Apoi purta "ri7ă de trăire, în$ă ându-i să ai&ă dra"oste şi râ$nă către Dumne eu, iar nucătre lume. El $e ăima $e mier$ările cele lume!&i !i pă ea poruncile lui Dumne eu, cnevoiască pen&ru m n&uirea sa. a pe ni!&e copii i nvăţa pe cei &ineri, iar p

nţelepţea. e cei păcă&o!i i n&orcea la pocăinţă !i $ă$ea nă$e*$e $e mila lui Dumse pocăiau. n$emna la nevoinţele ap&elor %une, pe cei ce se nevoiau. e cei ce erau lup&a*u&a" pe cei ce se prime*$uiau să ca$ă n păca&e, i spri*inea" pe cei că uţi nepu&incio!i le $ă$ea pu&ere" celor n&ris&aţi, m n iere" celor le!inaţi, răsu laera păr&ini&or" sărmanilor, &a&ă" scăpă&aţilor, vis&ierie" lăm n ilor,

m%răcămin&e, !i ce spun mai mul&' /u&uror s-a ăcu& &oa&e, ca să m n&uiască pe &o

Căci, Domnul $rea a se face în $eacul ce $a să fie, lumină sfin ilor, $ia ă, slîm&răcăminte, &ucurie şi orice alt &ine al fericirii. 0n acest fel era epar io ilor săi aces

care le făcea tot &inele, nu numai sufletesc, ci şi trupesc şi cu care poate cine$a să întristare $ia a aceasta de fa ă.

După aceasta, a desc is $istieria cea &ună a inimii sale şi scotea dintr-însa cu$inte &"ura socotelii min ii sale, pe care a umplut-o de darul Sfântului Du . El a alcă&ui& !i că

nţelepciune, cu pricepere !i cu $umne eiască insu lare, cărţi prin care se ara&ă oracuv n&ă&or insu la& $e Dumne eu. 5 n&ul 7n$rei, cu cuvin&ele lui, lău$a s&ră;aică a iului !i uv n&ului lui Dumne eu, la $eose%i&ele ei săr%ă&ori sau pra5 n&a !i $e viaţă ăcă&oarea ruce a ; n&ui&orului lui, pe care, ră%$ n$ eDumne eu cel ără $e pa&imă, prin moar&ea cea $e %ună voie, ne-a ăcu& păr&aslavei 5ale. Lău$a ncă !i al&e s&ăp ne!&i pra nice !i pe l n ă aces&ea, lău$a !i prin lău$ările lui a ăcu& ca !i cum măr&uriile lor ar i ale sale. Dar mai cu ose%marele ;er ă&or nain&e 0oan.

El a alcă&ui& cu mul& me!&e!u n versuri !i mu ică mul&e canoane !i &ropare, că luminea ă pra nicile, $ar n$eamnă !i pe cre!&ini la $umne eiasca veselie !ipricinuie!&e umilinţă !i ace pe cei ce c n&ă !i ci&esc să verse !iroaie $e lacrimi. e l n ă celec n&ări %iserice!&i, a alcă&ui& !i anonul cel ;are !i vre$nic $e lau$ă $in săp&ămmarelui pos& al 5 in&elor a!&i, care nu numai că pricinuie!&e pocăinţă !i umilinţ

nvăţă&ură.



0n$ă a pe creştini cu ce aşe are se cade a citi sfin itele istorii ale dumne eieştii Scriptcade a le pricepe pe dânsele materie şi pricină de mai înalte şi iscusite pri$iri. Dar, sfântucu cu$intele sale a împodo&it păstoria sa şi $eselea orice *iserică a creştinilor, ci şi cu luispră$i de mare cu$iin ă, pentru că el a înnoit lui Dumne eu &isericile cele dărăpănatecu a7utor &o"at şi cinstit, le-a idit din temelie o &iserică foarte frumoasă, în cinste8ăscătoare de Dumne eu şi #ururea 4ecioarei 2aria, numind-o pe dânsa Vla erna.

Casele primitoare de străini le-a idit din temelie, spre odi na &ătrânilor, spre $indecareşi spre acoperământul străinilor şi scăpăta ilor, cărora le dădea cu îm&elşu"are nu numde ne$oie şi de rană, c eltuind &ani în elep eşte şi cu plăcere de Dumne eu, ci şicelelalte urma pe Stăpânul şi dascălul său, 1ristos, aşa şi la aceasta 0l urma, slu7ind lstrăinilor şi &olna$ilor cu însăşi mâinile sale. ;l îşi încin"ea fota la mi7loc şi spălpicioarele, capetele şi cură a rănile &olna$ilor, lin"ând c iar cu lim&a sa rănile cele nsân"erarea lor, atât de mult îl în$ăpăia dra"ostea către Dumne eu şi către aproapele.

8u es&e a ară $e cuviinţă a spune una sau $ouă minuni ale s n&ului, ca să ară&ămn$ră neala pe care $umne eiescul 7n$rei o avea că&re Dumne eu.

HHHOdată, o flotă de barbari s-a dus în Creta, ca să supună şi să pustiască păstoria sfântului.înconjurându-l, au uneltit tot felul de meşteşuguri împotriva lor, dar sfântul cu rugăciunile sbineprimite, nu numai că şi-a păzit păstoria sa mai presus de primejdie, ci şi în inimile baratât de mare frică a băgat, încât i-a făcut să fugă singuri, fără a-i izgoni cineva. Din fuga fără rânduială şi grabnică, mul i au pierit, atât de valurile mării, cât şi de creştinii care îi lu

HHH!ltădată, pe la începutul verii, soarele ardea pământul şi ploaie nu era deloc. !şa că semănătoate se veştejiseră şi erau în primejdie să se usuce desăvârşit. "ar oamenii, de frică mare cca să nu se facă foamete, pentru că nu ploua, erau slabi şi deznădăjdui i de via ă. Deprimejdie ca aceea aflându-se ei, ce a făcut sufletul acela împreună pătimitor şi milsfântului# $u cumva a trecut cu vederea păstoria sa, care era în primejdie să piară# $înăl ând mâinile şi oc&ii la cer, a rugat pe Dumnezeu din sufletul său, ca să dea ploaie păm'i, o, minune% (ndată s-a umplut cerul de nori şi a plouat atâta ploaie, încât semănăturile s-şi au făcut rod mare, iar oamenii au luat răcorire şi mângâiere.

Sfântul Andrei a făcut şi multe alte minuni, pe care de le $oi spune, nu-mi $a a7un"e t4iindcă a$ea pe Dumne eu sălăşluit în sufletul său, epar io ilor săi totdeauna le pricinude la Dumne eu, i &ă$indu-i de tot răul, iar lui Dumne eu aducea mântuire sufletele eppe un prinos &ineprimit şi $rednic pentru toată lumea.

HHH(ntr-o vreme, întâmplându-se ciuma în epar&ia lui şi mul i murind, sfântul, cu rugăciulacrimile lui către Dumnezeu, a oprit pornirea mor ii.

HHH



Altădată, sfântul, a$ând oarecare tre&uin ă, a fost ne$oit să se ducă la Constantina7un"ând acolo, a fost primit cu toată cinstea şi cucernicia, atât de toată sfin ita adunarecât şi de împăratul şi de to i &oierii. #etrecând acolo pu ină $reme, împăr ea pâineaflămân ilor, adică cu$ântul în$ă ăturii şi adăpa pe cei înseta i din apa cea făcătoarSfântului Du şi nu numai aceasta, ci şi trupeşte sătura pe cei flămân i. ;l a7uta celor napăra pe $ădu$e, ocrotea pe sărmani şi mân"âia pe cei necă7i i.

2ai pe urmă de toate, se pre"ătea să se întoarcă la epar ia sa, deşi a cunoscut înainte că n$edea de aici înainte păstoria sa, însă s-a dat pe sine Sfântului Du , care-l mişca pe dânsuîntr-o cora&ie, a plecat în Creta. Dar cora&ia, sosind până la 2itilina, a stat acolo.

Sfântul, între&ând cum se numeşte locul acela şi înştiin ându-se că se numeşte ;recos,<7ici &re%uie să $au c ipul meu lui Dumne eu, a$ică elui ce mi l-a $a&. 7ici voiCeea s-a şi făcut.

Deci s-a de le"at din le"ătura trupului şi s-a dus cu &ucurie către doritul său Dumnestrălucind de neapropiata lumină a dumne eirii 5ui, se îndulceşte de &unătă ile împărăne"răite.

Iar sfin itele lui moaşte s-au aşe at în &iserica Sfintei, &unei şi &iruitoarei 2uceni e A$istierie şi i $or pururea cur"ător de minuni, întru sla$a 'atălui şi a 4iului şi a Sfântului Du



Sina'ar $ (omenirea celui dintre sfin#i (ărintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscCretei

0n această lună (iulie), în iua a patra, pomenirea celui dintre sfin i #ărintelui nostruIerusalim, ar iepiscopul Cretei.

Sfântul #ărinte Andrei s-a născut la Damasc în 7urul anului @@ . Cel care a$ea să fie narmonios dintre melo iB s-a aflat fără "rai în primii şapte ani ai $ie ii sale. Scăpainfirmitate prin Sfânta 0mpărtăşanie, arăta începând de atunci un talent de e cep ie, în sp$or&irii în elepte şi a studiului Sfintei Scripturi.

#ărin ii săi îl încredin ară ca slu7itor &isericii 0n$ierii la Ierusalim (după unii ar fi de$Saint Sa&as, unde a şi studiat) iar cel care se afla în tronul patriar al, 'eodor (@% -@Andrei fiul său spiritual. Intuise în el asemenea calită i încât $oia să îl pre"ătească dreptsău şi îl numi, în ciuda $ârstei sale fra"ede, notar al #atriar iei, dându-i responsa&ilitapro&lemelor &isericeşti.

0n această calitate, la pu in timp de la cel de-al şaselea Sfânt Sinod ;cumenic (prin @trimis la Constantinopol, cu doi sfin i &ătrâni, pentru a pre enta împăratului şi #atriar



de credin ă a *isericii sale, manifestându-şi ade iunea la condamnarea ere iei monoteldin Ierusalim, ocupată în $remea aceea de către ara&i, nu a putut să trimită decâtrepre entant la Sinod).

Ceilal i doi repre entan i s-au întors în #alestina, dar Sfântul Andrei rămase în capitală,condi ii mai prielnice ru"ăciunii, studiului şi acti$ită ilor apostoliceşti pentru care Dpre"ătise.

Duse pentru o $reme o $ia ă retrasă, dar ade$ărul nu putea să rămână multă $reme ascunastfel purtarea sa plină de sfin enie şi for a cu$intelor sale folosită intru mântuirea7unseră repede la urec ile împăratului şi ale #atriar ului şi fu numit diacon al 2arii *iser

0i fu încredin at postul de responsa&il al orfelinatului Sfântul #aul şi al ospiciului pentruafla în cartierul ;u"enios.'imp de aproape : de ani, do$edi multă perse$eren ă la coacestor institu ii de &inefacere, pe care le de $olta şi le transforma în ostro$ al mâîndemnarea oamenilor la pocăin ă şi la practicarea $irtu ii.

3euşi atât de &ine în această sarcină, încât în % fu consacrat ar iepiscop al Cretei. Dase putea instala în scaunul său, cum se "ăsea încă în capitală, # ilippiEos u urpă tronul, îpatriar ul CFrus şi îl puse în locul acestuia pe Ioan al şaselea., dându-i drept misiune

otărârile celui de-al şaselea Sinod şi să reîn$ie e ere ia monotelită. Su& presiunea Sfântul Andrei tre&ui să încu$iin e e toate acestea, dar imediat ce # ilippiEos fu îndputere (% G), el se retractă şi mărturisi fără ocolişuri ade$ărata credin ă despre cele dolui 1ristos.

0ncă din iua instalării sale în Catedrala din !ortina, Sfântul #ăstor îşi încura7a preo ii s

cu demnitate de Dumne eu şi să de$ină primitori ai arului său pentru a fi capa&ili credincioşilor această lumină.

#ronun ă un mare număr de predici în cinstea săr&ătorilor Domnului, ale 2aicii DomnuSfin ilor, care constituie una din cele mai pre ioase moşteniri ale literaturii patristicîncununa cu demnitate festi$ită ile *isericii sale, el compuse, cu o artă de neasemuit, nimnuri rămase în căr ile noastre litur"ice.

El es&e n special au&orul anonului celui ;are care, c n&a& n iecare an n &;are, nu a nce&a&, $e secole ncoace, să $ea na!&ere n r n$ul cre$incio!ilor lalacrimi $e pocăinţă. 0n acest imn impunător, pentru care a şi primit titlul de BIni iatorpocăin eiB, sfântul e$ocă toate persona7ele Vec iului şi 8oului 'estament care pot fi modele spre calea întoarcerii la credin ă şi la căin ă. #e cel care se pocăieşte şi care #ostului s-a recunoscut în Adam aşteptând la por ile 3aiului, aceste e emple scoase din fac să reali e e că - recapitulând prin $ia a sa păcatele lumii între"i - numai în lacrru"ăciune tre&uie aşteptată i &ă$irea prin 1ristos, 2ântuitorul între"ii omeniri.

0n afara acestor îndeletniciri de predicator şi melodic, Sfântul Andrei reno$ă &iserici şfondă o &iserică, înc inată 2aicii Domnului din Vla erne, în amintirea acestei renum

din Constantinopol. +r"ani ă de asemenea un ospiciu pentru &olna$i, &ătrâni şi ne$oia



între inea nu numai financiar ci îl şi $i ita adesea, în"ri7ind pe infirmi cu mâinile lui ştuturor minunată mân"âiere prin cu$intele sale.

Cu oca ia unuia din desele atacuri ara&e împotri$a insulei Creta, Sfântul Ierar , fortărea ă împreună cu poporul său, reuşi să îi îndepărte e pe a"resori prin sin"uru"ăciunii sale şi mul i dintre ei pieriră în de ordinea creată.

Cu alte oca ii, el scapă insula de secetă, prin şu$oiul lacrimilor sale şi alun"ă o transformându-se în medic al tuturor prin ru"ăciune şi pri$e" ere.

Deşi de$enise totul pentru to i asemeni lui 1ristos, el tre&ui să îşi părăsească epar iaduce la Constantinopol. Acolo puse &a ele poporului prieten al lui 1ristos prin în$ortodo ă despre înc inarea la Sfintele Icoane, amenin ată în acele timpuri de către împătreilea.

#rimind semn de la Dumne eu despre apropierea sfârşitului său, îi reuni pe cei apropianun ă că ;piscopatul său nu îl $a re$edea în $ia ă. 5a pu in timp după aceea, se îm&arşi făcând escală în insula 2itilene, (după al ii, ar fi fost trimis în e il la 2itilene de către 5eon III, din cau ă că apăra Sfintele Icoane) îşi "ăsi odi nă la iulie % .

(roloage $ (omenirea celui dintre Sfin#i, (ărintele nostru Andrei Ierusalimiteanul,arhiepiscopul Cretei



5una iulie în ile/ pomenirea celui dintre Sfin i, #ărintele nostru Andrei Ierusaar iepiscopul Cretei.

Acesta a trăit în cetatea Damascului, născut din părin i iu&itori de Dumne eu şi a fost dîn$ă ătură. Deci, a fost luat de 'eodor, patriar ul Ierusalimului, şi l-a făcut diacon şi disci

Iar, adunându-se cel de-al şaselea Sinod a toată lumea (@ -@ ), la Constantinopol s

#o"onat, împăratul (@@ -@ ) Sfântul Andrei, deşi numit diacon, a fost trimis de patSinod, cu mărturisirea de credin ă a *isericii Ierusalimului. #entru mintea şi &unătatea cepus purtător de "ri7ă pentru rană săracilor *isericii, iar peste pu ină $reme, a primar ierei, fiind ales episcop al Cretei.

;l a alcătuit şi căr i pline de în elepciune, în care s-a arătat cu$ântător iscusit şi iDumne eu. #e lân"ă celelalte scrieri, Sfântul Andrei a alcătuit şi Canonul, cel mare şi laudă, care se citeşte în săptămâna a cincea, din #ostul mare şi care aduce nu numai pocămultă în$ă ătură.

Ca ar iereu a înnoit &isericile lui Dumne eu şi a idit, din temelie, în cinstea #reacuraprea frumoasă a Vla ernei. >i Sfântul Andrei şi-a păstorit credincioşii, cu frica lui Dpă ind poporul de în$ă ăturile "reşite ale ereticilor şi fiind tuturor pildă $ie de munccurată şi de &ună păstorire. Dar, anii săi n-au fost prea mul i. 2er"ând, odată, în insula 2primit sfârşitul $ie ii sale, în plină putere lăsând multe scrieri *isericii lui Dumne eu.



Sfântul *icolae "elimirovici + (roloagele de la hrida $ (omenirea Sfântului Andreiepiscopul Cretei -Criteanul

Sfântul Andrei acesta s-a născut la Damasc din părin i creştini şi a fost mut până la $ârani. Când părin ii lui -au dus la sfânta &iserică şi -au cuminecat cu Sfintele lui Dumcopilul a început să $or&ească. Iată puterea Sfintei0mpărtăşiriH

5a $ârsta de paispre ece ani, Andrei a mers la Ierusalim şi s-a îm&răcat în în"erescul cSfântului Sa$a cel Sfin it. Cu priceperea şi cu ne$oin ele, el i-a întrecut pe mul i dintr&ătrâni, făcându-se lor pildă.

După o $reme a de$enit secretarul particular al patriar ului, la a #atriar ului dorin ă şi a

Apoi, în $remea domniei împăratului Constantin al IV-lea, s-a con$ocat Sinodul ;cumenic la Constantinopol, spre a cură i &iserica de ere ia monotelită, care icea cumnostru Iisus 1ristos ar a$ea doar o sin"ură $oin ă, ceadumne eiască, iar nu două, şi dumne eiască şi omenească.

#atriar ul Ierusalimului 'eodor, neputând călători el însuşi la Constantinopol, -a trimis îpe Andrei acesta, secretarul lui particular, care la acea $reme era ar idiacon. Acolo slă$it



strălucit cu lumina darurilor cea dăruită lui de Domnul/ cu râ$na lui pentru Sfânta Crmarea lui în elepciune şi dreapta socoteală, cu darul frumoasei $or&iri şi al elocin ei. pentru Sfânta +rtodo ie, s-a întors apoi la Ierusalim, la c emarea sa ar idiaconească.

După o altă $reme, Sfântul Andrei a fost ridicat şi introni at episcop al Cretei. ;l întâistătător foarte iu&it de popor.

Sfântul Andrei a fost un ilot al +rtodo iei, un luptător neînduplecat contra tuturor erefăcut minuni cu ru"ăciunea, între care s-a numărat şi alun"area saracinilor din insula Creta

Sfântul Sfin it Andrei a alcătuit multe căr i de în$ă ătură, cântări şi canoane, între catoată creştinătatea este Canonul cel 2are carele se cântă în Sfântul şi 2arele #ost, în Săptămână a cincea.

Astfel era înfă işarea lui, încât B$ă ând a lui fa ă şi au ind ale lui cu$inte cele ca mieroamenii se &ucurau şi îşi îm&unătă eau $ia a.B

5a sfârşit, pe când se întorcea dintr-o călătorie la Constantinopol, Sfântul Andrei şi-propriul lui sfârşit, care a$ea să fie mai înainte de a a7un"e în insula Creta. Sfântul luînăl at la Domnul pe când cora&ia în care se afla plutea pe lân"ă insula 2itilene. Astfel şaler"area cea pământească acest mare luminător a *isericii, carele s-a strămutat la locacereşti ale împără iei lui 1ristos Dumne eu la anul % : de la întrupare.

Cântare de laudă la Dumnezeiasca purtare de grijă a lui Dumnezeu



)inunat este Domnul întrua *a purtare de grijă,+l glas limpede i-a dat lui !ndrei,cel mai înainte mut.

+l pe cel mut l-a făcuttrâmbi ă a ui cu totul de aur,

recum demult pe *aulfăcutu-l-a isericii ui stâlp.

/adarnic voit-a )arta de cununie să fugă0+a voii lui Dumnezeu cu adevărat s-a plecat.! lui Dumnezeu purtare de grijă

e )arta, şi nevrând, spre cununie o a îndreptat0Dumnezeiască lucrare a fost aceasta1

rin astă cununie, *fânt lui Dumnezeu

şi oamenilor s-a născut.Oricine dăruieşte lui Dumnezeu,dăruieşte Celui )ai un,'i a sa neştiutoare voie o supune2oii lui Dumnezeu.

3iul meu, nimic să nu plănuieşti fără Domnul,!ltminteri ale tale planuri rămân fâră rod.Cunoaşte că toate ale vie ii tale căi şi doriri(n mâna ui sunt, ale Domnului 3ăcătorul.!le ui sunt culmile înalte şi adâncurile,!le lui sti&iile, temeliile şi mun ii pământului.!l ui este trupul şi al ui sufletul,'i du&ul celor câte sunt, cu podoaba lor.(ntru a *a arie şi cu a *a seceră,! cui voie vom împlini, dacă nu a ui#



"ia#a şi activitatea Sfântului Andrei



Sfântul Andrei Ierusalimiteanul a fost o mare personalitate a epocii sale şi unul din corifeimno"rafiei litur"ice. ;ste autorul minunatului Canon. Cunoaşterea $ie ii acestui mare iernu este propor ională cu $aloarea pe care o de ine marele Canon şi cu importan a sa dconştiin a litur"ică a *isericii. Să conc idem deci că Sfântul AndreiJ a fost o mare p

&isericească cu o e cep ională lucrare pastorală şi cu o &o"ată contri&u ie literarăH!. riginea

S-a născut în 7urul anului @@ d.1r. în renumitul Damasc, unul dintre cele mai $ec i ale 3ăsăritului. Aici a a$ut loc admira&ila con$ertire a Apostolului neamurilor. 0n

Apostolul #a$elJ s-a &ote at, a luat darul Du ului Sfânt şi a rostit primele sale preaceasta, Apostolul #a$elJ este mândria şi sla$a Damascului. Damascul a dat *isericii un(4A. L/ ), iar între"ului pământ un Ktată şi un în$ă ător al e$la$ieiB. >i dumne eprecum remarca 2aEarios 2aEris, &io"raful Sfântului Andrei, i-a acordat o mare cinste,fost &ăr&at cinstit şi în$ă ător deplin al *isericii lui 1ristosB. 6n astfel de fruct a fostAndrei.

;ra descendentul unei familii în care se distin"ea e$la$ia, iar floarea $irtu ilor creştine o î'atăl său, pe nume ! eor" e, iar mama sa, !ri"oria, erau Koameni cinstitori de Dumnîm&unătă i i mai de"ra&ă prin $irtu iile lor, decât prin &o"ă iile pe care le a$eauB. #şapte ani, micul Andrei nu putea să $or&ească. 5im&a îi era le"ată. Când însă a împlinit într-o i a intrat în &iserică cu părin ii lui, ca să participe la Dumne eiasca 5itur"împărtăşească cu preacuratul 'rup şi Sân"e al Domnului, lim&a lui, în c ip minunat, s-a

a început să $or&ească, fără multă "reutate. Aici, în Damasc, a primit întâile în$ă ături



cu laptele cel curat al e$la$iei, care de multe ori a fost ca o dorin ă ar ătoare ce i-a aprinpredat e isten a sa iu&irii şi cinstirii lui Dumne eu.

). (erioada de la Ierusalim

Această iu&ire fier&inte pentru 1ristos a condus paşii săi la $ârsta de apro imati$ cinsspre +raşul Sfânt. 1otărăşte să se înc ine în prea cinstita &iserică a 0n$ierii. #ărin ii lui n

nu reac ionea ă ci, precum consemnea ă &io"rafii săi, aceştia sunt cei care îl pre intăca să-l afierosească Domnului. Acesta este semnul profundei spiritualită i a familieînăuntrul căreia s-a născut şi a crescut.

Ierusalimul a fost locul unde Andrei s-a instruit pe lar" şi s-a culti$at în profun ime, atât primară cât şi în în$ă ăturile teolo"ice. De altfel, l-au a7utat mult în acestea darurile ducare Dumne eu l-a în estrat. Acolo a de$enit mona şi a îndeplinit func ia de nota(aşadar, secretar) apropiat al patriar ului 'eodor. C iar dacă s-a e$iden iat maConstantinopol, iar Creta a fost locul manifestării marelui său dar, prin petrecerea saSfânt, i s-a dat titlul de ierusalimitean, care-l înso eşte toată $ia a şi care continuă sădupă adormirea sa.

3. Fn Constantinopol

0n 7urul anului @ d.1r., *iserica din Ierusalim a$ea ne$oie să e prime în scris 2ărturcredin ă fa ă de ceea ce s-a otărât asupra celor două $oin e şi celor două firi ale luSinodul al @-lea ;cumenic (@ -@ ), după care, să o trimită în capitala Impere pedierea 2ărturisirii, patriar ul a folosit pe Andrei, notarul său, dimpreună cu al i doi pclerul cu$ântătorB/4pe acest bărbat al nostru, rob sfânt al lui Dumnezeu, care la vârstă fra

fiind, mare prin bună-cuviin ă s-a arătat, ca unul ce era iscusit în dogmele dreptei credinunul ce era mai învă at la unele ca acestea decât orice altul, au judecat cu dreptate să-l împreună cu doi evlavioşi părin i, la împărat, cu )ărturisirea de credin ă5.

Din această misiune, Sfântul Andrei a$ea să nu se mai întoarcă $reodată în Ierusalim. Dincare nu putem să le ştim, a rămas în Constantinopol, slu7ind *iserica de acolo. 5a început$ie uit în $estita mănăstire a 8ăscătoarei de Dumne eu din Vla erne, iar mai târ iu, cânepiscop, a întemeiat în Creta o mărea ă &iserică înc inată în cinstea ei. A fost iroton2arii *iserici şi i-au fost încredin ate cele două aşe ăminte filantropice, Kcel al orfanilo&ătrânilorB, în administra ia cărora Sfântul Andrei şi-a arătat întrea"a sa dra"oste şi aptitudini. Desi"ur, în perioada temporară de două eci de ani petrecu i în ConstantinopAndrei se distin"e ca predicator şi dascăl al *isericii.

&.Episcop

Caracterul, educa ia sa &o"ată, darul cu$ântului şi toate celelalte arisme, pe care le do$Andrei, au de$enit foarte repede cunoscute. 3eputa ia numelui său s-a e tins pretutindacest moti$, în 7urul anului % sau % :, a fost ales episcop al Cretei. #oporul l-a primidra"oste fier&inte.



5ucrarea pastorală a Sfântului Andrei a fost rodnică şi &o"ată. A îm&inat în mod perfecteoretice şi dra"ostea sa pentru arta poetică cu înfăptuirea pro&lemelor pastorale.

Ca episcop, precum ne spune &io"raful său/ Kşi-a arătat marea pricepere a sufletului său$irtu ilor celor neasemănate în ştiin a păstoririi celor încredin a iB.

Interesul său s-a îndreptat mai înainte de toate spre cler. Cunoştea înăl imea preo iei. A

"randoarea şi profun imea sfintei misiuni, precum şi responsa&ilită ile care se impprimesc arul lui Dumne eu. #e toate acestea a încercat să le transmită nu numai prin prin predica adresată clerului său, ci şi prin e emplul $ie ii sale sfinte şi al modelului său

!ri7a episcopului a cuprins încă şi pe mona i, Kre"lementând cele despre feciorie şi le"idespre $ie uirea mona ilorB. Din această ta"mă a mona ilor $a ale"e şi pe preo ii care în &iserica Sfintei 8ăscătoare de Dumne eu (Vla erne), pe care el însuşi a reconstruit-o.

2area datorie al fiecărui episcop este ocrotirea şi spri7inirea poporului, conducerea luicu$ântului celui ade$ărat a lui Dumne eu, sfin irea lui prin arul cel de $ia ădumne eieştilor 'aine, păstrarea sa intactă de stricăciunea ere iilor şi de ofensi$ele ceSpre împlinirea acestei sfinte datorii, episcopul Andrei a răspuns cu întrea"a putere a sufAşa cum men ionea ă şi &io"raful său/4pe cei tineri îi învă a ca pe nişte copii, iar pe cei bătîn elep ea. e cei păcătoşi îi întorcea la pocăin ă şi dădea nădejde despre mila lui Dumnece se pocăiau. (ndemna la nevoin ele faptelor bune pe cei ce se nevoiau. e cei ce erau lajuta0 pe cei ce se primejduiau să cadă în păcate, îi sprijinea0 pe cei căzu i îi ridicneputincioşi le dădea putere0 celor întrista i, mângâiere0 celor leşina i, răsuflare0 văduvsprijinitor0 săr-manilor, tată0 săracilor, vistierie0 flămânzilor, &rană0 celor goi, îmbrăcămin

Când în sudul Cretei s-a i$it marea in$a ie a ara&ilor şi popula ia creştină s-a refu"iDrimeus, între ei a fost şi episcopul Andrei, care a "ustat din suferin ele poporului, încuru"ându-se fier&inte pentru mântuirea lor. Din nou, atunci când s-a a&ătut o secetăuscăciune peste insulă, ru"ăciunile fier&in i ale Sfântului au desc is cerurile/ Kploaie pdai, iar pedeapsa foametei opreşte-oB.

Afec iunea episcopului a fost îndreptată şi spre cei întrista i. De dra"ul fra ilor mai micconstruit o impunătoare casă de oaspe i/ KA construit a ile şi case de oaspe i, ca să-i $&ătrâni şi să dea $indecare tuturor ce sunt în &oală, după cum şi străinilor, ca să "ăseascădeasupra capului lor, să trăiască şi să supra$ie uiască. 8u i-a fost suficient însă numai săcele necesare ci, imitând pe 0n eleptul a toate, pe Domnul şi 0n$ă ătorul Dumne eu, rănile lor, le-a spălat mâinile şi fa a lor, cură indu-le şi rănile. 0n acest fel şi-a arătat iude Dumne eu şi iu&irea fa ă de aproapeB.

4a ă de #reasfânta 8ăscătoare de Dumne eu nutrea o mare iu&ire şi o adâncă e$la$ieconstatăm din imnele pe care i le-a înc inat, din cu$intele pe care le-a rostit şi din omilile-a scris despre persoana şi săr&ătorile înc inate ei. ; primarea acestei dra"oste s-a o&construirea măre ei &iserici înc inate #reasfintei 4ecioare, pe care a numit-o Ka Vla 4construit o nouă biserică reasfintei şi reacinstitei $ăscătoare de Dumnezeu, 3ecioara )

care lăcăş sfin it şi însufle it al Cuvântului lui Dumnezeu pe sine s-a făcut. e aceasta



2la&erne, după biserica cu acelaşi nume. 'i a stabilit în biserica aceasta preo i vrednici şi cude Dumnezeu din ceata mona&ilor, ca să cânte şi să- slăvească pe Dumnezeu, ca dar depentru bunătatea şi pentru toate cele ce vin de sus, de la Dumnezeu5.

8u a omis încă să se în"ri7ească nici de *isericile $ec i şi de cele KstricateB. 5e-a repîmpodo&it cum se cu$ineB cu tot ce era ne$oie pentru sfânta lor slu7ire Kprin m&ine$oitoare şi &o"atăB.

. Sfârşitul vie#ii sale

K8e$oia c emăriiB l-a determinat pe cinstitul episcop al Cretei să mear"ă la Constantinofost această ne$oie ce l-a purtat în Constantinopol nu ştim. Am&ii &io"rafi ai săi - desi"u$ie ii lui - tac. 2ul i dintre noii cercetători corelea ă călătoria aceasta cu iconoma ia, cade7a, şi cu po i ia iconofilă pe care o adoptase Sfântul Andrei. 0n Constantinopol, mulcu dra"oste şi cinste, îl $i itau des ca să o& ină de la el $reun anume folos du o$nicescacesta ar au do&ândit peste măsură, iar de roua în$ă ăturii lui inima lor se umpleConstantinopol şi-a pre$ă ut sfârşitul $ie ii sale trupeşti/ Kdin $ia ă mă $oi retra"e daceastaB. 0ntr-ade$ărH

0ntorcându-se din Constantinopol în Creta, a murit în ;resso, din insula 5es&os, în data% d.1r. A fost înmormântat acolo, în *iserica Sfintei muceni e Anastasia.

Canoni area sa ca Sfânt a a$ut loc destul de repede, dacă inem cont de realitatea cCanonului său a fost compilată de către 'eofan Scri&ul (f ).

*iserica îi cinsteşte pomenirea în data de iulie - iua fericitei sale adormiri.

4. pera sa scrisă

Sfântul Andrei s-a distins ca predicator şi imno"raf. 5ucrarea sa poetică este ma7oritar enA elo"iat-o cu multă pasiune pe #reasfânta 8ăscătoarea de Dumne eu/ s-au păstrat minuomilii la *una Vestire, la 8aşterea 2aicii Domnului, la 0ntâmpinarea Domnului, la In*iserică a 8ăscătoarei, la Adormirea ei, precum şi la Imnul Acatist.

+miliile sale le întâlnim şi la alte săr&ători împărăteşti, precum la 8aşterea Domnului, împre7ur şi la Sc im&area la 4a ă. 6n alt "rup de omilii sunt cele encomiastice la diprecum la apostoli şi ucenici (Ioan, 5uca, Iaco& - ruda Domnului, 'it), la persoane înDomnul (Ioac im şi Ana, Ioan *ote ătorul), la martiri (la cei ece martiri din Creta,! eor" e, la Sfin ii doctori fără de ar"in i Cosma şi Damian), la Sfântul 8icolae, la Sfânşi la cinstita Cruce.

Sfântul Andrei a fost mai cu seamă imno"raf. #oate de aceea şi cu$intele sale sunt intens de către ritmul înflăcărat al poe iei. Cu$ântul său este $iu, rapid şi cur"ător. Cunoştea &retoricii şi a$ea o adâncă cunoştin ă a lim&ii atice, care se folosea în *iserică. +mdemonstrea ă însă şi profunda cunoaştere a Sfintei Scripturi şi, desi"ur, a Vec iului 'est

care de multe ori îl interpretea ă ale"oric, ca apoi să tra"ă conclu ii folositoare pentru $



a auditoriului său/ K#entru întâia oară atunci, remarcă mai tânărul scriitor, şi cu si"uran ăunică până astă i, s-au au it în Creta predicile ce a$eau două caracteristici ale cu$intelormăiastra prelucrare retorică şi înaltele sensuri teolo"ice. ; r ard îl caracteri ea ă ca Mretor &isericesc al perioadei &i antineN. #ro&lema este dacă stilul său, în ceea ce prinuan elor, pasiunea şi arta a fost a7uns de altcine$aB.

Sfântul Andrei este considerat părintele imnelor numite canoane. A compus te tul şi me

număr impresionant de irmoase şi condace, idiome şi sti iri. Alcătuirea canoanelor de căAndrei şi ceilal i doi mari melo i - Cosma de 2aiuma şi Ioan Damasc in - pro$enIerusalim, a îndepărtat precedenta specie a poe iei/ - condacul. Canonul s-a afirmat cpoetică su$erană în $ia a litur"ică a *isericii şi a continuat să domine până astă i.

0n imno"rafia eclesială, au fost numite canoane acele imne lun"i, alcătuite din ode (c$aria ă ca număr şi nu depăşesc niciodată nouă cântări. 4iecare cântare include ointroducere, numită irmos, iar apoi trei până la patru strofe, numite tropare, ce sunt le"ătură cu "lasul irmosului. De multe ori canoanele au şi un acrosti . Acesta este o micăne oferă numele poetului ce a compus canonul sau face referire la premisa săr&ătorii pe co laudă, dând o formă între"ului canon, de la primul rând al irmoaselor până la tropare. Dacrosti ul este alfa&etic.

Aşa cum am men ionat, fiecare canon este alcătuit dintr-un număr diferit de cântări. 8itrece de nouă, aşa cum sunt şi cântările din Sfânta Scriptură), pe care *iserica le-a folosei, împreună cu cântarea psalmilor.

Interpretând irmoasele Canonului 2are $om $or&i pe lar" despre aceste nouă cântări &i&

Canoanele Sfântului Andrei au ca su&iect pe 2ântuitorulJ 1ristos, pe 8ăscătoarea de Dpe IoanJ 0naintemer"ătorul, pe sfin i dar şi săr&ători ale 'riodului şi ale #enticostarualtele. 'e tul lor se distin"e prin limpe ime, prin în$ă ătura şi măre ia caracterului Andrei, e primându-şi mul imea sentimentelor sale şi profun imea cea adâncă în diferit$ie ii în 1ristos, de$ine călău ă a fiecărui credincios, care cântă sau ascultă imneretra"erea spre pocăin ă şi dro&ire sau spre trăirea cu intensitate a tainei mântuirii.(e>&ras $in car&ea: ;i&ropoli&ul 5imeon ?ou&sa $e 8ea 5mirna: l nsul a$amic, mare al 5 n&ului 7n$rei ri&eanul)



Sfântul Andrei Criteanul $ Scrieri %ntâlnite %n căr#ile liturgice

Sfântul Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă şi mai prolifici canoane şi imne, deose&ite prin frumuse ea formei şi profun imea "ândirii.

El a compus anonul cel ;are ( anonul $e pocăinţă) $in /rio$, canon orma& $in

&ropare. anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul se ci&e!&e $e $ouă ori n os&ul ;apărţi, la avecerniţa ;are $in primele pa&ru ile ale os&ului !i n n&re imesăp&ăm nă, n ca$rul slu*%ei A&reniei.

Sfântul Andrei Criteanul a mai scris sti iri (tropare) şi pentru unele săr&ători în afara #os

/rio$e la avecerniţa n Duminica loriilor, apoi &rio$e la u&renie: luni, marţi, *oi, n 5ăp&ăm na a&imilor.

anoane la nvierea lui La ăr, n Duminica ;ironosiţelor, la 8a!&erea ;aicii Doma 5 n&ului 0oan 2o&e ă&orul !i la ămislirea 5 in&ei 7na.



5&i iri la n& mpinarea Domnului, la nălţarea 5 in&ei ruci, la 8a!&erea 5 inţii 7pos&oli e&ru !i avel !i la 5 n&ul 7pos&ol 7n$rei.

/o& 5 n&ului 7n$rei i sun& a&ri%ui&e anonul $e pocăinţă că&re Domnuanonul r n$uielii la ie!irea su le&ului.

Sfântul Andrei Criteanul şi Canonul cel 5are

Canonul Sfântului Andrei Criteanul - Canonul cel 2are se cântă în #ostul Sfintelor #aştiSfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăin ă, adică un lun" imn litur"ic (peste :alcătuit din L cântări &o"ate, compuse, la rândul lor, din sti iri scurte de pocăin ă.



Canonul mare al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul

'otali ând peste : de sti uri, anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul es&e unul $inrumoase imnuri li&ur ice !i cel mai amplu $in&re &oa&e canoanele 2isericii Br&o, fiind nuşi Canonul cel 2are.

A fost alcătuit de Sfântul Andrei, episcopul Cretei, în secolul al VIII-lea. ;les&e un a$evcompen$iu $e pocăinţă, n care ni se pun n aţă mo$ele $in Cec iul !i 8oul /es&amecare să le urmăm, al&ele $e care să ne erim. Specifică #ostului 2are, această slu7&ă credincioşii la ru"ăciune, post şi pocăin ă.

#ăr i din Canonul Sfântului Andrei Criteanul s-au citit şi la slu7&ele să$ârşite în prima s#ostul 2are. *iserica a rânduit ca astă i în timpul rostirii marelui Canon al SfântuluCriteanul să se citească şi $ia a Sfintei 2aria ;"ipteanca, un minunat model de poîntoarcere la Dumne eu.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul/http= JJJ.nistea.com canonulKmare.htm

Sfântul părintele nostru Andrei Criteanul (sec. VII-VII) s-a născut la Damasc, într-o creştini. nă la v rs&a $e ani %ăia&ul nu a vor%i& $eloc, $ar $upă ce s-a mpăr

http://www.nistea.com/canonul_mare.htm

http://www.nistea.com/canonul_mare.htm



/aine a primi& $arul vor%irii. Apoi a studiat Sfânta Scriptură şi 'eolo"ia, de$enind ar iepisCreta. #ră nuirea lui în *iserica +rtodo ă se face pe iulie.

Ciaţa 5 n&ului 7n$rei ri&eanul mis&a o ul pocăinţei

8umele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura &isericească, ocupând$a ă în istoria literaturii "receşti din perioada &i antinăO le"at fiind şi de apari ia uneliteraturii patristice P canonul,el iin$ primul alcă&ui&or $e canoane.

Demersul nostru de a creiona pe scurt $ia a Sfântului Andrei Criteanul este unul deoseDiferitele materiale a" io"rafice pe care le de inem îi plasea ă diferit fie anii naşteri@G Q@ -@@ ), fie anii mor ii (% G-% ). Informa iile care ne-au par$enit, refersunt fie contradictorii, fie incomplete. 2etodolo"ia cercetării se &a ea ă pe o anali ă profundă a tuturor i $oarelor e istente la care se adau"ă ca o KîncununareO literatura seconfirmă sau infirmă unele ipote e, ce au fost sc i ate în 7urul &i&lio"rafiei SfâCriteanul. Am căutat o distan are fa ă de acele i $oare sau studii a" io"rafice caresus ină anumite idei preconcepute sau de acele studii care for ea ă prea mult unele ipoimportante care se pot adău"a pentru cunoaşterea $ie ii Sfântului Andrei Criteanul sunt ş&isericeşti alături de troparele înc inate în cinstea Sfântului Andrei Criteanul, atât cele d

şi cele din Canonul cel 2are.0n lim&a "reacă, s-au redactat destul de multe lucrări care anali ea ă cronolo"ic $iaAndrei Criteanul. 6na din aceste lucrări ne-a par$enit şi nouă. ;ste $or&a de ar imandritului Simeon Routsas/ #lânsul lui Adam. Canonul cel mare al Sfântului Andrelucrare deose&it de importantă prin cantitatea informa iilor oferite şi prin comentaritropar al Canonului.

Anumite traduceri din C rono"rap ia ' eop anus (tomul ) care îl pune uneori ne"ati$ă pe autorul Canonului, $or fi preluate după studiul tradus din lim&a rusă a #Vino"rado$/ Via a Sfântului Andrei Criteanul, ar iepiscop şi mitropolit al Cretei. Sc i ă

on orm %io ra iei rece!&i, 5 n&ul 7n$rei ri&eanul s-a născu& n *urulocali&a&ea Damasc, $in părinţi iu%i&ori $e Dumne eu, 9 eor e !i 9ri oria.

/ra$iţia ne spune că p nă la v rs&a $e ani a os& mu&, iar $arul vor%irii l-a primi&a mpăr&ă!i& pen&ru prima oară cu Dumne eie!&ile /aine. 5&u$iile !i le-a realina&ală, ăc n$u-se F n$ră i&or ier%in&e al a$evărului !i al $umne eie!&ii nţele



La v rs&a $e 14-1+ ani, $upă vi i&a ăcu&ă la Locurile 5 in&e, cere părinţilor Domnului. 7s& el, $e & năr 5 n&ul 7n$rei va i m%răca& n c ipul mona i5 n&ului 5ava, $e l n ă 0erusalim !i apoi la 5 n&a nviere. 5e pare că aici !i-armai mare par&e a operei sale, inclusiv opera sa un$amen&ală anonul cel ;are. /0erusalim, va i ales $e că&re /eo$or secre&ar pe l n ă locţii&orul scaunului pa&riarse apoi n ri*ă copiii or ani. rin a$ ncirea vieţii sale $u ovnice!&i, prin cul&ura $arurile sale speciale !i prin ap&ul că va $eveni repre en&a&iv n 0erusalim, el va p

$e F 0erusalimi&eanul G. Când ere ia monotelită P care considera că în Iisus 1ristos nu a e istat şi o $oin ă umanuna di$ină P s-a e tins, a fost a&solut necesar ca #ărin ii *isericii să se întâlnească pentrere ia. Sinodul VI ;cumenic din Constantinopol (@ ), su& conducerea împăratuConstantin al IV-lea #o"onatul (@@ -@ ) a luat în discu ie şi a com&ătut această $icarul patriar al al #atriar iei de Ierusalim, neputând participa la întrunirile Sinodului tânărul Andrei, împreună cu al i doi mona i, ca repre entan i direc i ai patriar iei de Ie

3olul Sfântului Andrei la Sinodul VI ;cumenic nu a fost unul important, c iar dacă s-ar $acorde o importan ă ma7oră. ;l a fost mai mult un Ka7utorO pe lân"ă cel care a luat cu$âşi a semnat actele Sinodului VI ;cumenic ca repre entant oficial/46&eorg&e, smeritul presbitde inătorul locului iubitului de Dumnezeu, presbiter şi păstrătorul scaunului apostolic al *oraş al lui 7ristos Dumnezeului nostru, "erusalim, a iscălit 89. 3olul său redus la Sinodu;cumenic se datorea ă faptului că nu era în rândul clericilor, fiind doar un simplu monaputut lua cu$ântul, la acestea adău"ându-se şi lipsa semnăturii sale din actele oficiale.A rămas oare Sfântul Andrei Criteanul în Constantinopol după terminarea Sinodului VI 3ăspunsul nostru poate fi considerat doar o ipote ă, dacă am lua în considerare informapreci ea ă că a plecat de la Ierusalim la Constantinopol Kcu tre&uriO pe la @ . ;ste

ca după Sinodul din @ să se fi întors la Ierusalim, să-i fi pre entat lui 'eodor otărârilşi apoi să fi fost trimis într-o dele"a ie din nou în Constantinopol, prin @ ca săîmpăratului &i antin Constantin al IV-lea #o"onatul ade iunea *isericii de la Ierusal

otărârile Sinodului ;cumenic cu pri$ire la ere ia monotelită sau pentru a-i transmite *isericii din Ierusalim pentru modul în care s-au desfăşurat întrunirile acestuia şi pesus inut Sinodul.eea ce es&e cer& e ap&ul că $upă 6H+ l n& lnim n ons&aaici $iacon - pro%a%il pe seama %isericii 5 n&a 5o ia - ap& $a&ora& !i cali&ăţi7ici la ons&an&inopol se $e$ică &o&almen&e n ri*irii %ă&r nilor !i a or anilor

#ro&a&il a slu7it o perioadă de timp la Sfânta Sofia unde se remarcă prin Kpredica faptîn elepciuniiO,c n& n$ pen&ru prima oară !i opera sa un$amen&ală anonul cel aici va i prelua& $e 2iserica $in 7le>an$ria, 7n&io ia, 0erusalim !i apoi n n&%i an&in. 8u ştim când şi unde a fost irotonit preot.

Datorită $ie ii sale curate şi $rednice de numele de creştin, datorită de$otamentului şprofunde pentru *iserica lui 1ristos şi pentru semeni a fost ales pe la % -% ar!ortFnei, cetate a insulei Creta. De la insula re&a va primi co nomenul $e Fre&anul GF ri&eanul G.



0n anul % :, când ara&ii au încercat asedierea insulei, Sfântul Andrei Criteanul or"ani eapărare a locuitorilor de aici.

6n moment neplăcut din $ia a Sfântului Andrei Criteanul este participarea sa la Sinoduldin anul % :.

6rcarea la treapta de ar iepiscop al Cretei este le"ată de 'eofan în KCronicaO sa de urcare

lui 4ilipiEos *ardanes, care l-a ucis pe ustinian al II-lea şi i-a ocupat tronul, dorinardoarea instalarea monotelismului în tot Imperiul &i antin. 1otărârile Sinodului au fost Andrei şi de ! erman (cel care $a a7un"e mai târ iu episcop al C i iciei).

KCronicaO lui 'eofan, scrisă pe la - , deci cu o sută de ani după sinod, ar fi pueroare Kprin cine ştie ce acte false ale monoteliştilor, în interesul cărora era să introducă, parti anilor lor, pe $esti ii ierar i ai *isericiiO.

Dintr-o altă perspecti$ă, Sfântul Andrei Criteanul poate fi considerat un trădător şi deoarece Knimeni din ei din episcopii pre en i, n.n.J n-a ridicat "lasul împotri$a împăr

0ntr-ade$ăr, Sfântul Andrei a cedat presiunilor imperiale de a semna actele Sinodului mînsă în interiorul său a rămas de$otat credin ei ortodo e, el nu a fost un parti anmonoteliştilor.

0nsuşi Ioan al Constantinopolului, participant şi el la Sinod afirma/ KAceastă otărâre nusau îndepărtarea părin ilor Sinodului de la credin a lorO.

Dacă ar fi să facem o compara ie între actul Sfântului Andrei Criteanul şi Aron, fratele

care a reali at un $i el de aur pentru ca poporul să i se înc ine, s-ar o&ser$a la &a ă presiunea poporului, în ca ul Sfântului Andrei Criteanul P cea a împăratului.

După această scurtă perioadă de KmonotelistO el a retractat, scriind cu acest prile7 sti uadresate ar idiaconului A"aton. Su& împăratul &i antin 5eon Isaurul (% %-%iconoclast con$ins.

8u ştim ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o $i ită la Constantinopol, pe Ln&oarcere, a*un n$ n insula ;i&ilene, la locul numi& Eresos !i-a $a& o%!&escu4@, răm n n$ a i cins&i& ca Fnou Davi$G !i ca Flau$ă a părinţilor O.

Bpera 5 n&ului 7n$rei ri&eanul

+pera lui e alcătuită din pro ă şi $ersuri. 0n pro ă are : de predici/ în cinstea 2aicii deşi nu toate autentice. Deose&ite sunt/ predica despre *una - Vestire şi G despre muta4ecioarei 2aria.



0n $ersuri scrie idiomele şi e creatorul canoanelor, o nouă spe ă a poe iei &isericeşti mîn compara ie cu cele ale Sfântului Ioan Damasc in ( sau L &ucă i poetice cu structuproprie).

A scris canoane la 0n$ierea lui 5a ăr, la duminica 2ironosi elor, la naşterea 2aicii Domămislirea Sfintei Ana, etc., crea ii din care se inspiră masi$ 'eodor Studitul.

A scris şi un mic poem de : trimetri iam&ici în care-şi e primă ade iunea la otărâriVI ;cumenic.

Bpera clasică a 5 n&ului 7n$rei ri&eanul es&e anonul cel ;are, un vas& poemprin pro un imea evlaviei !i a pocăinţei.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul – Structură, slujire şi con inut



5&ruc&ură !i compo iţie

Canonul cel 2are este format din patru păr i, fiecare împăr ită în nouă ode ca orice can'otuşi, sunt mici diferen e între odele celor două compo i ii. 0n acest Canon sunt multerefrenul B ;iluie!&e-mă Dumne eule, miluie!&e-măB se face o metanie completă. 0n plus, unau refrenuri adi ionale şi tropare ale autorului canonului, Sfântul Andrei din Creta sau2aria ;"ipteanca, unul din cele mai mari modele de pocăin ă din istoria creştină.

5lu*ire

Canonul cel 2are se slu7eşte/⇒ (n prima săptămână a ostului )are. a avecerni a )are de luni, mar i, miercuri şi

citeşte câte o parte din Canon după Do:ologia )ică ;în practica greacă< sau după sa

=> ;în practica rusă<.⇒ 0n miercurea din săptămâna a cincea a #ostului 2are, $ia a Sfintei 2aria ;"iptean

citită împreună cu între" Canonul cel 2are la 6trenie. !ceastă practică a fost introdusă îndin timpul vie ii *fântului !ndrei, care este de asemenea şi autorul &agiografie )aria +gipteanca.

onţinu&



+ trăsătură distincti$ă de &a ă a Canonului cel 2are este utili area deose&it de fima"inilor şi su&iectelor din Vec iul şi 8oul 'estament. #e măsură ce Canonul mer"ecomunitatea întâlneşte multe e emple de păcate şi pocăin ă. Sfânta Scriptură (şi astf$or&eşte despre unele persoane po iti$ şi despre altele ne"ati$Tse aşteaptă ca penitene emplele po iti$e de sfin enie şi pocăin ă şi să e$ite e emplele ne"ati$e de păcat, natmândrie. Cu toate acestea,unul $in cele mai no&a%ile aspec&e ale anonului es&e că p

i urile %i%lice n&r-o ormă oar&e personală pen&ru iecare peni&en&: ano

manieră ca iecare cre$incios se poa&e i$en&i ica sin ur cu mul&e persona*e !i e2i%lie.

Câte!a referin e despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul



0n prima săptămână a #ostului 2are şi la Denia din oia săptămânii a cincea, *isericdreptslă$itoare ne adună pe to i în 7urul analo"ului pentru a cânta împreună Canonul cel

5copul aces&ui canon, scris $e 5 n&ul 7n$rei ri&eanul (I cca. 4@ $ r.) es&eamin&e $e s&area noas&ră $e păcă&o!enie , $e necesi&a&ea c emării numelui lui 0isus

inima noas&ră !i $e impor&anţa pe care o are pocăinţa n viaţa noas&ră.

Despre autorul Canonului, despre $aloarea şi aplica&ilitatea sa în lume, $om aminti câte$cele de mai 7os.

7u&orul anonului - 5 n&ul 7n$rei ri&eanul

S-a născut în Damascul Siriei în 7urul anului @@ d.1r. Adolescent fiind încă, şi-a îmona ală la 2ănăstirea Sfântului Sa$a din pustiul Iudeii, din Ierusalim. 2ai târ iu aConstantinopol ca repre entant al patriar iei Ierusalimului.



0n Constantinopol s-a în"ri7it de tineri până la data când a fost ales mitropolit al !ortineidin insula Creta, !recia.

0n anul % : la presiunea împăratului &i antin şi împotri$a $oin ei sale a fost în partidadar a retractat mai apoi.

2oare în anul % în localitatea ;resso, din insula 5es&os, !recia. Amintirea lui se face an la data de iulie.

Bpera 5 n&ului 7n$rei ri&eanul

Sfântul Andrei Criteanul a fost un &un orator şi poet. Ca orator a scris +milii la diferitpre entând pentru prima dată sistemul săr&ătorilor. 0nsă cea mai importantă speciecreştină pe care a redactat-o a fost canonul, o nouă spe ă a poe iei &isericeşti mult mcompara ie cu cele ale Sfântului Ioan Damasc in ( sau L &ucă i poetice cu structuproprie).

A scris idiomele, canoane la 0n$ierea Dreptului 5a ăr, la duminica 2ironosi elor, la naştDomnului, la ămislirea Sfintei Ana, etc., crea ii din care se inspiră masi$ Sfântul 'eodor

A scris şi un mic poem de : trimetri iam&ici în care-şi e primă ade iunea la otărâriVI ;cumenic, din anul @ .

;onumen& al imno ra iei cre!&ine răsări&ene.

Bpera clasică a 5 n&ului 7n$rei ri&eanul es&e anonul cel ;are, un vas& poemprin pro un imea evlaviei !i a pocăinţei. Canoanele litur"ice au apărut la sfârşitul secolului lea şi începutul secolului al VIII-lea, înlocuind în mare măsură imnurile litur"ice numite c



5 n&ul 7n$rei ri&eanul a os& consi$era& $rep& Fpărin&ele canoanelorG, alcă&ui&or $e canoane !i iniţia&orul aces&ei specii imno ra ice n 2iserica receasc

0nsăşi titulatura de Kcel mareO su&linia ă întinderea acestuia, un poem $ast de : de smare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala *isericii.

i&i& n primele pa&ru ile $in n& ia săp&ăm nă a os&ului ;are !i in&e ral na cincea, anonul cel ;are, $a&ori&ă n$urilor nălţă&oare pe care le &ransmnecesare n viaţa iecăruia (smerenia, pocăinţa, s&răpun erea inimii), precum !i a sale $evine un n$rep&ar !i un n$rumar pen&ru viaţa noas&ră.

onţinu&ul anonului ;are es&e unul $u ovnicesc, un pro un$ $ialo al omului propria con!&iinţă, care-i a&ra e a&enţia asupra celor săv r!i&e. 5e poa&e o%se$ouă planuri: su le&ul păcă&os care-!i pl n e păca&ele pen&ru că nu a urma& caleurma& lar ul $rum al ră&ăcirii !i care $in s&ră un$urile inimii s&ri ă: F0ar&ă-măcer !i nain&ea /a=G !i cel al iinţelor umane a*unse la s&area $e n$umne eire, prin.

anonul cel ;are - unirea /es&amen&elor



0n Canonul cel 2are se poate o&ser$a direct îm&inarea dintre Vec iul şi 8oul 'estament, o re$enire permanentă la început. #rin unirea în Canonul cel 2are ale troparelor $etertestamentare, Andrei Criteanul arată că Vec iul 'estament nu se împlineşte decât în 8oul 'şi prin urmare omul se între"eşte în Adam cel nou, 2ântuitorul Iisus 1ristos. #untea derepre intă profe ii, pre enta i adesea ca cei care au tre it din nou conştiin a 3ăscumpărător şi au încercat adesea întoarcerea poporului ales. Din simpla o&ser$are afolosite la ela&orarea Canonului $om o&ser$a cu cât rafinament a unit Sfântul Andrteolo"ia $etero-testamentară de cea neo-testamentară.

n anonul cel ;are al 5 n&ului 7n$rei ri&eanul nu avem $e-a ace cu $ouă separa&e, ci cu unul sin ur care lea ă am%ele părţi, pen&ru că uni&a&ea es&e ne$es.

Deşi foloseşte un număr e trem de mare de citate din #entateu şi în special din cartAndrei Criteanul acoperă întrea"a perioadă $etero-testamentară. Ceea ce este mai interfaptul că în citatele neo-testamentare Sfântul Andrei Criteanul foloseşte cu predilec ie tpatru ;$an" elii P şi în special te tele ;$an" eliei lui 5uca, apostolul umanită ii P şi celelalte scrieri.

De la cântarea a -a citatele $etero-testamentare dispar cu totul a&undând acum citestamentare, precum şi câte$a alu ii la Eeri"ma apostolică. rin rapor&area con&inuă $e la C/es&amen& la 8oul /es&amen& omul es&e c ema& să &reacă pun&ea $e la cel vecomul cel păcă&os !i ns&răina& $e Dumne eu la ăp&ura cea nouă n 0isus ris&o

Despre rumuseţea anonului

3eferindu-se la frumuse ea şi importan a sa,teologul grec Ioannis Dountoulis a scris următoarF( anonul cel ;are) nu es&e nimic mai mul& $ec & un c n&ec $e le%ă$ă, un plmoar&e, un monolo $e *ale. oe&ul se ăse!&e la s r!i&ul vieţii sale. 5im&epuţine, viaţa lui a &recu&. ;e$i&ea ă la moar&e !i la *u$eca&a $rep&ului Ju$ecă&oCine să acă o re&rospecţie, o &recere n revis&ă a $u ului lumii. 5e a!ea ă casu le&ul său. nsă $area $e seamă nu es&e ncura*a&oare. Lanţul cel reu al păca&

on!&iinţa l veri ică. Şi poe&ul pl n e mereu pen&ru prăpas&ia ap&elor sal



aces&a se ia la cear&ă cu re&rospecţia $in 5 n&a 5crip&ură. nsă le ă&ura pl nsees&e oar&e na&urală. a om al lui Dumne eu, poe&ul $esc i$e car&ea lui Dumevalue e $es&inul său. erce&ea ă unul c &e unul mo$elele s in&ei cărţi. Ke ules&e $e iecare $a&ă roa nic !i cau ă a noilor %oce&e. 7 imi&a& &oa&e appersona*elor is&oriei s in&e, nsă nu !i ap&ele cele %une ale s inţilor. 8u i răm

$ro%irea !i re u iul n mila lui Dumne eu. Şi aici $esc i$e perspec&iva op&imiăsi& pocăinţa la u!a ara$isului. 8u are să pre in&e ruc&ele pocăinţei" o eră nsă

inima sa $ro%i&ă !i sărăcia $u ului său. ;o$elele %i%lice: a lui Davi$, a va$es r na&ei !i al & l arului l ncura*ea ă. Ju$ecă&orul se va milos&ivi !i $e acesmai mul& $ec & &oţi oameniiG...

Sursă &i&lio"rafică de referin ă/

Dimitrios 'samis, ;EElisiastiEi "rammatolo"ia, ;ditura K#ournaraO, ' essalonic, : , pp.

Ioannis 4ountoulis, 2e"as Ranon, în/ K5o"iEi 5atreiaO, #atriar on Idrima #ateriEon' essalonic, L% , pp. -@:<

#r. Ioan !. Coman, #atrolo"ia, Sfânta 2ănăstire Der$ent, LLL, p. L

5&elian 9om



Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Canonul cel 2are al Sfântului Andrei Criteanul, care se citeşte în perioada #ostului 2are, runa dintre treptele pocăin ei ce conduc spre =iua 0n$ierii lui 1ristos. 0n primele pa#ostului, în Săptămâna 2are, a$em prile7ul de a lua parte la citirea câte unei păr i din acîn cadrul slu7&ei #a$ecerni ei mari.

anonul cel ;are es&e una $in&re cele mai impor&an&e, $acă nu c iar cea mai imporimno ra iei $espre pocăinţă. Deşi a&undă în episoade &i&lice, totuşi nu este o simplă conunor teme &i&lice. Dimpotri$ă,n aces& anon &oa&e ap&ele scrip&uris&ice la care omul - crearea, că$erea, alun area $in Kai, n&oarcerea, a!&ep&area, răscumpăpersonali a&e.Ele se &rans ormă n ap&ele iecăruia $in&re noi: crearea merăscumpărarea mea.

Istoria persona7elor de$ine istoria mea, iar eu de$in conştient de profun imea ei/ BDîncepe să plân" faptele $ie ii mele celei ticăloase?B.

Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne deteconştienti ăm, prin intermediul modelelor de pocăin ă, amplitudinea păcatelor noastre şifa ă de Dumne eu.

An mona & năr !i eru$i&



Despre autorul Canonului cel 2are, Sfântul Andrei Criteanul, nu se ştiu foarte multe, e imulte contro$erse asupra $ie ii, dar mai ales asupra operei sale. Se crede că s-a născutoraşul Damasc, în 7urul anului @@ . 'radi ia spune că Andrei nu a putut $or&i până la $când a primit Sfânta 0mpărtăşanie într-o &iserică din Ierusalim. Din acest moti$, pînc inat lui Dumne eu, astfel că după moartea lor a intrat într-o mănăstire ierusalimiteapro&a&il la BSfântul Sa$aB.

3emarcat de patriar ul 'eodor al Ierusalimului, este a7utat de acesta să îşi însuşeascăcultură teolo"ică, de$enind în acelaşi timp secretarul lui particular.

0n 7urul anului @ , Andrei, deşi mona este trimis la Constantinopol împreună cu maiScopul dele"a iei era de a su&scrie otărârilor Sinodului al VI-lea ;cumenic (Constanti@ ) în numele *isericii Ierusalimului şi de a-l felicita pe Constantin al IV-lea #o"on&iruin a împotri$a monoteli ilor (cei care sus ineau că 1ristos a a$ut o sin"ură $oin ă)

ărin&ele săracilor

0ndeplinindu-şi o&li"a iile, Andrei a rămas în capitala &i antină şi a fost irotonit diacistorice arată că Iustinian al II-lea (@ -@L , % -% ) l-a numit administrator BSfântul #a$elB.

;l a făcut din milostenie una dintre preocupările sale de &a ă, arătându-se foarte compăde săraci, părinte pentru orfani, apărător al cau ei dreptă ii şi refu"iu pentru cei persecuta

Distin"ându-se prin numeroasele sale calită i, în prea7ma anului % : a fost ales ar

!ortFnei, în insula Creta.Deşi s-a opus ini ial ere iei monotelite, su& presiunea împăratului 4ilip Vardanis a accscurtă $reme doctrina eretică, participând c iar şi la pseudo-sinodul (concilia&ulum) dcondamnat în$ă ătura Sinodului al VI-lea ;cumenic. 0n anul următor însă, s-a de is cădere, reluându-şi scaunul de ar iepiscop şi acti$itatea de imno"raf şi predicator.

0n Creta, &inefacerile sale s-au înmul it şi s-au e tins, concreti ându-se prin ridicareaşe ăminte filantropice, între care şi un spital pentru săraci.

B lis&ă impresionan&ă $e scrieri A păstorit oraşul cretan până în 7urul anului % , când nu se ştie din ce moti$, a foConstantinopol.

5a întoarcere, slă&it de &oală şi de &ătrâne e, se opreşte în insula 5es&os (2itilina), în ounde îşi încredin ea ă sufletul său lui Dumne eu. *io"raful său, mona ul 8iceta, afircunoscut dinainte sfârşitul pământesc.



A fost înmormântat în una dintre cele mai $ec i &iserici ale insulei, cunoscută ulterior drBSfântul AndreiB.

5ista scrierilor pe care le-a lăsat în urmă nu este pe deplin finali ată. Criticii săi meapro imati$ @ de cu$ântări, L de canoane, @@ de irmoase (troparele de la începutG de sti iri şi % de idiomele (tropare cu melodie şi ritm propriu), ceea ce indicăprolifică pentru epoca sa. Cu$ântările sale, în care se îm&ină în mod armonios în$ă ătur

istoria, citatele scripturistice, ima"ina ia poetică, fra eolo"ia distinsă şi retorică ele"antăîl plasea ă pe Sfântul Andrei între cei mai de seamă predicatori &i antini.

<0nven&a&orul< canonului li&ur ic

Cea mai importantă latură a acti$ită ii sale rămâne însă imno"rafia, nu atât pentrimpresionantă sau $arietatea tematică, cât pentru că Sfântul Andrei este cel care a introdulitur"ic canonul, o nouă formă de cântare reli"ioasă. Iar e presia desă$ârşită a acestui constituie Canonul de pocăin ă, cunoscut şi su& numele de Canonul cel 2are, nu numlun"imii sale (:@@ de strofe fa ă de cele G ale unui canon o&işnuit), ci şi profun imsău.

8u se !&ie c n$ sau un$e a os& compus aces& anon, cerce&ă&orii lans n$ $ouă $e la ul&ima s&ro ă a anonului:

⇒ prima ipoteză sus ine că *fântul !ndrei l-a compus pe când se afla în Constantinopolde a fi &irotonit ar&iepiscop sau la pu in timp după, în urma unei strălucite victorii arabilor, precum cea din ?@?.

⇒ a doua ipoteză sus ine însă că acest Canon a fost scris la bătrâne e, în 6

Constantinopol sau +resos, oraşul în care a şi fost înmormântat, constituind un ad5cântec al lebedei5. Dovadă în acest sens stau numeroase indicii, precum1 5mbătrâne e nu mă lasa în iad deşert5, 5măcar la sfârşit mântuieşte-mă5 sau 5timpul vieste scurt5. $u se ştie unde a fost citit pentru prima dată, dar este plauzibil ca el să fi în cult în unele biserici din Creta încă din timpul vie ii autorului său, răspândindu-se*e crede că tot *fântul !ndrei a ales ca el să se cânte pe glasul al =-lea, o muzică trlină.

;o$ele $e pocăinţă

8ici o altă cântare reli"ioasă nu reuşeşte să dea atât de ma"istral e presie pocăin ei preCanonul cel 2are.

Sfântul Andrei a adunat la un loc fapte $ec i şi nou-testamentare, de la căderea lui Adampe cruce a 2ântuitorului şi 0n$ierea Sa, toate rememorate cu profundă durere şi senpocăin ă. Din acest moti$,anonul es&e un e>emplu $e poe ie spiri&uală, n care iecain$ivi$uali a&ă !i personali a&ă, a&ri%ui&ă sie!i (!i implici&, iecăruia $in&re n 4iecare fapconstituie într-un impuls amplificat spre redresarea morală, după cum arată şi ultim



FKoa$e vre$nice $e pocăinţă nu cere $e la mine... Dăruie!&e-mi inimă pururea umili&$u ovnicească, ca să- i a$uc aces&ea ca o *er& ă primi&ă, Anule, ; n&ui&orule<.

Actului pocăin ei i se dau dimensiuni cosmice/ F0a amin&e, cerule !i voi răi păm n&ulen urec i lasul celui ce se pocăie!&e lui Dumne eu<.

După ce sufletul conştienti ea ă starea de păcătoşenie în care se află, i se aduc în fa

iu&irii dumne eieşti, ce doreşte întoarcerea păcătosului şi ro&ia în care îl târăşte părăsplata pe care o $a primi pentru îndreptarea sa.

Apoi, Sfântul Andrei e$ocă diferite persona7e &i&lice (Adam, ;$a, Cain şi 5ame , ;sauşi 3a ela, Da$id, Solomon etc.), pe care le promo$ea ă drept pilde de urmat sau le acu ăde faptele lor. 2aria ;"ipteanca constituie prototipul de pocăin ă preferat de Sfântul Antrecând dintr-o e tremă în alta, Ka uimit toate cetele în"ereşti şi adunările omeneşti cu minunatăB. Din acest moti$, o dată cu citirea inte"rală a Canonului, astă i se citeşte şi $2aria ;"ipteanca, scrisă de patriar ul Sofronie al Ierusalimului.

rin anonul $e pocăinţă, 5 n&ul 7n$rei a nain&a& un pu&ernic pro&es& mpoprincipiu $e viaţă, el promovea ă permanen&a pocăinţă pen&ru păca&ele pe care le s$e clipă, precum !i $orinţa con&inuă $e a urma lui ris&os !i celor care s-au apropiacurăţirea $e păca&e.

Dacă la început Canonul cel 2are se citea doar în mănăstiri, în pre ent el se citeşte şi în m&isericilor de paro ie, credincioşii participând în număr mare la această slu7&ă deose&K2iluieşte-mă, Dumne eule, miluieşte-măHB, înso ită de o metanie mică (in$ocaSfintei Cruci, este cea care uneşte comunitatea în actul de pocăin ă.



Pr" Al"Sc#memann $ Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi intrarea %ndu#ul Postului Mare

U Es&e impor&an& ap&ul că ne n&oarcem acum la i$eea !i e>perienţa os&u$u ovnicească al cărei scop es&e să ne &reacă $in&r-o s&are spiri&uală n al&a.

Aşa cum am spus-o de7a, marea ma7oritate a creştinilor de astă i ne"li7ea ă acest scop îl pri$esc doar ca pe o perioadă în timpul căreia Utre&uieO să-şi împlinească o&li"a i0mpărtăşania Uo dată pe anO P şi să se supună unor restric ii alimentare ce urmea ăcurând cu de le"area de după #aşti. Iar când nu numai laicatul, dar şi mul i preo i, în au acceptat această idee simplistă şi formalistă despre #ost, ade$ăratul du al #ostului apdispărut din $ia ă. 3econsiderarea litur"ică şi du o$nicească a #ostului este una dinur"ente cerin e, care nu poate fi reali ată decât dacă se întemeia ă pe o în ele"ere realăstructurii litur"ice a #ostului.



5a începutul #ostului, ca un Ude&utO al acestuia, ca un Uacorda7O înainte de Uarm"ăsim marele Canon de pocăin ă al Sfântului Andrei Criteanul. 0mpăr it în patru părVecernia cea 2are, în serile primelor patru ile ale #ostului.

anonul poa&e i cel mai %ine $escris ca o pl n ere $e pocăinţă care ne vor%proporţiile !i a$ ncimea păca&ului, &ul%ur n$ su le&ul cu *ale, căinţă !i nă$e*$e.

u o măies&rie unică, 5 n&ul 7n$rei mple&e!&e marile &eme %i%lice 7$a

că$erea n păca&, 8oe !i po&opul, Davi$, ăm n&ul ă ă$uinţei !i n cele $in u2iserica cu măr&urisirea păca&ului !i cu pocăinţă.

;$enimentele istoriei sfinte sunt de $ăluite ca e$enimente ale $ie ii mele, faptele lui Dumtrecut ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tra"edia păcatului şi a trădării ca dpersonală. Via a mea îmi este pre entată ca o parte a luptei măre e şi atotcuprinDumne eu şi puterile întunericului care s-au ră $rătit împotri$a 5ui.

Canonul începe în această notă foarte personală/U De un$e voi ncepe a pl n e ap&ele v&icăloase' e ncepere voi pune, ris&oase, & n uirii aces&eia $e acum'M

Anul $upă al&ul păca&ele mele sun& $e vălui&e n le ă&ura lor pro un$ă cu $relaţiei omului cu Dumne eu" is&oria că$erii omului n păca& es&e is&oria U K vnneascul&ării lui 7$am, celui n& i i$i&, m-am cunoscu& pe mine $e %răca& $

mpărăţia cea veacui&oare !i $e $es ă&are, pen&ru păca&ele meleU.

7m pier$u& &oa&e $arurile $umne eie!&i: U 0n&ina&u-mi-am aina &rupului meu !i mi-apo$oa%a cea $upă c ipul !i $upă asemănarea /a, ; n&ui&orule.

n&uneca&u-mi-am rumuseţea su le&ului cu $ulceţile po &elor !i cu &o&ul, &oaam ăcu& U.

Astfel, patru seri, cele două cântări ale Canonului îmi amintesc iară şi iară istoria du o$lumii, care este şi istoria mea. 2ă UispiteşteO cu întâmplările şi faptele otărâtoare ale căror semnifica ie şi putere sunt oricum $eşnice, pentru că fiecare suflet omenesc Pneînlocuit P se mişcă, ca să spunem aşa, către aceeaşi dramă, se află fa ă în fa ă cu acefundamentale, descoperă aceeaşi ultimă realitate.

; emplele scripturistice sunt mai mult decât simple Upara&oleO P aşa cum mul i oamcare "ăsesc deci acest Canon prea Uisto$itorO, prea încărcat cu nume şi întâmplări neseDe ce să vor%im, se n&rea%ă ei, $e ain !i 7%el, $e Davi$ !i 5olomon, c n$ ar pusimplu să spun: M7m păcă&ui&M' eea ce ei nu nţele , &o&u!i, es&e că simplul cuv&ra$iţia %i%lică !i cre!&ină are o ncărcă&ură pe care omul Mmo$ernG es&e, pur !isă o cuprin$ă !i care ace ca măr&urisirea păca&elor sale să ie ceva oar&e $i erpocăinţă cre!&ină.

2ediul cultural în care trăim şi care modelea ă concep ia noastră asupra lumii, e cluno iunea de păcat. Căci dacă păcatul este întâi de toate căderea omului de la o foarte ma

spirituală, respin"erea de către om a Uc emării sale înalteU, ce pot însemna toate acest



unei culturi care i"noră şi nea"ă această Umare înăl imeO şi această Uc emareO şi care nu ca pe cel Ude deasupraO ci ca pe cel de Udedesu&tO - o cultură care, c iar şi atunnea"ă fă iş pe Dumne eu este în realitate, materialistă până în cele mai adânci structuri ase "ândeşte la $ia a omului numai în termenii &unurilor materiale şi i"noră transcendentală?

Aici, păcatul este "ândit, întâi de toate, ca o Uslă&iciuneO firească, datorată de

UneadaptăriO care are la rândul ei rădăcini sociale şi care, prin urmare, poate fi eliminată&ună or"ani are socială şi economică. Din acest moti$, c iar şi atunci când îşi mărturiseomul UmodernO nu mai face pocăin ă< fiind si"ur de 7uste ea felului în care în ele"înşiruie formal încălcări formale ale unor re"uli formale, ori împărtăşeşte Upro&lemedu o$nicul P aşteptând de la reli"ie un tratament terapeutic care îl $a face din nou ferânduialăO.

n nici un ca nu pu&em vor%i aici $espre pocăinţă ca $espre cu&remurarea omului n sine Mima inea slavei celei $e ne răi&M, reali ea ă că a p n ări&-o, a &ră$a&-

viaţa sa" pocăinţa, ca părere $e rău, vine $in a$ ncimea cea mai pro un$ă a con!&iinţca $orinţa $e re n&oarcere, ca ncre$inţare n iu%irea !i milos&ivirea lui Dumnemo&iv, nu es&e n$ea*uns să spui M7m păcă&ui&M. 7ceas&ă măr&urisire caplucră&oare numai $acă păca&ul es&e nţeles !i &răi& n &oa&ă a$ ncimea !i &ris&

Kolul !i scopul anonului cel ;are es&e să ne $escopere păca&ul !i as& el să ne cpocăinţă" să $escopere păca&ul nu prin $e iniţii !i n!iruiri ale ap&elor noas&re ci pme$i&aţie asupra măreţei is&orii %i%lice, care es&e, cu a$evăra&, o is&orie a păca&a ier&ării. 7ceas&ă me$i&aţie ne $uce n&r-o cul&ură $u ovnicească $i eri&ă,vi iune &o&al $i eri&ă asupra omului, asupra vieţii sale, asupra ţelurilor !i mo&iv

re ace n noi spaţiul spiri&ual un$amen&al n ca$rul căruia pocăinţa $evine $in nou.Când au im de e emplu/M8u m-am asemăna&, 0isuse, $rep&ăţii lui 7%el. Daruri primia$us ţie nici o$inioară, nici ap&e $umne eie!&i, nici *er& ă cura&ă, nici viaţăîn ele"em că istoria primei 7ertfe (cea a lui Cain şi A&el P n.tr.), atât de lapidar amintitădescoperă ce$a esen ial despre propria noastră $ia ă, despre însăşi fiin a umană. nţele em

nain&e $e &oa&e păca&ul es&e respin erea vieţii ca o ran$ă sau *er& ă a$usă lual&e cuvin&e, păca&ul es&e respin erea sensului $ivin al vieţii, $eci acel păca& es&e, la$eviaţia iu%irii noas&re $e la ţelul său inal. Aceasta este descoperirea care face pmărturisirea a ce$a ce este atât de profund îndepărtat de e perien a UmodernăO a $ie ide$ine atât de ade$ărat din punct de $edere Ue isten ialU/

MZi$i&orule, ăc n$u-mă lu& viu, ai pus n&ru mine &rup !i oase !i su lareăcă&orul meu, ; n&ui&orule !i Ju$ecă&orule, prime!&e-mă pe mine, cel ce mă pocă

en&ru a i ascul&a& cum se cuvine, anonul cel ;are presupune, $esi ur cunoa!&5crip&uri !i priceperea $e a pă&run$e nţelesurile anonului. Dacă astă i atât de mul i oamconsideră plicticos şi fără sens, aceasta e din cau a credin ei lor, care nu se mai răneştei vo5 in&elor 5crip&uri care, pen&ru ărinţii 2isericii, era i vorul cre$inţei. 're&uie să în$ă ăm din

cum să intrăm într-o lume ca aceea descoperită de *i&lie şi cum să trăim în ea şi nu e ist



&ună către această lume decât 5itur" ia *isericii, care nu repre intă numai transmiîn$ă ături &i&lice, ci tocmai descoperirea felului &i&lic de $ia ă.

ălă&oria os&ului ncepe as& el cu o re n&oarcere la Mpunc&ul $e plecareGcă$erii !i răscumpărării, o lume n care &oa&e lucrurile vor%esc $e Dumne eu !i re

n care &oa&e n& mplările sun& n$rep&a&e spre Dumne eu, n care omu$imensiune a vieţii sale !i av n$ &emelia n aceas&a, ace pocăinţăM.

( n: r. 7le>an$er 5c memann, M os&ul cel ;areM, E$i&ura Doris, 2ucure!&i, 1NNH

Canonul cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul $ tâlcuit de (ărintele 8eofil (ărăian de l5ănăstirea 9râncoveanu de la Sâm:ăta de Sus

Orin&e /eo il, os&ul ;are es&e rOs&impul n care omul es&e c ema& sO se cemul& $ec & al&O$a&O, sO se apropie mai mul& $e Dumne eu. en&ru aceas&Br&o$o>O ne n& mpinO cu slu*%e mai mul&e si mai lun i, $in&re aces&ea anoloc $eose%i&. e es&e, $e ap&, anonul cel ;are'

Canonul cel 2are este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în*isericii noastre, prin lun"imea lui, prin &o"ă ia lui, prin alc tuirile din care este compus

*isericii noastre, canoanele de slu7& , sunt alc tuiri care au în "eneral opt cânt ri num



pentru c una lipseşte de o&icei şi anume cântarea a doua. Canonul cel 2are are şi cântade altfel în 'riod sunt mai multe canoane care au toate cele nou cânt ri. 8u este $or&a dcântare, ci e $or&a de alc tuiri din mai multe iceri care împreun formea ceea ce cântare, cântarea întâia, cântarea a doua, cântarea a treia ş.a.m.d.

Canonul cel 2are are multe alc tuiri de felul acesta apar inând fiec rei cânt ri şi dfaptului c este lun" se numeşte Canonul cel 2are. De fapt,ce nseamnO canon n aces&

nseamnO n$rep&are nu nseamnO c inuire, un canon n care &e c inui ca sO reac inui pen&ru cO ai Ocu& ceva rOu, ci es&e vor%a $e un n$rep&ar, $e un mi*lsu le&eascO, $e ceva care &e a*u&O sO &e aci $in rOu %un sau sO ii preocupa& Acesta e rostul tuturor canoanelor de slu7& , de e emplu,anonul $e pocăinţă care esr n$uialO pen&ru cre$incio!i n eneral, pen&ru ru Ociunea par&icularO, e acela!r n$uialO $e ru Ociune prin care ţi propui sO nu mai ii rOu $acO ai os& rOu sasO ii !i mai %un, sO ii mai an a*a& n&r-o viaţă superioarO.

Canonul cel 2are, de fapt, ca şi celelalte canoane, nu are atât importan când îl reae emplu miercuri seara din săptămâna a cincea a postului. 5pus o sin urO $a&O pe an nu arimpor&anţO, nsO impor&anţa lui es&e n conţinu&ul lui, n ceea ce se poa&e realui !i $e aceea e impor&an& sO l avem la n$em nO !i sO l s&u$iem, sO-l apimpropriem prin nvăţarea anumi&or iceri $in cuprinsul canonului, sO ne orieconţinu&ul lui. Aşa c eu aş recomanda s fim cu mai mult luare aminte nu numai la $rse face, pentru c atunci fiind o mul ime de idei, ideile urmea una pe alta şi am puteaun fel se desfiin ea ă una pe alta. 'recem de la o alc tuire la alt alc tuire, cea de la careuit m, cea la care suntem o a$em în $edere, dar dup ea urmea alta şi alta şi aşa cpoate, sute de idei care sunt în folosul nostru, dar care nu sunt lucr toare în $ia a noastnu ne r mân. 8e r mâne doar ideea c am participat la un canon lun", la un canon mare,

care e mare nu numai prin lun"ime ci e mare şi prin profun ime. ; un sentiment de cSuntem prea mici pentru un canon aşa de mare.

Orin&e /eo il ce ne propune anonul cel ;are pen&ru viaţa noas&rO'

Scurt $or&ind,sO lepO$Om lucrurile n&unericului !i sO ne m%rOcOm n armele luim rOi, ci sO im %uni, sO ne parO rOu $e rău&ăţile noas&re !i sO a$Ou Om lu

noas&rO.

- Orin&e, vO ru Om sO ne & lcuiţi nţelesul s&i irii urmO&oare $in anonul cel7n$rei ri&eanul:M ie mie scOl$O&oare s n ele cel $in coas&a /a, &o&o$a&O ier&Orii ce a i vor &, ca sO mO curOţesc cu am n$ouO un n$u-mO !i % n$ !%Ou&urO, cuvin&ele &ale cele $e viaţăG.

0n aceast alc tuire $or&im cu Domnul nostru Iisus 1ristos care, pe Cruce fiind, a fostsuli a dup ce şi-a dat du ul, dup ce a murit pe Cruce şi din coasta 5ui a curs sân"mărturiseşte Sfânta ;$an" elie (0n. L, G ). 5a aceast ap şi la acest sân"e, care a cur2ântuitorului se refer alc tuitorul acestei sti iri, acestei iceri, şi spune în ru" c2ântuitorul/ sO-mi ie !i mie s n ele curs $in coas&a &a, mi*loc $e ier&are a pOca&



mie apa care a curs o $a&O cu s n ele $in coas&a &a mi*loc $e m%ună&ăţire, sO %sO mO un , sO mO spOl cu apa &a, sO-mi ie scOl$O&oare, sO mO acO cura& s&a, sO mO acO cura& ca ier&a& !i sO mO acO cura& $e orice n&inOciune. 8enos&ru 0isus ris&os, Lui care es&e uv n&ul lui Dumne eu, sO ne ie nou

olosi&oare pen&ru m n&uirea su le&elor noas&re, care $e ap&, e %ine sO !&icurăţire, mai ales m%ună&ăţire su le&eascO. n$ icem m n&uire la as&a sO ne n$special: sO im m%ună&ăţiţi, sO im ier&aţi $e re!eli, $e pOca&e !i sO im cura

$ec & am os& a&unci c n$ am Ocu& cele rele pen&ru care cerem ier&are.anonul es&e lun !i cere $in par&ea nos&rO nu numai mul&O rO%$are ci !i

E>emplele !i pil$ele $in Cec iul !i 8oul /es&amen& precum !i anali a pro un$O a susun& privi&e $e mulţi $in&re cre$incio!i ca ceva puţin $epă!i& $e &impul n care &

nţeles &e>&ul anonului !i mai ales mesa*ul, n$emnul cuprins n el, $e iecare $i

8umai cei care sunt pu ini credincioşi pot s fac aprecieri ne"ati$e fa de ce$a atât dde însemnat. Si"ur c cine$a care nu este o&işnuit cu slu7&e lun"i, cine$a care nu esteîm&unătă ire prin sfintele slu7&e, cine$a care ar $rea ca înaintarea lui s se reali esine, acela poate s co&oare şi cele înalte şi s le micşore e din măre ia lor, dar cineseama de importan a acestor lucruri şi de a7utorul pe care îl poate a$ea din aceste ee emplul celor din Vec iul 'estament care i-au slu7it lui Dumne eu/

sO ii primi&or $e s&rOini ca 7vraam, sO ii rO%$O&or ca 0ov, sO ii os&eni&or ca 0aco% pen&ru mplinirea $orinţelor pe care le ai, sO ii pos&i&or ca ;oise ca sO poţi primi le ea lui Dumne eu sau sO poţi aprecia po i&iv le ea lui Dumne eu,

&oa&e lucrurile aces&ea sun& lucruri $e mare nsemnO&a&e !i pe care noi, cre$incpreţuim, iar cre$incio!ii cei cu puţinO cre$inţă le $e aimO sau le ne li*ea O.

(/e>& prelua& $in car&ea < n& mpinări<, in&erviuri cu ărin&ele /eo il ărăian rCo$ă, E$ 5op ia, 2ucure!&i, #@@@)

8âlcuirea Canonului cel 5are al Sfântului Andrei Criteanul + studiul teologic şi duhovnal lui (ana;ottis *ellas



a$rele an&ropolo ice !i cosmolo ice ale unirii cu Dumne eu

5&u$iu asupra r n$uielii anonului ;are

1. a$rele cosmolo ice

U oi în a cincea săptămână din Sfântul şi 2arele #ost, se toacă la al patrulea ceas din adunându-se to i în &iserică, preotul dă &inecu$ântarea şi se începe 6trenia după rânduişase #salmi, se cântă Aliluia şi troparele 'reimice ale "lasului de rând şi se citeşte catisma #saltire. După care se citeşte Via a Cu$ioasei 2aria ;"ipteanca, în două stări. Apoi, după

, începem îndată să cântăm Canonul 2are, care se ice rar, cu "las umilit şi cu inimăfăcând la fiecare tropar câte trei metanii şi icând/M;iluie!&e-mă, Dumne eule, miluie!&e-m

Aceste îndrumări ale 'riodului despre felul cum se cu$ine a cânta Canonul 2are nu descrsimplu cadrele tipiconale, ci cadrele mai "enerale, cosmolo"ice şi antropolo"ice însă$ârşeşte acest oficiu litur"ic. 0ndrumările tipiconale preci ea ă anumite condi ii în carpoate fi ade$ărată, rodnică şi cu efect şi anume cadrele în care omul poate să se concDumne eu, să se alipească cu stăruin ă şi osteneală de ;l, să cură ească, lumine e şi reofere şi să unească cu Dumne eu dimensiunile e isten ei sale/ minte, $oin ă, sentimtrup.

Scularea la ceasul al patrulea din noapte P adică în 7urul mie ului nop ii P adunarea&inecu$ântarea preotului, cei şase #salmi, a căror citire sim&oli ea ă $remea celei de-a(de aceea în &iserică domneşte un întuneric şi o linişte a&solută) după care urmea ă îcrea iei şi uimirea fa ă de Dumne eu Cel în 'reime P Aliluia şi troparele 'reimice P

citirea #saltirii care pre"ăteşte ca o trâm&i ă de luptă pe credincioşi pentru îndelunocturnă, sunt primele elemente care, reconstituind timpul cur"ător şi spa iul, crea ă altefel de reale ca şi acelea şi în care poate a$ea loc lucrarea prin e celen ă a omului/ ru"ăciu

Aceste condi ii de &a ă ale oricărei utrenii sunt preci ate în continuare mai pe lar" încon inutul special şi scopul concret al Deniei Canonului 2are. 5e ci&e!&e Ciaţa uvioaseiE ip&eanca pen&ru a $e&a!a min&ea !i voinţa cre$incio!ilor $e iu%irea aţă $e lumpe urmele pa!ilor uvioasei, n inima pus&iei, n inima mis&erului pocăinţei.



Astfel pre"ăti i, credincioşii rostesc în picioare #salmul / #salmul pocăin ei şi încep maraton a Canonului 2are la care e c emat să ia parte omul între"/

MCino, &icăloase su le&e, mpreună cu &rupul &ău, P$e &e măr&urise!&e Zi$i$epăr&ea ă acum $e ne%unia Qiraţionali&a&eaR $inain&e, P!i a$u lui DumnpocăinţăG (0, #).

USufletulO atra"e UtrupulO dinainte pre"ătit cu postul şi pri$e" erea la înc inăciune ntrei metanii pentru fiecare din cele G de tropare ale Canonului P şi la OlacrimiO din ca ru"ăciunea să de$ină UmărturisireO din adânc, stri"ăt al e isten ei umane după Urapierdută.

6n alt dat care descrie cadrele pe cât de noi pe atât de reale în care se să$ârşeşte acest oficşi anume noile dimensiuni pe care le iau spa iul şi timpul reconstituit, sunt persoanele efîn ac iunea cultică, în afară de credincioşi.

0ntâi de toate este Dumne eu Cel în 'reime. 0n 7urul tronului Său se strân" credincioşcare cu întunericul şi tăcerea ei face nemişcate sim irile trupeşti, UAliluiaU, troparele 'rînceput, pictura &isericii, toate a7ută e isten a umană să se întoarcă spre Dumne eul Csă se aşe e înaintea 5ui/

M ie s&ri c n&area cea marePcea n&rei& c n&a&ă Pin&ru cei $in nălţimeG (0

Scopul e ca strânşi în *iserică, credincioşii să se re"ăsească în Casa 'atălui, iar lumea să seprin pocăin ă şi ru"ăciune şi să rede$ină în *iserică, Vec ea Vatră.

#re en a acti$ă prin e celen ă e a doua #ersoană a Sfintei 'reimi cu eficien a pe carenumi fi ică, din momentul în care se"mentul creat din lumea noastră pe care l-a asumat infinit făcându-l 'rupul Său, e *iserica în care spa iul şi timpul nostru îşi "ăsesc noi dimene în"ăduie să să$ârşim ac iunile cultice în "enere. Adunarea credincioşilor de$ine li'rupul lui 1ristos. 1ristos este Casa noastră.

Dar uv n&ul n&rupa&, Domnul nos&ru 0isus ris&os, es&e pre en& !i cu o ee>is&enţială. El es&e Kăscumpără&orul iu%i&or $e oameni. ;irele răs&i ni& care %la inimile cre$incio!ilor !i c eamă la o &ainică unire $e iu%ire. Aşa cum o percepem derulântropar după tropar, esătura Canonului 2are face e$ident faptul că ru"ăciunea credincioşiun monolo", ci o $oce a unui dialo" care are loc în adâncurile tainice ale e isten elor um

#re entă apoi cu o eficien ă specială e #rea Sfânta 4ecioară 2aria. 'rupul ei propriuDumne eu-omului/ *iserica. 2aria e UW8ăscătoare de Dumne euO. 0n ea s-a reali at mca U6nul din 'reimeO să se facă ceea ce suntem noi. ;a este 6şa şi Scara ce uneştepământul, care creea ă în limitele spa iului şi timpului nostru o ruptură mântuitoare şiacum în lume Kce e mai presus de lumeO/MLău$ămu-&e, %ine &e cuv n&ăm.Pinc i8ăscă&oare $e Dumne eu, Pcă ai ămisli& pe Anul $in /reimea cea ne$espărţi&ă, PDumne eu" P!i nsuţi ne-ai $esc is nouă celor $e pe păm n&P cele cere!&iG (C00, #



rea 5 n&a ecioară e !i m n ie&oarea plină $e a ecţiune a cre$incio!ilor n vpos&ului, apără&oarea lor n lup&a cea $e &oa&ă noap&ea a ru ăciunii, călău i&mi*loci&oarea pen&ru păca&e, cea care con$uce su le&ul ca pe o mireasă la unire;irele ris&os, Ea e pre en&ă $e la ncepu&ul !i p nă la s r!i&ul slu*%ei: re$inccu ea, ca !i cu ris&os.

2ai e pre entă încă şi Cu$ioasa 2aria ;"ipteanca. Citirea $ie ii ei n-are simplul scop de a

credincioşii. ;a are o func ie mult mai profundă şi mai reală în cadrul slu7&ei.re$incioor&o$oc!i !&iu %ine că săr%ă&oarea unui s n& nu e o simplă cins&ire a$usărememorare a vieţii lui ăcu&ă n scopuri pur $i$ac&ice. Ea es&e mul& mai mul&: ola viaţa, lup&ele, %iruinţa !i slava lui. 7s& el, ci&irea vieţii lui se ace pen&ru aa$evăra& !i real n mi*locul nos&ru pe 5 n&, cu &oa&a viaţa !i lup&ele lui" $e aceas&a se ace o li&anie !i se pun n&r-un loc vi i%il $in &oa&e părţile, moa!&elelipsesc, icoana sa, iar cre$incio!ii sun& miruiţi $in un&$elemnul moa!&elor sau icoan

i&irea vieţii 5 n&ului e un ac& li&ur ic. 5e ace a$ică n&r-un al& &imp, cempreună cu &oa&e celelal&e elemen&e &ipiconale, un al& spaţiu-li&ur ic.

0n acest spa iu nou şi timp nou, actele să$ârşite şi cu$intele rostite, au alte dimensiuni au alt con inut şi o altă rodnicie. Astfel, citirea litur"ică a $ie ii Cu$ioasei 2aria ;"ipteapre entă într-un mod tainic în adunarea credincioşilor pe Cu$ioasa însăşi, pentru a-i însîmpreună cu ei lupta pocăin ei şi a ru"ăciunii. De aceea, la sfârşitul fiecărei cântăCanonului e istă două tropare prin care credincioşii i se adresea ă/

M el pe care l-ai iu%i& !i l-ai $ori& ;aică, Ppe ale ărui urme ai mers, P7ces&a &e-apocăinţa P ca unul sin ur Dumne eu milos&iv Qcompă&imi&orRP e care roa ă-li %ăvească $e pa&imi !i $e prime*$ii !i pe noiG.

0n acelaşi mod tainic e pre ent şi Sfântul Andrei, cel ce a compus Canonul. *iserica a înCanonul său, la sfârşitul fiecărei ode, câte un tropar care se adresea ă în special Sfântului

Desi"ur, cercetarea ştiin ifică care $rea să studie e Canonul în mod ştiin ific, lasă deotropare ca UulterioareO şi UneautenticeU, scopul ei fiind de a e$alua poe ia lui Andrei Ca o plasa în istoria literaturii &i antine. 0n acelaşi fel, ştiin a teolo"ică se străduieşteno iunile de teolo"ie care se ascund în sec iunea autentică a Canonului. #entru ştiinepocilor ce caracteri ea ă te tul imnolo"ic e stranie şi nepermisă. Dar pentru *isericconfu ie. 0n Sina arul care se citeşte la fiecare utrenie după oda a şasea şi care e pcon inutul şi scopul adunării litur"ice, *iserica e plică ce este Canonul 2are, care e aupentru ce a fost le"at de $ia a Cu$ioasei 2aria ;"ipteanca scrisă în secolul al VII-lea de patriar ul Ierusalimului şi dă în "eneral informa iile istorice pe care ea le socoteşte că suDar *iserica trăieşte şi se mişcă într-o profun ime diacronică care con ine, dar depăşetimpul unidimensional delimitat de informa iile istorice.

n aceas&ă pro un ime $iacronică $iversele punc&e ale &impului is&oric se n&$eloc s&raniu că 5 n&ul 7n$rei, ar iepiscop al re&ei n secolul al C000-lea !i

anonului ;are, să ie pre en& $e iecare $a&ă c n$ 2iserica săv r!e!&e aces&

iniţie e pe cre$incio!i n lucrarea &ainică a ru ăciunii !i pocăinţei. Sau, ca să o spunem altfel



această ac iune litur"ică, ca şi în toate celelalte ac iuni &isericeşti, credincioşii pătruadâncul timpului, în care după profundă e presie a ;pistolei către Dio"net, U$remurile se*iserică, 'rupul lui 1ristos, acest alt spa iu, de$in contemporani şi casnici ai Sfântului ACu$ioasei 2aria, ai tuturor Sfin ilor, ai #rea 4ericitei 4ecioare, ai lui 1ristos 0nsuşi. 0n dimensiuni pe care le do&ândeşte spa iul şi timpul nostru cunoscut, persoanele se prelun"esc, se nemăr"inesc fără să-şi piardă ipostasul lor concret şi mai cu seamă, se aprelun"esc cu$intele şi e$enimentele, din moment ce semnifica ia lor se îm&o"ă eşte in

7s&ă i avem $i icul&ăţi n a nţele e pro un$a raţionali&a&e a ac&elor %isericicluri $e săr%ă&ori, ru ăciune, asce ă, pocăinţă) pen&ru că sun&em mpie$icaţuni$imensională, plană, pe care o avem asupra spaţiului !i &impului. Dar n 2isericaal&ă cosmolo ie. 7ceas&ă concepţie $i eri&ă asupra spaţiului !i &impului o e>par i&ec&ura %i an&ină !i pe aceas&a o presupune !i imno ra ia %i an&iar i&ec&urale, icoanele, imnele (F7s&ă i s-a sp n ura& pe lemnS MPCeniţi s

mpreună cu El.. G e&c) nu sun& i uri $e lim%a* sau iper%ole ale unei an&e>primă o reali&a&e, &o& a!a cum na!&erea cea nouă pe care o $ăruie!&e 2o&e u/rupul !i 5 n ele lui ris&os care are loc n $umne eiasca Eu aris&ie nu sun& reali&ăţi. Dacă nu luăm n serios ca$rele cosmolo ice !i an&ropolo ice $i eri&e nse mi!că 2iserica, e cu nepu&inţă să nţele em ar&a %i an&ină, &e>&ele %i%lice, pa!a cum e imposi%il să nţele em raţionali&a&ea !i reali&a&ea pe care le inclu$e n

n care e cons&i&ui&ă viaţa %isericească, Q$rep&R reor ani are !i pre acere m n&ui&oare a $imensiunilor !i uncţiilor măr ini&e ale lumii crea&e !i ale e>crea&e.

0n această altă perspecti$ă, eclesiolo"ica, în care crea ia e înăl ată la ran" de 'ainăJadică în 1ristos armonia ei profundă, ade$ăratele dimensiuni şi func ionalitatea ei plen

în ele"e că, aşa cum l-a scris compo itorul lui şi-l să$ârşeşte necontenit *iserica, Canonudiferit de un te t literar pe care filolo"ia academică contemporană îl poate anali a cu msau de un te t în care ştiin a teolo"ică ar putea căuta no iuni teolo"ice. 2ai e act, am puteste un te t literar în deplinătatea lui, din moment ce prin profunda lui armonie, prin dilui ade$ărate - e tinse la infinit - şi deplina lui func ionalitate di$ino-umană, el e primom să pătrundă în acel timp şi spa iu ale căror dimensiuni particulare le &ănuieşte sapri$eşte şi pe care se luptă să le e prime ade$ărata artă. >i este un te t teolo"ic în deplidin moment ce în el "ândirea, arta, informa ia istorică, func ionând ca ru"ăciune,ade$ăratele dimensiuni şi func ionalitatea lor deplină, de$in mi7loacele care îl călău espocăin ă, adică spre sc im&area şi remodelarea lui însuşi şi a mediului încon7urătoteolo"ic în deplinătatea lui fiindcă nu este un comentariu ştiin ific, ci un oficiu litur"ic adică o ac iune care sc im&ă şi mântuieşte pe om şi lumea.

0n acest spa iu-timp nou al *isericii domnesc alte amintiri, persoanele şi e$enimentele isa 2ântuirii. După 5ina>ar, s n&ul compo i&or al anonului ;are Ma alcă&ui& ccule n$ !i s&r n n$ &oa&ă is&oria Cec iului !i 8oului /es&amen& $e la 7$am !i lui ris&os !i propovă$uirea 7pos&olilorG.

Se ştie că pentru tradi ia ortodo ă linia Adam-1ristos defineşte ade$ărul istoriei, con

profund şi scopul de$enirii istorice. Astfel,$e la 9ene ă la 7pocalipsă 5 in&ele 5crip&uri r



facere a lumii şi a omului, ca şi cădere şi călău ire a umanită ii, ca 0ntrupare a lui 3ăsti"nire, 0n$iere şi 0năl are a Dumne eu-+mului, ca $enire a Du ului şi ca aşteptare es atolo"ice.

'oate acestea nu sunt po i ii metafi ice pe care omul tre&uie să le accepte ca să e$ite oarecare sau ca să i se dăruiască mântuirea, ci e$enimente istorice. ;le definesc coordonatau fost create şi în care s-au aflat după cădere şi se re"ăsesc în 1ristos omul şi lumea.

moti$, ele definesc ade$ărata natură a omului, ade$ărul istoriei. 0n afara acestora, creanaturii, numai în ele ea îşi "ăseşte naturalitatea şi înaintea ă spre desă$ârşire.

0n aceste cadre cosmolo"ice şi antropolo"ice e constituită întrea"a $ia ă a *isericiipresupun toate actele &isericeşti, inclusi$ Canonul 2are. Cu toate acestea, a$ându-le ca ptoate, fiecare din ele (aceste acte) rămâne şi în cadre definite distincte, corespun ătospecial şi func iei lui terapeutice şi de desă$ârşire concrete.

5i&ua&ă n cen&rul celor 4@ $e ile ale os&ului ;are, Denia anonului ;are urmărepe om să-!i con!&ien&i e e &ra ismul con$iţiei con&rare n care se ăse!&e

n&ărească o&ăr rea !i lup&a $e n&oarcere la con$iţia con ormă na&urii $inaina os& ăcu&ă $esăv r!i&ă n ris&os.

De aceea cadrele corespun ătoare acestui scop sunt mai e$idente în Canonul 2are. Să înle descriem în continuare.

#. a$rele an&ropolo ice $e nain&e $e că$ere

Condi ia omului conformă naturii e definită în c ip fundamental de starea lui dinainte

M ăc n$ viu lu&ul Blarul, Pai pus n mineP &rup !i oase, Psu lare !i viaţăG (1,1@).Dăruind omului e isten a, Creatorul o în estrea ă (Uai pus în mineO) trupeşte (Ucarneşi sufleteşte (Osuflare şi $ia ăO). Aceste două dimensiuni ale omului care lea"ă persoadimensiunea materială şi spirituală a crea iei, fac din om o recapitulare a uni$ersmicrocosm.

#ersoana umană constituită natural în crea ie, omul în inte"ritatea lui, îşi are onDumne eu, fiindcă e plăsmuit după c ipul lui Dumne eu. +ntolo"ia lui e iconică. inte"ritatea, armonia, frumuse ea, fericirea în Dumne eu. arul lui Dumne eu a$ică iu%viaţa, slava, cu un cuv n& ener iile necrea&e ale lui Dumne eu es&e con eri&e>is&enţa con ormă cu Dumne eu !i alcă&uirea omului.

El repre in&ă Mcor&ul cel nc ipui& $e Dumne euG (00 a 1N), Mve!m n&ul $in$in&ru ncepu& lăsmui&orulG (00 a ), M rumuseţea ipuluiG (00 a #1), M r

i$i&ăG (00 a,1@), M n& ii-născuţi ai rumuseţii $in& iG. 7s& el, omul us&ă n ara$is Mmpărăţiei ve!nice M(1,3), are Mvre$nicie mpără&eascăG( 0C, 1+), M$ia$emă !i p

es&e M%o a& !i $rep&M, M mpovăra& $e %o ăţie !i $o%i&oace. (0C, 1+).



're&uie să a$em în $edere faptul că marele Canon al Sfântului Andrei Criteanul nu cate etic pentru anali ă şi e e"e ă. ;l este un act litur"ic şi ca atare e destinat să aducăstarea din care a că ut omul pentru ca tot credinciosul să conştienti e e tra"ismul în caracum şi să primească putere pentru lupta pocăin ei. Conci ia $ersului poetic arată cascu ită cadrul dinainte de cădere, desi"ur şi cu a7utorul cate e ei pe care o oferă atâtpatristice a căror cunoaştere e presupusă în actul cultic.

Astfel, $ersurile pe care tocmai le-am citat $in să recree e cu claritate în credincios cunoscută a *isericii despre crearea omului Udupă c ipul lui Dumne euO pre entată, în ca una fundamentală, în primul studiu din această carte.

Canonul 2are repre intă ca act litur"ic, o trăire şi aplicare concretă a acestei în$ă ături.parte, el a7ută otărâtor la în ele"erea deplină a în$ă ăturii do"matice, de $reme ce ortodo ă cunoaşterea se do&ândeşte în c ip fundamental prin trăire.

3. a$rele macerării

Călcarea poruncii de către Adam cu care credinciosul identifică şi propria lui cădere(Mr vninn&rec n că$ere pe 7$am cel n& i- i$i&G, 1,3) e o sc im&are de &ună $oie a drumului sradical, o sc im&are de o&iecti$.

#unându-se ca scop şi capăt al său pe sine însuşi(M nsumi i$ol m-am ăcu&G 0C,#6), omul rupemod ar&itrar rela ia sa iconică şi mişcarea lui spre Dumne eu, se autonomi ea ă, se auspa iul şi timpul creat la natura lui creată, că ând ca un efect natural în foamea spirituaM oa$e Dumne eu &e-a cuprinsG (1,#1), Mcunosc n$u-mă ol $e Dumne euG (1,3).

'răind nu $ia a lui Dumne eu, ci Uprin firea proprieO, el este condus în mod natural s#ierderea centrului e tracreat de or"ani ea ă alcătuirea lui psi osomatică. UC ipul luse întunecă, UasemănareaO se presc im&ă în neasemănare, pier ându-şi U$eşmântuDumne euO omul îm&racă U ainele de pieleO, dintr-o fiin ă teolo"ică decade într-una

Cadrele antropolo"ice în care are loc acest proces de de or"ani are şi descompuneclaritate în Canonul 2are şi le $om $edea îndată în continuare. 2ai întâi, însă e nedeterminăm cadrul mai "eneral în care se plasea ă păcatul.

; un fapt caracteristic că toate $er&ele care e primă lucrarea păcatului sau definesc consse referă, de la un capăt la altul al Canonului 2are, nu la Dumne eu, ci la om şi în mma7oritate, nu au un caracter 7uridic, ci natural/UAm pri$it< am fost amă"it, am că ut, am călcat (porunca)< m-am întunecat< m-am înîntinat, m-am stricat< m-am pierdut< am fost rănit, m-am $ătămat, m-am lo$it, m-amlepră< m-am întinat< am fost târât< am rupt $eşmântul dintâi< cu lutul m-am amescufundat în noroi< &o"ă ia sufletului c eltuind cu rătăcirile mele< m-am făcut cu &unăsufletului< de plăceri am fost târât< $iu făcând trupul< am îm&răcat aina cea ruptăruşine < flămân escU.

Dar şi în $er&ele care au caracter 7uridic pătrund nemi7locit preci ări semnificati$e/



M ăcă&ui&-am, re!i&-am !i am călca& porunca /a" Pcă in&ru păca&e am os& rănilor mele ranăG (C000, 1).Sau/MDin&ru aces&ea m-am *u$eca&, $in&ru aces&ea Peu, &icălosul, $e propria-mi con!&iinţă, P$ec & care nimic nu es&e mai pu&ernicM

Acelaşi con inut îl au su&stanti$ele folosite/ U!ânduri amă"itoare< poftă ira ionaira ională, mâncare otră$ită< $ia ă întinată< $alurile căderilor< lăcomia patimilor< tur&întunecimea patimilor< rănile sufletului şi ale trupului< răniri< $ătămări< ardere< molici

Influen a i de doctrina occidentală despre păcatul ori"inar, situăm de o&icei păcatul în c0l considerăm ca o neascultare fa ă de poruncile lui Dumne eu, iar urmările lui drept peDumne eu. 0nsă pentru tradi ia &i&lică şi patristică ortodo ă, cadrele păcatului străfiecărui păcat sunt în principal naturale. Când omul îşi înc ide oc ii dinaintea luminii, sîntuneric. Când îşi pierde centrul, se de or"ani ea ă. Când se îndepărtea ă de $i#oruncile lui Dumne eu nu sunt amenin ări ale unei pedepse ce emană de la o autoritaafara omului. ;le circumscriu inte"ritatea e isten ei umane. *oala, durerea, moartea, carcălcării le"ilor sănătă ii nu sunt pedepse care $in de la nişte le"i, ci repre intă consecinale călcării (poruncii).

rea&orul răului nu es&e Dumne eu, ci omul. 7ces& a$evăr are o semni icaţie iin$că as& el păcă&osul se plasea ă nain&ea lui Dumne eu nu cău& n$ ră

responsa%il, iar calea pocăinţei răm ne $esc isă. 0u%i&orul $e oameni, Dua%an$onea ă n nici un ca ăp&ura 5a. Bmul a os& !i e c ema& să se n

n&oarcere, s&rămu&area n spaţiul lui Dumne eu care a$uce, o$a&ă cu nsănă&o!i pre acerea e>is&enţei umane, cons&i&uie nucleul pocăinţei !i conţinu&ul n&re

!i a lup&ei pe care o $uce cre$inciosul la săv r!irea anonului ;are.

0n aceste cadre "enerale ale rela iei Dumne eu-om se plasea ă şi e$olu ia pe carpăcătosul în de or"ani area şi macerarea ( dro&irea sFntri&eJ) lui departe de Dumuimitoare cunoaştere a a&isului sufletului omenesc şi a alcătuirii compo ite, psi o-omului sunt descrise în Canonul 2are cadrele macerării. 5e $om pre enta în continuare, rdin nou faptul că ;arele anon nu ace anali e, ci o eră posi%ili&ăţi $e &răire. 2ulte din punctde mai 7os sunt e puse analitic în alte unită i ale căr ii noastre. 8-a fost însă posi&il să lfără să deformăm ima"inea cadrelor în care ne c eamă să ne plasăm ca să trăim du o$niCanonului 2are. 0n *iserică, spa iul $ie ii, e istă repeti iile ine$ita&ile ce caracteri ea

Departe de Dumne eu şi fără $ia a 5ui, sufletul caută să se între ină ( răneasc(e ploatând) trupul. Astfel se nasc patimile sufleteşti/ mai corect, facultă ile nepătimsufletului P care repre intă în om desc iderile acestuia spre Dumne eul necreat, rececare facultă ile psi ice primesc arul lui Dumne eu care răneşte şi face $iu omultransformă, prin su&ordonarea lor trupului, în patimi pătimaşe, astfel încât $ia a sufletde$ine iu&irea de plăcere p iledoniaJ. #ulsiunile iu&itoare de plăcere mistuie şi epuisufletului.M ăc n$u-mi c ip $in lipsă $e c ip a pa&imilor Pprin pornirile iu%i&oami-am s&rica& rumuseţea minţiiG. (00 a, #@).

'rupul, la rândul lui, ne"ăsind $ia ă în suflet, se întoarce spre cele din afară şi de$ine capt

şi firesc, în materie< se înc ide în circularitatea stricăciunii. Astfel apar patimile trupeşti



plăcere prin care omul se luptă să scoată $ia ă şi &ucurie din materie .'ocmai pentru trupeşti caută cu $e emen ă materia ca să se poată satisface, omul care trăieşte în patimconsidere materia ca i $or al $ie ii şi să înlocuiască pe Dumne eu cu ea. Idolatria eine$ita&ilă a iu&irii de plăcere/M n rămă$i&u-ţi-ai, su le&e, crimele, nălţ n$u-ţiur ciuni !i nmulţin$ cele $e us&ă&oareG (C00, 16).

0n acest mod ordinea naturii e răsturnată. 0n timp ce în starea conformă naturii materiacompo i ia şi func ionalitatea cea mai înaltă în or"anismul uman, în ale cărui dimensiudesc ide spre Dumne eul necreat, în starea contrară naturii, prin respin"erea şi rDumne eu, sufletul se supune trupului şi acesta materiei. Această răsturnare conduce K$ia ă iu&itoare de materie şi de câşti"O ce constituie un Ulan "reuO pentru om, fiindaser$ire şi o încarcerare a lui în datele sufocante ale crea iei materiale.

Această primă răsturnare este înso ită de o alta la fel de radicală. 'radi ia &i&lică ortodo ă consideră drept centru al or"ani ării psi osomatice şi al $ie ii omului, drept ose reali ea ă trecerea tainică a psi icului în somatic şi a somaticului în psi ic/ inima. Acare numai o func ie somatică, ci şi una psi ică. După nvăţă&ura %i%lică !i pa&ris&ică, ins&alea ă n&repă&run n$u-se reciproc uncţiile psi ice !i $in ea ţ !nesc lucr0nima se nume!&e n acela!i &imp i vorul vieţii &rupului !i cen&rul su le&ului. Daces& cen&ru pro un$ al persoanei con!&ien&e, li%ere !i raţionale, l n& lneor&o$o>ă, Dumne eu pe om.

Când $oin a li&eră a omului îl respin"e pe Dumne eu şi omul de$ine din c ip al lui Dual lui însuşi, după Canonul 2are inima se în$ârtoşea ă şi se UîntăreşteO iar unitateapsi osomatice Use frân"eO, personalitatea se scindea ă. 4unc iile somatice care nu su

arul lui Dumne eu decad la ran"ul de simple func ii &iolo"ice. Iar func iile sufletularul di$in, se sclero ea ă şi în"roaşă, func ionea ă su& ni$elul lor şi rănite fiindîntorc de la func ionalitatea lor corectă şi se deformea ă.

Voin a, care în func ionalitatea ei spirituală acti$ea ă li&ertatea şi iu&irea, se întoarce poftă, se înro&eşte ei şi Unaşte aro"an aO. 2intea, care în omul conform naturii repre infunc iilor co"niti$e şi centrul unită ii lor, oc iul sufletului, lumina ra iunii umane dluminea ă şi orientea ă omul, prin îndepărtarea de Dumne eu func ionea ă ca simpdiscursi$ă. Astfel cunoaşterea care în func ionalitatea ei conformă naturii este comuniuîn iu&ire a cunoscătorului cu cel cunoscut, de$ine în starea contrară naturii o simplă adică o concentrare de informa ii despre o&iectul cunoscut şi o prelucrare ra ională a lomin ii, "ândurile, a&andonându-şi centrul ra ional, se în$ârt în 7urul lumii e terioare şsă-şi piardă realitatea, să de$ină a&sent din el însuşi şi să $âne e în afara e isten ei salede su& isten ă ai lui însuşi.

n aceas&ă alcă&uire !i uncţionali&a&e $e $upă că$ere, uncţiile soma&ice !i psun& numi&e $e &ra$iţia %i%lică !i pa&ris&ică M aine $e pieleG. 7u&olimi&area oMa cusu&G neamului omenesc aces&e M aine $e pieleG n locul ve!m n&ului n

ar: M usu&u-mi-a aine $e pieleP păca&ul !i mieP $e %răc n$u-mă $e ve!m

Dumne euG (00 a 1#).



Acest $eşmânt psi osomatic al persoanei de după cădere poate desi"ur rede$eni spiritual şi $ia ă spirituală, pentru ca omul să $ie uiască cu $ia a di$ină. Dar poate să se şide$enindM aină mpes&riţa&ă !i s n era&ă ru!inos Pprin cur erea vieţii $e plăceriG

0ntr-ade$ăr, $ân ând Ucelor de alt neamO (adică pasiunilor păcătoase) întâii-născu i ai $oin a poate de$eni Upornire nestatornicăO şi Uira ionalăO, Ulăcomie iu&itoare de p

se supună plăcerii la modul a&solut şi să se presc im&e în iu&ire de plăcere.0n starea de păcătoşenie a$ansată, mintea Use amestecă cu lutulO, de$ine U ărânăO,materialitate şi în $reme ce îi place să se arate U"răitoare de cele înalte U, de$ine în realice um&lă pe su& pământO. Conlucrând cu patimile iu&itoare de plăcere, "ândurile suacte păcătoase care rănesc omul. Câşti"ând drept con inut al lor păcatul, ele de$in UpUuci"aşeO, credinciosul le simte ca nişte tâl ari care-i $atămă e isten a/MEu sun& cel că u& l ariiP n$urilor mele" Pcu &o&ul sun& acum răni& $e eleP !i m-am umplu& $e

Sufletul U "âl âitO în acest fel, din care porneşte pururea păcatul, strică şi trupul. 'empde$ine Uloc de descindere al întinăciunilor trupeştiO. 4armecul trupului omenesc,posi&ilită i de comunicare pe care le oferă trupul persoanei umane, sunt arse şi distruse plăcere, trupul şi omul împreună cu el, de$ine Urisipă a desfrânării împătimiteU.

Când omul se supune în între"ime păcatului este condus până la ultimele limite ale auto#rin $oia şi ale"erea lui li&eră el poate să-şi ucidă Uconştiin aO să-şi omoare în copietreO trupul şi să-şi UucidăO mintea.

M u voie m-am ăcu& uci a! al con!&iinţei su le&uluiG (0, ). M ui &e-ai asemă

su le&e, P$ec & lui ain !i lui Lame aceluia, Puci n$u-ţi cu pie&re &rupul pomor n$u-ţi min&ea prin pornirile cele ără $e min&eG (00, 6#).Situată în slu7&a Canonului 2are, această descriere a drumului pe care l-a urmat pămacerarea şi descompunerea lui departe de Dumne eu, descriere care nu are un scop $ital, func ionea ă în mod or"anic, ca un act să-i icem dramatic. #ri$ind cadrele lui mpăcat, credinciosul conştienti ea ă tra"ismul condi iei lui păcătoase. n 2iserică, n aţa &rlui Dumne eu !i av n$ n *urul său corul s&răluci& al 5 inţilor, sim&e că nici el nnun&ă, că es&e ol. 5e ru!inea ă, se crispea ă, se n&ris&ea ă, pl n e !i se & ns&ră%a&e &oa&e o$ele anonului - MDe un$e voi ncepe a pl n e P ap&ele vieţii&icăloase' P e ncepu& voi pune ris&oase,P aces&ei & n uiri $e acum'G (1,1) P arată şi ea caracdramatic al actului litur"ic. ; $or&a de o dramă de cea mai mare importan ă, în carespectatori, ci numai actori şi unde de la tra"ism a7un" prin cură ire la i &ă$ire numai cedirect la el.

Cu cealaltă $edere pe care o dăruie omului perspecti$ele noi ale *isericii, ale sprestructurat în care ca pe o scenă se concentrea ă $ia a şi se cele&rea ă trecerea de i &ă$ire, credinciosul pri$eşte a&isul real al păcatului. 0n ele"e că nu e $or&a de o simmorală, ci de o cădere "enerală. Iar păcatul nu constă din mai multe sau mai pu ine fapteci dintr-o pierdere totală a $ie ii. ;ste o dispari ie efecti$ă conştienti ată de om ca a&



Dumne eu, a celorlalte persoane, a lui însuşi, a lucrurilor, ca o a&sen ă în "eneral asensului şi prin e tensiune, ca solitudine şi a"onie.

Indicii ale acestui fapt sunt e presii corespun ătoare ale Canonului 2are/ Opustiu sunt< nomad< $ia ă inutilă< $ia ă săracă< împo$ărat< deşertăciune şi ădărnicie< tul&urare potop şi scufundare, adânc nepătruns< prăpastie a pământului< a&is< flăcările lip(ne&uniei)< incendiu< arşi ă a sufletului< furtună< întunecime< disperareO.

Via a omului nu se limitea ă atât la încălcări concrete luate în parte. Con inutul ei matra"ismul ei real se manifestă în deşertăciunea, a&surditatea şi ira ionalitatea care o carac

Descrierea cea mai pă&run ă&oare a păcă&osului e $a&ă n para%ola iului risipi&nu a $ecă u& numai $in punc& $e ve$ere moral, ci e $epar&e $e casa părin&ească, pilui Dumne eu, cu un$a& n n&uneric !i ui&are, nu se ui&ă la el nici cel ce l-a &nici prie&enii lui, nici porcii, e pier$u& !i pen&ru el nsu!i, e li&eralmen&e un Ke n&oarcerea lui la e>is&enţă e carac&eri a&ă n para%ola prin e>presia pro uMvenin$u-!i n sineM. 7ceas&ă re n&oarcere la e>is&enţa con!&ien&ă e primupunc&ul $e punere n mi!care. 5pre aces& punc& $e plecare, nain&e $e orice al&ceom anonul ;are.

0n paralel, actul litur"ic desc ide în fa a credinciosului calea con$ertirii, a întoarcerii, îl călău eşte spre opera concretă a pocăin ei sau a prefacerii, adică a însănătoşiri, redesă$ârşirii lui. 3eali area acestei opere o repre intă întoarcerea.

Să încercăm în continuare să descriem cadrele în care situea ă Canonul 2are această oper

4. a$rele n&oarcerii Când omul de$ine conştient de e isten a lui, e istă posi&ilitatea ca el să nu "ăsească 7urul lui decât $idul, dar poate să audă şi "lasul lui Dumne eu c emându-l din cele mai idecât el însuşi, să-şi aducă astfel aminte de tatăl uitat şi să fie cuprins de nostal"ia casepărăsite. 6n drum duce la disperare şi a&surditate, celălalt începe cu plânsul plin de nădefactor de &ucurie şi se termină cu $eselia unirii cu Dumne eu.

⇒ (n primul caz se găseşte omul care-şi mărgineşte e:isten a la limitele crea iei, care şide bunăvoie dimensiunile lui care tindeau plecând din natura lui, spre Dumnezeu, adiautonomizat.

⇒ (n cel de-al doilea caz se găseşte omul care şi-a inut, mai mult sau mai pu in, faptuultimă instan ă mare importan ă, e:isten a sa macerată desc&isă spre Dumnezeu. (ntemelia mântuirii e întoarcerea omului la Dumnezeu.

#ăcătosul care se întoarce la Dumne eu simte înainte de toate ne$oia de a in$oca milă 5ui. 0n ele"e că sin"ur este neputincios să se apropie de ;l. Implorarea iEesiaJ, deci, caîn mod central începutul, dar şi între"ul mers al omului spre pocăin ă şi mântuire/M e mine c

ac rup&, ; n&ui&orule, nain&ea porţilor /ale Psă nu mă lepe i.. M(1, 13). M5ă nu



*u$eca&ă,P u!a /a $esc i$e-mi-o mieG (00, a #6). M7m păcă&ui&, miluie!&e-măG (vin, &ămă$uie!&e-măG. ăca&ele sun& mari,Mcăci nimeni $in cei $in 7$amP n-a păcă&ui&(00, a #4), $ar iu%irea $e oameni a lui Dumne eu e !i mai mare:Msă ve$em, să ve$emP iu%oameni a lui Dumne eu !i 5&ăp nulG (00. % a 5 . 7n$rei). 7s& el, omul n$ră ne!&e să im

ncre$ere:MKi$ică $e la mine povara Ppăca&ului cea ncuia&ăP!i ca un ;ilos&iv re!alelorG (0, #4: &ria$ica). M;iluie!&e ăp&ura /a, ;ilos&ive,P n$ură-&e $e lucru

(C0 %, 14). M/u e!&i ăs&orul el %un, Pcau&ă-mă pe mine oaiaP cea ră&ăci&ăP

ve$ereaG (000 a 6). F ă-mă oaieP n pă!unea oilor /aleG (C000, 1N). M/u e!&i $ulceZi$i&orul meu,P n&ru /ine mă voi n$rep&aG (000 a ).

Dar opera m n&uirii nu es&e săv r!i&ă e>clusiv $e arul lui Dumne eu. Econlucrarea QsUner asiaR omului, o conlucrare responsa%ilă, concre&ă !i o&ăr &ăvrea să se m n&uiască e c ema& să reali e e n el, prin vin$ecarea premer ă&oare

uncţiilor lui psi ice, o Mrevenire MQana$romeR, o n&oarcere la in&e ri&a&sănă&a&ea lui !i n acela!i &imp, să reali e e o MapropiereG Qprosa o eR a lui n

UApropiereaO de Dumne eu e indispensa&ilă fiindcă mântuirea, adică desă$ârşireomului şi do&ândirea acelei fericiri atât de mari încât să depăşească moartea, e imposi&în spa iul detaşării şi rene"ării (aposta iei). 0n acest spa iu păcătosul se simte caîmpărătească O pierdută. Demnitatea lui ca om e nesocotită. Ceea ce el este, face şi are e stricăcios, deşert. De aceea, el îşi întoarce oc ii şi paşii spre Upământul moşteniriiU,Umute O în acel pământ, să de$ină, ca şi A$raam, Upri&ea"O/MDin păm n&ul aran, a$ipăca&, ie!i P su le&e al meu !iP vino n păm n&ul ce i voră!&e $e-a pururea nes&r

8u e $or&a de o strămutare spa ială. 4u"a din USodoma şi !omoraO e o fu"ă deM lacăra ar ăa &oa&ă po &a ne%unească (iraţională)G (000 % 1+). ; n&uirea se c !&i ă *os pe păm n&,

o m n&uire nu numai a $u ului, ci !i a &rupului, o m n&uire a su le&ului care $evvieţii. 0n Canonul 2are întâlnim e presia foarte semnificati$ă Uscapă $ia aO.

(rima treaptă a reveniriiB şi apropieriiB e cunoaşterea de sine LautognosiaM= M n&oapocăie!&e-&e,P $escoperă cele ascunseG (C00, 1N).

're&uie să aducem la lumină nu numai faptele păcătoase ascunse, pe care păcătosul le 'aina 2ărturisirii ca să ia iertarea, ci şi cau ele ascunse ale acestor fapte, răută ile, patimildin care se nasc fapte păcătoase/Mcele ascunse ale inimii meleP le-am măr&urisi& ie, JmeuM (C00,#).

Atunci când sunt preci ate focarele profunde şi ascunse "eneratoare de rele, e posi&il c$indecate în continuare printr-o conduită corespun ătoare. ;pitimiile pe care le prescrcanoane nu sunt pedepse, ci 7aloanele unei conduite terapeutice.A doua treaptă e făptuirea Lpra'isM. Că făptuire e considerată în mod fundamental asce a psunt cură ite şi $indecate feluritele func ii ale omului. Credinciosul îm&lân eşte prinnestatornice ale plăcerilorO, respin"e Utur&area patimilorO, Ulo$eşte cu pumniiO feluiu&irea de plăcere, e"oismul, patimile< &iruie U"ândurile amă"itoareO, Use desface de pUne&unia ira ionalitateaJ dinainteO, a7un"e la Ucura7O şi la Utăria $oin eiO< Use

Usuflet &ăr&ătescO. #rin sărăcia de &ună$oie, post, pri$e" ere şi celelalte practici ascet



dependen a lui înro&itoare fa ă de păcat, câşti"ă independen a şi li&ertate fa ă de lure"ăsind în paralel şi rela ia corectă fa ă de suflet şi astfel, prin intermediul trupului, naturală cu crea ia materială poate să-şi e ercite din nou slu7irea preo ească, împărătească în lume.

Că făptuire sunt considerate şi faptele &une ale iu&irii unora fa ă de al ii şi pa a poruMcapăm n&ul mo!&enirii,P locuie!&e n el cu %ună le iuireG (C0 a 1@). *una rânduială e cea ca

conduce pe om să se depărte e de Ufaptele cele întinateO şi să fie condus spre Udumne eieştiO prin care U$ia a cea acoperită de lepră se înăl&eşte şi se cură eşteO.

;fortul aspru ce se cere pentru pa a poruncilor şi eşecurile ine$ita&ile dăruiesc omulupururea dro&ităO şi o Usărăcie du o$niceascăO. Credinciosul pri$eşte neputin aprime7dii pe care le înfruntă, Ucursele şi "ropile rătăciriiO, şi Uînal ă ca un idO efortutreaptă, Ucu frică dumne eiascăO. 0m&racă UmodestiaO şi Ue$la$iaO ce repre intă Uta scării ce duce la cer. +pera aceasta e o operă a $oin ei care îl în$a ă astfel pe om încetuprin pa a poruncilor să se pună în acord cu $oia lui Dumne eu care $rea tocmai mântuire

A treia treaptă, paralelă %n timp cu cea de$a doua, este cunoştin#a LgnosisM. 5ucrarea $oindiri7ată şi spri7inită de lucrarea min ii. 're irea func iilor intelectuale şi răspunsul lor laDumne eu înseamnă începutul UurcuşuluiO şi UapropieriiO/Mscoală min&ea la n&oarcereG

5ucrarea cură irii "ândurilor prin care func ionea ă mintea, lucrare ce constituie o fundamentală a întoarcerii omului la sănătatea şi inte"ritatea lui, cere un efort aspru.

!ândurile tre&uie să încete e a mai ser$i poftelor. Când sunt înro&ite poftelor, ele au drepnăscocească moduri de satisfacere a poftelor. >i cu cât sunt mai acute şi mai pătrun ăto

mai desă$ârşite moduri de satisfacere a poftelor născocesc, împodo&ind şi făcând desăM/urn ai isco$i& să i$e!&i, su le&e,P!i n&ări&ură să aciP po &elor &aleG. (00 Ade$ărata rela"ândurilor fa ă de pofte e aceea ca primele să le diri7e e pe celelalte spre ceea ce e adeurmare şi &un şi frumos.

/re%uie nsă ca n$urile să se eli%ere e $e nro%irea lor lucrurilor. & &imaces&ora, ele nu vă$ sensul !i scopul lor, servesc o $e vol&are oar%ă n care omu

m%ol$in$u-l la pleni&u$inea sărăcăcioasă a sa&is acerii po &elor lui. 9 n$urile slumine e lucrurile, să a$ucă la lumină sensurile aces&ora, să le e>plici&e e ar i&ec&onic, n acor$ cu na&ura lor a$evăra&ă, a$ică n acor$ cu scopul pe

rea&orul lor.0n măsura în care "ândurile se eli&erea ă de pofte şi lucruri, ele se cură esc şi se conminte. +mul se întoarce la sine însuşi. 2intea "u$ernea ă în continuare în mod ra ionfaptele omului. !ăsindu-şi centrul lor, func iile psi osomatice ale omului încetea ă să sîntre ele, omul se unifică şi se simplifică.

0n paralel, mintea reconstituită şi luminată prin ru"ăciune, poate să depăşească litera şi sspiritul le"ii, să se rănească din ade$ărul de $ia ă purtător al cu$ântului dumne eiesM%ea

le iiP cea cursă $in s&oarcerea li&ereiG (C0 % H). +mul poate astfel să decripte e ade$ărul asc



el însuşi şi în lume şi să de$ină Uiu&itor al în elepciuniiO. 0ndemnul pe care-l dă CanoMpune-ţi n am%are (a$ică s&r n e ca rană) nţelepciuneaG.

n aces& el, nsănă&o!irea iniţială !i sc im%area minţii, pocăinţa, a*un e să $evinQepi nosisR. Bmul cunoa!&e a$evărul lucrurilor, n$e!&e $rep&, nţele e a%or$ea ă reali&a&ea $in un iul $e ve$ere al lui Dumne eu n a ărui luminămin&ea care nţele e !i reali&a&ea nţeleasă. 7ceas&ă nouă nţele ere !i a%or$a

nume!&e cre$inţă Qpis&isR.uncţiile psi osoma&ice ale omului curăţi&e $e ăp&uire !i lumina&e $e cuno!&inarul lui Dumne eu !i uncţionea ă n&r-un mo$ nou. Locul plăcerii l ia nce

%ucuria. Li%er&a&ea, in$epen$enţa $e e oism, se mani es&ă ca iu%ire pe mnain&ea ă. a&imile se eli%erea ă $e mpă&imire, uncţionea ă ca uncţii pur n

unirii cu Dumne eu ele se su%limea ă n vir&uţi, ca să a*un ă pe &rep&ele naina&unci c n$ unirea cu Dumne eu a&in e $eplină&a&ea, la simţiri !i uncţionări spiese $in n&uneric, se ara&ă M iu al luminiiVG, c !&i ă aina $e nun&ă, ara&ă MmireseiG.

7s& el s-au crea& premi ele pen&ru cel $e-al pa&rulea !i cel mai nal& s&a$iu con&emplaţia !i nepă&imirea Q& eoria Wai apa& eiaR. ;in&ea curăţi&ă !i lumi$umne eiesc co%oară n&r-un e or& c inui&or $e au&oconcen&rare n inimă !i a!i cura& ve$e cele nevă u&e. on&emplaţia, &reap&a cea mai nal&ă a cuno!&nepă&imirea care se a lă la an&ipo$ul pasionali&ăţii, $in momen& ce es&e sup&reap&a cea mai nal&ă a ăp&uirii: o nepă&imire cerească ai c !&i a& Pprin vieţuirea cepe păm n&G (C0, a ;ariei E ip&eanca).

Credinciosul care a primit darul dumne eiesc al nepătimirii şi contempla iei, fără să fi pşi pământul, trăieşte într-un mod ceresc<Mvieţuire ne&rupească $uc n$ n &rupG (0E ip&eanca), lucru care arată că el lasă în urma sa preocuparea de ceea ce e $remelnic şi sCa ne"u ătorul care a descoperit măr"ăritarul cel de mult pre , el $inde toate ca sUdra"oste neasemănatăO lucrul cel mai mare şi unic Ucare tre&uieşteO/M rive ea ă, su le&e

ă-&e mai %un,P ca să c !&i i ăp&uirea mpreună cu cuno!&inţa"Pca să &e acDumne euP !i să a*un i n con&emplaţie norul cel neapusP !i să &e aci ne uţă&or(0C, N).

Această însănătoşire şi reconstituire pro"resi$ă a omului, ale cărei cadre le-am $ă ut mloc într-un cadru cosmolo"ic mai lar". Cel pe care Dumne eu l-a creat prin $enirea 5ui în

Am $ă ut în prima sec iune a studiului de fa ă cum în *iserică se reconstituie şi dimensiunile naturii, spa iul şi timpul, cum func ionea ă într-un mod nou amintirile istoAceastă transformare se reali ea ă fiindcă *iserica e trupul Dumne eu-+mului în carînnoit le"ile, adică func ionalitatea naturii/M el ce s-a născu& nnoie!&e le ile iriiG !i r n$uiala iriiG (0C, #1, al 8ăscă&oarei).

Dar 1ristos înnoieşte în 'rupul Său şi func ionalitatea concretă a omului. ;l a creat n

structurile cosmolo"ice, ci şi cele antropolo"ice. A transformat facultă ile $itale ale omul



spirituale, sim urile naturale în sim uri du o$niceşti.M m%răca&-a răm n&ă&ura meaP veacurileG !i Ma uni& cu 5ine irea oamenilorG (C, ##, a 8ăscă&oarei). #rin această unire a tranîn natura omenească pe care a asumat-o, $ia a lui Dumne eu, a înnoit-o şi spirituali at-oşi asce ă credincioşii se "refea ă în natura umană a Dumne eu-+mului, iau $ia a şi funei şi se mântuiesc. Altoirea în 1ristos repre intă con inutul real şi între"ul scop al $ie isacramentale şi ascetice. Sfântul de$ine Uasemănare a lui 1ristosO. Canonul 2are numealtoire UiertareO, în"ăduin ă, conlocuire sFnc oresisJ.

#ri$ită din perspecti$a antropolo"ică, mântuirea se numeşte prefacere, sc im&aremetapoiesis, metanoiaJ, (pocăin ă). Dar transformarea omului e cu putin ă datorită

locuirii sFnc oresisJ, în"ăduirii alături de Dumne eu care se reali ea ă în spa iul ctrupul lui 1ristos/ *iserica. Influen a i de concep ia 7uridică despre mântuire, consideîn"ăduin a sFnc oresisJ ca o simplă lăsare a păcatelor deşi ea este ce$a mult mai lalăsarea păcatelor se reali ea ă fiindcă în con-locuirea, în"ăduin a lui Dumne eu, oceadumne eieşti face să dispară, şter"e păcatele omeneşti. 0n realitatea ei deplină deci, iertlocuire, e Ucomuniune cu 1ristosO şi Ucomuniunea 0mpără iei lui 1ristosU.

+. De no$ăm n&ul $ramei 7!a cum am su%linia&, ca ac& li&ur ic, anonul ;are nu ace anali e. El l plasea ă

n ca$rele m n&uirii. Keali area lucrării m n&uirii $epă!e!&e ceasul o icierii lucelor ascunse se ace vis&ierie a concen&rării $e sine !i măr&urisirii" nsrecons&i&uirea voinţei !i minţii se reali ea ă prin asce a $e i cu i care sc im%ăcon&emplaţia !i nepă&imirea se vor reali a n ru ăciunea ne nce&a&ă. 'e tul imnolo"ic ofelemente din toate acestea, dar n-am socotit 7ust să depăşim limitele pe care imno"rafulte tul lui. 3estul se presupune şi se de$ansea ă. 2ăre ia pe care o oferă oficiul lui litu

aceea că el îl ini ia ă pe om în spa iul unde se pot reali a toate acestea şi spa iul este 1c oros einai o C ristosJ.

La mi*locul celor 4@ $e ile ale os&ului ;are un$e e plasa&ă, Denia anonului ;arepe cre$incios să-!i al&oiască viaţa spiri&uală pe $rumul lui ris&os spre 9ol o&a !$rum pe care se con$ensea ă $es&inul umani&ăţii.

Spuneam mai sus că 2arele Canon e o dramă. >i se ştie că în toate dramele ade nodământul $ine din $iitor. 0n ca ul de fa ă, de nodământul $ine prin 0n$ierea lui 1care credincioşii se pre"ătesc tot inter$alul celor de ile ale #ostului 2are< prin 0ndesfiin ea ă stricăciunea, care aduce omului şi uni$ersului $ia a lui cea nouă şi noile ludesc ise la infinit.Dar această nouă realitate e pre entată de acum în fa a credincioşilor printr-o dramăprofe ia ristolo"ică a lui Isaia, cu a cărei citire se înc eie Denia Canonului 2are.

0n finalul lun"ii pri$e" eri, în mi7locul cu$ântului profetic răsună calm şi măre , carăsare, "lasul lui Dumne eu 'atăl Care trimite pe 4iul Său în lume şi $esteşte lucrurile male $a reali a Acesta/M/e-am $a& ca le ăm n& al poporului ;eu spre lumina neamuri$esc i i oc ii or%ilor, să scoli $in le ă&uri pe cei le aţi !i $in casa nc isorii pe

n&uneric... cele $in&ru ncepu&, ia&ă, le-aţi au i&, !i al&ele noi pe care vi le ve



;fragment<

nsemnarea au&orului

Imnul eclesiastic este lim&a7ul cultului dumne eiesc. ;ste lim&a7ul do olo"ic şi teolo"mai &un şi cel mai sfânt. ;ste cântecul dulce al credin ei noastre. >i Sfin ii poe i imno"rafi cum sunt numi i, în acest sens P în spa iul eclesial, sunt acele mari suflet$i iunile poetice şi prin e altările lor du o$niceşti, de$in e ponen ii noştri. ;i sunt cfiecărui creştin, dar şi al fiecărei comunită i eclesiastice, spre sfânta întâlnire şi comDumne eul cel 'reimic, cu 2aica Domnului, cu în"erii şi cu sfin ii.

5e pune, &o&u!i, n&re%area: aceas&ă lim%ă s n&ă a imno ra iei eclesiascre$inciosului $e as&ă i' & $e in&eli i%ile sun& imnele pen&ru comuni&a&ea &con!&ien&ă es&e urmărirea lor $e că&re cre!&ini n cul&ul pu%lic !i n ce măsurălor, a&unci c n$ le cerce&ea ă n casele lor sau le olosesc n ru ăciunile lor par&i

n&re%are: imnele pe care le c n&ăm e>primă, n&r-a$evăr, comuni&a&ea eclesiasas&ă i reuni&ă' on&ri%uie aces&ea, n mo$ e icien&, la reali area comunDumne eu'

0nainte de a răspunde, suntem datori să mărturisim că între&area este dificilă şi că ea pro&lemă pastorală acută a *isericii de astă i. #ro&lema, care este e acer&ată de profuintensifică, după ultimele raportări în 7urul $alorii lin"$istice, care se pare că nu $a fi unapentru noua "enera ie, una care se $a modela după elementele lin"$istice actuale.

3e$enind la între&area de mai sus şi nea$ând $reo anume tendin ă de simplificare a unatât de "ra$e, credem că imnele noastre nu sunt în elese astă i de către marea parte a eclesiastice. Desi"ur, mul i le urmea ă cu interes. Des&ui, poa&e, vor simţi !i rumuspiri&uală, a&unci c n$ imnele sun& c n&a&e n mo$ corec& !i cu smerenie, ca $5ăp&ăm nii a&imilor, mai cu seamă, ce sensi%ili ea ă pe cre$incio!i. 8u cre



m nca& !i a $a& %ăr%a&ului său !i a m nca& !i elG. Astfel se petrece şi cu sufletul păcătosupri$eşte cu în$erşunare şi cu o curio itate păcătoasă, suferă din cau a să"e ilor aduse în cele din urmă, a7un"e să culea"ă şi să "uste mâncarea cea ira ională, care nu este nimdecât păcatul. ; primarea Kte-ai asemănatO poate că a fost împrumutată de poet din #lIeremia :/ G/ F u cine &e voi asemăna, cu cine a! pu&ea să &e pun ală&uri0erusalimului'G.

+. n locul Evei celei &rupe!&i, mi s-a ăcu& mie Evă a minţii n$ul cel cu pară& n$u-mi cele plăcu&e !i us& n$ pururea $in %ău&ura cea amară.

#oetul continuă compara ia pe care a început-o în troparul precedent. K;$a cea simprima, este cea din cartea 4acerea. K;$ă a min iiO este "ândul cel în$erşunat, care se adătrupO, aşadar, înlăuntrul omului că ut şi care-l îndeamnă continuu spre păcat, înşeldulcea a sa superficială. 4oarte e presi$, Apostolul #a$el ne descrie această situa ie (3om

6. 7$am $in E$en, $upă $rep&a&e a os& lepă$a&, nepă in$ sin ura /a poruncă, ; neu ce voi pă&imi, eu cel care am călca& &o&$eauna cuvin&ele /ale cele $ă&ă&oare $

4iindcă Adam a încălcat porunca lui Dumne eu a fost i "onit din ;den, locul desfă Fi onin$ pe 7$am, l-a a!e a& n prea*ma ră$inii celei $in E$enG ( c. 3:# !reşeaprotopărin ilor se referă la încălcarea unei sin"ure porunci a lui Dumne eu. Astfel, poetuce $a pă i el însuşi, cel care încontinuu a călcat poruncile lui Dumne eu. KCu$inte $ia ăO sunt dumne eieştile porunci, a căror respectare asi"ură omului posi&ilitateaade$ărate.

#rofetul Da$id spune despre poruncile lui Dumne eu/ F unoscu&e mi-ai ăcu& căile vi

1+:11). Domnul Iisus 1ristos a declarat/ F uvin&ele pe care vi le-am spus sun& $u !i su(0n. 6:63), iar Apostolul #a$el remarcă/ F ăci cuv n&ul lui Dumne eu es&e viuSG (Evr. 4

. n&rec n$ eu $e %unăvoie uci$erea lui ain, m-am ăcu& cu !&iinţă uci aumpl n$u-mi &rupul $e viermi !i ră %oin$u-mă mpo&riva lui, cu ap&ele mele cel

Cain, care a fost întâiul născut al primilor crea i, Adam şi ;$a, a ucis pe fratele său, A&elocul lui Cain, primul uci"aş de frate, poetul se aşea ă pe sine însuşi, mărturisind că şi euci"aş al conştiin ei sale, uci"aş al acestei $oci a lui Dumne eu, care este adâncstrăfundurile fiecărui om. A ucis-o prin rana şi de mierdarea poftelor păcătoase ale trcare s-au do$edit a fi împotri$a sufletului său. F ăci &rupul nos&ru, spune 7pos&olul avempo&riva $u ului, iar $u ul mpo&riva &rupului" căci aces&ea se mpo&rivesc u

aceţi cele ce aţi voiG (9al. +:1 ).

H. 0isuse, nu m-am asemăna& $rep&ăţii lui 7%el. Daruri %ineprimi&e nu i-am a$usap&e $umne eie!&i, nici *er& ă cura&ă, nici viaţă ără pri ană.

#oetul se întoarce spre Iisus. ;l mărturiseşte în $ă ul tuturor că nu s-a asemănat lui A&el că nu a oferit lui Dumne eu daruri &ineprimite/ fapte plăcute de Dumne eu, 7ertfă cu

fără pri ană. A&el este modelul &ăr&atului drept şi desi"ur, preînc ipuire a lui 1ristos.



uvin&ele imno ra ului ne amin&esc $e e>primările asemănă&oare ale 5 n&ulu/eolo : FŞ&iu, ; n&ui&orule, că al&ul ca mine n-a re!i& ieS $ar !i aceas&a !&i

re!elilor mele !i mulţimea păca&elor mele nu cov r!esc ră%$area cea mul&ă a Dumnici iu%irea Lui $e oameni cea nal&ă...G (Ku ăciunea a !ap&ea, $in K n$

mpăr&ă!anii).

Sfântul Andrei, ca să indice atitudinea lui Dumne eu fa ă de omul păcătos, împrumutăima"ini din #ilda fiului risipitor (5c. / -G:).

13. e mine, cel lepă$a& nain&ea u!ilor /ale, ; n&ui&orule, măcar la %ă&r neţe nu$e!er&, ci, mai nain&e $e s r!i&, ca un iu%i&or $e oameni, $ă-mi ier&are re!elil

Su&liniemJ ima"inea "randioasă a acestui tropar/ în fa a uşii milei lui Dumne eu, oa7uns la adânci &ătrâne i, 0l imploră pe Dumne eu să-l mântuiască. Ima"inea poetului rnoastră, #ilda &o"atului şi a săracului 5a ăr Fce ăcea nain&ea porţii %o a&ului, plin $e16:#@), precum şi cea a celor ece fecioare (2t. : / - G), unde cele neîn elepte, când a7utâr iu, au rămas în afara por ii înc ise, stri"ând/ FDoamne, Doamne, $esc i$e-ne nouă=G.14. Eu sun& cel că u& n&re & l ari, n n$urile mele" cu &o&ul sun& răni& %u%e" $ar /u nsuţi venin$ $e aţă, ris&oase ; n&ui&orule, vin$ecă-mă.

'roparul acesta, precum şi următorul, este inspirat din #ilda samarineanului milosti$ (5c. Imno"rafia noastră face adeseori apel la această para&olă, identificând tâl arii cu "ânpăcătoase care pre"ătite fiind pândesc în fiecare clipă să se repeadă împotri$a sufletuluirăni şi a-l pân"ări.

1+. reo&ul, vă n$u-mă mai nain&e, a &recu& $e mine !i levi&ul, vă n$u-mănu m-a %ă a& n seamă. Dar /u, 0isuse, el are ai răsări& $in ;aria, venin$ $e aţămă.

#oetul continuă referirea sa la aceeaşi para&olă. *unul samarinean din pilda despre omucau a să"e ilor "ândurilor celor necu$iincioase, este Iisus, Care, ca un alt Soare, a răsădin pântecele 4ecioarei 2aria ($e i/ 2al. /: şi 5c. /% , unde Domnul este numit dreptă iiO şi K3ăsăritul cel de susO). Caracteristic este şi troparul de la Vecernia 8aşteriK3ăsărit-ai 1ristoase din 4ecioară, Soare al dreptă iiXO.

16. ;ielule al lui Dumne eu, el ce ai ri$ica& păca&ele &u&uror, ri$ică $e la mine laal păca&ului !i ca un milos&iv, $ă-mi lacrimi $e umilinţă.

Domnul este 2ielul lui Dumne eu, după cum a fost $estit de către profetul Isaia ( G/%) şIoan *ote ătorul/ F0a&ă ;ielul lui Dumne eu, el ce ri$ică păca&ele lumiiG (0n. 1:#N) ;l a ridicpe umerii Săi păcatele lumii şi S-a 7ertfit pentru mântuirea oamenilor. #entru aceasta şi aroa"ă să ridice de pe dânsul Klan ul cel "reu al păcatuluiO, Klan ulO fiind o&iectul de se le"a "âtul unui câine săl&atic. De asemenea, în $ec ime, a fost şi mi7loc de tortură

pedepsea cine$a, strân"ându-i-se diferite păr i ale trupului.



'roparul acesta este inspirat din #ilda fiului risipitor (5c. / -G:)/ F!i acolo !i-a risipi& av&răin$ n $es r nări. Şi $upă ce a c el&ui& &o&ul, s-a ăcu& oame&e mare

ncepu& să $ucă lipsăSG.0nsă Dumne eu este K#ărintele al îndurărilorO/ Fl-a vă u& &a&ăl săăcu& milăG , spune însăşi pilda ($ersetul : ).

; presia este redată în între"ime de către Apostolul #a$el/ F2inecuv n&a& es&e Dumărin&ele n$urărilor !i Dumne eul a &oa&ă m n iereaG (# or. 1:3).

##. nain&ea /a ca$, 0isuse: re!i&-am ie, milos&ive!&e-/e spre mine" ri$ică $e la mreu al păca&ului !i ca un n$ura&, $ă-mi lacrimi $e umilinţă=

Doamne, femeia....luând randuială de mironosi ă...Ve i şi troparul al G-lea din ace4rumoasa ima"ine şi plină de smerenie a păcătosului că ut la picioarele lui Iisus, ca să Sa, este preluată din nara iunea e$an" elică despre femeia cea păcătoasă/ FŞi ia&ă era n ce

emeie păcă&oasăS Şi s& n$ la spa&e, l n ă picioarele Lui, pl n n$ a ncepu& picioarele Lui !i cu părul capului ei le !&er ea. Şi săru&a picioarele Lui !i le un ea c

:3 -3H).

#3. 5ă nu in&ri cu mine la *u$eca&ă, vă$in$ ap&ele mele, cerce& n$ cuvin&epornirile" ci cu n$urările /ale, &rec n$ cu ve$erea rău&ăţile mele, m n&uie!&e-mă,

Ve i #s. :/:/ F5ă nu in&ri la *u$eca&ă cu ro%ul /ău, că nimeni $in cei vii nu-i $re/aG. #oetul împarte păcatele sale în trei cate"orii/ cele cu fapta, cele prin cu$ânt şi celeprin porniri, adică unele mişcări nesupuse şi în$erşunate ale sufletului.

Sla$ăX, a 'reimii/

#4. /reime, iinţă prea nal&ă, ăreia ne nc inăm n&ru o Anime, ri$ică $e la mireu al păca&ului !i ca o milos&ivă, $ă-mi lacrimi $e umilinţă.

: . >i acumX, a 8ăscătoarei/

8ăscă&oare $e Dumne eu, nă$e*$ea !i a*u&ă&oarea celor ce &e lau$ă pe &ine, rilanţul cel reu al păca&ului !i ca o s&ăp nă cura&ă, mă prime!&e pe mine cel ce mă p

'roparele Canonului 2are, care sunt introduse cu formulaJ KSla$ă 'atăluiXO (do ascon inut do"matic şi se raportea ă la Dumne eu Cel treimic.

De asemenea, acele tropare care au ca început K>i acumXO (t eotoEion) se referă l8ăscătoarei de Dumne eu şi la taina 0ntrupării dumne eieşti.

Am&ele con in aici ca refren cunoscuta e presie de mai sus a Klan ului celui "reuO.

...J



($in: 5imeon ?ou&sa, ;i&ropoli& $e 8ea 5mirna, l nsul a$amic, anonul cel ;are al 7n$rei ri&eanul, E$i&ura Do>olo ia, 0a!i, #@1#)

Părintele )#eorg#e *ol+ea( Cunoaşterea du#o!nicească se dă pe măsurapocăin ei" i o -tra!ersare. du#o!nicească aplicată la !ia a noastră a Canonului

celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul

4ra"mente transcrise/

O (X) #ostul este acest mi7loc, alături de ru"ăciune, prin care noi descoperim câtă put

Dumne eu în fiin a fiecăruia dintre noi, prin care descoperim că răul dinlăuntrul nostrutoate păcatele pe care noi le să$ârşim, toate acestea nu sunt o fatalitate, dacă $om pătrunde UacoperişulO acesta sau de UcenuşaO aceasta, pe care răul a aruncat-o asupra lumininoi. Vom descoperi că răul nu are putere atunci când Dumne eu este cu noi şi când a$econştiin ă a lui Dumne eu care lucrea ă împreună cu noi.



Deci, cum spune 2ântuitorul Iisus 1ristos P cea mai mare descoperire P ice/M0a&ă, s&au la%a&. De va au i cineva !i-;i va $esc i$e, voi in&ra la el !i voi cina mpreună cu el !cu ;ineG.

Aşadar ne c eamă 2ântuitorul Iisus 1ristos să ne întoarcem în starea de răi, în starea din

fost i "oni i, nu prin $oia lui Dumne eu, care ne-a c emat din iu&ire la $ia ă, ci prinli&eră.

8e c eamă Dumne eu să ne lepădăm mai întâi de mândrie, de a crede că suntem dumnenoastre $ie i, de a uita P cumplita uitare P că Dumne eu este Cel care ne-a c emat la dăruit $ia a ca dar< de a în ele"e că ni se cu$ine această $ia ă, nu prin $oin a părin ilo$oin a noastră, ci prin darul şi arul lui Dumne eu şi mai ales prin iu&irea lui Dumnetemelia oricărei $ie i care se naşte.

8e c eamă, de asemenea, *iserica, în această perioadă a #ostului prin #ărin ii *iserireîntoarcem spre noi înşine, şi P aşa cum ni se arătă în toate apofte"mele părin ilor pusticu"etările părin ilor filocalici P de la cunoaşterea de sine a7un"e omul la ade$ărata cunoce e istă, cuprin ându-se şi realită ile du o$niceşti cele mai tainice şi cele mai înalte Şi, acea

n&oarcere spre sine es&e ocăinţă, care, spune 5 n&ul 5imeon 8oul /eolo , es&e M$in n&uneric !i $uce la luminăG, că Mro$ul !i ap&a pocăinţei sun& cele care alucare a$uc cuno!&inţă. 2ai întâi cunoştin a despre Dumne eu şi despre cele ale noastre.Apcele mai presus de noi şi despre tainele cele dumne eieşti, cele ne$ă ute şi cele necunocare n-au făcut pocăin ă. Cele dumne eieşti ce se descoperă numai celor care au făcfier&inte şi s-au cură it printr-o pocăin ă sinceră şi atât pe cât este măsura pocăin ei şi acestora li se arată adâncurile Du ului, dar pentru to i ceilal i ele sunt necunoscute şi as

Aşadar, calea postului este o cale uşoară, dacă $om a$ea conştiin a că o petrecem cu Duuneori ne urăm unii altora/ U#ost uşorO. U#ost uşorO P poate să fie post uşor, dar, cred e&ine este să ne urăm/ U#ost &inecu$ântat de Dumne euO, pentru că în momentul&inecu$ântat de Dumne eu, primim această conştiin ă că Dumne eu lucrea ă împreupostul poate să fie într-ade$ăr uşor, dacă noi a$em permanent conştiin a pentru ca aceastdescoperire, că în momentul în care ne smerim prin post şi prin ru"ăciune, atunci Dlucrea ă împreună cu noi şi atunci Dumne eu ne îm&ră işea ă ca în para&ola 4iului 3is



Aşadar ne c eamă Dumne eu, ne c eamă 2ântuitorul Iisus 1ristos, şi *iserica prin S#ărin i, ne c eamă la această &ucurie a postului, adică la $ie uirea împreună cu Dumnaceasta, ne c eamă la descoperirea $ie ii nu numai ca supra$ie uire &iolo"ică, cu caro&seda i. Dia$olul cu uneltele lui încearcă să ne o&sede e că piere fiin a noastră perioada postului ne arată că nu este $or&a numai de o supra$ie uire &iolo"ică, nu este despre a ne feri de &oala aceasta, de ameliorarea unei sănătă i, ci este $or&a de multanume, de cunoaşterea tainei $ie ii celei $eşnice dinlăuntrul nostru. (X)O.

YYY

O (X) 4iecare cu$ânt pe care îl rostim să de$ină pentru noi prile7 de înăl are, de apDumne eu. >i ne dăm seama că este foarte "reu, pentru că mintea noastră este împrăştiatnu a$em starea de ru"ăciune şi că mintea noastră, nea$ând starea de ru"ăciune, este atât dsă spunem aşa, este c iar foarte mo&ilă, încât în aceeaşi clipă este împăr ită în nu ştiu ceste împăr ită între atâtea "ânduri şi între atâtea "ri7i, încât departe de noi este pacea şcare ar tre&ui să o a$em atunci când rostim asemenea cu$inte sfinte P fie că este $or&a Sfintei Scripturi, aşa cum a$em în #a$ecerni ă< fie că sunt cu$intele Sfin ilor #ăriasemenea a$em în ru"ăciunile din #a$ecerni ă ale Sfin ilor #ărin i< fie că sunt cu$inte

Sfântului Andrei Criteanul, pe care le rostim în Canonul Cel 2are. De ce? #entru că fiaten i la ceilal i, fie că luăm seama mai mult la ceilal i decât luăm seama la noi înşine.cu$inte uneori, trec pe lân"ă noi fără să le putem con$erti în e$eniment de $ia ă.

Acest Canon al Sfântului Andrei Criteanul, pe care îl e$ocăm de fiecare dată şi oricât ne-$ia a lui, dacă ne a7ută Dumne eu să o în ele"em, o $ia ă care iată se "ăseşte reflectatVec iului 'estament şi a 8oului 'estament, o $ia ă care, prin acest imn, canon, arată

du o$nicesc reuşeşte să facă din cu$intele Scripturii $ia a sa lăuntrică, realitatea srealitea dumne eiască. ;ste că în Apocalipsă atunci când a" io"rafului sau prorocului mănânce acea carte, sau mai precis acel cu$ânt al lui Dumne eu care mai întâi este amaacea de$ine dulce şi de$ine pentru el foc ce încăl eşte şi lumină care luminea ă înlăuntru

(X)



e es&e canonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul care are le ă&ură cu viaţa 5ri&eanul' en&ru unii $in&re cei care au s&a& !i anali a& viaţa !i opera 5ri&eanul, aces& canon es&e ca un el $e c n&ec $e le%ă$ă. 7$ică, au&orul su%

con!&ien& $e iminenţa s r!i&ului său, !i prive!&e &recu&ul, cum o%i!nuim mulales la %ă&r neţe sau nu numai la %ă&r neţe, c iar !i a&unci c n$ Msun&em pu!imorţii noas&reG cum spunea un părin&e. Deci au&orul !i prive!&e &recu&ul !i p

n ro e!&e $e aces& &recu&, a!a cum spunem noi n&r-una $in&re c n&ări: Mla mulţimea apmele celor rele, cu e& n$ eu &icălosulSG.

Şi a&unci, a!a cum ve$em $in aces& canon, l năpă$e!&e pl nsul !i $in a$ ncul inim$e $urere, i %ucne!&e aces& c n&ec $e le%ă$ă, care este Canonul Sfântului Andrei Criteanucare noi îl rostim în Săptămâna întâia din #ostJ, şi îl mai rostim după aceea inte"săptămâna a cincea.

;oar&ea !i *u$eca&a care l a!&eap&ă $e cealal&ă par&e a vieţii sale l somea ăn&oarcă pen&ru ncă o clipă privirile spre &recu&, pen&ru a-!i e>amina !i mai a&e

Şi n aceas&ă nelini!&e, a onie a su le&ului său, el $esc i$e 5 n&a 5crip&urălec&ura ei, ncepe să ci&ească 5crip&ura. 7v n$ aceas&ă s&are $e pocăinţă, care eDumne eu, el nu se poa&e re ăsi $ec & n cei vinovaţi $in 5 n&a 5crip&ură. 8u s

ără numai păca&elor acu a&e pen&ru ur ciunea lor.

Se re"ăseşte în neascultarea lui Adam, se re"ăseşte în uciderea lui Cain - şi se re"ăseşte îlui Cain, nu pentru că ucisese asemenea lui Cain, dar pentru că, aşa cum unii dintre nîmpătimi i şi e"oişti fiind, ucidem în fiecare clipă c ipul celuilalt în sufletul nostru, nu ură, răutate, dar şi prin indiferen ă şi prin dispre .

Se re"ăseşte de asemenea în urâciunea Sodomei şi în acelaşi timp se re"ăseşte neîn elep

contemporanilor lui 8oe, aşa cum am $ă ut în cântări, care îl $edeau pe 8oe făcând râdeau de el şi c iar îl &at7ocoreau. Aşa cum, mul i dintre noi $edem că până la urmă noastre tre&uie să a7un"ă la un liman şi limanul acesta este trecerea din $ia a de aicdincolo şi suntem neîn elep i şi râdem şi mai mult, de$enim c iar i"noran i şi cum Scriptură, ne&uni.



De ce? #entru că $edem, spune Sfântul Ioan Scărarul, şi al i #ărin i 4ilocalici, că e istă pace pe care o do&ândim de la Du ul Sfânt prin multă ne$oin ă şi prin smerenie P deci,şi linişte nu o do&ândim fără smerenie şi fără pocăin ă. Dar, e istă şi o linişte pe ca$iclean ne-o UdăruieşteO. ;ste acea linişte pe care o do&ândeşte, să icem, &o"atul dincelui căruia i-a rodit arina/ USuflete, ai multe &unătă i strânse pentru mul i ani, m$eseleşte-teO, această linişte, pe care ma7oritatea dintre noi o căutăm. Cei care au mai mcaută, cum am spune în popor, Wcu $ârf şi indesatZ, $or să se culcuşească $eşnic în $rcaută şi înşeală, şi mint şi cu cât au putere mai multă cu atâta mint mai mult şi în$eşnicească aiciJ, şi $or şi să-şi asi"ure şi neamul, dacă se poate to i descenden inepo i, şi strănepo i, P să fie asi"ura i $remelnic. ;ste o linişte a unora, care cred că aales înşela i fiind de puterea efemeră, a7un" la mândrie, este o linişte a mândriei, o lindeşarte, care cuprinde pe unii şi care cred/ U"ata sunt asi"urat şi sunt si"ur de mâineputerea, sunt asi"urat $eşnicO. Deci neîn elepciune.

De asemenea, Sfântul Andrei Criteanul şi trimite &ineîn eles la fiecare dintre noi, se nemul umirea e$reilor, careXMScăl$ărilor cu carne ai r vni& su le&e, precum evreAde$reii au fost eli&era i din ro&ia e"ipteană, şi au fost purta i timp de de ani în pustcă ale"erea lor este un prile7 de mândrie. 2ai mult, au cre ut că ale"erea lor de către Deste un pri$ile"iu/ Unoi suntem pri$ile"ia iO, or Dumne eu ne-a arătat şi ne arată fiecăruale"erea noastră de către Dumne eu nu este un pri$ile"iu, ci este o c emare pe care ne-omod conştient şi li&er şi nu suntem a&sol$i i de această ne$oin ă a noastră. >i e$reiipustie, ce au pă it? 3â$neau Ucăldărilor cu carneO din ;"ipt.

U2ai &ine era în ara ;"iptului, eram ro&i, dar ne înfruptam cu carneO. Căldările cu ca;"iptului i-au o&sedat P şi do$ada că n-au în eles. I-a rănit Dumne eu cu mana în pusta fost pentru ei, din păcate, insuficientă. De ce? #entru că du ul lor nu era pre"ătit să această mană dumne eiască. >i, aşa cum ne arată Scriptura Vec iului 'estament, to i cei cdin ara ;"iptului, au murit în pustie< to i, inclusi$ 2oise de pe muntele 8e&o pe care î

a pri$it ara Canaanului de departe. >i înc inarea lor este întotdeauna o înc inare la idolmoment dat ei au uitat că Dumne eu i-a scos din ara ;"iptului ca să a7un"ă în ara Caatunci când 2oise a primit Decalo"ul, 'a&lele 5e"ii pe muntele Sinai, ce au făcut? Au făcude aur şi au uitat de fapt pentru ce se aflau ei în pustie, aşa cum şi noi facem $i elul dînc inăm $i elului de aur şi suntem o&seda i de $i elul de aur, care este &anul. >i ui$ia a aceasta este asemenea $ie ii e$reilor, trecerii prin pustie spre ara Canaanulucălători, că suntem pelerini. >i suntem o&seda i şi $edem că tul&urarea noastră ese$reilor, care fac din $i elul de aur un dumne eu. >i se ştie ce pedeapsă a poruncit Dumcare s-au înc inat $i elului de aur.



Sfântul Andrei Criteanul citind Scriptura se identifică la un moment dat cu păcatele desfiată că, aşa cum aceasta din urmă a reuşit în cele din urmă să-şi spele $ino$ă ia cu lacrastfel lacrimile plăsmuiesc şi în inima muri&undului nostru, cum se recunoaşte de altfeAndrei Criteanul, o um&ră de speran ă, care capătă e presie prin pocăin ă, prin aceasinimii şi încredin are în $oia şi mila lui Dumne eu.

anonul poar&ă numele $e Mcel ;areG nu numai pen&ru aceas&ă impor&anţă $u ocare o are, $ar !i pen&ru mărimea sa. Şi n aces& anon ve$em că &ema aceas&a, ca

iecăruia $in&re noi pen&ru că 5 n&ul 7n$rei ri&eanul ne c eamă pe iecare punem n aţa con!&iinţei noas&re, să ne anali ăm !i să reu!im, să ve$em c &

mpie&rire es&e n su le&ul nos&ru - es&e Q nR anonul 5 n&ului 7n$rei ri&con!&iinţei pe $rumul pocăinţei !i al m n&uirii !i &ema con$acului care se ci&e!&e !asea: M5u le&e al meu, su le&e al meu, scoală, pen&ru ce $ormi, s r!i&ul se &ul%uraG.

Deci, pocăin a este o constantă a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, dar această pocăcă se asocia ă în Canon cu între" cosmosul, pentru că această pocăin ă a noastră capătăcosmice. De ce? #entru că se ştie/ păcatul lui Adam a însemnat şi cădere a firii. Se ştie c

noastre, ale fiilor lui Adam, după trup, adică fiii păcatului, atra" toate de ec ili&releîncon7urătoare, din cosmos, din natură. Dar tre&uie să mer"em mai departe şi $edem cinismul, răutatea, indiferen a ce au făcut din mun ii noştri, din pădurile noastre? Dac2ănăstirile din 2oldo$a, $e i $edea mun i între"i care au fost pur şi simplu &at7ocori i, defrişa i până la ultimul &rădule . >i nu numai în 2oldo$a. ;u am $ă ut, spre e emplu îdar am $ă ut şi ima"ini cu al i mun i pe care, c iar dacă cine$a i-ar $edea din elicopter$edea "olaşi. 6n de ec ili&ru "enerat de lăcomie, de lipsa de omenie şi de &un sim pentru spa iul în care trăim. Iată, aşadar, că şi pământul suferă din pricina păcatului nostr

De aceea $edem, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul căJ se spune la un moment dat/M0a amcerule !i voi răi, păm n&ule, prime!&e n urec i lasul celui ce se pocăie!&e lui Du

Drama consuma&ă n su le&ului c inui& $e păca&, ia&ă, capă&ă !i o $imensiune cpocăinţă pe care le pre in&ă anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul sun& aces&ea:



Iosif în ;"ipt, care este condamnat pe nedrept şi suferin a lui Io$. ; emple de draospitalitate, e emple de pocăin ă, precum este pocăin a lui Da$id P şi noi rostim de m#salmul . Dar, sunt şi e emple ne"ati$e cu care ne identificăm în patima noastră/ necălcarea le"ii lui Dumne eu de către Adam şi ;$a, Cain, locuitorii cetă ilor Sodoma şI a&ela, 2anase şi aşa mai departe.

7!a$ar, ia&ă aceas&ă minune $e n$ a 5 n&ului 7n$rei ri&eanul, care se concreimn. Şi s&area cea mai aproape $e Dumne eu es&e, ără n$oială, s&area $e ru ăc$o>olo ie, s&area n care cuv n&ul nu mai nc i$e cu e&ul, ci cuv n&ul $esccon&emplaţia $umne eiască !i viaţa noas&ră $evine %ucurie, $evine mirare, $upă ce$urerea aceas&a a pocăinţei !i $upă ce a con!&ien&i a&, s&răpun n$u-se $e lacrcă a!a nu se mai poa&e, că &re%uie să se sc im%e ceva - $e aceea !i me&anoia,numi&ă nnoirea minţii.

Iată, iu&i i credincioşi, ce minunat este că a$em această &ucurie de a ne ru"a împreună este că îl a$em contemporan pe Sfântul Andrei Criteanul. De ce? #entru că rostind Cpocăin ă al Sfântului Andrei Criteanul suntem împreună cu el în pocăin ă şi c iar îl in$că la Canonul Sfântului Andrei Criteanul, *iserica a adău"at/M5 in&e al lui Dumne eu roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noiG.

Aceasta, aşadar, să fie &ucuria noastă, şi mai ales în #ostul acesta, pentru că $edem că triste ea aceasta care ne cuprinde din cau a păcatului, din cau a patimilor, a$em şi acecă în sfârşit mintea noastră se mai opreşte din aler"area ei &e metică şi se opreşte nu linişti în mândrie, cum se liniştesc unii care cred că au atins apo"eul puterii, ci se linsmerenie şi în pocăin ă.

De aceea să ru"ăm pe Sfântul Andrei să mi7locească spunând/M5 in&e al lui Dumne eu roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noiG.

Am



Daniela Cio+anu $ Agenda creştinului $ /ăspunsuri du#o!niceşti( Sfântul AndreiCriteanul s$a %năl at prin căin ă

r. lec&. $r. Dumi&ru in&ea, 2iserica ;avro eni F0 vorul /ămă$uiriiM, 2ucure!&i



ărin&e, plec n$ $e la anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul, ci&i& n primele ppu&em a irma că Br&o$o>ia es&e &emei, $ar !i con$iţie pen&ru pocăinţă'

Canonul cel 2are al Sfântului Andrei Criteanul este e presia litur"ică a peri ore ei întrecredin ei şi profun imile du o$niceşti ale pocăin ei în dimensiunea ei eclesială, aşa cfost asumată în $ia a Sfântului Andrei Criteanul.

Sfântul Andrei Criteanul sau Ierusalimiteanul, după locul primirii c ipului în"eresc de trăit în a doua 7umătate a secolului al VII-lea şi în prima 7umătate a secolului al VIII-leaperioadă, +rtodo ia răsăriteană a tra$ersat o perioadă de ma imă cri ă cau ată de ere iacăreia i-au fost $ictime atât patriar ul Ser" ie al Constantinopolului, cât şi împăratu1eraclios. A fost pentru *iserică un timp al martiriului, al pocăin ei şi al nenumăratelor0ntre cei care au pătimit acum se numără Sfântul 2a im 2ărturisitorul şi Sfântul 2artin, e3omei.

+dată cu ne"area firii umane în persoana 2ântuitorului Iisus 1ristos, monotelismul distdra"ostea creştină fără de care atât asce a, cât şi pocăin a şi c iar martiriul sunt "olite dcon inut, dispărând şi lăsând în locul lor ura săl&atică şi dispre ul pustiitor pentru om şica şi al i asce i sinceri din acel timp, dar situa i în lo"ica unei în ele"eri teolo"icîn"ustătoare şi Sfântul Andrei a fost prins în mre7ele su&tile ale ere iei monotelite c$ictime, mai cu seamă în rândul mona ilor. 0n numele asce ei şi al ostenelilor monaAndrei a a7uns să ne"e omul din Dumne eu-+mul Iisus 1ristos. A rămas pri onier actimp de doi ani (% -% G), când se crede c iar că a contri&uit la persecu ia Sfâ2ărturisitorul. După căderea lui *ardan, cel care l-a antrenat în această ere ie, Sfântul Aîntors la +rtodo ie.

Şi anonul cel ;are es&e &ocmai e>presia s&ării $e pocăinţă care a urma&'Da. 8u este "reu să ne dăm seama de profun imea pocăin ei sale şi de dro&irea inimreinte"rarea lui în *iserică.

<5&ri a&-am cu &oa&ă inima mea $in ia$ul cel mai $e *os că&re n$ura&ul Dumna scos $in s&ricăciune viaţa mea< ( n&area a 6-a $in anon).Smerenia adâncă l-a a7uco&oare până în adâncurile cele mai profunde ale sufletului său şi să atin"ă esen a pocăin

<8-a os& păca&, nici ap&ă, nici rău&a&e pe care să n-o i săv r!i& eu, ; n&ui&voinţa !i cu n$ul !i cu !&iinţa !i cu ap&a păcă&uin$, ca al&ul nimeni, nici o$inioa 4-a $in anon).

După reîntoarcerea în *iserică, Sfântul Andrei $a înăl a pe puntea de diamant a dreptacest nestemat al spiritualită ii ortodo e, Canonul cel 2are de pocăin ă, care a de$enru"ăciunea *isericii pentru to i cei care trec prin e perien a dramatică a căderii do&ândesc &ucuria iertării în 1ristos.

<7*u&or !i acoperi&or 5-a ăcu& mie spre m n&uire. 7ces&a es&e Dumne eul me

El< ( n&area n& i $in anon).



0n *iserica +rtodo ă, acest canon de pocăin ă se citeşte în primele patru ile ale săptăm#ostului 2are, la #a$ecerni a mare şi în săptămâna a cincea din #ost la 6trenie.

Dramatismul păcatului căderii în ere ie a Sfântului Andrei şi taina ridicării lui prin pdescoperă &unătatea şi iu&irea nesfârşită a lui Dumne eu şi #ronia 5ui, care în lucraretainică pentru noi în această $ia ă.

2arele Canon de pocăin ă al Sfântului Andrei a rănit du o$niceşte "enera iile de fii care au căutat a7utor şi cale de întoarcere la Dumne eu în marea taină a pocăin ei.

Sfârşitul Sfântului Andrei al Cretei a fost încununat cu moartea martirică su& împăraticonoclast 5eon Isaurul. #rin mărturisirea inte"rală a ortodo iei credin ei în IisuDumne eu-+mul întrupat şi prin martiriu, Sfântul Andrei se aseamănă Sfin ilor Apost#a$el, iar prin pocăin a sa adâncă se aseamănă Sfintei 2aria ;"ipteanca.

Aceste pilde de pocăin ă şi de mărturisire a deplinătă ii credin ei se citesc în adu o$nicească de credincioşii ortodocşi în #ostul 2are.



0PS 1artolomeu Anania $ Canonul Sfântului Andrei Criteanul $ cântareasmereniei şi a pocăin ei

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o capodoperă a imno"rafiei răsăritene, în centruaflă smerenia şi pocăin a ca mod de răscumpărare a omului împo$ărat de conştiin a păca

Autorul, Sfântul Andrei Cretanul, s-a născut la Damasc în anul %@ şi a murit la ;riss5es&os, în anul . De foarte tânăr şi-a a"onisit o înaltă ştiin ă de carte şi tot de tânăr$ia a călu"ărească, de$enind mona în mânăstirea Sfântul Sa$a, pe lân"ă Ierusalimadâncit nu numai $ia a du o$nicească, ci şi pe cea teolo"ică, adiată de arul poetic.

A$ea numai două eci şi cinci de ani când patriar ul Ierusalimului l-a trimis cu &isericească la Constantinopol. Apoi, irotonit ca diacon, a primit ascultarea de a corfelinat şi o casă de &ătrâni, implicându-se astfel şi în opera de asisten ă socială a *iseranului % a fost numit ar iepiscop al Cretei, de unde şi numirea de Cretanul (în unele cspune şi Ierusalimiteanul, ca unul care şi-a început acti$itatea în Sfânta Cetate).

Sfântul Andrei Cretanul a fost unul dintre primii şi cei mai mari imno"rafi ai *isericii d

+pera sa capitală este Canonul cel mare, alcătuit spre sfârşitul $ie ii, cam la $remea câSofronie, patriar ul Ierusalimului, compunea Via a Sfintei 2aria ;"ipteanca.

Canonul a" io"rafic e o specie de poe ie cu formă fi ă (cum ar fi, în poe ia laică, s"lossa), iar numele îi $ine de la "recescul Eanon, care înseamnă BnormăB, Bre"ulăBdirectorB. De o&icei, el este alcătuit din nouă cântări (ode), după numărul celor nouă cefiecare din acestea cuprinde un număr de tropare (strofe), precedate de un irmos (care atroparelor) şi urmate de un imn al Sfintei 'reimi şi un altul al 8ăscătoarei de Dumne eu. Dcanonul face parte din slu7&a de diminea ă (utrenia) şi e dedicat sfântului (sau sfinrespecti$ă.



+pera Sfântului Andrei Cretanul are o situa ie cu totul aparte. ;l se numeşte Canonul ce2arele Canon, pentru trei ra iuni principale/ adâncimea "ândirii, frumuse ea e presieitroparelor (în total, : ). ;l a fost rânduit de *iserică în cartea de slu7&e numită 'riod (tranume la utrenia de 7oi în săptămâna a cincea din #ostul 2are, adică la $remea când cmona i şi mireni P tre&uie să-şi sporească efortul de purificare în aşteptarea #atimiloDomnului. Cu $remea s-a otărât ca el, împăr it în patru se"mente (şi cu unele prescu

cântat P sau citit P şi în prima săptămână a #ostului 2are şi anume în ilele de mar i, mie$ineri.

0n decursul timpului P dar tot în $ec ime P în Canonul Sfântului Andrei au fost intercala(tricântările) altor imno"rafi, 'eodor şi Iosif, anume la începutul cântărilor a patra, a opta precum şi imnurile dedicate Sfintei 2aria ;"ipteanca (a cărei pomenire se face în Duminicurmătoare) şi Sfântului Andrei.

'ema centrală a 2arelui Canon (ca, de altfel, a între"ului 'riod) este rela ia antinomic&unătatea şi dreptatea lui Dumne eu. Dacă ;l, la 0nfricoşătoarea udecată, îi $a osând$eşnice pe cei păcătoşi, înseamnă că e lipsit de &unătate< dacă, dimpotri$ă, îi $a ierta nici o discriminare, înseamnă că nu e drept. Creştinii care mer" pe ultima $ariande năde7de< cei care mer" pe a doua cad în la itate morală.

anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul, n cel mai au&en&ic spiri& or&o$o>, cul&ivca un milos&iv, vei !e$ea Ju$ecă&or...< (ul&imul &ropar $in c n&area a op&a). 7!*u$ecă $rep& &ocmai prin ap&ul că $rep&a&ea e prece$a&ă $e %ună&a&e. pre umă os n$a, $ar prin cre$inţă speră n ier&are. re$inţa omului nsă se cere acon!&iinţa păca&ului !i prin urmare, $e pocăinţă, $ar ără ca prin aceas&a el

n$rep&ăţire:< u &oa&e că a re!i&, ; n&ui&orule, eu !&iu că /u e!&i iu%i&or $e omilă !i /e milos&ive!&i ier%in&e" pe cel ce pl n e l ve i !i ca un părin&e aler i cpe iul risipi&or< ( n&are n& i, &roparul 1#).

Sfântul Andrei şi-a construit Canonul pe e emplele unor persona7e - po iti$e sau neVec iul şi 8oul 'estament, acestea două nemaifiind diacrone (desfăşurate în timpul issincrone (con$er"ând către omul aspirant la mântuire).



Preas2n itul Am+rozie $ Canonul Sfântului Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul (@@ -% ), episcop de !ortina (Creta), s-a născut în Damanului @@ . 5a $ârsta de ani mer"e la Ierusalim unde de$ine călu"ăr la *iseric2ormânt. ;ste cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă creatori de canoane şi imne de o fdu o$nicească e traordinară, mai ales datorită atât formei, cât mai ales profun imii "ând

Am "ăsit de cu$iin ă ca acum, în această seară, când se citeşte Canonul cel 2are, să ă&asupra în elesurilor pe care aceste irmoase (cântări) le au, spre a ale arăta, astfel, fruadânca teolo"ie pe care o cuprind.

Canonul acesta este numit canon de pocăin ă pentru că îndeamnă la pocăin ă în aceast#ostului 2are/ <De un$e voi ncepe a pl n e ap&ele vieţii mele celei &icăloase' epune ris&oase, aces&ei & n uiri $e acum'<



ine es&e 5 n&ul 7n$rei ri&eanul '

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc în 7urul anului @@ , su& stăpânire musfamilie creştină care i-a dat o educa ie aleasă. 2ai târ iu, el de$ine mona în B4ră2ormântB de la Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târ iu supranumit şi BIerusaliCurând de$ine secretar al patriar ului de Ierusalim, iar în @ , în calitate de dele"at semnea ă la Constantinopol actele Sinodului VI ;cumenic, care a condamnat în @monotelită (a unei sin"ure $oin e în persoana Domnului nostru Iisus 1ristos).

2ona ul Andrei rămâne în Constantinopol unde i se încredin ea ă conducerea unei opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat şi a unei case pentru &ătrsocială foarte populară pentru *iserica &i antină din acea $reme. 0n anul @L:, a fost ale!ortFna, în Creta. De aici a primit şi numele de BCretanulB sau BCriteanulB, pe care i l-&isericească.

Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit &iserici, a înfiin at mde $oltat lucrarea filantropică a *isericii, s-a ocupat de educa ia tineretului din epar iape creştinii care au suferit datorită incursiunilor musulmanilor în insulă etc. A fost un &un

iar pentru a încura7a participarea poporului la $ia a litur"ică a *isericii, a compus o mullitur"ice.

;l este considerat cel dintâi autor de canoane litur"ice, între care cel mai renumit este Ca2are, care a intrat în cartea 'riodul şi constituie o piesă litur"ică deose&it de importantperioada #ostului Sfintelor #aşti.

Sfântul Andrei Criteanul a trecut la $ia a $eşnică în anul % , pe când se întoConstantinopol spre Creta. De aceea, mormântul său se află nu în Creta, ci în localitatea insula 2itilina - 5es&os.



/ e c apel Xi& 5&. 7n$eXYs /om%

e es&e anonul cel ;are al 5 n&ului 7n$rei ri&eanul 'Canonul cel 2are este un canon de pocăin ă, adică un lun" imn litur"ic (peste : sti irdin L cântări &o"ate, compuse la rândul lor din sti iri scurte de pocăin ă, ritmate d<;iluie!&e-mă, Dumne eule, miluie!&e-mă=<, cerere care aminteşte de ru"ăciunea $ameşuprima duminică a perioadei 'riodului.

Canoanele litur"ice au apărut la sfârşitul secolului al VII-lea şi începutul secolului a

înlocuind în mare măsură imnele litur"ice numite BCondacB. 'otuşi, între cântarea a @fiecărui Canon se mai păstrea ă un Condac urmat de un Icos. Canoanele au fost compusde creştini sirieni elini a i din #alestina, sunt mai so&re din punct de $edere mu icon inut teolo"ic mai accentuat.

Canonul litur"ic are nouă cântări mai lun"i formate din multe sti iri scurte, iar acintercalau la început cele nouă cântări &i&lice folosite în $ia a litur"ică răsăriteană/

. Cântarea lui 2oise (Ieşire , - L):. 8oua cântare a lui 2oise (Deuteronom G:, - G)



#ocăin a-ru"ăciune a fiului risipitor/ B#ărinte, "reşit-am la cer şi înaintea ta, nu mai sunmă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe una din slu"ile taleHB ia accentul unui re"ret nespăcat, ca pierdere şi moarte a sufletului care $alorea ă mai mult decât toată lumea mat<amin&e, erule !i voi răi" păm n&ule, prime!&e n urec i lasul celui ce seDumne eu !i-L lau$ă pe D nsul.< ( n&area a #-a, #)#ăcatul este alipirea sufletului de cele pământeşti încât/<&oa&ă min&ea ţăr nă mi-am

( n&area a 00-a, 6). rin păca& se pier$e rumuseţea nevinovăţiei $in Kai, se pus&ie!&sc im%ă $emni&a&ea omului n ru!ine, iar apropierea $e Dumne eu se pre ace nEl.

ăca&ul pe care l $escrie anonul cel ;are nu es&e al unui sin ur om, ci al irii omencep n$ cu 7$am !i Eva. De aceea, Canonul cel 2are îm&ină pocăin a cu medita i

căderile în păcat sau &iruin a asupra păcatului, aşa cum se $ăd acestea în Sfânta Scriptur

anonul cel ;are se c n&ă n 2iserică n &impul perioa$ei $e pocăinţă a os&u5 in&elor a!&i, &ocmai pen&ru a se ară&a că &oţi oamenii au nevoie $e pocăinpăca&elor pen&ru a a*un e la m n&uire.2arii păcătoşi care s-au pocăit şi s-au ridicat din păcat şi patimi de$in nu numai dascăli aipentru întrea"a *iserică, ci şi ru"ători pentru cei care se luptă cu păcatul sau se cură ăpocăin ă. Astfel, Cu$ioasa 2aria ;"ipteanca este in$ocată în Canonul cel 2are în sti ul/< uvioa;aică ;arie, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi păcă&o!ii=< Iar mai târ iu, *iserica a adăuCanonul Sfântului Andrei Criteanul şi sti ul-ru"ăciune adresat lui însuşi/< uvioase ăr7n$rei, roa ă-&e lui Dumne eu pen&ru noi păcă&o!ii=<

3u"ăciunile din Canonul cel 2are adresate 2aicii Domnului şi Sfin ilor Apostoli arată, înle"ătura dintre pocăin ă şi în$iere, dintre $remea #ostului şi săr&ătoarea #aştilor.<7pos&oli$oispre ece $e Dumne eu ale!i, a$uceţi acum ru ăciunea lui ris&os, ca să &recem pos&ului, săv r!in$ ru ăciuni $e umilinţă !i săv r!in$ vir&uţi cu os r$ie" ca n a*un em să ve$em nvierea cea slăvi&ă a lui ris&os Dumne eu, slavă !i lau$( n&area a 3-a, se$ealna a #-a).

2aica Domnului, care a purtat în pântecele ei şi pe &ra ele ei pe 1ristos-Domnul arătândîmpreună cu Apostolii care au &ine$estit lumii pe 1ristos arată aici taina însăşi a *iseriputerea şi darul pocăin ei de$in pre"ătire şi dor de în$iere, ar$ună a $ie ii $eşnice caiu&ire a omului cu Dumne eu.

2ărturisirea şi prea mărirea Sfintei 'reimi în Canonul cel 2are arată că pocăin a creştină erefacerii comuniunii oamenilor cu Sfânta 'reime. 2o&e aţi n numele 5 in&ei /reimi,re nnoiesc &aina %o&e ului prin lacrimile pocăinţei, mor pen&ru păca& !i nvia ă

ris&os.

2ărturisirea dreptei credin e prin do olo"ie se lea"ă strâns de redescoperirea dreptei $ipocăin ă. ;ilos&ivirea 5 in&ei, celei $e o iinţă, $e viaţă ăcă&oarei !i ne$espărţi&



&emelia !i pu&erea care ace ca <u!ile pocăinţei< să $evină cale că&re <porţilerurilor<.

Daniel, a&riar ul 2isericii Br&o$o>e

0n!ita ie la pocăin ă – Canonul Sfântul Andrei Criteanul



MCeni&-a pos&ul, maica curăţiei, cea care nvinovăţe!&e păca&ul !i es&e ves&pur&area n erilor !i m n&uirea oamenilor" să s&ri ăm cre$incio!ii: Dumne eule,

noi=G.

MDă-mi ris&oase, ploi $e lacrimi, n iua cea plăcu&ă a pos&ului, ca să pl nn&inăciunea cea $in po &e !i să mă ară& ie curăţi&, c n$ vei veni $in cer Ju$ecă

*u$eci pe oameni, ca un *u$ecă&or !i sin ur $rep&.G

M u n r nare să ne s r uim &oţi a smeri &rupul, &rec n$ $umne eiasca măsurăără $e pri ană. Şi cu ru ăciuni !i cu lacrimi să cău&ăm pe Domnul, el ce ne m n&

!i ui&are rău&ăţii $esăv r!i& să acem, s&ri n$: re!i&-am ie, m n&uie!&e-ninivi&eni, ris&oase mpăra&e !i ne ă păr&a!i mpărăţiei cere!&i, mul&- n$ura&

(/rio$ c n&ări $in prima săp&ăm nă a 5 n&ului !i ;a



Acest &o"at şi frumos canon este în acelaşi timp medita ie &i&lică şi ru"ăciune de pocăi

anonul 5 n&ului 7n$rei ri&eanul es&e un $ialo al omului păcă&os cu propria

lumina&ă $e ci&irea 5 in&ei 5crip&uri.

5u le&ul care se pocăie!&e pl n e că nu a urma& pil$a luminoasă a $repţilor virpa&imilor ară&a&e n mulţi păcă&o!i, $in&re care unii nu s-au pocăi&, iar alţii s-a

iin$că s-au pocăi&.

( oame !i se&e $upă Dumne eu - Daniel, pa&riar ul 2isericii Br&o$o>e Kom ne).



Icoane

Cu pri$ire la repre entarea icono"rafică a Sfântului Andrei Criteanul, ;rminia lui Dionisie(ed. Sop ia, *ucureşti, : , pp. :, @:, : , :G%) preci ea ă următoarele/ Sfânrepre entat ca episcop &ătrân, cu &ar&ă al&ă, care ice/<0a amin&e, Doamne 0isuse riDumne eul nos&ru, $in s n& loca!ul /ău !i $e pe &ronul măririi mpărăţiei /ale...<.

Iar când este u"ră$it în ceata sfin ilor cu$ioşi imno"rafi şi dascăli cântăre i, ice/<7*u&oacoperi&or mi s-a ăcu& mie, spre m n&uire<.

Dionisie arată (p. :G%) că acesta mai poate fi u"ră$it în tinda &isericii, atunci când aceturle, pe turla din partea de nord, (care o are în centru pe 2aica Domnului cu #runcul, suîn"eri), într-unul din col urile de su& pandanti$ele în care sunt repre enta i sfin ii scriind într-o carte şi icând următoarele/<7 ămislirii celei ără $e săm nţă, na!&ene&ălmăci&ă<" în celelalte col uri, sunt repre enta i Sfin ii 2etodie, Iosif şi 'eofan.



5 n&ul 0erar 7n$rei, 7r iepiscopul re&ei !i 5 n&a uvioasă ;aria E ip&

5&. 7n$reX 5&ra&ela&es, 7pos&le 7n$reX, an$ 5&. 7n$reX o re&e

Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cretei (4 iulie)

Documents

Transcript of Sfântul Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Cretei (4 iulie)