Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) sau Despre credinta, speranta si iubire. Despre credinta si...

S. AURELIIAUGUSTINIS TUL At]GUSTtrN

OPERAOMNIAVOLUMUL I

Enchiridion

Defide,s tcharitate

De fide et Syrrrbolo

De Symbolo,sermo ad catechumenos

'.if" "*;

Enchiridion (Manual)

Despre .r*diot,al**b"r*ot[ $i iubire

Despre credinq5. qi Crez

Despre Crez cltre catechumeni

EO " g tsILIN

DACIA.,

Augustin, sfantul nepereche,dupfi care filonofia a tncetat s[ fiealta dec6t' cre$tinf,, mirificulcugerfltor care la *f*tlx1.ll"r"g"f* rr'*iFy'

y """" ** i

nL! lnceteaz5 s[ in#Ee lurnia cum

ImM

\l

VI

Y^ -- r-rpe inefabila Cale;; n;ei,sperangei gi iubirii, vorbegte, iatfr, r

deacum qi romAnEte... Vasile Sav

OPERA O IA

Enchiridion xive De fide, spe et charitate'Enehiridion sau Despre eredlnq$, oper qi iubire

De fide et o1o - Despre credinqe 1i Crez

De olo,seuno ad catechumehos " Despre erez c urneni

De litrrero arbigio -Liberul arbitruDe nausiea" Despre muzic$

Conma aeadernieos - Carrtra aeademicitror

De ordine - prc ordineDe quantitaee *nirnae - Despre c tea ru{1ettrlui

Soliloquia " Soliloc\riiDe b<ini - Oespre n&flrra bineluiDe agone christiano - Despre tupta megtinf,

De nragistro - Despre magisauDe vita-D eviaqafericiDe lnrrnor animae'Despre nefftu suftretului

ilri.i

ISAN 173*15-t tt?q*g

F

Colecfia: ,Sf. Augustin ()pero Omn.itt.Coordonator : l/o s ile So u

Coperta: MihcLi Benett

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei:AUGUSTIN, St.

Enchiridion sive De fide, spe et charitate = Enchiridionsau Despre credinfi, speranfi 9i iubire; De Fide et Symbols =Despre credinfi gi Crez; De Symbolo serrno ad catechumenos= Despre Crez citre catechumeni,/ SfAntul Augustin -Cluj-Napoca: Dacia, 2002

330 p.; 13x20,5 cm - (Opera Omnia)ISBN: 973-35-1474€

7.827.t24' 02-97 = 735.1= t2 4' 02

@ Editura DaciaCluj-Napoca 3400, str. Ospitdriei nr" 4, tel./fax: 064/42 96 7i

e-mail: [email protected], www.edituradacia.roBucuregti: Oficiul pogtal 1b, sector 6

str. General Medic Emanoil Severin nr. 14tel. 01/315 89 84, fax: 01,/B1b 89 85

Satu Mare, 3600, Bdut Lalelei R13 et. VI ap. 1gtel. 06t/76 91 11; fa-x: O6t/76 9L IzCisuta pogtali 509; Piata 25 octombrie nr. 12www. mu-lt.iarea. ro

Baia Mare, 4800, str. Victorti nr. 146tet./fax:062/2L 89 ZB

'fclrnoroda<rtor : ( lristitrn Moisa

Comanda nr. 4540

SFANTLL AUCUSTIN

E,NTCHIRIDION(ENCHTRTDTON)

DESPRE CRE,DTY"TA $I CREZ(DE FrDE ET SYMBOT-O)

DESPRE CREZCATRE CAIE,CHT]MEI\I

(DE SYMBOT-OsnRMo AD CATECT TLTMENOS)

Voluruur I

Edirie bilingv,Text latin-romin

Traducere, note introductive, note si comentarii de

VASILE SAV

EDITTIRA DACIA

Cluj-Napoca,2002

Luciei

Mulpmim prietenilor nogtri, Dana gi Ioan Oprig,pentru sprijinul acordat realizdrii acestui proiect editorial.

.VOTA ASLTPRA EDIT'IEI

Cu prezentul volum, Editura Dacia incepe (clupd un proiectirrtrerupt al Editurii Uniuers. la cale a apdrut, in anul 2000, fuMusico) editarea, in text paralel latin-rom6n, a operei completea SfAntului Augustin. Aceast[ intreprindere nu poate fi realizareaunui singur traducdtor, nici mdcar a unei genera,tii de traducdtori,ci trebuie si fie opera urrei culturi. Performanla traducdtoruluioonsistd in redarea, pentru prima datd in romAnegte - irrsucccsiunea acestor opere, in care este general expusd credinlacteqtinl -, a tuturor dialogurilor filosofice auguqtiniene.

f . ilnchiridion - Enchiridionul (tuIanual tle credinpd)De I'kle et Symbolo - De.spre uedinld Ei CrezDe Sjrnbola ad catechunterns - Desprc Cru dtrc catqhtunati

2. De libero arbitrio - Despre liberul arbitru3. De musica - Despre muzicd

1. Contra Academicos - Contra academicilorDe ordine - Despre ordineDe quantitate o.nimae - f)espre cantitatea sufletuhti

5. Soliloquia - SolilocuiiI)e naturo boni - De.spre natura. bineLuiDe agone christiono - I)espre luph areStind

6. De magi,stro - Despre magistntDe beata uita - Despre oict{ct fericitriI)e immortul.itate ani,mae - Despre nemurirea sutleLului

Ptezcnta e<Ji1ie reproclur,rg 1e11ul latinesc clin Patrologialatino a lui J. P" Migne.

S. AIJRELII AT,'GUSTINIHIPPONENSIS EPIS(]OPI

ENCTIIRIDION

AD LAURENTIUMSryE

DE FIDE., SPE E,T CFIARIT'ATE

LIBER I]I{I]S

SF. AURELIIJ AUCIJSTIN. EPISCOPUL HIPPONEI

ENCHIRIDION(MANUAL)

cArnp LALRENTIUsAU

)

DESPRtr CREDINIA, SENRANTA $I ITIBIRE

O CARTE

F

]VOTA IIVTRODUCTII/A

Enchiridionul (Manuahrl, Compendiul) cdtre Laurenliu sa.uDespre credintd., speranld 6i charitate (iubire) este una dintreultimele opere ale SfAntului Augustin in diversele tmprejurdri incare vorbegte despre aceasti operd, el nu o numegte decAt numaiLiber de Ftd.e, Spe et Chctritate (Cf . De oct. Dulc. queest.l l. 10, P.L., t. XT , col. 154; Ep#r. CCXffl, '7, P.L., t. XXXII, col, 1026;Retract., II, 63. P.L., t. XXXIL c,l. 665. Asemenea qi Ia Possidius,Indic.,6, P.L., t. XI-VI, col. 72). Dar, cum I-aurentiu i-a cerutezpressis uerbis un Enchiridion (cf. cap. IV gi YI), un manual,adic[, pe care sd-l poatd line mereu in mAnd, cu toate c5, dincauza lungimii textului, episcopul Hipponei inclin6 mai degrabds5-gi arate rezerva- asupra justelei acestei denumiri (cf. cap. CXXII),acest titlu mai sintetic s-a impus, Ei nu spre pagub[, in lumeaculturii.

Nu existS, ne asigurd exegelii, in multitudinea operelorctitorului culturii occidentale rnoderne, o alta, c;are si le fi fost maifamiliarS theologilor decit E nchiridionul,fapt adeverit qi de rnultelesale manuscrise (36), edifi (aparc intre incunabule) 9i traduceri(c{. J. RiviBre,Introductionla Manuel, ou De la trbi, de I'Esperamceet de la Charitd (Enchiridion), it Oeures de Saint Augustin, lX,Discl6e de Brouwer et Cie, Paris, 1947, p.79).$i astdzi, inci,judecdtorii mai putin subiectivi sunt unanimi in a recunoagtecum ci aceastS operd igi meritd pe doplin creditul, ceea ce nu facenimic alta deoAt cd reconfirmS. justelea aprecierii editorilorbenedictini, care au r:alificat linchiridionLzl ,,opus vcrc aureumnocturna ac diuturna rnanu versandum", adic6: ,,oper5,i4tr-adevir, de aur; dc risfoit zi 9i noapte cu mAna" (sau, ad litt.:,,operi cu adev6rat de aur, de r5sfoit cu mAna noptaticiqi-nzioratti"),

10 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion Notd, introductiud t1

poate li pr'rvestit dec6t numai tu riscrrl de-ai gtirtri f'mmtrsetca.Despre el spune SfAntul Augustin irrsugi: ,.Scripsi ctiarr librum deF'ide, Spe et Charitate, cum a rnc, ad cl.rern soiptus est, postulassetut aliquod opusculum haber'et mnum de suis nrtrnibus nonrecessurum: quod genus Graec;i Enchjridion vocant. LIbi satisdiligenter rnihi videor esse complexus quomc-rdo sit colendus Deus,quam sapientiarn esse hominis utique vcranl dilina Scripturadefinit. Hic liber sic incipit: Dici non polesl, ditectissime filiLaurenti, quontum tua entditiorte del.ecter" ;adit;i: ,,Arrr scris <,hiargi o carte despre Credinl5, Speran{5 qi Charitate, cunr cerrrse de lamine cel cdtre tane a fost scrisd, sI aibd un ar)urne opuscul al meu,de nelEsat din mAinile sale: gen, pe care grecii il nunlescEnchiridion. Unde rni se pare c-5 e orrpins destul de diligent in r:e

chip trebuie r:ultivat Dumnezeu, inlelepciune pc care o definegtesfAnta Scripturi a fi cea adevSratd a omului. Aceasti carte incepeastfol: Na se poate spune, preaiubite fiule l,aurenpht, cdt de multmd-ncdnt cle-nud{citura ta" (Il Retract., P.L., t. XXXll, col. 655).r\tAt: nirnic re,tl'actat, nirnic reformulat, totul destul de diligcnttratat.

Iar eu ii dedic aceasti traducere 't Ench.iridionuluinraitArrdrului mcu prieten, scriitorului Alerandru l/lad, care,,

imediat dup[ r'evolugia din '89, m-a convins crd, degi suntem noiunicul popol' protoclegtin) pe catc Pronict l-a s5mdrrat pe a(EStp5mAnt, e necesar, totugi, ca, dupd crataclismele spiritr-rale, produ'sede pesta rogie, si re-inv[!5rn si ctcdem, sri sperdm gi si iubim, gi,

aga am tradus, pe l6ng5 opela filosofici a Sfintului Augusi;tin cdrcia.singurei, imi propuserem si-i darr vestnAnt romAnesc Ai arn publicatin foileron, in rr;rrista l'qtra ittdia varianti rorninea^sc5 a mirificEnchiridionu.hi., r:are nu a r'5mas ncrodnic5.

Vasile Sav

[-]n detaliu sernnitit'ntjv le-a prcmtis ttrce.titor-ilor sd aproximezc

419 sau 42O,neoferdterminus-ul o quope:ntrLt complrnel'ea accstel

opere, ceea ce insearrrni c[ a ftrst stlris5 cam pin 421 , supozilie

intiritd gi de faptul c1,in Relractnli,uni, SfAntul Augustin aminteqte

Enchiridionr-rl dup[ cele sase c64i (]ontra lulianum, scrise cam

ul De octo Dutcitii quaestionibus, compus de

ceva mai tArziu, prn 422-25, afl6m c[ I-aurenliunu doar creqtin, al tribunului Dulciliu. Despre

rangul gi demnit6lile h.ri .:hile codice tac,

merilionAnd doar: lncipit care adaug6: ldLaruentium primicerium dar nioi ele nuconcord[-ntrrr totul. c6t:i rnen,lioneazil: AdLaurentium primiceriunL notariorum urbis llomae, iar unul dinfeVaticanense, la inceput: Ad Laurentium pri.micerium Romanae

Ecclesiae, gi, la sfArqit: Ad l,aurentium primicerium urbisRomanae. CisLercien.sis-ul qi altc cAtcva N4ss. au: tld l,aurentium

primbeium. Regius are doar, Acl. l,aurentiul??) plccum rsi ediliile' Ame rbachii qi E t:as mi. l,o uoniae ns it-rnz adaugS: p rimicerium urbis

Romae. in vechea Cetrnpendiensci se citeqte: Ad I'aurentiumnotarium urbis Romae, iar a doua dintre ColberiLine are: AdLaurcntium diaco num. Il6mAnc, prin urrnare, i noert[ demnitatea

eclesiasticd sau mireani pe cat-e o va fi avut acest frate al tribunuluiDulciliu.

Oricum, can in junrl anulrri 4.20, cu unul sau doi, poate

inainte, cllm ne lasd sir inferlcgolrr formul5r'ile do la sfArqitul

capitolului al treilea, un t'olnan pios qi instmit, Laqrenliu, flate al

trilunului Dulciliu, ii tr.irnitc SfAntuhrj Augustin tl scrisoa.e p6ncare ii cere sE ii compun.i. rcfelitor la credinla creqtini, unenchiridittn (6ltechism i-arn zi6e astizi), pe c6rc sE-l aihd lnet'eu

la-nclentAnS. Clu <., oarccare intAlziere, SfAntul Augustin rdspunde

intrebdrilor lui l,atrrcnliu" dandr]-i lui qi. totodatS, culturiirrniversale aceasti mirifir.S oper.5 i;are este linchiri.dionul. F)l mt

IJ ,5,_ Aurclii_ Augustini E nchiri.dion

!. -,lf '[h.,1. 0231] Sapientiae uerae donunt, enoptttt l,o.urent.io.

ll. - Sapientia hominis, pietas.

lll. - Deurn coli ftde, spe et charitate..

Hic si ate t:r.rlendurn l)e.um:profecto di rlr esse .1,rrr- lr"ll"r,ac dcinde r:xplicari. quae acJ

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion t3

I. - 1 . Augustin ti d.oreSte lui. Laurenliu do.rul a.d.eudro.teitnlelepciuni..

Nici rru se poate spunc, pleaiubite fiule. Laurengiu, cAt de nrultrnd fircAnt de emdi;ia] ta qi cAt mi te doresc sd fii \elcpt2, nu dinnnrn5rul arrlora de-spre Larc se zi<x:: LJnde este tn{eleptul, unde scribulunde, sautdktrul acestui secol'/ Oare nu a fdcut l)umnezeu nebundtnlelepciunea lumii acesteio (l Cor. 1,20)?, a dintm al acelora despre

care s-a scris: Mulpimen tn{elepillor esle sdnd.tat.ea rotocolului.pdmdrttului (in{el. \rl, 24); qi cum voieqte Apostolul sd dcvini ceic5rora le zice: I/oiesc, insd, ca ooi sd .fipi cu adeudrat tn{elepli tntrubine, neStiutoris, insd, intru rdu (llom. X\\ 19). [Drp[ cum, irts6,nimeni nu poate exista de Ia sine insuqi, tot astfel, nimeni nun poatefi inlelept de la sine insuqi, ci doar prin ilumrnarea Aceluia despreCare +a s<ns: Tin.td. tnpebpciunect este de kt Dumnezeu (Simh, I, 7y).

ll. - inlelepciunea omului, pietatea,

inlelepciunea omului este, insd, pietatca.s Ai acea^tta in carteasfAntului Iov, cdci acolo se poate citi ceea ce insSgi inlelepciuneai-a spus omului: Iatd pietalea este tn{elepciunea (Iou, XXUII, 28).Dac5, insd, cau;i ce s.a spus in acest loc prin pietate6, gi mai apriatvei gdsi in grecescul 0eoodBer([v, care inseamni cultul luiDumnezeu. Cdci se spune? in grecegte, pietate gi altfcl, adicieiodpero, nume? prin care se semnificd culhrl bun, degi gi ar-esta

se referd indeosr:bi la r-ultr-:l lui Dumnezeu. Dar nimio nu este maipr-itrivit decAt acel cuvAnt prin care s-a exprirnat invederat cultulIui Dumnezeu, cAnd i se spunea omului ce este inlelepciunea.?Doreqti, oare, s5 fie spus ceva mai pe scurt, tu, cale ceri dc la mine,rugAndu-te, sd fie spuse pe scurt cele mari? Sau, poate, doreqti c:a

insiqi aoeasta s5-p fie dezvdluitd pe scuft gi s[-fl fie intujbatd intr-opredicS, in cc chip anumc trebuie cultivat8 Durnnezeu?

lll. - Dumnezeu trebuie cultiuat prin credin,l.it, speranld Si. iubire,

Aici, daol voi r'Sspunde cd l)umnezeu trebuie cultlvat princledin1i, speran![ qi iubire, de bund searnS, vei zice c5 aceasta s-a

spus mai pe scurt decAt ai wca. iar aJr..,i vei cerc si-;i fie explicatc

i-rfilr li,..1, I

t4 ,\" Attn,lti Atguatini Enchiri.d,ion

rirrgule tria ista pertineant; quid credendum scilicet, guidil, tpefandum, quid amandum sit. Quod cum fecero, ibi erunt

omnia illa quae in epistola tua quaerendo posuisti: cujusexemplum si est penes te, facile est ut ea revolvas et relegas;si autem non est, commemorante me recola^s.

fY. - Quaestiones Laurentii. Responsiones Angustini.

. Vis enim tibi, ut scribis, librum a me fieri, quemEnchiridion (ut dicunt) habeas, et de tuis manibus nonrecedat: continens postulata, id est, quid sequendummcwimq quid propter diuersas principaliter haereses sitfugiendum; in quantum ratio pro religione contendat, uelquid in ratione, cum fides sit sola, non conoeniat; quidprimum, quid ultimum teneatur, quae totius definitionissumma sit; quod certum lCol. 0233) propriumque fideicatholbae fundamentum. Haec omnia quae requiris proculdubio scies, diligenter sciendo quid credi, quid speraridebeat, quid arnari. Haec enim maxime, imo vero sola inreligione sequenda sunt. His qui contradicit, aut omnino aChristi nomine alienus est, aut haereticus. Haec suntdefendenda ratione, vel a sensibus corporis inchoata, velab intelligentia mentis inventa. Quae autem nec corporeosensu experti sumus, nec mente assegui valuimus autvalemus, eis sine ulla dubitatione credenda sunt testibus, aquibus ea qLrae divina vocari jam merrrit, Scriptura conJectaest: cpi ea sive per: corpus, sive per animum, divinitus adjuti,vel videre, vel etiam praevidele potuerunt.

Y. - Responsio ad q. 3 et ad q. 4.

Cum autem initio fidei quae per dilec,tionem operah_u,imbuta mens fueril tendit bene vivendo etiam ad speciempewenire, ubi est sanctis et perfectis cordibus nota ineffabilispulchritudo, r;ujus plena visio est sufluna f'elicitas. Hoc estnimirum quod requiris, quid primum, quid ultimumLeneatur: inchoari fide, perfici specie. Haec etiam totiusdefinitionis est summa. (lertum vero propriumque fideicatholicae fundamentum Christus est: Fundamentum eni.m

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

pe scufi cele ce 1in de fiecare dintre ar:estea trei in parte; ce trebuic,adici, crerzut, ce, sperat, ce, iubit. Ceea ce, cAnd o voi fi f6,cut, vor fiacolo toate acelea pe care le-ai pus infebAnde in epistula ta, a cdreiurpie, dai6 o ai la indemAnn, p-e ugol sd le frunz6reqtJ qi sE le recitegti;dac5, ins5, n<.l ai, anurtindtrti eu, i1i l-ei aduce gi tu aminte.1o

lY. - intrebdrile lui Laurenliu. Rdspunsurile lui Augustin.

i1i doregt| aqadar, sd-li. compun, dup[ c:urn scrii, o carte pecare s-o ai, cum se zice, de Enchiridion (: manual) si pe care sdn-o lasi din mdini, contindnd postulatele, adicd, ae trebuietndeosebi urma6 ce trebuie tn pincipal elitat, din cauzo, d(britelorerezii, tn ce md.surd rafiune<t. este suport pentru religie, sau ce n,u

se tmpacdtt tn ra{iune, c€tnd rdmdne singurd credi.nta, ce sd fielinut tnceputul Si ce, sJdrSitul, cctre este summa tntregii delinilii,care certul qi propriul fundamen|l2 a.l credintei. catholi.ce. Toateacestea, pe care le intrebi, lc vei qti, f5.rd nici un dubiu, ,stiinddiligent ce trebuie ctezttt, cc, sperat, cc, iubit. Cdci acestea, in celmai inalt grad, ba, intr-adevir, numai in singurd reHgia sunt deurmat.l3 Cine se contrazice Lru acestea este sau in intregime str'5inde numele lui Christos, sau eretic. Acestea trebuie apirate prinraliune, fiera iscatd de simpnle tmpului, fie intuitri de inteligenla*ir1". Ce.le care nu le-am deprins, insi, nici prin siml trupesc, nicinu am fost sauls nu suntem in stare si le percepem prin intelect,trebuie, fdrd indoiali, crezute prin acei martori de cdtre care a fostt:onoeputd Scriptura, carc, pe drept, gi-a dobArrdit meritul de a finumit5 divinS, aoei rnartcni, (rare, r'u ajutorul diyin, fie plin tn-rp,fie prin spirit16, au puhrt vedea sau chiar prevedealT acestea.

V. - Rdspunsurile la intrebdrile a lll-o. Si a II/<t.

De indati ce rnintea va fi {ost, ins5, irnbibati de inceputult:redin1ei, care lucreazd prin iubirer8, tincle, trdind intru bine, sE

ajungd chialla forma idealSro. undc le este urnosr:ut6 inimilor sfinteqi perfecte ftrrmusetea inefabilS, a cdrei dcplini vcdere cste fericireasuprem[. Aceasta este, de lrtrn6 scamdr c]cea Lrc cauti: ce sd /ie linutinceputul Si ce, sfdrSituf a se incepe prin crcdin1d, a se desdvArgipr"in fomra ideale.2o Aceasta oste, ins6, sulnrra intregii definitii.Desigul, fundamenhrl cert gi plrprjtr al credinlei oatholicc este

15

Itr S. Aurelii Augustini Enchiri.d.ion

oliud, ait Apostolus, nemo poLest ponere, praeter id quodpositum est, quod. esL Christu.s Jesus (l Cor, IIl" 11). No'quehoc ideo negandum est propdum fundarnentum esse fideicatholicae, quia putari potest aliquibr.rs haereticis hocnobiscum esse commune. Si enim diligenter quae adChristum pertincnt cogitentr:r, nomine tenus inveniturChristus apud quoshbet hae.r'eticos, qui se christianos vocarivolunt; re ipsa vero non est apud eos. Quod ostendere nimislongum est; quoniam comnemorandae sunt ornnes haereses"sive quae fueiunt, sive quac sunt, sive quae pohre,runt essesub vocabulo christiano, et quarn sit hoc veTum per singulasquasque monshandum. Quae disputatio tam multorum estvoluminum, ut etiam irrfinita videatur.

Yl, - Quod mole edguum possit manu contineri.

Tu autem Enohiridion a nobis posh;las, id ex, quodmanu possit astringi" non quod. armo.rin possiL on"iote.Lit igitur ad illa tria redeamus? per quae diximus colendumDeum, fidem, spem, charitatem; facile est ut dicahrr quidcredendum, quid sperandum, quid amandum sit: sedguemadmodum adversus eorum qui diversa sentiuntcalumrrias de{endatur, lCol, 02:34) operosioris uberir:rrisquedoctrinae est; quae ut habeatur, non brevi enchiridiomanus debet impleri, sed grandi strrdio pecnrs accendi.

W, - 2. Symbolum et oralio dominica complectuntur fklern, spemet charikttem.

Nam ecoe tibi est S),rnbolum et donrinica nratio; quidbrevius auditur aut legitur'? cluid far:ilius memoriaercommendatur? Quia enim dr: pecoat(), gravi miseriapremelratur genus hrrmannrn. et divina indigebatmisericordia. gratiae Dei tcmpus pr.opheta praedicens ait,Et erit; omni.s qui irtuocatterit nomen Domi.ni, saluus erit(Joel Il. 32): proptcr hoc oratio. Sed Apostolus cum adipsam gratiam cr'lmmenclandarn hoc, propheticumcorunernol'a^sset testimoniurn " r rrnhlnuo subjecit, Q uo modoautem inuocabunt, in quetn non cre-diderunL (Rom. X. 74)?

Sf. Aureliu Augwtin, Enchiidion

Christos; cdci aLt fundamenl, spune Apostold', rlimenea nu poatepune, tn alard de cel care s-a Pus, core es\e Christos Isus ([ Cor.

IIl, 11). $i nu trebuie nicidecum negat cum cE acesta este propriulfundament al credinlei catholice, doar fiindc5 poatc fi socotit r-6

unii eretici lin aceasta in comun c:u noi. Pentru c5, daci suntdiligent cugetate cele ce fn de Christos, Christos este intAlnit numaicu numele la oricare eretici, care vor21 s[ fie numili de la sine

c;regtili; prin realitatea insiqi, de fapt, la ei, El nu este. Ceea ce a

arita este prea lung, pentru c[ ar trebui amjntite toate ereziile, fiecare au fost, fie care sunt, fie care au putut22 fi sub nume cregtin? $idcmonstrat, pentru fiecare din ele in p'arte, in ce m6sur[ este

adevdrat cd sunt erezii. Care disputi necesiti atAtea volume, incAt

chiar pare infinitS.

Yl. - Disputa nu-Si are locul tntr'un compendiu'

1ir ceri, ins6, de la mine un Enchiridion, adtcd, cetta ce sd

poatd fi Linut strdns cu mdna2], nu ceua ce sd, tngreuneze a,rmariile.

Ca sd ne intoarcem, aqadar, la acelea trei, prin care am zis citrebuie cultivat Dumnezeu, prin credin1i, prin spe'r'anf6, prin iubire,mai uqor este s5 se spuni ce tre.buie crezrtt, ce, sperat, ce, iubit: ci

cum trebuie ap[rat (cultul n. tr.) de calomniile acelora care simtdiferit line de o doctrini mai trrdnicd gi mai fecundi, care, ca sE

fie stipAnitS, nu este necesar a-!i umple doar mAinile cu unenchiridion concis, ci a-ti fi incins pieptul cu un mare studiu.2a

VII. - 2. Symbolul Si Rugdciunea cdtre Domnul erprimd crcdinpa,

speran{a Si iubirea.

Cdcr iat6, hr25 ai Sl.rnholul gi RugSciunea c6tre Domnul: maiscurt, cie poate fi citit sau auzit? C-e poate fi mai uqor incredinlatrnemoriei?26 (-ldci, fiindci neamul omenesc era, din cauza pdcahrlui,

imlxrv[rat de o grea mtz<:ie qi avea xzdtoare nevoie de misericordiadivini, prr-rfetul, prezcAnd timpul graliej lui Dumnezeu, zic*; $i ua

/i: tot care oa inuoca numele Domnului ua f. mdntuit (loel, 11,32):

dr: asta, r'ug6ciunea2?. Dar, dupd cc amintise, spre impdrtiqireagrzrlici insegi, aceastd profeticd mdrturie, Apostolul a adiugatnumaidecAt: In ce chip, insd, il uor inuoca peAcela tn care nu aucrezut (llom. X, 14)?: tle asta, Syrtrl,olul. in accstea cl,lud observS-le

17

lL *=_*= _** *E:$1rytr Ausustini Enchiridion

'! ' proptOr hoc Symbolum. ln his duobus tria illa intuere:' fidos credit, spes et charitas orant. Sed sine ficle esse non

i!, , possunt; ac per hoc et fides orat. Propterea quippe dictumest? Quomodo inoocabunt, in quem non crediderunt?

VIII. - Generalis erplicatio fidei, spei et chari,tatis, et earumnetus.

Quid autem sperari potest quod non credihrr? pc-rrro

aliquid etiam quod non speratur, credi potest. euisnamgue fidelium poenas non credit impiorum? nec sperattarnen, et quisquis eas imminere sitri credit ac fugaci motuanimi exhorret, rectius timere dicitur quam sperare. euaeduo quidam distinguens ait:

L iceat spe ra re time n ti.(Lucanus, PharsaL. lib.2, o.,lS.)

Non autem ab alio poeta, quamvis meliore, propriedictum est:

Hunc ego si potui tantum sperare dolorcm.(Yiryil., Aeneid. lib. 4, u. 419.)

Denique nonnulli in arte grammatica verbi hujusutuntur exemplo ad ostendendam impropriam dictionem,et aiunt, Sperare dixit pro timere. Est itaque fides etmalarum rerum, et bonarum: quia et bona cr.eduntur, etmala; et hoc fide bona, non mala. Est etiam fides etpraetentarum rerum) et praesentium, et futurarum.Credimus enim Christum mortuum; quod jam praeteriit;credimus sedere ad dexteram Patris; quod nunc est:credimus venturum ad judicandum; quod futurum est.Item fides et suarum rerum est, et alienamm. Nam et sequisque credit aliquando esse coepisse, nec fuisse utiquesempiternum; et alios, atque alia: nec solum de aliishominibus multa, quae ad religionem pertinent, verumetiam [Col. 0235] de angelis credimus. Spes autem nonnisi bonamm rerum est, nec nisi futurarum, et ad eurnpertinentium qui earum spem gerere perhibetur. euaecum ita sint, propter has causas distinguenda erit fides

9t 4y4l- 4gg. ti*. Enchir idi o n

pe acelea trei: credin{a crede, speran}a gi iubirea se roag5. Dar nupot exista f6rd credin!5; gi, prin acea^sta, qi credin{a se roagd. 'lbcmaide aceea s-a zis: ln ce chip tl uor irutoca pe Acela in care nLt altcrezut?

VIII. - Erplinarea generald a credintei, sperantei Si iubiri.i Silegdtura cauzald. dintre ele.

Ce poate fi, insd, sprerat, care nlr estc crczut? Pe de altd parte,ceva) care nu este inci sperat, poate fi crez:ut. CEci cine dintrecredinciogi nu cr:edc in pedepsele celor impii?; gi totugi nu le sperd,gi, despre oricine crede cI acelea il sunt siegi iminente gi se tngrozegtede trecdtorul tremru al spiritului, se spune mai apriat cd se temedecAt ci sperd. Aceste doud distingAndu-le, negtine2s a zis:

Sd-ifie ingdduit temdtorului sd spere(Lucan, Phatsal.Il, u. 15)

Nici de cStre alt poet, ou toate cd rnai bun, nlr s-a spus, ins5,in rnod propriu:

Dac'<tm putut eu spera aceastd ctt(tta durere(erg.Aen.lY, u.419)

Drept urmare, unii se folosesc, in arta gramaticii, de exemplulacestui cuvAnt spre a ar[ta o exprimale improprie gi zic: A spus

,,Spera" (Sperare) penh'u ,,a se teme". Cledinla este gi aga, gi alucrurilor rele, qi a celor bune, fiindcd sunt creartc qi cele bune, gicele rele; qi asta. prin credinp buni. nu rea. Credinta este chiar qia lucmrilor trecute, qi a celor actrrale. gi a celor l,iitoare. Cdci credemcd Christos a murit, creea ce deja a trecut; credem c5' gade de-adleapta Tatdlui, ceea ce este aorm; credem cd va veni ca sE judece2e,

ceea ce este viitor. Iar'dqi, crcdinta este qi a lucrurilor pr.opr.ii, gistr5.ine. C-5ci fiecare se clede gi pe sine, gi pe a[ii30, qi pe altele gi cEa inceput cAndva sA existe, gi c5 n-a e.xistat njcidecum dintotdeauna;credem, de asemenea, ci mu[te care ]inrir de religie se referd nunurnai la alti oameni. ci chiar qi Ia ingeri. Speranla. insd, nu estedecAt a lucrurilor bune, ;,i, iarigi, nu, dec;At a celor viitoare gi acelor apartindtoare, in primul rAnd, la acela care este v6dit p6tr.un^sde speralta lor. Aga stAnd lucrurile, va trebui, din ac;este cauze, sE

fie deosebitd rredinla de sperantds2. tJupd c:um prin cuvdnt, aga gi

19

Sf. Aureliu Augtstin, Enchiidion

prin diferenld ragionalS. (l5ci ceea ce line de a rtu vedea, fie r:ele

ce sunt crezuLte, fie ccle care sunt sperate, este comun crcdirrlei ,si

speranfei. Pe buni dreptate, in Epistola cdtre ewei, de care s-aufolosit ca martor ilugtrii defensori ai Regulei:rts catholicc s-a spusci credinta este: Douedi.rea apriatd a lucruriLor core nu sutt!. udzute

(Eur. Xl, 11). OricAt, cAnd cineva spune cd el ar fi crezut, adit;E,

gi-ar fi fundamentat credinla, nu vorbelor, nu martorilor, nu, insfArqit, nici unor argumente, ci widenlei lucrurilor prezente) absurdu]nu va apirea a^stfel, incAt si fie pe drept mustrat in cuv6nt gi sd i se

spund: ,,Ai vdzut; aqadar nu ai crezut"3*: de urrde poate fi soc,ttitcd nu este logic sd nu fie vdzut oricare lucru care este crezut. Darrnai bine sd numim credinlS ceea cc ne-au invdlat cuvintele divine,adicd aceea a lucrurilor care nlr sunt 'r,5zute.35 Chiar qi despresperarrli zice Apostolul: Speranta care este udzutd, nu este speranld:cd.ci cin.e oede ceea ce sperd? Dacd, tn"sd, sperdrn ceea ce nu ledem,asteptdm prin rdbdare (Rom. VILL,24,25) Agadar, t:And rtle bunesunt crezute ca viitoare noud, nu inseamnd nirnic altceva, decAt c:d

sunt sperate. $i, acurn, ce sd spun despre iubire, f6rd cle carecredinla nu este de nici un folos? Speran{a, incaltea, nu poateexista idra iubire. in sfArgit, ."r- .prrr" .porioirl lacob: $i dimoniicred Si se cutremurd (Iacob, Il, 79): totursi nu sperd sau iubesc, ci,

mai degrabd, crezAnd trd c'eea ce sperdm nc,i gi iubim trebuie sd

vin6, se infricoqeazS. Din care cauzd Apostolul Par.rl aprobd gi

tmpSrt[qegte credinla care hlcreazd prin iubire \Galat. V, 6): care,

mai ales, nu poate exista fEr'5 speranfd, nici, fdrti irrbire, speranla,qi nici una, nici alta, fdrd credin16.3"

IX. - 3. in continuare se aplil:d ce trebuie crezut, pdstrdnd ordinea

$rnbokk;. Nu e ne.rpsard o scrupuloctsd inuestigare a hrcrurilnrnaturale. CreStinului ti e.ste suficient daod. crede cri toate au

fbst creote de cdtre suprem buna'Iiinit.ate, si acesteu, bune.

CAnd, aqadar, se intreabd ce trebuie ct'ezut, t;an: fine de religie,

rru trebuie a^stfel scormonitd natura lucrurilor, dupi cum, de c6trear:eia pe care grecii ii numesc frzic:i: ric:i ntr trebuie sd ne temem3?

r;it cregtinul ignord curlva ceva despre ft.rrla qi nurrr5rul elementelor"

despre miqicarea sau orclinca qi eclipscle astrelttr, desplc f,rnnacerului, dcspre spcciile qi natr-rrile animalelor, plantclor; pietrelor,

2120 S. AureLi,i Augustini Enchiridion

rx.

a}r spe, sicut vor:alruLr, ita et rati,rnabili dift'erentia. Namqurld attinet ad non videre, sive quae treduntur, sive quae

non testibr-s, nr.ln denit+re ullis argrmentls, sed prae.sentiumrenrm evidentiae cr.edidisse, hoc est, fidenr accommodassedicit, non ita videtur alrsurdus, ut recte reprehendafur inverbo, eique dicatur, \'idistr; ergo non credidisti: unde putari

quaeGJmcJue

quam divinanon videntur.

De spe quoque ait Apostr:lus: Spes quoe Didetur, non est

tfiud quam arlpre tJuid dicarn, sine qrrofidcs nihil p essc sirre amore non potest.Denique, ut bus, Et dttemorrus crcdunt. etanntremiscunL (Iacobi [t, 19)' nec tamcn sperant vel arnarrt;sed potius quod speramus eJ amamus credendo venturum

sine spe est. nec sine amor.e spos) nec utnrnque sine fide.

* 3, Quid credendum, seruoto Symboti ordine, deincepserplicatur. Non olttt.s esse curi.osct inquisitione rerumnaturalium" Christiano su.fficere si credat a summe bctnaTiinitate omnia creala esse, eo,que bona.

Cum ergo quacritur quid cr.ederrdum sit quod adrcligionem pertineat" n()n r.erlun natura ita rirnairda est,cpemadmodum ab eris rluos physicos ()raeci vocant: necmc-hrendurn est- ne rJi<pirl clc vi ot nrrmcro eJementomm, dr:motll atque ordinc et tlcfirttibrrs siderunr, dc figura rxre[, degeneribus et laturis ruijrnclitrnr" fiuticrum, lapirium, frnrtiunr,

f

22 S. Aurelii Augustini Enchiridion

flumimrm, trontium, de spatiis locorum et temporum. designi^s imnrinentium tempcstatum, e,t alia sexcenta de iis rebu-squa^s iJli vel inverre.-u-rt vel invenisse se existirnan! christiamrsignoret; quia nec ipsi omnia repererunt tanto excellentesirrgenicl, flagrantes studio" abundantes otio, et quaedamhumana conjechrra investigantes, quaedam vero historicaexperientia perscrutantes" et in eis quae se invenisse gloriarrt4plura opinantes ptrtius quam scientes. Satjs est christiarro[Col. 0236] r:erum creatarum causam, sive coelestium siveterrestrium, sive visibilium sive invisibilium, non nisibonitatem credere Oreatoris, qui est Deus unus ct verus;nullamque esse naturam quae non aut ipse sit, aut ab ips,r:enmque esse Trinitatem, Patrem scilicret, et Filium a patregentum, et Spiritrrm sanctum ab eodem pate procedentem"sed unum eumdemque Spiritum Patris et F'ilii.

X, - Contra Manichaeorum haeresirn de origine mali.

Ab hac suftune et aequaliter et immutabiliter bonanec aequaliter,etiam singula:31); quia expulchritudo.

Xl, - Mala cur esse sinat Deus. Malum nihil qliud nisi priuatiaboni.

In qua etr'am illud quod malum dicitur, heneordinatum et loco suo positum, eminentius comrnendatbona, ut magis placeant et laudabiliora sint dumcompar Deus omnipotens, qu6detiam ir summa potesta^s (Virgit.,Aeneid. e bonus sit, ullc,, nrod,tsineret rnali aliquid esse in operihus suis, nisi usque adeoesset omnipotens et bonus, ut bene faceret et de malo.Quid est autern aliud quod malum dicitur, nisi privatioboni'/ Nam sicut corporibus animalium nihil est aliudmorbis et urlner:ibus affici, quam sanitate privari (nequeenirn id agitur, cum adhibetur curatio, ut rnzrla ista quac

Sf. Aurelju Augustin, Enchiridion 23

izvoalelrr- rAurilor, munlilor', dcspre intinderen locurilor gi atimpurilor, dcspre scmnele iminentelor nenorociri gi allc qase sutc'"desple acele lucmri pe care ei, fic cd le-au desurpefit, fie cd sor;otcd le-ar fi descoperit; pentrLr cd nici ingiqi cunoscdtorii, dotali datAta talent, nu le-au descopelit pe toate, arzAnd ,Je zel, plini ae

otiu gi irrvestig6nd ccva prin prcsuprnr('r'c omeneascii, scrrrtAtrd.inrr-adevAr, cera prin experienld istorici gi, intru acolea) pe care se

surnelesc a Ie fi descoperit, in cele mai rnulte, sunt, mai degrabS,gAcitori du;At gtiutori. Creqtinulur iibun5tatea Creatomluitre, carc este

cauza lucmrilor creute, fie cerpgti,invizit,ile; gi cd nu existd nici o naturb care sd nu fie sau El insrr9l,sau de la El insuqi: cE lil este Tril:itatea, 'Ihtil, adicl, qi Fiul, ndsautde c[tre Tat51, qi Spiritul SfAnt, purcezitrr de la acelaSi Tat6ltl, datunul qi acelqsi Spirit al'latdlui qi al Fiului.

X. * CanLra. ereziei illaniheilof2, despre ori.gi.nea rd.uLui,

De cdtre accastd suprem'3 gi egal gi imuabil bund 'D:initateau fost create toate, qi nici suprem, nici egal, nici imuabil bufle,dar totugi bune, chiar fiecale in parte: impreund, ou adevElat toDtebr.rne foarte (Cen. 1,31); pentru cI djntru toate consistd frumuseleamirabild a totaliteii.

Xl. - De ce permite Dumnezeu sd eriste relele. Rdul nu este nirrticaltceua deodt priua!.io binelui.

intru care (tr-rtalitate n. tr'.)" chiar qi ceea ce este ,rrnrit ,e,i",bine orAnduit gi pus la locul s5u, gi mai eminent pune in valoal'ecelc bunc, inc:At plac nrai mult qi sunt mai de l6udat, cAnd sdotcomparate cn cele rele. Cici nici Atotpulernicul Dunrrnezett, caaace gi necrerJincioqii m5rttrrisesc, a ciruia cste puterea suprcmd a

Irrcruriltrr (Verg. ,y'enecl. X,chip nu perrnitca si fie c

pAnd-nttatAt atotputcrnic[ns[, ce altceva este ()eea cc()dci, dupd curt.r. perih'u corpurile victuito:r.r'elor', a fi afectate pflr:boli gi rini nrl cstc nimic: altt;e,r,,l dr:<;At a fi privatc dc sdrrdtate (c.#tr

nici nu se intArnlrl[ nst{irl, c6nd cstr: aclnrinistatd ingrijirca, trlt'At

24 S. Aurelii Augustini Enchirid.ion

inerant, id est, morbi ac vulnera recedant hinc, et alibisint; sed .,tiqr" ut non sint. Non enim ulla substantia, sed

carnalis substantiae vitium est lrrlnus aut morbus: cumcaro sit ipsa substantia, profecto aliquod borrum c:uiaccidunt ista mala, id est pnvatrones ejus boni quod dicitrrrsanitas)l ita et animorum quao(:urnquc sunt vitia.naturalium sunt privationes bonorum: quae clrm sananhrr,non aliquo transfemntur; sed ea quae ibi erant, nusquarnerunt, quando in illa sanitate non erunt.

XII. - 4. Creaturae omnes bonae, sed quict. non summe bonae,ideo corruptibiles.

Nahrrae igitrrr omnes, quoniam nahrramm pr:orsusomniurn Conditor surnme bonus est, bonae sunt: sed cryianon sir.ut earum Conditor surrunc atque incommutabiliterbonae sunt, ideo in eis et minui bonum et augeri potcst.Sed bonum minui ma]um est; guanwis, quanhrm(-umqueminuahrr, remaneat aliquid necesse est (si adhuc nahlraest) unde natura sit. Neque enim, si qualiscumque etquanhrlacumque natura est) consumi bonum quo nahraest, nisi et ipsa consumatur, lCol. 0237] potest. Meritoquippe natura incorrupta laudatur: porro si etincormptibilis sit, quae cortumpi omnino non possit. multoest procul dubio laudabilior. Cum vero corrunpitur, ideomalum est ejus cormptio, quia eam qualicumque privatbonol nam si nu[lo bono privat, non nocet: rlocet auten'rr

adimit igitur bonum. Quamdiu itaque natrrra cormrnpitur'.inest ei bonum quo privehrr: ac per hoc si naturae aliquidremanebit guod jam corrumpi negueat, profecto naturaincorruptibilis erit, et ad hoc tam magnum bonumcolruptione perveniet. At si corrumpi non clesinet, necbonum habere utique desinet, quo eam possit privarecorruptio. Quam si penitus totamque consumpserit, ideonullum bonum inerit, quia natura nulla erit. Quocircabornrm consumere crtrnrptio non potest, nisi consumendonaturam. Omrris ergo natura bonrrnr est: rnagrrunr, sicortumpi n()n p()test; [)arvunl. si po1s51; 111.,gari lam(.]t

FUry anfueus tin, E n chiri.d,i o n

relele acelea. calc crau inbuntn', aclicd bolile qi r.dnile, sc departEdc aici qi existd altundeva; r:i elc chiar nu mai exist5 deloc. Cici mr'r,reo substanli, ci vitriul substanfci carnale este rana sau boala;i;And insSgi substanta estt' t'eurrt'a. ,si" prin urnrar-c, t:eva bun,7, c5miai se intAmpli aceste relc, atJic5 privqtiunile acehri bine, carc senurneqtc sdndtate); astfel sunt oricare vicij ale spilitelrr, suntprivaliuni ale hr'ne]ui natural, <:ale, cAnd sunt vindecate, nu setransferl in alti parte: ci acclea care erau acolo nu vor trai finicdieri, cAnd nu vor rnai li in acca sindtate.

XII. - 4. 'lbate creatttrile, bune, dar, fi.i.ndcd nu suprem bune, deeceea, c.oruptibile.

Arsadar, toate naturile'B fiindci Ziditorul absolut tuturornaturilor este Ia nrodul slrprem bun, sunt bule; dar. pentru cd nusunt suprem 9i ucschimbitor tmnc. precum Ziditon;J lor, tocmaide ar:eea in ele poatc fi qi diminuat, qi sporit binele. Dar', a fidiminuat binele"e este rdu; degi, oricAt ar fi dimimrat, estc rlecesarsd rdmAnd ceva (dacd mai este incd naturd), de unde nalura sicxiste. Cdr:i nici nu este posibil, dac6, oricum si oricAt, naturacxist6, sd fie distrus complet binele prin care natur:a exist6, decAt,dacd este distrusd gi natura irrsaqi. Dc buni seamd, o natur6 nealn-rptieste, pe merit, ldudati. Apoi, tlacd rlai este'qi inr;omptibilS, carc,irrtr-un cuvAnt, nu poate fi coruptS, este, fdr'[ indoiald, cu mrrlt mailirrdabilS. CAnd, intr-adevdr, se rnrupe, de acrcea compe.reat'o ci csteun rdu, fiindcd o priveazd de un arumit bine; penhar c5, dacd nu cr

priveazd de rrici un bine, rru-i face r[u; insd ii face riiu: agaclarbinele se rnicqolcazd;l. CAt timp natur'a este coruptd a-stfel, se af15 inea binele de care va fi privatS, iar; prin aceasta, dacd ii va rimAnenatru-ii ceva, care) de-acurn, sd se opund a fi con-rpt, va fi, f'5rh indoialS,o naturd inconrptibild qi va ajungesz prin fi)rupt:re la un atAt clcmare bine. Daci, insd, nu ar tnccta sd se corupi, nu al" incr,ta, f5r.5indoiald, nici sd aibd trinclc de carc corlrpcroa si o poat5. priva.DecAt, dacd din rtiddcind qi toati +ar mistui, din acest motiv nu armai avca in sinc nici un bine, fiindcd nu ar mai fi nici o nahrrd.Comperea nu poate, prin unnale, mistui binele, decdt rnistuindnatura. Agadar, fiecare nah-rrd ostc urr bi:te: malr:, darti nu poatc fitnruptd" mio, dat'ti Prtak: li; fird ilclojal[" mt poate fi negat, rJerit

25


bonum csse, nisi sflrltc atque irnperitc prorsus n<;n potest.

Quae si oorruptione r;onsumitur. nec ipsa corruptioremanebit, nulla ubi es-"e possit subsistente natura.

XIII. - Nullum mo.lum, ni"si quod eL bonum sit.

Ac per l-roc nullum est quod dicitul malum, si nullumsit borum. Sed bonum omni malo carens, integnrm bonume^sN rui ve-rum inest malunr. trtiatum vel vitiosum bonum est:nec mahrm unquam potast esse uJJum, ubi bonum est nullum,Unde ras mira cnnficitur, ut quia omnis naturq in guantumnatura est, bonurn est, nihil aliud dici videatur, cum vitiosanatlrra rrrala esse natura diotur, rusi malum ess: guod bonumest: nec malum esse, nisi quod bonum est; quoniam omnisnatura bonum est, nec re^s aliqua mala esset si res ipsa quaemala est, natura non esset. Non igitur potest esse malum, nisialiquod borrum Quod curn dic,i ndeahrr absrrrde, connexicrtamen ratiocinationis hujus velut inevitabiliter nos compellithoc dicere. Et cavendum est. ne incidamus in illampropheticam sententiarr5 utri legitur.: I/ae iis qui dicunt quodbonum est malum, et cjuod mctlum esL bonum; qui dicunltenebrus lucem, et lucem te,nebras; qui dicunt dube amarum,et (rmctrum dulce (lnt. Y 20) Et tamen Domimrs ait: Malilshamo de mala thesauro cordis sui profert. mala (Manh. XIl,35). Quid est autem nmlus homo. nisi rnala natura; quiahomo natura est? Porro si homo aliquod bonum est, quianatura es! quid est malus homo, nisi malum bonum? Thmenctrm duo ista disoernimus, invenimus nec ideo mahun cpiahomo est, nec ideo bonum quia iniquus est; sed bonumquia Lromo, malum qtua uriquus. Quisquis ergo diciq Malunrest hominem essel aut, Bom-urr est irriquum esse: ipse ipc,rditin propheticam illam se.ntentiam, l/ae iis qui dicunt quodbonum esl. malum, et quod malum ast bonum. Opus epimDei culpat" [Col. 02.381 quod est homo: et vitium hominislaudat, quod est iniquitas. Omnis itaque natura, eti4msivitiosc cst. in qllanntnr natul.a csl. borra t'st; in qua4turnvitiosa est. rnala cst.

_ _ Sf. Aureliu Aug_ustin, Enchiridion 27

grosolan gi prosteqte, cA este totuqi un bine. Care, dacd s-ar mistui dotot prin ooruplie, nu Eu' mai rdmAne nici coruperca insiqi,r.rcmaisubzistAnd nici o nahrr'553, unde sd poati exista.

XIII. - Nu e*isld. nici. un rd.u, decdt numai care-i Si bun.

Iar, prin aceasta, nu existS, nimic din ceea ce numim rdu,daci nu-i nici un bine.5' Dar, binele, lipsit de orice rdu, este unbine integral; cel ciruia, intr-adevdr" ii este in sine riul este unbine viciat sau vicios, gi nu poate exista niciodat6 nici un r5u,unde nu-i nici un bine. De unde se deduce un lucru de mirar.e,c5, fiindcS orice naturd, tntrucAt este natur6, este un bine, separe cd nu se spune nirnic altceva, cAnd se spune cI r:r rraturivicioasd este o natuld rea, decAt cE este riu ceea ce este bun:nici nu este reu, decAt ceea ce este bunss; fiindcd orice naturdeste un bine, nici un lucru anume nu ar fi rdu, dacd insursilucrul care este r'6u n-ar fi nahrrS. Agadar nu poate fi rdu decAtceva bun. $i, deqi pare absurd cAnd o rostim, tohrgi, conexiuneaacestui rationament ne constrAnge inevitabil s-o rostim aga. $itrehuie sd avem grijd sd nu c5.dem in acea profetici sentindd,urrde se citeqte: Vai celor care zic cd. binele e,ste rd.u qi cd rduleste bine; core numesc tntunericul lumind qi lumina tnl.uneric,care numesc dulcele amar pi antarul dulce, (Isai. Y,20). $i,tcrtugi, Domnul zice: Omul rdu, din tezaurul rdu al inimii ,sale,dd la itteald relele (Mat. XIl, 35). Ce este, insd, omul id.u, da<:d

nu, naturd rea, fiindcd omul este naturd? Apoi, dar:5 omul esteun oareoare bine, fiindcd este natur6, ce este omul rdu, daldnu7 un rdu bun? Totugi, cAnd discernem acestea dou6, glsim cdnu de aceea-i riu, fiindod este orn, nici de aceea-i bun. fiindcdeste nedrept; ci, bun, fiind<rd orn. rdu, fiindc6, nedr.ept. Aqadar,oricine zice: ,,Iiste un rdu a fi om"; sau, ,,Fiste un bine a finedrept", cade e] insugi in acea profeticd sentintS: I/ai celorcare zic cd binele e.ste rdu Si. cri rdul este bine. Cdci condamn5opera lrri Dumnezeu, care este omul, qi laudd viciul ornului,care este nedreptatea. $i, astfel, oricare nafur5, chiar dacd estevicrioasd, intrucAt este natur6, este bund, in cAt este vicioasd,este rea.

8. Aurelii Awwtini Enchiri.d'ion

XIV. * Bonunt et malum, liceL contraria, simul. in eadem re esse

posse. lir bonis mala, et in bonis.

Quapropter in iis contrariis quae rnala et htlnavocantur, illa dialecticortrm regula deficit, qua dicunt nrrllirei duo simul inesse contraria. Nullus enirn aer simul es1

ct tenebrosus et lucidus: nullus citrus aut potlls simul dulois

et arnalus: nullun corpus sinrul ubi alburn, ibi et nigrum:nullum simul ubi deforme, ilri et formosum. Et hoc inmultis ac pene in omnibus contrariis repcritur, ut in unare simul e-sse non possint, Cum autem bona et mala mrllus

ambigat esse rnntraria, non solum simul esse possunt, sed

mala omnino sine bonis et nisi in bonis esse non possunt:

quamvis bona sine malis possint, Potest enirn hrlmtl vel

angelu^s uon esse injustus; injustus autem non potest esse

nisi lromo vel angelus: et bonum quod homo, bonum quodangelus; malum quod injush-rs. Et haec duo cnntraria itasimul sunt, ut si bonum non esset in quo malum essct,

prorsus nec malum esse potuisset: guia non modo ubiconsisteret, sed unde oriretur comrptio non haberet, nisiesset quod corrulnpeletur; quod nisi bonum esset, nec

co[umperetur; rluonianr nihil est aliud cormptio, quamboni cxtenninatio. Ex bonis igitur mala orta sunt, et nisiin aliquibus bonis non 6urrt: nec erat alias unde orireturulla mali natura. Narn si essetn in quanhrm natura esset,

profecto bona essetl et aut inr:om:ptibilis nahrra magnumesset honum, aut etiam natura ctlrruptibilis nullo morloesset nisi aliquod bonum, qurld bonum corrumpendoposset ei nocere com-rptio.

XY. - Quomod.o intelligendum illud, Non potest arbor br-rna, efc,

Sed cum tnala ex bonis ofta esse clicimus, non f)utetuthoc donrinicae scntentiae refragari, qua dixit, Non polestarbor bona fnrctus malos facere. Non potest enim, sic;ut

Veritas ait, urlligr uva de spinis (Llatth. Vll, 18, '16), quianon potest nasci uva de spinis; sed ex bona terla et vites

nasr;i posse vidtlrnus et spinas. Et eodr:m modo tancluam

__- Sl _4Vytiu Augtstin, Enchirid,ion

XIV. - Bi.nele Ei rdul, chiar contrarii, pol erisLa simultan tn. unuLSi. acekqi lucru. [lelele sunt din cele bune Si tn cele bune.

De accea, tn arr'le contrarii, car"c se nllmcsc rclelc ;i bunelc,lipsegte acea regrl5 a dialecticilor, d,p5 tare zic ci i, nirri rrrr luc^rnu pot sd sdligluia.sc6 simultan dtrui contrarii. C6ci nici un aer nueste simultan qi tntunecat, qi strdlucitor; nici o mAncar"e sau biufurd,simultan. dulce gi anrari; niiri un coryr. simulttrn. unde alb, acolo qinegrur nici trnul, simultan, unde urAt, actrh gi fmrnos. $i faptul cinu pot si cxiste simultan in umrl qi acelaqi lucru se intAlnerstc inrmrlte. gi aproape in toa[e, r:onhariile. Degi ninreni nu sc indoiergtr:,ins5,, cE brrnele gi relele sunt c()ntrEu.ii. ele mr nurnai ci pot existasimultan, dar relclt: nu pot, in general^ exista {?u.[ r:ele brrne, qinumai qi numai in ccle brme: oricAt cele btrnc poq fir.6 cele rele;6.C[ci ptrate ornul sau ingcnrl sd mr fic nedrept; nedrept. insE nupoate fi decAt urriul stur ingerul: gi, bun, intrrt:At, om; bun, intr-ucAt,inger: rdu, intrr cAt nedrr'pt. $i aceste doul contrar.ii sunt impreundastfel. incAt" daci nu ar cxista binr:le, in care sri txjste r.dul, ru ar.puteri exista in intregirue nir:i riul, penhu ci conrp;ia nu ar avea,nu numai uncle sI corLsjsto, dar. nici do turde sd se rra-scd, dacil 1111

ar exista ccea ce sA fic (.crnrf,t: pentru t'i. dac6 nu ar fi bun, nici nus-ar corupe. fiindcE (:()ruper.ea nrr e!,te rrimic, altceva, dec.Atcxlerminarea trinelui. Arsaclar., din cele Lrune s-au nirscut cdc relc ;;inu pot s5 existc decit numai qi mrmai irr cclc hune; gi nici nu er.a"alhnirrteri, dc unde sd se fi ivit r.,r'eo nahrrd a r6ului. Crici, dar;d ar.exista, intnrcAt ar fi natur-d, ar Ii intru tohrl bun[; si. sau natutai,comptibilS ar 1l un mare bine, sau <rhi.r natura r:oruptjbild ,uar exista in nioi un fr:I, dec6t ca si ceva bun, incAt, corupAnd binele,coruplia s5-i poat5. face r5u.

XV. - in ce chilt Lrebttie inLeles: Nu poate ar.borele bun efc,

Dar. r:6nd zic;om ci relclc s-ar.r niisr:ut dirr celc bunc'. sI nu sesocotcascS iloeasta a fi potrimic arxr]ei scntinle a Dornnului, princare a sprrs: Mr pottte orborel.e bu.n .fitL:e rood.e rele. C)Ir,i nu sr:poatr:. dupi rrtn Adeviuul spune, tult:ge strr_r6pre dintrrr spini (,&1crl.

V]l" 18. 1(t), pentlu r:i-r nu se f)oatc naiit(r str.rrgrrrclc dintrr_r spini,dtrr, din pd.rniirrtul Lnrr. vcclorn cd sc pot na;tt: si vilele, rsi spirrii. $i,

2928

31.30 S. Aurelii Augustini Enchiridion

arbor nrala fnrcflrs bonos, icl cst, opera tlona rt()rl potcst

facelc voluntas mala: sed ex bona hominis natura r:lriri

voluntas et bona potr:st et n.rala; rrer: fuit prorsus untJe

prirrJhrs oriretur vr:lutrtas mala, nisi ex angeli et homirris

rlatura bona. Ouod et ipse D,rminus eodem loco, uhi de

albore et frucibus loquobatur; allertissimc rlstendit: aitenim, Aut facite arborem bonam et fructum ejus bonum,

aut facite ttrbnrem malam eL frucLum ejus ma.Lum (ld.XII, 33): satis admonens ex arl'rorc guidem bona malos,

aut ex mala bonos nasci fmctus non posse; ex ipsa tamentema cui loquebatur, utramque artrorem posse.

XU. - 5. Rerum crrwas nosse an pertineal. [Col. 0239] adfelicintnm,

Quae cum ita sint, quando nobis Maronis ille versu^s

plae.t,

Felirqui potuit rerum cogttoscere causos.

((horg.lib.2,u.49O.)

non nobis videatur ad felicitatem consecJtrendam pertinere,si sciamus oausas mafJnarum in mundo cc,rporaliummotionum, cpae abditissimis naturae sirribus occuluntur;

fJnde trcmor terris, qua ui rnoria aha tumescattt,

ObjicibLn ruptii, tursusque in se ipsa rcsidqnt.(I b i.d., ut. 47 9, 480.),

et caetera huiusrnodi; sed bonarum et malarum rerumoausas nosso debemusT et id hactenus, quatcnus eas

homiqi in hac vita erroribus aerumrristpe plenissirna, ad

ensdem errores e,t aerumnas evadendas nosse con(,editrrr.

Ad illam quippe felicitatem tendendum est, uLri trullaquatiamur aerum.na. nullo errore fallamur. Nam si causqe

corporalium motionurn nosccndae nnbis essent, ntrllasma5,is nosse quam nostrae valetudinis deLtorc.mus, (lurn

vero eis ignoratis, medicos quaerimus, quis nr:ln videotquod de secretis trteli et terrae nos latet, quarrta sit patientianest:iendum?


in acelaqi fel, dup6 r:um arborele rdu, fmcte bune, adit;5, vointa:'?rea nu poate face fapte bune; dar din natura bun6 a onrului pntsd se nasct qi voinla bund, gi tea; nici mr a avut, cu siguranld, dr:unde sd se ivea^scd la irrr:cput vointa rea, dacd nu din natur.a tlrnda ingeruh.ri gi a omului. Pentru r:5 <hjar Dumnezeu insuqi. irr acelaq;i

Ioc, unde vorbea desprc arhore gi fructe, aratd cAt se pr.ratr: deapriat, cd.ci zice: Sau facepi arborele bun Si fructul lui bun, so.u

faceli arborele rdu Si .fructul lui. rdu (1d. XII, 33)r amintindu-neindeajuns cd, dintr-un arbole intr-ader,5r bun, fructe rele, saudintr-umrl riu, bune, nu pot sE se nascS; totuqi din insugi pdmAntuJss(: omul, n. tr.), cdmia ii lrrrbea, pot gi un arbore, gi celSlalt.

X\{. - 5. Dacd line de /bricire cunoasterea cauzeLor lucruriLor.

Aqa stAnd lucrurilese, cAnd ne place celebrul vers al luiMaro:

Ferite chrca putut cunoaste-ale lucruribr cauze.(Ceorg.lI, u. 490)

nu ni se 1-rare ci tine de dobAndirea fericirii, dac5 qtim cauzelemarilor miqc[ri ale elemcntelor in lume, care se ascund in cele maitninice profunzimi ale naturii:

Curn de-i cutremur; de <:c nddncimea de marc se umfld,R o s to so I i. nd s td u ila re, S i tn.s d; i "s-as tdmprl rd ia rdq i.

(lbid, u.479-80)

gi altele de at:est fel: dar suntem clatori a cunoalte camzc:le lucrurilorbune gi rele, qi asta, pAni acolo, pAnI unde ii estc perrnis ornuluisd le clnoascS, in aceastd via{5 prea plind de eror-i gi de chinur.i,sprc a evita aceleaqi er;ri gi chinuri. De buni seamd, trebuic sitirrdem spre acea fericire, unde sd nu fim riv6gigi de nici un chirr,sd nu finr ingelaf de nici o eroare. Cdr:i, dac5 tot treLruie si ne fiecunoscute cauzele mirscirilrr clemerrtelor nahrrale, nu ar trebur' sE

ornoaqtem nir;iuncle mai rnult decAt pe ale s5ndtigii noastrc. CAnd,intr-adevir, ncqtiutori de acestea, cdutdm medicii, cine nu vedc <;At

de mare ne este rdbdaroa ncqtiinlei crd ne rdrnAn a-scunse sccretelecemlui qi pbmAntului?

3332 s. 4* rlr My:\y_n *iry4:'l

XVII. - F)rror qui.d sit. Non omnis error no:riu,s. Augustini error

felir in biuio.

Quamvis enirrr encrr cpanta p()ssumus cura cavendus

sit, non solurn in majoribus, verunl etiaru in minoribusrebus, ncc nisi terum ignorantia possit elrari; non cst

tamcn conse+rens ut crtntinuo erret rpisquis alirluid nescit.

sed quisquis se existimat soire qutld nescit: prtl vcro quippe

approbat falsum, quod est erroris proprium. Vemurtamen

in qua re quisgue elret, interest plurimum. Narn in una

eademque re et nescienti sciens, et crranti non errans, recta

ratione praeponitur', In diversis autem rebus, id est, cum

iste sciat alia, ille alia; et iste utiliora, ille minus utilia, vel

etiam noxia: quis non in eis quae ille scit, oi praefcratnescicrrtem? Sunt enim quaedam quae ncscire quam scire

sit melius. Itemque nonnullis errare profuit aliquando, sed

in via pedurn, non in via morum. Nam nobis ipsis accidit

ut in quodam bivio falleremur, et non ircmus per eurn

locurn ubi opperiens transitum nostrurn Donatistarummanus arnata sutrsedcrat: atcpe ita facfum est ut eo quo

tendebamrrs, per devium cirouitum vcniremusl algrritisque

insidiis illorum. nos gratularemur era'asse, atque inde gratias

ageremus Deo, Quis ergo viatorem sic errantem sic non

erranti latroni praeponere dubitaverit? Et frlrtasse ideoapud illum sunltnunl poetam loquens quidam misera.mator.,

Llt uidi (inquiL), ul petii, uL rne mqlrc abstulit en'or!

(Itit'gil. Eclog. B, u. 41..)

qunniam est e't error bonus, qui llon solrrrn nihil obsit,

verum etiam prosit alicluid. Sed diligentius considelirte'

velitrrtc, cum aliud nihil sit errareT quam vcrurn putart)

quod falsurn est, falsumqtrc cplod vcrunl r:st; vel ceflrrmhalrcr'e prti incedo, itrccttumve ptrr celtrt, sive fzrlsunl, siv<l

sit verunt; iclque tam sit lCol. 02401 in animo deformeatque intJer:cns, (Tualll pr.rltllrrurn et det:olrtnt esse sentimus'

vcl in l,)quqrtd,r, vcl in assentietltltl' ['st, esl, Non, non

(Mauh. \t 37): profecto et rtb hot' ipsrtrn cst vita misera


X\{I. - Ce este eroarea. Nu orice eroare este ddund\oare. Eroarea.

ferice a lui Augustin, la o rd.scruce de drunturL

Cdci, oricAt trelruic sd ne ferinr de eroale, cu cAti griji suntemin stare, nu numai in cele rnajcrre, dar chiar qi in lucrurile minore,gi nici nu se poate grersi prin nimic, decAt prin necunoaqtereahrcrurilor, totugi, nu este neap6rat logic cd gregegte continuu oricinenu gtie ceva, ci, cine se socotegte pe sine a qti ceea ce nu qtie, aprob5,de bund seam5, falsul in loo;l adev5r(at)ului, oeea ce este specificr.rlerorii. Dar; totugi, este o foarte mare deosebire cine, in ce lucru,gregeqte. Cici, fir r-uru gi acelaqi lucru, este preferat, cu dreapti judecatS,gi qtiutoruJ negtiutomlui, rpi neg'egiton;J gregitorului. In dilerite lucruri,insd, adica, cArrd unul ,ttie uncle, altul, altele, gi umrl, mai utile, alh;I,mai pugin utile sau chiar cl[undtoare, cine, i-n ace]ea pe care le gtie

primul, l-ar prefera lui pe neqliutor? Sunt" ins5., unele, pe clnle este

mai bine a nu le qtr decAt a le qti. 'lbt astfel, rmora le-a folosit oarecAnds5 greqeascE, dar pe oalea picioarelor, nu pe calea rnorar,rrrilor60.CEci noui tngine ni s-a fintAmplat si ne ingelflm, intro anume rdscrucede drumuli, gi sd nu mergem prin acel loc, ulde, agteptAnd trccereanoastrd, se ascundea o ceatd almat6 a donatiqtilor; gi, aqa, s-aintAmplat si venim, printf-un circuit ocolit, la locul spre care neindreptam, qi, afl6nd de crrlselc ac:elora, ne-am granrlat cri am gregit,qi, apoi, am adus mullumiri lui Durnnezeu6'. Cine ar stq agadar, laindoialS fir a-l pune pe cdlStorul asdel greqitor rnai presus de hofi ded-rumul mare, neffegitori astfe]? $i, poate, de arrcea, vorbind Ia acelnrinunat poet, un oarecare indrdgostit sdrac:

Cum team odzul, zice, cum m<tm pier dut, cum m<t cuprins eroarca cea rcct !

Serg Eclag\III, u.41)

pentru cd oxistd gi eroare bund, cale, nu numai cd nu face nimicr6u, ba, dimpotlivd, aduce qi un oarecare folos. Dar; scrutAnd qi

mai mult adevdrul, de weme cc a gregi nu este nimic altceva decAt

a socod adevirat oeea ce cste fals qi fals ccea ce este adev5lat, sau alua certul drept incert si inccrtul, drept cer1, fie fals, fie adev[r'at, gi

este atet de urAt qi de nccuviinciris in spirit, cAt simlim ci ester depl[ctrt gi dc frurnos, fir: r,orbirrd" fie asimfnd: Da-ul, dct, lYu-ul, nu(Mat.,Y,:3?): qi, fdri indoialS, qi de la faptul insrr;i este viala ir(jeastrr.pc car'o o triim. rnizr.,ri., r:[ci uneori ci. ra sE nu fie pdrilsit5. ii cste

ista qtra vir.imus, tluod ci llonnurlquarn, ut non aoultatul;

error est necessarius. Absit ut talis sit illa r-ita, trbi est

anirnae nostrae ipsa veritas vita: ubi nemo fallit, falliturrlclno. Ilic autem hornines fallunt atquo falluntrrr';nriserirtresque sunt crrrrr menticndo fatlunt, quam cunl

mentientibus credendo falluntur. l,lsque adeo tarnen

rationalis natura refupt falsitate,rn, et qtlanflm potest dexitat

errorem, ut falli nolint etiam quicumque anlant fallere' Non

enim sibi cpi mentitur videttrr errare? sed aliurn in crrttre'rn

mittere credcntem sibi. lit rn ca quidem re non crrat +lamrnenclacio contegrt, si novit ipse quid Yerum sit: sed in lxrc

fallitun qucld ptrtat sibi suurn nt.rn c,besse menclacium; cum

magis facienti quarn patienti obsit omnc peccatum'

XVUI. - 6. Mend,acium omne e^sl peccaLum, sed aliltd alio grauius'

Nttn mentiri qui ne'sciens falsum dicit, sed poti.us qui oerum

dicit quod putat falsum.

\/emm hic difficillima et lateblosissirna gigniturc4raestio, de qrra jam gpandem librurn, cum respondendi

necessitas nos urgeret, ahsolvimus: utrum ad officium

#:::i#:ilTl;t:ei natrrra falsum alicpid

dioere, rlonnunquam bonurn pirrmque opus esse

contendant. Mihi autem videtur peccatum quidem essc

omne mcndacium, secl multum interesse quo anirtrrl et

quillrs de rebusille rlui consulenmentitur': aut verin diversum iter mittit, quantum is qui viam vitacmendacio {allente depravat, Nernt' sarte nrentierrsjudit,andus est, gui tlicit {alsum llrl:qucxriam qnanrfuttl in ips,l cst, non tur"

Non itaque mendacii, sed alirparldrl clus

cst, rlui {alsa irtcautius t:rcdita pr',., vcris habet. I)otlusque

c corrtl'alio, quartturn in ipso ost., illt: rncntitur, qui dicitvL:ruru quoil putat falsum. Quantum t:ninr ad anirnun't

Sf. Aureliu Augustin, Enchirid.ion

;i mai necesar'[ eroarea. Doamne feregte sd lie astfel r.-ia!a aceea,unde insugi adevS"rul este viata sufletului nostru. undc: nimeni nuinrsal5., nirneni nu este inqelat. Aici, ins5., oamenii inqald 9i suntinrrclaf; q;i srrnt qi mni de plAns, mingincl, cAnd inqal5. deoAt, cAndcrr:zAnd mincirrcrqilor, sunt inqelatj. Totugi, natura rirtionalir alungip6nS-ntr-atAt falsitatea gi cvitl r.At poate. eroarea, irrcAt nu v,:rr. sdfie ingel4i nici chiar cei care iubesc a inqela. Cici, celui care mintenu i se pare c5.-qi greqeqte siegi, ci ci il duoe in gregeald pe altul.ilrcrezdtor siegi. $i, desigur, nu gre;eqte in acel luc;r.u pe care ilacoperi cu minciuna, dac6 cunoaqtc el tnsuqi care este adevdr.ul.dar se insal[ in aceea ch socoate cd rninciuna sa nu-i face siegi rdu,pr: cAnd orice pir:at ii face rdu rnai mult fdcitorului decAtpltimitorului.

XVIII. - 6. Orice mi.nci,und. este Ltn pd.cul., dar uno., mai graudecdt alto. Nu ntinte cine, neStiind, rosteqte /alsul, ci., mai.degrab,i, ci.ne ro.steSte aa. adeudrut ceea ce esLe fals.

intr-adevdq se nalte, aici, o tbarte dificild gi frrarte incAlcitiiirtrelrare, dcspre ccre alrl inchinat clela. cAnd nevoia dc a da unriispuns il[ apdsa, o oarte voluminoasS:62 dacd line uneor.i dedatt-rria ornului drept sd mintii. Cdci unii6n au ajurrs pAuE acolo,incAt sI socoati ci cstc, uneoli. o faptd buni 9i pioasi gi a jurastrArnb, q;r' a spune ceva fals Ei desprc lucrurile apartinitoare orltrrluiIui I)urrrezeu, 5i despre tns.isi nahrra lui Dtrmrrezeu. Mie, il-rs5, mise pare vidit cd orice rninciunti cste un picat, dar estc mu]tddeosetrire cu ce gAnd qi despre carc lucruri mirtc fiecar.c. CIci nupdcituiestc la fel acela crarc rru'nte r:u vointa de a ajuta, pr.coumarrcla, cu r.oinfa de a far:e rdu, snu incaltea, nu thce t()t atat reucine. mintind. trirnite clldtolul pe ur.r drum abdtut, cAt ar:ela r;ane,inqelAnd prin rninciunS, strArntreazd. t:alea rtclii. Nimenea. carerostegte falsul. fiindci il sr.rcoate adevirat, nu trebuie jurlecatintrutotul mingitor, deoarece, pe cAt line dc' sine insuqi, nu ingalS elinsuqi, ci se ingal5. Prin urnare, nu tr.ebuie sI i se aducd acuzaminciunii. ci, pAnA la t.rrmd, a terrrerititii, eelui care, ncprevtizdtor"{ine rle t:rt:zut t:ele f'alse in l,rcuJ t;elor adeydrate. l)in contr.a, cinenunreqte adev5rat ceea ce soooate fals, pe cAt gine do el irrsusi" maitlegrabi, attla minte. C5t:i. intru cit tjne clc spiritul lui, fiindc5 rnr

3534


spunc ceca cc simte, nu spune adevdlul, oricAt s-al descopcri r;5

estc adevdrat ceea ce zice: in nici un chip nu este libelat de rnilciundcinc, neqtiutor') rostegte cu gura adevS,rul, ins5, prin voin!5, gtiutor,minte. ],uAnd in considerare, agadar, nu lucrulilc despre care se

rostelte ceva, oi singur'5 intenlia rostitorului, este mai bun cine,neqtiutor, spune falsul, fiindc5 il socotegte adevdrat, decAt cine,stiutor, poartd in sinea sa gAndul de a m:lgi, nerstiutor ci ceea co

spune este adevdrat. ClSci acela nu are altceva in gAnd, altceva incuvAnt: acestuia, de bund searner indiferent cum este prin sineinsaqi ceea ce spuneT totugi, altceva t-a zdqfi inchis in piept, altcevaa dat la iveali in rostilelba riu, care este propriu mincinosului,ins6, in judecarea lucnrilor (iare se spun, este atAta deosebirc inoar'e lucru este ingelat sau minte fiecare, dupl cum, cdt line devoinla omului, a fi ingclat cstc un rdu mai mic decAt a minfi; totugieste cu mult mai tolerabil a minli in cele care sunt despirfite dereligie, decAt a fi ingelat in acelea f[rd a cdror credinti saucunoaqtere nu poate fi cultivat Dumnezeu. Ceea cc, ca sd fie ilustratprin exemplc, sd ne inchipuim cum ar fi, dac[ cineva, in timp ce

minte, l-ar anunla pe altul c5. un oarecare mort triicgtc, qi altul, irrtimp ce este inqelat, ar crede cd Clrristos urmeaz[ sd moar6 dinnou, dup6 un timp, indiferent cAt de lung65: oare nu esteinr:omparabil mai preferabil a nringi in felul acela decAt a fi ingelatin felul acesta, gi nu este, oare, cu mult mai mic riu a induce pealtu] in acea eloare, decAt a fi indus de citre altul in ac;easta?

XIX. - l)roarea. desigur, mai pernicioasd una decd| alta, este,

totdeauna, un rdu.

in unele luc'ruri, aqadar, suntem ingelap66 printr-un riu mare,in unele, printr-unul mic, in unele, prin nici unul. in unele, chiarprintr.un oanccale trine. Cdci, printr-un mare rdu, este inqelat omul,cAnd nu r;rede ceea ce duce la viala eterni, sau crede ceea cc duccla moartea eten6. Printr-un rdu mic este ingelat, insi, cine, luAnddc bun falsul, in locul adeviratului, r:adc in oarecrari neplSceritemporare, cdrora, tohrgi, ar'StAndu-Ic pacienla ctcdinciosului"T, leschinrbl rrrshrl in buni folrsin!5. Precum, dac;d rreqitirrc, crezdndu-lom Lrun pe urrul carc este rdu, ar indura de la el un oarecare rdu.Cine, intradevdr, il crede pe Lrn om r'5u in aqa chip bun, incAt nu

3736

ejus attinet, quia nrln quod sentit hoc dit:it, non verum

dicit, quamvis verum irlveniatur esse quod dioit: nec ullomod,r liber est a merrdacio, qui ore ne^sciens verum Ioquitur,

sciens autem vo]untate mentitur. Non r.'onsideratis itaque

rebus ipsis de quibus aliquid dicitur, sed sola intentione

dicenhs, melior est qui nesciens falsunr dicit, qllniam id

verum putat, quam qui mentiendi anirnum sciens gerit,

nescicns venurn esse guod dicit. Ille narnqr-re non aliud habet

in animo, aliud in verbo: huic vero quale(,umgue per se

ftrllatur sive rrrentiatur, ut cum falli quam nlentiri minus sit

XIX. - Error aLius quidem olio perrticiosior, sed semper est

mulus.

ln quibusdam ergo lebus magno, in quil-rusdarn

parvo, in c4ribusdarrr nullo malo, in guibusdam nrlnnullo

etiam bor-ro fallimur. Nam magn,l malo fallitrr hor4o, cum

hoc non oredit guod ad vitam ducit acternam, vel hocducit aeternam. Parvo autem malovelo appro}rando incidit in aliquas

. quibus tamen adhibita fidelispatientin convertit eas in usum bonum. Velut si quisquamir,rrrr- homincm putando qui rnalus est, aliquid ab co

patiatur mali. Qui vero malurn homjnem ita bonum credit,


ut nihil ab eo patiatur mali, nullo malo fallitur: nec ineum cadit illa prophetica detestatio. Vae iis qui dicuntquod malum est bonum. De ipsis enim rebus quibushomines mali sunt, non de hominibus dictumintelligendum est. Llnde qui adulterium dicit bonum, recte

arguitur illa voce prophetica. Qui vero ipsum hominemdicit bonum, ![uem putat cashrm, nescit adultemm, nonin doctrina rerum bonarum et matarrm, sed in occultishumanorrrm fallitur morum; vocans hominem bonum, inquo putat esse quod esse non dubitat bonum et dicensmalum adulterum et bonum castum: sed hunc bonumdicens, nesciendo adulterum esseT non castum. Porro si pererrorem evadit quisque perniciem, sicut superius diri nobisin itinere contigisse, etiam boni aliquid homini erroreconfertur. Sed cum dico in quibusdam rebus nullo maloaliquem, vel nonnu]lo etiam bono falli; non ipsum e-rrorem

dico nullum malum vel nonrrullum bonum; sed malum quonon venitur, vel bonum quo venitur errando, id est, ex ipso

errore quid non eveniat vel quid proveniat. Nam ipse perse ipnrm error aut magnur in re magna, aul parrnrm in reparlr'a, tamen semper est ma]um. Quis enim nisi erransmalum neget, approbare [Col. 0242) falsa pro veris autimprobare vera pro falsis, aut habere incerta pro certis, vel

certa pro incertis? Sed aliud est bonum hominem putarequi malus est, quod est erroris; et aliud est cx hoc maloaliud malum non pati, si nihil noceat homo malus, qui est

putahrs bonus. Itemqr-re aliud est ipsam viam putare. c{uae

non est ipsa; et aliud est ex hoc errcrris malo aliquid boniconsequi, velut est ab insidiis malorum horninum liberari.

XX. - 7. Non omne ge.nus erroris esse,peccatum. Academi.cosrefellit, qui ut error uitetur, omnem assensionem suspendiuolunt.

Nescio sane utrum etiam hujusmodi errores: cumhomo de malo homine bene sentit, qualis sit nesciens; autpro eis quae per sensus .'orporis t'apimus, oc('urrunlsimilia, quae spiritu tanquam (:()rpore, aut corpore


ar indura de la el nimic rdu, nu este inqelat pnn nici un rdu; nicinu r;ade a^cupra sa acel profetic blestem: Vai celor care zic cd. rduleste bine. Cdci trebuie sd inlelegem cd s-a spus despre insegi lucrurileprin care oamenii sunt rdi, iar nu despre oameni. De unde, cincnumeqte adulterul bun, pe drept este mustrat prin acea voceprofeticS. Cirre, intr-adev5r, numeqte bun insugi omul pe care-l oedecast, nerstiinduJ adulter, nu este inqelat in docrina lucrurilrr buneqi rele, ci, in tainele obiceiurilor umane; nurnind bun omul, tn caresocoate cd exist5 ceva, ce nu se indoiegte cE este bun, qi zicAnd ciadulterul este rdu qi castul bun, ci zicAnd id acesta este btrr, negtiindcE este adulter, nu cast.68 Apoi, dac5, din eroare, cineva ocoleqte oprimejdie de moarte, aga cum am spus mai sus cd ni s-a intAmplatnrlu56e, fii cElitorie, i se aduce omului, prin eroare, chial un oarecarebine. Dar, c6nd afu'm c.5, in anumite imprejtudri, cineva se poateinqela f[rd nici un rdu, sau, cineva, chiar cu un anumit bine, nunrrrnesc eroarea in sine nici un rdu sau un oarecare bine, ci rdu] lacare nu s-a ajuns sau binele la care s-a ajuns gregind, adicd, ce nus-a intAmplat prin eroarea in sine sau ceea ce a ieqit bine. Insderoarea in sine qi prin sine este, fie mare, in lucrurile mari, fie mic,in lucr-urile mici, totugi, totdeauna un r5u. Cdci cine, dacd nu unr'Sticit cu mintea, ar putea si nege cd este un rdu a aproba cele{alse ca ade,vdrate, sau a respinge cele adev6rate ca false, sau a luacele sigure drept ncsigurc sau cele nesigure drept sigure? Dar; unaeste a-l socoti om bun pe unul care este riu, ceea ce apa4ine erorii,qi alta este ca din acest riu sd nu induri un alt r5u, daci omul r[u,care a fost socotit bun. nu pricinuieqte nimic riu. $i iar'5gi, unaeste a socoti calea ade,vdratd una care nu e cea adev5rat6, qi altacste a unna din acest rdu al erorji ceva bine, precum este a scdpa

de cursele oamenilor rdi.

LX. - 7 llu orice fel de eroare este un pdcat. Sunt combd.tupi Jilosof.iacademici, care, ca sd fie euitatd eroaree, uor .sit tnldLure -

orice acord al spirintlui cu simpurile (: orice asensiune).

Nu qtiu sigur, dacd chiar qi erorile de acest fel: cAnd un omsimte ceva bine despre un om rdu, negtiind cc fel de om este; cAnd,

pentru acclea pe care le primrm prin simlurile corpului. aparsimilitudini, care sunt simlite prin spirit intotrmai ca prin trup gi

39

4'l40 S. Aurelii Augustini Enchiridion

tanquam spiritu sentiuntur; quale putabat esse apostolusPetrus, quando existimabat se visum videre, r'epente de

claustris et vinculis per angelum liberahrs (Act. Xll,9): autin rpsis rebus corporeis ]ene putatur esse quod asperumestT aut dulce quod amarum est, aut bene olere quodputidum est, aut tonare cum rheda transit, aut illum esse

lrominem cum alius sit, quando duo simillimr sibi sunt,quod in gerninis saepe contingt; unde ait ille,

G m tusq ue pare ntib us eu o r :

(Vh'gil., Aeneid. lib. 10, u. 392.)

et caetera talia etiam peccata dicenda sint. Nec quaestionodosissima, quae hornines acutissimos, Academicos torsit,m-mc mihi enodanda suscepta est; utralm aliquid debeatsapiens approbare, ne incidat in errolem, si pro verisapprobaverit falsa, cum omnia, sicut affirmant, vel occultasint, vel incerta. Unde tria confeci volumina in initittconversionis meae, ne impedimento nobis essent, quaetanquain in ostio contradicebant. Et utique fueratremovenda inveniendae desperati,r veritatis, cluae illorumvideflrr argumentationibus roborari. Apud illos ergo erroromnis putatur esse peccatum, quod vitari non possecontendunt, nisi omnis suspendatur assensio. Errareq,rippe dicunt eum quisquis assentitur incertis: nihilqrrecertum esse in hominum visis, propter indiscretamsimiiitudinem falsi, etiamsi quod videhrr, forte sit verum)acutissirnis quidem, sed impudentissimis conflictationibusdisputant. Apud nos autem, Justus er fide uiuit (Rom. l,17). At si tollatur assensio, fides tollitur; quia sine assensione

nihil creditur. Et sunt vera quamrris non videantur, quaenisi credantur, ad r,'itanr beatam, quae non nisi aeternaest. non potest pelveniri. Crrm istis ,'"re 11116 lrrquidebeamus ignoro, qui. non victuros in aeternum, sed inpraesentia se vivere nesciunt: imo nescire se dicunt, quodnescire non possunt. Neque enim quisquam sinitur nescire

se vivere: rnrandoquidern si [Col. 024131 non vivit, non potestaliquid vel nescire; cproniam non solum scile, verum etiamnescire viventis est. Sed videlicet non asscntiendo quod


prin trup, irtocmai ca prin spirit, cum credea apostolul Petru cd se

irtAmpla, c6nd, eliberat brusc din tnchisoare qi din lanluri de r;5treun inger" i se pdru a vedea vedenii (Iopr. XXXI, 9); sau, cAnd, intnsegi lucrurile <nrporale, se crede ci este neted rcea oe este aspru, saudulce, ceea ce este alnar, sau od este binemirositor ceea ce este pufid,sau cd tun5, cAnd trece o c[rufi, sau cd este un anume om, c6nd. defapt, este altul, cAnd doi sunt foarte asemdndtori lorugi, ceea ce se

tntAmplS adesea in cazul gemenilor, de turde spune celebml poet:

P d r inp ilo r d ulc e- nS e la r e

(tr/erg. Aen.X,u.392)

gi oelelalte de acest fel trebuie neapdrat nurnite pdcate7o. Nici nu amde gAnd sd descSlcesc acurn o problemd foarte inc6lcitE, care i-a chinuitpe oamenii {oarte pdfunzdtori, academicii: oa.re se cuvine ca inleleptulsd aprobe eva, fdrd sd cad6 in gregeal5, dac5, in locul ce,lor adevdrate,va fi aprobat cele false, fiindcd toate, dupi cum suslin ei, sunt, fieoorlte, fie incerte. De unde, la inceputul convertirii mele, am conceputtrei volume?1, ca sd nu-mi fie impedirnent cele ce mi contraziceautocmai in pragrrl credinlei. $i, a trebuit sd inlShrr, de Ia bun inceput,disperarea g5sirii adevdrului, care pare a fi int6rit6 prin argumenteleacelora.z DupE aceia, agadar, orice eroare este socotiti a fi un pdcat,care, socot ei, nu se poate evita, decAt dacd este inldturatd oriceaserniune (: acord al simprrilor cu ratiunea, n. tr.). Spun ei, adic5, ca,oricine crede irr cele incerte, mai cu seamb acela greqegte, gi disputS,intr-adevbt, cu cele mai suttile, dar qi cu cele mai nemginate, pl5^smuiri,cd nu existd nimic sigur in reprezentdrile (: imagrnile venite prinsimluri, n. tr.) oamenilor, gi, din cauza nediferenqiatei similitudini crrfalsul, chiar gi ceea ce se vede este doar irrtAmpldtor adev5rat. Dupdrroi, irrs5, Dreptul trdieSte dintru credinld (Rom. I, 17). Dar; dacd se

tnliturd asensiuneq se inldhrrd credinla; c5ci, ffud asensiune, nu poatefi s'eni nirnic. $i existd adevdr"uri, chiar dacd nu sunt vizute, care,dacd nu ar fi crezute, nu se poate ajunge la viala fericit[, (Ere este

viala eternS. [gnor, intr-adevdr, dacd trebuie sd vorbim cu aceqtia,ca.re, nu doar cd nu qtiu c5. vor trdi in eter:n, ci nu qhu nici mdr.ar cd eifdiesc in momenhrl de falq ba, mai muft, zic cd ei nu.yiu, c:eea ce nupot sE nu gtie. Cl6ci nu-j estc tngdduit cuiva sd nu gtie cd cl trdieqte,deoare,cr:, daci mr tr5ie4te, nu poate, iata, fie gi sd nu qtie ceva, pcntruri rru nurnai a qti. ri chiar qJ a nu qti ii este propriu oclui ca.r'c este viu.

S. Aurelii Augustini Enchiridion

vivant, cavere sibi viclentur errorem: cum etiart errando

convincantul viverel quoniam non potest qui non vivit

errare. Sicut ergo nos vivere non solum ve nm' sed etiam

certurn est; ita vera et ccrta sunt multa, quibus non

assentiri, absit ut sapientia potius quam dementia

nominanda sit.

XXI. - Error non semper peccatum) sed semper mo'lum'

Sf. AureLiu Augustin, Enchiidion

Dar, nea^sim1ind, irtr-adevdr, cd h'5iesc, li sc pare cA inldturl oroarea;pc cAnd, chiar greqind, ar trebui s[ se convingi rE tr[iesc, fiindcE nupoatc sd gregeasri oel ce mr hdiegte.T:r Dupd c,rrm, agadar, faptul cri noitr6jm nu numai cE este adev6ra! ci este chjar cert, astfcl existd multeadev5rate gi sigure, tErora faptul dc a nu le asimgi, Doamne pdze.gte,

sd se numeascd i4elepciune mai degratr6 decAt demen|d.

XXI. - Eroarea nu este totdeauna un pd.cat, dar este totdeaunaun rdu,

in lucrurile care nu au, ins[, nici o importan![ pentrudobAndirea imp5r6liei lui Dumnezeu, dacd sunt crezute sau nu,)sau dac5 sunt adev5rate sau false, sau sunt socotite adevdrate saufalse, a gregi firtr-acestea, adici, a-l lua pe unuJ in locul altuia, nutrebuie socotit cd este un picat; sau, dacd este) este turul minim gifoarte ugor.?a PAnE la urm5, oricum qi oricAt este acelq el tru line decalea aceea prin care mergem la Dumnezeuls, {are este calea credinleilui Christos, care lucreazi prin itbire (Calat V, 6) Cdci nici acea

,,pdringilor plScutS-ngelare", ilr cazrll fiilor gemeni, mr a dus la ritdcireade pe aceastd cale;76 nici nu a rdt[cit de pe aceast6 cale apostolulPetru, c6nd fui inchipuia cd a vdzut vedenia, cAnd socotea, in sfSrgit,astfel altceva in locul a altceva, incAt, dupd imaginile corpr:rilor, incare e[ socotea cd se afl6, nu deosebea adev[ratele corpuri fir care se

aflq decAt, c6ld ingerul, prin care a fost liberat, a plecat de la el; nici-nu se ab6tea de la aceastd cale Iacob, patriarhul, c6:id igi credeaucis de citre fiard fiul, care tdia (Cen. XXX\II, 33). in acestea qi tnfalsit5gi de acest fel, ne irqeldm, irrsd credinla ce<) avem in DumnezeurflmAne neatinsS, gi greqim, dar nu pSrdsim calea care duce la EI; iarelorile de acest fel, chiar dacd nu sr.mt picate, nebuie sou:ttite tohrgiprintre relele uegii acesteia, care a^stfel a fost supusd vanitEtii, incAtcele false sunt aprobate aici ln locul celor adevdrate, cele adeviratesunt respinse in locul celor false, cele incerte sunt urmate in loculelor cprte. C5ci, oricAt ar lipsi acestea din acea credin1d, pr-in care,adex6ratd qi sigrrd, tindem spre fericirea etemd, totugi nu lipsescdin ar;ea m.tzetie in care incd mai suntem.7? $i, cu siguranf5, nune-am itrqela in vreun simt, fie al spiritului, fic al trupului, dacine-arrr infrupta de pe acur.n din acea adevlrati gi per{ecti fcricire.

4342

In quibus autem rebus nihil interest ad oapessendum

Dei regnum, utrum credantuq an non; vel utnrm vera sive

sint sive putentur, an falsa: in his errare, id est, aliud pro

alio putare, non arbitrandum est esse peccatum; aut si

est. minimum esse atque levissimum' Postremo,

qualecumque illud et quantumcumque sit. 1d illam viam

.rott p".tir"t, qua imus ad Deum: quae via fides est Christi,

qr." p". dilectionem operatur (Galat. V, 6)'-Neque enim

ab hat via deviahat in geminis filiis gratus ille parentibus

error: aut ab hac via deviabat apostolus Petrrrs, quando

se existimans visrrm videre, aliud pro alio sic putabat, ut a

corporum imaginibus, in quibus se esse arbitrabatur, vera

in quibus "t.t "o.p.rr^ non dignosceret, nisi cum ab illo

..rgllr., per quern fuerat liberatus, abscessit: aut ab hac

.rri. d"*^b"t Jacob patriarcha, quando viventem filium a

bestia credebat occisum (Gen. XXX\41, 313)' In his atque

hujusmodi falsitatibus, salva fide, quae in Deum nobis

est, fallimur, et via non relicta quae ad illum dut:it, erramus:

cpri errores etiamsi peccata non sunt, tamen in malis hujus

vitae deputandi sunt, quae ita subiecta est vanitati, ut

approtrentur hic falsa pro veris, respuantur'.vera pro falsis,

teneantr.,r incerta pro certis. Quamvis enirn haec ab ea

fide absint, per quam veram certamque ad aeternam

beatittrdinem tendimus; ah ea tamen miseria non absunt,

in r4ua adhuc sumus. Nullo modo quippe falleremur in

aliqrro vel anirni vel co4loris sensu, si jam vera illa atqut:

perfecta felicitate frueremur

S. Aurelii Augustini Enchiri'd'ion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

XXII. - Orine minciund. este un pdcat.

Mai departe, insi, din acest rnotiv trebuie spus ci oriceminciun6 este un pdcatr8, fiindcS omul, nu numai cAnd qtie elinsuqi ce este adevdrat. ci chiar gi cAnd gregeqte qi este inqelat ca

om, tt'ebuie sd spund ceea ce poaltd in suflet, fie c5 acela este uradevSr, fie cd este socotit, dar nu este. [nsd, fiecare, crare minte,spune cu voinla de a inqelale, impotrivp a ceea ce simte in suflet.

$i, iir orice caz, currintele au fost create tocmai de aceea, ca fiecare

sd aducd la cunogtinla altuia gAndurile sale, nu ca oamenii sE se

inqele unii pe altii prin ele. A te folosi, aqadar, de cuvinte frr scopullnqeldciunii, nu in scopul pentru care au fost ele create, este unpdcat. Nici o minciund nu trebuie, prin urmare, socotitd cA nueste un pdcat, pe motiv ci putem fi cAndva de folos c,uiva, mi4ind,C6ci putem qi furAnd, dacd sdracul ciruia i se di pe fa{5 simteavantajul, iar bogatul cdruia i se furS pe ascuns nu simtedezavantajul: gi totugi nimenea nu ar spune cd un atare furt nueste un picat. Putem qi preacurwind, daci lTeuna ar p5.rea c[ vamuri iubind, dacd nu i s-ar consimgi la aceasta, iar, dacd ar trii,s-ar putea pluga, c6indu-se: nici un atare adulter nu va fi, dinacest motiv, tegeduit ca pdtat. Dac6, ins6, nou5 ne place, pe dreptcuvAnt, castitatea, ce ne jigneqte adeviml, admil6nd ci aceea n-a

fost violatd preacurvind pentru un avantaj stl5in, dar este violatacesta, minlind?8o Intr.adev[r; nu trebuie negat cd oamenii, carenu mint decAt pentru salvarea omului, au ajuns in foarte marerndsurS la bine, dar; intrun astfr:l de demers ca al acelora, e l6udatd,pe drept, qi, ternpolar, chiar rdsplititS, bundvoirtla, nu ingel6ciunea,

c[leia ij este de ajuns sd fie iertati qi sd nu fie neapdlat predicati,mai ales printre moqtenitorii Noului'festament, c5rora li se spune:

Cdci cuudntul uostru sd.fie: Ceea ce este da, da, Si ceea ce este nlttnu, io.r ceea ce este mai mult decdt aceasta, de la cel rd.u este

(Mat Y,137). Din cauza cbnti rdu, care nu inceteazd sd se sfecoarein aceasti fire muritoare, ohiar qi inqigi comogtenitorii lui Christoszic: lartd-ne daLoriile noastre (lbi.d. Yl, 72)81 .

4544

XXII. - Omne mendacium esse Peccatum'

Porro autem omnc mendacium ideo dicendum est

esse peccatum, quia homo non solum quando- scit ipse

quodverum sit, sed etiam si quando errat et fallitur sicut

ho*o, hoc debet loqui guod animo gerit; sive illud verrm

sit, sive putetur et non sit' Omnis autem qui mentitur,

contra id quod animo sentit loquitur voluntate fallendi'

Et utique verba propterea sunt instihrta, non per ![rae se

homines invicern- fallant, sed per guae in alterius qursgue

notitiam cogitationes suas perferat' Verbis ergo uti ad

fallaciam, non ad quod instituta sunt, peccatum est' Nec

ideo ullum mendacium putandum est non esse peccatum,

quia possumus aliquando alicrri prodesse mentiendo' [Col'0'24+l eo.trmus enim et furando, si pauper gri palam

datur, sentit comrnodum, et dives cui clam tollitur, non

sentit incommodum: nec ideo tale furtum quisqt'am dixerit

non esse Peccatum. Possumus et adulterando, si aliqua,

nisi ad hoc ei consentiatur, appareat am'ando mciritura,

et si vixerit, poenitendo purganda: nec ideo peccahrm

negabitur tale adulterium. Si autem merito nobis placet

caltitas, quid offendit veritas, ut propter alienamutilitatem illa nott violetur adulterando, et violetul ista

' mentiendo ? Plurimum quidem ad bonum profecisse

homines, qui non nisi pro salute hominis mentiuntur',

non est negandum: sed in eorum tali profectu merito

laudatur, vel etiam temporaliter remuneratur

, benevolentia, non fallacia, quae ut ignoscatur sat est, non

ut etiam praedicetur, maxime in haeredibus Testamenti

Novi, quibus dicitur, Sit in ore ue'stro, Est, est; Non, non:

quod enim ampLius est, a maLo est (Mcttth' V, 37) Propter

quod malum, quia subrepere in hac mortalitate non

desinit, etiam ipsi cohaeredes Christi dicunt, Dimittenobis debita nostra (Id. Vl, 12).

46 _ s. Aurelii Auga"stini Enchiidion

XX[I. - 8. Carca rerum bonarum, bonitas Dei; malarum, uoLuntas

deficiens boni mutabilis.

I{is itaque pro hujus brevitatis necessitate tractatis,

rerum quae ad nos pertinent bonamm causam non esse

nisi bonitatem Dei; malarum vero ab immutabili bono

deficientem boni mutabilis voluntatem, prius angeli,hominis postea.

xxrv. - secundae malorum causae, ignorantin et concupiscentia.

morborum, non ubertatis, secl indigentiae tanquamfontibus omnis miseria naturae rationalis emanat'

XXV. - Poenae peccatis irrogatae'

Quae tamen nahlra in malis suis non potuit arnittere

beatitudinis appetitum. Verum haec cnmmunia mala sunt

et hominum ei angelo.,rm pro sua malitia Domini justitia

damnatorum. Sed homo habet et poenam propriam. qua

etiam corporis morte punitus est Mortis ei quippesuppliciurrr Deus comrninahrs fuerat, 9i peccare!-sic eum

-r.r"r.tt. libero arbitrio, ut tamen lCol' 0245) regeret

imperio, terreret exiJio; atque in paradisi felicitate tarrqr:am

in umbra vitae, unde justitiri custodita in mclioraconscenderet, collocavit (Ceru lI, 77, 15)'

Sf. Aureliu Augwtin, Enchiridion

X)(III. - B. Cauza. lucrurilor bune este bundto,Lea lui Dumnezeu,a celor rele, uointa sldbitd <t binelui schimbd.tor.

Acestea fiind astfel tratate, anume din necesitatea scurtimii,fiindcd trebuie cLrnoscute cauzele lucrurilor bune qi rele, <St ii estenecesar cSii care ne duce pe noi la imp6r6gia, unde va fi via![ f5rimoarte, adev[r fdrd eroare qi fericire fdrd tulburare; nu trebuie sdne indoim in nici un chip c5, adevErata aauz1 a lucmrilor bunecare 1in de noi nu este decAt numai gi numai bun6tatea luiDumnezeuls2 a celor rele, cu adevirat, voinla slibitd a rtnui birleschimb[tor fa!5 de binele imuabilss, mai intAi a ingerului, apoi aomului.

XXIV. - Ignoranla Si concupbcenta, cauzele secundare ale reblon

Acesta este plimul rdu al creaturii rationale, adicd, primaprivare a binelui; apoi s-au strecurat pe furiq, qi incd chiarnevoitorilor, ignorarea menirii (: lucrurilor de f5cut, n. tr.) giconcupiscenla lucmrilor diundtoare, cdrora li s-au ad,Sugat lnsogitorieroarea gi durerea, doud rele, care, cAnd sunt simtite iminente, aceltremur al spiritului pilntor este numit teamd. Apoi, cAnd spirituliqi dobAndegte dorurile, oricAt de vdtdmitoare gi de degarte) penfruc5., din eroare, nu simte aceasta, este, fie invins de o delectaremorbid6, fie incins chiar de o bucurie van5. Din acestea, ca dinizxoare ale bolilor, nu ale abundenlei, ci ale lipsei, emandsa intreagarnizeie a naturii rationale.

XXV. - Pedepsele aplicate pdcatelor,

Natur'5., care nu a putut, totugi, sd-gi piard6, in relele sale,dorinta beatitudinii. Intradevdr, acestc rele sunt comune gioamenilor, qi ingerilor firegte pedepsili dc justilia lui Dumnezeupentru malitia lor. Omul are, ins6, gi o pedeapsi proprie, prin carea fost pedepsit chiar cu moartea trupului. CEci Dumnezeu ilarnenintase, dacd va pdcdtrri, cu supliciul mortii, ddruindu-l astfelcu liberul arbitm, incAt sd cArmuiascs totuqi Ia pri_runc5 qi sd seteamd de moarlel gi l-a agezat astfel in fericilLra paradisului ca gi inumbra vie{ii, de unde. pdzind justiliass, sd s<: inalle spre mai bune(Gen Il^ 17-15\.

47

4948 S. Aurelii Augustini Erchiridion

XXl{. - Peccati Adae poena i,n tota ipsius stirpe. ContraPelagianos.

Hinc post peccatum exsul effectus, stirpem quocluesuam, quam pec'cando in se tanquam in radice rritiaverat,poena mortis et damnationis obstrinxit: ut quidquid prolisex illo et simul damnata per quam peccaverat conjuge.per carnalem concupiscentiam, in qua inobedientiaepoena similis retributa est, nasceretur, traheret originalepeccatum, quo traheretur per errores doloresque diversosad illud extremum cum desertoribus angelis vitiatoribuset possessoribus et consortibus suis sine fine supplicium.Sic per unum hominem peccatum intrauit in mundum,et per peccatum mors; et ita in omnes homines pertransiit,in quo omnes peccaoerunt (Rom. Y, 12). Mudum quippeappellavit eo loco Apostolus universum genus humanum.

XXUI. - Hominis conditio post Adae peccatum. Hominisreformatio er sola Dei misericordia.

Ita ergo se res habebat: jacebat in malis, vel etiamvolvebatur, et de malis in mala praecipitabatur totiushuyani generis massa damnata; et adjuncta parti eorrmqui peccaverant angelorum, luebat impiae desertionisdignissimas poenas. Ad iram qrrippe Dei perrinet justam,

quidquid caeca et indomita concupiscentia faciuntlibenter mali, et quidquid manifestis opertisque poenispatiuntur inviti: non sane Creatoris desistentc bonitate et

malis angelis subrninistrare vitam vivac.:emque potentiam,quae subministratio si auferatur, interibunt; et homr'num,quamvis de propagine vitiata damnataque nascentium,formare semina et animare, ordinare membra, pertemporum aetates, per locorum spatia vegetare sensus,

alimenta donare. Melius enim judicavit de malis benefacere, guam mala nulla esse permittere. Et si quidem inmelius hominum reforrnationem nullam prorsus esse

voluisset, sicut irnpiomm nulla est angelomrn, nonne mer-ito

fieret, ut natura quae Deum deseruit, quae pracceptum

Sf. Aureliu Augustin, Ench.irid.ion

XXVI.^- Pedeapsit pdcatului lui Adam, asupra tntregii sale stirpe.I mpotriua pelagienilo r.

Devenit exilat de acolo, dup6 pdcatul, prin care pe-ntreagasa stirpe, pe care, p6cdtuind, o viciase in sine intocmai dinrdddcin5, a legat-o prin pedeapsa mo4ii qi a damnirii:ffi incAtorice vldstar s-ar nagte dintru el gi din impreuni cu el damnata.isolie, prin care a p6c5tuit, s5-qi atragi asupra, prin concupiscenlacarnalS, intru care s-a retribuitsT pedeapsa similard a inobedienlei,picatul originar, prin care s[ fie tArAt, prin erori gi dureri diverse,impreund cu ingerii cdztrli,'r.iciatorji qi posesorii, qi conso4ii lor,la acel extrem supliciu 9i f6rd de sfArgit. Aqa, printr-in singur oma intrat pdcatul tn lume, Si, prin pd.cat, moarteal Si ast/bl moarteaa trecut asupra tuturor oamenilor, cdci topi au pdcdtuit (Rom,,,y, 12). Lurne, insd, a numit, in acel loo, Apostolul intreg nearnulomenesc.38

LXVII. - Condiyia omului dupd pdcatul lui Adam. Reabilitareaomului, doar prin singurd misericordia lui Dumnezeu.

Aga stdteau, aqadar, lucrurile: zdcea in rele, sau chiar serostogolea qi era aruncatd din rele in rele massa damnatdse aintregului neam omenesc; gi, adiugatd p54ii acelor ingeri carepicdtuiserd, ispEgea binemeritatele pedepse ale impiei rilrwdnri.Jine, intr-adevdr, de dreapta mAnie a lui Dumnezeu oricesdvArqesc, din oarbd gi neinfrAnatd concupiscenfd, de bund voie,cei rii qi orice pltimesc, prin pedepse vddite gi tainice, nevoitoriis:neincetAnd intmtotul bundtatea Creatorului qi a fumiza ingerilorrdj viatS qi putere mereu vie, care furnizare, daci ar fi retras6, eiar pieri; gi oamenilor, degi n6sculi dintr-o vi15 viciatd qi damnatd,a Ie forma sAmAnla gi a-i insufleti, a le modela mddularele, a letnviora simfurile qi a le ddrui nutremAnt prin vArstelc timpurilorqi prin intinderile locurilor.el Cdci a judecat cd este mai bine afaoe bine din rele, decAt a nu ingS.duie2 niciunor rele sd existe. $i,dacd ar fi voit sd nu existe, intr-un cuv6nt, nici o refacere intrumai bine a oamenilor', dupH cum nu estg nici una a impiilorirrgeri, oare nu ar fi fost drept ca natura, r;are I-a pdrdsite3 peDumnezeu, care a cdlcat plecoptul" pe care ar.fi putut mai ugor

5150 S. Aurelii Augustini Enchiril.ion

' sui (ireatoris, qu<id t;ustodire facillimc posse{, sua maleutens potestate calcavit atque transgressa est, quae in se

sui Conditoris imaginem ab ejus lumine contumaciteraversa violavit, quae salubrem serwitutem ab ejus legibus

male Iibero abrupit arbitrio, universa in aeternumdesereretur ab eo, et pro suo merito poenam pcnderetsempiternam? Plane ita faoeret, si taltum justus, non etiam

miserirnrs esset, flramque irrdebitam misericordiam multoevidentius in indignomm potius ]iberatione monstraret.

XXUII. - 9. [Col. 0246) Dejectis desertoribus angeLis, caeteri inbeatitudine formati.

Angelis igitur aliquibus impia superbia deserentibusDeum, et in hujus aeris imam caliginem de superna coelesti

habitatione dejectis, residuus numerus angelclrum inaeterna cum Deo beatitudine et sanctitate permansit.Neque enim ex uno angelo lapso atque damnato caeteri

propagati sunt, ut eos sicut homines originale malumobnoxiae successionis vinculis obligaret, atque universostraheret ad debitas poena^s: sed eo qui diabolus fachrs est,

cum sociis impietatis elato, et ipsa cum eis elatione prostrato,

caeteri pia obedientia Domino cohaeserunt, accipientes

etiam, quod illi non habuerunt, certam scientianr, quaessent de sua sempiterna et rlunquam casura stabilitatesecun.

XXIX. - In Locum angelorum ejectorum succedit pars hominumreparata,

Placuit itaque universitatis creatori atque moderatoriDeo, ut cryoniam non tota multitudo angelorum Deumdeserendo perierat, ea quae perierat in perpetua perditionere,maneretl quae autem cum Deo illa deserente perstiterat,

de sua certissime cognita semper futura felicitate gauderet:

alia vero creatura rationalis quae in hominibus erat,quoniam peccatis atque suppliciis et originalibus et

propriis tota perierat, ex ejus parte reparata, quodangelicae societati nrina illa diabolica minucrat,

Sf. Aureliu Aueu.stin, Enchiri.dion

si-l pdzeascS, al Creatorului s5u, folosindu-gi r6u puterea sa, gi

s-a desfrAnat, care a violat in sine imaginea Ziditorului s5.u,

intorcAndu-se trufag de la lumina Lui, care a scuhrrat rdu, prinliherul arbitm, de la legile Lui, servitutea salubrS, n-ar fi fost pemerit ca intreagd sd fi fost pbrdsitd de El in etern gi sd-qi ispdgeascS,

pe merit, fedeapsa sempiternd? Poate cd ar fi ficut intocmai aqa,

dacd ar fi numai drept nu qi misericordios qi nu ar arita, maidegrabS, misericordia sa nedatorat[ intru eliberarea celornedemni.

XXUII. - f . ingerii dezertori fiind alungapi, ceitatpi sunt statornicilitn beatitudine.

PdrdsinduJ, aqadar, unii ingeri, printr-o impie superbie, peDumnezeu, gi alungagi din divinul l6cag ceresc, in cea mai adAnc.6

negurd a acestui vdzduhea, numdml care a mai rdmas al ingerilors-a statornicit, impreund cu Dumnezeu, in eternd beatitudine qisanctitate. Cdci ceilalli nu s-au inmullit dintr-un inger cdzut qi

damnat, ca s6-i lege gi pe ei, ca pe oameni, picatul originar; inlsnlurile vinei mogtenite, gi sd-i tArascd pe toli la pedepseleindatorate: ci, dup5 ce acela care a devenit diavol, rdzvrititimpreun[ cu soliies impietilii gi, dimpreund cu ei, prin insdqir5zlt5tireae6, nimicit, ceilalli, prin pioasd obedienl5, s-au atagatstrAns impreund lui Dumnezeu, primind incd gi ceea ce ei nuavuseserS, conqtiinla neindoielnicd, prin care sd fie siguri destabilitatca lol sempiternd qi niciodatd trebuind sd cadd.

XXIX. - in locul tngerilor alunga{i succedd partea retnnoitd aoamenilor,

$i a^stfel i-a plScut lui Dumnezeu, Creatoml qi impiciuitorulunivdrsului, ca, pentru cd nu toatd multitudinea tngerilor se

pierduse, pdrdsinduJ pe Dumnezeu, aceea, carc se pierduse, sirdmAni in perpetud perdilie, cealaltd, ins6, care, p[risind-o peprima, rdmisese statornicS, impreun6 cu Dumnezeu, sd se bucurepunrrea) prin cunoaqterea foante siguri de sinc, de fericirea viitoare'iar altd creaturd ragionalS, care era in oameni, fiindcd sc pierdusetoatd prin pdcate gi suplicii qi originare, gi ploplii, din parteareinnoitd a ei, sE completeze ceea ce a micqolat din societatea

53trn S. Aurelii Augustini Enchiridion

suppleretur. Hoc enim promissum est rcsurgentibus sanctis,

. quod err-u'rt aequales angelis Dei (l,uc. X,\, 36)' lta superna

Jerusalem mater nostra, t:ivitas Dei, nulla civium suorumnumerositate frarrdabitur; aut uberiore etiam copia fr-rrta^sse

regnabit. Neque enim numemm aut sanct(-rrtrm hominum,aut immundorum daemonum novimus, in quorum locumsuccedentes filii sanctae matris, quae sterilis apparebat interris, in ea pace de qua illi ceciderunt, sine ullo temporis

terrnino permanebunt. Sed illorum civium numems, sive

qui est, sive qui futums est, in contemplatione est ejus

artificis, qui vocat ea guae non sunt, tanquam ea quaesunt (Rom. ry 17), atque in mensura et numero et ponderecunc;ta disponit (Sap. XI,21).

XXX. - Non meritis, nec libero arbitrio reparari homines, sed

gratia.

Verum haoc pars generis humani, cui liberationemDeus regnumqlle promisit aetelnum, numquid meritisopemm suorum reparari potestT Absit. Quid enjm bonioperatur perditus, nisi quantum fuerit a perditioneliberatus? Numquid libero voluntatis arbitrio? Et hocabsit: nam libero atbitrio male utens ]tomo, et se perdiditet ipsum. lCol. O2a7) Situt enim qui se occidit, utiquevivendo se occidit, sed se occidendo non vivit, nec se

ipsum poterit resuscitare cum occiderit: ita cum liberopeccaretur arbitrio, victore petrgqlo amissum est liberrmarbitrium; A quo enim quis deuictus est, huic et Eeruus

addictus est (lI Petr. I1,19). Petri certe apostoli est istasententia: ![uae cum vera sit, qualis, quaeso? potest servi

addicti esse libertas, nisi quandq eum peccare deleptat?

Liberaliter enim sen'it, qui sui domini voh-rntatem lihenterfacit. Ac per hoc ad peccandum liber est, qui peccatiservus est. Unde ad juste faciendum liber non erit, nisi a

pecoato liberatus esse justitiae c()eperit servus. Ipsa est

vera libertas propter recti facti laetitiam, simul et piaservrtus propter praecepti obedientiam. Sed ad benefaciendum ista Iibertas urrde erit homini addicto et

Sf. Aureliu Augastin, Enchiridion

angelic5 acea cddere diabolicS. Cdci aceasta li s-a promis sfinlilorinviafr, cd vor fi egalii ingerilor lui Dumnezeu (Luco., XX, 36), Astfel,divina noastri maic5, Ierusalimul, cetatea lui Dumnezeu, nu vafi p[gubitd de nici o mullime a cetS]enilor s5i, saue7, poate, chiarva domni cu o abundenl5 gi mai rodnic5.. C[ci noi nu cunoagtemnumdrul, nici al oamenilor sfinti, nici al imunzilor demoni, inlocul cdrora se vor statornicies, succedenti, fdri nici un fel dehotar al timpului, in acea pace, din care ei au cizut, fiii sfinteimaicie', care ap[rea sterild pe pdmAnt. Dar numirul acelorcet61eni, fie care este, fie care va fi, este in contemplarea Creatoruluisdu, Carele cheamd cele ce nu sunt, intocmai ca qi cele ce sunt(Rom. lY.^17), 9i toate le orAnduiegte dupd m[surd gi numdr gigreutate (In1el. XI, 21).

XXX. - Nu prin merite, nici prin liberul arbitru sunt relnnoitioamenii, ci prin gra{ie.

Oare aceasti parte a neamului omenesc, c6reia Dumnezeui-a promis liberarea gi impdrSlia eternS, poate fi ea, intr-adevdr,reinnoiti prin meritele lucrdrilor sale? Doamne fereqte! CEci ce binepoate face cel pierdut, inafara faptului ci va fi fost liberat deperdigie? Oare prin liberul arbiru al voinlei? $i asta, Doamne feregte;cdci, folosindu-se rdu de liberul arbitru, omul s-a pierdut qi pe sine,gi pe acela (: liberul arbitru, n.tr.), Fiindc6, dupi cum cel care se

sinucide, numai trdind se sinucide, dar, sinucigAndu-se, nu tr6ieqte,gi nu va putea, de weme ce se va fi sinucis, sd se invie pe sineinsuqi, tot aga, de weme ce a p6cdtuit prin liberul arbitru, prinpdcatul invingitor a fost abandonat liberul arbitru, cdci: Cine decare a fost inuins, aceluia ti este ldsat rob (II Petru,ll, 19). Desiguaaceasta este sentinla apostolului Petru, gi, cum ea este adevdrati,care poate fi, te intreb, libertatea sclamlui inrobit, dac6 nu, c6ndse incAntd cd el p[cdtuiegte? C[ci slujegte ca un om liber cel careimplinegte bucuros voinla stdpdnului siu. Dar, prin aceasta, celcale este sclalrrl picatului este liber spre a pdcitui. De unde, nu vafi Iiber spre a proceda drept, decAt dac5, liberat de pdcat, va incepesd fie sclar,rrl dreptdlii. Insdgi adevirata libeltate este pentrubucuria faptei drepte, dupd cum qi pioasa sclavie, pentru obedienlaporuncii.loo Dar de unde ii va veni omului inrobit qi vAndut aceastd

5554 8. Aurelii Augustini Enchiri.dion

vendito, nisi redimat t:ujus illa vox est. Sl uos tr-iliusliberauerit, tunc uere liberi eritis (Joan. YlIl, 136)? Quodantequam fieri in homine incipiat. quomodo quisquamde Ubero arbitrio in.bono gloriatur ()perc" qui nondumest liber ad operandunt bene, nisi se verna superbiainflatus extollat? quam cohibet Apostolus dicens, ()ratia

salui facti estis per .fidem.

XXXI. - Fides et opera bona er Dei dono.

Et ne ipsam sibi saltem fidem sic arrogarent) ut nonintelligerent divinitus esse donatam, sicut idem apostolusalio loco dicit, se ut fidelis esset misericordiamconsecutum (l Cor. VII, 25); hic quoque adjunxit, atqueait, Et hoc non et uobis, sed Dei. donum estq non eroperi.bus, ne forte quis ert.ollatur. l)t ne putarenturfidelibus bona opera defutura, rursus adjccit: Ipsius enimsumus figmentum creati in Christo Jesu in operibus boni,s,

quoe praeparauit Deu.s, ut in illis o.mbulemus (Ephes.Il, B-10). Tlrno ergo cfficimur vele liberi, cum Deus nos

fingit. id est, fc-rrmat et cleat, non ut homines, quod jamfecit; sed ut boni horrrines simus, quod nunc gratia suafacit: ut simus in Christo Jesu nova creahlra (Calat. YI,15), secundum quod dictum est, Cor mundum crea inme, Deus (Psal. L, 12). Neque enim cor ejus, quantumpertinet ad naturam cordis hurnani, non iam creaveratDeus.

XXXII. - Bona uoluntas a Deo.

Item ne quisquam, etsi non de operibus, de ipsoglorietur lihero arbitrio voluntatis, tanquam ab ipsoincipiat meritum, cui tanquam debitum reddaturpraemium, hene ollcrandi ipsa libertas; audiat eumdemgratiae praeconem cliccntcm, Deus esl enim quioperatur i.n uobis et uelle et operari, pro bona uoluntate(Philipp. II. 13). Et nlio lctut: lgilur non uolentis, nequec.urrenl.is, secl rnisererttis e,st Dei (llom. IX, 16). Cum

Jrror:ul dubi,r. si h,-imo cjr,rs aetatis est trt ratione jam

Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion

libertate de a face bine, dacE nu il va rdscump6ra Cel a Ciruia cstenririfica voce: Dacd. lt'iul ud ua fi liberat pe uoi., atunci ueli fi cuodeudrat liberi (loan, \aIII, 36)? Fapt care, inainte sd inceapi a seimplini in om, in t-le chip c'ineva, care nu este liber spre a face bine,se va mAndri cu facerea binelui prin liberul arbitm, decAt dac[ se

va umfla de o vand superbie, pe care o infrAneazd Apostolul, zicAnd:De cdtre gratie suntepi saluapi prin credin{d (E/. II, B)?

XXXI. - Credin{a Si faptele bune, din darul lui Dumnezeu.

$i, ca nici mdcar sd nu-qi aroge lomqi credinla insdqi astfel,incAt sE nu in{eleag5 cE a fost diruitS prin voin{a divin5, dupdcum acelagi apostol spune? intr-alt loc, cE el, ca sd fie credincios, aprimit misericordia (I Cor. VII, 25); chiar a mai ad6ugat aici qi azis: ,$l aceasta nu de la uoi, ci este darul lui Dumnezeu; nu din.fapte, ca nu cumua sd se laude cineua. $i, pe de altd parte, ca sinu se creadd cd faptele bune le vor lipsi credinciogilor, adaug5:Cdci noi suntem pldsmuirea Lui insuSi, creali intru lisus Hrisiospentru fapte bune, pe care Dumnezeu le<t pregdtit dinainte ca sdumbldm tn ele (Eles.II, B, 10). Devenim, a,;adar, cu adevdrat liberi,atunci cAnd ne plbsmuiegte Dumnezeu, adicd,, ne formeazd gi necreeazd., nu ca oameni, ceea ce deja a f6cut, ci ca sE fim oamenibuni, ceea ce face acum gralia sa: ca sE fim intru Christos Iisusnoud creaturd (Calat. \{, 15), dupd ceea ce s-a spus: Inimd. curatd,zidegte tntru mine, Dumnbzeule (Ps. L, 12). $i nu fiindci Dumnezeunu ar fi creat deja inima lui (: a psalmistului, n. h.) intru cAt pnede firea inimii omeneqti.lol

LXXII. - Buna uoin,td, de la Dumnezeu.

IarSgi, <n sd nu se sumefeascd cinevq nu, incaltea, de fapte, ci nicrde insr4i libenrl arbitru al voinpilo2, ca gi cum de la sine insugi ar inrcpemeritul. cinia s5-i fie acordatS, precrrm o ilrdatoratl ranmpensa, tnsagiIibertatea de a face bine, ascr-rlteJ pe acelagi crairl-c al gragiei zrcSnd:Cdci Dumnezeu este Cel Ce hrcreozd tntru uoi qi ca sd toipi, Ei ca sdinfdptuipi" dupd a Lui bunduoinld.(F,lrp.II, 13). $i, in alt loc: ASodar,nu este niri a celui care uoieSte, ni.ci a celui care a.leargd, ci, a luil)umnezeu, Care iSi amtd miseritnrdia (Rom. IX, 16). Cum, inafarS. deorice indoialg dacd omul ajulge la acea etate, incAt sd se foloseas<i deja

5756 S. Aurelii Augustini Enchiridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion

de ragitrne, nu poate rrede, sperq iuhi. cletft daci. wrie;tc, nici nu poateajunge la ctmuna divrnei chem[ri a lui Dumnezeu, decAt dacd va fiale.rgat prin votr\6 (Filip. nI, M). in cc chip, agadar, nu este nici a cehico.re uoieqte, nici a celui at.re aleargd, ci., a lui. Dumnezeu Care iSiclratd, miserbordtn, dac| nu, pentru cA qi uoinlo insaqi, dupd cum s-a

scris, esfe pregdtitd de cdtre Dumnezeu (Prou. YIII, 35, sec. I-XX)?Dealtrruriteri, dacd de aceea s.a ns: Nu e,ste ni.ci a uoitorului. nici. aalergdtorului" ci a miserborclirxului Dumnezerri pcrrtm cd ar fi qi de launul, gi de la altul, aclicS, qi prin voinla onrului, gi pin mi^rntnrdia luiDumnezeu, incAt s5 irrlelegem spusa: ly'a este nici a celui. care uoieSte,

nid a celui c,<tre alnargS ci a lui Dumnezeu Care iSi clmtd. miserimrdit,dta, prerum $ar spune: Nu este mfic;ientE singuri vointa omului, dacdnu existi pe deasupra qi misericordia lui Dumnczeu: deci, nu estesuficientd nici srnguri misericordia lui Dumnezeu, dacd nu exista, inphrs, voinla omului: Ci p.i. aceasta, dac6 sa spus adevdrat: 1\y'a a omuluiuoilar, ci a miserironCiosului Dumnezeu este, pentru cd singurd voinlaomului nu plineqte aceasta, atunci de rc si nu se spun5 drept gi cnntrariul:Nu este a rnjsericordiosului Dumnezert, c) este a omului voitor, fiindcdsinguri misericordia lui Dumnezeu nu plincqte aceasta? Mai departe,dacd rrici un <reqtin nu va cuteza sd spun5: Nu este a misericordiosr:luiDrrmnezeu, ci este a omului voitor, ca sd nu se antrazicA foartc apriatctr Apostolut r[m6ne sd se inleleagd cd de aceea s-a spus drept: Nu este

o celui care uoin4te, nici a celui co.re o.learyd,, ci. ct lui Dumnezcu Carei.Si aratd miseicordia, intrucAt totr-rl fi apa4ine lui Dumnezeu, Care qipregdtege buna voin15 a omului, apt6ndo, gi, preghtitSlG, o ajutE. Cicibuna voin16 a omului preo:di multe daruri ale lui Dumnezeu, nu, ins5,pe toate: ci, printre acelea pe care nu Ie prec.edd ea insd5i, printe ele se

include chiar ea insagi. Cdci !i unq qi alta se citcsc in Sfintele Stripturi:gi: Misericordia Lui md ua tntdmpina pe mine (Ps. LWII,11); 9i:Mbericardin Lui md. 0d uffna pe mine (Ps. XXII,6). Pc nevoitor il prwine,e s5 voiascE pe.r,oitor il urrneaza, (a s5 nu voia-xi in zadar. CAci, de ce

ilnte,m sfdtuili sd ne rug[m pe-ntu duErnanii noqtn (Mat.\r,44), preompentru nevoitori si triiascd pios, dac6 nu trtmcdt Dumnezeu va filutrat intru ei gi sd vojasc6? $i, iararsl, de rc suntem inderrmaqi si oeremra sE primim (ld. Vll,7), dac6 nu intrucAt sd se facd ceea cE voim deczitre Acela de cdtre Care a fost fdcut qi sd voim? Ne rrg6m, aqadar,pentru dugmanii noqtri, ca sd-i intAmpine pe ei misericordia luil)umnezeu, preom ne intAmpind qi pe noi: ne n:g5,m, ins6, gi pentrunoi, t'a miserimrdia [-ui si rrc tumeze pe noi.

utatur, non possit credere, sperare, diligere, nisi velit,

lCol. 0248] nec pervenire ad palmam supernaevocationis Dei, nisi voluntate cucurrerit (Philipp' I[,14). Quomodo ergo non uolentis, neque currentis) sed

miserentis est Dei, nisi quia et ipsa uolunlas, sicutscriptum est, ct. Domino praepdratur (Prou. VIII, 35,

sec. LXX)? Alioquin si propterea dictum est, ly'on

uolentis, neque currentis, sed misere.ntis est Dei, quiaex utroque fit, id est, et voluntate hominis, et

misericordia Dei; ut sic dictum accipiamus, Nonuolentis, neque currentis, sed miserentis est Dei,tanquam diceretur, Non sufficit sola voluntas hominis,si non sit etiam misericordia Dei: non ergo sufficit et

sola misericordia Dei, si non sit etiam voluntas hominis:ac per hoc si recte dictum est, Non uolentis hominis,sed miserentis est Dei, q:uia id voluntas hominis solanon implet; cur non et e contrario recte dicitur, Nonmiserentis est Dei, sed volentis est hominis, quia idmisericordia Dei sola non implet? Porro si nullus dicere

christianus audebit, Non miserentis est Dei, sed volentisest hominis, ne Apostolo apertissime contradicat; restat

ut propterea recte dictum intelligatur, Non uolentis,neque currentis, sed. miserentis est Dei, -ttt totum Deo

detur, qui hominis voluntatem bonam et praeparatadjuvandam, et adjuvat praeparatam. Praecedit enimbona voluntas hominis multa Dei dona, sed non omnia:quae autem non praecedit ipsa, in eis est et ipsa. Nam

utrutnque legitur in sanctis eloquiis; et, Misericordiaejus praeueniet me (Psal. LWil, 11); et, Misericordiaejus subsequetur me (Psal. XXII,6). Nolentem praevenit,ut velit; volentem subsequitur, ne frustra velit. Cur enimadmonemur orare pro inimicis nostris (Manh y, 44),

utique nolentibus pie vivere, nisi ut Deus in illisoperetur et velle ? [temque curaccipiamus (ld. VIl,7), nisi ut aba quo factum est ut velirnus? Ornostris, ut miserio<.rldia Dei praeveniat eos, siculpraevenit et nos: olamus autem plo nobis, utmisericordia ejus subsecluatur nos.


XXXII. - 10. Homines nalos omnes irae filios eguisse reconciliatore

Chr*to. Ira Dei quid.

Tenebatur itaque justa damnatione gcnus humanum,et orrmes erant irae filii. De cnra ira scriptum cst: Quoniamomnes dies nostri defecerunl, et in ira tua defecimus; anninostri sicut draneo meditabuntur (Psal. LXXXfi,9). De

qua ira dicit etiam lob: Homo eni.m natus er muliere,breuis uitae et plenus irae (Job XIV, 1). De qua ila dicit et

Dominus Jesus: Qui credit in Fili.um, habet uitamaeternaml qui autem non credit in Filium, non habetuitam, sed ira Dei manet super eum (Joan. III,36): nonait, veniet; sed, manet. Cum hac quippe omnis homonascitur. Plopter quod dicit Apostolus: Fuimus enim et

nos natura Jilii irae, sir:ut et cnel,eri (Ephes II, 3). In hac

ira cum essent homines per originale peccatum, tantogravius et perniciosius, quanto majora vel plura insuperaddiderant, [Col. 0249] necessarius erat mediator, hoc est

reconciliator, qui hanc iram sacrificii singularis, cujus

umbrae omnia sacrificia Legis et Prophetarum, oblationeplacaret. Unde dicit Apostolus: Si enim cum inimiciessemlts) reconciliati sLlmus Deo per mortem Filii ejus,

mullo magis reconcilia\i nunc i.n sanguine ejus saluierimus ab ira per ipsum (Rom. V, 10, 9). Cum autem Deus

irasci dicitur, non ejus significatur perturbatio, qualis est

in anirno irascentis h,rminis; sed ex humanis motibustranslato vocabulo, vindicta eius, quae non nisi justa est.

irae nomen accepit. Quod crgo per mediatorernreconciliam-ur Deo, et accipimus Spiritum sanctrm, ut ex

rnimicis efficiamur {111t: Quotquot enim Spiritu Dei aguntur,

hi filii sunt Dei (ld. VIII, 1+): hacc est gratra Dei per Jesum

Chrisrum Dominum nostrum.

XXXV. - Chri.stus mediator inef/abili l/erbi incarnatione natus erMaria. Contra Apollinaristas.

De quo mediatorc longum est) ut quanta dignumest, tanta dicantur, quamvis ab hominc dici <Jigne non


XXXII. - 10. Oamenii, nd.sculi toli J'ii ai mdniei, au neuoie deChristos, Reconciliatorul, Md.nia lui Dumnezeu ce-i?

$i, astfel, neamul omenesc era finut sub dreaptd damnane,gi toli erau fiii mAniei.loa MAnie, despre care s-a scris: Ciici toatezilele noastre s-au tmpulinat Si tntru mdnia Ta ne-am stins; anii,noStri s-au socotit ca pdnza de pdianjen (Ps. LXXXfi,9). MAnie,despre care inci spune lov: Cdci omul ndscut din muiere areuia{d scurtd Si este plin de mdnie (Iou, XlY, 1). MAnie, desprecare zice qi Domnul Isu,s: Cine crede tn Fiul are oiald eternd,cine, tnsd, nu crede ln Fiul nu are uialdl9s, ci mdnia luiDumnezeu rdmdne asupra lui (Ioan, III, 36): nu zice va veni, ci,rdmdne. intr-adevdr, cu aceasta se naqte tot omul. De aceea ziceApostolul: Cdci am fost Si noi, din fire, fiii mdniei, precum gi,

ceilalpi (Efes. Il,3). Cum oamenii erau in aceastd mAnie prinpdcahrl originar, cu atAt mai grav qi mai pustiitor, cu cAt maimari gi mai multe i se addugaser6 pe deasupra, mai necesar eraMediatorul, adic5, Reconciliatorul, care, prin oblatiuneasacrificiului unuia singur, ale cdrui umbre-srffi toate sacrificiileLegii gi ale Profelilor, s[ impace acea mAnie. De unde, ziceApostolul: Cdci, dacd, pe c6.nd eram dufmo.n| ne-am tmpdcatcu Dumnezeu prin moartea Fiului Sdu, cu atdt mai mult acLtm,impdca[i prin sdngele Lui, uom fi izbduipi de mdnie prin ElInsuSi (Rom. V, 10. 9). CAnd se zice, insd, cd Dumnezeu se mAnie,nu se semnificd tulburarea Lui, precum este aceea din sufletulomului care se mAnie, ci, trecAnd vocabula din frimAnt6rileomenegti, rdzbunarea Lui, care nu este decAt justi, a primit numelede mAnie.107 Aqadar, fiindcd prin Mediator ne impScdm cuDumnezeu 9i primim Spiritul SfAnt, incAt din dugmani suntemfdcugi fii: Cdci cdli sunt mdnati de Spirilul lui Dumnezeu, acegtiasunt /'iii lui Dumnezeu (ld. YlI, 74): aceasta este grafia luiDumnezeu, prin Isus Christos, Domnul nostru.

XXXIY. - Christos, Mediatorul, ndscutul din Maria, printncar narea C uudntului inefab tld. i mpo triua apollinaris tilo r.

Mediator, despre Carele este lung sd se spund atAtea, cAte erJemn, oricAt nu pot fi demn spuse de cdtre om Cici cine s5. explice,

5958

60 S. Aurelii AuEustini Enchiri.d,ion

possint. Quis enim hoc solum congrrrentibus explicet verbis,

qrod Verbum caro.factum est, et httbitauiL in nobis (Joan.

l, 74), tt crederemus in Der Patris omnipotentis uni<;um

Filium natum de Spiritu sancto et Maria virgine? Itaqoippe Verbum caro factum est, a divinitate carne suscepta,

non in carnem divinitate mutata. Carnern porro hichominem debemus accipere, a pafte totum significantelocutione: sicut dictum est, Quoniam et operibus Legis

non justificabitur omnis caro (Rom. III, 20), id est omnis

homo. Nam nihil nahrrae humanae in illa susceptione fas

est dicere defuisse; sed naturae ab omni peuati nexu omnimodo liberae: non qualis de utroque sexu nascitur perconcupiscentiam carnis cum obligatione delicti, cujusreatus regenelatione diluitur; sed qualem de vilgine nasci

oportebat, quem fides matris, non libido conceperat: quo

si vel nascente corrumperetur ejus integritas, non jam illede virgine nasoeretur; eumque falso, quod absit, natumde vrrgine Maria tota confiteretur Ecclesia; quae imitansejus matrem quotidie parit membra ejus, et virgo est. Lege,

si placet, de virginitate sanctae Mariae meas litteras ad

illustrem virum. quem cum honore ac dilectione nominoVolusianum (Epist. 137).

XXXV. - Christus Deus simul et homo. Contra errorem qui Leporii,

et postea I\'/estorianorum fuit.Proinde Christus Jesus Dei Filius, est et Deus et homo.

Deus ante omnia saecula, homo in nostro saeculo. Deus,

quia Dei Verbum; Deus enim erat Verbum (Joan. I, 1.):

homo autem, quia in unitatem personae accessit Verbo

anirna rationalis et caro. [Col. 0250] Quocirca in quantumDeus est, ipse et Pater unum sunt (Joan. X, 30): in quanflrmautem homo est, Pater major est illo (ld. XIY,2B). Cumenim esset unicus Dei Filius, non gratia, sed natula, utcsset etiam plenus gratia, factus est et hominis filius:idemque ipse utrumque ex utroque unus Chrishrs. Quiacum in J'orma Dei esset, non rapinam arbitratus asf, quodnatura erat, id est, esse aequalis Deo. Etinaniuit autern

Sf. Aureliu Augustin, Ench.iidion

in cuvinte potrivite, {ie qi numai faptul c6.: Cuu(tntul S-a fdculcarne gi a locuit tntre noi (Ioan, l, 14), precum crcdern intru UniculFiu al lui Dumnezeu Tat5lui Atotputernicului, nS.sc.utul dintruSpiritul SfAnt gi dintru Maria vergura?r08 Astfel" intr-adevi,r, CuvAntulS-a fdcut carne, din carnea invdscut[ de cdtre divinitate, nu dindivinitatealoe preschimbatd in carne. Carnea, apoi, trebuie s-o

inlelegem, aici, omul1o, dupd locugiunea oare semrificd totul prinparte, dup6 cum s-a sptx: Pentru cd toatdllt carnea nu se ua justificaprin faptele Legii (Rom.,III, 20), adici, tot omul. Cici nimic nueste legiuit a zice cL i-a lipsitlt2 din firea umandr13, in mirificasuscepgiune; din firea absolut [iber'd, ins5, de abso]ut orico legdturia picatului: nu de care se naqte dintru arnAndoud scxele, princoncupiscenfa cdrnii, cu obligaliunea delictuluirl', a circi vind estegtearsd prin renaqtere, ci de care se cuvcnea a se naste din fecioardpe Carele1ls credinla maicii, nu libidoul, il concepuse: prin Carele,Fie gi n6scAndu-Se, dacd se compea integritatea Ei, El nu Se mainigtea din fecioar5; gi Biserica intreagS, care, irnitAnd-o pe maicaLui, naqte zilrric mddularele Lui, gi este vergin6, I-ar mdrturisi pe Elniscut, Doamne fereqte, in fals, din Fecioara Maria. Desprevirginitatea Sfintei Marii, citeqte, dac6 if face plicere, scrisoareamea citre ilustrul b5rbat, pe care cu onoare qi iubire il nurnesc,Yolusianus (Epist. 137).116

XXXV. - Christos, Dumnezeu Si, totodatd, ,si om. impotriua eroriicare a fost a lui Leporius gi, apot, Si a neslorienilor.

Prin urmare, Christos Isus, Fiul Iui Dumnezeu, este qiDumnezeu, gi om. Dumnezeu, inaintea tuturor sccolelor, om, insecolulllT nostru. Dumnezeu, fiindc6, CuvAntul lui Dumnezeu; ciciDumnezeu era Cuudntul (Ioan, I, 1): om, tns5., fiindcd, tn unitateape,rsoanei, i s-au118 addugat CuvAntr-rlui su{letr-rl rational gi carnea.lleDreptaceea, in cAt este Dumnezeu, El Insugi gi Tht5l sunt una (Ioon,X, 30): in cAt este, ins{ om, Tatdl este mai mare decAt El (Idem,XN,2B). Cum era, intradevlr, Unicul Fiu a] lui Dumnezeu, nu prin gragie,d prin natur[, intrucAt^era chiar gi plinul de gragie, Sa ficut gi Fiual omului: gi acclaqi El insuqi, am6ndoud dintru amendr:u5, ChristosUnrrl.120 F-iindc[, cum ero, tn forma Lui Dumneze.u, nu rdpi.re a socotila .fi, pentnt cd era natur'5, adicd, .fi.ire121 egaLd. lui Dumnezeu. Sa

6"t

S. Aurelii Augustini Enchiri.dion

se, accipbns fbrmam serui (Philipp. IT, 6 et 7), non amittensvel miluens formam Dei. Ac per hoc et rninor est factus, et

mansit aequalis, utrumque unus, sicut drctum est: sed aliudpropter Verbum, aUud propter hominem, propter Verbum

aequalis Patri, propter hominem minor. Unus Dei Filius,idemque homims filius; unus horninis filius, idemque DeiFfius: non duo filii Dei Deus et homo, sed unus Dei FiJius;

Deus sine initio, homo a certo initio, Dorninus noster Jesus

Christus.

XX)ffI. - 71. Cratia commendata in homine Christo ad dfunintemFilii Dei nullis meritis eDecto.

Hic omnino granditer et evidenter Dei gratiacommendatur. Quid enim natura humana in homineChristo memit, ut in unitatem personae unici Filii Deisingulariter esset assumpta? Quae bona voluntas, cujusboni propositi studium, quae bona opera praecessentnt,quibus mereretur iste homo una fieri persona c;um Deo?

Numquid antea fuit homo, et hoc ei singulare beneficiumpraestitum est, cum singulariter promereretur Deum ?

Nempe ex quo esse homo coepit, non aliud coepit esse

homo quam Dei l-ilius; et hoc unicus, et propter DeumVerbum, quod illo suscepto caro factum est, utique Deus:

ut quemadmodum est una persona quilibet homo, animascilicet rationalis et caro, ita sit Christus una persona,Verbum et homo. Unde naturae hurnanae tanta gloria,nullis praecedentitrus meritis sine dubitatione gratuita, nisiquia magna hic et sola Dei gratia fideliter et sobrieconsiderantibus evidenter ostcnditur, ut intelliganthomines per eamdem gratiam se iustificari a peccatis, perquam factum est ut homo Christus nullum habere posset

peccatum? Sic et ejus inatrem angelus salutavit, quandoei futumm annuntiavit hunc parfum: Aue, irrqit, gratiapLena. Et paulo post: Inuenisti, ait, gratiam apud Deum(Luc.I,28 et 30). Et haec quidem gratia plena, et invenisse

apud Deum Epatiam dicihrr, r-rt Domini sui, imo omniumDomini mater essct. De ipso autern Chlisto Joanrrcs

Sf. Aureliu Augustin, Enchtidion

desertat, tnsd, pe sine, ludnd Jbrma ,seruului (Filip. ll, 6, 7),nepirdsind sau micSorAnd forma lui Dumnezeu. Dar, prin aceasta,

S-a qi f6cut mai mic, a qi rdma^s egal, amAndoui, precum s-a spus,[,nul, dar una datoritd omului, alta datoriti CuvAntului: datoritdCuvAntului, egalul Tat6lui, datoriti omului, mai mic. tinul F-iul luiDumnezeu qi Acelaqi F'iul omului, Unul Fiul omului qi Acelaqi l-iullui Dumnezeu: nu doi Fii ai Iui Dumnezeu, Dumnezeu qi omul, ciUnul Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeul, fir[ de tnccput, ornul, de laur inceput cert, Domnul nostru Isus Christos.

XXXU. - 11. Cralia fmpdrtdsitd in omul Christns, ridicat Iademni.tatea Fiului lui Dumnezeu fdrd nici. un merit.

Aici, pe de-a-ntregul, gra{ia lui Dumnezeu este miref gi

invederat impirtSqitd. Cici ce a meritat firea omeneasci122, inomul Christos, ca si fie singular in5\ate123 intrr unitatea persoaneiunicului Fiu al lui Dumnezeu? Care bun[ voin1d, pasiunea ciruiscop bun, care fapte bune il precedaserS, prin care acest om si firneritat sd devin[ o unic6 persoani cu Dumnezeu? Fost-a El, oare,mai inainte, om gi garantatu-i-s-a Lui acest singular beneficiu,cAndl2a giar fi meritat singular dreptul de a deveni Dumnezeu?Desigur, din ce a inceput a fi om, nu alta a inceput a fi om decAtF-iul lui Dumnezeu; gi, prin aceasta, unic, qi, datoritiDurnnezeului-CuvAnt, Carele, susceptAndu-giJ, S-a fdcut carne;intrutotul Dumnezeu: intrucAt, dupi cum oricare om este osingr,rrd persoanS, suflet ragional, adic[, qi carne, astfel este Christoso singurd persoan5, CuvAnt qi om.125 De unde naturii umaneTfdrd nici un merit precedent, atAta glorie126, fArA inUoials grahrit[,decAt ci irrvederat se arat6 aici prudent gi fidel scrutetorilor mareagi singurd gralia Iui Dumnezeu, ca sd se ldmureasc[ oamenii cIsunt justificali de pdcate prin aceeagi gratie, prin care s-a ficutoa omul Christos sd nu poatd avea nici un pdcat? Astfel a salutat-ogi pe mama Lui ingeml, cAnd i-a anulat ei aceast6 viitoare nagtere:f)trcurd-te, i-a zis, cea pli.nd de gra[ie. $i, putin dupl,: Ai gdsit, azis, gralie la Duntnezeu (l,uca, I. 28, 30). Intr-adev6r, aceastaeste numit6 gi plin[ de gralre. gi cd a gdsrt gra]ie la Dumnezeu,pentlu cd urma sd fie maica Domnului s5u, tra chiar a Domnuluituturora Insd evanghelistul Ioan, dupd ce spusese despre Christos

6362


evangelista cum dixisset., Et l/erbum caro factum est, et

habitauit in nobLs; Et uidimus, inquit, gloriam ejus quasiunigeniti a Patre, plerutm gro.tiae et ueritatis. Quod ait,Verbum caro factum esL; hoc: est, plenum graliae: q:uodait, gloriam unigeniti a Patre; hoc est, pLenum ueritatis.

Verita^s qrippe ipsa, unigerritus Dei Filius, non gratia, sed

natura, gratia suscepit hominem tanta [Col. 0251] unitatepersonaeT ut idem ipse es.se,t etiam horninis filius.

XXXUI. - No,tiuilas Christi eo quod est de Spirilu sancto, gratiamdemonstrat,

Idem namque lesus Christus Filius Dei unigenitus,jd est unicus, Dominus noster) natus est de Spiritu sancto

et virgine Marr'a. Et utique Spiritus sanctus Dei donumest, qnod quidem et ipsum est aequale donanti: et ideoDeus est etiam Spiritus sanchts, Patre F)Iioque non minor.Ex hoc ergo quod de Spiritu sancto est secundumhominem nativitas Christi, quid aliud quam ipsa gratiademonstratur? Cum enim virgo quaesivisset ab angelo,

quomodo id fieret quod ei nuntiabat, quandoquidem illavirrm non cognosceret; respondit Algelus: Spiritus sanctus

' superleniet in te, et uirtus Altissimi obuntbrabit tibi; ideoque

' et quod nascetur er te sanctum, uocabitur I'ill,;.rs Dei (Luc.

I, 35). Et Joseph cum vellet eam dimittere, suspicratus

adulteram, quam sciebat non dc se gravidam, taleresponflrm ab angelo accepit: Noli tirnere accipere Mariamconjugem tuam; quod enim in ea notum est, de Spiritusancto est (Matth. t, 20): id est, quod tlr esse de alio virosuspicaris, de SpiritLr sancto est.

XXX}III. - 12. Christtts de Spiritu so.ncto non ut de patre natus,

sed de Maria ut de matre.

N'umquid tamen idett dich-rri surnus patrem hominisChristi esse Spiritum sanctum, ut Dcus Patel Verbumgenucrit, Spiritus sanctus hominem, ex qua utraquesubstantia (,.hlistus unus csset) et Dei Patris filiussecundum Verbunr, et Spiritus sancti filius setrundum


Insuqi: $i Cuudntul s-a fdcut carne Si o locuit tnlre noi; pi. amudzut, zice, gloria lui ca Si, a unuia n,ciscut di.n 'fatdl, plin degralie Si de adeudr. I'aptul c6. zrce: CuudntuL s-ct, fd.cut carne,aceasta este plin de grapie: faptul cd zice: glori,a unuia.nd,scutului,din Thtdl, aceasta este plin de adeud.r. intr.adevir, adevdrul insugi,F'iul unul ndscut al'fatilui, nu gralie, oi natur6,^prin gralie aindllat, la o aga unitate a persoanei, omul, tncAt lil [nsuEi, Unul gi

Acelagi, sd fie inci gi Fiu al omului.

XXXUI. - Nasterea lui Christos, prin faptul cd esle din SpiritulSfdnt, adeuereSte gra{ia.

CEci acelaqi Isus Christos unulnSscutul Fiu al lui Dumnezeu,adich121 , unicul, Domnul nostru, s-a ndscut din Spiritul SfAnt givergura Maria. Iar Spiritul SfAnt este intrutotul darul luiDumnezeu, pentru care motiv este qi El Insugi intrutotul egalDiruitorului; gi, astfel, chiar gi Spiritul Sf6nt este Dumnezeu, numai mic decAt Tatil gi Fiul. Ce altceva este demonstrat, aqadar,din faphrl cd nagterea lui Christos ca om este din Spiritul SfAnt,decAt insSgi gra{ia? }-iindc[, cAnd Vergrlra l-a intrebat pe inger ince chip s-ar putea intAmpla ceea oe o anuntase, deweme ce oa nucunoscuse b6rbat, a rispuns ingerul: Spiritul Sfdnt se ua pogortpeste tine Si uirtutea Celui Preatnalt te ua umbri: gi de aceeasldntul care se ua naqte din tine Fiul lui Dumnezeu se ua nurni(l,uca. I, 35). $i losif, pe cAnd, binuind-o adulterd, voia sd oalunge pe ea, pe care o gtia nu de Ia el gravid6, un astfel derdspuns a primtt de la inger: Nu te leme a o lua pe Maria soliata, cdci ceed ce s-a zdmislil intr-Insa este de la Spi.ritul Sfd.nt(Mat. I,20): adic[, ceea ce tu binuiai a fi de la a]t bdrbat, de laSpiritul SfAnt este.

XXX}{II. - 12. Christos, ndscut din Spiritul Sfdnt nu ca din tatd,,ci din Maria ca din mamd,

Putem, ()are, pentru aceasta, sd spunem, totugi, cd SBiritulSfAnt cstc tatdl omului Christos, intruoAt l)umnezeu Tatdl va fin[scut CuvAntul, Spiritul SfAnt, omul, djntru r;are amAndou5substanlelel2s ar fi Chnstos L-nul, gi Fiul Iui Dumnezcujlatil, dupd(,-r;vAnt, qi F'iul Spiritului SfAnt, dupd om, fiindr:6 Spiritul SfAnt


horninem; quod eum Sprntus sanc,tus tanquam pater e1us

de matre virgne genuisset? Quis hoc dicere audebit? Necopus est ostendere disputando quanta alia sequanturabsurda, cum hoc ipsum jam ita sit absurdum, ut nullaefideles aures id valeant sustinerc. Proinde, sicut confitemur,Dominus noster Jesus Christus, qui de Deo Deus, homoautem natus est de Spiritu sancto et virgine Maria, utraquesubstantia, divina scilicet atque humana, F-ilius est unicusDei Patris omnipotentis, de quo procedit Spiritus sanctus.

Quomo'do ergo dicimus Clhristum natum de Spiritu sancto,si non eum genuit Spiritus sanotus? An quia fecit eum?

Quoniam Dominus noster Jesus Christus in quanhrm Deusest, omnia per ipsum facta sunt (Joan. I,3): in quantumautem homo est, et ipse fachrs est, sicut Apostolus dicit:Factus est er semine Dauid secundum carnem (Rom. I,3). Sed cum illam creaturam quam Virgo concepit etpeperit, quamvis ad solam personam Filii pertinentem,tota Trinitas feqerit; neque enim separabilia sunt operaTrinitatis; cur in ea facienda solus Spiritus sanctus

. nominahrs est? An et qualdo unus trium in aliquo operenornrlatur, unrversa operari Trinitas intelligitur? Ita veroest, et exemplis doceri potest. Sed non est in hoc diutiusimmorandum. Illud enim movet lCol. 0252) quomododictum sit, Natus de SpiritLr sancto, cum filius nullo modosit Spiritus sancti. Neque enim quia rnundum istr-Lm fecitDeus, dici eum fas est Dei filium, aut eum natum de Deo;sed factum, vel creahrm, vel cr:nditum, vel institutum abillo, vel si quid hujusmodi recte possumus dicere. Hic ergo,cum con{iteamur natum de Spiritu sancto et virgine Maria,quomodo non sit filius Spiritus sancti, et sit filius virginisMariae, cum et de illo et de illa sit natus, explicare difficileest. Procul dubio rpippc non sic de illo ut de patre, sicautem de illa ut de mah"e nah-rs est.

XXXX. - Non quidquid er aliquo nascitur, ejus filius dicendus.

Non igitur concedendum est quidquid de aliqua renascitur, r:ontinuo ejusdenr rei fi]ium nuncupantJum. Llt

Sf. Aureliu Aupustin, Enchiridion

l-ar fi nilscut pe lil ca gi tatd al Lui, din maica {er,iotu'[? Cine vaindrdzni si spund una ca asta? Ni<,i nu este necesirr a ar.5ta,rJisputAnd, <;Ate alte absurditdtr urrneazS, cAnrJ insuqi acest fapteste fapt este incalte atAt de absurd, incrAt urechile credincioasc nusunt niciunele in stare aJ suporta. Apoi, precum nrirturisirn,l)omnul Iisus Christos, care-i Dumnezeu tlin Dumnezeu, om. ins5,s-a niscut din Spiritul SfAnt qi Fecioara N'lalia, dintru amArrdouisubstan{ele, divin5, adic6, gi uman5, este F-iul unic al lui Dumnezeu'latdl Atotputernicul, din care purcede Spiritul S{'Ant.r2e in ce chipzicem, agadar, Christos n6scutul din Spiritul SfAnt, dacd nu SpiritulSfAnt L-a ndscut pe El? Oare fiindcd L-a f5cut pe [il?130 Pentru cdDomnul nostru Isus Christos, intru cAt este Durnnezeu, Loate pinEl insuSi. s-au fdcut (loan, I,3): intru cAt. insd, este orn, a fost fdcutgi El Insugi, precum spune Apostolul: A Jbst Jd.cutlrt din sd.mdn{alui Dauid dupd carne (Rom. 1,3). Dar, cum pe acea creahrrd, pecare Fecioara a conceput-o qi a ndscut-o, oricAt aparlindtoare desingurd persoana Fiului, intreaga Trinitatel32 a fdcut-o, cdci nusunt separahile lucrlrile TrinitStii, de ce, oare, in facerea acesteia,a fost nurnit singur Spiritul SfAnt? Oarc, qi cAnd in vreo lrrcrareanume este numit unul din trei, se inlelege a fi lucrat intreagd'l'rinitatea? Aga este, intr-adevdr, gi poate fi ardtat prin exemple.l)ar nu trebuie zSbovit indelung in aceasta. Cdci ne fl[mAntd numaiin oe chip s-a spus Niscutul din Spiritul SfAnt, cAnd nu este innici un chip fiul Spiritului SfAnt. Cdci nu este ing6duit, nici chiarfiindci Dumnezeu l-a ficut, si fie numit universul acesta fiul luiI)umnozcu, ori ci el +a nlscut din Durmezeu, ci, fdcut" sau creat,sau zidit, sau c,rAnduit de citre Acela, sau oricc altceva putemspune drept in fclul aocsta.133 Aici, agadar, curn Il. rnftturisim n5^scut

din Spiritul SfAnt gi Feciciara Maria, esto dificil dc explicat in cer;hip nu este fiul Spiritului SfAnt gi este fiul F'ecioarei Maria, cAndS-a ndscut qi din El, gi din Ea. Este, totuqi, fdr[ nici o urm5 deindoial5, invcderat cd nu aqa din [il, r;a din tatd, insi aga S-andscut din Ea. ca din rnamd.

XXXIX. ^ lYu tot ce se naqle dirL al,tul t,rebuie nu.mit f i,ul .situ,

Nu hebtrie, agadar; conces r:d orice se na?te din alt lrrr:r'u trebuicrrunrit nnmaidccAt fiul acelrriaqi lrrcrrr Cici, ca si omjt cd intr-un

6766


enim omittam aliter de h,rmine nasci filium, aliter capillum,pediculum, Iumbricum, quorum nihil est filius: ut ergo

haec omittam, cponiam tantae rei deformiter cx)mparanhrricerte qui nascunhr ex alpra et Spiritu sancto) non aquacfilios eos rite dixerit quispiam: sed plane dicuntur filii DeiPatris et matris Ecclesiae, Sic ergo de Spiritu sancto natusest filius Dei Patris, non Spiritus sancti" Nam et illud quodde capillo et de caeteris diximus, ad hoc tantum valet, utadmoneamur non omne quod de aliquo nascitur; etiamfilium ejus de quo nascitur posse dici Sicut non omnesqui dicuntur alicujus filii, consequens est ut de illo etiamnati esse dicanhrr; sicut sunt qui adoptantur. Dicuntur'etiam filii gehennae, non ex illa nati, sed in illam praeparati,sicut filii regni qui praeparanhrr in regnum.

XL. - Modus quo nahs est Christus de Spiritu sancto, insinuatgratiam unionis hypostaticae.

Cum itaque de aliquo nascatur aliquid etiam noneo modo ut sit filius, nec rursus omnii qui dicitur filius,de illo sit natus cujus dicitur filius; profecto modus iste

quo natus est Christus de Spiritu sancto non sicut filius,et de Maria ti.So" sicut filius, insinuat nobis grariam Dei,

qua homo nullis praecedentibus meritis, in ipso exordionahrrae suae guo esse coepit, Verbo Deo copularehrr intantam personae urritatem, ut idem ipse csset filius Deiqui filius hominis, et filius hominis qui filius Dei: ac sic innaturae humanae susceptione fieict quodam modo ipsa

gratia illi homini naturalis, quae nullurn peccatum posset

admittere. Quae gratia pr()pterea per Spiritum sanctum

. fuerat significanda, guia ipse propric sic est Dcus, ut' dicatur etiam Dei donum (Act. Y|Il,20). Unde sufficienter

loqui (si tamen id fieri potest), valde prolixae disputationisest.

XLI. - 13. Christus sine pe.ccato, sed peccalum lachs.

Nulla igitrrr voluptate rrarnalis conr:upisc entiaeseminatus sive cont,eptus, et iclc,r nulllrm pccoatunl

Sf. Aureliu Augtstin, Eichiridion

f'el se naqte fiul din om, intr-alt fel, pdrul, pidurhele, vierrnele, nimicdin acestea nefiind fiu:13' agadar, ca sd omit acestea, fiindc6 suntnedemn comparate ou un fapt atAt de minunat: cu siguranld cE, pecei ce +au n5^scut din apd gi Spiritul SfAnt, nu dupd datind li va finurnit neqtine fiii apei, dar sunt numiti pe drept fiii lui Dumnezeu'fat5l 9i ai Maicii Biserioi. Aga, deci, din SpiritLrl SfAnt S-a ndscutF'iul lui Dumnezeu Thtil, nu al Spiritului SfAnt. Cnci gi tieea ce amspus despre p5r qi celelahe este-ndestul de-n vigoare in privinla aceasta,

incAt suntem l[mudf c6 nu tot c€ se nagte din altceva poate fi numitchiar fiuI celui din care se na6te. Dupi cum nu este logic sd se spr-rnd

(i5 togi, care sr.rrt numigi fiii crriva, sunt neapirat n5sculi din acela,

precum sult cei care srmt adoptap.ls Iardgi, sunt numigi fiii gheenei,nu n6scr.rlii din ea, ci pregitigii pentru ea) precurn) fiii impdriliei,cei care sunt pregitili pentru impdr69ie.136

XL. - Modul in care s-o, ndscut Christos din Spiritul Sfdntinsinueozd gralie uniunii ipostot ice.

$i, astfel, cum din ceva se p.rate naqte altceva, nu neapdrat lnai:el chip, incAt si fie fiu, gi cum nici nu tot ce este numit fiu, larAndul sdu. s-a ndscut din acela al cirui fiu i se zice, de bun6seami, modul acesta in care s-a ndscut Isus Christos din SpiritulSfAnt, nu ca fiu, gi din Fecioara Maria, ca fiu, ne insinueazi noudgragia lui Dumnezeuls', prin care omul, fdrd nici un merit precedent,a fost, in insdqi urzeala nahrrii sale, prin care a inceput s5. existe138,

atAt de strens unit cu CuvAntul-Dumnezeu, intr-o aqa de mirificdunitate a persoanei, incAt Acelagi, Iil insugi, s5 fie Fiul luiDunurezeu'13e gi, aga, in susceptiunea firii umane) i-a devenit Aceluiom fireasc51ao, intr-un anume chip, insigi grafia. care nu a pututingddui nici un pdcat. Grafie, care de aceea a trebuit semnificat[prin Spiritul SfAnt, fiindcd EI Insuqi este Dumnezeu i.ntr-un astfel

de mod propriu, incAt mai este numit gi darul lui Dumnezeulal([bpte, VIII, 20). Despre care, a vorbi indeajuns (daci totugi aceasta

poate sd se tntAmple), gine de o dezbatere foarte-prolixd.

XLI. - '13. Christos, .fdrd de pd.cat, dar fdcut pdcat.

Zramislitl'2 sau cr(lnceput, agadar, fdrd nici o voluptate ac,rncupiscenlei <:arnale ;;i" de aceea. neatr[gAnd, ,rriginar, cu sine

70 S. Aurelii Augustini Enchiidion

originaliter trahens; Dei quoque gratia Verbo Patrisunigenito, non gratia Filio, sed natura) [Col. 0253] inunitate personae modo mirabili et ineffabili adjunctusatque concretus, et ideo nullum peccatum et ipsecommittensl tamen propter similitudinem carnis peccatii. qr. venerat (Rom., Ylll,3), dictus ast et ipse peccatum,sacrificandus ad diluenda peccata. In vetere quippe legepeccata vocabantur sacrificia pro peccatis (Osee IV, B):

guod vere iste factus est cujus umbrae erant illa. HincApostolus cum dixisset, Obsecramus pro Christoreconciliari Deo,' ct>ntinuo subjunxit atque ait: Eum quinon nouerat peccatum, pro nobis peccatum fecit, ut nossimus justitia Dei in ipso (II Con Y,20,27). Non ait, utin quibusdam mendosis codicibus legitur, Is qui nonnoverat peccatum, pro nobis peccatum fecit; tanquampro nobis Christus ipse peccaverit: sed ai:t, Eum qui nonnouerat peccatum, id est Christurnj pro nobis peccatum

fecit Dets, cui reconciliandi sumus, hoc est, sacrificiumpro peccatis, per quod reconciliari valeremus. Ipse ergopeccatum, ut nos justitia; nec nostra, sed Dei; nec innobis, sed in ipso: sicut ipse peccatum, non suum, sed

nostrum; nec in se, sed in nobis constituhrm, similitudinecarnis peccati, in qua crucifixus est, demonstravit: utquoniam peccatum ei non inerat, ita quodam modopeccato moreretur, dum moritur carni. in qua eratsimilitudo peccati; et cum secundrrm vetustatem peccatinunquam rpse \,lxrsset, nostram ex morte veterlT c[ua rnpeccato morlui fueramus, reviviscentem r.dtam novam suaresurrectrone srgnaret.

XLII. - Baptismus datur, ut moriamur, el reuiuiscamus.

Ipsum est quod in nobis celebratur, magnumBaptismatis sacramentum, ut quicumque ad istampertrnent gratram, monantur poccato, slcut rpse peccatomortuus dicitur, quia morh-rus est (rarnil hoc est, peccatisimilitudini: et rzivant a lavacro renascendo, sicut ipse a

sepulcro resurgendo, qtramlibct corporis aetatern gelant.

Sf. Aureliu AuEustin, Enchiri"dion 71

rrici un p6cat; gi, chiar prin grapa lui I)umnezeu, strAns legat qi

rnritl{3, intr-un chipll'mirabil qi inefabil, in unitatea persoanei,(luvAntului frnuia niscut al Tatiltri, nu prjn gralie F-iului, ci prinrraturd, qi, de aceea, necomitAnd El insuqi nici un pdcat; totugi,tlin cauza similitudinii picatului cdrnii intru care a venit (Rom.VIll, 3), a gi fost numrt El insugi picat, de sacrificat spre cur'61irea

lldratelor. In legea veche erau, intr.adevdr. numite pS"cate sacrific;iile

l)entru pdcate (Oseo, lV, B), ceea ce cu ader,Srat a fost ficut El, alet;irrui umbre erau acelea (: sacrificiile pentru pdcate, n. tr.). Deaioi, Apostolul, dupi ce spusese: Rugdmu-ud fierbinte, pentruChristos, tmpdca,ti-od cu Dumnezea; a subliniat, in continuare, gia zis: Cd.ci pe El, care n-a cunoscuL pd.catul, I-a fdcut pentru noipdaat, ca sd fim, tntru El, justigia lui Dumnezeu (II Cor. Y,20,27).Nu a zis, cum se poate citi in nigte codice mincinoase: ,,Acesta,oare nu cunogtea pdcatul, a fdcut pentru noi pdcat"; ca gi cumChristos ar fi pdcdtuit Insuqi pentru noi, ci a zis, Pe El, care nur:unoptea pdcatul, adicd, pe Christos, La fdcut pdcat pentru noil)umnezeu, c;u Carele trebuie sd ne impdcEm, gi aceasta inseamnisacrificiul pentru pdcate, prin care suntem in putere s5. neimpdc6m.las El insuqi este, aqadar, pdcat, dupd cum noi suntem

lustigia, nu a noastrS, ci a lui Dumnezeu; nu intrr noi, ci intru ElInsugi: precum EI Insugi, pdcat, nu al Siu, ci al nostru; nu intruSine, ci constituit intru noi, a demonstrat prin similitudineapdcatului cernii, intrrr c.are a fost crucificat: incAt, fiindc5 pdcahrlnu se afla intru Sine, a murit oarecurl pdcafului, a^sdel, cAt a muritcdrnii intru care era similitudine a pdcah-rlui; qi, cum nu triise Elir,sugi niciodatd dupd vechimea pS.catului, prin invierea Sa apecetluitl'6 noua noastri viafd, reinviatl din moartea veche, prinoare eraln morfi intru p6cat.

XLII. - Botezul este dat ca sd. murim Si sd renastem.

$i acesta este fimuqi marele sacrament (: taind, n.tr.) aJ Botezului,(:are se celebreazd firhu noi, ca oricine .ju1ge"' la aceastd gralie simoard pdcatului, precum se spune cd El Insugi a murit pdcatului,liindci a rnurit cbmii, adlc5, similitudinii pdcatr-rlui: gi sE tr5.iasc5,1

orirp e,tate a nupului ar purta, rend^scAnd Ia vra15 din cristelnifi (sau:

apa purificatoare, n.tr.), precum El trsuqi reinviind din morm6rt.lrg

72 S. Aurelii Augustini Enchiidion _ff._@ly4ygy_tLEnchiridion 73

XLlIl. - intru Botez, to!i. mor pd.ca,tul.ui., .Si. cr:i mici., Si. cei mai tnetate.,

Cd.r:i, de la rni<;utul nou-ndscut pAnA la decr-epitul bitrAn,dtrpb c:um niciunul nu trebuie oprit de Ia Botez, tot a^stfel nll esteniciunul care sd nu moard, intru Botez, phcatultri: dar miculii,numai oelui originar, vArstnicii ?nsd, rnor chiar si tufirror acel,rrpr[cate, pe cale) triind r5ul{e. le-au addugat la acela pe care l-auatr.as asupra lor, n[scAndu-se.

XLN. - l-@ura drdpoors, prin care. numdrul se ia pentru numd.r.

De at;eea sc spune, insd, c5, in general, r.hiar gi ac,egtia dinurmd mor ei ingigi picatr-rlui, c6nd, tird indoiald, rnor nu unuia, cinrultora qi tuturor pScatelor, oricarc le ficuser5, de-acum, proprii,fie cu cugetul, fie cu vorha, fie cu fapta, tocmai fiiredcl numdrulplural se obr'gnuiegte a fi semnificat prin nurndrul singular, dupE<;um zice celebr-ul po"t' ,,ii urnplu pAnteccle ,:;r.r soldal inarmat"(Verg. Aen. Il, 20). cu toate cd fdcuri aceasta cu mai mu$ soldali.

$i in Scriptnrile noasfe se poate citi: Roagd+e, ctsadar, h Domnul"ca sd depdrteze de la noi, Earpele" (Nunt. XXI, 7, sec. IJX); nu azis Eerpii, ca sd-i numeascS, aici, pe aceia pe care ii indura poporul;qi nenumSrate altele de acest fel. Curn, incalte, in acel p5cat <lriginareste inleles unul prin num5rul plural, cAnd zicem cE pruncii suntbcfieza,tt pentru ir:rtarea p6catelor, gi nu ziccnr pentru iertareapdcatului;1;o accea este,. tJin contra, Iocutiunr:a prin car,e numdrulsingular este ser;rrrificat prin plural. Precum s-a spus) in Evanghelie,<lcspre Irr:d rnort: Cdci au murit cei. ce cefuLau sd ia uialapruncului. (Mat. 11,20): nu s-a spus a mtrrit. $i ln Exod: $r'-oufd.cul., zit:c, lor durnnezei de aur, cAnd igi fir;uri doar, un singprvi1el, despre care au zis: Ace6t,io sunt, Israele, zeii tdi, care te-auscos clin laro Egiptuhti (.Ie.s. XXXII. 31" 4); 9i aic,i prrnAnd pluralulpentru singular.

XLV. - in tntdiul pdcrtt al oruilu,i. nur.i muLLe .lbturi de pdcate,

'lirtuqi. chiargi irr acel unir: pitut" r:are Juinhrun singrrr tlm a

l.riitt'rrrs ?r itrnrr' li tr rrcr:rtt Ia toti oarnerii (llt,m. V, 12). pentru carc

XLIII. - In Baptismo ornnes Peccato mori, et paruulos' et

majores.

A parrulo enim recens nato usque ad decrepitum

senem, sicui nullus est prohibendus a Baptismo' ita nullu.s

est qri non peccato moriatur in Baptismo:..sed parurli

tantum ongrnali, majores autem etiam iis omnibus

moriultur peccabs, quaecumque male vivendo addidemnt

ad illud quod nascendo traxerunt'

XLN. - Figura, drdpt:ors, qua numerus accipitur Pro numero'

Sed ideo etiam ipsi peccato mori plerumque dircurrtur'

crrm procul dubio nori uni, sed multis peccatis omnibusque

i':i:lT"#il':1ilil'#]alis numerus significari solet: sicut

ait ille, nUterumque arrnato milite complent' (I"4.Aeneid'lib.2, 2O);quamvis hoc multis militibus fecerint' Et in nostris

Litteris l"d*r, (ha er6o ad Dominum, ut auferatlCol' 0254]

a nobis ierp,ent"*\l'1"^ XXI, 7, sec' LXX); non ait

serpentes, quos patiebatur populus, ut hoc diceret: et

inlumerabilia talia. Cum u"'o "t

illud originale umrm plurali

numero significatur, quando dicimus in peccatorum

remissioneri baptizari parvrrlos, nec dicimus in rcmissionem

peccati; illa esi " co't'a'io locutio, qua per-pluralem

sigrrificatur numerus singularis Sicut il Evangelio Herode

m'ortuo dictum est, Mirtui sunt enim qui quaerebant

animam pueri (Matth' II, 20): non dichrm est' morhrus est'

Et in Exodo, Fecerunt, itq'it, sibi deos aureos; cum umun

vitulum fecerint, de quo dixerunt, Hi sunt dii tui Israel'

qui edurerunt te de tirra Aegrpti (Erod' XXXII' 31' 4): et

hic pluralem ponentes pro singulan'

XLV. - In pimo hominis peccato pLures peccati species'

Quamvis et in illo peccato uno' quod per unum

hominem intravit in mundum, et in omnes homines


perlransiit (llom. \, 12). proptcr cluod etianr parvulitraptizaltur, possint intolligi plut'a petcata, si urtum ipsumin sua quasi memhra singula diviilatur'. Nam r:t sr-rpertiia

estillic" quia hr'rnr,r in sua p,,tius (jssc. quam in l)ei pote.statc

dilexit; et sar:,r'ilcgiunt, quia Dert non t:rerdidit; cthomicidium, clria se prao.'ipitavit in rntrrtcml et fotnicatiospiritualis, quia integritas rnentis humanae serpentinasuasione corrupta est; et firrtum, quia cibus prohibitususurpatus est: et avaritia, quia plus quam illi suf{icctedehuit appetivit: et si quicl nliud in hoc uno admissodiligenti t;onsitlcrationc irrveniri potest.

XLVI. - Peccct.tis parentum non tarttum primontm ctblignri J'ilio.s,probahile est.

P;rrerrturn qu()que pecratis pamrlos ttl-,ligari. nonsolum primorurrr horrrinutn, sed ctiarn suorurn, dc <4ribus

ipsi natj sunt, non irr4,roba[,,iliter dititrrr. IlJa quippe divinaserrterrtia, Reddam peccakr patrum in fiLios (Deut. Y,9't;tenet eos utique antcquarn pcr regcncrationem ad'Iestamenturn Novum incipiant portinele. Quocl'lestamenturn prophetab.rtur, (xrln c,licerr,rtur per Ezeclo'ilcm

non aLrepturos filios pecurta patmrn su()n[r, nec trlterirrs

futuram in Isracl parabolam lllan": Patn:s ntand.ucaneruntuuam acerbem, et clentes .filiorum obsl,upuerunt (Dzech.

XYIII, l-20). lcleo enirn quisrluc leriascirur. rrt soh-atrLr itteo quidquid pecr:ati r)st cunr quo rtasciftrr. Narn ptt;r'ataguac male agendo postea committuntur. possunt etpoenitcndo sanari, sicut eliarn pcst Baptisrnurn fierividenrus. Ac Jrer hoc rton est insdtuta regenerirtio, rilsi quiavitiosa est generatio; usque adeo ut eliarn do legitimrtmatrimonio pr( )creatus tlical, I rt ini q uitrt.tihte co rlce [)l,LL,s

sum, et in peu:al,is mctter rtea nrc irt rLLeru aluit (PsoL. L,7). Neque lric dixit, [n iniquitate, vcl pe<r:ato, cum et hot;

recte dici posset: sed irriquitatcs r:t peccata dicore nraluit.

Quia et in illo urro" t1u,rd 'irr orrrnes hr-,nrincs pertrtrrrsiil,.atque tarn magnurn cst, ut e() nrutarelur iCol. 0255 t:t

Sf. Aureliu Augtstin, Enchiridion

sunt botezali pAni gi pruncii. pot fi inlelese nrai multe pdcate,dacd acela unu ar fi imp6rfit el insugi in ficcarc din pirtile saleseparatelsl. Cdci gi superbie este in el, liind<-5 omul a indrdgit sd fiernai vArtos intru propria-i ptttestate, decAt intr-a lui Dumnezeu; gisacrilegiu, fiindcn nu i-a dat c;!'ezarel12 lui Dumnczeu; gi omucidere,fiirrdi:5 s-a prdvilit pe sine in rnoarte; gi fornicagie spir.ituali, fiindcdintegritatea mintii omenegti a fost cttrr.ptd, prirr gerpeascd seducgielinguqitoare; gi furt, fiindcd a fost folosit fructul oprit; ,si avarilie,fiirrdci a rAwrit mai mult decAt se cuvenea s5-i fie aceluia de ajuns;qi orioare alt p6cat poate fi, la o cercetare atent5, girsit in acestaunul recunoscut.

XLVI. - ti posibi.l c(t fiii sunt rd.spunzdtori dc, pitcttr:!,: pdrinlilor,Si nu cloar.ct,le pdrinlilor.

$i, nu se spune chiar improbabil c5. pruncii suntrdspunzdtorils3 de pdcatele pirinlilor, nu numai ale celor. dintAioameni, ci pAnd gi de ale alor lor, din care ei inqigi s-au n5scut.Cdci, intr-adevdr', acea sentinld divin6: Voi rdzbuna pdco.telepdrin{il.or tn .fii (Deut. V, 9), ii cuprinde pe aceia dinainte dea fi inceput s6 aparlind prin renaqtere de Noul Testamcnt.'['estament, care era profetizat, cAnd se zice prin F.zechll cI fiiinu vor mai primi pdcatele pdrinlilo.r qi nici nu va fi mai mult,irr Israel, acea parabolb: Pdrintii. au md.ncat aguridd Si copiilorLi s-au strepezit dinpii (Ezech. XVllI, 1, 20). Fiindcd de aceearenagte fiecare, ca si se dezlcge in el orice aparline pdcatului(;u oare s-a n6scut. Cici pdcatele, care sunt comise, ficAnd riudupd ac;cea, pot fi vindecate qi prin penitenl6, dupd cum vedcmcd se intAmplS chiar gi dupE Botez. Iar., prin aceasta? r.enagter.eanu a fost instituitd, decAt fiindcd nagterea este vicioasi;,t, $ipAni intratAta, incAt clrr'ar nS,scutul dintr-o cdsdtor.ie legitimiripune: Inlru ,fdrddelegi m-am conceput Si intru pdcate m-artulril rnaica meo, in pdntece (Ps. 1,,7). lar el nu a zis: intrufrirddolegc sau intru pdcat, cAnd gi a;a putea zice colect: darol a voit mai binc sd zic[ fdrddelegi;;i pdcatc, Pentru cd gi inircol ulu, oare a trecut la toti oarnenii, gi cste, incaltea, atAtarJu rnare, incAt prin el natuta umand a fost nrodificati gi

75


converteretlrr ln necessitatem mr.rrtis hurnana naturalreperiuntur, sicut supra disserui, plura peccata, et alia

parentum) quae etsl non ita prlssunt mutare naturam,reatu tamen obligant fili,ls, nisi gratuita gratia et

miseri<xrrdia divina subventat.

XLUI. - Quousque Parentum PeccottT ProPagentur in filios, non

temere definiendum.

Sed de peccatis aliorum parentum, quibus ab ipso

Adam usque ad patrem suunl progeneratoribus suis

quisque succedit, non immerito disceptari potest: ulrumomnium malis actibus et multiplioatis delictis origjnalibus

qui nascitur implicetur, ut tanto peius quanto posterius

qurcque nascahr; an proptcrea Deus in tertiam et quartam

generationem de peccatis parentum eorum posterlscomminetur, guia iram suam quantum ad progeneratorum

crrlpas non extendit ulterius moderatione miserationis suae;

ne illi quibus regenerationis gratia non confertur, nimiasarcina in ipsa sua aeterna damnatione premerenfur, si

cogerentur ab inititl generis humani omniumpraecedentium parentum suorum originaliter peccata

contrahere, et poenas pro eis debitas pendere: an aliudaliquid de re tanta, Scripturis sanctis diligentiu'sperscmtatrs atque tractatis, valeat vel non valeat reperiri,

temere affirmale ntln audeo.

XLVII. - 74. Peccatum originale non aboletur nbi per Christum'

Illud tamen Llm.m peccahrm, quod tam magnum rn

loco et habitu tantae felioitatis admissum est) ut in unotLrm

nisitumnor)

opus esset renascl.

Sf, Aureliu Augustin, Enchirid,ion

rronvcrtit5 1a necesitatea rnorfir, pot fi dospr.eurrate. cum amrtritat mai susrs5, mai multe p5cnte, gi unelt: ale pirinlilorT care,t:hiar dac[ nu pot schimba astfel rrattrra, il leargd, totugi. pe fiiin vin6, dacd nu vine156 in ajutor gratia gratuitti qi rrriscr.ic,trdiadivin6.

XLUI. - Nu e uSor de sto.bilit p6.nd unde se propag'd asupro, fiilorpdcatele pdrinpilor.

Despre pdcatele celorlalf pdrinli. ins5, dc la insrlgi Adam gipAnd la tatil siu, cine gi de Ia care progenitori ai sdi le mo$tcne;te,poate fi, gi nu fdrd rost, dezbS.tut: anume, oar.e fiecare) care senagte. este inviscutlsT in faptele rele gi in delictele originaremultiplicate, ale tuturora, incAt fiecare este cu atAt rnai rdu, cucAt se nagte mai tArziu; sau de aoeea ameninlS l)umnezeu urrnagii,in a treia gi a patra genera{iune, cu pS.catele p6rintilor loq fiindc6,in modcraliunea misericordiei Sale, nu-gi extinde mai mult mAniaSa in privinla progeneratorilor pdcatelor.; ca nici rndcar aceia,cdrora nu Ie este corrferr'td gralia renagterii, sd nir fie veqni<; apdsagirle o saicin[ atAta de mare, in eterna lor condarnnare, dacd ar ficonstrAnsqi sd-qi atragd originar toate p[catele p[rinlilor Iorprecedenli, de la iriceputul neamuliri omenesc, gi sE ispS"qeascdpedepsele datorate pentru ele: or, dacd poate sau nu poate figlsit nrir:e altccva despre un luclu de o asernenea importanld,tratAnd qi scrutAnd cu qi mai rnult6 rAvni Sfintele Scriphrri, nuindrdznesc prea uiior sd afilm.

XLUII. - 14. PdcatutL [email protected] nu esle abolit decdt prin Christos.

Acel unic p5cat, fiindci a fost, totuqi, in loc-ul qi in starea uneiateta de mari fericirils8, coriris alAta de mare, incAt, printr-un singr.rrrrm. si fie intregrrl nearn omenes<:. originar si; r:a si zica1a, radicaltlamrrat" nu este) tohrqi, iertat gi cr.rldtat decAt prin Llnicul Mediator.rLl lui Dumnezeu gi al oamenilor', prilr omul Christ.os Isrrs (1 Tim, Ll,5). O.'rre, singurrrl, a putr-rt sri sc nascd, astfel. int:At El sE nu aibdrrovoie si rcnascd.

77

7978 S. Aurelii Augustini Enchiri.d'ion Sf. Aureliu Augustin. Enchiridion

XLIX. - Renasterea nu ero. fdcutd pri.n botezul lui loa,n. De ce attntt Christos sd. ,fie botezat de od.tre loct.n.

Cdci, cei care erau botezali prin botezul lui It.,an (Mat. III,13), de cdtre care gi El insugi a {ost br.ttezat, nu ren5gteau, ci, plinrificrierea aceluia care stliga: Pregdti!,i caleo. Domnul,ui. (l,uc. IIl,4), ei ii erau preg6tili, ca printr-ul fel de pleL,Lrrsor, Ar:eshria L1nuJ,

singurul prin care puteau sd rcnascS. l"iindcl Botezul Acestuiacste nu numai cu ap5, precum a fr>st a] lui loan, ci, cu adev6rat, gi

intru Spirit Sfdnt (Marcu, I, B), r,a, oricine crede in Christos, s5rcnasc6 dinhrr acel Spirit SfAnt, dintru Carele ndsrutull5q Christosnu a al'ut trebuinld de renaqtere. De unde, vocca rnjrifici a Tatilui,care a fost rostiti deasupra Botezahrlui:160 Eu asldzi te-am ndscutpe tine (Ps. Il,7; Eur. V, 5), aratd nu acea unicd zi a timpului, incare a fost botezat, ci a nestrdmutabilei eternitdti, inc6.t a invederatcd Acel om aparline persoanei L,'nuiandscutului. Cici, unde ziuanici nu incepe r:u sfArqitul lui ieri, ni<;i nu se sfArqeqte cu incepuhrllui mAine, este purlrea ast[zi. A voit, agadal, sd fio botezat de c6tre[oan in ap5, nu ca si fie rur5git weo nedreptate a Sa, ci ca sd fieinddtinati o mare umilin16. $i, astfel, Botezul nu a gisit in lil,intr-adev6r, nimic ce si spcle, dupi cum moartca, nimic ce sipedepseasc5; aqa cd diavolul, doborAt gi invins plin adeviruldrept5lii, nu prin violenta puterii, fiindr:[ il urise pe El Insuqi, f6rdde nici un merit al pisatului, in modul cel mai nedrept cu putin]5,sd-i piard5161, prin El Insugi, in modul cel mai drept <;u putin16, peaoeia pe care ii deflnea pnn meritul picatului. AmAndouS, agada-r,

gi Botezul, qi moartca, au fost luate de c5tre El aslrpra Sa, pe temeiulunei hotSrAte dispensaliuni (: i<;onomii, rr. tr.), nu printro necesitatede a se fi indurat, ci, mai degrab6, printro voinld indtrritoare;162incAt Llnul si fielSture pdcatLrl lumii, dup5 cnm unul a trimis pScatulin lume, adic5, in irrtreg neamul omenesc.

L. - Prin Christos sunt tnldlurate nu numo.i, p[tcatul originar, ci;i celelalte, addugate pe deasupra.

Numai cd acel unul a trimis, in lume, un singul p5cat, iarAcesta Llnul l-a indepirtat nu numai pc acela singur, ci, totodat5,lc-a indepdrtat pe t()ate cAte le-a gdsit addugate pe deasupra. Deunde, spurre Apostolul: $i ce ad,uce darul nu sect,mdnd. cu ce a adus

XLIX. - Baptismo Joannis non fiebat regeneratio. Christus cur

baptizari a Joanne uoluit'

Non enim renascebantur, qui baptismate loannisbaptizabantur (Matth. III, 13), a quo et ipse baptizatus

esi, sed quodam praecursorio illius ministerio quidicehat, Parate uiam Domino (Luc- IIl, 4), huic uni inquo solo renasci pclterant parabantur Hujus enimbaptismus est non in aqua tantum, sicut fuit Joannis,

,r"ir- etiam in Spiritu sancto (Marc. I, B); ut de illoSpiritu regeneretur quisquis in Christum credit, de quo

Christus [eneratus regeneratione non eguit. Unde voxilla Patris qrr" srp"i baptizatum facta est, Ego hodie

genui te (Psal. Il7; Hebr. V, 5); non unum illum temporis"di"tt

quo baptizatus est, sed immutabilis aeternitatisostendit, ut illum hominem ad Unigeniti personampertinere monstraret. Ubi enim dies nec hesterni fineinchoatur, nec initio crastini terminatur, semperhodiernus est. In aqua ergo baptizari voluit a Joanne,

non ut eius iniquitas ulla dilueretur, sed ut -magna

commendaretur humilitas. Ita quippe nihil in eo

baptismus quod ablueret, sicut mors nihil quod [Col'0256] puniret, invenit; ut diabolus veritate justitiae, nonviolentia potestatis oppressus et victus, quoniam ipsumsine ullo peccati merito iniquissime occiderat, per ipsumjustissime amitteret quos peccati merito detinebat'Uttr*qr" igitur ab illo, id est, et baptismus et mors,

certae disp".,sationis causa, non miseranda necessitate,

sed miserante potius voluntate susceptum est; ut unus

peccatum tolleret mundi, sicut unus peccatum misit inmundum, hoc est, in universum genus humanum'

L. - Per Christum tolli non tantum originale peccatum, sed et

caetera superaddita.

Nisi quod ille unus unum peccaturn misit in mundum,

iste vero unus non solum illud umrm, sed cuncta simul

abstulit quae addita invenit. Llnde dicit Apostolus: Non

sicut per unum pecc,ontem, ita est et donum: nam judicitm

r


quirlem e:r uno ht condemno.lionem, gratia autem at rnultisde.licli.s in justificationem. Qria utique illud unum quodoriginaliter trahitur; etiam si stilum sit, obnoxios damnationifacit: gratia vero ex multis delictis justificat homincm, quipraeter illud unum quod cornmuniter cum omnibust.,riginallter traxit, sua quogue propria multa commisit.

Ll. - A damnatione Ad.ae. nemo liberatus nisi in Christorenatus.

Vcrumtamen quod paulo post dicit, Sicut per unitsdelictum in omnes homines ad condemnationem, ita et

per unius justitiam in omnes hornines ad justificationemuitae (Rom. V, 16, 1B); satis indicat, ex Adam neminemnatum nisi damnatione detineri, et neminem nisi inChristo renatum a damnatione liberari.

tII. - Baptismus mortis ac resurrectionis Christi similitudo inparuulis perinde ac in majoribus.

De qua per unum hominem poena et per unumhominem gratia cum locutus fuisset, quarrtum illi Epistolaesuae loco sufficere judicavit, deinde sacri baptismatis irrcruce Christi grande mysterium commendavit eo modo, utintelligamus nihil aliud esse in Christo baptismum, nisimortis Christi similitudinenr; nrhil autem aliud mortemChristi cmcifixi, nisi remissionis petx;ati sirnilitudinem: utquemadmodum in illo vera mors facta est, sic in nobis veraremissro peccatorum; et quemadnrodum in illo veraresurrectio, ita in nobis vera justificatio. Ait enirn, Quidergo dinemus? Permanebimtn in pec,ca\o, ut gratia abundet?Dixerat enim superius, Llbi, enim abundauit peccalum,superabundo.uit gratia (lbid. 20). Flt ideo quaestionem sibiipse proposuit, utrum propter abundantiam gratiaeconsetprendam in peccato sit permanendum. Sed resprtndit,Absit: atque subjecit, Si morlui sumus peccato, quomodouiDemus in eo? Deinde trt ostenderet nos mortuos essc

pecualo: ,4n Q;noratis, inquit, quoniam quicumque baptaatisumus in Clhristo Jesu, in morte, ipsi.us brt.ptizati sumusl Si


ocel unul care a pdad.tuit, cd.ci. judecala din unul duce lacorLdamnaret gralict, tnsd., din muLte deLicte, duce la justificare.()rici, dupd cum atrl rrru) care nc cste transmis originar, chiar dacdcrste singur, naqte supugii di.urrnatiunij: gratia, intratlevdr, de multegrcgeli indrepteazi omul, care, pe lAngd acela r;r.ru, pe cane, impreun5ru toti, I-a moptenit originar, a mai cornislu3 firc5. rnuJte, ale sale pr,rprii.

Ll. - De la damnaliunea lui Adam, nu este nimeni Liberat, decdtrendscut intru Chrislos.

Dar, totugi, ceea ce spune pulin dupi aceea: Precum princlelictul unuia a uenit pentru. toti oct.menii. condamnarea, aSa Sipri.n dreptatea Llnui a uenit pentru toti oo.menii tndreptarealaLtiepii (llom. \r, 1.6, 18), arati indeajuns cd nu este nimeni niscutilin Adam, decAt supus damndrii, qi ci nimeni nlr est liberatl6s dedamnare, decAt rendscut intnr Christos.

Lll. - Pentru copii Si, tn egald mdsurd, pentru adulqi, Botezul,similitudine. a morlii Ei. inuierii. lui Christos.

Pcdeaps6 printr-un sinE.rr orn gi gratic printrUn singur Om,tJespre care, crrn vorbise cet a judecat c[ este suficient, in acel ]ocdin Epistola sa166, a tratat, apoi, marele mister167 al sfAntului Botezintrr c,rucea lui Christos, in aqa chip, incAt sE intelegem cd Botezulintru Chnstos nu este nimic alttrva, decAt similitudinea mo4ii lui(.ihristos; pe de altd partc, nirnjc altceva, moartea cruciTicatului(iliristos, decAt sinulitudinea iertirii pi<;atului: c[, dupd cum in Elr ar.rtt loc moartea adevirati, aqa gi in noi, adevilata iertare apicatelor; gi, dupi cum irr El, ader,Sratd invierea, aga gi in noi,iridreptarea adevdratd. CiSci spunc: Prin urmare, ce uom zice?llcimdne,-uom, oere, in pd,cat, cct. sd abunde gralia? Spusese, doar,rnai inainte: Cdci, unde a oburuhcll pdca.LuL, a superabundat gra{iallbkl.20). $i, de aceea, qi-a pus cl insuqir"8 intrebalea, dacd, pentru1r;istrarca abundentei gratiei, trcbuic s5 r5mAnd intru pdcat. Cilirspunde: Doamne fereSte; qi subliniaz6,: Dacd. am murit. pdcatului,irt ce chip uom trd,i intru el/.{poi, ca sd alatc cd noi am mur.itlrixratului, ALL i.g:noroli, zice, c:ri, .fi.indcci oirard6e am /bst botezaliittl.ru Chrislos lsus, tnlrtL nnorleo l,ui. insuSi am /bst botezali?I)ar:5" aqadar', aici suntcrn irrvr:dclat lAnruriti ci, fiindc5 anr fost

82 S. Aurelii Augustini Enchiri.dion

ergo hinc ostendimur mortui esse peccato, quia in morteChristi baptrzatj snmus; profecto et parvuli qui baptizanturin Christo, peftrat() moriuntur, quia in morte ipsius [Col.0257] baptizantur. Null,r enim excepto dictum est,

Quicumque baptizati sumus in Chriskt Jesu, in morte ipsiu,s

baptizati sumus. Et ideo diotr-un est, trt probarehf mortlrosnos essc peccato. Cui autem peccato par"r'.uli renascendomoriunhrr, nisi quod na^strndo tra-xertrnt? Ac per hoc etiamad ipsos pertinet quod sequitur dicens: Consepul,ti sumusergo illi per Baplismum in mortent, ut quemadmod.umsurrerit Christus a morluis per gloriam Patris, i.ta et nos innouitate uitae ambul.emus. Si enim complantati facti sltmussimilitudini mortis ejus, simul et resurrectionis erimus: hocscientes, quia uetus homo noster simul arucifirus est, uteDacuetur corpus peccati, ut uhra non seruiamus peccato.

Qui enim mor\uus est, justificatus est a peccaLo. Si a.utemm<trtui sumus cum Christo, credimus quia simul etict.m

uiuemus cum illo: scienles quia Christus resttrgens amortuis, ja.m non morilur, mors illi, ultra non d.ominabitun

Quod enim mortuus est peccato, mortuus est semel: guodautem uiuit, uiuit Deo. Ita et Dos erbtimate mortuo.s quidemuos esse peccato, uiuere autem Deo in Christo Jesu (Rom.

VI, 1-11). Hinc enim probare coeperiit non esse nobispermanendum in peccato, ut gratia abundeq et di-xerat, Simortui sumus peccalq quomodo uiuemus in eo? Atgue utostenderet mortuos nos csse pecrato, *hiet:erat, An ignoratis,quoniam quicumque baptizati sumus in Chrtsto Jesu, i.nmorte ipsiLu baptizati sumtn'/ Sir: itaque totum ]ocrum istumclausit, ut <nepit. Morlem cnrippe Christi sic insinuavit, utetiam ipsum morhrum diceret esse peccato. Cui pecr:ato,nisi carni, in cpa elat, non peccah.rm, sed similitudo per;cati,et ideo nomine appellata est pearati? Baptizatis itaque inmorte Christi, in qua nr.ln solum majores, verum etiamparruli baptizantur, ait, Sin et uos, id est quemadmodumChristus, sic et uos eilstinale Dos mortuos e.sse peccato,uiuere aulem. Deo in Chri,slo Jesu.

Sf. Aureliu Augustin, Encltiridion

lrotczati intrr moartea l-ui Christos" am nnrrit pScatului, negregit,gi pmncii, care sunt botezagi intru Christr)s. mor pdcatului, fiindcEinbu moartea Lui [nsugi sunt botezati. (.]6ci, fird ca si fie niciunuloxoeptat, s-a zis: Oricare am /bs| boteza.ti intru Christos, tntruntoartea Lui InsuSi o.m J'ost. botezo.li . $i, s-a zis aqa, ca sd sed,tvedeascd cumc5 noi suntem morti pdcatului. L-6rui plcat mor,ins5, pruncii, reniscAnd, dacd nu celui pc care l-au mogtenit,niscAndu-se? Iaq prin aoeasta_. chiar gi lor tngiqi le apa4ine ceea ceurrneazd, zicAnd: Ne-am tngropat, aEado.r, ttnpreund cu El, prinBotez, in rnoarte, ca, dupd cum Christos a inuiat din morpi pringloria 'fatd.lui, aSa sd umbld.m Si noi tntru tnnoirea uiepii. Cdci,dacd, tmpreund planta.li, am fost fclcuti .similitudi.nii mo(ii Lui,irnpreund oom Ji Si inuierii: cuno.scdnd oceasta, cii uechiul noslructm a fost crucificat impreund., sd Jie deSertat trupul pdcatului,incdt mai departe sd nu slujim pd.catului. Cdci Cel care a murita fast tndrepLa.t de pd.ca|. Iar, dctcd am murit cu Christo.s, credemcd. oom Oi triii incd impreund cu El: Sti.utori cd. Christos, tnuiatdi.n morli, nu mai moore.: moct.rtea nu De auea, mai mult,stiipdnirea o.supre Lui. Cdci, ce a muri.L o datd, a muril pd.catului:r:e, f.nsir, trdieSte, trdieSLe lui Dumnezeu. Aqa socotiti.-ud Si uoi, cd,sunteli morli, intr-adeudr, pd.co.tului, cd trd.it;., insd, lui Dumne,zeu,tntru Christos Isus (Rom. \4, 1-11). Cid aici incepuse s[ dovedeascdprc(rurn ci noi nu tlebuie si r'SnrArrem intru pdcat, ca sd atrundegrafia, qi zise: Dacd am murit pdcatLtlui, in ce chip uorn mai trdiin el? Iar, ca sd arate cd arn murit pdcahrlui, adiuga^se: Au ignoragicd, .fiindcd oricare am fost botezali. tntru Christos Isus, intrumoartea Lui lnsuSi am fbst botezati/ $i, zr^stfcl, tot locul acesta l-4inchis, ala cunl l-a inceput. Moartca lui Christos, intr-adevdr; aga ainsimrat-o, incAt sd fie numit chiar EI Tnsuqi cd a mrrrit p[catului.()irui pdcat, dacd nu c6rnii" intru care era nu pdcat, ci similitudinea pricatuhri, qi a fost numitd- de aceea, r:u numelc p[r:atului? $i,astfel, botczatilor intru moart€ia lui Clhrjstos, intru care nu numaivArstnicii, ci, intradcvdr; pAnd gi prurrtrii sunt botezati .1c zice: ASa

Si uoi, adit:d., precum Christos" ct.Sct. socto\iti-ud Ei uoi, cd. suntetimorti, tnlr-adeudr, pd.catultti, ui lrd.ipi, tn.td, lui l)umnezeu, inlru('hristos Isus.

83


LIII. - Crur Chri.sti, sepulturo., resurrectio, etc., .figura litoechristianae.

Quidquid igitul gesturn est irt cruoo C)hristi, insepultwa, in resr-uret;tione tertio die, in ascensionc in coelurlr,

in sede ad dexaeram Patris; ita gestum est, ut his rebus non

mystict: tantunt dictis, scd etiam gt:stis crlnfiguraretur vita

cll'istiarra quae hic gcritur. Nam proptel ejus crucem dictr.rm

est: Qui autem lesu Christi sunl., carnem suo.m crucifireruntcum passionibus et concupiscentiis (Calat. Y,24) Prilptersepulturam' Consepulti sumus Christo per Baptismum inmortem, Propter resurrectioncrn: LIt quemadmodumChristus resurretit a morLuis per gloiam Patris, itct et nos

in nouitate uitae ambulemus. Propter ascensioncm incoelum sedemque ad deraeram Patrist Sl autem resurretistis

cum Christot Quae sursum sunt quaerite, ubi Christus est

ad derteram [Col. 0258] Dei seden,s; quae sursum sunlsapite, non quae super terram: mortui enim estis, et uita

uestra abscondita est curn Christo in Deo.

LIV. - Judicium ultimum pertinens ad res in /'ine saeculigerendas.

Jam vero quod de Christo confiternur futurum,quoniam dc c;oelo venturus est, 't'ivos judicaturus ac

mortuos, non pertinet ad vitam nostram quae hic geritur;

. qri. nec in rebus gestis ejus est, sed in fine saeculi gerendis'

Ad hoc pertinet quod Apostrllus secutus adjun-xit: Crzm

Christus apparuerit uita uestra, tunc: el uos apporebiti'satm illo in gLoria (Colos.s. TTI, 1-4).

LY, - Judicare uiuos el ntortuos, duplici mod.o intelleclum.

Duobus autem ntoclis accipi potest quod vivos ct

mortuos ludrcabit, sivc ut vivos intelligamus, quos hir:

nondum rn()rtuos, sed adhuc in ista carne viventesinventurus est ejus advcntus; mortuos, autem qui cle

Liorporc, prius quam vcniat, exicrunt vcl exituri sunt: sivc

t[I. - Crucea lui Christos, inmormd.nL,,ea, tnui.erea etc., imagineo uielii creptineSLi

pe pdmdnt: cd.ci ali murit, Ei uiato. uoa.strd este ascunsd. cuChristos tn Dumnezeu.

LIv. - Judecata din urmd tine de rucrurile cre prinit ra sfdrEitulSecolului.

Acum, ceea ce noi, inOhristos, fiindci are sI vindtle yiata noastr5 r:ar.e se petlefircute ale Lui, ci, de fdcut,.cea (.,e Apostolul, continuAnd, a adiugat: Cd.nd. Christos, uiapattoastrii, ua fi apd.rut, atunci Si uoi ueti apdrea tmpreund. cu'EllnLru glorie (Colos.Iil, 1-4).

LV. - A judeca uiii Si morpii., tnpeles tn d.ublu sens.


8786 S. AureLii Augustini Enchtridion Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d,ion

vor fi judecali pAnd qi drep1ii.173 Ceci, uneori, judecata luiDumnezeu este presupusd in r5,u, de unde-i qi aceea: Care i,nsdau fdcut rdu, tntru tnuierea judecdpii (Ioan Y, 29): alteori gi invine, dupd ceea ce s-a spus: DumnezeuLe, tntru numele Tdufd-md pe mine saluat Si tntru uirtutea Ta judecd-md (Ps. LIil,3). Prin judecata lui Dumnezeu este, intr-adevdr, fdcutddeosebirea celor buni qi a celor rdi, incAt cei buni, spre a filiberali de rdu, nu pierdu{i cu cei rii, s5 fie segregali de-a dreaptaTatdJui (Mat. XXV, 32, 33). De asta, ceea ce strigabinecunoscut:ullla: Judecd-md Dumnezeule; gi ce zise, oarecumexplicAnd: $i discerne, zice, cauza mea de ginta nesfdntd (Ps.YLII, 7).

L}{. - 15. Despre Spiitul Sfdnt Si Bisericd, i,n dreaptd ordine s-aspus tn Symbol. Biserica cereascd ajutd celei pdmdnteEti,

Cum, insi, dedpre Isus Christos, Fiul lui Drrmnezeu, UniculDomnul nostru, am spus ceea ce gine de scurtimea Confesiunii,,addugdm ci noi aga credem gi in Spiritul SfAnt, incAt sd seimplineascilTs mirifica Trinitate, care este Dumnezeu: apoi esteamintiti SfAnta Bisericd. De unde este dat sE se inteleagd c6 creafirrarafionald, de Iemsalirnul liber apa4initoare (Calat. fV,26), trebuiasd fie pusd dedesubtullT6 amintirii Creatorului, adic5, a mirificeiSupreme Trinit61i. FiindcS, tot ce s-a spus despre omul Christos,apartine uniti1ii persoanei Unuiandscutului.l?? $i, astfel, dreaptaordine a Confesiunii cerea ca Trinitdtii sd-i fie subordonat6lTsBiserica, precum Locuitorului "... Su,'gi lui Dumnezeu templulSdu, qi Ziditorului cetatea Sa. Care (Biseric6, n. tr.) trebuie luat5,aici, toat5, nu numai dintru partea prin care peregrineazS, de lardsdritul pAni la apusul soarelui, pe pdmAnt, lsudAnd numeleDcrmnului (Ps. CXII 3), gi, dupd captivitatea vetustdtii, cAntdndcAntec nou; ci gi dintru aceeaT careT pururi in ceruri, s-a ginut, det;And a fost zidit6, strAns unitd lui Dumnezeu gi nu a cr.rroscut niciun r6u, datorat weunei cdderi de-ale sale. Ea persistd fericitd dintmsfinlii ingeri qi ajut6, aga cum se cuvine, pd4ii sale ritdcitoa5e;pentru cd amAndoud vor fi una, prin consorgiul eternitdgii, iar acrrmsunt rula, prin lanpl iubrni, cdci a fost in intregime instituit6 spr.eslujirea unui singur Dumnezeu. De unde, nici toatd, nici l,re o

tu.

vivos justtts, nlortuos autern injustrls; quonianr justi quotpejudicabuntur. Aliquando enirn judiciurn Dei ponitur in

nralo; unde illud est, Qui, autem male egerunt, inresurcectianem.ludk:ii (loon. Y,29): aliquando ot in bono,

secundum quod dictum est-. Deus, in nomine' Luo snluum

me fac, et in ui,rtute tua judico. me (Psal. ['lll, 3)' Per

judicium quippe Dei fit ipsa bonorum malorumquediscretio, ut libe.rr.di a malo, norr perdendi cum malis,

boni ad dexteram segregentlu (Matth. XXY 32, 33)' Propter

quod ille clamabat, Judica me, Deus: et quid dixerat velut

&pnr"r,r, Et discerne, inquit, cousam meam de gente'

non sanctct (P.sal. XUI, 1)-

- 15. De Spiritu sancto et l)cclesia recto orcli'ne dictum in

Symbolo. Ecclesia coelesti.s Lerrenae opitulatur'

Cum autem de lesu Christo Filio Dei unico Domino

nostro, quod ad brevitatem Confessionis pertinet,dixerimus, adjungimus sic crederc nos et in Spiritumsanctum, ut illa Trinitas compleahlr, quae Deus est: dcinde

sancta commemoratur Ecclesia. Llnde datur intelligilationalem creaturam ad Jerusalem libelam pertinentem

(Galat. !V,26), post commemorationem Creatoris, id cst

summae rllius Trinrtatis, fuisse subdendam' Quoniamquidquid de homine Christo dictum est, ad unitaternp"r'ror." Unigeniti pertinet. Rectus itaquo (-}rnfessionis

trdn p,r..-eb.t, rt'lrinitati subjungeretur Ecclosia,

tanquam habitatori dotnus sua, et Derl templum suum, et

rxrnditori cir-itas sua. Quae tota hic accipienda estl non

solum cx parte qua pereglinatur in terris, a snlis ottu trsrpe

ad occasum laudans norrlcn Dornini (Psal' CXII, 3), et

posl r'aptivitat('m vetustatis t antans ('anti('um ltovum;

verum etjain ex illa quao in c,relis semperl ex quo cr>nclita

est, <rrhaesit l)eo, nec ullum malum sui casus cxperta est'

Haec in san<rtis Angclis beata persistit, ct suae partipercgrirranti sicut c.rportet opitulatur; quia utraqut' una

erit consortio ](iol. 02591 aetcrnitatis, et nunc ulra est

vinculo t'haritatis, quere tota instituta est ad colondum


Quornoclr auteln se habeat beatissima illa et superna

socir:til^s, quac ibi sint clifforerrtrae praeposittrralum' ut (:ufll

__ Sf. Aureliu y)ugustin, Enchiridion 8988

unum Deunr. Uncle rlcc tota, ncc ulla pars ejus l'ult sc qrli

pro-Dett, noc c:ui<1uant csse Dr:us pertinenti ad templum

bei, qut,d aedificatur ex diis cpros facit non fac'tus l)eus'

Ac per hoc Spiritus sanctus si creatura, non oreator, esset,

' prui"cto creatura rationalis esset; ipsa est enim summa

creatura. Et ideo in Regula fidei non poneretur ante

Ecrlesiam, quia et ipse ad Ecclesiam pertineret in illa ejus

parte quae in coelis est. Nec haberet templum, scd etiam

ipse templum esset. Templurn autem habet, de quo dicit

Apostolus, Nescitis quia corpora uestra templum sunt

Spiritus sancti, qui in uobis est, quem habetis a Deo!'De

q"it ". alio loco dicit, .Ay'esciras quia coryora uestro membra

iunt Christi (l Cor. VI, 19, 15)Z Quomodo ergo Deus non

est, qui templum habet? aut minor Christo est, cujus

*"-lrr. t"*plr* habet? Neque enim aliud templum ejr:s,

aliud templum Dei est, curn idem dicat Apostolusr"Ngscltl,s

quia templum Dei esfjs; quod ut probaret, adjeoit, Z'l'spiritus iei habitat in uobis (Id.III,16)' Deus ergo habitat

in templo suo,et Filius, quicaPut Ecclesi

' omnihus Primoturn lenens (Coloss' I, 1B), ait, S-oluile

lemplunr-hoc, et in triduo suscitabo illud (Joan' II, 19)'

lbrnplum ergo Dei, hoc est todus summae Trinitatis, sancta

est Ecclesia, scilioet universa in coelo et in terra'

LVII. - Stabilitas Eccl.esiae coelestis,

Sed de illa quae in coclo est, affirnare quid possumus,

nisi quod nullus in ea malus est, nec qurscpam deinceps

tqde-cecidit aut trasurus cst, ex quo Dets ct'ngelis

peccuntibus non pepercif, sir:l.rt scribit apostt.rlu's Petrus;-sery

carcerihu, caligitti^, inJbri retrudens trqdidit in judicio

puniendos reseruari (ll Petr. II, 4)?

Ll/Iil. - Angebrum quoe sinl di/lbrentiae, et an Angeli sLnt siderct,

incerlum,

I)arte a sa, nu vrea sd fic ea slujitd in locul lui Dumnczcu, nici si fieca Dumnezeul cuiva apartinAnd templului lui Dunrnezeu, care afost edificat dintru dumnezeii, pe care i-a creat J)umnezeu,rrccrcahrl.l?e insd, prin aceasta, da.a Spiritul SfAnt ar fi creaturd,rru creator, ar fi, fdri indoialS, cr.eaturd rationald, cdci ea insdgiostc suprema creaturd.lso $i, de aceea, nu ar fi pus, in liegulacredinlei, inaintea Biser.icii, cici ar aparfine El insuqi de Biseric5,intru at;ea parte a sal care este in cemri. Nici nu ar avea tcnrplu, cir,hiar !i Fl,l Insuqi ar fi templu. 'femplu, insd, are, despre caie ziceApostolul: Nu Stipi cd trupurile loastre sunt templu-al SpirituluiS.fdnL, carele este tn uoi, pe carele tl ateli de ln Dumnezeul Trupuri,dospre <nre zice, in alt loc, Nu stili cri trupurile rtoastre sunt mddilarertle lui Christos (l Cor. Vl, 19. 15)? i;r ce chip nu este, aqadar,l)umnezeu, cine are templu; sauT este Iil mai mic decAt Christos, alet:irui mddulare le are templu? Cdci nu cste akul templul I-ui, altultcmplul lui Dumnezcu, dupi c,um spune acelaqi Apostol: Nu uitapic: t!".tEi terynlu al lui DumnezeLL (Eea ce, ca sd dovedeascd, adaugd:$i Spiritul lui Dumnezeu locuieSle in uoi (ld.III, 16). Dumnez"euLrtuiegte, aqadar, irr templul Sdu, nu numai Spiritrn SfAnt, ci gi TatEl,qi l'-iul, Carele, chiar d_espre tmpul Sdu, prin care s-a f[cut CapulBisericii, care consistS dintru oameni, cum este El iruuSi depindtirulprimatului tntru toate (Colo.s. I, 1B), Ace: Ddrdmali templul acestqSi in trei zile tl uoi ridica (loan lI, 19). Templul, agadar, al luil)urnnezeu, vasdzic5, al intregii Supreme 'Irinitdli, este SfAntalliseric6, universala, adici, qi in cer, gi pe pdmAnt.lsl

IMI. - Statornicia Bisericii cereSti.

Ce putem, ins5, afirma despre aceeal82 ce este in cer, decAt cdrriciunul nu este, in ea, rdu, si nici nu a chrsi sau are? fir continuare,vreunul de gAnd sd cadd dc acolo, de cAnd Dumnezeu nu le<t dathgerilor pdcd.tuitori cru\aretei, precum scric apostolul petru, cr,rtlungdndu-i, i-a dat carcerelor tntuneoimii infernului tn pazd.,ca sd fie pdstra[i spre a /i. pedepsipi la judecatd (ll Petru,II, 4)?

IJIII. - Care sunt deosebiril.e dintre tngeri Si dacd. tngerii suntstele este nesigur.

Cam cum igi duce, insd, rr,rstul pr.cafericita gi mrrifica societater'cleascti, care sunt spetclc r'crarhiilor.r8* in acr:asta, incAt, cum, cu

LIX. - Angelorum qualia sint in quibus apparuerunt corporo''

difficiLe erPlicatur'

g. 4uveLii Augustini Enchiridion90

modis velut inclirant sc angt:li untrectabilia uorpora

habere, faciuntque difficillimam quaestronem' cluon

p"i"t ";.

pecles I'averint (C-en' XV[I' 4' e'.t)iJX' ?I11r']:

i;;#;;;J tarn solida mntr.ecratione hrcrtatus sit (

Itemque angeli qurs explioet cum qualitrus corpon

apparuerint hominibus, ut non td"T,TT:]::1ll:,1"t"rr**--- ,l,tt"' ,on solida corpule.tia'etiam tangerentur; et

rpr--a; iotentia quasdam visiones' ":" :":l^t^:T:ffiffiJJti"." "ir nrentibus ingerarrt' vel.dicant aliqui

.ro., ^d

aurem forinsecus, sed intus in animo hominis' etia:

^:..--+ -.,-i-*,.- eqt in Pntnhetam:ip.i rbia"- constituti: sicut scriptum- est in Prophetanr

Iil.n, L',r dbit mihi angelus qui -laquebatur

in -me

(7'ach',

q)- ;"" enim.ait, q.'i1oquel'att'l ad rne; sed' in ye'.appareant et in mmrris, et colloquantur T::"-i:51:]#il;;; fripp" in Evangeli o, E"ry Angel'us Domi'"ioJ"i tii iL'ro*ni,, iliins (Matth',l'o)- nlt-.::l

Sf. Aureliu Aug*stin, Enchiridion

tr.rfii sunt mrmili prin numolel oarec.um genelir:. ingeri (precumr;itim in Epistola cdtre evrei: (-dci cui dintre Ingeri i-a spuscta.recdnd: $ezi de-o dreo.pl.tt frIea (,Dur. I, 13)?. datu-s-a. in acestchip. dc lrrlck:s ci au tbst nunriti lar-ilaltd togr ingerii). existS, totugi,lcolo Artrangheli; gi, dar:d aceiagi Arhangheli sunt lumili cil)uterilBs; sau deur5." alsa L:urn s-a spus: LdLtda{i-|, pe lil, to1i. ingeriil,ui, lducla{i-L pe El, toate Puk:rile Lui (Ps. CILI,T ,2), estc totunar:a si r.And s-ar fi sprrs: Liudap-I, pe lil, toli lngerii Lui. Iiudafi-Lpe [il, toti Arhanghclii I-ui; gi prin cc se deoscbesc firtre ele acelegratrr'r,ocabule, prin care se Jlare od Apostolul cuprindc insdgiirrtrcaga strcietate celest5, zicAnd: Fie 'l'ronuri, J'i.e Domnii, JtieCdpeteni,i, fie Stdpdniri (Cob.s. I, 16)18(', zi<:6 cer carc se simt inr;1are, dacl sc sint, totugi, in stare sd prol-rcze ceea c€) zic: r:u, dinpurte-mi, rndrturise-sc c[ ignor acestea.lsi Ci. nici mdt,ar nu gtiusigi:r, dacd apa4in acelciaqi societl,ti s.rarele gi luna qi stelele toatels,oricAt unora li sc pare cE sunt corpuri lurrrinrtase, rlr t:u simt sauirrteligentS.

tIX. - Ce [el de corpuri sunt cele o,le f ngerilor, in care ei auapdrut, este dificil de erplicat.

$i cine ar llutea, dc asemcnen, explica cu ce fel de corpuriIt:-tru apirr-ut oamenilor Ingr:rii, incAt nu numai cd au tb.st .r,5zuti,

r:i au fost si pip[iti'8e. qi, iarrigi, nu prin cor.polenfd sr.rlid6, ciprin fort6 spiritualS impun ntr ochilor trupegti, ci celor spilitualisiru ai mirrtilor. arruruite viziurri qi sprrn ceva Ia ureche, nurlinafard, ci interior. in spiritulleo ornului, statornicifi ei inrsiqiclriar acolo. precum sti sr:ris in Llartea Profetilir: $i mi-a zisntie lngerul care uorbea tn rnine (Zah. l, 9); cdci nu a zis: carevrrltrca cu rnine, ci, in ntine. Ori, apar ei gi in soml si vorbesctJrrlrri obiceiul viselor, cl.rrr irvem in Evanghelic: Iat<i ingerull)ortnului i-a apd.rut lui in somn, zi.cdnd (MaL. 1,20). Prin agali,rme. irrs5, ingcrii lasii sd se inteleag6 crd nu au in sine corpuri;ralpabilc: gi iscd foarte difir:ilA rrlrestiunca in ce chip anurne Ievor fi sptilat ;ratriarhii piciotrrcle (Cen, XVIII" 4 9i XIX,20),( unr anurre se va fr' luplat lacol--r, intr<r incleqtare atAt de solit15,,,,, ing,rnrl (/d. -\XXII, 24) (iAncl strnt scruttrte a.cestea, qi fiecaretirlr:uieqte celi: tlr: ctr(r c-rr stlll'e. nu surrt inutil pr:se la incercarc

91

XXXI, 24). Curn ista quaemntrrr, et ea srcut pottlst'

5.4-44ee!!" s""U4_y9!

r:oniettat, non inutiliter exerccntur ingenia, si adhibeaturdisceptatio moderata, et absit error opinantium se scire

quod nesdunt. Quid enim opus est ut hacc atque htrjusnrodi

affirnrentur, vel negenfur, vel definiarltur curn disr:tirnine,

quando sine crimine nesciuntur'l

IX. - 16. Artes satanae trarcJigurantis se ut angeLum lucis, utiliusdignoscuntur.

Magis opus est diiudicare atque dignoscere, cum se

saIanas transfigrrat velut angelum lucis (lI Con XI, 14),

no fallendo ad aliqua perniciosa seducat' Nam quandosensus corporis fallit, mentem vero non movet a verarecrtaque sententia, qua quisquc vitam fidolem gerit, nullumest in religione periculum: vel cum se bonum fingens, ea

facit sive dicit, quae bonis angelis c,lngruunt- ctiam si

credatur bonus, non est errr-rr christianae fitlei peridosusaut morbidus. Cum vero per haec aliena ad sua incipitducet'e, tunc eum dignoscere, nec ire post eum, magna et

necessalia vigilantia est. Sed quotusquisque hominurnidoneus est omnes urortiferos ejus dolos evadere, nisi regat

atque treah,rr Deus? F)t ipsa hujus rei diffic,ultas ad hoc

est utilis, ne sit spes sibi quisque, aut homo alter' alteri,sed Deus suis ornnibus. Id enim nobis potitLs expedileprorsus piorrm arnbigit llemo'

IdI. - Ecclesin in AngeLis et in hominibus. Christtts pro angelis

non est mortuLts. Angelo.s quomodo spectaL hor\inumredemptio.

Haec ergo quae in sanctis Angelis er Vutrrtibus Dei

est Ecclesia, tunc nobis sicuti est innrltescet, pum eiccrnjurrcti iCc:|. 0261 I fuerimus in finern, a{ simulhabendam beatihrdinem sr:mpiternam. Ista vero quae ab

illa percgrinatur in lerris, eo nobis trtitior est, quod in illasumus) ct quia hominum est, quod et nos sumus. Haecsanguine Mediatoris nullum habentis peccatum, qb '-rrlnitedempta est peccat(), eiusque v()x cstl Si Deus pro nobis,

quis contra nos? Qui l-ilio proprio tton pepercit, secl pro

Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion

talentele, da<;d este adoptati o dezbatele moderati gi lipseqte

eroarea opincnlilor cumcd ei gtiu ceca ce nu gtiu.le1 Cici ce nevoie

r:ste sd fie afirmate sau negate acestea qi altele de felul acestora,sau sd fie definite cu discriminare, cAnd sunt, fdrd nici o crim51n2,

necunoscute.

LX. - 16. Este mai util sd Jie descoperite tnseldtoriile Satane|transfigurdndu-se tn inger al luminii.

Mai multd nevoie este a judeca limpede gi a discerne, cAnd

Satarra se transfigureazd ca inger al luminii (II Cor., XI, 14), sd nuseduc6, ingelAnd, la cele ddun[toare. Cdci, cAnd ingald simluriletrupului, dar nu cliltegte mintea de la dreapta gi adevdrata judecati,

prin care fiecare duce o via15 credincioasS, nu este nici un pericol

pentnr religie: ori cAnd, intmchipAndu-se bun, face sau zice cele

ce se potrivesc ingerilor buni, nu este, chiar gi dac6 ar fi crezutbun, o eroare periculoa^sd sau nesindtoasi pentru credinp creqtini.CAnd, firsd, incepe, prin iretruchipdri strdine, sd o c6rmeasc5 la ale'

sale, atunci este o mare qi necesard vigilenld aJ distinge gi a numerge dupd el. Dar, la cAli oameni este r.rnul apt sd scape de toate

vicleniile lui, aducdtoare de moarte, daci nu il cilSuzeqte gi pizeqteDurnnezeu? $i, astfel, insdqi dificultatea act:stui lucm este folositoare,

ca sd nu-gi fie nimeni sieqi speran151e3, sau omul, unul alh-ria, ciDumnezeul lor, tuturora. CEci nimenea dintre cei pioqi nu se

indoiegte cd aceasta ne scoate cel mai bine din incurcdturi.

IXI. - Biserico consistit dintru tngeri Si oameni. Chrisns nu a murirpentru tngeri. in ce chip ti priueSte pe tngeri rdscumpdrareaoamenilor.

Aceastd Biserir;d, aqadar, care consistd dintru sfinqii ingeri qi

Puterile lui Dumnezeu, ni se va face cunoscutS noui, aqa cum este,

atunci, cAnd, la sfArgit, vom fi fost addugafi ei, spre a imp5rt6giimpreund beatitudinea sempiternd. Ceast[lalt5, care, fa!6 de aceea,

peregrineazd, incaltea, pe pimAnt, ne este mai cunoscutS, prinfaptul c:5 suntem in ea gi fiindcl ea consistd dintru oameni, ceea

ce qi n.ri suntem. Aceasta, prin sAngele Mediatorului neavAnd nidun p6cat, a fost rdscumpiratd fali de tot picatullq, 9i a ei este

voc,ea: f)acd Dumnezeu este pentru noi, cine esLe contra noostrd?

9392

r

nobis omnibus tradidit illum (Rom' VIII, :11, 32)' Non

enim pro Angelis morruus est Christus' Sed ideo etiam

pro Angelis fit, quidquid hominum per ejus mortem

iedimitur et liberatur a malo, quoiriam cum eis

quodammodo redit in gratiam, post inimicitias c{uas inter

h,rmi.r"s et sanctos Angelos peccata fecentnt, et ex ipsa

hominum redemptione minae illius angelicae detrimenta

reparantur.

IXII. - Quomodo in Christo instaurantur omnia, et

pacificantur.

Et utique noverunt Angeli sancti doc'ti de Deo, cuius

veritatis aeterna contemplatione beati sunt, quantinumeri supplementum de genere humano integritas illius

civitatis exspectet" Propter hoc ait Apostolus instaura

omnia in Christo, quae in coelis sunt' et quae in terri

in ipso (Ephes.I, 10). Instaurantur quippe qrlae in coeli

sunt, cum id quod inde in angelis lapsum est, e


hominibus redditur: instaurantur autem quae rn terrl

sunt, cum ipsi homines qui praedestirrati sunt

aeternam vitam, a corruptionis vetustate renovantur'

sic per illud singulare sacrificium in quo Mediatorimmolatus, quod unum multae in Lege victimar{igurabant, pacificantur coelestia cum terrestribus, e

terrestria c;um coelestibus. Quoniam sicut idem

dicit, In ipso complacuit omnem plenitudineninhabitare, et per eum recQnciliari omnia in ipsum

pacificans per sanguinem crucis ejus, siue quae tn

sunt, sirse guae in coelis (Colass. l, 19 el 20)'

IXIII. - Par regni coelestis, quomodo praecellit omn

intellectum.

- Par ista praecellit, sicttt scriptrrm est, om

i,ntellectum (Philipp. lY,7); neque sciri a nobis, n

cum ad ea venerimus, potest. Quomodo enipacificantur coelestia nisi nobis, id est, tloncorda


El, Care pe propriul Fiu nu l-a cru{at, ci L-a dat pe El mo4ii,pentru noi topi (Rom. \11I,31, 32). Cdci nu pentru ingeri a murit(lhristos. Ins6, prin moartea Lui, este r5scumpdrat gi liberat de r5utot omul qi, fiindcd, dupd dugmdniile pe care pdcateleleS Ie-au fdcuttntre oameni qi sfinfii ingeri, omul se intoarce irrt -r., fel la prieteniacu ei, iar, din insSgi rdscumpirarea oamenilor, sunt refdcuterq6pierderile marii ruine angeliceleT, de aceea S-a sacrificat chiar gipentru Ingeri.

IXII. - in ce chip sunt (re)instaurate Si pacificate toate intruChristos.

$i, mai cu seamd, ingerii sfingi, de Dumnezeu invdlagii, prineterna contemplare a adevdrului C5ruia sunt fericigi, gtiu, ire numircxact, completarea, pe care o agteaptd integritatea acelei cet[1i,de Ia neamul omenesc. De asta spune Apostolul: sd fie instaurateloate i.ntru Christos, care sunt tn ceruri Ei care, pe pd.mdn\ tntruEl InsuSi (Efes. l, 10). Sunt, de bun5 seamd, instaurate care suntin ceruri, cAnd ceea ce a cdzut atunci dintru ingeri este adusinapoi dintru oamenile8: sunt, ins[, instaurate cele care sunt pep[mAnt, cAnd ingigi oamenii, care au fost predestinali la vialactern6, sunt reinnoili de la vetustatea compliunii. Iar aga, prinacel sacrificiu singular, prin care Mijlocitorullee a fost jertfit, pe(,are unu) prin Lege, multe victime (: jertfe, n. tr.) il figurau, suntpacificate cele cereqti cu cele pdmAnteqti gi cele pdmAnteqti cut:ele ceregti. FiindcS, precum acelagi Apostol zice: in El a bineooit(Dumnezeu, n. tr.) sd sdldgluiascd toatd plenitudinea Siprintr-Insul toote cu Sine sd le tmpace, fie cele de pe pdmdnt,tie cele din ceruri, /dcdnd pace prin El, prin sdngele crucii Sale(Colos. l, 19,20).

LKII. - in "o

chip pacea tmpdrdliei cereSti cot)arte€te toatdputerea de tn[elegere.

- Pacea aceasta coudrqeSte, dupd cum e scris, toatd putereade intelegere (F'ilip. IV, 17); 9i nici nu poate fi priceputi decdtre noi, dcr:At cAnd vom fi ajuns la ea. Cir;i, in ce chip, decAtnou5200, adicE arrnonizAndu-se cu noi, sunt pacificate celecoregti? (,-6ci. at:r-rlo, qi intre toate creaturile inteler;tuale insele, gi

9594

nobiscum? Nam ibi semper est pax, et rnter se unlve

%_------- S. Aurelii Augustini Enchiri'dion

nec praec.ellet tunc intellectum nostum: Dei vero pax qu

illic est erga eos, et nostrum et illollm intellectum si

dubitationl praecellet. De [Col. 0262] ipso quippe bea

est rationalis creatura, quaecumque beata est, non ip

de illa. Unde secundum hoc melius accrpitur quod scn

est, Par Dei quae praecellit ofiinem intellectum: ut in q

quod dixit omnem, nec ipse intellectus sanctorutr

Arrg"Io-- esse possit exc€ptus; sed Dei solius: neque enir

et ipsius intellechrm pax elus excellit'

I.XN. - 77. Remissio peccatorum erPressa in Symbolo'

uita sine crimine, non sine Peccato'

Concordant autem nobiscum Angeli etiam nunc,

remittuntur nostra peccata. Ideo post

sanctae Ecclesiae in ordine Confessionis ponitur remr

intellectualibus creaturis, et cum suo Creatore' Quae

pat: praecellit, rtt dictum est, omnem inte.llectum; sed

utique nostmm, non eorum qui semper vident faciem

Panis. Nos autem, quantusorrnque sit in nobis intellec'hrs

humanus, ex parte scimus, et videmus nunc Fer specrrlum

in aenigmat", "r* vero aequales Angelis Dei fuerimus

(Luc. iX,36); tunc quemadmodum et ipsi, videbimus

iacie ad faciem (l Cor. XIII, 12); tantamque pacem

hab6bimus erga eos) quantam et ipsi erga nos; quia tantum

eos dilecturi .rrn ., quantum ab eis diligimur' Itaque pax

eorum nota nobis e.it, quia et nostra talis ac tanta erit?

lntre ele qi Creatorul Ior20r, este pururea pace. pace, carecolArfefte, cum s-a spts, toatd puterea de tnlelegere, dar, desigrrr,pe a noastr6, nu pe a acelora care pururi vdd fala Thtdlui. Noi,insd, oricAtd putere de intelegere umand ar fi in noi, qtim numailn parte qi vedem- acum prin oglindd in gAciturd: cAnd vom fi,Irrtr-adevir, egalir ingedlor lui Dimn.r.u (Lu"o, XX, 36), atunci,l)recum ei ingiqi, vom vedea gi noi fald c5rre fa]d (I Cor. XIII, 12);ut6ta pace vom avea fa15 de ei, cAtE qi ei ingigi, fap de noi, pentru

lp u""ll sd-i indrdgim pe ei atAt, cAt suntem tndragifi de cdtre ei.$i, emtfel, ne va fi noud crnoscuti pacea loa fiindcd qi a noastr5 vafi tot at6ta qi tot la fel qi nici nu va covArgi, atunci, puterea noastr5de inlelegere: pacea lui Dumnezeu, insd, care este acolo fald de ei,va covArgi202, fdrd indoial5, gi puterea noastui de inlelegere, qi pe akrr. intr-adevdr', orice .r""t".e ragionali, intrucAt este fericit[, estelirriciti do la El, nu El Insugi de la ea. De unde, se inlelege mailrine, dupd aceasta, ceea ce s-a scris: Pacea lui Dumnez.lr, cor"utudrSeEte toatd puterea de tnpelegere, incdt, prin faptul cI s-axpus. toaLd. nu poate fi exceptat52o3 nici insaqi puterea de inlelegererr sfintilor Ingeri: doar a lui Dumnezeu singuml, cdci pacea Lui nrnvArqeqte qi puterea de intelegere2B a Lui insuqi. ,

-

!,ilV. - 17. ler\area pdcatelor, erpimatd tn Symbol. Itiapa sfi.npilareste fdrd. crimd, nu fdrd pdcat.

ingerii sunt. insi, in armonie cu noi, chiar gi acum, cAnd ninc iartd pdcatele noastre. De aceea, in ordinea confesiunii, iertareap[.atelor e pusd dupd amintirea sfintei Biserici. c6ci prin aceastarlureazd Biserica de pe pimAnfo5: prin aceasta nu pieie ce pieriseqi a fost girsit (Luca, Xy, 24). ExceptAnd, de buni seamd, darull}itezului, care a fost ddruit impotriva pdcatului originar, incAt206,rlc a fost- atras prin naqtere, este retras prin renaqtere; gi, totugi,Itrliturd2o7 chiar gi pdcatele achrale, pe care le va fi g6sit comiseru fapta, cu cuvAntul gi cu gAndul: exceptAnd,

"g.d"., aceast6nrare indulgentS, de unde incepe reinnoirea omului, prin carecstc dezlegat tot pScatul, qi inndscut, gi addugat, tot restul vielii,rlc-acum la etatea uzului raliunii, oricAt ar fi, dealtminteri,rrrPerioarS prin feounditatea dreptdtii, nu se petrece fdri iertarea1rr"rr:atelor. F'iindo6, atAta timp cAt triiesc muritor, fiii lui Dumnezeu

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 97

peccatorum. Per hanc enim stat Ecclesia quae in teLt' p"" hanc non perit quod perierat et inventum est (l

XY,-24).Iixcepto quipp" Baptismatis munere, quod conr

originale pec"atum donatum estT ut quod generatio

atfractum est, regeneratrone detrahatur; et tamen act

quoque peccata, quaecumque corde, ore, opere commi:- 1..1-^-ri ^ "'i"""rr"ri1, tollit: hac ergo excepta magna indulgentia, un

incipit hominis renovatio, in qua solvitur omnis reatus

ingeneratus et additus; ipsa etiam wita caetera Jarn ratl!

ut!,ntis aetatis, quantalibet praepolleat fer:unditate justiti

sine peccatorirm remissione non tgt"' Quoniam filii


humanis motibus deficiant ad se ipsos. et ideo peccent

lnterest quidem quantum: neque enim quia peccaturrii

est omne crimen, ideo crimen est etiam omne peccahrm')

Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion

er: lupti cu moartea. $i, oricAt de adev5lat s-a spus despre ei:Oricdpi sunt cdlduzipi de Spiritul lui Dumnezeu, aceia sunt fiiilui l)umnezeu (Rom. \r[I, ]4), totuqi sunt chemagi de Spiritul luiDumnezeu sd vind qi, ca fii ai lui Dumnezeu, se indreapt6 spreDumnezeu aqa, tncAt, ca fii ai oamenilor, in chiar spiritul ior,impov[rat cumplit de trupul coruptibil (S"p : inpel. lui So/. [X,15), se instrSirreazd, prin oarecari tulbur5ri omenegti, cdtre sinelngigi, gi, de aceea, pdcituiesc.20s E, ins6, o deosebire, cAt: cdcinu fiindcd toatd crima2oe este picat, de aceea chiar tot pdcatuloste crim6. $i, astfel, zicern cd viata oamenilor sfin1i, cAt tip estetrditd in aceasta muritoare, poate fi gdsiti firi crimi: Pdcat,lns6., d.acd uom zice cd nu auem, dupd, cum spune mare]e210Apostol, ne seducem pe noi ingine, pi adeudrul nu este tntrunoi (I loan, l, B).

LXV. - Crimele sunl, ierlate, oricare, in Bisericd, prin penitenld.in afara Bisericii nu .sunt iertate pd.catele.

Dar', nici despre crimele inseqi, oricAt de mari, de iertat insfAnta BiscricS, nu trebuie pierdutd de citre f[citorii, fiecaredupd felul picaFlui sdu211, ai penitenlei speranla in misericordialui Dumnezeu. in actul penitenlei, ins5, unde s-a inf5ptuit intr-unasemenea mod212, incAt acela cane a infdptuit este inldturat chiargi de la trupul2r3 lui Christos, nu trebuie luatd tot atAt inr:onsiderare mdsura timpului, cAt a durerii. Cdci, inima frAnt[,si

umilitd Dumnezeu nu o indepifieazd. de la Sine (ps. L, 79).lntr.adevdr, fiindcd durerea unei inimi rimAne, in general, ascuns[nlteia gi nici nu ajunge la cunogtinla altora, prin cuvinte sau prinorice alte semne; cAnd est in fafa Aceluia, cdruia i se spune:Suspinul meu de tine nu s-a ascuns (Ps. XXXW, 10), pe drept s-aur:onstituit de c6tre cei ce sunt in fmntea Bisericilor2l, durate alepeniten{ei, ca si fie satisfdcut[ chiar215 gi Biserica in care sunticrtate pdcatele inseqi: fiindcd in afara ei, intr-adev6r, nu suntiertate. CEti ea ipsSgi a primit, in mod particular, arlun5 SpiritulSfAnt (1/ Cor.1,22), fSrd de care pdcatelc nu sunt iertate, niciunele,ustfel, inr:At, t:ei cdrora le sunt iertate, dob6ndesc viala etern[.2r6

9998

quamdiu mortquamvis de illisaguntur, hi ftliiDei excitantur,ut etiam spiritu suo, maxime aggravante corruptibili''corpore (Sap IX, 15), tanquam filii hominum quibusdami

Itaque sanctorum hominum vitam quamdiu in hac mortalilr

vivitur, inveniri posse dici nus sine crimine: Peccatunt'

autem si direrimus quia non habemus, ut aitapostolus, nosmetipsos seducimus, et ueritos in nobis

est (I Joan. l, B).

LXV. - Crimina quaelibet in Ecclesia remitti per poenitentiam,Eatra Ecclesiam non remittuntur peccata.

Sed neque de ipsis criminibus quamlibet magniremittendis in sancta Ecclesia, Dei misericordidesperanda est agentibus poenitentiam secundummodum sui cujusque peccati. In actione autepoenitentiae, ubi tale cnmmisslrm est, ut is qui comrnisit a

Ctlrlrti etiam corpore separetur, non tam consideranda est

mensura temporis quam doloris. Cor enim trontrihrm et

humiliatum Deus non spernit (Psal. L, 19). Verum quia

plerumque dolor alterius cordis occulflrs est alteri, neque inulio.orn notitiam per verba vel quaecumque alia signq

procedit; cum [Col. 0263] sit coram iJlo nri dicitur,

meus a te non e.st absconditus (Psal. XXXI|II, 1O):

constituuntur ab iis qui Ecclesiis plaesunt temp()rq

poenitentiae, ut fiat satis etiam Ecrlesiae, in qua remittut

ipsa peccata; extra eam quippe non remittuntur' Iipsa peccata; extra eam qurppe non remrttuntur' lpsa

.r.-qr" proprie Spiritum sancfum pignus accepit (lI Cori

l, 221, strrc quo non remithrntur ulla pecxata, ita ut quifusremittuntur', olnseqLrantur vitam aetornarrl

LX\{. - Remksio peccalorum fit propter l'uturum judicium'

_ S/ Aureliu Augustiry Enchiridion 101

tX\{. - lertarea pd.catelor este fdcutd pentru judecata de apoi.

C[ci iertarea picatelor este fScutd mai mult pentru2l7 judecatade apoi. In aceastd r.iafd, insd, pAnd intr-atAt este in vigoare ceeacc s-a scris: Jug greu pesle fii. lui Adam, din ziua iesirii din pdntecelemaicii lor, pdnd tn ziua ingropdrii tn mo,ica tuturor (Ecl. XL, 'l),incAt vedem c5, chiar dupd purificalea renagterii, pr-uncii suntmunciti de clrinul diferitelor rele; incAfl8 inlelegem cd, tot ()cea cese face prin sacramentele salvatoare, tine mai mult de sperantabunurilor viitoare, decAt de p5^strarea sau dobAndirea celor achrale.MrrJte par, iardgi, a fi iertate qi a nu fi rdzbunate prin nici un fel desuplicii, dar pedepsele lor sunt rezervate fir viitor. Cdci nu in zadaroste) anume, numiti a judec5lii ziua aceea in care are sE vini,ludec5torul viilor qi al morfilor. Dupi cum, dimpotrivd, suntrizbunate aici unele, gi, daci tohrqi sunt iertate, nu vor aduce, cr,r

sigurant5, nici un r6u in veacul de apoi. De aceea, despre unelepedepse temporare, care le sunt aplicate p6cdtoqilor in aceasti via15,Apostolul Ie spune acelola ale c5ror pdcate se gterg, ca sd nu fiepdstrate la sfArqit: Cdci, dacd ne.-am fi judecat noi inEine, nu ammai fi judecati de Domnul: cum, tnsd, sun\em judecapi, sunlemf.ndreptali de Domnul, ca sd n.u /im damnapi impreund cu l.umea(rceosta. (l Cor. XI, 31, :12).

IXUI. - 18. Sunt douedipi JalSi cei care .socotedu cd toli credinciosii,oricdt de scelerat uor fi trdit, uor fi salua,ti prin foc.Se r:rede21o, insd, de cdtre cAliva chiar oi aceia, care nu

;rSrdsesc nnmele lui Christos, qi sunt botezali, prin purifirnreal,ui. in Biserici, gi nu sunt rupti de ea prin nici o schismd sauerezie, in oricAt de mari ticdloqii ar trdi, care nici nu se cur'dtdprin penitentd. nici nu se rdscump[ri prin pomeni, ci, oricAttlc tcnace ar persevera in ele, pAnd in ultima zi a ielii acesteia,vor fi salvati prin foc: cE vor fi pedepsili, adic6, cu un foc derluratS, dupi mdrimea nelegiuirilor qi ticdloqiilor, totugi, nu culiicul etern.220 (.iei care, ins5, cred asta qi sunt, totuqi, catholici,trri se par' a sc inqela printr-o ()are(.are omeneascd bunS,vttin!5,lirci, rrrnsultatE, altceva r6spunde SfAnta Scriptur5. Referitor larrlt:astd t:hestiune, insd, arn st;ris o carte. al r:6rej titlu este l)espre

Magis enirn propter futurum judicium fit remissio

peccatorirm. In ha., ..rt"- vita usque adeo valet quod'scriptum est, Craue jugum super filias Ad7m, a die witua

de ientre matris eorum usque in diem sepulturae in matrem

ornnium (Eccli. IU-, 1); ut etiam panulos videamus post

lavacrum regenerationis diversomm malr)rum afflictione

cruciari: ut Intelligamus, tohlm quod salutaribus agitur

Sacramentis, magis ad spem venturorum bononm, quarn

ad retentirmem vel

etiam hic videnhreorum poenae reseryanhff in posterum' Neque enim ftusna

ille pr.r'ptie dicitur dies judicii, quando ventums est judex

vivorum atque morhrorum. Sicut e contrario vindicanffihic aliqua,

"t r.lrr"rt si remith:ntur, profecto ir futuro saeculo

.ro.t ,tt""brnt. Propterea de quibusdam temporalibus

poenis, quae in hac vita peccantibrrs,irroganl.ur': "it ToTXpec.atu ielentur, ne reserventur in finem, ait Apostolus: 'Slo

"ni* no, ipsos judicaremus' a Domino non iudicarem,ur:'

cum judicamur autem a Domino corripi'mur, ne curn

mundo damnemur (I Cor. XI,37 et 32}

lXru. - 78. Refelluntur qui putabant fideles omnes'

scelerate ui.tissent, saluandos per ignem'

Creduntur autem a quibusdam etian ii qui nome

Christi non relinquunt, et ejus lavacro in Ecclesi

baptizantur, ,"" .b ea ullo schismate vel hae

praeciduntur, in quantislibet sceleribu s.vivant, qu ae

hiluarrt p,,*rrit".,dn, nec eleemosynis redimant, sed in ei

usque "d hrir. vitae ultimum diern pertinaoissim

per.cver"ot, salvi futuri per iglem; littt pro magninrd

ia"inorunr flagitiorumque diuturnrl, non tamen aetel

igne puniri. Scd qui hrl<; credunt, et tamen cathrllici

t,ir*n"u quaclam benevt-'lentia mihi falli videntur:

Scriptrrra divina aliud t;rlnsulta respondct' [ 'itrrrm autr

de hac qttaestione constrripsi, ctrjus tituhrs est, dr: l-ide

702

.rtr.,rr" dictum est de iis qui supcraedificant su

fundamentum, quod est Christr-rs, non aurum7 argentur

lapides pr"tio.o., sed Ligna, fenum, stipulam (de his eni

Ji',nrrrr'est quod p"i ig.,"m salvi erufi, quonia

funclamenti merito non peribunt), sic intelligendum e'

ut his manifestis non inveniatur esse c()ntranum'

quippe et fenurn et stipula non absurde accrpr pQssur

rerum saecularium, qr.mvit licite t;oncessarum' tale

Operibus; ubi sec;undum Scriptura^s t1l-"t't, quantum Deo

"iirl..t " potui, demonstravi, eam fidem salvos facere;

quam satis evidenter expressit Paulus. apostolus' dicens:

in Christo enim Jesu neque circumcisio quidquam ualet'

neque praeputium, sed fides lCo.l' 0264) quae per

dilectioiem operatur (GalaL V, 6)' Si "t"- male et non

bene operatur, procul dubio, secundum apoglo-h1m

i.*f"*, mortua est in semetipso' Qui rursus art Sifidem"ii"ot

," quis habere, oPera autenx no1 h1!3at, numquid

poteit lides saluare eum (Jacobi.ll, 17, 14)? Porro autem

.i ho-o sceleratus propter fidem solam per ignemquod. ait b.eatus

"tdT:quasi Per Bnem; Potenlet falsum erit guod dixit

sum erit et illud quod iderrl

it, errarel neque fornicltore's,neque ido adultneque nxos neque

neque ebr nequ

Dei possidebunt (I Cor. \1, 0)' Si

perseverautescriminibus,tar propte

Lrunt, cpomodo in regno Dei non erunt?


credinpd Si fapte221 . unde, dupd Sfintele Scripturi. amdemonstrat, cu ajutorul lui Dumnezeu, <;At am putut, cd ne facesalvali_ acea credinli, pe care a exprimat-o destul de invederatApostolul Paul, zicAnd: Cd.ci, tn Christos lsus, nici circumcizianu e in .stare de ceua, nici prepulul, ci credinta care lucreazd.prin iubire (Galat. V, 6). Dac5, ins5, lucteazd rdu, gi nu bine,este, dupd apostolul Iacob, fird indoial5, moarti in sine insdgi.Care, iarS,gi zice: Dacd cineua zice cd. el are credintd, fapte,tnsd., nu are, oare, tl ua putea salua pe el credinta (Iacob ll,17, 14)? Pe de altd parte, ins5, dacd, pentru singuri credinla,omul scelerat va fi salvat qi aga trebuie inleles ce spune fericitulPal;.l: El tnsd se ua mdntui, d.ar aSa ca prin foc (I Cor. III, 15);credinla va putea salva, agadar, f[ri fapte qi va fi fals ceea ce aspus coapostolul s[u Iacob: fals va {i, de asemenea, gi ceea ce aspus insrrqi Apostolul Paul: .Ay'u ud amdgiti, zice, nici desfrdnapii,ni.ci tnchi.ndtorii la idoli, nici adulterii, nici muierotcele, niciculcdtorii cu bdrba[ii, nici furii, nici auari| nici belioii, nicibatjocoritorii, nici rdpitorii nu uor moEteni tmpdrd.!ia luiDumnezeu (I Cor. VI, 9, 10). Cdci, dacd chiar gi perseverenlii inaceste firidelegi vor fi salvati, totugi, din cauza credinlei luiChristos, in ce chip nu vor fi, agadar222, in impdrdlia luiDumnezeu?

LXUII. - Cum trebuie tn{elese cuuintele Apostolului despre cei desaluat prin foc. [Jn foc anume, tn uiala aceasla, prin caresunt saluati ziditorii in lemn.

Dar, fiindc6 aceste atotvddite gi atotclare mdrhrrii apostolicenu pot fi false, ceea ce s-a spus in mod obscur despre acei, ce, pefundamentul care este Christos, suprazidesc nu aurT argint, pietrepretioase, ci lemne, fAn, trestie (cdci despre ei s-a spus ci vor fisalvagi prin foc, pentru c5, datoritS. fundamentului, nu vor pieri),aga trebuie inlelese, incAt si nu pard a fi contrariul celor ardtate.223l,emnele, de bunS seamd, qi fAnul, qi trestia pot fi, nu absurd,inlelese astfel de pasiuni ale lucmrilor lumegti, oricAt licit ingiduite,inc6t nu pot fi pierdute fdri dulerea sufletului. Cum aceastdrlurerc, ins5, arde, dar:5, in inim5, Christos !ine lor.ulfirndamentului, rrcea ce inseamnd cd nimic nu este pus mai prcsus

LXVIII. - Locus Apostoli de saluandis pe'r ignem ui'

intelligendus. Ignis'quidam in hac uila' Per quent"

saluantur aedificantes ligna'

Sed quia haec apostolica manifestissima

apertissima testimonia falrt "tt" non possunl; illd q

cupiditates, ut arnitli sile animi dolore non possint' C)um

S. Aurelii Augustini Enchirid,ion Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion

tJr: El, qi omul, care este ars de o asernenea durerc, voicgte, maidegrab[, sd se lipseasc6 de lucrurile, pe care atAta ]e iubegte,rlevine salvat prin foc. Dacd, insd, in timpul unei astfel de tentafii,va fi voit si pdstreze, mai degrabS, lucrurile trecdtoane qi lumeqti,rlecAt pe Christos, nu I--a al,ut pe El ca fundament, pentm c:5 le-auvut pe locul cel dintAi pe acestea, pe cAnd, intr-un edificiu, nucste nimic altceva inaintea firldamenhrlui. CSci focul, despre carerr vorbit, in acel loc, Apostolul, trebuie astfel inleles, incAt gi unul,qi altul trec prin el, adic6, qi cine zideSte pe acesl fundament aur,urgint, pietre pre{ioase, gi cine zideSte lemne, fdn pi trestie.l.'iindcd, dupd ce a spus aceasta, a ad[ugat: $i focul ua dooedi ce

tb.l este lucrul fiecdruia. Dacd lucrul cuiua, pe care l-a zidit, uardmdne, ua lua platd. Dacd, insd, lucrul cuiuo. se ua orde, el ua

,[i pdgubit: insd qi el oa fi saluat, totuEi, aSa, ca prin foc (Id. lII,11-15). Focul va proba, agadar, nu doar lucrul unuia dintre ei, ciul amAndurora. Un fel de22r foc este tentalia suferin1ei22s, despre(iare s-a scris apriat, in alt loc: Vn.sele olarului le ld.mureEte cuptorul,

Si tentalia suferinpei, pe oamenii drepli (Sirah, XXVU, 5). Acestf,rc face, in rdstimpul vielii acesteia) ceea ce zice Apostolul cd li se

lntAmpld la doi credincioqi, unuia, adic6, dacd, gAndindu-se laccle ce sunt ale lui Dumnezeu, in chipul in care ii place luil)umnezeu, vasizicS, celui care zideqte, peste Christosfirndamenh-r1226, anr, argint, pietre pregioase, altuia, gAndindu-se,lnsd, la acestea, ce sunt ale lurnii, in chipul in care ii place sotiei(l Cor. VIl, :12, 33), vasdzic6, celui care zideqte, peste acelagifundament, lemne, fAn, trestie: cici lucml primului nu este nimicitprin foc, fiindcd nu a indrdgit acelea de a ciror pierdere sd se

fndurereze, este, ins6, nimicit al celuilalt, pentru cd nu pier f6rdrlnrere cele cc au fost posedate cu dragoste.227 Dar, datd fiindprcrnisa majord propus6, inr:At voieqte a se lipsi, mai degrabd, der:lc, decAt de Christos, qi nici din marea teamd de a le pierde,oricAt il doare, cAnd le pierde, nu L-a pdrdsit pe Christos, esfe,rlcsigur', saluat, dar, a6a., ca prin.foc, firndcd il aide228 durerea

lricrdelii acelor lucruri pe care le-a irrdrdgit, dar, datoritdstabilildlii fundamentului qi incoluptibilit5lii intdriturii, nu e

rilrborAt Ia pimAnt qi nit:i nu se consumS.

105

autem iste dolor urit, si Christus in corde fundamentj habet

locum, id est, ut ei nihil anteponatur, et malit homo qui

tali dolore uritur, rebus quas ita dili# magis carere quam

Christo; per ignem fit ialvus. Si autcm res hujusmod'i

temporaGs ",i."e"rl"res tempole tentationis maluerit

tenere quam Christum, eum in fundamento non habuitl

quia hal" priore loco habuit, cum in aedificio prius non

sit aliquid'fundamento. Ignis enim, de quo eo loco est

locutus Apostolus, talis debet intelligi, ut ambo per eum

trarrseantiid est, et gui aediftnat super hoc fundamentum'aLtrum, argentum, lapides pretiosos, 91 9"i aedificat

L@no, j"rul, et stipulnm. Cum enim hoc dixisset, adjunxit;

iniui"ujurqu" ipu, quale sit' ignis probabit' Si cujus

opu, p"r^onr"iit, quod superaedificauit, rnercedem

ic"ipi"t. Si cujus opus autem euustum fueriL, damnum

patietur: ipse autem saluus erit,

(Id. Ill,11-15). Non ergo unius

ignis probabit. Est quidam ign

quo aperte alio loc.<l srriPtum es

et homines justos tentatio tribulationis (Eccli' XXVII, 6)'

Iste ig:nis i., h." interim vita facit quod APostolus dixiq si

acoid"at duobus fidelibus, uni scilicet cogitanti quae Dei

ignem: quia urit eum rerum dolor, quas dilexeratl#ti..^*-t sed non subvertit ncllue (x)nsumit fundamenti

stabilitate atque incorruptione munihrm'

106

LXIX. - Ignis etiam purgatorius quidam post hanc iitam'

Tale aliquid etiam post hanc vitam fieri'incredibile non est, et utrum ita sit, quaeri potest: et

aut inveniri, aut latere, nonnullos fideles per ignem

quemdam purgatorium, qutl1o m.a.8is minusve.bonajereuntia dilexJrunt, tanto. tardius citiusque salvari; nor:

,urn"r, tales de quibus dictum est, quod regnum D

non poss idebunl,- ntsi convenienter poenitentibus eade

".i*i.. remittantur. Convenienter autem dixi, ut steril

in eleemosyT ris non sint, quibus tantum tribuit Scriptu

divina, ut earum tantummodo fructum se imputatu

praenuntiet Dominus dextris, et earum tantummo(

ste.ilitatem sinistris; quando his dicturus est, Venit

bened.i.cti. Patris mei, percipite regnum: illis autem' 1

in ignem aeternum (Matth' XXV, 34, 41)'

tXX. - 79. Crimina eleemosynis non redimi, nisi ui'ta mutetur'

Sane cavendum est ne quisquam existimet in


I,XIX. - Un anumit foc purgcttorial ua /i chiar Si dupd uia{a aceasta.

Nu e incredibil cd se poate intAmpla, chiar gi dupi ac.eastdvia!5, ceva de felul acesta, qi se poate cerceta, dacd este aqa; gi, fieadeverit, fie ascuns, unii dintre credincioqi vor fi salvali printr-unanume foc purgatorial22q, atAt de t6rziu sau de repedc, dupd cAt demult sau de pugin au indrdgit bunurile pieritoare; totugi nu li se vaintAmpla aga unora ca qi aceia despre care s-a spus cd nu uormoSteni tmpdralia lui Dumnezer-r, decAt numai dac.I penitenlilof30li se vor jerla convenient aceleagi crime.231 Am spus, insi, convenient,si nu fie sterili in pomeni, ciror pomeni ateta impoftanld le atribuieSfAnta Scriphrrd, incAt Domnul prevestegte ci ar:e sE le imputecelor de la dreapta numai rodul acestora, qi numai sterilitateaacestora, celor de la stAnga, cAnd are sd le zicd pimilor: I/enipi,binecuodntapii Tbtdl.ui Meu, moStenipi impdrd{ia; celorlalti, ins6;Merge{i tn focul etern (Mat. XXy,34, 41).

tXX. - 19. Crimele nu sunt rd.scumpdrate prin pomand, decdtdacd. este schimbat modul de uiald.

Trebuie sd ne temem indeajuns, ca nu cumva sd socoatd cinevar:5 acele nenolrcite crime, de care fac cei care nu vor mogteniirnpirSlia lui Dumnezeu, perpetuate zilnic, pot fi r6scumpiratezilnic, prin poman5.232 Trebuie, intr-adevdr, schimbati viala intrurrai bine, qi Dumnczeu trebuie propitiat233 prin pomand, pentmpdr;atele trecute, nu ca qi cum ar putea fi oarecum cumpdrat s[irrgiduie ca ele sd fie nepedepsit fdcute pururea.23a Cdci nu a deilnimd.nui dezlegarea de a pdcdtui (Sirah, XV, 20), oricAt,lndurAndu-se, $terge) daci nu este neglijat5 achitarea potriviti235 adatoriei, pdcatele deja fScute.

LXXI. - Prin Rugdciunea Domneascd (: Tatdl Nostru, n. tr.) suntezpiate pd.catele mai uSoare,

Rug6ciunea cotidian6 a credincioqilor. satisface, insd, inlrrir.inla micilor qi uqrtarelor pdt;atc cotidiene, fErS de care nu se

lrctrece viata aceasta.23t' (jdt:i a<:el,rra li se cade sd spun6: Tata.l'tu)stru, Carele eSti i,n ceruri., trare ij sunt deja ren5scuti din api gi

S. Aurelii AWustini Enchiridion

illa crimina, qualia qui agunt, regnum Dei nc

possidebunt, quotidie perpetranda, et ?leem:sylquotidie redimenda. ln melius quipp".est vita mu

"t p".

"l""^osJmas de peccatis praeteritis est propiti

Ders; non ad hoc emendus quodam modo, ut ea sen

liceat impune committeie - Nemini enim d

Laramentum peccandi (Eccli' XV, 27): quam

miserando deleat jam facta peccata. si non satisfa<

congrua negligatur.

LXXI. - Oratione Dominica ecpiari leuiora peccata'Ir'

De quotidianis autem brevibus levibusque pec9lt

sine quibus haec vita non ducitur, quotidiana fideliu

oratio satisfacit. Florum est enim dicere, Poter noster

es in coelis, qui jam Patri tali regeneratr sunt ex aqua

108 S. Aurelii Augttstini Enchiridion

dimittantur nostra Peccata.

- Eleemosynae Senus manimum, parcere iru'mLcts'

Sed ea nihil est majus, qua ex corde dimittimus'

quod cuique necessaRum est indigenti; verum etram qul

irt lo".ri.m peccanti, eleemoslT ram da! et qui emendal

verbcre in querr, potestas datur', vel coercet aliqudisciplina, et tamel-peccatum ejus, quo ab illo laesus ar

offenrus est, dimittii ex corde, vel orat ut ei dimittatun

non solurn in eo cJtrod dimittit atque orat, verum etiam in

eo quod c.:rripit, et aliqua emendatoria poena plectrt

"1"#u.1-.rn d'at; quia misericordiam praestat' Multa enirt

bona prlestantur invitis, quando eorum consulitur utilita-

non voluntati: quia ipsi sibi in'eniuntur esse rnimrct, amr

vero eomm potir. illi qro. inimicos putant; et reddun

crrando ,nala pr'., bonii, cum reddere mala christianu

non debeat nec pro malis Nlulta itaque genera sun

eleemosynaruml quae cum facimus, adjuvamur u

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 1,09

Spirit unui asemenea Tatd. (loan, tII, 5). Minimele gi cotidienelep6cate aceastd rugdt;iune le gterge in intregirne.2]1 Le gterge gi peacelea, de la care viala credincioqiloq chiar scelerat petrecutd, dar,prin peniten16,, schimbatd intru mai bine, se dep6rteaz6., dacl,dupi cum se zrce veridic: $i ne iartd noud datorii.le noostre, fiindcdnu lipsesc oele care si fie iertate, tot aga se va zice veridic: Precumpi nii iertdm datorniriloisE noSLri (Mat. N,9, 12), adicd, dac523n se

face ceea ce se spune, firndcd gi pomana insigi inseamnd a-i daierlare omului cdruia t,erc iertare.

LXXII. - Multele {eluri de pomand.

$i, prin aceasta, la toate care sunt fdcute ctr indurare2aofolositoare se aplicd ceea ce spune Domnul: Dali pomana gi.

i,atd toate ud sunt curate (Luca, XI, 41). Nu numai cine d5,aqadar2al, flsmAndului hran5, insetatului biutur6, celui golveqmAnt, cilStorului hcaq, fugarului ascunziq, bolna.mlui saucelui inchis vizitS, oapti.vr:lui rdscumpdrare, debilului mijloc detransport, orbrrlui insotitor, intristatului consolare, nesdndtosuluileac, rdticitorului cirare, nehotdrAtului sfat, gi fiec[rui2'2 lipsitceea ce ii este necesarT ci, intr-adevir, chiar cine dI iertarepdcitosului, dd pomand; gi cine il indreapt6 ou vergeaua pe celusupra c6ruia i s-a dat potestatea, sau il constrAnge printr-o()arecare disciplini, gi totugi picatul lui, prin care a fost lezatsau ofensat de cdtre acela, i-l ialtd din inimS sau se roagd sd i se

iorte lui, nu numai prin faptul c5 iartd sau se roagi, ci chiarprin faptul cd educd gi aplici pedepse purificatoare2{S, dipomanS, fiindcS pune in fatd miscricordia. Cdci multe bune lise oferd indirdtnicilrr2'a, cAnd se are in vedere folosul, nu voinlalor: fiindcd ei inqiqi sunt dovedili a fi dugmanii lorugi, gi sunt,mai degrab6, cu adevdrat prieteni ai lor cei pe care ii socotescduqmani; qi intorc, greqind, rdul pentru bine, cAnd un cregtinnu ar trebui sd intoarcd nici mdcar rdul pentm riu. $i, astfel,sunt mai multe fe]uri de poman5, prin care, cAnd Ie facem,suntem ajutali2as s5 ni se ierte pdcatele.

LXXIII. - Cel mai mare Jbl d,e pomand. e.ste a cruto. dupmanii..

Dar nimic nu este mai mare decAt aceea (: poman6, n. tr.),lrrin oare iertdm din inimd ()cea (ie a pdcdtuit oineva tmpotriva

Spiritu (Jort.n. lll,5). Delet

quotidiana Peccata. I)eletetiam soelerate gesta, sed

disoedit: si quemadmo lumdebita nostr{t' quomam non desunt quae dimittantur; ita

veraciter [Cot.'0266] dicatur, Sicut et nos dimitt'imus

debitoribus nostris (Liauh' V, 9, 12): id est, si fiat quod

dicitur; quia et ipsa eleemosl, ra est' veniam petenti homini

lSnoscere.

LXXII. - Eleemos.ynarum genera multa'

LXXIII.

in nos quisrlue peccavit' Minus enim magnum est e

1_10 __- s. Aurdir-4uguttini ln"hi'idi9'

perducere: tamen quia hoc tam magnum bonum tanta

multitudinis ,ro., ".1,

quantam credimus exaudiri, cum i

oratiorie dicitur, Dimitte nobis debita nostra, sicut et

dimittimus debitoribus nostris; procul dubio ve

cum orat et dicit, Sicut et nos d.imittimus debitoribus nostri

existimet a Domino sua peccata dimitti; quonrarn me

eum esse benevolum, sive etiam beneficum, 4ri tibi mali

pro eis 44) . Sed quoniarn

perfect o quidem se debet

tm.ris anlmum ad hunc

affectum, orando Deum, secumque agendo luctandoque


noastr5.. cdoi este mai pugin mare a fi binevor'tor sau chiar indatoritorla16 de acela care nu gi-a f6cut nimio: este, insd, crr mult mai mane,si gine de magnificentissima bundtate faptul r:d ig indrageqti pAnEqi duqmanul, qi aceluia care iti wea rdul qi, dacd poate, fi-l face, tuli vrei totdeauna binelc gi, cAnd poli pcl)umnezeu zicAnd:1'u Indrdgipi.-i pe duS ineaelor ce ud. urdsc Si ruga{i-ud pentru cei Y44). Dar, fiindcd accstea tin dc fiii perfecgi ai lui Dumnezeu, r.rnde,hrtr-adev5r, este dator sd tindd tot credinciosul qi rugAndu-se luil)umnezeu, gi lucrAnd qi luptAndu-se cu sine, spre acest sentimcntsir-gi indrepte inima umanS: totugi, fiindc.d acest atAt de mare binenu tine de o aqa multime. cAtd credem a fi perceputd cu auzul,rAnd se spune in mgdciune: $i ne iartd noud greSelildar noastre,precum gi noi iertdm greEililar noqtri; fdrd indoiali, vorbele acesteip'omisiuni solemne se implinesc, dacd onrul, care nu s-a inwednicitlnc5 astfel, incAt igi indrigeqte deja2+B dugmanul, cAnd este rugatdc omul care a pdc5.tuit impotriva lui s5-l ierte, il iarti, totugi, JinitrimS, deoarecc c;hiar vrea cu siguranti sd i se iertc Ai sieqi,suplirantnlui, cAnd se roagd gi zice: Precum Si noi iertcim greSipilorno5tri, adic6: Aga ne jartd datoriile noastr.e, nou5, suplicantilor.,l)r'ecum qi noi Ie iert[r4. datoneicilor rrogtri suplicanli.

LXXfV. - Neierfi.nrului nu ii uor /i ierktte de cdlre Dumnnzeu pdcatete.

Acum, ccl care, intr-adev5r, il roagd de iertar.e pe acel omlnrpotriva cdruia a pdr:5hrit, dac.d estc imboldit de pdcatul s6u sd-l

tit i fie greu aJ

Pc duqmS.nia.inir dc iertarc Ai

, sd un chip, cErirrnt iertate de Domnrrl2{e pdcatele sale, fiindci Adevirul nu poateriir mint5. intr.ade cititor. al Evangheliei estcttcrlumerit cine a (loan XIY,6)? El, Car.c,rhrrd ne-a invSlat cu tiric aceastd sentintd;rrrsd in ea, zicAnd: Cdci de ueti iertct oamenilor greSelildso 19r,, udtttr ierLa qi uou.d'fttlcil uostru ael ceresc pdcotele L)oa.stre. I)ar:ci,hrsri., nu ue\i. ierlo oamenilor, nici ThLdl t)o.stru nu uct ierta pd.co.telet\xt..slre (Mct.t. Yl" 14, 15). (-line nu se trczcqte la un atAt de mare

111

sponsionis hujus implentur, si homo qui nondum itprofeuit, ut jam diligat inimicum, tryi:"-qY3g:.1"9.ffiab homine qui peccavit in eum, ut ei [Col' 0267] dimittat'

dimittit "* -rd"' quia etiam sibi roganti utique r'rrlt dimittlr

IXXIV. - Peccata non dimittenti non dimittuntur a Deo'

Jam vero qui eum, in quem peccavit' hominem

id est, Sic dimiue debita nostra rogantibus nobis, sicut ot

nos dimittimus rogantibus debitoribus nostris' i

si peccato suo movetlrr ut roget, non est adhuc deputa

irri'*i"r-r.., ut eum diligere sit difficile, sicut difficile

quando inimicitias exercebat' Quisquis autem roganh

peccati sui poenitenti non ex corde dimittit, nullo mo

vcritas non pt-rtest. Quem vero lateat Evangelii auditorer

sive lectorenr. quis dixerit, Ego sum oeritcts (Joan' Xfl/, 6

Qui cum docuisset orationem, hanc in ea poslta

sententiam vehementer commendavit, dicens: Si eni

climiseritis hominibus Peccata eorltm, dimit't'et et uo

Pater uester coelestis peccata uestra, Si autem

di.miseritis homini.bus, nec Pater ues\er dimittet

uestra (Matth \4, 14, 15), Ad tam magnurn tonltruum

s. UgtirlWY*ni4*ni@Ynon expergiscitur, non dormit, sed morhrus est: et tarnen

potens est ille etiam mortuos suscltare'

IXXV. - 20. Eleemosyna sceleratos et infideles non mund'at' nisi

mutentur,


funet, nu doame, ri e mort: gi, ton-rql, Acela e.-n puter.e s[ trezeast.ApAnd 9i morgii.

LXXV. - 20. Pomo,na nu curd,td. sceleralii. Si nec,redincioSii decdtdacd ei se schimbd..

Desigr.rr, cei care trdiesc mai mult deoAt scelerat qi nici nuse ingrijesc sd irsi corecteze o astfel de viald qi moravuri gi, printrelnsegi crimele gi vi<,iile lor'" nu inceteazd sd dea mereu pomani,in zadar se alind in de sine c;umcd Domnul a spus: Dati poma'nd,qi iatd toate ud sunt uoud curale. (lici ci nu inleleg cAt dcdeparte bate aceasta. Dar, ca sd infeleagi, asculte numai cuilc-a zis. CEci in Evanghelie e scris aga: Pe cdnd oorbea L-a rugatpe El un fariseu oolecare sd. prdnzeascd La el: gi, intrdnd S-aasternuL la mosd. Fariseul, insd, a inceput sd zicd,, mirdndu-sein sine, de ce nu s-a spd.lat tnainte de prdnz. $i a zis Domnulcdtre el: Acum, ooi, fariseilor, spdla{i parted care este dinafarda cupei Si a bLidului; ceea ce este, insd, lduntrul uostru esteplin de rd.pire Ei de nedreptate. Nebunilor, oare Cel co.re a.f'd.aut ceea ce este dinafard, nu a fdcut si ceea ce estetlinlduntruil2l1 [)oli, mo.i degrabd, pomand ce mai rdmdne2t'2,Si, iotd, toaLe ud sunt curate (l'uca, Xl. 37-41). Oare, aga trebuicsd inlelegem aceasta, cd fariseilor, neavAnd credinld'in Christos,,si chiar dacd nu au crezut in trl qi nu au fost rcndscugi din apiqi Spirit, le sunt toate curate, numai dacd vor fi dat poman6,aga oum socotesc ei cd trebuie datd aceasta, cAnd sunt necuralitoti, pe care nu-i cur61d credinla intlu Christosz;3, despre cares-a scris: Purificdnd pri.n credintd. i,nimi.le lor (Fopt., XV, 9), gizir:e Apostolul: Pentru cei necurali, insd, Si necredincioSi, nimicnu este curat, ci li s-au tntinat Lor Ei mintea qi conStiin!.a (T'it. l,15)'i ln ce chip lc erau, aqadar, toate curate fariseilor, dac5dddeau poman6, qi nu erau credinr:iogi? Sau, in ce chip eraucredincioqi, dacd nu voiau sd creadi in Christos qi sd renasc6lrrin gralia Sai $i, totugi, este adev[rat ceea ce au auzit: l)a1i1tomand., Si iatd toa\e ud. sun| curctte.

LIXVI. - Prima pomand, a te tnclura de propriul suJlet Si a taidrept.

Cdci, cine wea sd dea, rAnduit, pomand, tl'ebuie si inceapdrI' la sr'rrc insugi qii sd gio clea sicqi, ilr prinrul rAnd. l.'iindc[ pomana

113t12

Sane cpi sceleratissime vt'unt, nec curant tale;rn vitam

moresque "or.ig"t",

et inter ipsa facinora et flagtia sua'

;l;;;;.y.". frlqrerrt"r" non cessant, frustra ideo sibi

blandiuntur, quoniam Dominus ait" I)ate eleemosynam"

;i ,;"" o*nii munda sunt uobis' Hoc enim quam late'

oateat. non intellizunt. Sed ut intelligant, attendant quibus

[;;t;,. Nempe "in Er'.rg"lio sic scriptum est: C,um.'

t q""nt"r, ,ogouit itlum qiidam Pharbaeus ut pranderet',

;;;i t;,'et i"ngressus reiubuit' Pharisaeus autem ".o"P!1,

itro ,"'reputins dicere, quare non et a'nte

orandium. Et ait Dominus ad illum: ar$ael';''quod deJoris est calicis et catini, m "!::,f''i;;;;;i ,;;ru^, pl"nu* est rapina et. tnLC1uLLuLe' Stulti''i,""""

q"i fecit ii quod eforis est, etiTm id, Wod in!71,

estfecit'? terumtamen quod suPerest, dole el-ym9.V7am'

), 1".." omnia munda iun uobis (Luc' Xl.37-41)' Itane

hoc intcllectr-rri sumus, ut Pharisaeis non habentibus fideml

Ct.itti. etiamsi non in eum crediderint, nec renati fuerint

ex aqua et Spiritu, rnunda sint omnia, tantum sl

"le"ml.1^u. dederint, sicut isti eas dandas p",11"1? .""T]

sint immundi omnes quos non mundat fides Christi'

qr. t"tiptr- est, Munclans Jide corda eor?rylAi!; ^Y:i-ai""iiprstolus, Irnmundis autem et inlidelibus nih'

est mundum, sed pollata sunt eorum et meru et cotu

(it.l, ts!. {rotttfdo ergo-Pharisaeis omnia munda

li a""-".y"as, darent et fideles non essent? Aut qr

fideles essent, d i, Chtitt - oedere atque in ejus

gr.tia .tulri.sent? Et tamen verum est'qttod audieru

bate eLeemosynam, et ecce omnia munda sunt oobis'

IXXVI. - [Col. 0268) Prima eleemosyna, animae suae misereri

recte uiuere.

Qui enim lrult ordinate dare eleemosJ'nam' a se lp

debet incipcre, ct eam sibi primum dare' list cni

tr4

eleemoslT ra opus misericordiae; verissimeque dictum est'

Mi.serere animae tuae pLacens Deo (llccli' XXX' 24)'

Propter hoc renascimur, ut Deo placeamus' cui merrto

disilicet quod nascendo contraximus' Haec est prima

"leemo.l^a, quam nobis dedrmus, quonlam nos rpsoc

*i.".o. i".' -i."."ntis Dei misericordiam. requisivimus'

iushrm i,rdi"ir- eius confitentas, quo miseri effecri sumur

de q; dicit Apostoh:r,, ludicium quidem .et uno.i

condemnationem: etmagnae charitati ejus gratia^s agentgsr

;; il; idem ipse dicit"gratiae praedicator' ()ommendal

aut.m suam clilectionem Deus in nobis, quoniam cun

adhuc peccatores essen'tus, Christus pro nobis mortuti

est (Rom. V, 16, 8, 9); ut et nos veraciter de nostra lnrsenl

irdi*rrt"., et Deum "frryt.t".t"ii donavit lpt".d1l9:"li

;ie recteque r-ivamus. Quod judiciuT et charitatem

"um Phaiistei praeterirent, decimabant tamen pro

eleemosynas quas faciebant etiam quaeque mlnutlssr

fructuum suorum: et rdeo non dabant eleemoslT ras a

incipientes, secumque pnus -misericordiam facrenter

i;;;;;;. ;";m dile"tionis ordinem l'.""^-."*'-?'t:proii*u^ tuum tanquam te ipsum (Luc.' X' 27)' Gt

Lrgo irr"r'"prsset eos quod forinsecus se lavabant' inh

#;;pi-ta et iniquitatc pleni erant, admonens quad

"f""-".y"", qo"* dtrl homo debet primitus dare' interi

mundari: l/erumlamen inquit, quod superesl'' da

eleemosynam, el ecoe omnia munda sunt. uobis' Deirrt

ut osterideret quid admonuisset, et quid ipsi facere

curarent, ne illum putarent eorum eleemosl'nas ignc

Sed uae' uobls, inquit Pharisaeis: tanquam diceret' li1

quidem commonui vos eleemos)mam dandaml p,"t q""

S. Aurelii Arytstini Enchiri'd'ion

lrobi. *rrrrda sint omni a; Sed uae uobis qui deci

mentam et rutam et omne ohs; has enim novi eleemosy

vestras, ne de illis me nunc vos admonuisse arbitremini:

praeteritis judicium et charitatem Det; qlua elecmr

p.,.."ti. ab r-rmli inquinamento. intenol mundar], ul

munda essent et corpora quae lavatis: hr'rc est ertim

eJ interiora scilicct et exteriora; sicut alitri legitur' '/t


cste lucrarea indurdrii, qi foarte ade,virat s-a spus: A te tnduro desufletul tdu este pld.cut lui Dumnezeu (Sira.h, XXX,24). De aceearenagtem, ca s6-i plicem lrri l)umnezeu2Sr, C[mia, pe drept, iidisplace ceea ce, ndsc6ndu-ne, am atras a^supra noastrd.2ss Aceastacstc prima pomanS, cea pe crare ne-o d[m noud ingine, pentru cE,prin misericordia lui Dumnezeu indur.atul256, ne-am simlit pe noiinqine nenorociti, m5rrurisind judecata dreapti a Lui, prin caream fost f5cu1i nenorociti2sT, desprc c,are zicc Apostolul: intr-adeadrde la unul judecata spre condamnare: qi, aducAnd mulpmirimarii Sale iubiri, despre care insugi acelagj prcdicator al gralieispune: Dar Dumnezeu i.nuedereazd dreptatea Lui fapd de noi,prin aceea cd. pentru noi a murit Christos, cdnd noi eram incdpdcdtoSi (Rom Y, 16, B, 9); ca, gi judecAnd cu dreptate desprerrenorocirea noastr6, qi iubin per:are El insugi ne-a d[ruit-o, cdfariscii, cAnd iqi zcciuiau- totu BU,pAnd gi cele mai neinsemnate r.oade ale loP@, ocoleau judecata giiubirea lui Dumnezeu gi, de aceea, nu dddeau pomand incepArrdde la sine gi avAnd, mai int6i, misericordie fal6 de sine ingiqi.RAnduialS a iubirii, pentru care s-a sprs: Iubegte pe aproapeleldu ca pe tine insupi (Luca, X,27). CAnd i-a mustrat pe ei, agadar,cd se spdlau pe dinafarS, insd inlduntru erau plini de fradd gilrcdreptate, amintind prin car.e pomand, pe care omul trebuie sd,ri-o dea la inceput siegi, sunt curilate cele interioare: Dati, maitlegrabd, zice, pomond ce mai rd.md.ne., Si iatd LoaLe ud suntloud curate. Apoi, ca si le arate ce i-a sfituit gi ce nu se ingrijeauci sd fac5, gi, ca si nu socoatd cd lil ignord pomana lor: Dar uai.uoud, le zice fariseilor, ca gi c:um ar fi zis: Err chiar v-am sfdtuit t;dtrebuie sd dati poman[, prin care toate vA sunt curate, Dar uailoud., care zeciuiLi menta Si ruta, Ei toatd leguma, cici amcunosrl.rt sd nu socotiti cd despre acestefcluri de um, luarea aminte: Si ocoliti,iudecata poman6, prin care putel firurifitr de toatd tntinarea interioari, ca sd.vd fie curate gi trupurile[x) care le spdlali!61: cdci ar;easta inseamnd toate, qi cele interioare.rrdic;d, gi celc exterioare, precum se citeqte in alt loc: Curd;.ili cel.et'p sunl tnldunt,ru, Si. ce.le oe,sunt tna.fard oor fi curale (Mat.

S. Aurelii Augustini Enchiidion

ne uos tentet satanas propter incontinentiam uestt.

LXX\{I. - lniquitas deserenda' ut prosint eleemosynae'

XXIII, 26). Da4 ca sd nu pari cd dispreluiegte aceste feluri depomand, care este datd din r.oadele pdmAntului: Pe acestea, zice,trebuia sd le facegi, adic5, judecata qi iubirea lui Dumnezeu; gipe acelea sd. nu le. omiteti (Luca, Xl, 42), adic6, felurile dcpomanS din roadele pdmAnhrlui.

IXXVII. - T'rebuie pdrd.sitd. nedreptatea, pentru a !'i de fotosdilbrilele .fbluri. de pomand,.

pe sine, cei care socot cd, prinfoarte mare larghele, din roadelepSrd impunitatea de a rdmAnc

in continuare in cruzimea crimekrr qi in ticdloqia nerugindrilor2,i2:cici nu numai cA le fac pe acestea, dar le indrdgesc intr-atata, incet

sd se t5vdleascA ptuureasufletul sdu (Ps. X, 6); Ci

t fafi de el, ci crud2o3:

Nimenea nu dd, ins5, nici o pomani, decAt dacd26s primegte, deunde si dea, de la Acela Care nu are nevoie: de aceea s-a spus:Misericordia l,ui md ua tntdmpina (Ps. LWII, 7).

IXXVIII. - 21. Eristd anumite pdcate core nu trebuie socotite aline de judecata umand.

Care sunt, insd, pdcatele mai ugoare, care, mai grele, nu tr.ebuiecAntdrite de judecata umand, ci de cea divin6. C6ci pe unele levodem a fi chiar de cdtre Apostolii ingigi, iertAndu-le, ingiduite,precum este gi cel despre care venerabilul266 Paul le spunc celorrEsdtoriti: Sd nu ud lipsipi unul de altul, decdt cu bund tnuoiald.,

ca sd ud io.rdpi sd Jigi,sd. nu o din pricina

re.) care at te pa<nt, a teirnpreuna, adicd, r.,r.r sotia, nu in scopul procredrii fiilor, care estelrincle nuplial, ci .hiar in al voluptdtii .arnalc; incAt infir-rnitatea

Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.d.ion 177

H** ;ti#;;; **0" s-ecundum saecul'""' odil

""* ,""rnd,r- Deum. Si ergo vel]et ei dare eleemotp3*',

per quam illi essent munda omnia, odisset eam secun(

..""lr1r*, et diligeret secundum De'um' N"T:,,u"t"-;;";;;;"- qu"alemlibet, nisi unde d:1 "! illo acci

qui non'eget, idlo dictum est, Misericordia ejus praeue

me (Psal. LI/III, 11)'

IxxuII.-2l.Pecctttaquaedamsunt,qwaehumgtlojudicioesse Putarentur.

Quae sint autem levia, quae gravia-peccata'

hr-aio, sed divino sunt pensanda judicio' Yidemus,

guaedam ah ipsis g,,oq'l" Apostolis ignoscendo fui

;;;;;ttu' quale iliud est quod. venerabilis Pau

conjugibus iit, Nolite fraudare inuicem, n,6,i er ca

od i"^p*, ut uocetis orationi; et .iterum.ad Ldipsum

quod putari posset non esse peccatum, mlscerl sur

;r"n .t,- fiiio*.r, procreandomm ca.uria? T-q !:est nriptiale, sed'carnalis etiam vlluptatis; ul

118 - S- Aurelii Augustini Enchirid'ion --- --

S[. Aureliu Augastin, Enchiri.d,ion 't 19

celor neinfrAnagi si evite r6ul aducdtor de moarte al forni<atiunii(: preacurviei, n. tr.), sau adulteriului, sau al oricdrei alte necurigii,pe care este mqinos gi doar a o numi, in care, prin tentafia Satanei,poate sd ne tAra.sci libidoul. Ar putea fi, aqadar, a5a cum am zis,socotit cd acesta nu este picat, dacd nu ar fi adiugat: Aceasta ospun, tnsd, dupd ingdduintd, nu dupd poruncd (I Cor. VIl, 5,6). Cine, ins6, ar mai nega de-acum ci este un pdcat, cdnd serndrturiseqte invederat cd Ie este datd fdcdtorilor o ingdduintdprin268 autoritatea apostolic5.26e Ceva la fel este, unde zice:Indrd,zneSte, oare, cineua dintre uoi, audnd ureo pricind.impotriua altui.a, sd. se judece inaintea celor nedrepti, Si nutnaintea sfinlilor? $i, pulin dupd aceea: ASadar, dacd ueti aoea

,ludecdpi lumeEti, zice, pe cei care sunt disprepuipi tn Bisericd,pe ei inuestiyi-i.27o Spre ruSine u-o spun: nu este, prin urmare,Dreunul, tntre uoi, tn{eLept, care poate judeca pentru fratelesdu27t, ci se judecd Jrate cu frate, Si asta, tn fa[a necredincioSilor!Cdci gi aici ar putea fi socotit cd nu este un pSoat a avea priciniimpotriva altuia, ci numai a voi oa ea sd fie judecat5 inafaraBisericii, dacd nu ar fi adiugat, urmAnd: Acum, chiar faptulad aueti ooi intre uoi judecdgi esle un delict (I Cor. YI, 1-7). $i,czr sd nu se dcuze cineva prin asta astfel, incAt sL zic6, cumcd elare o pricind dreapt6, dar a suferit o nedreptate, pe care ar vreasd i-o inl5ture sentinta judccdtorilor, se incontreazd de-ndat6unor astfel de gAnduri qi scuze gi zice: De ce nu suferipi maidegrabd sd /'ipi nedreptd!i!i? De ce nu rdbdal.i mai lesnepaguba? Ca sd se intoarcd la ceea ce spune Dornnttl: Dacd.cineua ar Drea sd-{i ia haina pi sd se judece cu tine, la.sd-iaceluia Si cd.masa (Mat. V,40); qi, in alt loc: Celui care-li ia aleI,ale, zice, nu i le cere inapoi (Lucp, VI, 30). $i astfel i-a oprit peai SEi sE se judece cu alli oameni despre lucrurile lumegti:<ilrctrin5, dupd care Apostolul spune c[ acest fapt este un delict.'lirtugi, cAnd ing5duie. ca unor astfel de pricine, intre fralii carejudecd cu fra{ii, si li se pund capit in Bisericd, insd se opunevehement inafara Bisericii, este invederat chiar aici ce li seacordi dupd ingSduinlS celor infirmi.272 Pentru acestea qi pentmpdcatelc de felul acestora qi pentru altele, fie minore acestora,care sunt fdcute prin jigniri cu r:uvAntul sau cu gAndul, apostolul

sive adulterii, sive cujusquam alterius immunditiaemortiferum malum, quod turpe est etiam dicere, quo potest

tentante satana libido pertrahere, incontinentium devitet

infirmitas, Posset ergo, ut dixi, hoc putari non esse

peccatum, nisi addidis set: Hoc autem dico secundum

i"niom, non secundum imperium (l Cor' VII, 5, 6)' Quis

autem jam esse peccatum neget, cum dari veniam

facientibus apostolica auctoritate, fateatur?'fale quiddam

est, ubi dicit': Audet quisquam rtestrum aduer'sus alterum

negotium habens judicari apud iniquos,. et non apud

sa"nctos? Et pauli post: Saecularia igitur judicia si

habueritis, inquit, eoi qui contemptibiles $unt in Ecclesia,

hos collocate.^Ad reuerentiam uobis dico: sic non est inter

uos quisquam sapiens qui possit inter fratrem suumjudiiarei sed fraier cum fratre judicatur, et hoc apud'infidetes!

Nam et hic posset putari judicium habere

,iln"r.r, altenrm, ,ro., "..r"

peccatum, sed tantummodo id

extra Ecc'lesiam velle judicari, njsi secutus aditngeret: Jam

quidem omnino delictum est, quia' judicia habetis,'

iobiscum (l Cor.Yl,1-7). Et ne quisquam hoc ita excusarefi

ut dicerei [Col. 0270] justum se habere negotium, sed"

iniquitatem se pati, quam vellet a se iudicum sententia

."-or".i; "orrtirrro talibus oogitationibus vel

excusationibus occurlit, atque ait: Quare non magia

iniquilatem patimini? quare non potius fraudaminil Ut

ad illud redeatur, quod Dominus ait, Si quis uolu"riltunicam tuam lollere, et judicio tecum contendere, di'mitte

illi et pallium (Mauh. V, 40); et alio loco, Qui abstqlerit,

inquit, tua, noLi repetere (Luc. YL,30). Prohrburt tt

.ro, d" saecularibus rebus cum aliis hominibus hr

iudicium: ex qua doctrina Apostolu-s dic11 Ssse

delictum'

Tamen crm ,init in Ecclesia talia iudicia finiri inter fratres

fratribus judicantibus, extra Ecclesiam vero terribilivetat; rrranifestum est etiam hic quid secundum veni

r:oncedatul infirmis' Propter haec atque hujusm'peccata, et alia, ljcet iis minora, quae fiunt verborum

i:,rgitationum offensionibus, apostolo Jac' rho confitente

t20

(Galat' IV, 11)?

LXIX' - Peccata korrenda, usu uidentur Leuia'

Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion t2t

lacob mdrturisindu-le qi zicAnd: Cdci topi gresim tn multe (lacob,IlI, 2), trebuie sd ne rugdm zilnic gi de mai multe ori luiDumnezeu qi sd zicem: $i ne iartd noud greSelildTs noastre, gi

sd nu minlirn in ceea ce urmeazS, precum Si noi iertdm greSililornoEtri (Mat. Yl, 12).

IXXIX. - Pdcatele care pdr a fi mai utoare sunt uneori Jbartegraue.

Sunt, ins5, unele, care ar fi considerate foarte ugoare, dac6nu s-ar demonstra prin opinia Scripturii ci sunt mai grave. Cicicine l-ar socoti pe cel ce-i spune fratelui siu, Nebune, un r6u algheenei2?4, dacl nu ar fi spus-o Adevirul?z?s Totugi, acestei rdni ilaplicd numaidecAt leacul, ad6ugAnd preceptul reconcilierii fraterne,cici, intr-adevlr, zice imediat: Deci,, dacd tti oferi darul tdu laaltar, Si acolo tli uei ami,nti cd fratele tdu are ceua impotiua taeLc. (Mat. V,22,23). Sau, cine ar estima cAt de mare p6cat este a

fne zilele qi lunile qi anii gi timpurile, precum le gin cei care, inanumite zile sau luni sau ani, voiesc sau nu voiesc si inceapd ceva,

fiindcS socotesc, dupd doctrinele degarte ale oamenilnf76, perioadelenorocoase sau nenorocrrase, dacd nu ne-am gAndi la mdrimeaacestui r5u din teama Apostolului, care le spune unora din spelaacestora: Md tem pentru uoi, sd nu Ji lucral tn zadar printre uoi

(CaLaL N, 71)'?

LXXX. - Pdcatele urdte par LL1,oare pin auz.

La aceasta se adaugd cE pdcatele, oricAt de mari gi de urAte,

sunt crezute, cAnd devin obiqnuin15277 fie mici, fie cd nu sunt deloc,

pAn6-ntr-atAt, inc:At nu numai cd nu par ci trebuie ascunse, ci,r:hiar de predicat qi de ficut (iunoscute, cAnd, dupd cum e scris:

Pdcdtosul se laudd cu poftele sufletului sdu, Si cine lacenedreptatea se binecuudnteazd (Ps. N, 23). O astfel de nedreptatecste numitS, in Cdrfile Sfinte, clamoare. Cum ai, la profetul Isaia,despre via neroditoare: Am asteptat, zice, sd facd dreptate, a fdcut,insd, nedreptate, Si. nu dreptate, ci clamoare (lsai. Y,7). De undecste gi aceca, tn Genezd: Clamoarea sodomiopilor Si gomorhiolilors-a tnmultit (Cen. XWil. 20). Pentru cd nu numai cd nu erau,

S. Auretii Augustini Enchiri.d.ion

medicinam, praeceptum fraternae reconciliationiadjungens: mox quippe ait, Si ergo ffirs muruts tuum

oliori, et ibi reiordatus fueris, quia fraLer tuus ho

aliquid aduersum te, etc. (Mauh. y,22:.23)' Aut quia

aestimare;t quam magnum peccatum sit, dies observare e!

menses et annos et tempora' sicut observant qur certl

diebus sive mensibus tive aorris volunt vel nolunt aliqui'

inchoare, eo quod secuqdum vanas doctrinas homi

fausta vel infausta existiment tempora; nisi huius

magnitudinem ex timore Apostoli pensaremus, qul 1

ait, 'I'imeo los, ne forte sine causa laboraueri'm in

dicente, ln multis bi lll' 2);

oportet ut quotidi m, atgue

di,,"-..., Di.*itt" eo quod

sequiturmentiamur,sicutetnosdimittimusdebitoribusnostris (Matth. \fI, 12).

LXruX. - Quae leuia uidentur, esse interdum grauissimo'

Sunt autem quaedam quae levissima putarerrtur' nisi

in Scripturis demonstrarentur opinione graviora' Quis enim

dicentem fratri suo, Fatue, reum gehennae putaret' nlsl

Veritas diceret? Cui tamen vulneri subjecit continuo-,

Huc accedit quod peccata, quamvrs magna

horrenda, cum in consuetudinem venerint, aut parva

nulla esse credunturl usque adeo ut nlln solum

occultanda, verum etiam praedicanda ac diffama

videanfur, quando, sicut scriptum est, Laudatur pQcca

in desideriis animae suae, et qui iniqua gerit benedioi

(Psal. LX,24). Talis in divinis Libris iniquitas clat

vocatur. Sicut habes apud lsaiam prophetam de vi

rnala: l)rspectaui, inqttt. uL Jaceret judicium, fecit au

iniquitatim, el non justitiam, sed clamorem (Isai' Y,

Llnde est et illud in Genesi: CLamor Soclomorum

Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion

de-acum, pedepsite, ll ei, acele nelegiuiri, ci se fdceau ca gi prinlege, pe fap. Astfel, qi in tinpurile noastre, aga, multe pdcate, chiardac6 nu ca gi acelea, au ajuns de-acum in obignuinlS f51ig5, tncAtnu numai cd nu indrizrrim si excomunicim pentr'u ele un oarecarelaic, dar nuJ degradim2T8 nici chiar pe un cleric. De unde, cumcxpuneam, cu cAliva ani in urm5, Epistola citre Galateni2T!), inr;hiar acelaqi loc, undc zice Apostolul: Md. tem pentru uoi, ca nucumDa sd .fi. lucrat tn zad.ar pri.nlre uoi, anr.t fost silit sd exclam:2e

,,Vai pdcatelor oamenilor, cici ne ingrozim qi numai de oele cu carenu suntem obiqnuili: pe cele cu care suntem obignuili, pentruspilarea cdrora s-a virsat sAngele Fiului lui Dumneze;u, chiar dacdsunt atAta de mari, incAt fac sd se inchidd cu totul impdr6fa luiDumnezeu contra lt)r, suntem, adesea, constrAngi si le tolerim,vdzAndu-le, pe toate, gi, adesea, tolerAndu-le, chiar s[ le facem perunelel qi, o, Doamne, mdcar de nu le-am face pe toate acelea pe(jare nu le.-am putut opi" (Erpos. Epist. ad GalaL n. 35)! Dar voivcdca28r, daci nemdsurata durere nu mE va fi impins sd spun cevanoprecaut.

DfrXI. - 22. Cele doud cauze ale pdcatului, tgnomn{a Si infirminteo,pe care nimeni nu le inuinge, decdt ajutorul lui Dumnezeu,

Aici voi spune ceea ce am rnai spus adesea in operelernele.282 Pit:Etuim din doud canze; fie nevizAnd inci ce trebuiesi facem, fie nefdcAnd oeea ce, de-acum, vedem cE trebuiefdcut: dintre care, primul este r6ul283 ignoranlei, al doilea alinfirmitSlii. Impotriva cirora estc fapt convenit ci noi luptdm:rJar suntenr, cu siguranld. invinqi, dacd nu suntem ajutali denjutorul lui Dumnezeu, incAt28' nu numai cd vedem ce trebuieficut, ci chiar, cu sporul sdn5td1ii285, delcctarea dreptdliilnvinge tn noi delectirile acelor lucruri, pentru care, fie rAvnindsti le avem, fie temAndu-ne cd le pierdem, pic6tuim gtiutori qi

vdzdtori;286 de-ar;um, nu numai p6cdtoqi, ceea ce eram gi cAnd

;rdc5tuiam28? prin ignoranfE, ci chiar gi prevaricatori2ss, cAnd

Etim, de-acum, qi nu facem ceea ce trebuie fdcut, sau facemoeea cre nu trebuie fbt-ut. De aceea, nu numai ca sd nr: ierte,rlacd am pdr;dtuit, pentru t:ale zicem:28e Iartd"-ne noudgreqelile2eo noa.sLre, precum pi noi. iertdm greSi,tilor nostri, ci qi

t231.r.t S. Auretii Augttstini D*@tl-

Gomorrhaeorum multiplicatus est (Gen' XV[I' 20) Quil

non 'solum iam apud;;t ;t" puniebantur itt: ftlilqJ;;;;;;p*rul vehti lese frequeltabantur' Sic nostr

;;ffi;; f" -,tt. 1c;ol. 6zztl mala,. ""1 i:: nlil;l;;;;;uetudinlm jam vene'unt' ut pro his n.r

solum excommumcare aliquem laicum non audeamus' se{

nec clericrrm degradare' Unde ctrm exponerem ante a[quo

;;;;; Ept.tollm ad Galatas, in e'o ipso loco

u!1 ai

e.fo.tot rr, Timeo t)os ne forte sine causa lQboraueri'm i

uobis; exclamare compulsus sum' uVae peccatis homi:run

qr""' *lu inusitata exhotres"imut"':it*1- I::o^' f: Tl3abluendis Filii Dei sanguis effusus est' c{uamvrs tarn mal

;;;;""r-o clauditntra se faciarrt legnum Tl' ::

;;;"J. omnia tolerare, saepe tolerando nonnulla

facere cogimurl atgue utinam, o Domine' ltl" o*,1?

il;;;ilrr*us prohibere, faciamus' (Etpos' Eput'';;l;.;.35)l sed videro utrum me imm'rderatus d

incaute aliquid compulerit dicere'

IXXXI. - 22. Peccati cawae duae, ignorantia' et infirmitrts'

nemo uincit nisi diuinitus adjutus'

Hoc mrnc dicam, quod quidem et in aliis o1

meorurn locis saepe jam dixi' Duabus -ex

cau^srs

aut nondum vidtndo quid facere debeamus' aut 11

faciendo quod debere fieri iam vifepus.: guorum du

ilhd;;"r'""dae malur-n "ti, ho" infirmitatrs Contra

l

quideir Pugnare nos convenit: sed profecto alnqmur, q

dlulni,rr. idirrn"-r., ut non solum Yi$""T": 1.;1

i"a".a"t" sit,..ed etiam acrpdente sanitate delecutio iustili

vintpt in nobis earum reralm delectationes' quas vel habg

cupiendo.velamitteremetuendo,scientesvidentesc- --r i - - -.^^+^-^- -,...t o-enrrts ef;;;"t, iam non solum peccatores' quod erarmls'"r* p", ignorantiarn peccabamut' ""tyT :t11,L;;;;;;;;s, currr id non facimus quod facienflurn' r

I^Jrrr* q",ra non faciendum esse jam s<imu^s' Qy".ryrye

".-..f"r" si pe<ravirnus ut ignoscat' Ix)pte'r ryrril diotr

ili^itL" nob'is clebiLo no'i,.o, sicut et' nos ,imi'Lti

124

obstinatione mentis diem claudit extremum? reus est

s f . 4ye!!y 4y e!!t!!, _! "chir idi o n 125

sd rre conduci sd nu picdtuim, pentru ctrre zicem: Nu ne ducepe noi tn ispitd2el (Mat. Yl, 12, 1:3), trebuie rugat Acela, Cdruiai se spune in Psalm: I)omnul, il.umi.no.rea mea Ei .sd,ndtateaD2mea (Ps. XXVI, l), intrucAt iluminarea inlSturd ignoranlasdndtatea, infirmitatea.

LXXXI. - Penitenta este darul lui Dumnezeu.

Cdci qi penitenla insiqi, cAnd cauza pentru care ar trebui sifie fdcutd este, dupi obiceiul2e3 Bisericii, una demnd, nu este fic,ut5,de cele mai multe ori, din infirmitate, pentru cd gi pudoarea esteteama2q de a displScea, de weme ce delecteazd mai mu]t apreciereaoamenilor decAt dreptatea prin care fiecare se umileqte pe sine,cdindu-se.2es De unde, nu numai cAnd este fdcuti penitenla, cichiar ca sd fie fdcut5, este necesard indurarea2e6 lui Dumnezeu.Altminteri nu ar fi spus Apostolul despre unii: ,Ay'u tntdmpldtor ledd acelora Dumnezeu penitenta. (lI, 'tim Il, 25). $i, lnainte caf)etru sd fi plAns amarnic, evanghelistul a destiinuit gi zice: L-apriuit pe el Domnul (Luc. XXll, 61).

LXXXIII. - Pdcatul tmpotrioo Spiritului Sfdnt,

intr-adevir, cirre, neincrezdtor2el cd pS.catele sunt iertate inBisericd, displel-uiegte o atAta larghele a darului divin gi se inchide,pAnd in ziua morgii, in aceast5 obstinatie a mingii, se face vinovatdo acel p6cat de neiertat impotriva Spiritului SfAnt, prin care( lhristos iartd p5catele.2e8 Dar, aceasti chestiune am dezbihrt-o, pecAt am putut, foarte in amdnunt, intro cdrticicS2ee scrisd numaidespre ea.

LXXXN. - 23. Despre tnuierea trupului,

Acum, despre invierea trupului300, nu cum au revenit unii lavia15, qi, apoi, au murit iarfui, ci despre invierea intru viafa etern6,

l)t'ecum a inviat trupul lui Christos insugi, nu gdsesc, intr-adevdr,urm a! putea trata pe sc;urt qi sd qi dau satisfactie tuturor infebdrilor(rre se pun in mod obignuit despre acest fapt. Tohrgi, nu se cade?hr nici un chip, ca un oregtin sd se indoiascd asupra faptului cih'upul hrturor oamenilor, care s-au ndscut sau se vor nagte gi auIrrrrril. sau vor muri. are sd invie.

S. Auretii Augttstini Enchiri'dion

debitoribus no

proPter quod(Matth. Yl, 12,

Domi.nus iLlum

illuminatio detrahat ignorantiam, sahrs irrfirmitatem'

LXXXII. - Poenitenlio Dei donum'

Nam et ipsa poenitentia, quando digna causa est

secundum -or"* Ecclesiae cur agatur, plerumque

infirmitate non agitur; quia et pudor timor est displicendi,

Jr- pl r. delect-at hominum existimatio, quam iustitiaq"" ti q"f.que humiliat poenitendo' Unde non soluni

""- "gii", po"nitertia? verum etiam. ut agatur' Dei

miserilordi. ,,""".rrna est' Alioquin non dicerel

Apostolus de quibusdam: Iy'e {orte det illis De

pienit"ntia^ (.11 Tim' l!, 2F|Et ut Petrus amare "fkrr

pracmisit evangelista, fCol' 02721 et art: Respetil

Dominus (Luc. XXII, 67).

LXXXIII. - Peccatum in Spiritum sanctum'

Qui vero in Ecclesia remitti peccata non cred

conteirnit tantam divini muneris largitatem, et in

irremissibili pcccato in Spiritum sanctum-,-.ilt-.guo Chdr

peccata dimittit' De qu. quaestione,difficili in quod

itopte, hoc solum conscripto libello enucleatissirnt

quantum potui, disPutavi.

IXXXIV. - 23. De carnis resurrectione'

Jam vero de resurrectione camis, non sicut

q6_ _ __ S. Aurylii Augustini Enchiri4gl----

LXXXV. - lbtus abortiui an resurgent'

Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion 127

LXXXV. - I/or tnuia, oare, fetuSii aoortati?

De unde, sb isc5, in primul rAnd, chestiunea fetugiloravortati3o1, care s-au nisc:ut, intr-adevdr, tn pAntecele maicilor,dar inc5 nu aqa, incAt sd poat5 qi renaqte.3o2 Cici, dacd vom spunecd ei urmeazd si tnvie, despre aceia care sunt deja forma1i303poate fi tolerat in orice fel se spune; cine nu ar fi, ins5, mai inclinatsd socoteascd, de bund seam5, cd avortulile30* neformate pierprecum seminle care nu au legat rod? Dar cine +ar incumeta sdnege, dacd nu s-ar incumeta sd afirme, cd invierea se va faceastfel, incAt sd se umple tot ceea ce i-a lipsit formei? $i inc6, aqa,sE nu lipseascd perfecliunea, care avea s5 vind, in timp, dup6oum nu vor fi viciile, care venird in timp, incAt, nici, prin ceea cezilele trebuiau si aducd apt gi armonios, si nu fie fraudatd natura,gi nici, prin ceea ce zilele au adus defavorabil sau contrar, naturasE fie urAlitd, ci sd se intregeasc.S ceea ce inc5 nu era intreg, dupdcum se va reinnoi ceea ce fusese rriciat.305

IXXXI{. - Cdnd incepe fetusul sd. trdiascd tn pdntece.

$i, de aceea, poate fi, intr-adevdr, foarte scmpulos cercetat qidisputat intre cei foarte doc{i, degi ignor daci poate fi descoperitde cdtre om, c6nd anume inccpe sd trdiascd omul in pAntece, dacdoxisti o oarecare via15, fie ea qi ocult6, care incd nu se manifesti inrnigcirile celui viu. Cdci, a nega c5 au trdit fetugii care au fostr:iopA4i1i qi arunca{i, buc6lic6 cu bucd1ic6, din pAntecele celorlnsSrcinate, ca nu cumva, daci ar fi fost l5sa1i acolo, s5-gi omoare

;i mamele insegi, mi se pare o neruqinare prea mare. insd, dinrlipa in care fircepe un om sd triiascS, din acea clipd chiar, poatesi gi moar6.. Mort, intr-adevdr, oriunde i s-ar intAmpla aceluiarnoartea, nu pot gdsi in ce chip nu ar putea tine de inviereamtr4ilor.306

LXXXVI. - in ." chip uor inuia fegii monstruoEi,

Cdci nici nu pot gdsi, de asemenea, in ce chip nu ar. line deinvierea mo4ilor gi monqtrii. care se nasc qi triiesc, oricAt de repedeirr muri, fie c5 vor h refuzayt sE invic, fie rE trebuie crezut cd vor

Unde primo occurrit de abortivis fetibus quacstro

q", f; qola"* nati sunt in uteris matrum' sed nonduti

iia ut iam possent renasci Si enim tesurrecturos t

Ji*".iror., de iis qui iam formati sunt' tolerari pot

utcumque guocl dicitur: informes vero abortus quls no

proclivius perire arbitretur, sicut semrna quae conce

iror, fu"r#Z Sed guis negare audeat, etsi affirmare r

audeat, id acturam resuirectionem, ut quiquid forr

d"frit impleatur? Atque ita non desit perfectio'.q

accessura erat tempore, quemadmodum non erunt vrtt

quae ac.cesserant tempgr-e: ut neque t ": *:9 TT1:il.tgru.r- dies allaturi fuerant, natura fraudetur; ne

in el, qr-,od adversum atque contrarium, dies attuler

n^tur'. turpetur; sed integretur quod nondum e

integmm, sicut instaurabitur quod fuerat vitiarum'

possum.

LXXXUI. - Monstrosi fbtus quomodo resurrecturi'

Neque enim et monstra quae nasc-untur ct rvltquamlibet crito moriantur, aut resurrectula negaot

aut ita rcsurrectura credenda [Col' 0271]l sunt' a(

t28

potius (r()rrcota crnendatac{ue natrrra' At-rsit cnim rrt illu

tir.r"rrrtr'"ro. qui nupel natus est in Oricntc' tle qurr

fr'atres fidelissimi +rt.rd eum viderint retulemnt' et sancta

memttriae Hieronl'mus presblter scriptum rriiquit: absi

inquam, ut unum hominem duplicem, ac non pohus

quod futurum fucrat, si gemini 1a^sceyntul, resurrc

existimemus. Ita caetela quae singuli cpique partus

ffifi". vel mirrus aliquid hahendo, vel quadam ni

cleformitate monstra diculrtur, ad humanae natur

figuram resurrectrone revocabulrtulj.it" it t*g":f :TI.-i'rArt" sua corpora obtilcaut, nullis cohaerentibus etrt

qoi""r-qo" cohaerentia nata fuerantl sed seorsum s

.iog"li. ,rt -".rr}r.t gestantibus, quibus humam

comPletur integntas'

LXXXUII. - lnstauratio carnis quocurnque modo perierit'

homo fieret, viveret, crescelet, anrmaut'

LXXXX. - Superflua quomodo redibun: qd porpus'

S. Auretii Augltstini Enchiidion

inforrnitas. '.S"d qrr"*erdrrrodum si stattra t:rrjusli

Sf. Aureliu Augttstin, Enchiridion 129

Itrvia aqa, qi nu, rnai degrah6, cu o naturd indreptatd qi irnbundtSlitd.(lirci. Doamne fercstc, t:a acel orn cu nridularcle duble, care s-a

rrlst:ut de curAnd in Orient, dcspre care au pr>vestit gi frafl delirarte mare incredere- r:arc l-au l'dzut. qi dcsprc carc a lAsat scris qi

prestriteml de binecuvArrtatd arrrintire, Hicronlrnu s30?: Doanrnefrlregte, zic, sd socotim cd va invia t;a un singrrr om dublu, gi nu,mai degrab6, doi. curn s-ar fi irrtAmplat, daci s-ar'fi ndscut ge.rneni.Asa gi ceila\i, can'e, ndst:uf fiecare aparte, avAnd, fie ceva in plus,lie in minus, fie, printr<r oarecare prea male diforrnitate, sunt numifitnonqtri, vor fi readuqi prin inviere la a^spcch;l naturii umane; astfelr:a fiecare suflet in parte sd-qi aibd propriul trup, ,si niciunul nrr varnai fi lipit de altul, chiar daci s-arr n5^scut lipite, ci fiecare aparte?

lxrrt6ndu-qi mernbrele sale, prin care este impliniti integritatealrupului omencsc.

LXXXVIII. - Renasterea trupului, in orice fel ua fi pierit el.

Nu pier"e, insd, de la l)urnnezeu, materia pimAnteasc5 dincare a fost creat trupullros rmrritorilor, ci, in r.rricare pulhere saucenugS cste risipitS, in oricare sufluri ,si adieri este transportatS, inorioare substant5 a altor corpuri sau in elcmentele inseqilrreschimbat5, datd hrand oricdror anirnale sau chiar oamcniloy'u'6i trerutd tn carnea lrr, se reiutoarce, la rnomenhrl stabilit al timpului,lu acel suflet omenes(: care a animat<r la inccput ca sd dcvinl om,srl trdiascd gi sd rrrea^scd.

LXXXX. - in ""

chip se uor intoarce la trup cele nesemnificatiue,

$i, a^stfel, rnateria pS.nrAnteascd insdgi, <;are, pdrlsit6 de suflet,rlovine cadanzrr, nr-r va {i restabilitd prin invierc aga, incAt oeea oe

r+r: risipeqte gi sc preschirrrbd in alto forrne qi spedi ale altol lucmri,oricAt ar leveni la corpui de la ceire s-a lisipit, si fic neapiratrrhligatoriu si revirrd chiar' la acelcarsi p54i alc trupului, unde alrrst la inceput. Ntmintcri, datd i se rcdA pdrulr-ri ceea cc i-a luat ol,rrnsoare atAt de des t:pctat5, dacd r.rnghiilor, ceea ce tEicrea atrrlShu'at de atAtea ori" le apzrrer cck,r' ce sc gAnCesc, qi, dc aici, t:elrtr.re nu cred in inviclca tnrpului, o inftrlrnitate nemodcrat6 giinclecentS. I)ar', pret:trnr, dac5 o statuie djrrtr-un oarccare ntetalnolubil. fitl s-ar topi prin foc" fic cd ar fi sfdr6matE in pulbere. fie cA

lpsa itaque tcrrena matr:rics. quac discedonte anin

fit caiaver, non ita resurrectione rep4rabttur; ut ca qu'

clilabuntur et in alias atque alias aliarum rerrm sPecl

firrmasque vertuntur, quamvis ad corpus redeant u

dilapsa sunt, ad easdem qYoql" "3tpo11:

p"11::-

fuerunt, r'cdire necesse sit' Alit'rquin si capillis redit q

tam rrrebra tonsula cletraxit, si unguibus qurld trl

J"*tn r:xset:tio; immrltlerata et indecens ctiSitantibus'

i.'lcr) r'esurrectrortcm carnis non credcntit)us otlcur: --l:L

s,rlubilis tnctalli atrt iglre litlues<;erct, aut (x)lrtol'eretur

pulverem, aut tronfunderetur in tnassam" ct eam

artifex rursus ex illius matqiae quantitate reparare;

ir-rteresset ad ejus integritateml quae particula materi

c-r-ri membro statrrae redderehrr, durn tamen tr)tuflr ex q

"on.tt t^ fuerat, restituta resumele't: ita Dous mirabili

atque ineffabfite,r artifex, de toto gurl canrt.nostra <nt

eam mirabili et ineffahili r;eleritate rcstrtuot; nec

attinebit ad ejus redintegtrationem' utrlrm taprlH ad cap

redeant et urigrres ad ungues, arr rlurdcJrrid ec)ruill pcrl

mutetur in carnem, et in partes alias corpons re

curante artificis prol-identia ne quid indecens fiat'

XC. - In statura et eff@ie corporis nihiL erit indecorum'

Nec illud est consequens, rrt idco dir':rsa [Col' (

sit stahrra reviviscentium singultllum, quia firerat di

viventium, aut macri curn eadcnl matie, aut plngues

eadem pinguedine revinscalt' Sed si hrlr: est in.co

Cr"atoii.,-rt in effigic sua cujusquc pl"oprletas

cantus impletur; hoc fiet t';uiquc de .rnatertl. corpons s

quocl et ho-irt"rrl reddat angelicis crletibus' et nirulnhoc

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 1.3'l

ur' fi rcadusd la o massd amor{d, qi un artist ar voi si t.r refaci dinr:crrtitatca rnateriei sale, nu arc nir;i o importanf5, in ce privegteirrtogrrtatea sa, (;are particule ale materjei cirui mernbru al staruiilrr fi redate, de vreme cc va conline, refdcutd, tohrl din t:c a fostfrIr:utd. aga Dumlezeu, Artificcle, va reface, rmrabil ,si inefabiJ, cu r"r

rnirabilS qi inefabilS rapiditate, trupul nostnr din totrr0 ce a fostrurnstituit, qi nu va avea nici o inscmndtate, pentnr refacereaintcarald a lui, dacd materia din care a {bst fdcut pd'rul va fi tedatd

lrdrului, unghiile, unghiilrl, sau daci ceea cc va fi picrit din ele vafi transformat in r;arne qi va fi rechernat in alte p[r1i ale tnrpului,prrrvidenla Artificelui ingnjindu-se sd nu fie ficut nirnir: indecent.

XC. - in statura Ei eJ'gict trupului nu ua fi nimic urdL,

Nici nu urmeaz6 cu rrecesitate cd stahrra fier:5ruia dintre oei

rrlr'o vor trvia va fi diferit5, fiindc[ a fcrst diferitd a celor vii, sau ciu:i slabi r"rri r:ei graqi vrr invia la fel de slahi sau de graqi. Dar; daciirrtcrrtia Creatorului este ca specificitatea qi sirnilitudinearL:oscbitoare sI fie pdstlate in imaginca fiecin-ria, in crclelalte daruritrlc trupului" ins6, toatc vor fi rcdate egalc, qi acea materie va fitrrodificatd irr unul gi acclaqi, incAt sd nu piari nimic din ea, iarocca cre i-a lipsit oaret:[mia va intregi Acela, Care t'hiar din nimiclr putut sd creeze ceea ce a \1ut. Dacd, ins[, in cnrpuriJe cclor carevor invia, va exista t-, inegalitate ra1-ionali, prccurn cxistd intre vociledin care se compunei un cAntec, aceasta ii va fi ficuti fieciruiadin materia corpului s6u, ceea ccl va reda qi pe ,rm311 cetelortngereqtilrl2, qi el nu va aduce nirnic ner;onvenabil sensil-rilititii3l3krr: $i nu va fi, cu siguran{I. nimic dizgtapos acol,;, ci. r:eea ce are

il ,:.:',,":.::* se va gi cuvcni, fiindcd nirric nu are sd fie, dacd nu se

XCI. - .in priuintra substan(ei cdrnii, trupuriLe ceLor pioqi uor tnoia

.ldrd nici un fbl de uiciu.

Corpurile sfinlilor vor invia, aqadar, fdrd nici un viciu. f[rdrrici o difornritate, prrxurn qr fSrI nici o coruptie, greutate, difirultate

1i va cxi..;ta tn eler atAta far'ilitate cAtE fcrioilc.3la l)jn carc cauz6 au

qi lost numite spirih.rale, c6rrd, doparte de orice dubiu, au s[ fielotuqi t:orpuri, nu spilite, l)ar', precum i sc zi,'e a('um c()rp

XCI. - Resurgent piarum corPorl' quo ad subslctnliam carnis'

sine omni Ltitio'

Iiesurgent igitur sanctorlull o()l'pora sine ullo viti

sine ulla ,lJf,rrrnit.t", sicut sinc ulla r;ornrptione' t'nct

,fifficultate: in quibus tanta {arilitas' quanta lellcrtas

pr',rp,", quod et spiritualia clitta sunt' rnrm procul c

oorpora sint ftltur':r, non spiriftrs Scd sit:ut rlllll(' (xl

la) S. Auyhi aasus:tlnlll'!yl4'"1-L:!1--,-Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 133

insufletitril;, ctlui ce este, totuqi, corpl nu suflct, tot u.stfel va fi atuncirurp spiritual gi va fi totuqi t:orp, iar nu spirit. CAt^1ine, prin urmare,rJo ctrruptia3f i care. acurn impovireazir sufletul (in1el.. IX, 1.-r) qi dcvi<rii, prin care canrea poftegtc tmpotliva spir.itului (Gal.o.t.. V, 17),nu va fi atunc:i carne:11r, ci corp, pentru cd exrstd ;i corpur.i ruresunt nrrmite ccrr:qti.318 I)e aceca s-a spr-rs: Colnect. gi sdngele nunor moSLeni. tmpdrdlict l,ui. Dumnezea; qi oa gi cum ar cxplica(ieca ce a spus) Si nici coruplin, zice, nu uct. moSl.eni incoruplia (l(,'or. XV, 50). Ceea ce a nurnit mai intAi carne Si s€tnge, numeitcrrrai la urn.r5 coruptie (: putrezirc, n.tr.), gi ceca ce, intdi: tmpdrci{iahti. Dumnezeu, ac,i, mai la urmh.: inutruptie (ncputtezite, n. tr.).06t fne, insd, cle sr.rbstanld, rfiiar gi ntunci va fi carne. l)in carecarrzi gi dupd tnviere, trupul lui Christos a fost numit catne (l,uco,XXfV. 39) Dar de aceca zic:e Apostolul: l:lste ,semd.nat truptnsL{leyit, tnuie trup spiritual (l Cor. Xy. 44), fiindcd atAta va fi qirulrrnt:i arrnonja c6rnii gi spiritului, spiritul vivificirrd (:arneasuprrsS, fdr5 nevoia wealtui nutrenrAnt, tncAt noud nu ne varcpllgna nimic din noi, ci. ple('um ml v()m avca in afara noastrd

J.rtr nimeni duqman, tot astfel" nici irrlEtrntru nu ne vom lndura1re noi inqirre cJugrnani nou6.

XCII. - Cum oor tnuio lrupurile celor dctmnali..

incaltea, oricare din massa aceea a perdiliei3re, carc a fostlrit:utd prin primul ()m" nu sunt liberati prin unicul Mediator al luil,)un'rnezeu gi al oamenilor', vol inr,ia, intr-adev.1r, gi aceia, fiecarellr calnca san2o, dar spre a fi pcdcpsili tmplcurri cu diavolul gi

itrgcrii lui.'121 Da<:5 r:i vor tnvia. intr-ttdevdr.cu viciilc gi diforrnitlfler'orpurilor lor gi fier;are va purta in ele nrddular.ele vicioase girlrfirrmate, oare la tre mai e rre.voir: sd ne trudinr a ne intreba? C5.ci

Ir-urc nir:i un rost sd ne oboscascd fiurnsetca sau stan'ea in<:ertd alertlcl,rra a cirtrla va li condamrrarea si5;r-rr'5 gi r:tcrn[.312 $r nici sI nettri;itc in cc chip va fi inr;oruptibil r;cxprrl pontru ei, din moment ce

vlr putea su{'eri, sau in ce chip va fi uxtr}.ldbil" din momcnt cc nuyu putea muti. Cicri nu cste, intr-adevir'" viatd adevdr.atl. der;Attttrtlr: se trdioqte foricit, nir:i adr:vilat6" riecoruplie, decAt urrderlnirtatea uu o.(tc crxupti dr: nir:i o dulelc L,ntlt:, insd, nu estc:

lrrgiidtrit a nruri ne,fericir, uici, t:a si zic aqa, moar.tea insdqi nu

animale dioitur, quocl tamen colpus: n()n anima est; tta

tunc spirituale cnrpus crit, crrryrus tame-rl' non spiritus erit'

Proinde qlrantum attlnct ad corruptrt)nern' quac nunc

*gE.o,rt animam (Srnp. IX' 15), et "9 "i13" guibus carr

adversus spmtum ulncupiscit (Cal'aL' V, 17)' htnc rtt-rn eri

"^u.o, ."a "orpr.t

quia et u)elestia corp(1l'a perhibentur'

erop,", quoi cli,,t.im est, Caro el sctnguis :."g".y* ?^7

no n' por ril"bunt : ettanqllam exporlens quid dixent' negur

"or:rirptio, inquit, incorruptionim possideb' (1 9'1 .IY

50). Qrrod prius di-xit, caro et sanguis; hoc-postenus drx

"o'rruptio, et quod ptirc, regnum .Dei: 1"" ,O:"":l:

i.ncoiruptionr-. gr",,torn autem attinet acl substanti'

"tirrn to.r" caro erit. Propter quod et post resurrectio:

"orpm Christi, caro appellata est (Lrzc XXIV' 39)'

iJ"i ,rt Apostolus, Seminatur corpus ani'male' resu

corplL\ ,spirituaLe (l Cor' X\', 44): qutltriarn tanta errt tux

"or,,,,rdi. carni.s el spiritus, vivificanto spiritu sin

sustentaculi nlicuius indigentia sT bclitarn oamem' ut n

nobis repugrlet ex nobisfsed sicut f'-'ris neninem' ita

inhls nos ipsos patiam''' inilnir:rrs

XCII. - Corpora cfamnaLorum quaLio resurgenL'

laborare quid opus [Col' 02751 est?,Ncqtre.emrrt

nos de.bet inc.erta eorum habitudo vel pulchritudr:'

erit certa et sernpiterna damnatio Nec moveat' quon

in eis erit corpus inoorruptibile" si dolere-potcrit;

qr.romotlo c,-lrmptibile. si nrori .non gltcrit' Non est t

,le.a rita. nisi ubi feliciter vivitur, ne(: vet'a lncorru

nisi ubi salus nulk-, d<llorc t'orrumpittrr' L'tri autem utlt

nroti non sinih]r, ut ita clitlanl, tllols lpsil n()n lllontLlr;

1,34

ubi doLrr perpchtus non rnterimit. scd affligit, ipsa corrr-rpt

n.,r, finitrrr'. Haec in sancrtis Scripturis" seaunda mo

dicitur Qlpoc. 1I.11, el XX, 6, 11)'

XCIII. - QtLontm dltmnotorum.fi\ura sit mitissima poeno'

Ncc prima tamen qua sullnl corpus anrrn

rclinquerti cttgitur- nec sct'ulrda qua poenalc corpt

peccahrrn quod originale traxcru

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridi,on t35

rnoare: qi unde drrrctea perpctr.rd ntr -qc intrcmpe, ci impileazS.rurruptia ins6qi nu inr:eteazd.r23 Aceasta sn nurne;te! in SfirrtelcScripturi, a. d.oua moarte (Apoc. Il, 11 qi X-X, 6, 14).

XCIII. - Cdror atndamnali le ucL f i Jba.rte bldnd.d. padeapso.

$i, totuqi, nici prima (== moarte, n. tr.)- prin care suflctul csteconstrAns s5-9i piriseascd tlupul, nici a doua. prin t:are sufletuluirttr i se perrnite s5-qi pdrdsoasr:5 tmpul pcdepsit, nu i s-ar filntAmplal omului, clac[ rrirnoni nu ar fi pdc5tuit.s2a (lea rnai blAndipedeapsl dintre toate va fi, de bunE seam5, a acelora, crarc, pelAngi pirntul pe care si l-arr atras asupra l<,r prin naQtere, nu auru:lirugat niciunul pe deeusupra"', i* in <;e.i privoqte pe ceilalfi, tnrerru acldtrgat, fiocaLre ya avea, ac,rlo, o condarnnale c:u atAt rnaitrrlolat-rild, trr cAt a an.rt ajci o vinl rnai mic5.326

XCw. - 24. in ttia,lt etenui. s-/'in!.ii uor ctrnoaste mai. cli.n pl.in ceeace le-a a<lus lt,r gratio.

$i, astft:|, r[mAnAnd ingerii ;i oamerrii respingi sub pcdeapsar:tcnrd, atunci sfintii vt)r cunonstc mai deplin r6t krinc le-a adus lor;pagia.'i2r Atunci le va apSrea rnai rlar, din inscgi lucrurile, ceea (:e

()ste sclis irr Psalm: I1i uoi. cdnto !ie, Doamne, misericordia Si

,fttdecaLa (Ps. CI, 1); pcntrtr cd nirneni nu va fi litrcrat dct'At prinrnisericorclic rrerrreritatd ,si ninrcni nu va Ii damnat decit prinjudccatd rneritat6.328

XCV. - Atunci sc Ltor clczud.lui judecd{ile oacunse ale lui. Dumnenutntru predestirutrea oamenil.or. I/oinlo Jbarte. eJ'icuce a luiI)untnezeu,

Atunci nu va fi ascuns c'eca ce acum se nscunde, cr:m, decxenrplu, din doi prunr:i, unul ar" fi luat la Sire prin misericordie,r:clSlalt ar fi pdr6sit prirr jrlciecatA" dintle care. acela, oarc ar fi luatlu Sine, arounoaqto cerla (:c i so cuvenca prin jude<atd, da<:d nuirtten'enea misorir;oldia; de rx, si fi fost luat rnai dograbi la Sincplirlrll der6t trl doiJca, cArrd rarrza aroAndurora era [a fcl: de ce mrrurr fost fitute minunile irr fatur aoolor oameni, care. dar:5 ar fi f<-,st

[r]rrutr:, ar fi fEr:trt poiitonti. Ei ati tirst ficutc in fata acelora care

anima telirtque.re non pelnrittitur, Iiomrni accidisset

sr rlenlo Peccasset.e()rum qur Plaeternlrllum insttperaddiderunt, tantodamnation ern,iniquitatem.

Mitissima sane orrllltlln poena e

XCN. - 24. ln nitt aeterna sctttcti plenius cognoscent rluid'

contuleri.t gratict.


addiderunt: ct ln caeterrs qu

quisque toleralriliorem ibi hatretri

q.r^r.lin hitr minr.'renr habui

nerno dantnatur'.

XCV. - T'unc reueLabunt.ur occull'a' judici'a Dei in hominu

p r aetle s ti nar i'o n e. tr/o I u n I as D e i ef{ ic ac i s's i ma'

'lunc non latebit qttod nunt: latet, cum de

llemanentibus itaclre angelis ct lromir.ribus l'cpr(

in acte.rna poena, tunc sancti scient plenius q-rid boni

r;ontulerit gratia. 'lhnc retrus ipsis evidcntrus trppale

quorJ in Pr"d*o scriptum est, MisericorliTm et i1d1c.it

cct.ntato ti.bi, Domine (Psat. C, 1); quia rrisi pcr inclcbit

miscritnrdiam nemo liberah.r, ct rrisi ptr dcbitunr judici

pan'ulis unus esset assumendus per- misericordiam' a

per jucli<:ium relinquendus, ilr qu''r, is qui, assumerc

agn,>s,;cret quid sibi per judir:iurn deberetur'*is"ri..r.dia iubveniret; t;ur illc potitrs quam iste

assumptus, cum oatlsa una crisijt antbtlbus' cttlr a

cltrrsrlanr non tactae sint virtrrtr:s, tnrac si farfae frrisl

Jg,r..t,.,t illi honrines pocnitentiant, ct fartac sint apurJ

136 S. Aurelii Augustini Enchirid.ion

quamquc srt vcrum tluod in Psalmo <;anitur.. J)eu.s anosLer in coel.o sltr.sumi i.rt coelo et i,n. terra omniquaecumque uoluit, {eci.t. (Psol. C,\'Ul, 11). euod uti

possint sah,i essc, si vtllent. '[irn<; in t.Iarissima ic(n. 0276]sapientiae lrrce l,idebitur', quod nunc; pit.,nrrn tides habet,anteguam manift_.sta cognitione videatur, quam certa,,rrnmutabilis, elTicacissirrra sit voluntas Dci; quarn multdpossit et norr vclit, nihil autcm vclit quod n,ln possit,

XCVI. - Deus.fctcit bene, etiam sinendo lieri male.

. Nec drrbitandurn cs1 l)cum faccre bcne. otiam

sunt, non sint bona; tarncll ut non srtlurn lrona, sed etisint et malFr, bonurn est. Nam lisi esset lroc tronum,e€sent el mala, nu[o nrodo esse sincrcnfur ab onrni

non est yerum. si alitpra voluit. ct non fecit; et. quodinclignius, idrro non ftx:rit" tnroniarn ne ficrct rp,.rd voltomnip'rtens, vrrluntas honrinis itrpocJivit. h-orr crgo fit aliquini,si orrnipotens fiori velit, vel sinendo ut fiat, vel ip_"c fu"icrid,

b,rno: r:ui procul dubio guarn facile cst quod vult facetam facilc est quod nc,rr r,r,rlt essc non sincr.e. Hoc n<:r'edamus, periclitatur ipsurn nostrae Confessionis initiqua nos in Deum Patrem onrrripotentem cr.edconfitcmur. Neqrre enim ob aliud vcraciter vocaomnipotcns, nisi rluoniam quidqr.rid vult potest;voluntate cujuspianr (:rcaturae voluntatis omnipot,


n-avcau de gAnd s[ creadi,ltai trie, Corozain; wi pie, Bettn'l!r qi. in Sidon mi.nunile,

ti .lilcut penitenld in sac Si ctttroapirat Donrnul, in rnod nedrept, ca ei si nr.r fic salvr4i, c6nd potfi salvali, daci ar r,rca ei.32e Atunci se va veclea, in foarte clara lurrtirirt itr{elepr;iurrii330, ceea ce, inainte sd se arate pri, cun()a$tereIrrvedcratd, cste acurn pentru piogi cledinld, cAt cle sigur.E.ncsclrinrbdtoa.e ,ri foartc efioace estc vointa lui Dumrezcu;

"At de

ntultc pr.rate ,si nu wea, irrs6 rimic nu vTea, fiir-rdcd nu poate, gi cAtc'lr: adevirat este ceea ce se canti in Psalm: Dar Dumn'ezeul nastru

XCVf._ - Atotputernbul Dumnezeu J'oce bine, chi<tr tngdduind sd/ie fdcuL rdu.

Nu trebuie sd ne indoim ci Dumnezeu face bine, chiarhrgriduind s5 fie ficute toate cele care sunt ldcute riu. Cdr:i nu

txistc qi relelc, ., erau ingiduite ln nici un clrip s[ existe dc citreAtotputernir; Bunul, c5ruia pe cdt de uqor ii este a face ce l,rea? totrrtht de uqor ii este. fird nici o tndoiali, sd nu ingdduic a fi ceca celtu wea. Dacd ar;easta n-o credenr, este periclitat insugi inceputul(ir.fesiunii'rn2 noastre prin care noi mirt,risim a crecle tn Dumnczeu'lirtitl Atotprrter,it;ul. Cl5ci niri nu este numit atAt de adevEratAl,tptrternic:ul clc altccva, dccAt .5 p,ate or.ice voieqte qi nici numrlr: impicdioat6 implinirca vointei atrtptrter.nice de voinla uneitltrccari creafitri.irnpeditur efTectus.

__ Sf. Aureliu Ugustin, Eruchiridion 139138

XCUI. - l/oluntas Dei' solua.re uolenlis an' impedirt'tur hr

ttolunLate,

XCUI. - [/oin|a lui Dumnezeu, ttoi.torul. cla a. saltta, esl.e, ortre,impiedicatci de Ltoi.nt,o omenea..scd..

De aceea trebuie sd vedcrn in cc chip anume) circi gi at:eastaApostolul a spus-() foarle adevirat, s-a spns33i, dcspre Duntnezeu:(lrt,re u,rea ca to[i oo.menii si r]euind so,lua{i. (l Tim. II, 4). Cici,cltrn nu togi o*nenji, ci mult nrai rlulgi nu clor,-in salvati33r, se pare,Itr orice caz) a nu se intAurpla r:cca ce Dnrnnezcu voiegte si settrtAmple, voinla omeneasczi impiedccAnd, adici. voinla luil)urrnezeu. Cici, cAnd se s<;rutcazd cauza pcrrtru care nu toli vort'lr:vcni salvagi, se obiqnuicgte a sc rispunde cE ei inqigi nu voiescIrreasta. Ceea ce, de bund seami. nu sc p()ate sprrne despre prunci,rrilrora mr lc este cunoscut incd a wea gi a nu \Tea. Cdci, daci arnr.qrti cd trelruie sd ]i se atrib.ic v,in1ei lor ceea ce fac prin migcareairrfantilS, cAnd trpun, cAt pot, r.czistenfi, in timp ce sunt botezaliss,[rrr putea zice cE ci chiar nu vr'riesc sE der.in5 salva1i.s36 Dar, gi mairrpriat, Domnul. mustrAnd, in Evarrghclic, impia cetate, De cdteoti\ zice, am urut sd od.un fiii. Liii., preoum claSca puii sdi, Si nu aiuoil (Mat. XX[I, 27), <:a rsi cr;m voin]a lui Dumnezeu33? ar fi fosttrrvinsd prin voinla oamenilor., gi, ncvoind foarte mdrunliittnpotrivitori, nu putea facc Prcaputernicul ceea cc voia. $i undeoHtc acea atotputernicie, plin cane in cer .Si pe pdmdnl, a fdcutkril.e c6.te a uoit, dacA a vrut s[-i strAngd pc fiii lerusalimulrri gi n-afr\cut-o? Oare nu, de bund scam6. mai degrabd ler.r-rsalimul nu avrut ca fiii sii sd fie strAngi de cStre Iil, dar, chiar nevoindIrrsusalimul, EI i-a strAns clintr.c frii sdi pe car.e i-a vrut, fiindci, irzn:r Si pe pdmdnt nu o. t-rut unelc Ai le-a ficut, iar unele le-a teut qinu lc-a fdcut, ci loate cd.te a uoit le<t fdcttt.

X(MII. - 25. Chior dacd poate sd. ti conuerteascci pe cei care ua fiooind, totuSi l)urnnezeu nu face nedrept, cdnd ti conuerteSte peunii, iard pe olyii. n*i conuerte.Ste. l,an.tul orpinar al damndri).

Cine, pc de alt5 parte, ar. aiura atAt de impiu, incAt sd spundlh l)umnezeu nu poate sd le convertcascS. in binc, pe care vrea)lfind wea, unde wea338, vointelc: rele ale oamenilor? Dar. cfurd oliure, o face prin miselicordie, t;Arrtl. i'nsd, nu o face, prin juder.atdntr tr f'acrc.rr} F-iindr;5 crti uretr ii urctta mi.sericordia,

Si. pe cinc urea

Qttarn,rbrem videntlum est q-remadmodttm sit de

dicttrm, quia et hoc verissirne Apostolus diit^ Qui or

homines uult saluos fieri (l 7'im. II.4)' Cum enlrn

omnes) sed multo plures non fiunt salvi, videtur uti

non fieli quod Deu.s vult ficri, Ltumama scilicet vol

impecliente voluntatem Dei. Quando enim quaeritur

,;ri ..,. omrres salvi {iant, responderi solet quia hoc inolunt. Quod quldem dici de parvulis non pot

quorum oordrtti eit velle, seu- nolle' .Nanr.quod infa

motu faciunt, si eorurn voluntati iudicaretut

voluntate. et infirmissimis nolendo impedrentrbus

uinculum damnationis.

voluerit, ubi voluerit, in krtlnum non posse converte

tribuendum, quando baptizanlur, cum reslstunt qtra

possunt, etiam nolentos eos salvos fieri diceremus

apertius l)ominus in Evangelio compe-llans implc,ivitatem, Quoties, inquit, uotui lCci. 0277) colligere fiLuos sicut gaLlina pullos suas' et nohtisti (Mafth' XXI37)! tanqiam OLi vbluntas srrperata sit hominu

potuerit f^""." potentissimus qutld volebat' Et ubi

illa ,rmnip,rtentia, qtta in coe'l'o et in terra om

quo""u*qu" uoluiL, fecit; si colligere filios.Jerusalem vo

", ,rnrl fecit? An potius illa quidem filios suos ab i

colligi n,rluit, sed ea quoque nolente filios ejus col

ipse quos voluit? qtia in coelo et in terra, non qu

lrotUi", fecit, quaedam vero voluit et non fecit; sed

qucrccumque uoluit, fecit.

XCUII. - 25. Deus etsi potest coru)ertere quos wlueri\, non ta'

inique Jacit, cttm alia's conuertit, alins non conuertit' Or@i

Quis porro tam impie desipiat, ut dicat Deu

-u1.. horri.rr^ voluntates quas voluerit, quan<

Sed curn facit, per m.iserit:otdiam faoit: clrm autem n

far;it, pcl judiciurn n,rn facit' Quoniam cujus u

_EL4ryS!-4Ygtiru Enchiridio n t47

rniscrelttr, et (ltterrl uttll obdttrcti' Quod u1 dicc111'

Apostr'rlus, gratlam t;rlmmr:ndabat: ad c-ulus

.lrjr,rr-r',.r,-l,1 oai c" tcrt' d c i I lis in llebccca c. uteto €lcnlrnls

fu orat i anr I ocrttu s' trtt it"" """ d"' lfl : :';:.',:)':r1|ij;

l,X;i#till; ;,;,; t

-;;;' rn al i " u I s ec un<7 tt m,

.e t e c t i o n e m'

"ror). iri ril ̂" i

" i

^ n ,"1

"' t

"'o n et. o n e

1 11 u s' s e d er'

o o ca n l e cl;c t tt m "r, "

"i' i.,"'Q,, i o y<ti o r' s elu ie t,"m i n.o r L

)ocQI,t.v ut\''LLL"' "'-" oplietic;umi'".-,rr,", qu"cl adtrihuit altcruru pr

+^.+i*r'rrirrn.' rlbi scrlptrrrrt est, Jocob clil'eri' lisatL auLem

- .-..-^+ l.^.ladnrodurrr 1)()ssct rl

oos qui Pcrtetraitud'inem grat'iae' Qu

't :-^:-.,,:t^" nnrrfl l)eUte r g o. rr t1 e.m u r, o",,

!..u {r'{ r.111r,' i'r' :i'j :'.,i,iJ,, t' J" : :#,4bsit. Iniguum cnlrr] -r:lj-^+ nrlar.irnalorumve oPoturlr urt'r'itis" unLlln Deus diligat' 'oderrffi;;;;.-Q.,^'it re si futu'a 'rpera.vel

b''rt'ra huj.s ve

. ,,*;,-,^ .traescicbat" vellot intelliginrrrla illius- rluct' Dctts rrtiquc Praestxchat"

v(

;,;; ;; .;,, cli cer et' n o t t P x' ;l ":',1."'

' i.",':u"":1"":;i;iJii:"i:il;t;J-, e.r1uc nt"tl" istam solver

;1#;"'. ;;; I *,,, *tt''" I o" "i -:ll:, :'"0";; ;1::,. t;:i'";

qtraestroilelrr; Ir,!' I'urlur,^"r'r, r"apu.disset, Absit, icl et

:ililf iili ;rlJ,l;."."r" d r) eum ; mor. "' t':li*' .))':'absrt r'I1 iirr- rlrt\{urLa'r *ill"i, i"ot"tt Moyii enim di

hoc inirluiterte Dei :

' i i ", "Ll,

ir- " "i "s

m i s e r t' t ts e r o, et m i s e: iio i'!i-? :: ::,':1:,mlseleu.r, vuleo rtt'""'-"'

rieils Dcu,''u1 ,vrlsnririrs ft.turo' Quis crrinr nlsr rnsrl

iniquunr putc't? srvc 1t'"1i'i''' p:";]il-"r lll:"T;"**:i h::llllclutl,rl Put'17 nrvv ''^,'i"ai*""2 D"nique infert' ct di

misericr-irdiartl Praostel'isit',,;""'.;-;ointi',*s":'::':-:::';l:,r'::^:::::,:;:"tgt'LtLI rLU'L v\rLt-t'wtv'

,lni .atura filii irac nascebant/)t'i. Am[,'r itaqut'Scnllnl llilruld rtrr.r, rrr'|\/ '

'ii^r,," tt :l\ .rrllis tluidern operibus p',tl']'-]' I.l-.efrrrtr ill'rnculo damnationis obstrtctr'

uits misetlus ero' Jac,b dilexit

tl'o' tt'to' autcnl odio habuit--r-,-h,r

iudicium clt:biturn' Qut'i r:"* deherr:tur ambobus'

Lli*.:ii; ',Ij,''i t'zial"'g"n'it nl']l de::]: 1]:.t1,li:

11'"",Il1."liil:'." *ffi;;il.', il,,i1 in eaclenr ca,sa id

srr p pl i r :i nm r, r, .ir.r.,r,r, tl t.- i i t

-

tl i * ::?:r:"":i: l":X"'

il tnu,rtose.azri.3r0 unde spunea aceasta, Aprlstolul incredin{a

mentr-rriei gralia intlr amiltirea cfu'eia vorbiscs*l dr-tsple acei gemeui

tlin panteriele IlebeccSi, despre cirre, inc6 neniscuqi 9i inc[ neficant]

nirnic bun sau rAu, co sd rd'mdnd ttoia Lui' Dumnezeu cea de

dupd aLegere, nL, clitt.fapl.e, ci de La Cet c.e cheo'md', i s-a zis eiu2

cd cel mii m<tre ti ua sluji c(t rob celui' mai mic' b-apt pentru oare a

aclus alt6 mSrturie profetic[, unde s-a scris: Pe ]acob l<tm iubil, pe

lisatt, tnsd, L-am ctiut in urit.3*'t Simfnd" ins5, cam in ce chip ar

putca s5-i migte ceoa ce a spus pe cei care mr pot pdtnrnde, inplegdnd'

nceastd altitudine a graliei: .ASad'ar ce uom sPune, zr(n' nLt cumua

esle nedreptate la Dumtrczeu? Doctmne fereste! cdci parc nedrept

ra, fird oici ,n meritH al faptelor bune sau rele, pe unul Dumrrezeu

s6-l tndr'dgeasci, pe celdlalt sd-l urasc6' imprciurare in care, daci(Apostolu[ n. tr.)'ar fi wut s[ se in]eleagd faptele viitoare,.fie. ale

,rruia, fie ale altuia, pe carc, dosigu Dumnczeu le cunoqtea dinainte'

rru ar fi zis, in nici un r:Iip, nu din f'apte, ci ar fi zis din faptele

riitoare, qi, in acest chip, ai fi dczlegat problema, bq rnai degraba,

nu ar fi pus nici o problcm5, car.e sd tr-ebuiasci a fi rezoh'ata. Ar:um,

intr-ac1evir, dupi ce a lispuns Doamne .fereEle!, adic5, Doamne

{ereqtc s6 fie nedreptate la Dumrrezeu, imediat, ca s[ dovedeascE

r;ulncd accasta nu s'a fdr;ut prin nici o nedreptatc a lui Dumnezeu'

zice: cdci i-a zis lui Moise, imi uoi ardla misericordia cui ti ooi firnisericordios si ti. uoi oferi miseicordia cui ti uoi Ji [osL miseiardias.

Cici cine, daci nu un ncbun, l-ar socr.rti pe Dumnezeu nedrept' fie

c[ ii impune o judr:cata penalti ,rclui carc o merit6, fie cir ii oferlmisericcirdia celui care nu o meritS? Apoi trage c:oncluzia ,i zice:

,4Sa<lar nu e-ste de la ael ce uoieSte, nici de la cel ce aleargd, ci de pl.)u*nouu care tsi aratit misericordia.3as $i astfel 9i unul, 9i celalalt

tlintle ge.meni se nSSteau clin fire fii ai mAniei (EIes'lI,3), nelegati,

inttadJvSr; prin nici una din faptelc proprii, ci legali^origur1, prin

Aclam, de ianpl clamn6r'ii.:i*6 Dar Cel ce a zis: lmi uoi ardlanti.se:ricordia cui ti uoi J'i misericordios, l-a indr[git pe Iacob prin

rrrisericordic gratr;itd, pe Esau, insd, I-a alr-rt in urft prin iudccat5rlat,r.ati. Carc, .-um er.a datt.,rati amAndurora, pr-imul a cnnoscrrtyT

in cclalalt c5 nu trebuie s5 sc laudc pe sine pentru diferitele salc

rnerite, ci pcntru cl[rnicja E.t4iei divine, fiindcd in aceeagi catlzS mr

rrrmeazd aceeaqi pedcapsa" dcoarece nu e.s/e de la cel ce ttoie4te, niti,lc la cel c" alio)ga,

".i ,1" Ln l)umnezett care iSi arald misericordia.

;IHT:J;J;l,r- ,)r"; "u'l'"ntu' se'r mi'erottLb e'st t

la _ _ f, *ry:14-4yry4ityty'h*dig" --Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 143

irrtr-adevflr, printr-un foarte prrrfuntl ,si prinh'rrl ftrartc salubru misterHncru se dezviluie intreaga irrf5liqare qi, t:a s[ zic a.sa, r;hipul Sfintelorlirripturi, amintindulc dreptascultdtorilor cumcd ael atlre se laudi.sd .se lcutd.e intru Domnul (l Car, 1,31).

XCX. - Dupd. cum i6i o.rati., cLt mare bundtct,te, miserbotdia, ata nutnfritaryfr. Dumnrze,u cu t-ti:i, o nedrcplate. Rriddcirut apstnlid.

Curn, insd amintise (Apostolul, n. tr.) misclicordia luil)unrnezeu, prin r:eea ce a zis; ASadar nu esLe de la cel ce ooieste,

nici de la cel ce alear6;d, ci de lo. Dumnezeu care tSi aratdntLsericordia; cum a amintit, apoi, chiar' gi judecata (c5, fald de cel

r:c nu-si arat6 rnisericordia, nu sc face nedreptate, fiindc6,lntr'-adevlr, nu este nedreptate ]a l)urnnezer-r), a addugatrrurrraider;At qi zice: Cdci Scriptura ti zice hi Faraon: ,,Tbam ridicatfirudins, co .sd ardl pulenxt. Mea prin ti.ne, Si ca numele Meu sd.

,f i.e uestit pc tntreg pdmd.ntul.". Spuse, prin care, concluzionAndrlirrtrr amAndoud, adic6, qi dintru miseilt:ordic, 9i dintru judccatS,

ilsodar, ztce, iSi aratd, cui. urea, misericordia si, pe cine urea, tlirnpie.treqte (: tnu6.rtoSeo.zd, n. tr.). Irsi aratd, vasizicS, prin maretrunitatc, misericordia, inrpietreqte prin nici o nedreptate, ca nicirrl liberat sd nu se laude cu meritcle sale, nici crl damnat sd nu se

plAngd decAt de meritele sale. Cdci singurd gla{ia discernelrlsump6ra{ii de pierdulii, pc care o cauzi tnmunS, mogteniti de

la origine. i-a inchegat intro massl a pierdit-iei.j]*B Colui care aude,

frrs5, acea^sta, in aqa chip, inr:At ar zice: Alunci de ce mai gdseSte

uinri? Cdci cine poate sta. tmpolriuct uoinyei I'ui?, ca qi curn s-ar

plrea r.l5 r'5ul nu tretririe trulpabilizat, fiindcd l)umnezeu cui urea

iSi arald miseri.cordia, qi pe care Ltrea il irnpietre.ste, Doamne feregte

sri ne fie ruqine a-i risprrnde ceea ce vec]em cd a r'5,spuns Apostolul:0, omule, Lu cine esti ca sd rdspunzi lui l)umnezeu? Ii zice. cumDa

pldsmuirea celui care a pldsmui.t-o: ,,De ce m-o,i Jdcut aSa?" Nuere, oare, olo.rul puterea sd, facd, din aceeaqi frdmdntdturd., unttas, tntr<tdeodr, tntru onoore. Si, incallea, altul tntru ocard. (llom.Xl, 11-2'1 )/Cdci rrigte proqtir+') doar sor:ot c5, in acel loc, Apostolulrrrr ar fi avut puterea sE r'Espundd qi, din siricia raliuniiirrtcrpretative, a reprimat indrirznr:ala tlorrtrazicS,torului. Or, are onrirre greutate ceea oe a spus: A, amule, tu cine e5llf $i, prin

Altissimo quippc atr sulttberrimo sacramento unlver

facies, atque, ut ita dixerirn, vultus sanctaru

XCIX. - Llt rnagno. bonitate miseretttr. Deus, ita ntLl

iniquitate obdurat. Apostrt ti ca radb.

Cum autem Dei rniseric,lrdiaur commcndasset i

Scripturarurn, bcno intr-rentcs id admonerc irrvcnihrr,

qui glori.atur, in Dorni,no gLorietur (/ Cor: l, 31)'

eo quod ait, Igitur non Ltolertl.is; neque currerttLs, s'

misLrentis r.tt, Dei; dcinde ut etiam judiciucommendaret (quoniarn in quo non fit misericordia,

iniquitas {it, sed judioiunr; non est quippe iniquitas r

Deum), continuo subjunxit, atque ait: Dicit eni

Scriptura Pharaoni, Quia ad hoc te ercitalt, u

ostendam in te potentiam meam' et ut onnuntietunomen meum in uniuersa Jerro. Quibus dictisLrtrumque troncludens, id est, et ad misericordiam et

judicium: Ergo, inqutit, cuius uult miseretur, et quem ut'obclurat.

Miscremr scilicct magna btlnitate, obdurat nul

iniquitate; ut noc libcratus de suis rlelitis gltllietur, n

clamnatus nisi de suis meritis cronqueratur' Sola eni

gratia redemptos discernit a perditis, quos ln una

ferditionis concl'everat rnassalrl ab origine ducta cau

torr-rrri.. Hoc autem rlui er.r modo audit, ut dicat, Quladhuc conqueriLur? nam uoluntati eius quis rcsistil

tanquam ploptcrea malus n<in videatur essc culpand

qrriu tl".ri cuju.s uult miseretur, eL quem uuLt obdul

absit ut pudeat ntls hoc respondere, quod res

videmus Apostolum: O homo, tu quis es, qul

Deo!' Numquid dicit J'igmentum ei qui "se fintit, Qu'

me fecisti ii"? Anron habet polestatem Jigulus Luti

eadem me.ssa .facere, al.i.ud qttidem las i'n honc

aliud uero in contuneli.om (llom. IX, 11-21)? l{ocenim quidam stulti putant Apr.rstolurn in responsro

clefecisse, ct inopia reddendae rationis rcpressrs

cr-rntradictrtr"is atrclatriam. Scd magnunl habet pond

qucrd dictum est. O hc.,rno, tu qui's esl llt in talib

posset Dei vituperare justitiamr et qu.i liberantur'irp,rrruirse lihcrat'i' ut ex pJuriby'.ttn liherrrtis'.atque

damnatione itrstissima dereliotis, ostenderetur qu

rneruisset univcrsa conspersio, et quo etiam istos clebitu

iudiciunr Dei tlucercti nisi eis indebita nrisericord

lrrbveniret, rrt volentium dc suis mcritis gloiari' omne

obstruatur (ld. lil, 19); et qui gloriatur' in l)onti'

glorietu.r.

C, - 26. [Col. 0279] tYihil f'eri praeter ooluntatem Dei' etiam

fit con.tra ejus uollnt'atem'

Htrec surrt magno opera l)omini, etquisita in omr

uol,untotes ejus (Psol. CX, 2): et tarn saprellter cxqu

ut cun angelica'er hurrrana creatu.ra pcccasset' id est'

cprod illc. s"ed qund voluit ipsa fecisset, ctiam 1'cr:t*t]-:cieahrrae volu.itatertr, r4ra factum est qutlcl Creatol nt

impleret ipsr: quodvoluitl benc utens.et rnalis, tanq

guaestionilius acl suae oapacitatis consirlerationrevocat horninem vcrbo tpidem brevi, scd re ipsa ma

est ledditio rationi'.. Si enim haec non ()aplt, quIS

qui r',:sp,rnrJeat l)erl? Si autem captt, rnags non'

quicl rosp,rncleat. Vidr* :li-'.:i canlt, unw;111t1t

lirrr.r,rirr tam iusto judicio divin'r in aptlstatrt:a t

damrraturn, ut etiamsi nullus inde litrefaretur, rtemtl

"rrorrr" b,rr-tra. ad eorurn darnnatiortern quos


lscnlenea ploblr:rne, r'e<rhcarnd nrntrl" print_r'r.rn cuv6nt, intr-adcvir,sr:urt, ia cAutirilea capacitdtii salc, r;i in lucrul lrrsusi este rnarel)lltcrea dc a interpreta tr latiunii. (lirrrr rJao[ nu priccpe accasta,linr: cste arr:l t:arr, risprrnclq iui l)1r;trr:zcu? D:rt:r], ins[, pricepe,rnr gisegtc cc s[ rlspu.dii niai rn.]t. Ciri. tlacd pricepc, vcde i,tr.eguliloam ollloncsr; damnat, in r'[dirojna npostaticd. dc r.r a.tAt de dreaptijrrdccatS, incAt, chiar tlnci nu ar. fi fost r.llibor.at irrcd ni<;i unul,

rru le-ar fi fost dati lor r-nisericordia ncindatoratd, irrcat voitorilorrlc a se lduda prin meritele plopr.ii toclLci gura sd li, se inchidd.(ltl. lU-'1,9), ior cel care se loudd., sd se l.o.ude intru Domnul.

C, - 26. Nimic nu este.fiicul i.n or{a.rtt Ltoi.nlei lui Dumnezeu, chiarcdncl esl.e litcttt. irnpol,rioa uoi.ntr:i l,ui..

Acestea sttnt marile lucrd.ri ale Lu-i l)umnezeu, md.iestrile intruloa\e uointele l,ui (Ps. CX,2); qi atAt de intelept miiestriteln, tncAt,cArrd fdphrra angelic5 ,si umzrnd a pdcEtuit, adicd, a fdcrrt nu ceeaco a lrut lll. cj ceea ce a vrut ea insdqi, chiar prin insdqi vointrafripturii, prin care s-a ficut trcea ce Crcatoml nrr a v,tit, se implinear',coa ce a wut Fll lnsugi, binefol,>sindu-se, ca Bine suprcrn. qi de ceiriii, spre damnarea celor pe cal.r, pe drcpt, i-a pr.cdestinat lalrodeapsd qi spre salvaren c.elor po r:arc i-a predcstinat benign lagra1ie.3'i2 Cici, in cAt ii pi-iveqre pe ei ingiqi, au f6cut cee-a cel)rrmneze, nu a voit. in oAt pr"ivegte. int.adevdr, ertotputernit:ia luil)umnezeu, nu au fost^ in nici nn chip" in starc si implineascdr(rasta. Degigur, prin insur:i faptul ci au infdptuit impotriva voinleiLrri, s-a infiptuit vointa l-rri, referitor. la ei ingigi. Cdci de aceea,morile lucrd,ri ale lui l)umnezett, mdiestri.te tnLru toate uoin{elehi" iruldt, in chip rrrinunat gi int fabil, sd nu fic fdr:ut in afartrv,intei Lui nici c,hiar.cr-,. ori csti: fir:trt impotriva voinpei l-ui,lfiindcd nu sc fiir:ea. c.lacd til nr.r ing[duia: si, desigur, rru ingidtrieItt:v,.,ind, r;i vr:incl: gi nrr ingidtria 1,,1, Bincle. sd sr, {urcd r-iu, dacdttu tu fi putut lll, At,rtputorrritrLl, sri far;d qi drn rAu t,ine.xrJ

145S. Aurelii Augustini Enchiri'd'iont44 _

praedestinavit ad poenam, et ad corum salutem qu

L".rigr," praedestinavit ad gratiarn' Quantum enim

ipsos- attinet, quod Deus noluit feccr-unt: quantum v(

JJ ur.-ip.t"ntiam Dei, nullo modo id efficcre valuenl

IJoc c1t-rippe ipso quod contra voluntatem fer;erunt e1

de ipsis fatta cst voluntas ejus' Propterea namquc 'naE

ooera Domini,, etqui,sita in omne's uolttntates e.1us;

,Jliro et irrcffabili mod') rl'rn fiat praeter cius voluntat(

quod etinm contra cjus fit voluntatem' Quia nrlrt {i

si non sincrct: ncc utique nolens sinit' sed volens;

.irr*r", bonus fieri male, nisi omnipott:ns et de maltl fr

Jrossct berte.

1+5 --- -- S' Aureliiltgy't*: lyly!!dio!'-

cl. - l/oluntas Dei bono. per bontts tteclue et maLas uoLunloles

hominum semPer imPLetur'


Cl. - Voinla lui Dumnezeu, bund, se tmplineEte totdeauna prinuoin{ele bune precum Si rele ale oamenilor.

Uneori, ins6, timul voieqte, prin voin![ bun[, ceva ce

I)umnezeu nu voicqte, EI Insuqi, printr-o cu mult mai ampli qi

mult mai certi voinld buni, fiindc[ voinla Lui nu poate fi niciodatirea. Precum dacd un fiu bun ar wea si trdiasci tatdl sdu, pe care

l)umnezeu, prin voin1d bun5, il wea s6 moar6. $i, iararsi, se poateintAmpla ca omul sd wea, prin voin1d rea, ceea ce Dumnezcu voiegteprin voin1i buni: precum dat:5 un fiu riu ar wea s5-i moard tatdl,qi tocmai aceasta ar voi-o qi Durrrnezeu. Invederat, primul lreaceea ce Dumnezeu nu voieqte, al doilea, intr-adevdr, wea ceea ce qi

Dumnezeu voieqte, qi totugi, pie,tatea primului, voind, oricAt, altceva,consuni mai degrabd bunei voinle a lui Dumnezeu, decAtimpietatea, voind identic, a celtd de-al doilea. Intereseazi atAta, casi fie, fie aprobat, fie dezaprobat, ce-i a voi pentru om, ce se

potrivegtc lui Dumnezeu qi spre ce scop igi indreaptd fiecarc vointasa. Cdci Dumnezeu iqi implineqte unele weri ale sale, desigur, bune,prin werile re]e ale oamenilor rdi, precum a fost urjs pentru noiChristos, cu buna voin!6 a'latilui- prin iudeii rduvoitori, ceea ce afdcut atAta bine, irrcAt Apostolul Petru,^cAnd nu wria sd se intAmpleaceasta, a fost numit satana de cdtre lnsuqi Acela ce venise si fie:ucis (Mat. XVI, 23). CAt de bune apdreau werile pioqilor credinciogi,care nu voiau ca Apostolul Pavel sd meargd la Ierusalim, ca si nupltimeascd acolo relele, pe care le-a proorocit Agab, proleti (lttpLXXl, 10-12), qi totuqi Dumnezeu voia ca el sd pitimeascd acestea,thcAndui martir al lui Christos, tntru propovdduirea credinlei luil]hristos. $i nici aoeast635a buni voin1d nu a implinit-o prin voinlelebune ale cregtinilor, ci, prin cele rele ale iudeilor: gi tineau, maidegrab6, dc E] cei c.are nu voiau ceea c.e EI voia, decAt cei voitori,

lrrirr care s-a ficut ceea ce voia, fiindcd au fdcut unul qi acclagilucrr, dar EI a ficut<r, prin ei, cu bund voin15, ei, insd, au f[cut<rprin voin!5 rea.

CII. - Itoin{a lui Dumnezeu esle pururea netnuinsd Ei niciodatdrea, /'ie cd s-ar tndura, fie cd tnudrtoSeazd.

Dar, oricAte sunt voinfele, fie ale ingerilor, fie ale oamenilor,lie ale cel,rr buni, fie ale i:elor rdi, fie voitori qi ceea ce Dumnczeu

Nicpando autem Liol'ra voluntirte hrlmrl r''trlt aliquic

q.,,r.t illrr'n,,o r.,lt, etiam ipse,t'ona 1n1]13:j:l[:ri*fr".f.r" certius voluntate: nanr illius qrala vohrnta^s esi

;;;J; potest 'lhnqua,r.si bonus {l'u" fti::':.1:].;;",.'",;;"1, Deus t-"rna voluntate vult rn,r'i' lit r

t";'p,r,ltt. "t hoc ':elit homo voluntatc mala' tlrod

;il #;;,';i"iii -'rt" filius velit mori patrem' velit

;;i;"; D;;.. Nernpe ille I'ult cryod n.n urlt Detrs' rste

iJ *rfiq"ra urli et l)eus: et talnen bonae Dei volun

pii* ;ffi"' potius <nnsoTt,tIY*Tt *19 ::]:T:":ttrl.";;;;'t,,l"r,ti. impietas' Tantum interest quid vel

tr.-;"i, quicl Deo cortgruat^ et acl qi-rcnr finern sua

;1.;;,t; Lt".ot v"h'ntatt'nr1 ut aut p'robcrtut:

impr,ll,.'t r. Narn Dcu-s t1u'rsdant.l'ohrtttalcs ;111 It"-t"rl holninum voluntates mal'tb,rnas implct Per mal

*i*, p"r'lt daec,s malevolos bona volunfl: }tl:.;lnobis'Christus ocolsus est; cluod tantum b'rnurn f

".t, ,, aptlstcrlus Petru'i quaird'l id ficti.noJebaq s

ut'ir.,, qui o.rcidi venerat cliceretur. (Malih' XYI'

il,"ln f.r],"" apparebant voluntates. pior-um fideiiurn'

nolebant aP,l I Per'8ere' ne

f"i"."o,, ,'r"t Praedixcrat (

kxt, ro-tz)? Pati voletrat

annuntiartda attrT em Chr

N"or" istam bonatn voluntatcril suam irnplevit

ChJ.tirrr,o.rrrn v.luntates llona'"' sed per Jtrdaeomm m

"ira ""- potius pertincbant qui nolobant,gu'.'d

;;;; ;]li' d;,f,'.' t"lentcs far';turrr est qu.rd. v.lcbat;

;:li;, quidem. secl ipse per eos trona' illi autcrn

voluntate fecerunt'

CII.-lt'oLuntasDeiinuictasemPer'etnunquammala'smiserealur, siue <tbdureL'

SecJ tluantaclibet sint voh.rntates vcl angrtlrlrum

h,,rrrir-trrr,, 1f-).,1. CfZAOI vt:l bonorum vd malonrm' vcl i

148 S. Auretii Augustini Enchiridion

.robis .ron omnes homines salvos fieri, non tamen i


l'oiegtr:, fie qi altce,va, este pumlea neinvinsi vointa Atoqiutorniclrlui,care nu poatc fi ni<riodat5, r'ea35i', fiindcd este dleaptd chiar ,si cAndupliol relele, qi, desigur', ceca ce este drept nu este rdu. Dumnezeu,arsadar, Atotputernicul, fie c5, prin n.riserir:oldic, igi aratd cui vroarrriserictrrdia, fie c6l impietrcgte (: invArtogeazi) pe cine wca prinjrrdeoat5, nir:i nu face ceva nedrept, nici nu facc njrnic decAt voind,gi toatc, pe cAte le wea, lc faco.

CIII. - 27. Se craminect.zd. spusa Apostolului cdtre Timotei ,,Colelrea co toli oamenii sd deuind. sa.h,o.!i,".

$i, prin aceasta, cAnd auzim qi citim in Sfintele Scriptuli,r:5 r-rea ca toli oanrenii s[ devir-rd salvali, oricAt de invederat net:ste cd mr toli oamenii devin salvagi, nu trebuie, tohrgi, si gtirbim,rrstfel, cu ceva atotputernica foarte voinld a lui Dumnczeu, citlebuie si inelelegem asa ceea ce s-a scris: Care urea ca tofi.oo.menii sd deuind saluapirs6, prec'um ar fi zis cd nici un om nurlcvine salvat, decAt acela pc care il va fi voit, El insursi s5 devin6,rru cd nu-i nimcni dintre oamcni, decAt numai pe careJ vrca sdrlevin6 mAntuit, ci c[ nu devine nimenea, decAt numai ccl pecareJ ltea; gi, de aceea, trebuie n.rgat ca sd voiasci, fiindcd trebuiecu necresitate s5. devin[, dacd va fi voit. Dcspre a-l luga pel)umnezeu vorbea, intr-adev6r, Apostolul, ctnd ztcea aceasta. C6.ci

rqa in{elegem qi ceea ce e scris in Evanghelie: Care l.umineazd pelot omul (Ioan, I, 9), nu cd nu existi nici un om care nu esteluminat, ci cd niciunul nu este luminat dccAt numai de El insursi.ssT

Ori, in mod cert358, aga s-a spus Core lrea ca toti oamenii ,sd

rl"euind saluali, nu cd. nu ar fi nici Lln om despre carc s5' nu vreasir devind salvat Cel Care nu a lrut sE facd si se arate puterilerrrinurrilor la aceia, despre care zice cd ar fi fdcut perdtenfi, dacifircca minunilerl:-e, ci ca sE inlclegern toli oemeniL intregul neamorreneso, imp64it in toate diferenlierile: regi, supugi, nobili,igrrobili, sublimi, umili, doc{i, progti, intregi la trup, debili,irrgt:niogi, inceli la minte, idioli, bogali, pauperi, rnediocri, bdrbali,lcmei, infanli, pmnci, adolescenli, tineri, mah.rri, bitlAni; de toatelinrbilc, de toate obicoiurile, dc toate artele, de toatc prr-rfesiilc,rxrnstituili din nenum[rata varietate a voin]clor' gi txlngtiintclrr gi

tlin toate celclalte diferen{ieri care mai cxisti intre oameni. Cdci

quod Deus vel aliud volentcs quam Deus" omnlpotent

volunta^s semper invicta est: quae mda esse nunquam potei

quia etiam ",rrn

*"la irrogat, justa est, et profecttl qu

justa est, mala non est. Deus igitur omniprltens. siv.e.1

misericordiarn cujus lr-llt misereatur, sivc per iudioiquem rrrk obdureq nec inique aliquid fa9it,,n1 nisi vol

qriaqutrn facit, et omnia quaecumquetlrrlt, facit'

CIII. - 2'7. Ercutitur dictum Apostoli ad l'imotheum' oQui

omrles homines salvos fieri''

Ac per hoc cum audirnus et in sacris Litteris legim

qood ,r"lit omnes homines salvos fieri, quamvis cerhrm

fieri; non quod nullus hominum esset quem salnrm

rrollet, qui virtutes miraculorum facere noluit apud

qoos di"it acturos fuisse poenitentiam si fecisset: sed

i*n", hontines omne genus humanum intelligamus

professionibus omnibus, in voluntatum et consclenttalt

varietate innumelabili constitutos, et si quid ali

S. Aurelii Augustini Enchiri'dion Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

care-i, dintre acestea, la care Dumnezeu sd nu voiascd sd devin6.,

prin Ljnulndscutul Fiu a[ Sdu, Domnul nostnr, salvali oamenii aituturor ginlilor', qi sd nu o fac:d tocmai de aceea, fiindci nu se

poate sd voiascS Atotputernicul u:va in van, oricc ar voi. CdciApostolul l-a invltat (pe Timotei, n. tr.) sd se rcage pentru to!.ioo.menii Ei a addugat, in mod special, pentru regi qi pentru aceiacare sunt tn pozipii tnalte, care se puteau gAndi si se departe,prin fast gi serulard superbie, de umilinla credinlei cregtine. Apoi,zicAnd: Cdci aceasta este bine tno.in\ea Saluatorului nostruL)urnnezeu, adicd, sd se roage pentru unii de-acegtia; qi, ca s5.

nlunge disperarea, a adiugat imediat: Care urea ca to{i oameniisd deuind saluali Ei sd uind la cunogtinla adeudrului (Tim. ll,1-4). Aceasta, intr-adevdr, Dumnezeu a judecat-o un bine, incAtsocotea potrivit a incredinla mgiciunilor celor umi]i salvarea celorsus-pugi, ceea ce vedem deja pe de-a-ntregrl implinit.3m De acestfel de a vorbi s-a folosit qi Domrrul, in Evanghelie, unde le zicefariseifor: Zeciuipi mintea Si ruta, gi toatd leguma (Luca, Xl, 42).Cdci nici fariseii nu zeciuiau nici toatc cele strdine, nici toatclegumele tuturora din toate linuturile strdine. Precum, agadar,aici putem inlelege prin toatd leguma, tot felul de legr.rme, aga gi

acolo, prin toli oamenii, putem inlelege tot felul de oameni; gi inorice alt chip poate fi in1eles361, cAt timp nlr suntem, totugi,constrAnqi sd credem cE Atotputernicul Dumnezou a vrrt sE fiefdcut ceva qi nu s-a f[cut, El, care, fdrd nici o ambiguitate, daciin cer Si pe pdmdnl, precum il cArrtd pc EI adcvdntl, loa\e, pecdte le-a auut, le-a fdcut (Ps. CilII, 11), cu siguranld cd nu a wutsd fac6 tot ceea r:e nu a fdcut.

CIV. - 28. Care a fost uoin[a lui Dumnezeu fald de Adam, pe coretl preStia cd ua pdcdtui.

De aceea ar fi r.mt Dumnezeu sd-l pistreze chiar pe primulom in acea existen!5 salvatd362, in care a fost creat gi, la timpulpotrivit, dupi ce i se vor fi n6scut fiii, sd-l duc6, fdrd interpunereamo4ii, la mai bune, unde, de-acum, nu numai sd nu3u3 comitdpdcatul, dar nici sd nu poatd avea voinfa de a prlcitui, dacl nuar fi preqtiut cE nu va avea voinla perpctud de a rdmAne fir'dp6ctrt, plecum a fost creat. ()r, fiindcS, intradevdr', prerstia36r cicl se va folosi rdu de Iibelul arbitlu. aclicS, cd va pdr;dtui, qi-a

151150

differentiarufir est in honlinihus' ()uid cst onrm

unde non Deus per Urdgenitunl strum Dorninum n

;;;;;r"". g",tte. .ulvo,:fioi h'rmines 'elit' et idetr

[ri^ om,,ip"ntens velle inanitcr non potest q'ot|voluerit? Pracccperat enim Apostrllus ut orarctur

'

om.ni.bus homittiius, et speoitrliter addiderat pro regi

et iis r1tti. in subLimitate sLlnt',4ri pultiri poteranL fashr

.lrp"riio saccrrlari a fidci thristianae hurrriUtatc ablrorre

Prtlit,cl" clicens. Hoc enim bonum est corarrl saluatt

nostro l)eo, id est, ut €'tram pt'o talibus oretur; statrrn

J"rf"rx-r."m tolleret. addidit, Qu,i omn.es homines

,"ii,r,t \A.ri, et in ognitictnem uetita[is uenrre [Col- 028,

l'i.^, iI. 1'4). Hoc rluippe Deus bonum iudicavit'orationibus humilium cliglraretur salutem praest

sublimiurn: quod uticlue iam vidcmus-impleturn' l

Iocui-..rnis nloio et Domir,.ls est usus in -Evangelio' trbi

Pharisaeis, Decimatis ftrcnlo'm, e't rutam' el' omne

(Luc. XT, 42). Neque enim Pharisaer et qlraecumque

et omnium pcr omnes tcrras alienigenanum ornnia

decimabant. Sicut ergo lic omne olus, omnc olerum ge

ita et illic omnes homines, ornne hominum genus

possumus: et quocurn(+re alio-rrrodo intelligr potest'

t-r", crcdere ,,,r, .,ogar"r aliquid omnipotentem I

voluisse fieri, {actumque non esse; qul srne

arnbiguitatibus, si r.n coelo cL i'n terro, srcut eum ve

cantai, omnia quaecuffLque uoluit, lbcit, (PsoL' CXtril'

prof""to facere noluit quodc-umqrte non fecit

CIV. - 28. Quae fwerit, uolunlas Dei erga Adamum' q

peccaturum P raesciebat'

Quapropter etratn plintltm ltt'lmincm Deus in'

salute in alru ,*.,r.dit-,s erat' custoclire voluisset' eum(

opportuno temporc post gonitos.filios sino intcrposru

-n*1. ad melioia p"id,,""ttl, ubi jam ncln srllum pccca'

.or, "o-rrtittere, scd nec vtlluntatern possct h

peccandi, si ad pcrmancndum sine pe<:cato' sl(rut t8

i*,, O"*"*arn volurltatem habitururn e:s.e praes<;i

ij'-rin't.,r,, t:urn rnale Lr-sr.rIurt lihc'o arbitrio' ho<:

.,,'.t:;,.

1

pecoaturum esse pracsciebat, ad hoc potius p*:lilt.Y:,voluntatem sllanl1 ut bene ipse fatrelot etiam de mals-

faoiente. ac sic hominis voluntatc mala non enacuaretur

sed nihilominus impleretur omnipotentis bona'

CY. - Voluntas hominis ad borutm et molum alitel Libera in

statu, aliter in ultimo'

Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion.L 153

pregdtit. rnai degrabd voinfa Sa Ia aceasta: sE faci El irrstrrritrine ctriar fa!5 de r6ufdc5.tr.rr si, aga,'vtiinta buni aAtotputcrnicului nu se deqcfia365 plin vinta r.eer a ornu]ui, <:i, nurnai pu1in, se irnplinea.

CY. - Itoinla omului, liberd la bine si kt rdu, altfel tn prima sLa.re,

altfel tn ultima.

CSci aga se cuvenea36 mai intAi sd fie f[cut ornul, incit s[poatd wea gi bine, gi rdrr: in apoi, tnsd, va fi arsa, incAt .sd nu poatisH vrea rdu, qi nici nu-i va lipsi, prin a<;easta, liberul arbitm.Dimpotnvd, r,:;u mult mai liberd va fi voinla cane, in intregime, nurra putea s6-i serveasc6 pdcatului.367 Ceci nu trcbuie invinuitd nicicumc6. nu existS, nici crrmcd nu e liber'5, voinla prin c;ar:e lrerrr sdfim astfel feri<i1i, incAt, nu numai sd nu voim sd finr rnizeri, ci, purgi simplu, sd nu putcm368 nicidecunr voi. Precum, agadar, suflefulnostru este, r:hiar acum, obiqnuit sd nu vrea ne{c'ricirea, aga va fiobignuit pururea si mr wea nedreptatea. [)ar nu trebuia sd ficuitatl ordinca prin care Dumnezcu a vrut sd ar.ate c0t de buniestc fiinla ragionald, c:ale chiar poate sd nu3('e pdc6tuia-sc5, gi cu cAtmai bund este a('€ea (,are mt poate sd pdcdtuiasc[, precum a ftrstmai micd imortalitatea, gi totugi a fost, in care putea chiar sd nurnoar6, gi cu r-6t mai mare este cea viitoarc, in care nu va putea sE

rnoar6.370

CU. - Gra{ia, necesard. liberului arbitru. qi in prima, Si Ln a douastare.

Pe aceea (imortalitate, n.tr.), natura umand a pierdrrt-o pr.inliberul arbitru, pe acrcasta, pc care ar fi primit<t pe merit, daci nupdc6trria, o va primi prin gragie, oricAt, nici atunci, nu putca cxistanici un merit fdr6 de gra1ie.37r F-iindr:d, chiar. dacd pdcatul eraconstituit in sr'ngru liberul artritnr, totuqi, litrerul arbitru nu erasuficient pentru mentinerea drept5,tii372, dar,:5 nu i se oferea ajutoruldivin, prin participarea binelui imutabil.3T:J (-)dr-.i, pr.ecum std inputerea tlmului a rnuri cAnd vrea, fiindr:d nu este nirncni, care. nunumai pe sinc insugi, ca s5 nu zic nimir-: altt:cva, sd nu sc poatElrcide, fic qi nunrai nehrdnindu-se. intr-adevdr, vr.rinla nu este

qua non possit mrlri. l

Ct{. - Libero arbitrio gratia necessaria in primo eL secundq

statu. ii

Illam natura humana perdidit [Col' 0282] pe

liberum arbitrium; hanc est acrocptura per gratrarn' quar

cruod omnino n()n potent servire peccato' Ncque emm

J"fp."a, est volunias, aut voluntas. n()n est' aut libera

dioenda nttn est, qua beati esse sic volumus' ut esse mrserl

non solum nolimus, sed nequaquam prorsus vellq

possimus. Sicut ergo aruml nostra """*, "Jl:-:t^'^'-:irrfai"it.t"*, it. .toil" iniquitatem sernper habitura esti

SLJ orao praetermitte,,d" 'o" fuit, in quo Deus voluil

ostendere quam bonum sit animal rationale quod etiarq

.ron p"""rr" possit, quamvis sit melius Ulod Recca"re.nl1

pm.il' .i"", *"", fuit i^to'tulitas, sed tamen fuit' ir1

qua posset etlam non mori, quamvis maior futura sit ir1

fuerat, si non pecoasset, a(rceptura pel mel-rtnm: quamus

sine gratia nec tlrnc ullum meritum esse potuisset' Quia

etsi peccatum in sr:lo liberc arbitrio erat s)nsuh-rturp' !

;;" iustitiae rctinendae sufficiebat.libcrum *':ol,ri.i purti.,;patione immtrtabilis boni divinum adiutoriuqq

pro"L"r".t.,r. Sicut enirn mori est in hominis.P"lTtllLt]}v"lit, ,-t"rrru est enint qui nort seipsum, ut ruhil aliud dicr

u",l ,-t.rn vescendo possit otrtidcrc; ad vitan-r vero te-nend

!5L--_--S'tyf gl'14'w"!W-n"'n'ttai"ry--------

voluntas nort satis cst" si adiuttlria sive alimentr.rtum

,1uon.:r'ni,.trrttnle tul.amimrnr' dcsint:. sic homo in Part

ad se <.r,*,iclendum relintluendo justitianr idoneus erat

voluntatcm. ul alrtem tlb eo tcneretur r'rta lushhae' pa

crat velle, nisi ille (Tul eurn fecerat adiuvaret' Sed post i

,,..i.to- major ost misetiorrdia Dci,rq:t1"d? "1 ip

arbitriurn liberandurn est a servitutc' iui clominatur

morte peccahrm. Necr tlmnino per seipsum, sed per s

Dei gratiam, quae in fide Christi posrta est'

volritas ipsa, sit'ut sciptum est, a Domino

(Prou. I'\iI,35, sec. I-XX), qua caetera Dei mu

capiantur, per quac I'eniatur ad mrurus aeternum'

CVII. - ViLa aeterna trterces et tdmen gratia' Voluntas Dei

homine Peccante i mPleta'

I-l-rdc et ipsan vitam aeternam, guat: certe mel

est opel'um bonnrrnr, gratiam Dei appellat Apostrj

Sitipenclium enim, inqiit, peccati mors; gratia a-fli ,ito aeterna in Christi Jestt Domino nostro (

Vl, 2ll). Stipendium pr() oPerc militiae debitum reddir

non donatur': iderl dixit, SLipertdium peccati' mors;

mortem peocato non irnmciito illatam, sed debi

dernonstraret. Gratia vcro nisi gtatis cst, gratia non

IntelligenrJun, est igitur etiarn ipsa hominis bona n

".." D'c,i mrlnerat qriLrr. cum vita aeterll redditur'

nisi gratia pro gratil reclditur' (Joan' 1.16)? Sic eryo

est homo reotus, ut et manel'e in ea rectitudine

non sjnc adjutorio divincr, et su() fied perversus ar

Utr.'umlibet hor.r- elegisset, Dci voluntas ficret' aut

.h llt,r, aut certe cle ill,l. Proinde quia suam nraluit

qu"* D.i, de illo facta est voluntas,Dei, q'i","*,

*u.r, perditionis, quae cle illius stirpe-profluxit' I

aliud vas in honotern, aliud in contumeliam (Rom'

it1, t" ltun,rt'etn, per miserit:ordiam; in conturneli

per judiciunt, rtt lrern'r glorictur in homino; ac per''

_ Sf. Auretiu Augrtstin, Enchiridion

-- 155

slficient6 intru menliner.ea violii, dacti lipsesr: ajut{)alClc, fic ale

nlirnentclor, fie ale celorlalte rnijloat;e der apdlare; a9a, prirdsind

oste preg[titi de citre Dunrnczcu (Proa. X\1, 1)'

Cl{I. - I/iata eternd., rd.spLotd si, totusi, gratie. l/oinla luiI)umnezett, trnplinilit, tn priuinyo omului care pd'cdtuieE\e'

demonstreze cd moartea a fost datd pcntru pdrat nu pe nement, cI

clatoratd. Grafia, insd, datrd nu este glatis, nu e gralie' 'l'rcbuie,

aqadar, s[ se inleleagd ci chiar qi meritele bune3?' ale omului sunt,

clc inscle, daruri alc lui l)untrtezerr, pentl-Ll <:are, cAnd este redatd

viala eternS, ce pgafie pentru gralte (loan,

l, 16)? Omul a astfel, inoAt sd 9i Poat5r[mAne in acea ajutorul lui l)umnezeu, 9i

i*o.et din stirpea acehria, far.,() un va^c spre onoarc, altul spre ocari

(tlom.V,21 ); spre.rnoare, prin misericrlrdie, spre or:ar6, prin judecatq

,'r, nim"rl"" .s5-nu sc laudc int-tr orn. ;i, prin a<'reasta, nici intr-r sine'ncc ln sc

S. Aurelii Augustini Enrhiridion

CUII. - Er Deo sa.lus nostro, it.o. uL nec per Christum libera.si non e.s.sel l)eus.

Nanr noque per ipsum libelarernur unMediatorom Dei ct }rominum honrinem Jesurn Clh


CUII. - Salonrea. noastrd este de lct Dumnezeu astfbl, tnc6.t nuam /i liberapi nici prin Chrislos, dacd lil nu ctr fi Dumnezeu.

C[oi nu eram liberagi nici prin insugi Unioul Mediator al luil)umnezeu q;i al oamcrrilor prin omul Isus Clu.istos, (l T'i.m. Ll.5),dacd El rnr ar fi ,si Dumnczeu.3r6 Dar', c6nd a fost fdcut Adam,omul, vasizirE. dlept, nu era rrevoie de mediator.37? CAnd, inse,pdcatele au separat mult rreamrrl omcnesc de Dumnezeu, prinMediator, care singur s-a n6scut flri de picat, a trdit, a fost ucis, secuvenea ca rroi sd lim impdcali cu Dumnezeu, pAnd ]a invicreac[rrrii intru viafa etcmd, incAt srrperbia umand era scoasd la ivealdgi insinitorsit6 prin rrmilinla lui Dumnezeu qi i se dernonslr.a omului,t'And era rechemat prin Dumnezcu fircannat, cAt de rrrult s-a dep[rtatcl de Dumnezeu gi i se oferea onrului ?nddrdtrric exemplulolredienlei prin ornul-Dumnezeu, qi i sc deschidea, prinLlnulndscrrtul luAnd forma sclr,,ului, carea rrirni<; nu merita378dinainte, izvorr-rl graliei, qi chiar tnvierea trupului, pr^omis6rdscurnpdrafilor, era dirrainte ardtat[ fntr.u InsugiRdscurnpdritoml'7e, qi diavolul era inyins prin aceeasi fite pe carese bucura c5 a inqelat<t, gi, totuqi, nici omul mr se glorifica, si nu senascd din nou supe*;,ia; gi orice altccva, dacd mai poate fi intrevdzutqi spus, sau numai intrevdzut, chiar daci nu poate fi gi spus, decitre r:ei intr-ajutorali dcspre atAt de marele sacrament alMediatorului.

CIX. - 29. Sdlaqele sufleteLor i,nai.ntea tnuierii,

Timpul, irrs5, care s-a interpus intre moartea omului qi invier.eadin umrd., dlnfine sufletele ilr receptacule tainice38o, dupd curn estedemn fiecane, fie de repaos. fie de suferintd, penhrr ceea ce i-a fostsortit. pe cAnd trdia in trup.

CX. - Pdnd tnlru cd: Si cui. Le sunt de loLos sacrificiul (liturgic ol)altarului Si pomenile pentru morti.

Nu frebuie negtrt ci sufletele mcir,tilor sunt uqurate prin pietatcacolor vii alor lor, cAnd se inchind pentru ele sacrificiulMediatoruh;i"B' sanr sr.rnt fdcute pomeni in Biseri<;5. I)ar acestea Ic

(l T'im. U, 5), nisi essct ct l)eus. Sed culn factus cst Adfromo scilicet lectus) mediatore ,r,r., ofr. erat. CLrm'

[Col. 028:3] genus humanum peccata longe separave

a Deo, per Mediatorer,r, qui solus sine pcLrcato natusvixit, occisus est, r'econ(;iliari nos oportebat Deo

ad carlis resurrcctionern in vitanr aeternam: ut hsuperbia per hunrilitatem Dei ar'€lreretrlr ac sartaet dernonstraretur homini quram longe a Deitcum per incarnaturn l)eum revt.rcaretur, et exempluobcdientiae per hominem Deum contumaci l'romiptaeberetur; et Unigenito suscipiente formam servi, c

nihil ante meruelat, fons gratiae panderetur; ct ca

etiam resurrectit-, redernptis promissa in ipso Rede

praonlonstraletur; et per eamdem naturam quamdecepisse lactabatur, diabolus vincereturl nechomo gloriaretur) ne iterum superbia nasceretur: etquid aliud de tanto Mediatoris sacramentoprt.,ficientihus videri et dici potest, aut tantum vietiamsi dici non potest.

CIX. - 29. Animarum receptacula anle resurrec,tiottem.

'l-empus autem quod inter iiominis mortemultirnarn resurrectionem interpositum est, anima^s abdireccptaculis continet, sicut unaquaeque digrra est vel

vc.l acrumna, pro eo quod sorlita est in cante curn \Tve

CX. - Sac.rificium a.Ltaris et eleemosynoe pro de/unctis,et quibusnanl prosint.

Neque ncgandum est defunctorun-r animas pisuoT'unr vivcntium relevari, cum pro illis sacrifir:iuVlercliatoris of{ertrrr. vol eleemosr'mae in Ecck:sia fiunt.

S. Aurelii i Enchiridion

ii'

cis fraec prosunt, qur oum l'ivelent' ut hacc sitri ptls

possirrt prn,l".r", moT'uerunt' Ilst e'nim, Uuid'rnr u13

ir.,rdrs, nc(r tann honus ut non reqr-rirat ista post motte

r-rrrt: tailr malus ut non ci prusint ista post mtlrtetn: est v'

talis in bono, ut ista non requirat; et est rursus talis

malo. ut ncr: ltis valeat, ".- "* hac vita transierit' adiu

Quocirc:a hit: omne meriturn comparatr'ir, -quo

possrt

liar-r,, ,ritu- r'elexari quispiam vel gravari' Nemo sc a

,1r"t",, quod hic ,r"61"*.,it, cum obierit' apud-Ded

p'.o*"r"rl. Non ilitur ista 9"?.:. l"o fefuncttorn*"ndrrrrlis frcqrientat Ecclesia, illi apostolir:ae i

adversa sentcndac, qua dictum est, Omnes entm

ctnte tribunal Christi, ut referat unusquisque secur

ea quae per corPus gessit, iiue.bonum' siue malum (

XtV, f O,' et II Oor. V, 10); quia etiam hoc mcntum

quisque dum in corpore viveret cornparal'rt' ut er po

iita prodesse' Non enim rlnrnibus prosunt; ct quare

,r*rrib.,. prosunt, nisi propter differentiam vitae

quisque gassit in ctrrpore? Cum ergo sacrificia sive

sive quarumcunlque eleemosynarum -pro baptiz

defun.tis omnibus offeruntur, pro valde bonis gratia

actiones sunt; pro non valde malis propitiationes

pro valdc malis etiarnsi nulla sunt adjumenta nlorb

ir.l"."rrrrqre l-ivotrtn consolationes sunt' a"ill:rrrosr-rrrt, aut ad hoc prosunt, ut sit plena rernissirl' I

bZa+1 "* certe ut tollrabilior fiat ipsa darllnatio'

CX, - Duae ciuitates posl judicium in aet'erna uel beatitudine

mise.ria..

Rrst resurrechonem vero facttl universo comple;trle

ir,dici., suos fincs habebunt-civitates dtrac' una scili

bfrli.ti, altera cliaboli; una bonorunt, alte-ra malo

utra+re tamen et angelorrrm et lrominum' Istis voh:

;lU. tr*fr*t .r,r, p,,t"it ulla csse pcccn4di' vol ulla t'ondi

moricndi; istis in aerterna vita vele felicilelquc rnvent

illis infelicitcr in acterna morte sine morlcndi potc


srrnt de f.los celor oar.e, pe cAd tr6iau, qi-arr dobAndit nrcritul <arrr:cstea sd Ie poatE fi de firlos dupd ar:eea. Cdr;i existd un anumcrnod de zr tr'6i, nu atAt dc brrn. incat sd nu aibi ncvoie dc ar:e-.teaduph moarte; exist6, insd, un astfol de mod de a trdi intrr birre,irrcit si nu aibi nevoio dc accstea, qi existi, iarigi, un astfol dernod de a trdi inhu rdu- irrcAt. dupb ce a trecut din viala aceasta)rtr poate fi ajutat nic:i prin accstea. Pri, urmarc, aici se rn5soar.Eititlegtrl m.erit prin care poate fi ugurat sau impovdrat cineva.Nimeni, ins5. sd nu nutreascd speranta cd iqi va lt c6.qtigat, dup5ce a murit" merite Ia Dunrnezeu, pcrltru ceea ce a neglijat air;i.A.estea, aqadar, pe care [liscri.a le practicd pentru oomenlora.ca

accstca sA-i poat6 fi de folos. Cdci nu le sunt tutur.or dg folos, gide ce <lare nu Ie sulrt tuturor dc folos, dac5 nri rlin cauzarliferenlei viefii pe car.e fiecarc a dus-o in tr.up? CAnd se ofer[,agadar, sacrificii, fie al altaruhri, fic ale oriciror pomcni, sunt,fcrite pentru toti dcfuncfii botezati; pentru cei foarte bu,i sunts.rc:rificii de tmp6.care, pentru cei foarte r5i, rhiar dac5 rru suntin nici un fel de ajutor nrorlilor- sunt un fel de c;onsol6r.i pentl,ucci vii. Celor c6rora le sunt. ins6, de folos, le sunt, fie ca sE le fietleplinl iertarca, fic, in mod sigur, s6 Ie fie mai tolelabili:ra2darnnarea.

CXI. - Dupci juclecatd. uor Ji doud cetdli., /ie tn beatitudine, _fie inmizerie eternd..

Dupd inviere" ins6. cSnd se va fi ?rnplinit universala judecat5<lin urnrd, dttu6 r;etdgi3&r tEi vor avea hotarele lor, una, adir:d, a luiChristos, alta a diavolului; una a celor burri, alta a ce]or r.ii, gi unaqi alta, insd, gi a ingcriloq si a oamenilor.. Primii r)u vor putea avearilr:i . r,oinfri, i:eilal1i, nici o putintd de a pdcdtui gi nici unii, rricial1ii, nicj o posibilitate de a rnuri, primii, tr6ind, intr.aclevdr. ferit:it,irr viala r:terrrd, r.:eilalli ddinuind ncfcricit in m<rartea ctenri, [dr5Jrutinfa dc a rrrrrri- fiindr:5 arlAlrdoui vor fi flri sfArqit. Dar prinriidurantibus, cp,lniam utrique sine fine' Sed in beatitudi

16q-. --- - - -$4"rrlll4ryeq!" !!thi'41-"!

isti alius alio praestabilius, in miseria vcm illi alius ali

t<ilerabilius Permat-rebunt'

CX[. - Poenam d,<tmnatorum aeternam.f'orc'

' Sf. Aureliu Augustin, Enchiri.dion

vr-rr stimi in beatitudine, unul mai presu-s38r decAt altul, ceilalgi,tnsd, vor stdmi in mizeie, urruia mai tolerabilSss decAt altuia.

CXII. - Pedeapsa celor damnali ua I'i eternd..

i., ,r..,, agadar, unii, ba chiar destul dc mulgi'386, setnduiogeazS, cu omeneasci afer:tiune, fa15 de pedeapsa eterni gide chinurile perpefue, fdrd intrelupere, ale celor damnapi, qi nuclred cd ala va s5' fie, nu, insi, opunAndu-se Sfintelor Scripturi, cilnmuind, ln virtutea propriilor stiri sufleteqti, toate cele crude gilnturnAnd intr-o sentinfd mai blAndi cele ce Socotesc ci au fcistspuse in ele mai inspdimAntdtor decAt mai adevirat. Cdci, nu uc,

uiLa, zic ei, Dumnezeu sd tSi arate misericordia sau oa cuprindetn mdnia Sa misericordia Sa (Ps. LXXU, 10). Intr-adevir, aceastaae citeqte in sfArrtul psalm, dar se intelege. fdrd de nid un scrupul,despre aceia, care sunt numigi vase ale misericordiei, pentru c[ qiei sunt eliberagi de rnizerie, dar nu prin meritele prooprii, ci prinmisericordia lui Dumnezeu. Sau, dac[ socotesc cd aceasta se referila to1i, nu este, de aceea, necesar sd presupuni ci poate sE seafArgeascd dernnagiunea acelora despre care s-a spus: $l ace4tia uortnerge tn supliciu etern, nici sd gAndea^sci cumcd, in acest chip, vaavea, odatd gi odat6, sf6r5it chiar gi fericirea acelora despre care,din contra, s-a spus: Cei drep!.i, tnsd,, tn uiata eLernd (Mat. XXJ,46) Socoteascd, ins5, dacd aga lc place, c5, in anumite inte,rvale detimp, pedppsele celor damnati vor fi, intr-o oarecare mdsur6,hdrrlcite. Intr-adev6r, chiar gi aqa se poate inlelege cE va r5mane&$upra acelora mAnia lui Dumnezeu (loan, III, 36), adicidamnagiunea insaqi (cnci accasta se numegte mAnia lui Durnnezeu,nu perturbagia spiritului divinsT), incAt in mAnia Sa, adicu, mAniaSa st6ruind, nu va inceta, tohrgi, sd conlini misericordia Sa, nupunAnd sfArqit supliciului eternffi, c;i dAnd sau interpun6nd uquraret*rinurilor. Fiindc.d nici Psalmul mr zice: Spre inoetarea m6niei Salo,nuu, dupl mAnia 34 <i, tn mdnia Sn. MAnie, care, daci ar fi singuriflcolo, cAt de micd poate fi ea gAnditd, a pieri din impirdlia luil)umnezeu, a fi exilat din <rtatea lui Dumnezeu, a fi ins-trdinat de laviuta lui Dumneze,u, a fi lipsit de at6t de marea mulfime a dulceirlcsfltdri a lui Dumnezeu, pe oare .r a^scunde rrelor care sc temse del\irre, a gitit<r, insb, rrelor rare spred in Sine (Ps. XXX, 20), e*. o atAt

167

.drrurrt.rd.r, sed pro .r,, *ot' dura quaeque mollie

et in leniorern flectendo sententiam, quae putant ln

terribilirrs esse dicta, quam verius Non enim oblLuwcetut

Frustra itaque nonnulli, imo qram Plurimi aetcmi

damnatorum poenam et cruciatus sirle intermlsslo

p".p"*o. humano miserantur affectu, atque ita lutum:

t..L ,tnr't credunt; non quidem Scriptrrris divin

inquiunt. misereri l)eus, aut continebit in tra su'^i"r"ti"i""s sur,s (Psol. LXXVI, 10)' Hoc quidem i

psalmo legitur sancto; sed de his sine ullo sclupu

intelligitur, qui vasa mis ericordi a" ""1_:t:l:it^":, ::"t

ipSir"" pro meriti. suis, sed Deo miscrante de mis

i;tl.*r,t"r.'eut si hot' ad 'rmncs existi mant pertin

non ideo necesse est ut damnationem rlpinentur

fini.i enrum do quibus [Col' 0285] dir:turn est' Z'1

isti in suppliciim aeternum: ne isto modo putet

habitura -firr"-

qr.ttdoque felicitas etiam illorum,'

quibus e contrario dictum est, -Justi autem tn ulta

aeternam (Matth. XXV, 46)' Sed poenas- damnatoru

certis temnorrm intervallis existirnent, si hoc eis

sliquatenus mitigari. Etiam sic quippe.inrclligi\ . / r rTI A<\ L,-^ -;;r; in illis La Dei (Joan' ul, 36), hoc est ip

Jurn.r^tio (haeo enim vocatur ira Dei, non divini ani

perturbatio), ut in ira sua, hoc est manente lra sr

hon tarnen contineat miserationes suas; non aeter

suoolicio finem dando, sed levamcn adhibendrl

i.i"^.po.,"r,.to crueiatibul Quia nec Psalmus ,ait'

finiendam iram suam, vel, post iram suam; scd' in i,ro, t2.,r," si sola esset qtrania ibi minima cogitari pote

p"rir" a regno Dei, cxsulare a civitate Dei' alienari

vita Dei, carere tam magna multitudine dulcedinis l'

mentibus sc, Pcrf ecit autequam ahscondit tisperantibus in se (Psal. XXX,20)" tam glandis est poer

!6:2 --- 94v4@Ytt"t 4@aut

ut ei nulla porisrnt tormonta quae novimus compara

si illa sit aeterna, rsta autern silrt quamlibet mul

saeculis l,rnga.

CXIII. - Mors impiorum, ut tiita piorurn' perpetud'

Manlebit erg6 sine fine nroqp illa perpe

a^-.ruro*-, id ; alienatio a vita Dei'. et t-rmnibus

iJu or--"riis, cl.raelibet homines de varietate pt

i;;il;t ."l"rttiot'" vel inte'rmis'sione pro suis

motibu^s suspicentur: sicut manebit oommunltor o

vita aeterna sanotorum, qualibet honorum di

Sf. Aureliu Augnstin, Enchiridion:hlrtd,Lon 163

rlc mare podcapsd, irrc6t mr pot fi comparate (,u ea niciunele dirtretlrinurile pc (lale Ie cunoagtem, iar; daci ea este etern[, acestea suntlungi dc oricAte l,Arste ale timpului putcn] concepe cu nrintea.

CXIII. - l4oc.trtea celor impii., cct. ui,ala celor pii, e.stc perpet.ud.

Va rrimAne, aqadar, fdri sfArqit moartea aoeea,perpetud a celordarnnaqi, adic5, hstrdinarea de viala lui Dumnezeu, qi ea irrsigi vafi cornund tuturrtr" olicAt oamehii isi vr-ir ardta, in virtuteaomcnr:qtior lor afecgiuni sufletegfi, presupunerca fald de varietateapedepsel,rr, despre ugurarea sau despre intreruperea durerilor, dupdrrrrn le va rdrhAne comuni htturor sfinlilor viata eternS, prin oricarediferen163e0 a onorurilor ar strdluci ei in sufleteasca-le comuniune.

CXIV. - 30. Credin{a /'iincl tratatd, Augustin uorbatgte ocum d.e

Speran[d.. Cel.e.ce gin de ea sunt atpriruse tn llugdcimea cd.treDomnuL. Cel ure iSi pune Speran{a tn sine insuqi este ttl.eslemat.

Din aceastl confesiune a trr:dintei, care estc cuprinsi pesr)urt3e1 in Sprbol qi, judecatd tmpeste, este laptelc pi-uncilor3e2,spiritual, insd" considerat5 qi tratat6, este nutrem6nflrl celor tari, serrayte speian$a bund a credinciogilor, pe care b lnsoteqte iubireas[5nt[.3q3 Din toatc acelea, c:are trebuie rrredincios crezltq !in, insi,rle sporan!5 nurnai cele care sunt cuprinsc in Rrrgdciunea cdtrel)ornnul. Cdt:i blestemat esle tol, dupd crrrn mdrturisesc divinolertrvirrte, care tgi pune speran[a in om (lerem. XVll, 5); gi, pr.inruce€rsta, qi cine igi pune speranta in sirrc tnsuq;i epte inl6nguit dclanlul blesternului acestuia. De accea nu trcbuie.si cerem dec6t dela Domnul orice speldm noi, fie voind sd lur;rim bine, fie trebuinda {i r6spl6tili pentuu lur:rdrile bune.

CXV" - Cele gapte cereri (: pe.tilii), dupd. Mo.tei, ale Rugdciuniicdtre Domnul.

Prin urmare, dupd cvanghclistul Nlatei, se vede3e" cdliugdciunea citrc Domnul condine sapte petr'1ii, dintre care, prinllcj sunt cerutc daruri etcrna, prin cclclalte patru, daruritltrrPrrrale, ('aro sunt nec('sare. trrlrrci. lrr.ntru rlohf,ridirea r.elor('lorno. Cici r;ele ce zicem: Sfi ntr:a,scri-se numel.e 7'du, ui.nd.

CXIY. - 30. Erposito Jide, agir de :!e: quae huc perti

contineri orati'onL domi"nica' Spem in se ipso po'

concorditel' fulgeant'

maledictus'

Iix ista fidei confessione, quae hlgviler Sym

contine-t ., et carnalitel cogitata lac parvulorum

';ilil;il;i ;;;; ";-'ide'ato atque tr'actata cihus

fortiurn, nascrtur spes bona fidelium' :]li 'rjharitac :1];;;;t. Sed de ii.s omnihus quae fidelipr.sunt c{ede

ca tantum.ad spcm pertirreni quae.oratiory d:Ti*^tin"rt , Ma.ielioLtu e!i$ qrnnis, sicut divina to

eloquin, qti spem poni'l in no*:?? ('.'1"::,IJ1]:

iJJt."";t J,*G spem Ponit' huius maledicti vir

innectitur' Idecl non nisi a Domioo D'eo petere dehe

quidqurtf sperarpus nos vel lene operaturos vel ptrr

oPeribus adePtulrs'

SXV. .. Oratiortis d'ctrytirticae apud Matthqeum petil'ia

sePqem'

Proilrcle aprrcl evangelistam- Matthaeum sep

petition es continere domini ca t] d*"1- :T'11-tl1:

iribus acterna poscuntur, rcliquis quatuor' tempo

quae tamcn prol)tcr acterlla^coTrs"q"":11 ",::.t:ff ,

N.- .pr,rd ii,i*.'t" Sanctifi'cetur nctmen tuLtm'

164 -- ----S' Auretii @!q!!!4t"di"!

regnum tuum, f io,t fCol.0286] uoLuntas tua sicLtl' in co

"t'' irr l"rrr, (quorJ rx,n absr rde quidam intellexemnt'

spiritu et corpore), omnintt sinc fiiie retinenda sunt: et

inchoatzr, (Tuantumcumque prlfitimr'rs' augentut' in nc

per{ecta .rner',r, quod in alia ltta sperandum est' se:

possidebuntur. Qu.rcl v9ro..dic.r-m1 :, lo n" ^, :ot,

i"rtii;"""rt d,a nobis hodie, L)t dinfiue nobis det''nortra. sicut et nos dimittimus debitori'bu's nost'ris' Et

nos inferas in tentationem, Sed Libera nos.a malo \Ma

f,i, q-iel quis non videat atl praesentis vitae indigenti

pertinere? In illa itaque lrta aeterrra ubr rros scmper sperar

irt rr.r., et nominis Dei sanctificatirl, et regnum elus'

voluntas ejus in ntlstl'o spiritu et colpore pertecte atr

immortaliter permanebunt' Panis vero quotidianus i

dictus est quia hic est necn*sarius, quantus anmae caxn

tribuendus est, sive spiritualiter, sirc camalitcl sive utrr

intelligahrr modo. Ilic est etlam quam Poscrmus rerrusl

ubi e"i <xrmmissid peccatofl,un; lilc tentationes quae nos

peccandum vel alliciunt vel impellunt; hic denicpe I

,rnde "upirors

liberari: illic autem nihil istorum est'

CXl{. - Petitiones tantum quinqtte apud Lucarn' qui cu

Malthaeo conciLialur'

Evangelista vero l,ucas in oratirlne dominir

petitiones non septem. sed quincpe :or.nPlexus .e1: 1

ab isto rltique discrepavit, sed quomodo."?: septem

ir,t"Uig*nlf*, ip...r^ brcvitate comnlonuit' Ntrmen qtn

Dei sanctifit:atur in spilitu, Dei autem regnxm rn car

resurrectione venhtrunt est, Ostendens ergo I-ucas terti

petitiolem duarum superirlrum esse quodam mo

repetrtronem, nlagl s oanr praetermittendo facit. intelli

;;il;;t;s ali# atiiunglt, de pane quotidiano' d

re,rnissione percatorum, d e-tentati'rnc vitarrda .(Luc' XI' i

4). At vero quod ille in ultimo posuit, Sed..libera nos

*olo; i"t" rruo po*it, ut irrtelligcremus ad,illud luperiq,roj .i" tentatilne dictum est, pcrtinere' ldeo quippe

ied kb"rn; nort ait, lit libcra, tanquam unam petitior

Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion 1,65

tmpdrd.lkt'lit, .f'acd-se uoia Th, Precum in cer aSo qi pe pdmdnL(1xr care unii le-atr inleles, nu absurtl, in spirit qi in tmp) tretruie

prlstrate in intregime, f5rd sfArqit, qi, inceputo aici. oricrAt de

tnrrlt progres[m, cresc in noi, perfecte, intr-adev6r', ceea ce este

do sperat in altd viald, vor fi posedate prrruri. Ccle pe care, ins6,

le zicem' Pdinea noastrd cea de Loa.te zilele cl.d-ne'o noud ostilzL

$i ne iartd noud greSealele noa.slre.) precum Si noi iertd,m

gresipilor noStri,, $i nu ne duce pe noi tn ispitd, ci scapd'ne de

(t:el) rdusei (Mat. Yl,9-13), cine nu vede cd fin de trebuinla vie{iiprezentc? $i astfel, in acea viald etern6. unde noi sperim cd

vom fi pururi, gi sanctificarea numelui lui Dumnezeu, qi

ilnp6r6lia Lui, gi voia Lui vor rdrnAne in permancnlS, per-fcct gi

ncmuritor, in spiritul qi in trupul nostru. PAinea, intr-adevdr, de

&ceea e numit5 cea de toate zilele, fiindci e necesari aici, cAtd

trebuie si fie impS4itd sufletului qi cSrnii, fie cd se inlelegespiritualiceqte, fie trupegte, fie in amAndou6 felurile. Aici, unde

este comiterea pdcatelor, este gi iertarea pe care o cerem, aici,

ispitele care, fie nc atrag? fie ne imping spre a picltui, aici, in;fdrgit, unde dorim sd fim iertali, riul, acolo, ins6, nu estc nimicdintru acestea.

CXU. - I)octr cinci cereri (: petiyii) sunt dupd Luca, pe careAugustin tl tmpacds% cu Matei

Evilnghelistul I-uca a cuprins, intr-adevdr, ir'r Rug[ciunea citreDomnul nu Eapte, ci cinci petilii, nu cumcd s-ar fi dcosebit de

acela (de Matei, n,tr.), ci in aga chip, inc6t ne-a dat de inleles, prinlnsigi concizia lor, cum trebuie inlelese cele qapte ale aceluia.Numele lui Dumnezeu cste, intr-adevir, sanctifir:at in spilit,lmp6rSlia lui Dumnezeu, insd trebuie sd virrd prin invierea trupulrri.Aqadar l,uca, ardt6nd cd a treia petifie estc, inh-un chip oarecane,

repetarea celor doud de mai sus, omilAnrJ<), o face qi mai mu]t sd

fie inlelea^s5. Apoi le adatrgd pe celelalte trei, despre pAinea nbicd.despre ieftan:ea picatelor, despre inlE,turarea tcntafiei (l'uca, Xl,2-4).Dar, irrtr-adevdr, ceea oe acela (Nlatei. n. h.) a pus la urm5, Ci

ne fereS\e pe noi de (cel) rdu, acesla nu a pus) ca sd inlelegem cifine de coea ce s-a spus mai sus desple tenta{ie. De bun[ seam[. de

aceea zicer Ci ne liberectzri gi nu n<:e, $i ne liberertzd; dcmonstrAnd

166 S. Aurelii Augustini Enchiri'd'ion

ubi non est Dei charitas'

CXUII. - SLctttts uel aetates hominis quatuor, a'nl'e Legem'

Lege, sub gro.tia, et in Pace'

Sed cum in altissimis igntlrar-rtiae tcnehris n

resistente ratione secunclum carnem vivitur, haec

prirna httrnirris. Deinde c;unr pcr legem^cognitio fuerit

Sf. Aureliu Augustin" Enchirid.ion t67

esse tlemonstrans (noli hiic' sed ho<N: r-rt scxat unus(

in eo se libe,rari a malo, quod ntln infeltul in tenta

CXVII. - 31. De chctilate quae cufft fide a'c spe adesse debetl

Janr pon'o charitas, quam duabfl:t ]:11t, id est'

ac spe *"io."* diiit Apostolus (/ Cor' XIII, 13)' qt

qul recte amatr pl'ocul ouDlo rcutc ('r('(trt ur -y-"'I:vero non amat, inaniter credit, etiarnsi sint vera +lae cr

inaniter sperat, etiamsi ad vcram felicit.atern docr

perrincre quae sperat: nisi ei hocr credat ao speret'^, r\-,^-.i,- --;- ".ibi p","rti donari possit ut amet' Quamris enim s

sine amore non lxrssit. fieri tamen pote-et ut id non

sine quo atl id quod sperat non potest pervenire' I'alsi speret vitam aeternam, (quam quis nor.r [t]o1 0287]

?) et non amet iustitiam, sine qua ncmo ad illam

Ipsa est aute-m fides Clrristi, q"a contnendat I

qru" p". dilectionem operatur (Calot' V, .6);

et quod

dilectione nondum habet, petit ut accipiat, qrtaerlt

inveniat, pulsat ut aperiatur ei (Matth' VII, 7)' Fnamcprc impetlat quod lex imperat' Nam sine Dei d

id est sine'Spir{tu-sancto, per quem diffilnditr'rr c}re

in corrfibus nostris (Rom. Y.5), iubere Iex poterit'

iuvare; ct pracvaricatorem insuper facct e, *i ,!: l8nl]-,lse excusare non possrt. Regnat enim t:arnalis cuprdr

rurnc[ una este oererea (nu vtli astase?, ci a^sta): incAt s[ qtie fiecarr:

un pr.n aceea este ferit cle riu, fiindcd nu este dus in tentafie'

CXUI. - 31,. Despre lubire (: Cha'riLate), care trebuie sd fie tntpreun'd

cu Credinla 6i SPeranla,

CIffIIL = Stqre.Q sau oele pentru udrste ale omului: tnaintea Legii'

qub I$4e, sub grqlie si tn Paoe'

pec<,ati, si nondum divinrrs adiuvat Spiritus'

!!L_ __5.4.-4r, e"e" tti"i E"rhi,idi" "legem vt>lcns vivero vincitur, et sciens peccat, pecca

J,lit". servit: .zl quo enim quis deuictus est, huic et

adlJicrus esl (ll Petr'.II, 19); id agente scicntia mandati,

peccatum operclur in homine omnem concuprscer

cumul,r pracvanr.:ationis adiecto, atque ita cprod s<ri

est impleahrr, l,et subinlrct,uiL, ut abund,qre.t delictum

V, 20). Haec sunt secunda hominis. Si autem respexe

l)eus, ut ad implenda quae ma4dat ipse adjuvare cn

et agi lrorno coeperit Dei Spiritu, concupiscitur ad

*rr"rn foltiore robore charitatis (Galat. V, 17); ut


voirrd a trdi dupi l-ege" a fost ir-rvins qr p[cilr-ria ;rtiirxl 9i, supus

plrt:atului, i-a fost sclav, Crici cine de ccitre crtre a .fi,st tnuins aceluirt

i* f'ost dal. crt. t61qp (.1[ Petru. ll. i9)r n;a indeplinirrd qtiirr{a

ttrandatului, incAt pit:atul sri-rsi sivAr'1e:rst:I in om intrcagaru ncupiscentd. adiugAndu-se cumtt lul plcvaritri4irt ttii " ;i, astfel' sixc irrrplineasc6 ceca ce e so"is, Leg,ea a. i.titeruenil co st't, obun.dc

tlalictul (Rom"Y" 20). Acestea sunl a dorta stil'r-: a omului.*ur' D:rc5,

fiui, l-ar fi prilnt Durntrczeu, incAt si creadh t:5 il ajutd s;pre plinilcau oeea ce EI Insuqi pomncerste, gi omul ar fi inoeput si tucreze cu

Spiritul lui Dumnezeu, ar fi poftit impohiva rdrnii c.u puterca mai

tnre a iubirii, intrucAt trxistd pAn[ 9i acunr (:eea ce sd-i repugne

ornuhri din om, nefiind incd insdndtoqit5 intrcaga infilmitatc, qi

trrflrqi dreptrrl va tr5i din crcdirrlS (Rorn. l. 17), ;i va trii drept, intruc0t nu a r.:edat rclei concrupisrnn{c. invillgitoarc fiind dclectarea

dreptSlii. Acestea sunt a treia*0?, a ,lmultri burrei spelanle. intrul'nren dacd va inainta. ii rdmAnc orit;rri ultjma stan'eao8, pacta, carc stl

vu inrplini dupd viala aceasta, inprin rcsuretlia cdmii. Prirna dintrtnaintea I'agSi, a dttua, sub l-ege,

Paoca deplinE qi pcrfect6. A9a

Du.rnnezcu, prin intenalelc tinrpilor, preornl r-a pl5cr,rt lui Durnnczcu,

Oarele le dispunc Pe t()ato dup6 m5sur[ 9i rmmdr ql Ecutate (Sirah,

X1,27). (l5ci a fost, 3i. irr al doilea r6nd, sub

l,cgea, pare a fost , sub Gratie, care a frlst

tcvelatd prin prima (loan, l, 17). Care gralie

nu a fost, lnf;-adevdr, lipsitl, nir.;i inaintc, de tlei cdrora se cuvenea

cu ea sd le fiB impdrgtA, ttricAt acoperitS 9r' ast:unsd prin curgerea

timpulu| Ciic nici dintre tr-'i drepgi ai ttlol vcchi rru a putut rimieneadr-gi gdsegscd salvarea in afara crcdintei lui Christt.rs qi, intr-adevir,tnrmai fiindci Le-a fost cun()s(,rut qi acelora, an puhrt sd ne profeleascS,

lllin ministeriul lor, unde md arpriat, altelc mzr' c,cult.

CXIX. - Renaqlerea Sl.erge toaLe pd,catele, in oricctre udrstd.Seruitutea sub l,ege. le rdmdne urTora necunoscutd.

in oticare din accstc patru vArstr: l-at gdsi't)"- ins5, gralialcnagtorii pe fiecarc ont in partc, ii sunt iertate lui aurlo trlatcgrticatelc tre(:ute gi" rcndst:Ant.l, ii ese qtcarsd at:oa vind mogtcniti

adhuc sit quod homini repugnet ex homine, nondum

infirmitate sanatq ex fide tamen iushrs vivat (Rom' l,

justeque vivat, in quantum non r;edit fi,r.r"rrpi.""trtiae, vincente delectatione justitlae' Haec

tertia bonae spei hominis; in cpibus si pia perseveral

quisque profiliat, postlema pax restat, quae post hr

r.itam in requie spiritus, deinde in resuu'ectrone etr

carnis impletitot. H.tr- quatuor differentiarum pri

est ante Lcgem, secunda sub Lcge, tertia sub gratla, qua

in pace pGna atque perfecta. Sic est et Dei popul

ordinatus per temporum intervalla, sicut Deo Sllacur!in mensura et numero et pondere cuncta disponit ('

XI, 21). Nam firit primitus ante Legem; secundo sub

quae data cst per Moysen; deinde sub gratia, quae reve

e^st per primum Mediatoris adventum (Joan. l, 1?)' Qguidem gratia nec antea defuit, quihus eam oportimpertiri, quarnvis pro temporis dispensatitlne velata

occulta. Neque enim antiquorum quir;umgue Ju

praeter Christi fidem salutem pcrtuit invenire, aut vero

ct illis cognitus fuisset, potuisset nobis per eo

ministerium alias apertius, alias occultius prt-lphetari'

CXX. - llegeneratio peccata abolet uniuerso [Col' O28B) in

aetate. Seruitrts sub l,ege nonnullis inerpe'rta'

In quacumque autern quatuor istarum velut

singrlum guemque hominem gratia regeneratioms r

ibi ei romittuntur praeterita universa peurata; et reatus

_ Sf.Aygli"4Y1Ytir! Encldrid'ion 171

nascendo contracttts' renascend'o dissrllvitru"'l'a

*"itrr- r'a* qtrorl Spln'tus ubi oult sp-irat' (looru lll'cmidam .""r]r-rd.r., illam servitutern suh l-ege non ntrvet

$-;;; ;."dato iri.ipia.t arljutorium trabere divi.rt

CXX. - llegenerati morientes ante usum ralt'onLs non

dc mare f)tttere aleL8), incAt unii nu au <

au inceput sd aihd aj

lrrin naqtere. $i atAt

unde urea (loan, lll,rorvitute sub Legc. ci

porunca.

CXX. - Rendscu[ii, mor{i trutintea uzului raliunii, nu sunl pierduti'

' tnainte, ins6, ca ornul si poatd fi apt de prltuncd, e necesar

rh tr5iascd dup[ trup"1o: dar' dacS a fost deja imbibat cu

Hauramenful renagterii, nimio nu ii va far:c riu, chiar dacS va fi

trecut chiar atunciafl din accastS lT a16' Cici Christos de aceea a

murit gi a inuiat, ca sd stdpdneascd Si peste uii' Si peste mor'ti

(ltom, XIY,9), nir;i nu-l va line impdrd1ia mo4ilor pe cel pentru

i,or" El a murit liher intre mo4i (Ps' I'XXXYTI,6)'

CXXI. - 32. Iuhirea, .finele Luturor precept'elor'

CXXI. - 32. Chari'tos ftnis omnium PraecePtorum'

Omnia igitur praecepta divirla rcfcrurrttrl'

charitatem, de qo" clicit Apostolts: Finis 1ut7m Prue.c'.t, "i"ri.t"t

de'corde puro, et const:ien'tia bona' et '

""" |i":t""U Tim. 1.5j. o'nnis itaque p'**pl lil:l:"ht

it.r; id est, ad oharitatem refertur ()rrlne praeccpt

iil;J:;t. iit u"l dmr-rre p:"1?",vcl,aliqua ti*1:clrrali, ut llon leferatur ad illam charita[em qu

difftrndit Spiritus sanctus in cordibus nostris (Bom

5). nr.rndurrr{it quenradntodum fieri oportct' quamvrs'

;il;;;; e^r*i.. q.,ippe ista Dei est et ploxirni:.* ",qi.n his cluobus praecepti's totct l'e;r pendet el Pral

('Maith. xxn, 40) A+9" tr:Ti:1t:::::11;jl;ir.)., "tti*

aliunde vox ista cst, -ltnrs proeceptt est cna

et, I)eus charittt.s cst (l Joan' lV, 16)' 9l""t t*Ol:;;;;;; o"r., "* q'ib" unum est' rvon moecha

172 S. Aurelii Augustini Enchiri4'ion

proximum mnc pe,r fidem. Non enim scirnus mnrtales

mortalium, tunc autem ilLuminabit l)ominus absct

tenebro.rum., et rnanifestabit cogi.trttiones cordis;'

erit unicuiclue a l)eo (ld Iy,5): rluia id laudabit+

cliligetur a proximo in proximo, quod ne lateat, ab

illuminabitur Deo. Minuitur autem cupiditas c

cresccnte, clonec; verriat hic ad tantlm magnitudirqua nraior esse non possit: Majorem enini charite

nemo habet, quotrt ut animam suam quis ponci

o,micis suis (Joan. XV, 13). Ibi autem quis explicet

charitas erit [Col. 0289] ubi cupiditas quam vel coerc

superet nulla ertt? quoniam .r--. sanitas erit, c1u

contentio rnortis nulla erit.

CXXII. - 3il. I'ibri conclusio.

SecI sit aliqr:ando huius voluminis finis, quod

videris utrum Enohiridion vel appellare debea",s,,

habere. Ego t:rmen cum spernenda tua in Clrristo st

non putalem, [Col. 0290] bona de te t:reclens ir adjrJ

nostri Rederrnptods ac sperans, teque rn elus rne

plurimum diligens, librum ad te, sictrt valui, utinar

Lo-modrm quam prolixum, de Fidc, Spe et Cha

conscripsi.

Sf. Aureliu Augwtin, Enchiridion 1,73

Cdci. muritori, nu cunoaqtem inimile muritorilor; atunci, ins6, l,oscoo.te l)omnul la lumind. lucntrile escunse ale tntunericului Sioa d.escoperi. cugeldri.le inimii; 6i, .f i.ecare ua primi laud.d d.e laDumnezeu (ld lV,5), pentru cii accea va fi liudatir qi iubit6 de

c5tre aproapc din aproapele, care, ca sd mr fie ascunsS, va fi scoas[la lumind de cdtre Dumnezeu Insugi. Cupiditatea, itrs5, se

micqoreazi, cAnd creqte iubirea, pin5 cAnd ajungc, aici, la o atAta

mdregie, decAt care nu poate fi alta rnai mare: Ccici ni.meni nu ere

o iubire mai mare decd.t ocela care-Si. dd uiapa pentru prieteniisdi (Ioan, XV, 13). Cine va explica, ins6, cAti iubire va fi at:olo,

unde nu va fi nici un f'el de cupiditatc, nici mdcar cAtE s-o inr'rng5,constrAngAndu-o, fiindcd va fi suprema sdnitate, cAnd nu va finici un fel de lupt6alr cu moarteaT

CXX[. - 33. L)oncluzia citrlii.

Dar trebuie sd aib6, odati giodat6, sfArqit acest volum, pecare vei r.rdea tu insugi; daci trebuie siJ numeqti sau sil 4i'18 ca

Enchiridion. Tcrtuqi, eu, cum n-a5 indrlzni sd soc,otesc de dispreluitstrddaniile tale intrr Ohristos, crez6nd numai bune desprc tine gi

sperAnd in ajutorul R6scumpirStorului nostrlt, iubindu-tc foartemult, ca pe unul dintre mcmtrrii Sai, am compus pentm tinc, dup6cum m-am priceput mai bine, o carle, o, da<:d al fi pc atAt de

practic[, pe cAt de prolki, despre Cledinl6, Spcranl6 qi Iubirc.

SF. AT.JRELIU AI]GUSTINEPISCOPUL HIPPONEI

DESPRE CREDT\TA $I CRFZO CARTE

lYOTA I|VTRODLICTII/A

De mai bine de cincisprezece secole qi jumdtate, influenlagAndirii augustiniene asupra gAndirii occidentale este aceeailonstantd, a ctitorului: organic[, modelatoare, almd. in cadn-rl

feneral al acesteia, influenla predicilor sale a depdrsit demultdomeniul strict al gAndirii cregtin-eccleziastice gi a devenit piatrddc temelie in sferele gAndilii laice, de-ar fi sd amintim doar cE

l)narapiunile de la Psalmi sunt fundamentul hermeneuticii. DecAnd a inceput s[ predice, auditorul a recunoscut in cuvAntulHfAntului Augustin o not[ distinct5, aceea a unei gAndiri persua^sive

prin fermitate, adevir qi naturalefe, pe care o simte gi azi oricaretititor al predioilor sale; timpul s-a dovedit a fi un aliat al gAndurilorrale; crrvintele sale relev[ unicitatea geniului.

Predicile sale nu se aseam5ni cu ale niciunuia dintre sfintiip[ring-i. Stilul sdu nu are, cum s-a spus, nici ironia unui Asterius,nici realismul supLr gi expresiv al unui Chrysqstomus; el este destul

do departe de solemnitatea artisticd a unui Ambrosius gi nu se

Sioegte la el nici o urmi din maestatea unui Leon cel Mare, dar,prin siguranla qi pre ii intrece pe top sfinliipdrinti ai Bisericii (F. ugustin pasteur d'ames,lidition Alsatia, Colm 05)

SfAntul Augusfip a inceput si predice din 391, ca preot, qi

din 395, ca cpiscop: a predicat la Hippona, regedinfa sa episcopal5,

l4'l'aga^sta, la Carthagrag, la Simitu, la Constantina, la Bizerta, Ia[Jtit:a, la Argsntarium, la Vallis, Ia Boseth, gi la Ain lirnga (cf.

Maurioe Pontpto L'e,e€gPse de S. Augustin pfidicateltr. s. a. p.72);rx)nstant a predicat la Hippona gi la Carthagina unde s-a allat in:i197,401, 4A3,404,410, 4'11,41:f . Predica Biblia, prin Biblie, cu

liiblia. Nu-gi scria predirile. Nici nu qi Ie dicta totdeauna. Uneoriqi Ie gAndea dinainte. 'fahigrafii lc copiau in tmpul mstirii. Alteori

t78 Sf. Aureliu ', Crez

verum etiam manibus tractandus apparrit, carnemque se ha

inrproviza pur gi simplu. Avea votre firav6' Vorbea qczAnd Auditr

il asista t , pi.io.r". Uneori mullimea murrnura' Alteori quqc

Aclesea il aplauda. Aorea plAngea' Unele predici le-a 9i

dinainte. Pe unele numai le-a dictat, fdr6 sd le rosteascS in

Arareori s-a suspus gi travaliului scrisului'

Despre tr.tutri De Fide e't Symbolo ne ?ovestelt:. iiAtAugustin insuqi imprejurdrile in care.-a.fost rostit ca prcdicS: "idem tempus coram episcopis hoc mfii iubentibus, qur plenant

totius Africae concilium Hipponeregio habebant de Fide

Symbolo presblter disputavi. Quam disputationem, nonnullis e

qiri ,o. familiarius diiigebant studiosissime instantibus, in li

contuli; in quo de rebus ipsis ita disseritur, ut tamen non

verbomm illa contextio, cFrae tenenda mcmoriter competentl

traclitur. In hoc Libro crrm de resurrecrtione carrris agetelur:'t-lest

ingrram, corpus secundum christianam {ide.m, quae lallere

pitest. Quocl cui uidetur incredibile, qualis sit nunc caro atte'qualis autem futura sit non considerat': quia .illo tern

immutationis oigeli.ae, non iam caro erit.-et sanguis' sed tanl.

cofpus (Cap. X, n. 23); et caetera quae ibi de corpomm teru

i. "orp,rt.

coelestia mutatione dissemi, quoniam dlxit Ap

cum inde loqueretur, Caro et san€iuts regnum l)ei non possLd

Sed quisquis ea sic accipit, ut exsistirnet ita crlrpus tenenum'

nunc habemus, in corpus cocleste resurrectione mutarl' ut

membra ista. nec carnis sit futura substantia; procul du

corrigendus est, comm(lnrtus de colpore Domini' qui

,'".rrr"""tio."m in eisdem memtrris non solum c;onspiciendus '

Notd, introductiud, 179

rlisseruisse reperiet, tluisquis de Civitate Dei hbrum legoritrrtrvissirnus. Hic liber sic incipit: Quonia.m.scriptum est. (l lletroct .

XVI[, P.L., t. XXXII, col. 642 sq')", adicd, Com tn ctceeasiin,td ,2i

runciL.-tntregiinta stdt

cci care ne iubcau mai indeaproape, intr-o carte, in oarc, dintemele inseqi se discutd astfel, incAt, fArE si fie reprodusd, toturqi,

acea intrelesiturd de cuvinte, se incredinteazd c:elor competenli

cele ce trebuie pe de rost finute. In aceasti carte, cum se vorbea

leam discutat acolo despre transformarea corpurilor terestre in

<;,rrpuri celeste, fiindci a spus Apostolul, cAnd vorbea despre asta:

Carnea Si sdngele nu t)or moSteni impdrdlia lui Dumnezeu. Daroricine inlelege asta aga, incAt sd socoatS c6 corpul pdmAntesc,

pe care-l avem actuln- este astfcl schilnbat prin inviere in corp

celest, incAt nici mcmbrele acestea, nici substanta cdrnii nu are

sd fie, trebuie, fdrd indoiald, corijat, amintindu-i de trupulI)ornnului, care, irnediat dup[ tnviere, a apirut cu aceleagi

rnembre, care nu rtumai cd puteau fi vizute c;u ochii, cl chiar qi

atinse cu mAna, gi a intdrit chiar gi r:u cuvAntul cd El are carne,

zicAnd: Pipditi Si uedeli, cdci spiritul nu ore carne Si oo.se, Precumuede[i cd am Eu (Luc. XXIY,39). De unde rezulti ci Apostolul

nu suhstanta c[rnii a negat-o viitoare in impdr5pa lui Durnnezeu:

ci fic ci i-a desemnat cu numele de carne qi sAnge pe oamenii

care triiesc dupl carne, sau insiqi a cirnii corupliune' care,

atunci, nu va mai exista deloc. Cdci, cum zisese: Carnea si sdngeLe

nu uor moSteni tmpdrdlia lui Dumnezea, se-nlelege bine ca qi

cum, explicAnd r;eea ce a spus, a ad6ugat imediat: Nici coruppia

nu ua poseda inccruppict (I Cor. XV, 50). Despre acost [apt, dificilin a-i convinge pe necredincioqi, oricine va citi ultima cafta Despre

cet(tteo Lui l)umnezer-r va g6si cE eu am discutat pe cAt tlc diligerrt

etiam sermone firmavit, dicens: PaLpate et uidete, quia spir-tti

carnem et ossa non habet, sicut me uidetis habere (Luc' XX

39). tjnde constat Apostolum non carnis substantiam negasse

.egno Dei futuram; sed aut hornines qui secundum carnem vivu

carnis et sanguinis nomine nuncupassc, aut rpsam c

cormptionem, q.,." tunc utrque nulla erit' Nam lS.dixisset'et saiguis regnum Dei non pos'sidebunt; bene intelligitul ta

expon"endo quid dixerit, continuo t"!.1'.di:t^": Neque co

inlorruptionem possidebit (I Cor' \!., 50)' De qua re

p"..rad".dum infidelibus difficili, diligcntel quantum p

180'. Aureliu Augustin, credin[d Si Crez Notd, introductiud, 181

carte a monumentalei sale opere. intAi, cap. V-,,De resurrecti

carnis, quam quida* orunldo c,redenle, non LredL'nl' Sed ]

am prrflrt Aceasti cafic (Despre Credinld Si Crez, n'n') incepe

intrucdt s-a scris.Revenind, aqadar, asupra explic[rii resurecgiei cirnii, SfAntt

Augustin trimite, pentru edificare, cititorul la ultima carte di

Ceiatea lui Dumnezeu. Iat6', dcci, ccle doud capitole din ulti

ngirnus, credere; secundum cogurltur et cernere; quod non

inveniunt unde sit facturn, si 1on credunt tertiurn. Resurrectio

lgrte (lh1isti, et in coelurn cum calne in qrra resurrexit ascensio,

trrto iam mundo praedicatur et creditlr: sr tl'edibilis non est, unde

loto tefl'arum orbe iam c,reclita estT Si multi nobiles. sublimes, d6cti

num se vidisse dixerunt, et qu6d viderunt, diffamare curanunt, eis

mundum credidisse non mirum est; sed istos adhuc credere nolle

pordurum est: si autem, ut verllm est, paucis, obscuris, minimis;

indoctis eam se vidisse dicenticbus et scribentibus credidit mundus:

ct cum illa in coclum ascendisse non viderant, id se vidisse

narrantibus, non loquentibus tantum, sed etiam mirifica facientibus

,[H:'#':LTIiLHClaudum ab uberibuspost quadraginta annos

incolumen constiti$Ee; sudaria de ctlrporibus eorum ablata sanandis

profuisse languentibus; in via qua fuerant transituri positos inirrdine innumerabiles morbis variis laborantes, ut ambulantiumsuper eos umbra tpansiret, cttntinuo salutem

multa stupenda in Christi nrlmine per eos

morhros resurrexisse cernebant (Ibid. III, lygesta esse concedunt, ecce tot incredibilia tribus illis incredibilibusiiddi-rr; et ut credatur unum incredibile, quod de carnisrcsurrectione atque in coelum ascensione dicitur, multorumincreidbilium testimonia tanta cr:ngerimus, et nondum ad

credendum hrrrrenda durjtia incredulos flcctimus. Si vero per('redcretur) t'csurrectionem atqueChristi, etiam ista miracula facta esse

um grande miracu]um sufficit, quodoam terrararm orbis sine ullis mirar:ulis credidit." Adic6: Despre

tnuierea cclrnii pe care, lumect. tntre.oqd crezdnd-o, unii n-o cred'

incredibile fuerit aliquando: ecce iam credidit mundus sublatt

terrenum Christi col'pus in coelum; resurrectionenl carnis

ascensionem in supernas sedes, paucissimis remanentibtrs atq

stupentibus, ve] doctis, vel indoctis, iam crecliderunt et docti

indtcti. Si rem c.edihilem oredide'unt, videant quam sint stoli

qui non credunt: si autem res incredibiljs credita est, etiam

utique incredibile est, sic creditum esse, quod incredibile est' H

igitur duo incredibilia. resurrectionem scilicet nostri corpons r

it"rrl.r-, et rem tam inc'cdibilem mundum esse creditu,m, idet

credidit mundus, sicut iarl vcnit, quod similiter incrcd.ibrle furt, r

rem tam incredibilem crederet mundus' quandoquidem h

Deus, antcquam vel unum h,rr-rm fierct, amho futura esse prae

(Matth. XXVI, 13). Unum duorum incredibilium iam fac

vidcmus, ut quod erat incredibile, crederet mundus: cur rd quoc

Ieliquum est despelatur, ut etiarn hoc veniat, quod incredibil

utrumque increditrile, quomm r.idemus unum, alterurn credirrjn eis,llm Litteris praedicturn sit, per quas credidjt mundus?

ipse rnodls qr,, .,rrrdrs trredidit, si ctlnside,etur, inclerdrbrlio

invenitur. lnerudittts liberalibus disciplinis, et onmino, quantun

ad istor.um doctrinas attinct, imp.litos, non arfllatos dialectica

non rhetorica inflatos, piscatores christus cum retibus fidei ar

mare huius saeculi paucissinros gener

tam mult,r" pisces. cl tant() nli ctian

philosophos lepit. Duobus illis o qui

plac"r" debet, aclclamus }rr tcrtium. lam ergo tna sunt rncredibilir

qu*e tomer] facta sunt. Jncredibile est Cl1ristum resurrexissc i

clme. et in tuelum ascendisse cum carne: inc,edibile est hominr

ignobiles, infimos, parrrlissimos, imperitos rem tam incredibil

tlm eflioaciter mundo, et in ill, etiam doctis pers,adere potui

Homrn triurn incredibilium prirnurn nolunt isti, trum qut

trupul pimAntesc al lui (llrristos indltat Ia cer; invierea c5rnii'

,s"er.ir.,". in lacaqurile cereqti, foarte pugini staruind qi rnirAndu-

fie invi1a1ii, fie neinv5latii. Dacd au crezut un fapt credibil, El

bage de seamd cAt de ndtAngi sunt cei care nu cred; dacd a foqf

inJ6, creru't un fapt incredibil, chiar qi a^sta este, $sigur, increc

c[ este crezut aqa ceea ce e incredibil. Aceste, aqadar, d

182 -fi 4-"1i" Augustin, Despre credinld' ,i Crez

,,Dar asta a fost oarecAnd incredibil: iatd de-acum lumea a <:

incredibile, invierea trupului nostru in etern, adic[, qi cd lu

are sd creadd un fapt atAt de incredibil, acelagi Dumnezeu [q

prezis pe amAndoui cd au si se-mplineascS, mai inainte sd se'

intAmplat vreunul dintre ele (Mat. XXVI, 13)' Linul din

incredibile il vedem de-acum implinit, intrucAt lumea crede

ce era incredibil; de ce, in acesta care a rimas, sd fie pi

speranla c[ va veni chiar 9i acesta, pc care lumea l-a crezut incredi

precum a venit deja cel (,are a tbst la fel incredrbrl, dm moment

acestea amAndou[ sunt incredibile, dintre care pe unul il vedt

pe altul il credem prezis in aceleaqi Scripturi pe,care lumea I

rl:eztt? $i insuqi modul in care lumea a cten)t, dacd este luat

considerare, e gdsit gi mai incredibil. Neinv5fali cu d'iscrphnt

liberale qi, in .:"At line de dor:trincle acestora, cu totul neqlefui

neobiEnuili cu gramatica, neinarmali cu dialectica, neumflali

retoricd, pescari, Clhristos i-a trimis pe foarte pulinii cu nivoadl

credintei la marea acestui sec,tl qi a5a a prins gi, din tr:late feluriln

atAta de mulli peqti, qi, cu atAt mai rari, <lrr atAt mai mirabili, chi

gi pe filosofii inEiqi. Acelor doud incledibile, dacd place, ba chi

iiind"e trebuie sd plac5, il ad[ugdm pe acesta, al treilea' Ac

sunt, agadar, trei incredibile care, totugi, s-au implinit' Incred

este cd Christos a inviat in trup gi cd s-a inillat la cer cu trup

incredibil este cd lumea a crerot un fapt atAt de incredibil; J

este ci oameni igrrobili, mamrrfci, neciopligi au putut sE c"rlnvi

atAt de eficace lrme., gi, in ea, chiar' 9i pe invilafr, de un fapt

de incredibil. Pe primul dintre aceste trei incredibile nu voie'!

dqtia cu care ne-ncontldm sdl cread6; pe al doilea, pecare ry

g5r"r" de unde s-a-mplinit, dar'd nu il cred pe al treilea, su

Ionst Angi sEJ gi vadd. invier.ea lui (lhrist,s qi in511a.ea la r:er'

trupul in care a inviat cste, desigur, prcditrat6 de-acum in toa

Iumea gi crezutS: daci nrr este credibil6, de rrndc a fost crczu

Notd, introductiud,

tlc-acum pc-ntreg rotocolul pimAntului'l Dac[ mulli' nobili,ijit si facd5 lumea i-asd cread6;

Pc Pulinii,,rtrscurii., rnirunlii, neinvilafii zicAnd gi scriind cd ei au vdzut-o,

r1o ce pulinii fr:rarte r:rbstinali, crare au mai r[mas, nu-i dau nicipAni acum incd crezare ,si ei inrri;ii lumii cle-ar;uln crezhtoare,

i,are cle aceea i-a dat crczaro unui numdr atAt de mic de oameni

ign,rbili, pu{intei, necioplili, fiindcd divinitatea s-a ardtatconlingdtor pe sine insdqi c:u mult mai mirabil prin atAt dc de

clispreluit martori. Cdci in vorbirea lor- prin care erau

corwing[tori, mirabile erau faptele Pe care le spuneau, nu vorbele'

C6ci cci care nu vlzuserS cir Christos a inviat in trup 9i ci s-a

ridicat cu el la cer, lc d5dcau crezate lor, carc pr-lvesteau cd au

v[zu1 aceasta, nu atAt iscusili la vorbd, oi fdcAnd ei ingigi semne

rnirifice. Oameni, desigur, pe care-i gtiau cunoscStori ai unei sau,

.el mult, doul limbi, i-au alzit deodati volbild rnirabil limbiletuflrror ginlilor (Fapt.Il); pe gchiopul dc la fAlele maicii sale ilvcdeau c6, la cuvAntul lor, in nurnele lui (Jhristos, a apdrut, dupi

lratrttzeci de ani, inttemat; cd

pc colpurile lrtr', le erau sPre

pe untJe urmau ei sE treatt6, a

clc tr.lt felul de boli, ca sA letret;6tori, obiqnuiau continuu s[-gi primeascd sindtatea gi ci multc

alte minuni au fbst ficute prin ei, in nurlele lui Christtls, in cele

clin urnr6, c5 au lnviat chiar gi mtr4i (Fapt. lll: IV). Care, daciitla cum se citesc, conced ei cd au fost ficute, adiugSm, iati,t:olrrr trci incredibilele iuci atAtea incrodibilc Ai, ca sd fie t:rczut

ur.r sinprr incredibil. in care se vorbegte despre invierea cinrii qi

,..,r"rr.irr.,". la cer, ingrarrrddim atAtea mirturii ale multorirrcr.eclibile qi totugi nu-nduplecdrn incd sple crezare ilgrozit,rarea{tr'itate a inc,edulilor'. l)aci, ins[, ei nu tr.ed cI au ftlst I'icute

prin Aposiolii Iui Christos nici chiar aceste miracrole, incAt sE fie

,'rcruti invielea gi inSlprea lui Christrls, predicatd cle cdtre ei,

rrrrud ne estc de ajuns acest lrnu mare mirarrrl c[ intleg r,trlcohrl

pdrrrAntului a crezut-(.) f[ri dc nir:i urr mirac,,l'".

r83

trt, - - $l 4vtatv 4w:!v. p:tr::t'4"W-yt sryz

Apoi, Cap. XXI : 1Je nttuitoLt: r:otporis spirituoLis'.:" 71"'nn.(:lortiln r:aro muloblltrr. ",

llestituetur org() et quidqrrid r

c,lporis vivis, vcl post rrrortcm de r:adaveribus periit, et sirr.rul

"o quod in seliultris t'ctnansit, in spilittralibtrs corporis novil

ox anilnalis colpolis vottl-statc mutatum rcsurget, rncrlrruptl

atque inrntonalitatc vestiturn. Sccl ctsi vel casg aliqtrr'l gravi

inirn.i corum imrnartitatr: ttllrlrn penifu s conteratul IrI pulveereq

atque in auras vel in aquas dispt:rsum quanturn fieri postes

n,*qra* esse sinatur .'r-,,i,-tt', nullo rnodc-' substrahi poter

omnipotentiae Creatoris, sed capillus in etl capitis non pcrib

trrit ergo spiritui subdita traro spiritualis, secJ tamen caro' nc

spiritusl sicut carnj subditus fuit spiritr-rs ipse.carrralis, sed tartt

.pi.itr., non caro. fluius lei liabemus cxperimentut '','o,:ttiq

Notd introductiud

in care se ua pre.schimba cornea s.fin!.ilor: ,,Va fi n:stituit, aqadar',

lot cr:oa cc a pierit din clrrpurile vii satt, drrpd nroartc, din cadawe,

1i, imprcund uu asta) ceea ce a r6rna^s in morminte vet irtr.'ia, schinrbatrlirr vetustatca trupului insuflelit in noutatea crtrpului spiritual,firv5sc-ut in im;omptie gi imcntalitate. $i, chiar daci, fie prin rT'ett

,,arbd nenorocile, fie prin cruzimca dursmanilor, ar fi ttu totul qi c.u

lotul spulberat in praf qi pulbere sau risipit irr vfurturi gi pe ape, pecAt s-ar putea intAmpla, s[ nu lSnrAni njmic nit:hierea, nu va putea

irr nici un clrip, sd sc sustragd omlipotenlei Cleatorului, ci fir dinpirul capului nu va pieri dintru acela. Va fi, arsadar, supus[slriritului carnea spiritual[, dar', totuqi, carne, nu spirit; preculn,supus cirnii, spiritul a fost el insugi carnal, dar, tr-rtuqi, spirit nururne. Dovada a cdmi fapt o trdim in diformitatea pedepsei noa^stre.

(llr;i nu dupd carnc, ci,-ntr-adev5r, dupd spirit erau trarnali ceictlrrrrra le zirn Apostolul: Nu u<tm putut uorbi. ca unoro. spi.rituali,ri precum unora carnali. (I Cor. lII, 1); aqa estc munit gi ornul, inviata aceasta, spiritual, dcgi este, prin cttrp. tr-rtttrsi, carnal incd gi

vcde in mddularele sale o altd lege incrrntrAndu-se legii mingii sale

(ltorn. \|L,23); va fi, insi, spiritual r:hiar qi prin crtrp, cAnd aceeaqi

carnc va fi inviat astfel, incAt si se intAmple ceea <n s-a suis: ll .fostsc.rndnaL corp tnsufle,tit, uo tnuia corp spirit,ual (l Cor., XV, 44).Oare ,si cAt de mare si fie, ins[, gralitr corpului spiritual, rtd tcm,?rrtr-ur:At n-o impdrtbqim inci in fapt, si nu fio ternelar'l intrcagltlricinta oare se tot prelungeqte despre ea. Dar, tcttu..si, fiindt:6 nulrcbuie tlcut[ bucuria speranfei rtoastrc intru lauda lui Dumnezcu,

;i s-a spus dintru cele rrrai adAnci mddulare arzAnd incinsc dciubirea sfAnti: Doamne, i.ubit<m frumuseleo. ca.seilhle (P.s. XXII,

tl): dintru damrjle Lui, pe care, in aceastA viatd zbuciumat5, l-erlaruiegte darnic cclor buni qi celor r'[i, aproximdnr, cu aiutrlrull,ui, pe cAt putem, <'At de mare este acela (darul : gragia n. tr.), pe

r:arc, netriindu-l incd in fapt, nu suntem, dcsigur, in starc sd-l

cxprimdm denrn in cuvintc. 'l'rec, insd, cu vedcrea cAnd l-a fdcut

1rc omul drcpt - trec ctt vedelea viata aceea, a c:elor doi sogi- fericitdirr fecunditatea paradisului, fiindoi ea a lirst ateta dc s<,;urt[, incAt

rrir:i n-a ajuns la siml-rl cclor nlsculi: in aceasta pc carci () (;unoaltern,

irr r:aro inr:5 maj suntem, ale cdrei tentafii. t,a, mai rntilt, ea toati tr

lr:ntnfic- oricAt arn inainta, cAt tirnp rnai suntetn inci in oa, nu

185

1,',r"o""'dcformitatc. Non onim secuntlum L:arllcrn, sed uti

."crrrdr- spiriturrl camalcs erurt, quihus ait Apostolus: [Yo17

uobis loqui quasi sytiritualibus, sed guctsi cornalibus (l Cor' ll1'

trt tr,rrro .piritroli. sjc in hac vita dicitur; ul tame'n corpore ad

carnalis sii, et videat aliarn logem in rnembris suis repugnan

legi mentis suac (/?orn. Vll, 23): erit autem-etiam corpore splnh

,rirr.r .o.1"* caro sic rcsulrtlrcrit, ut fiat qurld scriptum

Semi.rtatur corpus c.nimale, re-surget corpus spirituaLe V 9*'X,42). Quae sit autem, ct qualrl t"og"' spiritualis corporis gtati

quoniam nondurn ve.nit in cxperimentunl),vereol- ne temeranul

.it o-r" quod do illa profertut' eloquium' Verumtarilen gura sp

hominem rectum; rlmitttl vittrrn illam tluorurn coruugtlm lll

nostrae gaudiurn propter Dci laudem non est taccndurn' et

intrmis .i,l"rrti. sancti anroris rrcdullis dictum est, Domine, di

clecorem domu.s ruae (L',sal, XX't/, B): de donis eius quae in h

zrerumnosissirna, vit:r L,onis malisquc largitur, ipso adiuvan

corilir:iamus, ut possunltrs, (TuErnfllm sit illud, quod nondum -"*p""fl

utique digne cl,rqui notr valr:mus ()mitto enirrr rpando fec

fecunditate felicrem, quoniarn tam blevis fuit, ut ad nasccnti

sensum no ipsa p-,ervertcrit: in hac quam novimus' in cpra ad

suTlll.rs, tuius tentatioll€rs, ifll('r quam totam tentatronem' qual

in ea surnus, quniatumlil'ret prrrficiarnus, pcrpeti non de^sirri

q.rae sint indicia t;irca genus httmanurrt bonitatis Dei, quis potel

t:xplicar"c'1" ,A.clic6: (;ap. XXl, Despre nottlo!'ect corpului' spi'ritua

1& ---s/-4Y"1-

Despre credinld, $i Ctez

incetdm s[ Ie suferim, cine va ptrtea ldmuri cal'e sunt indicii

bundtdtri lui l)unmezeu fa15 de neamtrl omenesc?" i.. --^-x-'-- - i" ['ic]e et Symbolo este' aqadar' cea mai tirnpurir: ope;

Sfantriri Arg,,rt'i,, a "Ji""te expliciri i

.Crezului' ?:i:l, tll

;;;;" #;li".e'* interpretarea Svmboluhri .redi.1ei care

utiliza in Biserica din Africa, analiz[, pe :ale Arry-u.'stin presbi

Jo"r, " fdcut-r.r, din ins5rcinarea episcopului sdu qi la cclerea r

muhora clintre ei, in fala partioipanlii'rr la Conciliul [' linut

fi;;,; octombrie Jes' r-tpt"t cd el' presbitet' a cuvAntat I

fafa episoopilor este i,t"a ' dovacli t pt"#git'l"i de care SfAnt

fi;til J;ucura pAnA qi in opinia superi.rilor s[i' ]

Vasile

| 8-8-- ---- - F. M aiy e"gytti- D " !!&:!$.qb "!"

I. - 1. [Col. 0181] Quae causa et scopus operb praesentis'

Quoniam soriptum est et aposttilir:r're disciplirobustissima auotrlritate firmaturn, ()ui'ct .fustus et

Sf. Aureliu Augustin, Despre credinta Si Crez 189

a praesenti saeculo maligno salvi fieri.non ptlssumus, rl

et nos ad salutem proximorum nitentes, etiarn o

profiteamur fidem quarn corde gestnmus: tluae {ides

uiuit (flobac" lI, 4; Calat. Ill,1-t)r oaque fidcs officiunj

nobis exigit et cordis et Iinguae, ait enifi Apostolu", Cor

creditur id justitiam, ore autem. confessio Jil acl

(Rom. X, 10): oportet ilos esse et justitiae memores''

salutis. Quandoquidem in sempiterna iustrtra re$m

l, - 1. Co.re-i, cauze Si scopul prezentei opere.

intnrcAt +a scris, qi-i intiuit prin cea mai robrrstd autoritate a

tlisciplirrei apostolicel Cd drcptul trdieEle di.ntru r:redin{c1 (Hob. ll,4; Co.lat. Ill, 11; Cf. Rom. l, 17; [iur. X, l]B), qi aceeaqi credirl[ ncoxige noui gi ofit'iuJ inimii, gi al limbii, c5.r:i spune Apostolul: C'u

inima se cred.e int.ru .1us\i!ie, conlb,siunea, i,nsd, cu guro se /aceinLru salmre (Rom. X, 10), sc cuvine tn nr-ri si fim ,si la justrtie alrrhFcu gAndul gi la salvare. De vreme ce, menili sd impirillm insorrpiterna jsutigie, nu putem deveni salvagi d:l prezenttrl secol maljgr,der:At, dac5, si uoi, silitori intru salvarea aproapelui, miftulisinrdcsr:his, thiar gi cu gura) credinla pe care o purtdm in inimd; care

r:redinld, ca sd nu poati fi, din nici o par:te, violatd in noi, pringiretlirurilc frauduloase ale ereticilor, trebuie prevdzute din wernerndsuri, printr-o pioasd gi prer:arrtd veghcre.Credinla catholicd le-a

fost, ins6, fdcrrtS, in Crez, cunoscutd credinriogilor gi, tncredinjatdrncrrroriei, prin cAtd conciziune a rostirii (Cf . Enchiri.dion, Il,7) a

irrgiduito obiecftrl, incAt incepdtorilor' ,*i aldptafilod, dintre cci tareruu ren'5scut intnr Clristos, neintlriti incS prin fc,artc diligenta t'atarc)

spir-ituald3 gi cunoaqtere a Scripturilor divine, sd li se orArrduia^sud.

irr puqinc rtwinte, faptul de crea)l, rare trebuic si le fie expus prinr:rrvintc multe cr:Ior ce pdgosc inaintc qi celor ce se inalli ]a drx:trinarlivini prin rnrtd fennitate a urnilintei qi charit[9ii. Sub inseqi pulincleluvinte <:onstituite, aSadar; in Crez. s-au sfortat cei mai mulfi creticisri-ii ocultcze veninu'ile lor: cdrora divina misericordie le-a rezistat gi

lo rezistir prin hdrbafli spiritualiCf. (l Cor" Il, 15), care au meritat nurn.rmai sd primeasci, prin aircle arvinte, religia catholicd qi sd o creadS,

ci, r'evelArrdu-lco Domnul, cliar so qi inleleagd qi +o ounoa-sc5. Cici+a scris: I)ct.cd nu teli fi crezut., nu ueli t"!ulqu.(1so. VII, 9, sec. [JX)l)al tratarea credintei are vigoare inhu apirarea Crezrrlui, nu cii ea

insirsi sd fie llsat[, drept Clez, in scarna primitorilor graliei ltril-hmnezou, spre a [i se lncrodinla mcmorici qi spre a o reprodutr:', r:i

ra ea sE pdzca^x'zi ce,le tr sunt linute inCrcz. prin autoritatc rxrth,.,lici

qi putere defensivri rnai fortficatd, in'rpotriva r:apcanelor creticilor (Of.

l')nchiridion. l, 4).

aliqua ex parte violari, pia cautaque vigilap.,rid"rdrrn est. tist autcrm catholica {ides in Syrn

nota fidelibus, memoriaeque rnandata, quanta res

est brevitate sermonis: ut incipientibus atrlue lacten

eis qui in Clhristc-t renati sunt, nondurn Scriptrrran

d.ivinarum diligentissima et spirituali tracrtati one atq

cognitione rJboratis, paucis verbis credend

coistitueretur, quod multis vcrbis exponendum e

proficientibus, et ad divinam dootrinam trt-rr1a hurnili

atquc charitatis firmitate surgentibus' Sr-rh ipsis '

par"i. verbis in Symbolo ctlnstitutis' plcrique haerc

,"n"r. sua occultare conati sunt: quibus restitit ct resi

divina misericordia per spirituales virrs, tTui cathohct

fidem, non tantum in illis verbis accipcre et credere, E

etiam Domino revelante intelligerc atque cognos

meruerunt. Scriptum est enim, Nisi credideritis,

intetligetis (Isol. \41, 9, sec. LXX) Sed tractatio fidei

murriJ.rdrm S),rnbolum valet: non ut ipsa pro Symt

gratiarn Dei rxlnsequentibus memrlliac rnandanda'

ieddenda tradatur; sed ut illa quae in SlT nbolo retinent

fraudulentis calliditatibus hacretictlrunt ptlsstt ln

contra haercticr-rrum insidias auctolitatc catlrolica

munitiore defonsione custodiat.

190 S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo S[. Aureliu Augustin, Despre credinla gi Crez

Il. - 2. Cd n-a fost nici. o naturd. coeternd lui Dumnezeu, dintrLtcarea sd Ji.fdcut Lumea. in ce chip lumea-i din nimic, dacri-i

fdcutci din materie inf'ormd.

Muncitu-s-au, vezi binc, neqtinc de a face si se cread6 rumcdl)umnezeu Tatil nu este atotputernic: nu cd au indr'dznit s[ declarefiflq una ca astal ci, prin tradiliile Lrr, sr;nt invederat dovedili cd

sinrt gi cred asta. C6nd zit: cd exist6, adir:d, natur[, pe care sd n-o fioleat Dumnezeu atotputernicul, din care ar fi t5urit, tofugi, lumcalrcnasta, cane, conoed ci, este frumos orAnduit5:', il neagd, a^stfel, peDumnezeu ca atotputernic, intrucAt cred cd e] nu a putut facelumea, dacl nu s-ar fi folosit, la fdurilea ei, de-o altd natur5, r:are

oxista deja qi pe care n-ar fi ficut-o el insugi; dupd obignuinla.:alnalS de a-i vedea pe fierari gi pe ziditorii de ca^se gi pe oricareulqi meqteri, care nu pot sd ajungi la sr:opul meseriei lc,r6, daci nusc ajut6 de-un rnaterial gata pregititi. Ei chiar inleleg, astfel, cdl'[uritoru] lumii nu este at()tputernic, dacd8 nu ar fi putut f6uriIrrmea, decAt daci l-ar fl ajutat pe cl, ca nraterial, lrco oarecarerraturi, nu de el f5uritde. Ol, dacd ei conced ci atotputernicull)umnezeu este fiuritorul lumii, este neaplrat necesar sim[rturiseasci cumcd el a fdurit din nimic ceea ce a ficut. C5.ci

nu este crr putinld s5 existe ceva, al cdrui creator n-ar fi el, dinrnoment ce este atotputernic. lntrucAt, chiar dacd a f6cut cevadin altceva, precum pe om din lut, nu l-a fdcut. de fapt, din ceva,

[)c care si nu-l fi fdcut el insugi, fiindcd pdmAntul, de unde provinelutul, din nimic il ficuse. $i, daod a ficut insuqi cerul qi pim&rtul,rrdici lumea gi toate cAte sunt in ea, din weo materie oarecarc,

I)rccum s-a scris: Ttt, care o,i. fdcut lumea din materie neodzutd.(.5-op, XI, 18 : In1el. Xl, 7) sau chiar inform6, precum au uncleoxemplarero, in nici un chip nu trebtrie crezut ci insSgi materiaaccea din care a fost ficutd lumea, oricAt inforrn5, oricAt nevizutE,irr r.rrice chip ar fi, ar fi putut exista prin sine irrsdqi, c.a qi coetern6qii coaevS lui Dumnezeu: ci oiice mod al sSu de a fi, pe careJuvca, incAt in orice chip era qi putea lua formele realitdlilordistincter', nuJ ar.,ea decAt de [a atotputelni<;ul Dumnezeu, al cdruilrcnefir:iu este existenta nu numai oricztre formatS, ci pAnE qi

oricare formabili. intre f,,rrttat. insh, gi fornrabil, aceasta este

191

II. - 2. Quoct null.a fuerit na.luto coaeternrt' I)eo, et qua munetumi

.fbcerit, quo*odo muntlus er nihilo, si et: mcr'teria infbrmi

{o,ctus.

Conati sturt enim quidam persuadere Deumia hoc dinon esse omnipotentem: [Col. 0182] non quia hoc

ar.rsi sunt. ,ed ln suis traditi'1n16,, fi6ct^sentire et c

convincrrrrtur. Cum enim dic'unt esse naturarn quam

omnipotens non creaverit, de qua tamen istum mundu

fabricavont, quern pulchre ordinatum esse ctlncedunt; i

omnipotent"* DLum negant, ut norr- eum credar

-rrrdrru potuisse facere, nisi ad eum fabricandum ali

natura, quac jam fuerat, et quam ipse non fecera

uteretur: l*.rroii scilicet consuetudine videndi fabros '

clomorum structores et quoslibet opifices, qur nl

acljuventur parata matena, ad effectum suae artrs perveilr

non possurrt. Ita etiam intclligunt fabricatorem mundi no

esse onrnip,rtentem, si mundum fabricare non posset' r

eum aliqua non ab illo fabricata natura, tanquam mater

adjuvaret. Aut si ornripotentem Deum fabdcatorem mu.

".." orr,""d*nt" fateantur necesse est ex nihilo eum

quae fecit. Non enim aliquid esse potest, culus crca

non esset" oum esset omnrpotens' Quia etsi aliquid fecit

aliquo, sicut horninem de limo, non utique feoit ex

quod ipse non fecerat; quia terram unde,limus est'

nrhilo fecerat. Et si ipsum crrelum et terram, id est, mund

et omrria quae in eo sunt, ex aliqua materia fecerat' si

scriphrrn e.st, Qrzj Jbcisti mundum (n materta inuisa (i

XI, 1B), vel etiam infbrmi, sicut nonnulla exemplaria ter

,r,.lil., -,,01., credendurn est illam ipsam materiam dc

{actus est rnundus, quaml'is inf<lrrnem, quam\1s rn\lsa

quocurnglre rnodo esset. per se ip'sam csse potuis

tanquarn coaeternam et coaevam Deo: scd quemlibe

rnodum suuml cluem habebat, ut quoquomodo esset' Itlistimrtarr-rm rerum f,lrntas posset accipcre, non habe

nisi ab omnipotente Der-,. r,uius bencficio est res non sol

quaooumquc f,,lr,lata' sed etiam quaeclrmcfue ftlrrnabili

192 S. Aurelii Augustini De Fidg :! Sym'bo]9

lnter formatum autem et {or'ruabile hotr intcrost' qu

3. (iedentes itaque in Deum Patrem omnt

forrnatum jam aooepit formarlt, formabile autem po'

accipere. Se.l q"i piaestat rehus,format ip-t: !:1":

"ti# po..r, forrlrari: cponiam dc illo et m illo est omnlu

.f "";

o'.o.""a speci es i ncrlmm uta bih's ; et t'-"orr'P^:" r1r;1

il;i;.iltt"t'."i, ,.,r'' solum ut pult;hra sit' [Col' 018

."d Lti".r, ut pulchra esse possit attrlibuit' Quapropt

rectissime ,rr'",iirrr. omnia Deum fecisse de nihilo: q

e.tiam si de aliqua matcna {actus est mundus' ^eadem

i

*"t".i, de nihilo faota cst, ut ordinatissimrl Dei mu

;;*. capacitas forman-rm fieret, a<: deinde {orrnarer r sunt' Hoc autem diximus' ne qu

quaccumguc formata :::'''"",.tYt* :*"'existimet oontrarlas sibi csse divinarum Scripturaru

r - -:L:et omnia Deum fecisse de nih:sententtas, quonlarn cl orlrrtia vEuirl rvuN

scriptum ".t,'"t ^rrrtdum esse factum de informi mater

Sf. Aureliu Augustin, Despre credinla ;i Crez

riil'crenta cE fomratul qi-a prirnit deja firrma, frrrnrabih-ii, insi. poatodr ..si-o primea.st6. Dar cel carc dd dinaintc formd a tot ce existd,rrl insrrgi dd dinaintc chiar qi posibilitatea de a fi forrnat tottrl:liirrdci de la el gi in el estc cea mai ideal nestr'SmutabilS fornr5irlt,alii a tuturor'; qi de aceea insuqi el trnul este cel care ii atnbuiel'icr:ilui lu<rru nu numai sd fie fluntos, ci t:hiar sir gi poatd fiI't'trrnos. Motiv pentm care foarte drcpt crcdem cd Dumnczeu af'rit;trt toate din nimic: fiinclcd, chiar dacd lumea a fost ficutd dinvrco rnatcrie oare(jale, materia a<;oea insdqi a fost ficutd dirr nimic,trrtmcAt prima capac:itate a formelol a fost f5cutd prin darul pcrfectorArrduit al lui Dumnr:zeu, gi apoi au fost fr.rrmate toate cAte auI'ost formate. Asta am spus-o, ius5, ca sd nu socr.lati cineva c5 se

corrtrazic intre cle sentinfele Scripturilrr divine, deoarcce s-a scr.is

6i t:i Dunmezerr a fS.ctrt lurnea din nimic, gi cd lurnea a fo-qt {brmat6rlin matcria irrformi.

3. $i astfel, ctezdnd noi in 'l at6l atotputernicul, tlcbuie sdg6rrdim cu judecatd c[ nu existd nir:i o creatur[ carc sd mr fierrcati de t.'5tre Atoputernicul. Si, intmcAt a creat toatc prirr CuvAnt(/oan X\1. tr) este nunrit gi Adevdrul (l Cor. l, 24), qi Virtutea silrrtelelrr,iunea lui Dumne-zqxt (l Cor. I.2!. gi este insinuat p.innrulte alte vocabule cel care este in<redin{at credinlei noastre Isus(llrristos Domnul, libcratoml nostru, adic5- gi rectorul12, l.'iul luil)rrrnnezeu; cdr:i nu a putut genera Ctrv6rrtul acela" prin care alrlirst ziditc toatc, dec6t el, carc prin el insusi a zidit toaterr.

lll, - De ce se zice despre l'iul lui. I)umnezeu Cuudnt. Cd AudnLule.ste El [nsuSi ceea ae-i 'lbtdl.

Credcm, de asemenoa, in Isus (ihristos, !-iul lui Dumnezeu,trrrul ndsr-ut al thtilui, adicd unicul, Dornnul nostl'ura. Care CuvAntIrrr tlcbuie, tohrqi, sdJ inlclegem prcc,urn pe cuvintcle noastre. carc-tirstite r;u vocca qi gura, h-c(,, verbcrAnd acrul, qi nici ntr r'5mAn rnaitrrrrlt decAt cAt sun5. RdmAnc. intr-adcvir, incornutabil accl CuvAnt:rirci clcsprc el insngj s-a spus, ciind se spuncu dcspre inlelep<r;iune:lli.mdndnd in sine in"sdSi, toote le tnnoieEtc (ln!e|.. W'1,27). CuvAntrrl 'lhtllui. ilrsi, dc a(jcea a first rnrmit, fiinclcl prin el sc, facc (,unoscut'l)rtril l)rcr:rrrn v'otbim^ znsaclar; prirr cuvintr:lc lroastlc, r:And rostirrrIrrlcvr-inrl. astfol" ir-u;At spiritul n()strar so firt:e rrnosc;trt asr:trltiitorului

1,93

nullam creaturam esse quae ab omnipotente non

.lt, "*i.tL-'c cle,bemus' Et quia omnia pe't Verbum,

qroa-V".U"- et Verita^s <Ii"itut (loan' XIY',6)' et Virtus

d"pi"n,i" Dei (l Cor.,,?n-),.multisque :tiit i1l1llvocabulis qui nostrae fidci Jesus Christrrs Domi

crmmendatur, liberator scilicet noster et ret;tor F'ilius

.., ".ir" Vcrbum illud pcr quod sunt omnia condi

;;;;; potuit nisi ille cpri per ipsum condidit omnia

lll. - Verbum quare d.icLum cle I'iLio Dei' Quod Verbum sit id'ipst

quod Pater.

Credimus etiam in Jesum Clu-istum F'ilium De| Pa

unigenitum, itl cst unicum,. Dorninutl lc"tl,l'll.-9:ta#n V'crburn nrln sit;ut verba no-*tra debcmus ar:r;

c[uao voce atglle ore plolata vcrbelrato aere transeunt'

diutius manent quam sonant' I\{anet eninr jllud Verb

incommutabiliter: nam dc ipso dictum cst' cum,

Sapientia cliceretur, ln se ipsa molTetTs innouat onx

ffi, Ut, 27)' Velbrrm autern,-Patris idor dittum esr' q

f"r: ip.r.,, irtn.ltescit Patcr" Sit'ut elg'r vetbis nos

ugi-,ra, cutn velllnl l(xluirnur, ut noster anllil1us lnn

audientr, et quitiqurd socrctulll in corde gerimus' pel s

hujusmodi acl cosniti,rnem alterius profcratur: sitr

Sapicntia. q,r.rl D"r. Patel genuit, quoniam ler ips{

innotescit tlignis anirnis se.r'J.sin,us Pater, Verbum ej

c:onveniet rti ssi me n omt natu r'.

4. Inter anirnum autcrn ntlstrurii et verha

quibus eunrrfctn animum ostentlere t'onatnur, plurinrtr

ii.,ut. Nos quippe non giguimus srlnantia vert'a, sl

facimus; quibus faciendis matcria sutrjacet corpu

Plurimum autcnt interest inter animum et corpus'

vcro cum Verburn genuit, id qutid est ipsc genuit:

de nihilr.i. ncquo de alirltra jam facta conditaqimateria; s,td de seipstl id quod est ipst:' FIoc enim'

nos conamur', cllm l,rtlttimur, si diligenter cr-rnsider

nostrac vt.,luntatjs appetitum; norl cunr lrlentJlllur,

cum verunr lotluimur' Quid enim aliud molimur,animum ipsum nostrum, si [C'rl' 01841 fieri pote

"og.,o.""rrdum ct perspiciendum anirrro auditot

infene: ut in ntlbis ipsi quitlem lrlore&fllus, o1

retedamus a nobis, ct tamcn talc indicium, quo fiat:

altero nostra notitia, prtlfcramus; ut, quantum facult

conceclitur, quasi alter animus ab animo per c{ueml

indicet pr,rfciattrr'? [c] facimus cotrantcs et vcrbis, et ip

.,r.,, .rir.ri.. ct vrllttr, et gestu c'orprltis, ttlt sciliqrnachinarncntis itl quod irrtus est derntlnstrart) cuplentf

quia tale ali<1urd pr.rferre norr possumus, et iclco n6

potcst Ioqucnii. anjrr,.rs ponihrs lnnotesccrc; unde eti

mendactiis loctrs patct. ljerrs autern Pater, qui verissi

se indicare anirni*" cognittrris ct rarluit et potutt, hoc t

se ipsurn indit,arrdunt gerluit, c,Juocl est ipse qui gcn

qui etiam Virtrrs ejus r.'t Sal.rientia dicitur" qlrla per rpsr

operatus est ct dispostrit ornnia; de r'Jutl PlopleTdi.,itr,r, ALtingi.t a.fine uscl e ad.l'inemJbrLite4 et dispo,

amnio suluiter (SaP. \'ltl, l). i

,l

Sf. Aureliu Augustin, Despre uedinld. gi Crez 1.95

6i ,rricc purtdm ascuns ?n inimi se arlnct-r, plitt sernnc de ar:est

fcl. In cunoqtinla oeluilalt: astfel acea inlolepciune, pe oarel)rlrnnezeu 'l'atdl a ndscnt-o, fiindci prin ea insdqi sc facc(,un()scut spiritelor denrne15'lat[l atotasr:unsr-rl, csto foarte potrivitrrrrrnitd (ltrvAntului lui.

4. intre spiritul nostru, insi, qi cuvintele nr'ra^strc. prin eare ncntr.lduim s[-l arit5m pe acelaqi spitit, este o mare difclerrl[. Noi,l'irr:qte, nu nagtem cuvintele r[sutritoare, ci le produ<:enr. intru

lrrotJucerea cdlora materia depinde de corp. liste, insi, () marerlrrrsehire intre spirit gi crrrp. Dumnezeu, cum a ndscut, intr-adevdr,(hrvAntul, a nd^scr;t ceea (re este el insursi; gi nici din nimic. gi nir:i dinyleo altd materie deja ficuti sau iltemeiat6, ci, dintru sine insursi,

ccca ce este el insuqi. Asta ne sfo4dm, de bund seam5, qi noi, cAnd

vorbim, darA ]u[m in considerare apetitull6 vrinlei n(]astrc: ntr t6ndrtrintim, ci cAnd rostim ader'drul. Ce altceva punem, tnh.aclevzlu; t;r-r

glcu la rale, decAt ci aducrm, daci asta se poate int6mpla, il-r l[untrulrrpiritului ascultdtorului, insuqi spiritul nostm, spre a-l cunoagte qi aJ

pritnrnde clar r;tr privilea, incAt noi ingine rimAnem, desigur; in noi

5i rrici ntr ne despirginr de noi, gi totuqi, ddm la ivealS un astfel deilrdiciu, prin carc se implinegte in altul cunoagterea nrrastrS; incAtcste dat, atet cAt ne este datd facultatea, la iveali de c[trc spirit un fcldc alt spirit, pril care el se indic5 pe sine? F-acern a.sta. sfr:rtSndu-rre,

qi plin cuvinter?, qi prin insugi sonul vocii. qi prirr privire, qi pringr:stul mrpului. doritori. adic5, prin intregul mecanism. sd ardtdmilrvcderat ccea ce este inlSuntru: fapt e cd cevh de felul acesta nuputem da la ivealS qi, tocmai de aceea nu poate sd se faci irt intregimerrrnoscut spiritul celui care vorbeqte; de unde, fdrd indoial5, li se

rlcsr;hide pe larg l,rc mincinogilor. Dumnezeu 'lhtdl, insi, care a sivoit, qi a gi putrrt sd se indice foartc adevdrat pe sinc spiritekrrprodestinate aJ cunoagte, I-a n5^scu! spre a se ildica pe sine iususi,

1ro an;esta.]B, care este el insugi can'c a nd^scut, c,arelo este, dc a^semenca,

,,rrrit gi Virtute a lui gi inlclepciune, intrut:At pri el irrsuqi a opcrat gi

rr dispug toate, dcspre (zrre sc zice de a<:eca A\inge cu ldrie de la onrcugine La alta Si le dispune sudu pe toate(in1.et. VlIl, 1).

!96-- - --q4*4L4usustini

De Fide et Svmbolo-

IV. - 5. l'iLius Dei non JaaLus nec minor a PoLre' Creare el

it\em. f ilius l)ei cur facttLs httmo' Conlra Monicl

haeresim. '[btus homo susceptu's o l/erbo' llatiuttcLs

er J'ernina" Con\ra fuloniclrueos'

Qr,ramobrem rrnigeuitus t"rlius DLi, rlc(Tue fac'tus r

a Patre; quia sicut dicit evangclista' Omnr.o Per Lps.\

Jacto sunt (!oan. I, 3): rreque cx tertpore genitus: quoma

sempiterne Dcus sapicns, sempitcrniT,t""ll lilsapientram suarn: neque mpar .esl

Patri, id. est' in ali

m'.ort quia et Apu.t,rL, dicit, Qul cum in formo l)ei '-"o,rrtit"i"t,

non'rapinam arbitrattts esl esse aequalis Q

(fi;t;pp fl 6). Hac igitur iide catholica a illi ex<.ludunt

qui eum<Jem <licrrnt Filium esse qui Pater cst; tlura et I

i".t,.,^ aptrd Deum esse non posset nisi. apud Patt

Dcum, et mrlli est aetnralis tlui suitlt est' Iixcluduntur eti

illi qui crcaturarn ersse dicunt F'i.lium, quamlT s non tale

qr.i", sunt caoterae creaturac Quantamcurnq": 3cre.tu.am clic,ant, si c;r'caflrra cs't, rnn<lita et fa<lta est' N

idem cst conderc', quod crreare: quanquarn in latir

linguac consuetudinc dicatur aliquandtr oreare) pro

q"3J *, gigrrere; scd graoca discemit tloc enim dicir:Lluou rlst 6r5ttr r( ''* -''-"--- .

"r".t ..ri,-quocl illi xt(opo vel xtforv vocant: et cl

sine arnbiguitate loqui vtllurnus, non dicimus' ('rearcl s

oc-,ndere. lllg,, .i creatura est F'ilius, quamlibet magna

{acta est. Ntri autem in eum crcdimus pcr que'rn far;ta t

omnia, non in eurrl per cJrlcm fatlta sunt .caetora:

cnim hic aliter atxipel'e possllrnus onlnla, nrsl clllae(

sunt facta

6. Serl quoniam l/erbLtm caro laclum esl' eL-

in nobis (Joan.l- 14); cadenr Sapicntia quae dt Deo I

est, tJignata est etiarn in hominibus cleari' Qutl pe

1liruc1,-Domi.nus creaLliL nLe in principitt uiarum sua'f&

ierr,, VUl, 22). \riamrn enim ejus-printipirrm t'?pYt:

ii",le.i,r", suotJ est Chr-istrrs [(]d' 0185] honrine inclu

per qucln vi-rencli exenlplum nobis daretur' lttrt: cst

'."rrti .1.r, lterrenilernrrs ad Detrrn' \ott cnirn red

Sf. AureLiu Augustin, Despre cred,infd. Si Crez 197

lV. - 5. Cuu1.ntul lui Dumnezeu non Jdcut nici mo.i mic dec6,tTbtdL. A crea qi a zidi totuno.-s. ]'iul. lui l)umnezetL de ce

fdcut om. impotriua ereziei maniheilor. intreg omul susceplo.L

d.e cdtre Cuudnt. Natiui.tatea lui Christos dintru Jbmeie.impotriua maniheilor.

Iati dc ce Unuln[scutul Fiu] lrri Dumnezeu nu a fost r-rici

hcnt de cdtrc 'l-at[l; irrtrucEt, precnm zice cvarrghelisii,'loate pri.ncl, insusi au fost fdaile (loo.n, I, 3); qi nici r-r5scut la un moment datrrl timpului, deoarece l)umnezeu sempitern2o inlelept are cu sincsompiterna sa inlelepciune: qi nici nu este impar'.fat6lui, adic5minor intrr ceva, fiindci gi Apostolul zice: Care, cum ere constituitl.n forma lui DumnezeLt, nu rdpire a fost socotit a fi egaLul luil)umnezeu (l..ilip. ll,6). l']rin acea^sti credin!6 catholici se extlud,u;adar', qi a<:cia care sustin cd este F-iu acelagi care cste 'l-at[21,

fiirxlc[ nici acest CuvAnt nu ar putea fi la Dumnezeu (apud Deum;C,f . Ioanl, 1-2), DecAt la Tat5.l Dumnezeu, qi nu-i este egal nimdnuiar:cl care este singur. Sc exclud pAni gi aceia22 cate zic ci CuvAntulcste creaturd, or-icAt nu astfel precrrrrr ce]elalte creattrri. C[r:i, oricAtrlo mare creaturd sd-l zici, dacd este creahrrS, a fost intcmeiatd gi

fiioutS. Cici tot aceeaqi este a intemeia cu a crea23, r;u toate c6, inobiqnuin{zr limbii latine. se zice, rrneori, a crea pentru ceea ce

inseamnd a nagte; greaca, ins5, discerne. Cdci ii zicem creatuldrrr;eleia pe (;are ci o numesc ktisma sau ktisin, qi. cAnd voim sd

vrrrbim fdr6 ambiguitate, nu zicern a crea, ci, a intemeia. Deci,dacd F'iul este creaturd, oricAt de mare s5" fie, a fost cleatS. Noirrrcdem, ins5., in el, pril care s-au fdcut toate, iar nu in el, prin carc+nu fdcut restul2a: gi nici nuJ putem inlelege, intr-adevdr, pe toate)rlecAt toate cele care au fost ficute2s.

6. Dar, fiindc[ Cuudntul s-a .fdcut carne pi a Locuit prinLrenoi (loan, [, 14), acecagi hrtelepciune, care s-a nilscut din Dumnezcu,s-er socotit demnd a fi creat526, de asernenea, gi intru oameni, Derarc line aceea: Domnul m-d creat pe mine la tncepuLul cdilorsole(Prou. VIII, 32). Inc;eputul27, intr-adevdr, al ciilor sale este t:apullliscricii, care este Christos in om invdscutul2s, prin r:are si ni sc

rlca noud un excmplu dc a trii calea oert52e, adic5, prin r:are sdujrrngcrn la l)umnczeu. Nu irnt putut, lntr-adevdr; sd nc rcintoarccm,

!sB- -- 9.4vt4't4vcv:!''2gFidrylfi11!919-

potuirnus nisi hr-rmilitatr:, rryi superbia lapsi .sumus'

s

tlictrrnr est pllmae nostrae creaturae' !r1st7|e' e't e,

tanquem clil'()en- lll, 5)' Hrrjus 1S1rr h1-t'tatis exemplu

id c^st, viac qua relcleundrrm fuit, ipse llepnrator nostcr

so ipso demr:rtlstrale dignatus e3\ qut. non roplna

a.rbilrolLts esl esse oer1uaLis Deo, sed 'semetip'sum euocual

iar*n-,"r,,i oacipiens (Phil\rp -II, 6, Z)t\" r;rearottt hor

''in print,ipit, viar.,,r, eius, \brb-unt p,"' 1"oq.{arlt1 1

,',-riu. Quapropter secundum id quod unig€nrhrs est' fft"f", fr"o"., .".,r.,L,,o icl autem clrod [rrimtlgcnitus er

fr'atres vocarc dignatus e'st ornnes qui post elus e't per

f.irrrrtrr,, in D"ei gratiam lerlascuntur P,:t "d]lt1:iit,,'"'" fi;;-'iiii,-t1 ),'i"'t aposto.lica diic'ipli1

."*"*"a" (.Hebr.1l,11)' N rtrrralis ergo Filius de ipsa Pat

substantia.,rlti,..s nah$ cst' id existens quod Patcr est; l)

J" D"r, I-,urnon dc Luminc' 'tos

anttem non lumen natural,

..,-r.,'sed ab illo l-urnino illuminamur' rrt saPientia luc

G;il Ent,t enir\ rnqurt. Lumen t)erum2,q"",1y:\t' 'nr"* in hunc mundum (Joan' l'()mncm hotninem ueruc

r tcmpcx'a*Aclclimrrs itaque fidci relurr aete'rnarum etrarr

rr..-i'.i -,,-.+,..i nrr2m serefC ffrfbiSdispensationern l)r-rmini rtostrt, quam gererc

ninistrare pro nostra salute digrlatus est' Nam. ser

f,rJ ,rig*itus est Dei l'-ilius, non potest dici' Firit et I

.'"J *-*"r, Est t1-ta et qu.d fuit, iarn -"T ":q "t q"tf

rr,rrr.lrr,, est. Ille'c,go est ir"'o'n'n"tabilis sine conditj

i"-p^r.,rn ct varictlte. Nec aliunde arbitror i":-1'." i,1,rri fr.."f,, suo N4oysi talc nomen suum insirruaut -Ncunr ab eo quaercret, si se populus ad quem mittcba

cnntomnerct, . qu,, a" dicereJ esse nrissuml responsrrm d

.,."f;r, Iigo sum qrti sunt. Dcinde ,t:brtlY]t'r""'"jLLi*'irrrr"i Qui est, misit me ad uos (Fimd' rll' l4)'

7. !,x quo jarr spiritualibus animis ptt".f '

nullam naturam'D"t' tsse posse o()ntrariam Si cnim

est. ct de srlkr l)etl propnc dici prltcst hotr verhum (qr

enitt vetc cst, intrommutabilitcr nrarret; qrlonlam q

,rrrot.rr, fuit aliquicl qurld iam non est? :' t''i]. q

"nlrJrtr'r'.r.t;. nihii org'r tral'rct Dcus contlarium' Si tl

Sf. Aureliu Augustin, Despre credin.td.;;i Crez 199

rlcr$t prin unillin15, noi, t:are am cdzut prin supelbie, pre<;urn i s-a

slrtrs prirnci noastre creatur'i: Cu.sl.ali Si oeyi.li. precum d,umnezeii.(lbc. IIl, 5). lixe.nrplul, arsadar, al ar;estoi umilintc, adic5. al riii pctnre trebuia sd ne reintoartrrn, insugi Rcfi<dtoml30 nostnr a socrrtittlomn sd-[ dernonstrcze in sinc insursi, <irre nu ripire a first socotit afi egalul lui Dumnezeu, r:i s-rz deSertat pe sine, ludnd chip d.e rob(ltiLip. lI,6-7); oa sE fie crcat,rm, la inceputul cdilor sale, L'rrvAntulprin care s-au fdcut toatc. Nlrtiv pentrrr care, prin faptul cd csterrnulndsr:utul, nu are fra1i, pnn faptul. ins6, r;5 este primnilscutul,a socotit demn a-i nurni {r-a1i pe toli care, dupd primatul lui gi prinprimatul lui31, renasc intru gralia lui Durnnezeu, prin adopgiuneallnlor (l,uc. \111, 21.), prccum nc incredinlcazd disciplina apostolici(Cf. Eur. II, 11). F-iu natural, agadar, din ins[gi substanta Tht[lui,s-a ndsrut unic, {iind ceea ce este 'l'atdl:r2, Dumnezeu din Drrmnczcu,lunrind din lumin[, noi, ins5, nu sllntcm nafural luminS, ci suntcmItrminagi de aoea lumind, ca sE putem Iuci prin intclepciune. /'rcr,i,ntr-adeudr, zi<:e, lumind ad.eud.ratd, care iluminea.zd. pe tot omul,aare ui,ne in aceastd lurne (loct.n l, 9). $i, astfel, adiuglrn, d<r

rNemenea, c;redirrlci realitdgilor eterno gi temporala dispensatiunc3:3a Dornnului rrostrrr, pe care a sor;otit demn sd o poartc pentm noi;i sd o indeplinca^scd pennu salvarca noastrS. Cdci, dupd accca cdt:ste Llnulnilscrrtul Fiu al lui Dumnczou. nu i se poate zice A fost gi

V.r fi; ci numai Este, fiindt'i gi ceca r:e a fost nu nraj este, gi ccca ccvi.r fi nu este inr-i. El e'ste, dcci, incomutabil. f[ri condigia tilnpurilor;ii varietate. Nici uu sr)cott:sc ci s.a rcv6.r'strt de alturrdcva accla crrrcr

i-a insinuat robului sdu, Moisc, un a-stfel de nunre al s[u;]'. Cici,cAnd intreba dc la el, de la r:ine sd sprrnd c5 este trimis, dacd

lroporul, ]a care era trimis, l-ar fi disprctuit, a primit rlspunsulrr.lui care ii vtrrbea: Eu sunL cel. aare sunt. Lpoi a addtrgat: Accaslctsd le zici fiilor lui [srael: Cel care este m-o. tri.mis pe mine lo uoi(les. IIt" 14.).

7. Dintru carc md inr:redinlcz cd de-acurn Ii se invedelcazirrlar sufletelor spiritualc r:5 nicr' o natrrd nu-i poatc fi contrarl luil)umnezeu. DacA, intradcr,Sr. cl este, qi tJesprc singrrt Dumnezcu

;roate fi prirpriu spus a(;est cuvAnt (pcntru r:5-ntradcv[r) (ieei] c€,:

r)stc cu ader,Srat r'6rnAnr: intxrmutatril. intrur:it ceca cc sc schimbirtt lirst ce.va <r nu mai t-stc si va fi ceea oe nu c:stc incd) r-rirnir; r'llr zr1-o-

200 S. Aurelii Augustini De Fide et

enim Dej. hoc erst. sancto Spiritu concessa nobis est

humilitas tanti Dei, ut totum hominem suscip

quaereretut a nobis tpid sit albo contrarlu,..p,rrrd"r"rnus nigrunl: si quaer:eretur quid sit cali

contrariunr, rosp,lnderernus frigidum: si quaererehrr q

sit vel,rci crtrttrarium. responderemus tardum;quaccumque similia. (-lum autem quaeritur quidc,ontrariurn ei quod est, recte respondetyl rluod non

'

B. Secl qtr,tttiarn per tcmporalem, ut diidispensationern, ICol- 0186] ad nostram salutem.'

reparati,,nr-,rtr, opcrante Dci benignitate, ab il

incommutabili Dei Sapicntia natura mutabilis nost

suscepta est. temporalirrm rerum salubriter pro no

gestararm adlungimus fidern, tredentes fn 3um Dei Fili

Ilui natus ".i p"i Spiritum sanctum ex virgine Maria' Dr

Sf. Aureliu Augustin, Despre credin[d, 9i Crez

nEndar, Drrmnezeu contrarirt. l)aci, irrsd. s-al intreba de la noi trc-i

rurntrariu albului. am rSspuntJe' rtegrul: daci s-ar intrcba ce-i

contraliul caldului, am rdspunde: recelel dacl s-al intreba ce-i

r:rintrariul repedelui, am rdspuntJe: inceful: gi toate r:ole similare.(lAnd se ?ntreab6, ins[. cc-i r:ontlaritr celtli care cste, pe drcpt, se va

rtispunde: ceea ce nu este.

B. Dar, frindc6, prccum am spus, printro temporalddisperualiune, lucrAnd brrndtatea lui Dumnezeu) sple salvarea qi

rc{acerea noastr6, a fost luatd de c[tle acea In]clepciune airxnmutabilului Dumnczeu asupra sa3; filea noastrd schimbitoare,trdiug6m credinla lucmlilor ternporalc, intremdtor fdcute pentmnoi, crezArtduJ in e[ pe Fiul lui Dunrnezcu, care s-a niscut prinSpiritul SfAnt din Fecioara Maria. Cdci, prin darul lui Dumnezeu,qdicd prin Spiritul SfAnt, ni s-a oonces noud, printr-tl atAta de

nrale umilinl,[ a unui atap de mare Dumnezeu) ca omul tot3t's[ fisocotit demn a fi luat asupra sa in pAntecele fccioarei, locuindintregul corp matcrn, integru pir[sindu-I37. Cdrei tcmporalerlispensaliuni, in multc chipuri, ii irrtind ereticii capcarre. Dar,

tlacd fiecare va fr flnut credinla catholicd, incAt si creadd cd omultot este luat asupra sa de citre CrrvAntul lui Dumnezeu, adic6,

s-a fortifi acelora.

s-a fdt:ut, noa^str5,

de seamd ci ceva

din noi nu t-ine de at;eastd asumptiunc" nu tinc' cu siguran!5, niciclc salvaresS. $i, crm omul, exccptAnd fttrma m[dularelor, care le-a

fost atribuil5 diversd diverselor gcnuri alc celor insuflelite, nu se

tleosebeqte de animal decAt prin spiritul rafional, care mai este

rrumit qi m.!nte; in ce chip e shnltttasd credinla prin care se <-rede

tr6 inlelepr;iunea lui Dumnezeu ya fi luat din ntli asupra sa'e ccea

co avem crer4un cu animalul, insd mr va fi luat ceea ce este ilustratprin luminp tn{elcpciunii gi care-i este propriu omului?

9.'lrehrrie, ins5, detesta{i, de asetnenea, qi aceia care neagS'o

r:r'r Dornnul nostru lsus Chrjstos a avut-o pc p[mAnt maicd pe

JVIaria, cAnd acea dispcnsaliurro a ()nr)r'at amAndoud scxele qi

ruasr:ulirl qi {eminin, qi a ardtat irtvederat cd tine dc grija luil)rrmnezeu nu numai ccl pc care q;i I-a impropriat, ci chiar qi

rr,r:la 1,rin t:are gi l-a impropriat. purtArrduJ ca birbat ndst:Andu-sc

_ 201,

dignarehrr in utoro rilginis, maternurn corpus integri

i#.bit..r., integru rn d eierens. Cui temporali dispensatit

mr.rltis rnoclis insidiantur haeretici. Sed si quis tenue

catholicam ficlenr, ut totum trominem crrrldat a Verbo

esse susceptunr, id cst corpus, animarn, spintunr, s

cxrntra illos munilr-rs cst. Quippe cum ista susceptro p

salute nrtstla sit gesta, ,r.r'"ndr- est ne cum credidd

aliquid nostlunr non peltinere ad istam susceptron

non pertineat ad salutern. lit cum homo excepta -fo

,r,"-tro--" quae cliversis genoribus animantium divei

tributa est, non distet a pc(,rore nisi rationali spiftu, 911

mens etiam notninatur; quomodo sana est fides

creditur cpotJ id nostruln susceperit Dei Sapientia rylhabemus (rontmune clrm pecc)re, illud auten n-

suscepcrit quod illustlatur luc.e sapientiac, et qr

homirris proprium est?

9. I)ete-qtandi autem etiam illi sunt, qui Domint

nostrum Jesunr (lhristum matlem Mariam in ter

hahuisse negirrtt, r,urn illa dispensatio utrumque scx

et ma-.cuijnunr et fernit-rintrrn hr-in,lraverit, ct ad r:ui

I)ei pertinc:r'e rnttnstraverit, nort sr'lttm qucm ^';usceprt,.

illunr ctiam pcr (Item sust"epit. virr-rrn gercndo" nas<rc

202 S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo Sf. Aureliu Augustin, Despre cred.inld, Si Crez 203

de femina. Nec nos ad negandam Christi matrem din f'emeic. $i nici r1u ne constr'5lge pe noi la a o nega pe maicalrri Christos ceea ce s-a spus de cEtre el: Ce este Mie Si. {ie, femeie?incii n-a oenit ora mea (Ioo.n, 11, 4). Ci ne atrage, mai dtgrabd,luarea aminte, ca si inlelegem cd el n-a alr:t mami ca Durnnezeu,rErei maiestdti se pregdtca sd-i arate persoana, prefdcAnd apa invin. Ceea ce a fost, ins5, crucificat a fost cruci{icat dupd om; gir)eea era ora, care incS nu sosise) cAnd a spus: Ce este Mie Si tie,

.fcmeie!'ora mea nu a uenit tncd., adic,E, in care sti te cunosc.Atunci, intr-adev5r, omul crucificat gi-a recunoscut, ca onr. maica;ii foarte uman a incredin{at-o celui mai iubit discipol (1d. XtX,26-27). Nici sd nu ne migte pe noi {aptul c5, atunci cAnd i s-auunlrnta lui maica sa gi fralii, a rdspuns: Cine este maica mea sau

quod ab eo diotum est, Quid mihi et tibi est, mulienondum uenit hora mea (loan. II, 4). Sed admonet poliut intelligamus secundurn Deum non eum habuisse m

cujus majestatis personam parabat ostendere aquamvinum vertendo. Quod autem crucifixus est, secundu

hominem crucifixus est; et illa erat'hora, quae nonduvenerat, quarrdo dictum est, Mihi et tibi quid est?

lenit hora mea, id estl qua te cognoscam. Tunc enirrlt

homo crucifixus cognol-it httminem matre,m, et dilecti

discipulo humanissime commendavit (/d. XIX, 26,27).illud nos moveat, quod c.um ei nuntiaretur mater ei

fratres, respondit, Quae mihi mater, aut qui fratres, cine fra{ii, etc. (Mat. XII, 48) ci sd ne invete. mai degrabd ci,(Matth. XII, 4B)? Sed potius doceat ministerium nostri lltrtunci, cAnd pirinlu noqtri ne impiedicd ser-viciul nostr-u, prinquo verbum Dei fratribus rninistramus, parentes carc purtdm fralilor cuvAntul lui Dumnezeu, ei nu trebuieimpediunt, non eos debere cognosci. Nam si pr cunoscufi. Cici, daci de aceea neqtine va fi socotit cd El nu a

irrnrt maic6 pe pdmAnt, fiindci a zis Ci.ne este maica mea?" estel)coesar sd fie constoArrs sd nege gi c5 Apostolii au anut pdrin{i pepimAnt, fiindci Le-a propovSduit lor, zicAnd: $i tatd al uostrusd nu numiti pe pdmdnt, fiindcd unul este Latdl uostru, Cel dinr:eruri (Id. XXXII, 9).

10. $i nici aceast5 credi4S sE nu ne-o micqoreze noud socotinfarJespre roadele pAntecelor muiereqti; ca s5 pard de aceea de recuzato asemenea generatiune a Domnului nostru, pentru c5- sordizii os(xDtesc pe ea sordidiir. FiindcS Si prostul dintru Dumnezeu estemoi inlelepl decdt oamenii(l Cor. 1,25), gi toate curate, celorr:urati(7'it. l, 15), o spune foarte adevirat Apostolul. Cei car.e socotuna ca asta ar trebui s5 priveascd, agadar, razele soarelui, pe carein mod cert nu-l laudd ca gi creahrrd a lui Durnnezeu, cL-l adori cal)urrmezeu'2, r6spAndite peste putoarea cloace]or gi peste toate celea,oricAt de oribile, peste tot, gi lucrAnd dup5, nahrra lor tntru accstea,rtici nu se murddresc, totuqi, de acolr prin vre,r oarecarer:ontaminarc, degi, vtziblld, ]umina este mai str.Ans legatd dernurddriile vizibile"3; cu cAt mai putin putea fi, aqadar, poluat( luvAnh;l lui Dumnezeu, non corporal qi nici vizibil, dintm trupulrlo femeie; unde qi-a impropriat carrrea omeneas<rd dimpreunS. cusrrflctul qi spiritul, mijlocitori prin r:are rrtaiestatea Cu.r,Antultri

qursc4ue putaverit non eurr habursse matrem in teris,dtxrt, Quae mihi mater? cogahrr necesse est et

negare habuisse patres in terris, quoniam praecepitdicens: Nolit.e uobis patrem dicere in terrisl unus est

Pater uester qui in coelis est (ld. XXXIII, 9).

10. [Col. 0187] Nec nobis fidem istam mrncogitatio muliebrium viscerum, ut proptereavideatur talis Domini nostri generatio, quod eam

sordidam putant. Quia et stulLum Dei sapientius Ihominibus (I Cor.1,25), et omnia munda mundis (Til,

15), verissime Apostolus dicit. Debent igitur intucn,hoc putant, solis hujus radios, guem certe non tanqu

creaturam Dei laudant, sed tanquam Deum adorant,,

cloacarum fetores et quaecumgue horrilusquequaque diffundi, ct in his operari secundinaturam suam, nec tamen inde aliqua c()ntamrn

sordescere. cum visibilis lux visibilibus sordibus sit

conjunctior: quanto minus igitur prlterat polhri Ve

Dei, non oorporeum neque visibilc, de femineoubi humanam carnem susLrepit cum anima et spi

quibus intervenientibus habitat rnajestas Verbi'

ZO4 S. Aurelii Augustini n:!,A":! 9y]:1"

humani corporis fragilitate secretius? Unde manifestu

est nullo modo potuisse Verbum Dei maculari humar

corporel quo nec ipsa arrima humana maculata est' No

enim cum regit corpus atque vivificat, sed rum ejus bop

mortalia concupiscit, de corpore anima maculatur'

si animae maculas illi vitare vellent, \aec mendacia potiu

et sacrilegia formidarent

V. - 11. Passio Christi et sepultura. Resurrectio Christi'

Sed parva erat pro nobis Domini nostri humilita^s'

nascendo, accessit etiam ut mori pro mtlrtalibus dignaretr

Humilfuuit enim se, factus subditus usque ad morte

mortem outem cruci.s (Philipp.II, B); ne quisquainostrum etiamsi morlem posset non timere, aliquod genr

mortis, quod homines ignominiosissimum arbitrantu

horreret. Credimus itaque in eum qui sub Pontio PiL

crucifixus est, et sepultus. Addendum enim erat iudinomen) plopter temporum cognitionem' Sepultura vei

illa cum'creditur, fii recordatio novi monumenti, qui

resurrecturo ad vitae novitatem plaeberet testimonrut

sicut nascituro uterus virginalis' Nam sicut in imonumento nullus alius morhrus sepultus est (Joan'

41), nec ante, nec postea; sic in illo utero nec ante, n(

postea, quidquam mortale conceptum est'

12. Credimus etiam illum tertio die resurrexrsse

mortuis, primogenitum consecuturis fratribus, quos

adoptionem fiiorurn Dei vocavit (Ephes' I, 5), qu

comparticipes et cohaeredes suos esse dignatus est'

VI. - 13. Ascensus in coelum.

Credimus in coelum ascendisse, quem beatitudi

locum etiam nobis promisit, dicens, Erunt sicut Angeli

coelis (Manh. XXII, 30), in illa civitate, quae est rr

omnium nosfum Jerusalem aeterna in coelis (Galat' N,Solet autem quosdam offendere vel impitls Gentiles

Sf. Aureliu Augustin, Despre credin.td. Ei Crez 205

lr'x:uiegtr: ,si mai secret de fragilitatca trupului omencsc.,? De undeestr: invederat cd in nici un chip nu a putut fi Cu.r,Antul luil)urnnezeu maculat prin trupul omcnesc, prin t:are nu a fostntatulat nici insursi suflehrl omenesc. C[ci, nu cAnd r:onduce trupul6iJ vivificd, ci cAnd rAvneqtc bunurile lui muritoare, se maruleazdrlirrtru trup sufletul. Iar, dacd dia ar voi sd evite petele sufletului.r+ar terne, mai degrab6, de aceste minciuni gi sac.rilcgii.

V. - 11. Pdti.mirea lui Christos Si f.nmormdntarea. ll.esurectio. (:inuiereo) lui Christos.

insi era micd umilin{a Domnului nostr.u intru naqterea

1x:ntru noi: s-a mai adiugat chiar sd srtcoatd demn s[ moari pcntrunruritori Cd"ci s-a umi,lit pe sine, ascul\dtor fdcdndu-se pdnd. latnoorte, qi incd moarte pe cruce (l'ilip. II, B), ca sd nu se irrgrozeasciIrimcnea dintre noi, chiar daci s-a-r putea sd nu se teami de moartc,dr: weun anume gen de moarte, pe care oamenii i] sosrtesc fr-rarte

tuginos. Credem, dc aceea, in El, care a fost crucificat, sutr Pr.rnliuPilat, gi inmr.rrmAntat. 'l'r'ebtria 3ddugat numele judecitorului,J)(ir)tru cunoagterea timpului. InmormAntareaT cllm este ea)Itrtr-adevdr, creztttd, devine reamirtirea mormAntului'5 nclu, carerir stea m6rturie menitului sd invie intr-u innoirea vielii, precumrrlcrul fer:iorclnic, menitului sd se nasc5. Cdci, precum in acelIrrrrrrnAnt nrr a mai fost ingropat nici un alt molt (loct.n, XlX, 41),

trici inainte, nici dupd aceea, aqal in acel uter, nu a fost conoeputnici inainte, nici dupd aceea, nimic muritor'o.

12. Crc:dern, de a^semenea, c5, a treia zi, a inviat din mo6i, El,

lrrimniscutul dintre fralii menili a-l urma, pc care i-a chcmat inrrd,;pliulca(2jfu. I, 5) fiilor lui Dumnezeu, pe carc i-a socotit dcmni sE

fic impreunS p[rtagii gi impreund moqtenitorii s5i (Cf. Rom. lY,7).

U. - 1:1. Ascensiunea (: Llrcarea, indlparea) la cer.

Crcdcm cd s-a in[l1at in cer, care loc al beatitudr'nii ni l-alrromis, de asemcnea, qi noud, zicdnd: [/or fi precum tngerii, tnt:eruri (Mat. XXli, 30), in renumita cetate, care este maicaIroastrd a tuturor', lerusalimul etern in ceruri (Galat. 1V.26).lir:-ntArnplS, ins6, in mod obiqnuit cd neqtine, fie impii pigini,

206 S. Aurelii Augustini De Fid,e et Symbolo

haereticos, quod credamus assumptum terrem-m s)rpus

coelum. Sed Gentiles plenrmque philosophorum argu

nobiscum agele student, ut di<:ant fCol' 01BB] terrenum ali

in coelo esse non posse' Nostras enim Scripturas

novenmt, nec sc,lunt quomodo dictum a7 Seminatur corp

animale, sur1lil corpus spirituole. No1 enim ita dictum r

qrasi co.pu. vertatur m spiritr.rm, et''spiritus fiat; quia

,ir.,r., o,rpr. Itostrum guod anrmale dicituq non in anim

versum esl et anima factum. Sed splrituale corprls rrtelligi

quocl ita spiritui subditum est, ut coelesti habitati

converriat, omni fragilitate ac labe terrena in coeles

puritatem et st'abilitaiem mutata atque convelsa' Haec'

immutatio, de qua item dicit Apostolus: Omnes resurgem

sed non omnes immutctbimur Quam immutationem

deterius, sed in melius fieri docet idem, c;um dicit, Et iimmutabimur(/ Cor. XV, 44,51,52)' Sed ubi et quomodlJ

in coelo colpus Dominictrm, rurir-rsissimrrm et supervacane

est quaerere; tantummodrl in c,lelo esse credendum cst Ienim est fragilitatis nostrae coelorum secreta disc-'r-rtere,

est nostrae fid"; a" Dominici corporis dignitate sublimi

honesta sentire.

VII. - 14. Sessio ad de-rteram Potris'

Credimtr^s etiam quod sedet ad dexteram Paf,is'

ideo tamen quasi humana forma circumscriptum

Dcum Patrem arbitrandum est, ut de illo cogit

dextrum aut sinistrum laflrs animo occurratl aut idipt

quod sedere Pater dicitur, flexis poplitibus fieri putan

e.rt, ," in i]lud'incidamus sacrilegium, in quo exsedr

Apostolus eos qui commutaverunt gloriam incorrupt

Dei in similitrriinem corruptibilis hominis (Rom' 1,

Tale enim simulacrum Derl nefas est thristiano rrl

collocare; multo magis in corde nefarium est, ubi

templum Dei, si a terrena cupiditate atquc

murxletur. Ad dexteram ergo intelligendum est sic di

esse, in summa beatitudine, ubi iustitia et pax ct' ga

est: sicut atl sinistram haedi corrstituuntur (Matth'

Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld Ei Crez 207

fie eretici, se ofusc[ curncd noi credern trupul pdmAntesclrrdl{at la cer. Dar p6gAnii catd sd discute cu noi, de cele maimulte ori cu argumentele filosofilttr, ca sd spuni cd nimicpdmAntesc nu poate exista in cer. C[ci nu au cunoscutScrripturile noastre, nici nu qtiu in ce chip s-a zis: Este semdnataorp suJ'lelesc, lnuiazd corp spi.ritual(l Cor. XY, 44). Nu s-a

spus, desigur, aga, ca gi cum trupul g-ar preschimba in spiritli ar deyoni spirit, fiindcd gi acum c,trpul nostru, care este

numit sufletesc4T, nu s-a preschimbat in suflet gi nu a devenitsuflet. Corp spiritual, ins5, de inlelege ceea ce s-a supusa8

astfel spiritului, incAt convine ldcagului ceresc, intreagafragilitate gi cddere pdm6nteascd fiind mutat[ qi preficutdin puritatea gi stabilitatea cereascS. Aceasta este schimbareadespre care ia1f,qi zice Apostolul: Toli uom tnuia, insd nuto[i uom fi schimbali (I Cor. XY, 44;51, dupd uarianta cunegatiuul a l/ulgatei;52). Dar, unde gi cum este in cer corpulDomnului, este ourios foarte qi de prisos a cerceta: trebuiecrezrt numai cE e.ste in cer. Nu-i e, de buni seam6, datultragilit5li noastre gE spargd*e sccretele cerurilor, dar line de

credinla noastr{ sd simtd despre demnitatea corpuluiDomnului cele sublime gi onestc.

lll, - 14. $ederea de-a dreapta Tatdlui.

Credem, de asel4enea, cd gade de-a drcapta Tatilui. $i, totugi,nu trebuie socotit, dp .4peea, cd Durnnezeu 'latdl este circumscrislntocmai ca formq uman6, incAt s5 le vind in minte celor ce crrgetd

despre el latura dfeap,ta sau stAngS; sau cd'Ibtdl este numit c[qade el irrsugi qi c6 |re$gie gAndit a fi fdcut cu genunchii indoigi,p4 sd nu cddem in pcef sacrilegiu intrr care ii blestema Apostolulpe cei care strdr4utari glrria incoruptibilului Dumnezeu insimili-tudinea omulqi c',rrpuptibil (Cf . Rom.l, 23). Asemenea simulacrucste o nelegujre dj4 partea cregtinului sd-l ageze in templum: cumultul mai m,rlt este gi mai neleguit, in inimd, unde cu adev[rateste templul luj Dumnezeu, dacd este curdlitd de cupiditateapimArrteascl gi de eroaro. l,a dreapta, deci" trebuie ialeles cd s-a

spus aqa, in suprema beatjtudine, unde este justilia, qi pacea, gi

208

33), id est in rniseria, propter iniquitates, Iabores ato

cruciatus. Sedere ergo quod dicitur I)eus, n

membrorum positionem, sed iudiciariam signifipotestatem, qua illa majestas rulnquam calet, semper d

Jignis tribuendo; quamvis in extremo iudicio.mminifestius inter homines unigenili f-ilii Dei judi

vivorum atque mortuomm claritas indubitata futr-rra si

VI[. - 75. Aduentus ad judicium.

Credimus etiam inde venturum convenientissi

tempore, et judicatururn vivos et mortuos' Sive is

nomi.ribrrs justi ot peccatores sigrrificentur'; sive quos trJ

ante mortem in terris inventruus est appellati sint vivi'

vero grri in ejus adventu r'esumecturi srmt: haec di

temporalis, non tantum est, sicut illa gencratio s

D"r-; sed etiam fuit, et erit. Nam fuit Dominus nostei'

terris, et nuno est in coelo, et erit in claritate iudexatque mortuorum. [Col. 0189] Ita errim veniet, sictrt

secundum auctoritatem quae in Actibus Apostolortcontinetur (AcL. l, 11). Ex hac itaque temporali dispensatit

loclnitur in Apocallpsi, ubi scripturn est: Haec: dici't qui

et qui fuit, et qui uenlurus est (Apoc. I, B). ,

IX. - 16. De .fide in Spiritum sanctum. 'I'rinitatis mysterit

Simititudinibus erplicatur. Professio christianae J'idei'Spiritu sancto opinio quorumdam, quod sit ipsa deitas

et Filii: Sanctitas a sanciendo.

Digesta itaque fideique commendata et digeneratione Domini nostri et humana dispensatiidjr.rgit,r, confessioni nostrae, ad perficiendam fid

q,ru" ,inbi. de Deo est, Spirihrs sanc.tus, non mit'ore na{

S. Aurelii i De Fide et S'yrnbolo

quam Pater et Filius, sed, ut ita dicam, consubstantal

Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld. Si Crez 209

in suferin!6, din cauza nedreptdlilor. muncilor qi chinurilorsr. Aqr:dea, aqadar, cAnd se spune despre Dumnezeu, nu semnificd poziqiarnddr-rlarelor, ci potestatea judiciar'6, de care suprema maiestate nuoste nicicAnd lipsitS, atribuind pumrea fiecd.mia ceea ce meritds2:rlric6t, Ia judecata din urm{ c,r-r multul mai invederati are sd fies3irrtle oameni strdlucirea inafard de orice indoialS a Unuind^scuhrluil"iului lui Dumnezeu, judecitorul nilor qi al mortilor.

VIII. - 75. l/enirea la judecatd.

Credem, de asemenea, ci va vcni, de acolo, la'timpul celrnai potrivit gi va judeca viii qi mo4ii. Fie sd se fi semnificatprin aceste nume dreplii gi pdcdtoqii; fie sE fi fost numiti viii,cei pe care are sd-i gdseascd atunci inaintea mo4iisa, mo4ii,lnsE", cei care au sE invie intru venire a lui: aceastd dispensalietcmporald nu numai este precum acea generaliune dupdl)umnezeu; ci chiar a gi fost qi va fi. Cici a fost Domnulnostru pe pSmAnt gi acum este in cer qi va fi in strdlucirejudecStorul viilor gi al mo4ilor. C[ci aga va veni, precum s-ainilfat, dup6 autoritatea care prin dispensatiune, in FapteleApostolilor, vor,fueqte, in Apocalipsra: Acestea le spune celcare e*[e, gi care a fost, Si core are sd uind (Cf . Fapt. I, 77;Apoc.1,8).

IX. - 16. Despre credin@ tntru Spiritul Sfdnt. Misterul Thinitdpii. Seevplicd prin similitudini. Mdrturisirea credinlei creStine.Opinia unera despre Spiritul SJdnt cumcd ar J'i tnsdsidurnnezeirea Tatdlui Si a Fiului: Sanctitatea de la sanciendo.

Or6lduite qi, astfel, incredinlate credinleiss, gi cele divine, pringcneraliunea Domnului nostrul qi cele omenegti, printlispensaliune, se adaugd confesiunii noastre, sple desdvArgireat:rerJjp{ei care gste irl noi despre Dunrnezeu, Spiritul Sf6nt, nude-q natur5 pinord Tatdlui gi Fiuluis6, ci, ca sd zic agas?,r;onsubstanfial qi coetern; fiindt-5 accastd 'lrinitate este Dumnezeurrnul, nu intrucAt acelaqi este Tat5.l care este gi Fiul gi Spiritul SfAnt;ri 'llatil cste Thtd, Fiul este Fiu, qi Spiritr-rl SfSnt este Spiilt SfAnt, 9irrr:ca^std'lHnitate, un Dumnezeu, preurm s-a scris: Ascultd, Israele,l)omnul Dumnezeul td.u este unicul l)umnezeu(DeuL. V,4). 'lbtugi,

coaeternus; quia ista Trinita-s unus est Deus: non ut rdsit Pater qui'et Filius et Spiritus sanctusl sed ut Patef

Pater, et Filius sit Filius, et Spiritus sanctus sit Spirir

sanctus, ct haet.: Trinitas unus Deus, sicut scriptum i

Audi, lsraeL, Dominus l)eus l,uus, Deus unus est (

49__ S. Aurelii Augustini De Fide et

.i',0" F'i[ir*, sivc Spiritum sanctum; non tamen tres deos^

17. Nec mirum qu'rd haec dc ineffabili natr'r

dicuntur', cum in iis etiam rebus quas colporers ocu

;;;;,;lnrpor"o se.su diiudioamus' tale aliqu!

Vl, 4). Tamen si interrogemur de...singu]1s' et dicatur nob

Deus'est Pater? responclebin us" Dcus Si quae1at.ur3t1l

I)eus sit Filius, hoc resp'rndebirnus' Ncc' si fuerit de Spinl

sancto talis interlogatlo. aliud eurn esse debemr

respondere quam Deum: vehemente

quomodo de homrnibus dicturn est,*-.--ti+^- .lii

O;. Xo., enim sunt naturaliter dii, '1-------- u0

.iqr" ,ro.rditi ex Patre pe'r F-ilium dono^Spiritu's-sancl

ifl" ".i- significatur''lnnitas, trum Aposto'T 1l:t1

Quonio^ "*1pro, et in ipsct, et Per Tt"T t?": :*:i

(aom. Xt, S6j. Q.,""uuam- ergo dc sinSulis inter

)*rporrd"t*,rs D"rm et'" tl" quo quaedtut t':: P

acrcidat. Nam oum de fonte inte'rro6Jah, non posslmus oroe

q".J ip* sit fluvius; nccr dc fluvio interroSati n;1ss.t1

eum {ontem vocare; et rursum potionem quae de fonte

ilrri,, "=t,

nec fluvium possimus appollare ncc; font

tamen in hac trinitate aquam nominamus' et cum 0

.,"g"fi. quaeritur, singllatim aglram'"tO,tl:*T::.Tlsi {',rraero utmm aqua in fonte sit, respondetur alpra: e

quaeramus utrum aqua sit in flttvio' :'nl|-:lll*p".J"*, et in illa potit)ne non poterit esse alia resl

nec tamen eas tres aquas) sed unam dicimus'

cavendum est ne quisquam ineffabilem illius male

substantiam sicut fontem istum I'isibilem atque corpo

vel fluvium vel potionem c'-,gitet' In his enlm aqua

quae nunc in frrnte est, cxit iifluvium' net [Col' 0190

.'" -"r,"t; et cum cle fluvitl vel cle ftrnte in potionenr trari

non ibi permanet, uncle sumitur' Itaque fierf nole{,

"ud"* uqo. nr.," ad ft'rnhs appeJlationem Pcft'n:3t' :ll

ad fluvii, .t rr" .d p'-rtionis: t'um in illa Tnnitate !5ennt;;" ;"t;" fieri ut Pater aliquando sit F'ilius' aliqu

SfiAil. sanctus; sit:ut it'r arb.r'c non c$t raclix nisi r'

__ Sf. Aureliu Augustin,_ Despre credintd, $i Crez 271

drr<r[ e sd fim intrebali clespre fiecare in parte, gi ni se zice: Este'lirtdl Dumnezeu?, vom rdspunde: Dumnezeu. Dacd s-ar intreba(fste) oare, F'iul Dumnezet\ aceasta vom rdspunde. Nicj dacd va filirst desple Spiritul SfAnt o astfel de intrebare, nu trebuie sir6spundem cE El este altceva decAt Dumnezeu: foar.te tareJrlzindu-ne s5 se lnleleag5 aqa cum s-a spus despre oameni:l)umnezei sunteli(Ps. LXXil,6). CEci nu sunt natural dumnezeitofi cei care au fost fdculi sau ziditi de cdtre 'latdl prin Fiul cur{arul Spirit,lui SfAnt. Cici este semnificati Trinitatea firs5gi, cAndApostolul zrce: De la El tnsuSi Si tn El tnsuSi Si prin El tnsuEi ,suntI.oate (Rom. intrebali despre fiecare in parte,rflspundem el despre care se intreabl, iie cd'lhtdl, fie cA SfAnt, sd nu se gAndeascd, tohrqi,nimenea cd mnezei.

17. Nu,i de rnirare cd se spul acestea despre natura irrefabild,

Itumim apa, gi, cAnd se intreabd despre fiecare in parte,tlrspundem, apaTte, apd. Cdci, dacd intreb, daci apd este in izvor,rc rdspunde: apd; gi, dacd intrebdm dacd api este in fluviu, nure rdspunde nimic altceva, qi nici despre acea bduturd nu valrrrtea fi ,altul rdspunsul; tohrqi, nici pe acestea nu le numim trei0pe, ci, unas8. Trebuie, de bunS seami, al'uti mare grijd, ca nurlumva sE gAndeascd cineva substanla inefabild a acelei maiest[gi,J)recurn izvorul acesta vizibil qi porporal sau fluviul, sau bdutura.Jdci, 14 acestea, apa aceeaT care acum este in izvor, iese in fluviu,

ttu rir4Ane in sine: gi, cAnd, din fluviu sau din izvor, trece inr[uturd, mr rdmAne nestrdmutat acolo, de unde este luatE. $i,rstfel, se poate intAmpla cd aceeagi apd poate line cAnd delenumirea izvorului, cAnd de a fluviului, cAnd de a bduhrrii: peAnd. in acea 'l-rinitate, am zis cd nu se poate intAmpla ca Taial

fle uneori Fiu, uneori, Spirit SfAnt5e. Precum, intr-un arbore,rr este rdddcin5 decAt r.Sddcina, nici tulpina60 nu este altceva

?!2 ____ _ s. Auretii Ausa\tlf p44, ,l sv49l9- -nec rolrur cst aliud quam robu'r. nec ramos nisi rp()ssumus dicere: non enim qurlrl dittitutr. radix, id

1

dici robur et rami; nec lignum quod pertinet ad ladi

pr-rtcst aliquo transitu nunc in raditre esse' nunc in rob(

nunc in ramis, sed tarrtummodo in tadit:e' c'r"rm iJ'la reg

nominis maneat, ut radix lignum sit,ict rtltrur li

rami lignuml nec tamen tria ligna di-caltur, sed unrd

Aut si laec habent aliquam dissimilitudinem, ut pos$

non absurcle tria ligna dioi, propter fir'rnitatis diversr

illud certe olTrres conccdunt, si ex uno fonte tria 1

impleantur, posse dici tria pocula, tres autem aquas

posse dici, sed omnino unam aquam; quanquam

singulis poculis interrogatus ,in quolibet h.oru1

lAu

"..I .".po.r,1""., .1,r"--s nullus hic transitus fiat' sir

de fonte in fluvium discebamus' Sed Lraec non pron

illius divinae naturae sirnilitudinem, sed propter

etiam unitatem corporalia cxempla data sunt'

intelligeretur fieri posse ut aliqua tria non tan

singillltim, sed etiam simul unum singulare,r.ro

obtilneant; nec quisquarn miretur et absurdum putet q

l)eum dicimus Patrem, Deum Filium, Deum Spili

sanctum, nec tamcn tres deos in ista 1'rinitatc, sed ui

l)eum unamque substantiam'

18. Et de Patre quidem ar: F-ilio mukis libris dis';er-u

docti et spirituales viri, quibus quantum homincs homi

poterant, ct qre-adm.rjum n()n unus essct Pater et F

se.d unum e-ssentl et qrid proprie Pater esset, et quid I

insinuare smati sunt: quod ille genitor, hic genitus; ille

de l-ilio, hic de Patre; hujus ille principium, urtde et c

Chdsti dicitur (l Cor. X,l3), cpramvis ct (lbristus prrnctpl

(Jcrtn. Ylil.,25), sed non Patri.s; hic verr illius rmago (Col

i, t5;, quamvis nulla ex parte dissimilis et omr

indiffete#r aequalis- 'lractantur hact; Iatius ali cis qui

tam bre;r,iter cFram nos, totius christianae fidei prof'ess

vr-rlunt explicare. [taqu6 in quanturn Filius est' de

aixrpit ut sit, t;trm ille de FiHo id non a()epent: ct rn

hominem mutabilcm scilicet creaturam rn m

Sf. Aureliu AuEustiry pSlpf" ug!l!}" $t93" __ _?E

dccAt tulpinS, qi nici nu putem spunc cE ramurile sunt altcevarlecAt ramuri: cdci cireia i se spune rdddcind, nu i se prjate spunefot ei tulpind qi ramuri, nici lemnul care line de rdddcind nupoatc fi, prin weo strdmutare. atum in rdddr;in6, acum in tulpin5,flr:um in ramuri, ci numai Ei numai in rid[cin5: deqi rdmAnenrca regulS a numelrri, incAt r5dicina este lemn, ,si tulpina, lemn,

6i ramurile, lemn: qi nici nu sunt, totugi, nutnite trei lemne, ci

trnul. Or, dacd acestca au () anume disimilitudine, incAt, din cauzadiversithlii t5riei, ar putea fi, ntr absurd, numite trei lemne; intnod cert toli conced una ca asta, c5, daci din unul gi acelaqiiz,vor se umplu trei cupe, poate fi zis trei cupe, trei ape, insd, nu60 poate zice, ai, in general, o ap5: cu toate c5, intrebat desprefiecare cup5, rfispunzi despre fiecare in parte cd apd este in oricaredintre ele; oricAt nu se intAmpld aici nici o strdmutare, precumHpuneam cE se-ntAmp]d din izvor in fluviu. Dar aceste exemplerrcrrporale s-au dat nu din cauza ascmdndrii cu natura aceea

divinS, ci din cauza unitigii, chiar qi a celor vizibile, s5 se in{eleagdrli se poate intAmpla ca unele trei earecare, nu numai in parte, ciolriar tmpreun{, sd capete un singur nume generic; qi nici sd nure mire nime4ea gi nici sd nu socoath absurd c[ il numiml)umnezeu pe'l-atdl, Dumnezeu, pe Fiul, Dumnezeu, pe SpiritulSfAnt, qi, totqgi, nu trei Dumnezei, in aceastd Trinitate, ci unl)umnezeu qi o singur6 qubstanfd.

18. $i despre Tatdl 9i Fiul au discutat, intr-adevdr, bdrbaliidoc{i gi spiritupli, in multe c54i, prin care s-au striduit sd

insinueze, pe cdt pot oamenii oamenilor; gi in ce chip nu ar firrnul Tatdl qi Fiul, insd ar fi una; gi ce ar fi in mod propriu'lhtil, gi ce, Fiul, cd acela, niscbtor, acesta, ndscut: acela, nu

dintru F-iu, ar:esta, dintru Tatdl, acestuia, acela principiu, depnde gi cap al lui Christos este numit (l Cor. XI, 3), cu toate cE

gi Christtrs, principiu (Ioan, YIII,25), dar nu al 'llatilui; acesta,

intr-adevdr', imagine a aceluia (Colos. I, 15), cu toate cd din nici() parte neasemdn6tor gi, absr,rlut fdrd deosebire, egal. Sunt tratatetlccstea pe larg de cdtre {rei care, nu atAt de scurt precum noi,vrriesc sd explice intlegul Crcz al credinlei cregtine; Multe se

g.isesc despre lil, tn Scripturi; spuse astfel, incAt au aruncat tnor1)are minlile impii ale ereticil,rrru, doritori s6-i inve{e mai intAi

2t4 S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo

comrttutandam. ine{fabili misericordia, tcm

dispensatione sust'epit. muka de illo in Sc'r'iptur-is tnt'ent

ita cli<*a, ut impia^s Lraerctic,rrum rnentes prius volentes t

quam nosse, ln clrorem miserint, ut putarcnt eum 'fi|."qrrl"* Patri, nec ejusdem esse substantiag^3uali1u{

ila-, Quoniam Prtter maior me est (JoanTX\,28); et,

*uli"ri" uir, caput t,iri Christtts,'caput autem Chrisli

Cor. N, 3); et,'lhnc i.pse lCoL.0191) subjecttc erit ei qtti

srhjecit omnut (l Cor. XV, 2B); et, l/ado ad Patrem meuru

Poiru* r)estrum, Deum meum et Deum uestrum (Joan'

17); et nomulla huiusmodi: quae omnia posita sunt, nt

naturae atcltie s*rstantiae inaequalitatem signriirrnt, 13sint illa, ESo

"t Pater unum sumus Vd' X: )30); et, Qui'

uidir, uiditir Pote meum (Id. XIV, 9); et Detu eraL l/erbt

non enim factus est, cum omnia per ipstrm facta srnt (/d'

3); er, .Ay'on rupirxtm orbilratus est es-se aequalis D3oi et7e1

talia: sed rlia posita sun! partim propter admunstrahc

suscepti hcrminis, qua dicitur. Semetipsum etina(Phitipp,Il, 6); non guia mrrtata est illa Sapienha" currl

f-.r#o ;t*mmutabilis; sed quia tam humfiter hominiJ

innotascele voluit: partim ergo propter hanc administrati

illa ita scripta sunt, de c4ribus haeretid calumniantur; 1

propter hoc, quia F'ilius Patn debet quod c'st" hoo eti

d"b"r,, utique Patri quod eidem Patri aequalis aut par

Pater autenr nulli dcbet quidquid est'

19. De Spiritu sancto autcm nondurn tam

diligenter disputatum est a doctis et magnis dirT na

Scripturarum tractatoribus, ut intelligi facile--prcssit et

o fit ut eum neque Filium rpropnum, quo propni'.tie* dice-re possimus, sed tantum Spiritum san

nisi c1uod eum donum De.i esse plaedicant, ut l)'creclamus non se ipso irrfcrius drlnum dare Scrvant ta

ut non genitum Spiritum sanctum tanquanr Filium

Patre p;eclicent; uiricus enim est Christus: ncque de ttanquam nepotem summl Patris: nec tarnen id quod

,,,rlli d"b"r", sed Patri, ex quo omnia; ne duo trrnstitua

principia sine principi,r, qut''d falsissimunr est

Sf. Aureliu Augustin, Despre oedintd. gi Crez 215

Jrc alfi, dccAt sd cr,rnoascS, inr:At socot ci El nu este egalul 'l'atnluipi r,5 nici nu este de aceearsi substanld. plecum sunt acelea:l\nlru cd Thtdl este mai. mare co. mi.ne(loan, XIV, 28) qi CapuLrrttti.erii., bd.rbo.tul, capul bd.rbatului., Christos, capul lui(lhri-sl.os, tnsd, Dumnezeu(l Cor. Xl, 13) 9i Atunci t')l tnsusi ua.fi,trtpus Acestuia, Oare pe too.te Si le supune Lui (l Cor. XV, 28)

4i: Merg lo Tatdl meu .Si 'l-otdl uostru, l)umnezeul meu Eil)umnezeul t)ostru(loo.n, XX, 17); qi altcle de felul acestora.0are, toatcle, au fost puse, nu t:a si semnifice inegalitatcarraturii qi a substan{ei, ca sd nu fie false acelea: Eu Ei Tatdlsrtntem una (ld. X, :-10) qi Cine md ued.e pe mi,ne tl oed.e pe'lhtdl meu (/d. XIV, 19) qi Dumnezeu era Cuudntul (Id. l, 1),

ru, a fost, desigur, f[cut. fiindcd toate plin el insugi au fostfitcute (ld. 1,3); 9i: Nu rdpire a {ost socotit o fi egalul luil)umnezeu (Filip. ll,9); ,si celelalte asemdndtoare. Dar aceleanu fost, in parte, puse pentlu administratiunea omuluitrnpropriat, despre care se zice: S-a deSerlat pe ,sine tnsuSi.(ltilip" lI, 6), nu cd s-a sr;himbat acea inlelepciune, cum esteobsolrrt incomutahilS. ci fiindcd a voit sE se facd cunoscut atAtde umil oamenilor; in parte, din cauza aoeasta, fiindcd Fitrl iirlatoreazd 'l'atilui ceea ce este, datorAndu-i, mai ales, Tatdluifaptul cd este egal sau asemenea aoeluiagi Tatd; 1'atil, ins6, nuclatorcazd nimSnui ceca ce este.

19. Desple Spiritul Sf6nt, insd, nu s-a disputat inci atAt debogat qi de atent dc citre docfii gi marij cunoscitori ai Scripturilordivine, incAt s5-i poatd fi ugor inleles qi propriul siu, prin carepropriu se face ci pe cl nuJ putem numi nici Fiu, nici Tat6, cinumai qi numai Spirit SfAnt docAt cd il predici pe el cd este darrllui Dumnezeu, intrrroAt credern r-ld Dumnezeu nu ddruiegte de lasine un dar inferior sie insugi. Vegheazi ei, totugi, s5 nuJ predicepe Spiritul SfAnt, precum pe F'iul, n6scut dintru 'l.atdl; unicul,irrtr-adevdr, estc Clrristos: qi nioi, (:a nepot al supremului Tatd, dintruFiul; gi nici cd nu-qr dat,,reazd niciunuia ceea cc cste, ci 'lbt[lui, dcItr care-s toatc; ca sir nu irrstituirn doud princ,ipii f6rd principiu,ccoa ce irstc absolut fals qi .rl-rsolut absurd gi propriu nu t:redintei

21,6 S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo

absurdissimum, et non catholicae fidei, sed quommdhaereticomm erlori propriunr. Ausi sunt tamen quirpsarn communionem Patris et Filii, atque, ut ita dideitatem, quam Gracci 0e6t4rcr appellant, Spiritsanchrm credere: ut, quoniam Pater Deus et Filiusipsa deitas, qua srtri copulantur et illg.gignendo F'iliumille Patri ctrhaerendo, ei a quo est geriitus aequetur. Haergo deitatem, quam etiam dilectioncm in se inviamtrorum charitatemque volunt intelligi, Spiritumappellatum dicunt, multisque Scriphrrarum documenadsunt huic opinioni suae; sive illo guod dictumQuoniam charitas Dei diffusa est in cordibus nostrisSpiritum sanctum gui datus est nobis (r?om. V, 5); sialiis multis talibus testimoniis; et eo ipso quod per Spirisanctum reconciliamur Deo, unde etiam cum donumdicitur, satis srgnificari volunt charitatem Dei esse Spirisanchrm. Non enim reconciliamur illi, nisi per dilectiqua etiam filii appellamur (l Joan.III, 1): non jamtimore tanquam servi, quia consummata dilectiomittit timorem (1d, lY, 1B); et Spiritum libertatis accepiin quo clamamus, Abba Pater (Rom. Y[], 15). Etreconciliati ct in amjr:itiam rcvocati per charitatem (

&10) poterimus omnia Dei secreta cognoscerelde [Col. 0192] Spiritu sancto dicitur, lpse uos inducetomnem ueritatem (Joan. XY7, 13). Propterea etpraedicandae veritatis, qua impletr sunt in adventu ejApostoli (Act. ll, 4), recte charitati tribuitur; quiadiffidentia timori datrrr, quem consummatio charitiexcludit. Ideo etiam donum Dei dicitur (Ephes. lll,quia eo quod quisque novit non fr.uitur, nisi et id dililFrui autem sapientia Dei, nihil est aliud quam ei dilecticohaerere: neque c1-risquam in eo cluod peroipitnisi dilectione; et ideo Spiritus sanc;rus dicitua quoniiad permanendum sanciuntur quaecumque sanciunec dubium est a sanciendo sanctitatem vocari.autem illo testimonio utunh-rr assertores hujus sentequod scriptum est, Quod natum est de carne, cagoquod notum est de Spiritu, spiritu.s est (Joan. lll,

Sf. Aureliu Augustin, Despre uedinla qi Crez 217

ratholice. ci crorij unor anulne eretici. indrdzrrit-au, totu;i, nt:;;tine

sd creadd Spiritul SfAnt insdqi ct)tnuniunca'l atSlrri gi a Fiultri, ha

chiar, ca sd zic arsa, insEqi dumnt'.zeirea, pe (:alc grccii ,r nllnlesc0e6tqta, incAt, fiindcd'latdl e l)r-rmnezer.r ,si Fiul, l)rrrnnczeu, ins5gi

thrmnezeirca, intru oale se unesc sieqil rsi ljl niscAnduJ pe Fiul, qi

lil, unindu-se strAns 'latdlui, sd devind egalul acestuia dela carc

clste ndsc,utul. Acea^std dumnezeile, a,sadar'. pe care o v()r a fi intelea^sd

in sine dileotiune rec.iprocd gi t;haritate a anAndur, rra o declard ei

numitul Spirit SfAnt. $i stau de fatd acestoi opinii a l,rt cu ntultedocumentc ale Scripturilor. fre cr-r acela, care s-a spus: I'iindcd s-a

reudrset tn inimile noo,stre charitotea Lui Dimnezeu pri,n Spi.rilul

S.fd.nt, care ne-a fost ddruit noud (llom- V, 5); fie prin multeasemenea mdrhrrii, gi prin insuqi faptul cd prin Spiritul SfAnt suntem

reimpScali cu Dumnezeu, de undc, cum i se mai spune incd gi

darrl lui Dumnezeu, voiesc ei a fi dat indeajuns dc inteles ci Spirituloste charitatea lui Dumnczeu. Ntr suntem, intradevdr. reimpdcalilui decAt prin iutrire, prin care rnai suntem numili incd 9i fii (/lottn, lll, 1); de-ac.um nu sub tearnd, ca sdavi, fiindcd., implinitS,iubirea alungd afard teama(/d. N, lB): 9i anr prinrit SpiritLrl libertdgii,

intru care strigim Abba, 'fatd (1lom. Ylll, 15). $i, fiindc[, rcimpltagiq;i rechemali in amicilie prin charitatc(ld. Y^ B-10), vom puteacunoagte toatc secretele lui Durnnezeu, pentru aceea se zice despre

Spiritut SfAnt: f,/ ud ua conduoe in tntreg a.d.eud.rul(loan XVI, 13).

De aceea qi inclederea in sine de a prodica adevir-r.rl, de care au

fost umplugi, la vcnirea lui, Apt.,stolii (litpl. ll, 4), pe drept ii este

atlihuitl r:harit6lir; fiindcd qi neirrcredelea ii este dati temerii, pe

t:are implinirea desdvArgitd a trtraritdlii o exrfirde. De aceca este

rrrrmit, de asemenea, gi darul lui Dumnezcu(E/bs. llt, 7), fiindcinu se nutregte nirnenea din el prin faptul ci l-a c;ttn<-rst:ut, decAt

rlaci il gi iubegte. A te nutri, insd, din [nfelr:pciunca ]ui Dumrrezeu

nu e nimic altceva dccAt a te uni stlAns tltr el prin iubire: 9l nici lrur[mAne rimenea nestr[mutat in r:cca cc percopc dec6t prin iubire;

Ei de aceca se zice Spiritul SfAnt, fiindcri sr-rnt sanclionatc sprc a

rdtrAno nestrdmutat toate ccle t'e srtt'tt sartctit-rnate; si nir:i nu existE

nii:i un dubiu cd sam': itatea a frtst numitd dc la a santti,rna. in cel

rnai inalt grad se folosesc, ins[, adeplii acestei sentinle de <eca oe s'a

s<:tis: Cee.ct ce s<t nciscut din crtrnc e,sLe crt.rne, Si aeeo ce s-a ndscut

tlin SpiriL e-sle Sp/rit (toan" lll. 6), fiirrrltd l)umnezeLt este Spirit

21,8 _ S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo

quoni.am Deus Spiritu.s est. (ld. lY,24) l-tic eniregenerationem nostram dicit, quae non seorndrrrnde r:arne est, sed secundum Christurn de Spiritu()uapropter si Spiritus sancti hoc loco facta e

crrmmenroratio, cum dictum est. Quonia.m Deus Spiriesh animadvertendum dicunt, non dicttrm esse, QuoniSpiritus Deus est; sed. Quoniam Deus Spiritus esl; ut ideitas Patris et Filii hoc Lrco dicta sit Deus, quodSpiritus sanctus. Huc accedit aliud testirnorrium cnrod dici

Joannes apostolus, Quoniam Deus dilectio est (I Joan.16). Etiam hic enim non ait, Diler.tro Deus est; sed, Idilectio est; rtt ipsa deitas dilectio intelligatur. Et quod iilla enumeratione connexarum sibi rerum, ubi diciturOmnia t)estra sunt, los o.utem Christi, Christus auDei (I Cor. lII" 22,2|3); et, Caput mulieris oir, caput ui

Christ us, caput aut.em Christi Deus, nulla ficommemoratio Spiritus sancti; ad hoc pertinere dicuquia non fere in iis quae sibi otrnnexa sunt nun)erasolet ipsa connexio. Unde in illo etiam loco 'l'r'init

ipsam videntur agnoscere qui legunt attentius, cu

dicitur, Quoniam en ipso, et per ipsum, et in ipso

omnia (Rom. X|:16). In ipso, tanqtam ex eo qui nullidebet quod est; per ipsum, tanquam pel mediatorem; iipso, tanquam in eo qui cttntinet, id est, copulatioconjungit.

20. Huic sententiao crtntradicunt, cpi arbitrantuistam conrmunionem, quam sive deitatem sive dilectionem

Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld. gi Crez 219

(ldem. Iy, 24). Aici numegte, intr-adevir, r:egeneratiunea noastr6,

crare nu este dupd Adarn, din carne, ci, dupd Christos, din Spintul

SfAnt. Motiv pentru care, dacd a fost fdcut[ in accst loccomemorarea Spiritului SfAnt, precum s-a spus: F'i.indcd Dumne-zeu

este Spirit, zic ei c6, trebuic luat aminte cd nu se spune: l"i.indcd

Spi.ri.tul este Dumnezeu, cr, Fiindcd Dumnezeu este Spirit, incdtinsSqi dumn ezeirea'tat5lui qi a F'iului este numitd in acest loc

Dumnezeu, ceea ce este Spiritul SfAnt. La asta se mai adaugd o

alti mSrturie pe care o zice aposto]ul Ioan: l'iindcd Dumnezeu

este iubire (l loan ry 16), intrucAt nici aici nu se zice lubireo esle

Dumnezeu, ci Dumnezeu este iubirea, incAt insiqi dumne-zeirea

cste inleleas[ iubire. $i, pentru c[ din enumerarea aceea a Iucrurjlor

irr conexiunea lor insegi unde se zice: Tbate sunt ole uoaslre, loi,insd, ai lui Christos, Christos, tnsd, al lui Dumnezeu([ Cor. lll,22-23) qi: Capul muierii, bdrbatul, capul bdrbatului, Christo's,

capul, f.nsd, al lui Christos, Dumnezeu (I Cor. XI, 3), nu se face

nici o pomenire a Spiritului SfAnt, zic ei cd line de faptul c5, ingeneral, nu se obignuiegte sd fie prenum[ratd insdgi concxiunea

intre acelea care sunt puse in conexiune intre ele insele. Dc uncle,

celor care citesc mai atent li se pare a recrmoagte insdqi Trillitatea,

chiar qi in acel loc, cum se zice: Fiindcd de la El iruuqi Si prin llltnsuSi Si tn El tnsuSi sunt toate (Rom. XI,36). De la lll insuqi,

precum de Ia acela care nu datoreazd nimdnui ceea cc este: pr-in lllinsugi, precum prin mediator; in El inssuqi, precum in acela care

con{ine, adicd leagd strAns impreund prin unirc.

20. Acestei sentinle i sc contrazic cei care socrlt ci aceastS

comuniune, pe care o numim fie dumnezeire, fie charitate, nu este

substan{6: cer, insd, a Ie fi expus Spiritul SfAnt, dupd substanli, 9i

nici nu-nfeleg cd nu +ar fi puhrt zice altfel ,,Dumnezeu este iubire",dacd iubirea n-ar fi substanfi. Sunt condugi, vezi bine. de cutuma

lucmrilor trupeqti, fiindc5, dac[ doud corpuri sc unes(: in de sine

astfel, incAt aproape s6 se contopeascS intre ele, contopirca ins6qi

nu estc corp, din moment ce, separate fiind acele doud corpurioare au fost impreunate, nu se mai g5.seqte niciuna, 9i, totugi, nu se

inlelegc ca qi cum s-ar fi indepdrtat sau gi-ar fi schimtrat locul,

prccum acelc corpuri. Dar unii ca 59tia s5-9i purifice, ei, pr: cAt ptlt,

inima, ca sd fie in stare sd vadd cd in substanta lli Durl.cz€ju llu

sive charitatem appellamus" n()n esse substantiam:quaerunt autem secuntfum substantiam sit-,i exponlSpiritum sanctum, nec intelligunt n()n aliter potuisse dici,

Deus dilectio esl. nisi esset dr'lectirt substantia. Ducuntuquippe consuetudine rerum corporalium; quoniam si duo

sibi mrpora copulentur, ita ut iuxta invicern colloccnh-rr,

ipsa, copulatio non est corPust quandoquidem. separatis

illis corpor-ibus quae copulata fucrant, nulla invenihrr: nec

tamen quasi discessissc et rnigrasse intelligitur', sicut illacor-Fxlra. Sed hi tales cor mundum faciant, quarrtr-rm [Col,

220 S' Aurelii Augustini De Fide et Symbolo '

01931 possunt, ut videre valeant in Dei sulstlntra non est

aliquid tale, quasi olt' tr'bi tit suUstarrll atirlf , fl 11 :Tlt

ffi##,:;;;; substantia; sed qaidquid ibi inteu

potest, substantia "'t' V"*t'- n":: *li::t:::lH:;

:*dt"#;"."t"* "ltl corde puro quomodo 1e habel

;;J;t; possunt' ouapropter sive istqvera sit senten{

sive aliud aliqurd

dicamus Patrem,

neque tres deos,

#;; natura, sed elusdem suosra'Lrdcr rr-e*- -tJ;;;ilJi'i"s, aliquando "'.lP**::tT: i :""1I#;;P;;;Jil*Jsenper!-iiiu1,:l,slilifl :"':,1ffsu,rPsr I olvr' vw ^ -- -

;' Nectemere de invisibilibus aiiqsemper SPiritus sanctus

affirmemus tanquam scientes' s-ed tanquam :t"-d::]q"""tr- -a". oiti mr-rndato corde non possunt: * *lvidet in hac vita ex parte, ut dictum est' atUu!..m Try(t Cor. Xlll. 12)' non potesl e{ficere ut et ille videat d

iffiil;';';";;';dil" *1"gi*l !^1i':, :"':\:fftuqurtur'

"u^ uid"bunt (Mauh' Y' B)'corde, quoniam iPsi D

fiJ". ;.i de Deo conditore et renovatore nostro'

21. Sed quoniam dilettio-n'rn'T*T * D^":i

,.0#.;; J.- di"*',, est' Diliges Dominum o."l* j',',

o'roro corde tuo, et e:r tota anima tua' 7t efl, l'ota ml

n

tua; sed etiam in Proximum;tuum tanquam te iPsum (L

-aga"gt ia"em societatemcFle norrruutr rr'"' ""'-*-r -lfrat!.n"a charita^s operetur, minus ftuctuosa est' 1l

X. - Ecclesia catholica' Remissio peccatorum' 'lbtius homu

melius commutatlo resurrectrone yerficie1!::,.7' :::;: ; ";;.'

" ni

", * nl'

" t i o n is f u t u r a e u e r it as c o nl' i r m a t u r','

.

Credimus e't sanctam Ecclesiam' utiqrre tn1

Nam et hacretici et schismatici congrcgaflo":t ty*;,,ca,ri. s"J t t"r"tlt;i de Deo falsa sentienqo lpsT Iviolant; schismatici autem disoissionibrrs'*** o-.1,,",

"h.rit.t" dissiliunt, quamvil ea r:redant q".""rl].h*i

il;;;;;; nec'haerctici pe'tinent ad llcr:l

Sf. Aureliu Augustin, Despre credin.td qi Crez 221

cste ceva de felul acesta, ca ,si cum altceva este acolo substanla,altceva ceea ce i se intAmpli substanlei, qi nu e^ste substanlS; ci totceea ce poate fi inleles acolo este substanld. Intr-adevir, acestea

pot fi uqor spuse gi (reatte: vdzute, insi, in ce chip stau in sine, nupot fi in nici un chip, decAt numai cu inima pur5. Motiv pentrucere, fie ci aceastd sentilli este adevdrat[, fie cd este or{ce altceva,

tlebuie linut[ credinla ncclintitd ca sil declar[m Dumnezeu pe'lat5l, Dumnezeu, pe Fiul, Dumnczeu) pe Spiritul SfAnt gi nici nutrei Dumnezei, ci aceastd Trinitate, un singur Dumnezeu, gi nicidiferigi prin naturS, ci de aceeaqi substan!6, qi nici ci Tatdl este

uneori Fiul, uneori Spiritul SfAnt, cr' Tatdl, pururea Tatil, Fiul,

f)ururea F'iul qi Spiritul SfAnt, pururea Spiritul SfAnt. $i nici si mr

nfirmdm indr[zne] ceva despre cele invizibile ca qtiutori, ci ca qi

urezbtoi; fiindc6 nu pot fi v5zute decAt cu inima purificatS: 9i cel

trare vede acelea, in aceastS viaf6, in parte, cum s-a spus, qi ingecihr5(/ Cor. XlIl, 12), ntt poate face sd le vadd gi acela cdruia iivorbeqte, dacS este impiedecat de necuriqiile inimii. Feri.cipi, ins6,t:ei cu inima curatd, cdci ei tl wr uedea pe Dumnezeu (Mat. Y, 8).

Accasta este credinla deopre l)umnezeu, ziditorul gi renovatorrrlnostr-u.

21. Dar, fiindcd ne-a fost nouS poruncitl iubirea, rtu numailn Dumnezeu) cum s-a spus: Sd iubesti pe domnul DumnezeulI.ilu, din toatd inima ta pi din tot sufletul tdu, 9i din toatd min[eala,(Deut, VI, 5), ci, de asemenea, gi intru aproapele, ciLci: Sd-l iubeSti,

ul:e, pe aproapele tdu, ca pe tine tnsu[i(Luc. X,27), dac6, ins6,

rrceastd credinp mr stdpAneqte congregagia gi societatea oamenilor,

trr r.:are sE opereze charitatea fratern[, este mai pu,tin fructuoasS.

X. - Bisericq cqtholicd. Iertarea pdcatelor. Comutarea tntru maibine a tot omului de desdudrSit prin resuTecti.une (: tnuiere).

inubrea cirnil (: tnqului). Se conJirmd adetdrul tnuieii uiitaare.

Credem gi SfAnta BisericS, neap[rat, catholicS. Cdci qi ereticii

6i schismaticii numesc congregagiile lor biserici. Dar ereticii, simfndhrcruri false despre Dumrrezeu, violeazd insdqi credinqa; schismaticii,

irsi, prin despd{iri potrivnice, se rup de la fraterna charitate,orir:At cred cele ce credem. Motiv pentru care nici ereticii nu fln de

llisorica catholicE, care il iubegte pe Dumnezeu, nici schismaticii,

222 S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo

catholicam, quae diligit Dcum; nec schismatici' q

diligit proximum; et ideo peccatis proximi facile.i

q"rl .lt; precatur iSnosci "t ltto qui nos reconciliavit si

.l"lerr. omnia praeterita, et ad vitam noYam nos voca

quam vitam donec pcr{ectam capiamus, slne pecrcafls

nun possllmtts: ittlercst lamcn qualia sinl'

22. Ner de pecratonrm diffe'rentia modo tractandum

sed credendurn omnin,l, nullo modo nobis ignosci ea q

pedamus, si nos inexorabiles ad ignoscnnda peccata fuenq

(Matth. Vl, 15). Itacpe tlredimu^s et remlssronem pe{llrat(

23. Et quoniam tria sunt quibus homo con

spiritus, trnima et corpus: quae rursus duo dicuntur'

.."p" uri-. simul curn spiritu nomitratur; pars [Col' 01.

".i- qr."dam eiusdem rationalis, qua.carerrt besti

spiritus dicitur: principale nostrum tplt]t1rt est; deinl

vita qua conjungimur corpori, anima dicitur; postren

ipsrrm colpus quoniam "lT srLrile est, ultimum nostrum e

Haec aute.m omnis creatura ingemiscit et parturit usq

nunc (Rom VIII, 22): dedit tarnen primi -tr-as

spintus' qq

credidit Deo, et bonae jam voluntatis cst' Hic spiritus etia

vocatur meus, de quo dicit Apostolus, Mente sen'tto

Dei (Rom. \"11, 25). Qrli it"* alio loc'o dictt, 'lestis est '

mihi D.ur. cui seruio in spiritu meo (Id' I, 9) Anima vd

cum ('arrralia bona adhuc appetit, caro nomrnatur'

enim eius quaedam resistit spiritui, non natura'

consuetudine peccatorum. Unde dicitur, Mente serurc

Dei, carne iutem Legi peccali' Quae consuetudo

naturam versa est ."1.,.r.'lr- generationem mortal

peccato primi hominis. Ideoque scriptum est' Et r

LLquonio /'uimus naturaLiter filii' irae .(Ephes'

ll, 3)'

est vindictae, pel quam factum est ut serviamus legi pec

Est autern animae natura perfecta, cum spirituisubditur, ct cum sequltur sequcntem Deum' ldeo anim<

horno non percipit-quo" ,uit Spiritus Dei (I .Cor-'

ll' 7

Sed non t..,, .,it,, anima subjugatur spiritui ad bonq

operationern, quam cito spilihrs Deo ad veram fide

bonam voluntatern: sed alitnrando tardius ejus rmp

- -

Sf. Aur"U" Aug"ttn, D"sp'" *t fi Crez 223

firndc.S ea il iuheqte pe aproapele $i, clc aceca, iart[ ugol picatele

aproapelui, fiindca se roagi a-1- fi lerlate 'sieqi de t;[tre Acela care

nc-a impdcat pe nor "., Si,-te (C{' ft Cor'\,18-19), qtergAnd toate

trcle trecute qi chemAndu-ne pe n ri la via15 nouS: carc via15 pAnS

nu rl vom pnmi perfectS, nu putem fi f[rd de pdcatel este' totuqr' o

mare deosebire de ce fel sunt ele'

.22.Dinicinutrebuieacurnfiatatdesprediferenfap[catelor''t:i absolut crezut c5 in nici un chip nu ne vol fi iertate acelea prin

care picdtuim, daci noi vom fi rirnas inexorabili spre iertarea

pScatelor (Mat.\7,15). $i, astfel, credem qi in iertarea picatelor'

23.$i,fiindc[tr.eisuntclintr-ucareconsistdorrrul,spiritul,sufletul qi

"orpul, care sunt, pe de altd parte, declarate dou[' intmcAt

adesea Luflet l este numit una cu spilitul, c[ci o anume parte

ralionaln a aceluiarsi, de care sunt lipsitc dobitoacele, este numitd

spirit, pstrAns IfiindcIqi le-a n[scut toatd creaftrra PAnitotuqi, roadele de pArg[ spiritului, fiindod a cre tt in Dumnezeu'

Ei "rie de acum de bund voint6' Acest spint este numit' de asemenea'

-i.tr", despre cate z:tce Apostolul: Cu mintea slujesc legii (Rom'

VII, 25). Care, iar69i, ,i"t i" alt loc: Cdci martor lmi este mie

l)umnezeu, cdruia ti slujesc tn spiritul meu (Rom' I, 9)' Sufletul'

insd, oum i,cd rA'neqte L,nt"-ile-"arnalc, este nurnit carne' C[ci o

onllme parte a lui se opune spiritului,^nu prin natur6' :i Pti',,biqrrit lt pdcatelor. De uncle

-sc zice: Cu mintea slujesc legii lui

Care obignuin!5 s-a

itoare, prin Pdcatulm fost ortrecdnd fiii

fii Prin care s-a ficut si revenim

lcgii pdcatului. Natura sufletului este, ins6,

.6.itl,lrl sdu qi cAnd il urmeazd pe el, carc

lje .c""a omul tnsufletit nu percepe cele

l)umnezeu (l Cor.l\, 14). Dar sufletul nu

ri1,iri,.,lri, intru bund lucrare, cAt de repede. i se supune lur

ljr.r-rr"r", spiritul intru cledir !a adevdratl qi bundvoinld; ci'

rrrteori, este mai tArziu infrAnret impulsul lui, prirr care sc risipcate

/r.l A S. Aurelii Augustini De Fide et Symbolo

quo in calnalia et temporalia defluit, refrenatur

Sf. Aureliu Augustin, Despre credintd. €i Crez 225

quoniam et ipsa mundatuq recipiens stabilitatemtr celc carnale qi temporale. Dar, fiindci se purificd gi el insugi,primind, sub dominalia spiritului, stabilitatea naturii sale,tntrucAt ii este cap siegi, cui capului siu ii este cap Christos, nuttcbuie disperat cE nu va fi chiar gi corpul restituit naturii pr',,prii,rlar, desigur, nu atAt de repede prccum sufletul; insd, la timpulolxrrtun, intru cea mai din urmd trAmbild, cAnd mo(ii vor inviaitrcrrrupli, gi noi ne vom schimba.(l Cor. XY,22) $i, de aceea,

crcdem qi in invierea cirnii; nu numai cd este reparat sufletul,(iare, acum? din cauza dorinlelor calnale, este numit carnel cichiar gi aceastd carne vizibild, care este natural carne, al cireitrun-re sufletul l-a primit nu din cauzz- naturii, oi a dorintelor0arnale; aceasta, deci, vizibili, care este numiti propriu carne,trcbuie crezutl fird nici o urmi de indoiald ci va invia. CdciApostolul Pavel pare, intr-adevir, a o ardta pe ea7 precum cudcgetul, cAnd zice: Trebuie ca acesta corupti.bil sd. i.mbraceincoruplia(Ibid. 53). C[ci, cum zice acesta, el intinde, ca s5 zictqa, degetul inspre ea. Doar ceea ce este vizibil, acesta poate fiurdtat cu degetul; fiindcd poate fi chiar gi sufletul numit comptibil;rAci sc corupe el insugi prin viciile morar,rrrilor. $i, cAnd se citeqte:

$i acesta muritor sd imbrace nemurirea (lbid. 52-53); semnificdar;eeagi carne yizibil[, pentru cd sple ea se-ntinde, aproapefrlrd-ncetarc, degetul. $i sufletul, precum coluptibil, din cauzavir:iilor moral'urilor', tot astfel poate fi numit chiar gi muritqr.Moartea sufletului este, desigur, aJ p6rdsi apostatic pe Dumneze,r.r

(Sirah, X, 14), ceea ce e finut, in Scripturilc sacre, primul luipdcat in paradis,

24, Ya lnvia, aqadar, corpul dupd credinla creqtinS, carenu poate sE tnqele, Ceea ce, cui i se pare incredibil, vede ce feloste acum carnea, nu ia, insd, in considerare ce fel are si fie:

J)cntru c6, in acel timp al schimbdrii angelice, nu va'rr+"iJi-(xrrne qi sAnge, ci numai corp. CAnd Apostolul vorbea, intr-adev[r,dcspre carne; Alta, zice, este carneo dobitoacelor, aha apd.sdrilor, alta a peStilor, alta a reptilelor; si a corpurilor cereStigi rt. corpuri.lor pdmd.nl.eSti (l Cor. XV, 39-40). Cdoi nu a zis gi

rrrnea t:ereascdr a zis, insd, cereqtile qi pimAnteqtile corpuri.( Lir;i toat5 carnea este, de asemenea, ,si corp: nu tot corpul este,lrrsd, de asemeneal qi carne: intAi, intle acestea pdmAntegti:

suae dorninante spiritu, quod sihj caput est, cui ejuscaput est Christus, non est desperandum etiam corestituj naturae propriae: sed utique non tarn oito quanima, sicut neque anima tarn cito lfuam spilitus;tempore opportuno in novissima tuba; cumresurgent incomtpti., el nos immutabimur. Et ideo crediriet camrs reslrrectronem; non tantum qura reparahrr arurrquae nunc propter carnales affectiones caro nominatised haec etram visibilis caro quae naturaliter est caro, cnnomen anima non propter naturam, sed proptercarnales accepit: haec ergo visibilis, quae propriecaro, sine dubitatione credenda est resugere. VideturPaulus apostolus eam tanquam digito ostendere, cumOportet corruptibile hoc induere incorruptionem. Cenim dicit, hoc, in eam qua^si drgrhm intendit. Quodvisibile est, id potest'digito ostendi: quoniam possetarrima corruptibilis dici; nam vitiis morum ipsa corrumpiEt mortal.e hoc induere immortalitatem (1d.. XY,52 etcum legitur', eadem significatur visibilis caro, quia in eridentidem velut digitus intenditur. Potest enim et aniisicut cormptibilis propter morum vitia, ita etiamdici. Mors quippe animae est apostatare a Deo (Eccli.,14): quod primum ejus pecr:atum in paradjso sacris Littricontrnetur.

24. Resurget igitur arrpus se<undum christianam I0195] fidem; euae fallere non potest. Quod cui viincredihile, qualis nunc sit carri attendit, qralis autem fuhsit non considerat: quia illo tempore immutatiorusnon jam caro erit et sanguis, sed tantum corpus. Cumde carne Apostolus loquereflrr, Alia, inquit, caro pecarialia uolucrum, alia piscium, alia serpentum; et corptcoelestia, et corpora terrestria. Non enim dixit, et <

coelestis; dixit autem, eL coelestia et terrestria corpora. Otiierum caro eflam oorpus est, non autem omne corpuscaro est: primo in istis terrestribus, quoniam lignum

Sf. Aureliu Augustin, Despre oedinld qi Crez 227

I'iindcd lemnul este corp, dar nu carne; intre cele ceregti,Irrtr-adevir, niciunele nu-s carne, ci colpuri simple gi luminoase,pe care Apostolul le numegte spirituale, unii, ins6, le numescrrterice. $i de aceea nu se contrazice invierii faptul cd zice:Cornea Si sdngele nu uor moSteni, tmpdrdlia lui Dumnezeu

Ubid.SO)" c1 predicd de ce fel are sd fie ceea ce acum este carneaqi sAngele. In care nahrrd oricine nu crede ci poate fi convertitirut:eastd carne, trebuie condus pas cu pas la credin16. Cdci, dac[vci intreba de la el dacd 1[rAna poate fi schimbatd in api, dincauza vecin[td1ii, nu i se va p[rea incredibil. Iardqi, dacd-l intrebidacd apa poate, in aer, qi nici asta nu-fi va rispunde ci esteubsurd: c6ci sunt vecine sieqi. $i, daci se va intreba despre aer,dacd poate fi schimbat in corp. eteric, adic5, berescl acum insdqivccinitatea il va indcmna convingitor. FiindcS, aqadar, crederfi prin aceste trepter poate fi f5cut ca l6rAna si fie preschimbatSln corp eteric, de ce, addugAndu-se voin{a lui Dumnezeu, princare corpul uman a putut umbla'deasupra apelor, de ce sd nucreadd cd aceasta se poate face foarte repede, dupd cum s-a zis,lrrtr-o clipiti din ochi, fdri nici o astfel de treaptS, precum, der:ele mai mu]te ori, fumul se transformd in flacErS. printr-orapiditate mirabilE? CEci carnea noastrd este cu totul din fdrAni:filosofii, ins[, cu argumentele cirora, prin care sus]in cd nulxrate sE existe nici un corp p6rnAntesc in cer, se rezistd cel maiadesea invierii cdrnii, conced ci tot corpul poate fi mutat gipreschimbat in orice alt corp. Prin care inviere a corpuluifrnplinitd, ne vom infrupta in viala etern6 prin inefabil5charitate gi stabilitate fdrd coruplie. Atunci, intr-adevdr, se

va-nlelege ceea ce s-a scris: Moartea a fost tnghipitd, tntru uictorie.llnde este moerte, boldul tdu, unde este, moarte, puterea tafmpotriuitoare? (l Cor., XV, 50-54)

25. Aceasta este credinla care, in puFne cuvinte, le este datd,p"ir, Crez, novicilor cregtini spre a o {ine. Care putine cuvinte le6unt ounoEcute credinciogilor', ca sd se supund, crezAnd, luil)umnezeu, supu'i, sd trfliascd drept, trdind drept, sd-gi purificeirrima, cu inima curatd, sd inleleag[ ceea ce cred.

226 S. Auretii Augustini De Fi.d,e ,t Sy*b@

est, sed non caro: hominis autem vel pecoris et corpus

caro est: in coelestibus vero nulla caro, sed corpora st

et lucida, quae appetlat Apostolus spiritualia;

autem vocant aetherea. Et ideo n,ln carnis resu

contradicit illud cpod ut" Caro et sanguls regnum Dei

possidebunU sed quale futurum sitguod nunc cal

sanguis est, praedicat. In qualem nattirSm quisquis h

".ri"* "o.rrre.ti posse non credit, gradibus ducendus

ad fidem. Si enim ab eo quaeras utrum terra in aq

possit converti; propter vicinitatem non ei videtur incredi

Rursum si quaera-s ufrurn aqua possrt m aerem; neque

absurdum o." r"rpoodet; vicina enim sunt sibi' Et de

si quaeratr-r lCol OfOO] utrurn in aethereum corpus, id

coeleste possit mutari; lam ip=a vicinitas persuadet' Q

ergo per hos gradus fieri posse contrdit, ut terra rn c

."th"i"rr., convertatur, cur non accedente Dei volu

qua corpus humanum supra aquas p-otuit ambul

celerrime id fieri posse, quemadmodum dichrm est, ln

oculi, sire ullis talibus gradibus credit, sicut pleru

fumus in flammam mira celeritate convertitur? Caro

nostra utique ex terra est: philosophi autem, q

argumentis saepius resurrectioni carnis lesistitur,

asserunt nullum esse posse terrenum corpus rn.

quodlibet corpus in omne corpus conver[ et mutarl

concedunt. Qua corporis resurrectione facta, a teml

conditione liberati, aeterna vita irreffabili charitate d

stabilitate sine cormptione perfruemur' Tunc enim fiet il

quorl scriptnm est: Absoryta esl mors in ubtortam' Ubi,

^orr, o"ilo^ tuus? ubi est, mors' content'io tua (I Cor")

25. Haec est fides quae pautlis verbis tenend

Symbolo novellis christianis datur' Quae pauoa Ifitlelibus nota sunt, uf credendo subjugentur Deo, subj

recte rrivant, recte vivendo cor mundent, corde

quod credunt intelligant.

SF. AIJRELIU AUCUSTINEPISCOPUL HIPPONEI

DESPRE CR,E.Z

cArnp cATECI{uMENr

IV OTA I ]V T' RO D U C T" I [/A

Dintre cele patru predici Despre Syry!?l cdtre catechumeni

(De syntrolo .d *t""h''f";;j' ;d^t ein P' l"' t' XJ-' ''ol' 621-668^

doar aceasta) pnma, ("i'-OZt O'17)' este consiclerati' probabil'

Symbolul' ..SYmbolum arrtem nunc

il;;;;;"b,ro;.p,".*o:yf il,::ff J::,;:J#:I::T:?"fl ;

este con{inutd intru acest

, col 1058)' APoi: "Omniaodulo nostr. ,fr"ff ."

rTi ;::ffi:onfessione tanquam signo

tlato christianus fidelis agnoscrtur'", adicS: 'ift,ate cate-s fi'ansmtse'

Notd introductiud. 233

P.[,., t. XXXVIII, col. 400). $i iariqi: ,,Symbolum est breviter,'omplexa regula fidei. ut menlem instuat. ne(: ()nere1 memoriam;paucis verbis dicitur, trndc mulflrm acquiratur". adici: ,,Synboluleate reula credinlei imbrifgat[ (: adunatb) pe scufi, sd instruiascd

rnintea qi nici si nu-ngreuneze mcmoria: sc zice-n puline cuvinte.de nnde sd se dobAndeasc[ mult" (Slerm. CCXI\ P.L., t. XXXVIII,col. 1060). Apoi, despre originea Slnnbolului qi de ce trebuie el

rostjt pe de rost: ,,Hinc igitur brevem serrnonem de universo Sl,rnbolo

vobis debitum reddidi, in quo Slanbolo quod audientis, totum inisto sermone nostro breviter collectum agnoscetis. Nec ut eademverba Symboli teneatis, ullo modo debetis scribere; sed audiendoperdiscere; nec curn didideritis, scribere; sed memoria semper tenere

atque recolere. Quidquid enim in Syrnbolo audituri estis, in divinissacrarum Scripturarum litteris contineh-rr. Sed quod ita collectumot in formam quamdam redactum non licet scribi, commemoratiofit promissionis Dei, ubi per prophelam praenuntians Testamentumno\,'um dixitl Hoc est Tbstamentum quod ordinabo eis post diesillos, dicit Dominus, dando legem meam in mente eorum, et incorde eorum scribam eo.m (Jerem. XXXI, 33). Huius reisignificandae causa, audiendo s),rnbolum discitur: nec in tabulis,vel in aliqua msteria, sed in corde scribitur. Praestabit ille qui vos

vocavit ad suum regnum et gloriam, ut eius gratia regeneratis vobis,etiam Spiritu sancto scribatur in cordibus vestris; ut quod creditisdiligatis, et fidem per dilectionem operetur in vobis; ac sic DominoDeo largitori bonorum omniurn placeatis, non serviliter timendopoenam, sed liberaliter &mando iustitiam. Hoc est ergo Syrnbolum,

quod vobis per Scripturas et sermones ecclesiasticos insinuatumest: sed sub hac brevi forrna fidelibus consistendum et proficiendumest", adic6: ,,Dg aici, agadar, mi-am pl5tit datoria de a vd reda oscultd predicd despre intregul Sgnbol, intru care Syrnbol ceea ce

vef fi auzit, vet-i r€cunoatte totul adunat pe scurt in aceastd predicia noastrS. $i nici, ca sd regineqi aceleagi cuvinte ale Sl.rnbr:lului, nutrebuie, in nici p4 chip, sd scriegi; ci, ascultAndu-le, sd le-nv61a1i pede rost; qi nici, dup6 ce le vegi fi-nvd1at, sd nu le scrieli, ci sd le fnelipururi in memorie gi si vi le reamintiti. Intr-adev6r, tot ceea ce

ovegi s-auzigi tn Sfnbol este continut intru literele di#ne ale sacrelorScripturi. Dar prin faptul c5, adunat, aqa, Ia,tlaltd qi prescurtat

232 S f .4- "tu4'g "' !y,,\r:pf g 9!9' gg!!9 :g!:'!' -Sll- - -

irtt .oi Sl,rnholul: ,,A1nst'rlus dxtii' -Qu"niarrr $ r:on{essus fuoris '

i., o." trn qura Domirtrs est lesrts' et creclideris in.corde *" T:r-1

'Dominus illum suscitavit ur mortuis, salvus eris' Corde enim crcditur

ad iustjtiaml ore confessio fit ad salutem' (Rom' X' 9 et 10)' Hoc in

vobis aedificat Symbolurn, quod et credere et.confiteri debetrs' utl

salr.i esse por.iti". Et ea quidc*: gr.9 breviter acceptun estrqt

mandanda memoriae et 'xe profete"da' n(ln nova vel inauditai

srrnt vohis. Nam rr sanctis Soripturis et in sertronibus ecclesiasticis

ea multis moclis posita soletis audire' Sed collecta breviter et r

ordinem certum iedacta atque constricta tradenda sunt vobis; r

fides vestra aedificehrr. et confessio praeParetur' et rnemona n

gravetur. Haec sunt quae fidelrter ictenturi i"i:'"": T::l:ffi;; j,;dica, ".2i"" Apostolul: "Ca('i' da('a vei fi mdrnrrisit

Srr" * cE Isus este D,rrnnul, ut l"r^.0 "i"^11"::t."'-i-1:: ?:ili-a inviat pe el d.intru morgi, vei fi mAnn;it' Cl5ci o-u inima se cret

.f." jr.ti-t"; r:onfesiunea clr gura t-" f::" spre mAntuirc'V*'!:qi f Oj ,{.* o edificd intru voi SrT nbolul, "::u:" trebuie sd qr crec

,si s['qi mdrturisili, ca si puteli fi-mAntulti' $i, tntr-ad9v1, ;11,e.

..r"tt .a le primili pe ".,.r..t,

sp'e a le-ncredinla mcmoriei qi a Ie

cu gura nu vd sunt voui inc'i si ":T"i"l."t-" , t["t' ,"'-:'l

i"+.ri qi in predicile eclesiastice' obignuili sd le auzili pe ele

*rlt" ,rodrri. brt trebuie sd vd fie incrcdintate vrtu[' adunate

scurt gi reduse qi strAnse la un loc intr-o ordine cert6; ca si

"ain"" credin{a voastrl qi si se pregdteasci confesiunea' Ei si

se-ngreuneze memona. Al"rt"u ."li ::t" p"i:i:i"lil" :u }'J?t

fideiqi sd le reproducep pc de rost" (Serm' CCXN' P/''' t' XXX

".rt tOOOl. $i despre importanla qi ponderea .Sf1lolului'

af,1

p*"rnlol"gi", ,,. .id",, p.i,t Sl""bolum didicistis' ubi est regula

.r".o." UrJ-ri, "t

g..ndir" brevis, numelo verborum; grandil pol

sententiarum", J,1i<,6, ,,.. de aceea a1i invdlat rnai intAr Slrml

""J" "t," rcgula cretlintci voastre, s<rurti 9i mare:- t.1"t5'

""rr"-f ,,r..i"nt"l,rr, ma,e" p,.in p.ndelea scntinlclor'" (Serm'

qi cu Spiritul SfAnt; ca s[ iubif ceea ce credeli qi credin{a;

Iurl'eze-ntru voi; gi aga sd-i plScegt Domnului Dumnezeului, dan

234 Sf. Aureliu Augustin, Crez cd,tre catechumeni

intr<r forrni anurne, nu-i ingdduit a se scrie se face (lomcnlorE

pr',rrrisiunii Iui Dumnezeu, unde, prevestind prin prrlfet N

'ltstament, a zis: Ace,sla este 'lbsto,menluL pe aare li'-l uor ordt

lnr dupd zilele aoelea, zice Domnul, ddndu-le legeo. meo ln mtoruoi, 6i tntru inima lor scrie-o-uoi pe eo. ([erem. XXXI, 33)'

cauza semnificflrii acestui fapt, symbolul se-nva1a auzinduJ. qi

nu se scrie pe table, nici in weo materie, <i in inimi Da-vd-va '

Cel Carele v-a chemat pe voi la-mpiri{ia Sa qi la glorie' ca, p{

grat-ia l-ui, vou5, regener:t1iln., si se scrie intru inimi.le voash'e chi

Notd, introductiud, 235

Domnul. intr-adeudr, alt.fundamen| nimeneo nu poate pune, tnct/ara aceluia care s-a pus, care esle Christos Isus (I Cor. lll, 11)'

A1i primit, deci, Ei a1i reprodus ceea ce trebuic sd relineli pun-n'i cu

spiritul qi inima, ceea oe si rostili fie aqtemuturile voa^stre, ccea ce

sd cugetafi ir largrl drunrurilor, gi ceea ce si nu uitagj intre mcse:

intru care, chlar gi adormili cu trupul, sd vegheali cu inima.

uitAnd crle ce sunt in urrnd qi aqternuli intru celc ce sunt inainte,

si urmali spre cununa cererstii voca{iuni a lui Dumnezeu (Filip'lll, 13); qi sd crezi ceea ce nu vezi inci, ca sd poli pe merit ajunge

la ceea ce af crezttt. Cdci, tntr-adeudr, cine uede ce sperd!' Dacd,

tnsd, sperd.m ceea ce nu ledem, asteptcim prin pacienld (Rom.

VllI, 24-25) (Sern. CCXV, P.L., t. XXXVIII, ,l. 1,072). SlTnbolul

estc, apoi, precum oglinda de privit zillic: ,,ldeo die sabbati, quando

vrgilaturi sumus in Dei miserit;ordia, redituri estis, nort Olatirlnem,

sed Symbolum' Modo enirn nisi teneatis SlT nt'olum, in etrlesia' inpopulo S).rntrolum quotidie non auditis. Cum autem tenueritis, utnon obliviscamini, quotidie dicite; quando surgitis, quando vos

ad somnum collocatis, rqddite S)T nbolum vestmm) rcddite Domino,

cx)mnemorato yos ipsos, non pigeat repetere. Bona est enim repetitio,

ne subrepat oblivio. Ne dicatrs: Dixi heri, dixi hodie, quotidie dico,

teneo illud bene. Cornmemora fidem tuam, inspice te: sit tarrquam

speculum tibi Sfrnbolum tuum. Ibi te \"lde, si credis omnia quae te

credere confiteris, et gaude quotidie in fide tua. Sint divitiae tue,

sint guotidiana igta s tuae'Numquid non quand 'rrandoSgrfrolum tuum vesti oblivio,

of remaneas nudus, et a te: Si

lamen erploliati, non nudi inueniamur (ll Cor. V. 3). Vestiti enim

ctimus fide nostra; et ipsa {ides er hrnica est et lorica: ttrnica, ctlntrarrrnfusiopem; lorica, contra adversitatem. Cum autem venerimusad illum locum ubi regnabimus, non opus est ut dicamus Synbolum'Deum videbimus, ipse Deus nobis visirl erit; lrsio fideis huius merces

erit", adici' ,,De aceea, in ziua sabatului, cAnd trebuic s[ veghem

ci liber iubind justilia. Acesta este, deci, S)T nbolul, care v-a

voud insinuat prin Scripturi qi prin predicile eclesiastice: dar

aceastd formd scurtd trebuie s[ li se prezinte 9i sE [e fie de

credinciogilor)' (Serm. CCXIlI, P. L., t- X-XXVtll, rcl' 1060)'

despre finele Slmbolului: ,,sacrosancti martlrii Syr$cilum, q

simul a<xrepistis, et singuli hodie reddidistis, verba srrnt in qui

ddmitorului tuturor bunurilor, nu ternAndu-vd ser-vil de

matris Ecdesiae fides supra fundamenturn stabile, c1-rod est Chri

Dominus, solidata fimatur. l-undamentum enim aliud' nemo

oblivisci oportet praeteritrtrum, et vetustate pnons rrtae

cum novo hornine vitam quoque ipsam sanctis moribus innova{

et, sic'ut Apostolus dicit, quae retro sunt obLiti, atque in ea

ante sunt extenti, sequi ad palmam supernae vocattonts

ponere, preater id quod posiLum est, quod est Chris\us le

Cor. Ill, 11). Accepistis ergo, et reddidistis, quod animo et

semper retinere debetis, quod in stratis vestris dicatis, quodl

plateis cogitetis, et quod inter cibos non obliviscamini; in quo etil

dormierrtes o()rpore, corde vigiletis. Ilenuntiantes enirn dia

pompis et angelis eius mentem atque aninram substrahc

(Philipp. lI, 13); et oredere quod nondum vides, ut merittr

ad id qnod credideris pervenire. Quod enim uidet quis, quid

Si autem quod non uidemus .sPeramus, per palientierspectamu.s (Rom. Ylll, 24-25), adic6: ,,SlT nbolul sacrosanctt

martiriu, pe Lrare l-a1i primit dimpreun[ qi l-a1i reprodus, astft

fiecare, sunt cuvintele intru care <;redinla maitlii Biseri

se-afirm6-ntdrit[ pe fundamentul ner;lirrtit, t:are estc Chri

intru misericordia lui I)umnezeu' trebuie sA reproducem'

ii;;;;";, ci svnboh,r- |'* 9"?i "Y ql:r.i:'.Yl'1:;'t"#;;;;'p;; ; ;zif ziinic,svnbolul' cum' ins6' il

;;;." .a rrrr-l r-rita1i, zic'cpi zilnic CAnd vi trezifi' cAn{ 1a a

-.-l-.-^+i l llnrL.i.,*l,; '"pt"J"""1i

slT nbolul vostm' reproduceliJ ^

;;i-ntirt* pL ',rni inqive, nu vi fie ruqine.a-l t:p."1"-]aIIltIlLrLr-v 4 PL' v Ur r.Y,'

."p"ogl este bund, ca si nu se strecoare uitarea' Sd nu zrcetr: I

zis ieri, am zis u.te'i, 'il"i" zrc, if $ru brne ,t:t"*:1"t-'::::*A:il;#:;;"il;;"ii ni"s' n" s,"fr"lltau precrrm 'crgrirl

Acolo vezi-te, d..'a t"'flo;" ;; "t'" i' mirt,riseqtr t".': "l-":]bucuri-te zilnic intru credinla ta' Fie t:"l:t' fie acestea' intrr

;;" chip, imbrdcimintea zilnic6 " i1* t'l",Ii*"."T1:),-Ut."i cAnd te scoli? Aqa, qi comemorAnd Syrnbolri tiu' imt

sufletul tdu, sd ,-,, ""tt"t t[-l dezgoleasci. pc el uitarea qi

^si

;i';t r; ;;ie,rrpl" .,"*n c'e zice Apostolul' ceea ce departe-sc

ttne'. l)acd, totuSt, etpoliopi, sa nu'fim gdsipi goi-(II f,or'-V1i)

;i il; t"*.a""L it"u'a""1i "" "'"ait'1" noaslrS:

'si credinla

".* ii "r".a, qi platoq5: tunic[, mpotnva *u*'-lt^"lo'9],-fl

"J""*i api. iana, i,"a, vom fi "i"^t F acel loc' unde vom imp

r,, " o"rrui" si rostim Symhoiul' il vom vedea P" PIt"lDumnezeu insuqi ne va {i nouS vederea; vederea Lui Dumnt

rr iilu.pf.,u ....t"i creJrnle" (S'erm' L\4I' P'L'' t' XXX\1II'

399). Acestea din cAteva predici' doar' cry--^ ^: ri- o-nnri"-'' il;i;" -"1 pulin interesante aflim qi din apoc

aug,stiniene. Rq.,-.'J". 9i1d5; ^"1t1i,:i,"tl*:'*;;ffi;;.*"ea .:reclinfei qi desSvarq,el srmyln' scurt6' de1

ca simplitatea sd se potrivea^sca.rustrcrtifri ":Tll?t P,it;;tilll-"-.li"i, plerrit,dinea, doctrinei; c[ syrnbolul' din gr

,rrlrn"g,", in latineqte, collatio (: colaliune' strAngere i

ufr^rria); ci a fost instituit de c[tre

instituliei apostolice, cum sfingii apos

prin foc, de c[tre Spiritul SfAnt' auPr rrr rvvr "" ":-- - ,,

irro"gri creahli evanghelia; c5, de aceear P,luttrrr P" *'t--'n

prin Botez, cr, Uo-"t'l, tt"buie sa-l ,*."-",1ii,t::t}l,:::ifXJIi,.L"' t;;;ffi'l"i ;;.t,t i i.,.pt.rfi rle qtii nqa turu r,r I im

;;;;;; syr,,u"t't'"e e*'1 a zis' ,Cred :" ?,":"::3;

Zi""'iirii"t"rl;i';; 'u

:ii'' c'"ntorul ceruLui si' ol pdmdn

Noti. introduc.tiud. 237

16 Iacob a zis: Cre,7 Si tntru LstLs Chrisf.os. l"iul hi [-tnicul, ])omrutlnosl,rLt; cd Andrei a zis'. Carele o .{ost t:onceput di.ntru (: de la)

Spiritul S{d.nt, ndsctttul din{.rrt fuiori.tt i;Ecioara; c;r'r F'ilip a zis:

Pdtimitorul sub Ponlitl Pilat, crucificalu[. moriltl ;i tngropotul;cd lbma a zis: A cobordt in infent, a treia zi. a iruliat din mo(i; r:iBartholomeu a zis: S-o. suit la ceruri. Eade tie-o clreopt'a luil)umnezeu'lbtd.lui omnipolentul,ui; th' Matei a zis: De wrcle ore

qL mo(i.i; r:[ Iacoh al hri Alphert a zls Cred pi

Bi"serica s-fdn.Ld cctlholicc-t; cE Simion Zelotti:r Si ierLo.rea pitcct\elor; ci lutla al lui lacrlb:

resurecliunea cdrnii: ci Matei a trlrnpletat: uiata. eternti: cd (intr<r,alti ordine a rostirilol qi cu o explicafre rriai aminuntitd) Petnr a

zis: Cred tn Dumnezeu Thldl omnipotenltLl (tinde zi<'-e 'l'at[],se-nlelege Fiul, se-nlelege Spiritul SfAnt" r:dci suhstanfa trrttrror acestor

trei persoane este insepanabil6; cE zitre ,.otrnipotetttul", cdr:i, cum

ic nu-i est lrri imposibil, nu-i in starc rfe riu, cdci, dac[ ar fi iu:are, n-al fi omnipotent), Creatorul r:erului pi pdm.dntt.tlui (prinbtdl le sernni{ic5 pe toatc); od Andrei a zis: $ itttnt lsus ChrisLos,

l'iul. Lui (Numele propriu [sus sc intetproteazE Salvatortrl -MAntrritorul -, apelatir,-ttl Chlistos se zice rxrrlieqte Urrsul, cdci se

obignuicqte sd fie unqi pro{elii qi regiiT, l-inicttl. L)omnul nostnt(,,Unicu[" se zice duph natur6. Chiar ;i Aclarn gi Iiva sunt fiii luiI)nrnne2eu, dar adoptivi); c5. Iacob a zts: Carele rt Jb.st concepul

dintru (: de la) Spiritul Sfd.nt (nu cd Spiritul SfAnt va fi fost tatdl

lui, ci cd prin administrafiurrea Spiritrrlui SfAnt 9i prin cooperarea

lui a fost conceput intn-r credinp Mariei), IYdscut.ul dintru Marialbcioara (care fecioard a conccprrt. fecioari a n[scut, fecioar[punrri rlrna^+a); OI loan a zis: Pitlirnitorul sub Ponliu Pikrl (xta a

7is-o, ca sd nu credern h alt Clnistos, cLer:At numai in acela carele a

p[timil tn timpul lui Pontiu Pilat, cdci, precum zice, mulfl antrchrirsti

zic irr fals: ,,Eu sunt Christostrl [[anh. XXXIV, 24 l), Cruci/'icatul,

rtortul Si i,ngropatul (dup[ carne: cle a.]cca s-a niscut, ca sd fielrucificat, ca sd moar6; de aceea a rnulit, ca sd irn'ic; de aceea a

Irrviat, ca sd ne justifice pe nrli); cti 'l-iromir a zis: A cobordt tn

in{ern (adi<:b, incredinlAnilu-qi in -.uflet divjnitatca - dumrtczeirea

-, r:u corpul, ins5, odihnindu-sc in molrnint), a treia zi a lnttialrli.n mor[i (ca sd nc arate troud cxcnrprlul si crcdinla invierii); cd

238 Sf. AureLiu Atqu^stin, Despre Crez cd.tre catechumeni

[ac.rrb a zis: 51o .srtil lo cr:ran (intru insriEi c:ar:netl-rltru ca

ndsrut ;ri a pdtimit, intrr,t ea insArsi a inr'rat qi, lictolios. s-a

rer-ur-i), $ttrle d.c<L rl.rerqtta lui. lhtntnezeu Tatrilui ontni,

(dreap,ta Tati.t]rri st'mnifirtir llrrlspelitatea victji noastro, st$nga, i

pcdeapsa irrfenrirlui); r'ii ]riliL, tt zis: De unde are s(t uiltd sd jut

uiii. pi nn4ii (inh'u coiprri intlu t ne s-a sr.rit l& t'orur-i are s5 vt

jurlecatd; pc jrrqti ii va seSrara de p6citt,rsi); ci Barttrtllt-'nreu

Cred intru SStiritul Sldnt (,De r'[tre rrarele, irttru luorarca ion-rqi

in crerJin{n cat}rclitrh, 'Latirt gi !'-irtl ntr pot fi separali in nicictrip)r ci Nlntei a zis: SJdnto RLseri.cd cctthoLicd (catholic5, ar

urriversakl, intnl r:area atAta se inrtd pdr:atele. carea^ respinl

irrtreagi clepravtuea elcti.'iltlr; sc r[spArrcleqte de la rds[ritul J

la apu.sul soareltri), contuniunea sfinl.ilor (fiindcd riamrile Spiri

(S1m$olul) ne-au trensnri*cr apostolii, cale cuprindtl, dup[ mrm

apostolilor', dc.ruhspreze, c scntintc" pc uare apostolii au hotirEle predice unitar neamutilor, ca nu cumYa s[ predicc ccva di

c5 tot t:eca r,c s-n prr:figurat prin patliarl'ri, tot ceca cc s-a

prin profcli, fie clcsprt: l)tttmrczeu ttenitscuflrl, fic de la l)umintru L)urrrnr:zcu ndsr:utul, fic dcspre -spiritului SfAnt, sau d

SfAnt, dcqi sunt rliverse intru ficcalc, in parte. in aceastd vr

totuqi, intrr eterrritate vor li cr,mrtrrc intr-tr to{i" intr-ut;At ceea1

avut oricinc dittrc sfinqi rnai prrtin in sine, t';u asta sii pa

irrtru vifir.rtea r;dorlal!); ci Silniorr a zis: lerla.reo pdratektr (

iertSrile pdt:atelor: iu16ia a l3otenlh.ri, a dona a penitr:n1ci, a

divinei pret6fi, a patill, icttalca prin indulgcn{E' a irlamrci

cincea prirr adevdrata cltaritarr,:, a lasea prin pornanS' a tsa$

prin predicarea prin care-s u)nvertiqi rdtircitii); cd 'l'haddtrus ai'inoi"rea

c't7rnr'r (arlici. iritrrt ilrslrsi i;amea inftu care am trSit

inr,ia; mr sexul, t,r flagilitatea srrhimbAncl-o; atun':i sfinlii, cruX

acum, numai t:Ate una singrrS, stolelc. pr-emiul vielii, adici, atr

le vor prinri uAte clou6, atlit:6. prcful corpului 9i al sufletr

pScitoqii, ins5, vor prilni dublS pedeapsa, ca ceea ce au rre

dimpreund in aceasti r'iafi cotpul qi srrfletui si primcascS l'

intru r:ealalti); cd I\latoi a zis: oiala eternd (pe t'are nlcr un

n-o va tertnina, rtici urr vict'u n-o va intina, njt'i urt necaz

va-ntrista) (Cl. Serm. C(lXt,, (lcxt,t- P1,.^ t. XXXIX, cc'l' 2189-2

Afldm, apoi. tot din apocrife, ci regula cert[ a r:redi

Noti introd,uctiud 239

lrlinrilea inttegului sacrament, fie desprc moartea Domnului Eitlrrspre misteriul resurec,liunii lui, totul confine pe scurt acest Spnbol(t,{. Serm De SymboLo, P.L,., t. XL, col. 1189-90); cd doctrinaFiylnbolului este virtutea sacranlentului, ilu minarca sufletului,

lrlr:nitudinea credinciogilor, prin faptul cd e datd sple-nv515.hrrdIrrrr se-nvati gi unitatea Trinitigii, gi Triritatea distins5-n pcrsoaneT

qi tlpulenta Creatorului, qi rdsplata pitimirii; ci prin acestealeabsolv5 nexul infidelitSgii, se deschide poarta viegii, se arati gloriarrrn{csiunii; cd Symbolul cste scurl in cuvinte dar mare-n sacramente(r,1. Serm. CCru, P.L., t. XXXIX, <:ol 2191); cd, in fine, cuvinteleSymbolului 6unt cuvintele lui Dumnezeu, cici, intr-adevdr, nuH-tr-ngelat pe sine, trecAndu-i, prin apostolii s[i, Bisericii sale sfintet:utholice s6.i boteze pe crezdtorii intru iertarea picatelor(Hpognostinon, V, YI[, 1:], P.L., t. XI-Y col 1656).

Desigur, cd aceste idei din operele pseudoaugustiniene i-aufost, aorea, atribuite SfAntului Augustin invedereazd faptul cd elenu fost gdsite confine unor idei din operele autentice. Din tota[tateaLrr, din cele autentic augustiniene qi din ccte pseudoaugustiniene,rrclic6, se deduce dubla derivare a cur.Anttlui symbof care nunpa{ino nici limbii Noului 'I'estament, nici celei a Pirin}ilorrrJrristtrlici, fie din grecescul simbolon (: scmn), fie din simboli (:rrr rntract, contribupie). Atribuirca Synbolului roman apostolilrr ingiqicstc atestatd, firtAia oar6, tntr<r scrisoare a Conciliului de la Milanrrirtrc papa Siriciu, in care se spune: Si doctrinis non creditursrtcerdotum, credatur.., symbolo aposLolorum qu,od. Ecclesiaromana intemerqtum semper cusnd,it et serlal., adicS: ,,Dacd nu lise dd crezare invSl5turilor sacerdolilir, c,r'ead5-i-se... syrnboluluitupostolilor, pe care Biserica roman5 il custodeqte pururea curat gi-l

pitistreazd" (Epist., XLII,5, P.l-., t. XV1, col 1125, apud, Dict. delhdol. cath. l, col. 1661), iar cea mai veche mdrturie despreurntribplia anume a fiecdnri apostol la cele doudsprezece artico]erlc credintS, cAtc cuprindea inilial Svrnbolul roman, este, se pare,chr'ar pseudoaugr.rstiniana Serm. CCXL.

Vasile Sav

240 F.@YqLeq!"llY-!!g'

I 1. Symbotum reguLct, /'idei. Sv'mboLum er SaripLu

aoLle-ctum est. Deus omnipotens. ParuuLi e:rsuff'lctntur

erorct.zantur.

Accipite, filii, regrlam fidei, quod Syrnl'r'rltrm dicit

lit cum acceperitis. in ulrcle sclibitr! et quotidie diiapud vos: antequam dtllmiatis, antequam proceda

vestro Sl,rnbolo vos munite SlT nbolum nen'rtl scribit

legi possit: sed ad recensendum, ne forte deleat obliquod tladidit diligentia, sit vobis codex vestra memo

Quod audituti estis, hotr credituri; et quod credrden

hoc etiam lingua reddituri. Ait onim Apostolus: Co'

creditur ad juititiam, ore autem conJbssio J'il a'd salu

(llom. X, 10). Hoc: est enim SrT nboltrm, quod recen

estis ct reclclituri. lsta verba quae audisds, pcr divinScripturas sparsa sunt: sed inde collecta et ad un'

redacta. ne tardon-rm htlminum memoria laboraret;

omnis homo possit dicere, possit tcnere quod r:r

Numquid enim modo solrrmmodo audistis quiaonrnipotcns est? Sed incipitis e,um habere patrcm' gu

nati fueritis per Ecclesiam matrem.

2. Inde ergo jam accepistis, meditati cstis' et mcc

tenuistis. ut dicatis: Credo in Deum Patrem omnipoten

Dcus ,rmnipotens est: et cum sit omnipotens, ntori t

potest, falli non potest, mentili non potest; et, quod

Apr,rstolus, negore se ipsum non Potest' (tl Tim' lI, 7

Quam multa non potest, et omnipotens est: et idomnipotens est, quia ista non potest. l'r-am si mori por

non esset omnipotens; si mentiri, si falli, si fallcre, si ini

agcre, non esset omniptltens: quia si htlc in eo esset,

fu,"issct dfrnus qui esset r.lmnipotens. Prorsu^s omnipotens

noster peccarc non ptltcst. F'acit quidquid urlt: ipsa

omrripotentia. Faclt quidquid bene r''r-rlt, quidquid juste'

quidquid autem male fit, n,m wk. Nomo rcsictit orrux

ut non tnr<xl rarlt faciat. Ipse fetit t',,elum et terram, mare

omnia quac in eis sunt, invisihilia [(1,,1. {)o2B] et visibili

- sLeya;y4ye!f!"'2rlPl3-9SZ'"ne: ' '- 241

l, - 1. Symbolul, reguLa credinpei. Symbolul a fost strdns Laolnltd

cli.i Scripturi. ])u*n""eu omnipotentul' Copiii sunt e:rufla{i

.Si e:rorcizali.

rnemoria oamenilor mai tarziori, incat tot omul si poatE zice, s5

poat6 {ine ceea ce crede3' Auzit-a1i voi, oane, acum," pentm intAia

inr6", cd l)umnezeu este omnipotent? Ci incepeli sd-L aveli pe El'l'ate, cAnd veli fi fost nisculi prin Biserica MamS'''

2. De unde aqi primit, ag q', a"dl?!,a1i finut, ca sd sPunefi: U TATAL

ONINIPOTENTUL. Dumn , cum este

242 S. Aurelii A i, De Symbolo ad Catechumenos

invisibilia, sicut sunt in coelis Sedes, Dominatron

Sf. Aureliu Augwtin, Despre Crez cdtre catechunteni 243

forrlc r:Ate sunt in ele, invizibilele qi vizibilele: invizibilelc, plecus;ll u rt, in ceruri.'l'romrrilc, Dominioanele, Principatele, Potestdlile,Arlranghelii, irrgerii, corlcetdlenii nogtri, dat-.6 vom fi trdit inku bine.

$ liirut, in .er, vizibilele; soarele, Iuna, stelelc. A-mpodobit p6m6ntulttrviolritoareJe ser]e terestTe, umplut-a aenrl cu zburitoarele, pimAntul,

umblStoarole gi tAlAtoarele, marea, cu inotdtoarele: toateItnrplutu-le.-a cu croaturile lor proprii. A fdcut gi omul, dupd imaginea

;i similitudinea Sa, in minte: accllo este, intr-adevdr, imaginea luil)rrrnnezeu, gi tot:mai de aceea mintea insSgi nu poate fi pe dcplintrrrprinsi, qi nici dc cdtre ea insSgi, unde este imaginea luil)rrnrnezeus. Spre un asemenea scop arn fost fSorqi, ca sd domin[mtrr,l,rilalte creaturi; prin pdcatul, ins6, intrt primul om, am cdzut gi

um ajuns cu totii in ereditatea mo4il. Am fost fdculi muritori umiJi,

lrrrrphrfi am fost de temeri, de erori; acea^sta ca un merit al p[cattrlui:(,rtr (are merit gi vind nagte tot omul (Cl. Fac. 1-3). De aceea, preflrnrufi vizut astdzi, prectrm qtiF, gi rnicugii sunt exsu{lagi qi exorcizagi, ca

ttl se alunge de la ei potestatea inamicd a diavrlului, care a ingelatIlrrul, ca si posede oamenii. Nu creatura lui Dumnezeu este agadar,

r,rrxcizatd in nou ndscuqi6 sau exsu{latd, ci acela sub care sunt tofitrurc se na^sc cu pdca! exist5,-ntr-adevdr, un principe al picatelor. $i,1l'in aceasta, din cauza unuia, care a cdzut qi i-a trimis pe toli inlroarte, a fost trimis L,nu1, fdri de pdcat, care s5-i aducd la via15 pe

tlli cci care cred in EI, eliber'6ndu-i pe ei de p6cat.

!1. - 3. Cd Fiul lui Dumnezeu Domnul noslru esle cu adeudratI)umnezeu si omnipotent. Thtdl si f'iul nu d.oi Dumnezei, ciun dumnezeu. I.iul omnipotenL Si egal ndscut de adtre Ttttdl,

De aceea credem $I iN FfUL LLII, adicd, a.l Omnipotentuluil)rrmnezeu Tatd, LINICIII- DOMNt,l- NOSTRU. CAnd auzi unicull"iul al lui Dumnezeu) recunoaqte-T- pe Dumnezeu. Cici nu poaterrri fie Unirul Fiu al lui Dumnezeu non Dumnezet. Ceea ce este,

Irsta a ndscut; deqi nu cste Cel pe Care La ndscut. Dacd, insd, F-iul

lste adevdrat, este ceea oe este Tatdl: dat:5 nu este ceea ce este'lirtil, nu este adevdrat Fiu. l-uati aminte creaturile muritoare qi

;rrirnAnteqti: oeea ce este fiecare fiin!6, asta genereazS. Nu genereazdurnul bou, nu genercazd oaia cAne, nicr' <;Anele oaie. Orice este cel

rr'generoazi, genereazd ceea ce este. l'inet-i, aqadar; cu tdrie, ferm,

stellas. Suis animalibus tenestribus orrravit tenarn, imaerem volatilibus, terrarn ambulantibus et serpenti

mare natantibus: omnia implevit suf creaturis propflFecit et horninem ad imaginem et similitudinemmente: ibi est enim imago Dei; ideo mens ipsa non

Principatus, Potestates, Archangeli, Angeli, si

vixerimus. cives nostri. Fecit rn coelo visibilia; solem, I

comprehendi nec a se ipsa, ubi est imago Dei. Adfacti sumus, ut creaturis caeteris dominemur: sed

peccatum in primo homine lapsi sumus, et ln mol

haereditatem omnes devenimus. Facti sumus humimortales, impleti sumus timoribus, erroribus: hoc

peccati; cum quo merito et reatu nascitur omnis(Cen. lJIl).Ideo sicut vidistis hodie, sicut nostis, et

exsufflantur et exorcizaritur, ut pellatur ab eis diaU

potestas inimica, quae decepit hominem, ut possidd

homines. Non ergo creahrra Dei in infantibus exorciza

aut exsufflatur': sed ille sub quo sunt omnes qulpeccato nascunhrrl est e,nim princeps peccatonrm. Ac

hoc propter unum gui lapsus est et omnes rmsrt In mo

missus est unus sine peccato qui omnes in se cr

perducat ad vitam, liberans eos a peccato.

II. - 3. FiLium Dei Dominum nostrum uere esse Deu

omnipotentem. Pater et Filius non dii duo, sed unus

I-ilius omnipotens et aequalis a Patre genitus.

Ideo credimus et in Filium eius, id est, Dei

omnipotentis, unicum, Dominum nostrum. Quandounicum Dei Filium, agnosce Deum. Non enim Filius'uniius posset esse non Deus. Quod est, hoc genuit; '

non est quem genuit. Si verus est autem Filius,quod Pater: si hoc non est quod Pater, non est verus

Mortales ct ten'enas creaturas attendite: quod estl

quaeque, hoc generat. Non genelat homo bovem,generat ovis [Col. 0629] canem, nec carris ovem. Quiest quod gencrat, id qu,rd est generat. Tenete ergo

244 S. Aurelii Augustini De Symbolo ad, Catechumenos

firmiter', fideliter, quia h,tc gemrit Deus Pater, qutldipse omnipotens. (lreaturac istae mortalescorruptionem generant. Nurnquid sic Deus generMortalis natus id quttiJ ttst generat, immortalis quod

€lcnerat: corruptibilis cttrruptibilcm gencrat, incorruptibi

incormptibilcm ; corrup,ti},ili s corrupti\litcr; incrlrruptibiincormptibiliter: us+re adco lrrr,' qurld est, ut unus unuideo unicurn. Scitis quoniam cum vobis pronuntiaSyntrolum sic dixi, et sic credere debctis: quia credi

in Deurn Patrem omnipr.rtr:ntem, et in Jesum (lhri

Filium ejus unicum. Jam quando unicurn,omnipotentcm: n(ln enim Dous Pater facit quod wrlt;,

Deus F-ilius non facjt quod r,rrlt. L,-na vohjlta^c est Patris

F'iHi, quia una natura. Net; cnim voluntas Filii po

Patris voluntatc aliquantulum segregari. Deus et

anrtbo unus I)eus: omnipotens ct omnip,ltens, arnb<l

omnrpotens.

4. Non introducimus duos deos, quomodointroduornt" et ditunt: Deus Pater et Derrs F'ilius, sed

Deus Pater- minor Deus F'ilius. Ambo quid? Dutr

Erubescis dir-:erc, erubesce credere. Dominus Deus

dicis. et l)ominus Deus Filius: et dicit ipse Filius,

potest duobus domini,s serlire (Matth. y7, 24). [n fanipsius sic erimus, ut, quottodo in domo magna ubipaterfamilias et habet filium, dicamus et ntls: l)omimajor, D,rminus minor? Aversamini talem cogitation!-'eJ-'',

Si vobis talia feceritis in corde, idola ponitis in anin

una. Prorsus repellite. Prius credite, postea intelligite.

autern donat Deus, ut cum crediderit, <lito intelligat;

donum est, non humana fragilitas' Tamen si

intelligitis, credite: Deus unus Pater, Deus Christus F-ili

Dei. Ambo quid? Llnus Dcus. llt quomodo ambo unDeus dir:itur? Quonrr,rdo? rniraris? Tn Actibus AEL erat, inquit, credentium anima una el cor unumIV, :12). Mttltac animae erant, fides easdcm unam'lbt millia animarum erant; amaverunt se, et multaeuna: anravcrarnt l)eum in igne charitatis, et ex

Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cd,tre catechumeni 245

firlr:I, cd l)urnnezeu'l'atil a ndsr;ut ccca cc este qi EI lnsuqi()rnnipotentul. Creattrrilc at;estt--a muritr..,are gerrelcazi pr-in,orrrptiune. Nu cumva, ,rare, qi Dumtrezcu gcnoreaz.i a^stfel? NatulItrrrritor gcnereazd ccea cc este, trcmurittirul r:eoa cc este genereaz[;

rrrr-uptibilul il genelcaz.l pc trtmptibil" irrctnrptihilrrl pe inr:oruptibil;lonrptibilul coruotibil" incotuptibjlul inconrptihil; qi pAn[ acolo(\'oa co este, pe ceea ce este, prccum rrnul pc unu" qi, de aceea,

tlrricul. $ti1i, fiindc5, atunr:i, cAnd am plttnunfatr impleund cu

voi S1-mbolull aQa am zis, ,si a;a trebuic sd cledcli: cumc:d: C.REDEM

IN duuxnzivt rATAt, oMNtPo't'ENt'LlL, $l iN ISUS(:1{IIISTOS }.-IUI- LUI tlNI(lL;1,. OAnd ester, de-acurn, Unicul;llode-L omnipotent: cici nu fncc l)urnnezeu 'lhtdl ceea ce ltca, qi

l)rtnrnezeu F'iul nu face ceea ce vrca. L.,na rrstc winla Tatilui gi al.'ir.rlui, fiindci una este natura. $i nici rlu poatc fi, intr-adevdr,

lr:gn'cgatd cAtugi de pulirr l'oin1a F'iului de'r'oin1a'ltrtilui. Dtrmlrczeu

1i l)trmnezeu, arrAndoi Un Drrmnezeu: omnip,rtent gi t-rmnipotent.

rrrAndoi un omnipotent (Cf. Serm 213, :l: 214,3)

4. Nu introducem doi Durnnezci. plccum intrriduc negtine, qi,llir': l)umnczeu Thtil gi l)urnnezeu ["Jul, insd. mai mat'c Dumnezcu'lirttil, mai mic Dumnezeu Fir.rl. AmAndtti, ce? Doi Dun'rnezei? Roqeqti

I o spune, r'oqcqte a ,r crede! Domnul Durnrtezett 'lhtil, zici, qi

l),,rnrrul Dumnezeu F'iul; gi zice insuqi ]F-iul: l{imenen nu poate sd

il'rLte.o.scd la doi domni (Xlat. Yl,2a). ln familia Lui Insuqi, aqa

vorn fi noi, oare, int:At, pret:um intto casd tnanc, unde existd unhrtir al familiei qi are un fiu, si zic.em gi noi: Domnul mai mare gi

l),,mnul mai rnic? Respingeli o astfel de cugctarc. Daci vi vefi fiI'ricut voud unelc ca astea in inima voastr'[. idoli afi pus intr-unrirrgur suflet. Alungali-i cu totul! Mai int6i credeii, apoi intelegefi.(lrri ir d5, insir, l)umnezcLt) c,i\, dc tum va fi crezut, pe dat[ sd 9iilrlclcagd; este darul lui Dumnczerr, nu fragilitaten uman6. 'Ibtuqi,

rLrt:ti nu inlcleget-i inci, cledoil l)umttr:zou L,-nul 'latdl, I)umnczeu(llristos l'-iul lui Dumnczeu. AnrArtcloi, t;c? L.rt singul Dumnezcu.

[i h cc c}ip sc spunc arn6nr]oi trrr singur Dr,urtnczcu? Irt ce chip?'li' rnili? in Faptelc Apostolilrir: $i ero., zice, un si.ngur sufLet alrnd.incioSiLor Si c.t sinEtrci himd (.|'hpL. f V, i32)" Suflcte multe crau,llr:rlinlalc {iceauntrl qi at;elasi AtAtca nrii de srrflr:te erau; sc iubeaufir tlc sine, gi rnr-rlto srrrrt ttnttl: il itrht,au pc l)umnezeu in f,rcul

zt9---s.4y-"n4ye"tti!in"svy@!"-qQ-Q.!ec\um9199

ad pulclurtudinis rrnitatcm venorarllt. Si tam mukas ani

fecit arrirnann unam charita^s; cpralis charitas est apud

ubi nulla diversita^s, sed intega acrlualita^si' Si in terris

homidbus potuit csse tant:r charitas, ut de tot ani

faceret unam anirnaln, ubi scmpcr inseparabilis fuita l"ilir, F-fius a Patre, lxltuemnt ambrlessc nisi Dcus u

Sed illae animae, et mtrltac atrimae dici potucn.rnt, et

una' De,us autem, ubi est ineffabilis et surnma conjug

unus l)eus dici potest, non dii duo. ';

5. F'adt quod r''ult Patcr, fat'it qrrod rult F-ilius.

putare omnipotentem Patrcm et non omnipotentem lilerlrr cst, deltte hoc in vttbis, non haereat in memoria vinon bibahrr in fide vestra, et si forte alic4ris vestn-rm

vomat. Omnipotcns est Pater', omnipotens Filiomnipotens non genuit [Col. 0630] ornnipotentem,'vcrurn filium genuit. Quid onim ditrimus, fratres, si

major nrinorem filiurn genuit? Quid enim dixi, ge

Homo enirrr maj,.rr gcnerat filium min,lrem, ver-um esti

quia senesrit illc, crest'it iste, et ad forrnam patris suj

rrescendo pervcnit. Filius Dci si n,ttr r,'r'escit. qllra llec

l)ers senescorc; perfechrs natus cst. Perfecfus quidemsi non crescit^ et minor non lemansit; aequalis est. N

sciatis omnipotentcm de omnipotentc rlatum, lpsumqui Veritas est. De se quod dicit Veritas, hoc est ve

Quid ait Veritas? qrrid ait Filius. qui est Ver

Quaecumque Pater facit, haec et l;'ilius similiLer facitV, 19). Omnipotcns cst Filius, omnia facierrdo qtrae

Nam si facit aliqua Pater quae nr-,n facit l'"ilius, fdixit Filius: Quaecumque Po.ter focil, haec et Filius

similiLer. Sed quia verum cljxit l"ilius: credite, Quaecuft,Pater facit, haec el I'ilius JcLaiL si,militer; ct crcdidisti

h-ilium ornniptttcntcm. Qurtd vcrbunr ctsi in Symbolo

dixistis, tamen hot: cs1 qrrod cxpressistis, rluanunicum ipsurn Deunt crcdiclistis. Habet aliquidquocl non habct F-ilius? ll,rt: Ariani haeretici blas

dicunt, non ego. Sc,d cgo quid dic,r? Si habet aliquidquod n,rn hahot l-'ilius; rrtctttitttr F-ilius, tnri dic;it,

i irrtogra egalitate? Dacd pe pdrnAnt qi-ntrc tranrcni a putut fi rl

lirra r:haritate- irrr]et dintlu atAtca suflete sE faci un singr-rl suflct;

rr<1c pururea a fost inseparabil Tatil de Fiul, Fiul de'lhtil, au

rrtut. oare, amAndoi s[ fie altcel'a decAt un singur suflet;

Sf. Aureliu Augtutin, Despre Crez cd,tre catechwneni 247

lit[1ii8, ,si dintm multitudine au venit la unitatrltr fnrmtrselii.

;ir pe atAt de multe sufletc charitatea le-a fdcut un singrrr suflet;

rlc mare c'haritate estc la Dumnezeu' unde nu-i nici o drversrtate,

)urnnezeu, ins6, unde este inefabila qi suplema (x)nrunc1c, poate

li rrumit Dumnezcu ['nul, nu doi Dumnczei.

5, F'ace ceea ce'lT'ea Tatdl, face ccea oc vl'ea h-iul. Nrr voitil, gAndi Omnipotent pe Tatdl, qi nu Omnipotent pe Fiul' eroare

r; ;tergeli-o aceasta in voi, sd nu rdmAnd iu mcmoria voastr6,

rlr fic biutd in credinla voastr'6, iar, dar;d, din intAmplare,

rrnul clintre voi va fi bdtut o, vomeze. Omrripotert cstc 'latdl,

)rrrrripotent -F-iul. Dacd Omnipotentul nu a ndscut un

)rrrnipotent, nu a nSscut un adevdr:at fiu. Cici ce zicem, prinIrt'rnaie, fratilor, dacd Tatil mai male a nSsc'ut un flu mai mir:?

(jirci ce am zis, a niscut? Omul, intradevir- nlai mare llalste un

firr rnai mic, e adevdrat; dar', fiindci imb[trAneqte accla, creqte

grcsta, gi, tocmai crescArid, aiunge la forma tatilui. F'iul luil)rrmnezeu, dat:5 nu creqte, pentru cd niti nu poatc Durnnezett

tir-rnbdtrAneasc6; s-a lldscut pelfect. N[sctrtul, intr-adevir,

lrr,rfect, dacd nu creqte, qi nici n-a rimas mai mic- estc egal '

i:i,.'i, "a s[-L *i1i pe Omnipotentul niscut din Ornnipotcntul

urrzif-L pe lll insugi, care este Adevirul. Ceoa t-'e zice dcsprc

tiirro Aclev[rul, aceasta este adevirat. Cc zit:e Adevirul? Oc zice

l"iul, Carele este AdevSr'ul? 'fot ceea ce face 'lhLdl, aceasla sil"iuL Jace la JbL (lo. V, 19). Omnipotent este Fir-rl, ficAnd toate

rr0tc le-a voit. C[ci, dac6'latdl face ce nu fac,o F'iul, fa)s a zis

ffirrl: 7ol ceea. ce face T'atdl, Qceasta si l-iul Jace la fbL' 1)at,

l'iirrdr;[ adovirat a zis F'iul; credefi: 'lbl. ceeo ce.f'ace'la\dl,rr.cr.sla qi l'iul face la Jbl; gi a1i crezut intlu F'iul Omnipotent'(lrrre r;uvAnt, chiar dacd nu l-a{i r6stit in Syrrrbt,l. ttrtugi at:esta

t,sto pe r:ale [-afi exprimat, cAnd ati crezut in Insugi L]nicul

l)rrrrnezeu. Are -latdl ceva ce nu are Fiul? L,'na (ra asta o spun

r,rrrticii ariani blasf<:nli, nu eu. l)ar c:'rs c,e zit:? Dacd'l'at51 are

rx)\'A ce nu atc Fiul; nrinte F'iul: Carclc zit:<::'ibate pe care le ore

248 E4:v4" 4vev!!-, n:$t4:-ls "4

pg!:"n"'y!9:

quo.e habel Paler, mea sunt ([d., XVI, 15). Ivlul

innurner"abilia sunt testimonia rryibus prrrbchrl quia

vcrus Dci Patris est fiilius, et Patcr Deus vcrlrm gc

Filiunr Deum, et Pater et Filius r.rnus est Deus'

III. - 6" ['iti i Dei nati.ui.tas humana ex Ltirgine. Passio

pro.esi,de Pi.la.Lo. l,latiuitas Chri.sti oe.Letho de Pat're, C

supplici,um cur electum a Chri.sto. Patienlroe merces t

temporctli,s in praese.nii, serl rt.eterno speretur in Jui,saeculo.

Scd iste Filius unicus Dei Patris trmlliputer.idcamus quid fetit propter nos, quid passus est p

nos. Natus de Spiritu sanct() et virginc N{aria. Ille

tantus aequalis Patli, natus de Spiritr-r sancto ct vt

Mnria hunrilis, urtde sanalet supclt,os. l-}altavit se

et oecidit: ltumiliar.it se Deus. ot erexit. Hurnilitas C

qtrid est'l Manutn Dcus homini ja<-enti porrexit'cecidimus, ille dcscendit' nos jacebamus, ille se incli

Prcndamus et surgamus, ut non in poenam tadamus' Ei

inclinatio ipsius haec est" Natrrs cst de Spititu sa

rarginc Nlana. Flt ipsa natir,itas hutnanta, hunrilis ct

Ljnde humilis? Quia hrtmo natus tlst ex honrinibus'

excelsa? Quia de vilgine. Virgo et-,ncepit, virgc' pepent

post partum nrgo permanslt. I

7. Quid deinde? Passus sub Pontio Pi

Praesidatrrm agebat, et iudex erzrt ipse Pontius Pilqrrando t)assus est Christus. ,ludirlis rrrlmine signata

Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cd.tre catechumeni 249

'llLt.dl. sunt ale mel.e (16., XV[, 15). Multe gi nenumd"r'atc suntnrirrturiile prin care sd se protreze ci F'iul Adevdrat este F'iul luil)umnezeu 'fatil. qi [)umnezeu TatS] a ndscut pe Adevdratulliiu I)rrmnczeu, qi Tatdl gi F'iul este Dumnezotr tinul'.

lll. - 6. lYatbilatea umand di.ntru feaioard. a F-iului lui Dumnezeu.Pdtimi.rea sub PilaL, cond.ucd.torul proui.nciei.. Na;terea.Chri.stos eternd d.i,ntru 'faLitl. De ce a J'osl, aLes de cdtreChristos supliciul crucii. Rdsplata pacien\ei sd nu fie .sperctld

temporaLd, tn prezent, ci eterncl, in secolul uiitor.

Acest Fiu L)nic, insd, al lui Dumneze,u Tatil Omnipotcntul siv()dcm ce a f[cut pentru noi, ce a pdtimit pentnr noi. NASCUTDIN SPIRITUI- SF{NT $I I.-ECIOARA MARIA. El" un atat deIrrare Dumnezeu, egalul Tat5lui, niscut dintru Spiritului SfAnt gi

Itcioara Maria, umil, de unde sd firtreme superbii. irrillatrr-s-a perine t'rmul, gi a cdzut: urnilitu-s-a pe Sine Durnnezeu, qi S-a-n[liatrJrcpt. Llmilinla lui Chr-istos cc este? MAna gi-a intins-tt Dumnezcuorrrului z5r,dnd. Noi am c[zut, scoborAntu-S-a El; noi zdceam, ElS-a-nclinat pe Sine. Si ne prindem qi sd ne ridicim, ca sE nuruidcm in vin6. Inclinarea Lui lnsugr', aqadar, accasta este: S-AxAscur DINIRU SeIRITL;r, sFANT'$I l.tECroARA MARIA. gitrrsSgi nativitatea urnamd, umilS qi inalt6. De undc urnil6? Fiindcd()rnul s-a niscut dirrtru oameni. De undc inaltS? FiindcS, dintrul'ircioara, Vcrgind a conceput, vergind a ndscut qi, dupd nagtcrc,vr:rgind purur-i rdmas-alo.

'7. Ce, mai ap,ri? A PATIMIT SLIB PONTIU pU-AT. igitrrdeplinea func1ra de guvelnator gi era judccdtor insugi Pontiul)ilat, cAnd a pdtimit Christos. Cu nurnele judecS,torului

1xr:etluitu-s-au timpurile, oAnd a pitimit, sub Ponliu Pilat, cArrd a

lrritimit, CIiITDIFICAT, MOR'I'1], qi iXCROeeT. Cine? Ce? Pentr.u

tine? Cline? F'iul lui Dumnezeu t,-nicul. Domnul nostru. Ce?(lltucll'l(lAl', MORT$f INGROPAT. Pentru cine? Pentru impiii5i pdctltogii. Mare stima! Mare grafa! Ce uoi rdspld\i Domnului,

tempora, qr-randcr passus est, sub Pontitl Pilarto; tluar

pu^r..,. est, cmcifixus" mortuus" et sepultus. [Col. 0631] Q'

quid? pro quil-rus? QuisT F-ilius l)ci unicus. Dormnus nc

Quid'l ()rucifkus, morluus, ct scpultus. Pro tpibus?impiis et pcr:catoribus. Magna dignatio! nragla gratial

retribuant Domino, prct omnibus quac retribui.t mihi (

cxy,12)? 1rcntru toale cdte mi-et rd"spld.tLt mie'? (Ps. CX/, 12)

B. N6.st:utu-S-a inaintea tuturl)r timpurilor; niscutul inaintoaluturor ser;olclcor. Nlscutul inainte. Inaintc a ce^ unde nu cstc

B Nafus cst antc omnia telnp(xa, ttatus ante

saerula. Natus alrte Anto quitl. ul,i non ost arlte?

250 S. Aurelii Augustini De Svrnbolo "! S"tyh!y3!91

nolite cogitare aliquod tempus ante nativitatem Cluisti,

natus esl de Patle: de ipsa nativitate loquor, qua est I

Dei omnipotentis unicus Dominus noster; de ipsa

loquor. Nolite cogitale in hac nativitatc initiunr ten

,rolt" o,git*" u1lum spatium ae.ternitatis, quando erat Pr

et non eiat Filius. Ex quo Pater, ex eo $ilius lit qurd est

quo, ubi non est initium? Ergo semper Pater srne

semper Ffius sine initro. Et qu,rmodo, inquies, natus

non habet rnitrum? De aeterno coaeternus' Nuncluam

Pater et non erat F'ilius, et tamen F-fius a Patre est

Llnde datur qualiscumque similitudo? ln lebus terr

sumus, irr ".".to.a v;slbifi sumus. Det mihi similitudi

terra: non dat. Det mihi aliquam similitudinem unde

elementum: non habet unde' Det mihi similitudialiquod animal: nec hoc potest. Animal qurdem gen

quod generat, et quod generatur: sed prior estpater, ct

.ru..riiu filius. Inveniarnus coaevum, et creda

coaeternum. Si potuerimus invenire patrem coae\''um

suo, et filium ooaer'rrm patri suol credamus Deum Pa

coaevtun Filio suo" et Deum Filium coaetemurn Patri

In terra posfl[nus invenire atiquem coael'um, non posslu

invenire aliquem coaeternum. Intendamus ooaelnm

credamus coaeternum. Intentos vos faciet forte

dicet: Quando potest inveniri pater coae'vus filio-suo,

filius i,oael"rs patri suo? Ut generet pater, antecedit ae1

ut nascatur filius, sequitur aetate: sed hic coae\-us

filio, vel filius patri, quomodo potest esse? Occurrat

igms pater, splendor ffuus; ecr:e invenimus coaevos' Ex d

i[ot Ltt" coepit, continuo splendorem qq'tl :"" ig"" 'N

.iplerrdorem, nec splend,rr post ignem. Et si interrog

guis quem generat, ignis splendorem, aut splendor i

continuo ,robi. ,r""r.rit sensu naturali, prudentia imentibus vestris, omnes clamatis: Ignis splcndt>rem,

splendor ignem. Ecce pater incipiens, eqje fiLus simult

antecedens, nec secFrens. Ecce ergo pater rnclprens? €

filius simul incipicns. Si ostendj vobis patrern intlpr

et filium simul incipientem; credite Patrc'rn non

Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cd'tre catechumeni 251.

hrninte? Nu voili defel a cugeta vreun timp inaintea nativitdlii

Itri Christos, prin care S-a niscut dintru lirtdl: despre nativitatea

tnsdgi vorbes., p.i. care cste F'iul lui Dumnezeu, Omnipotentr-rlui'

tlnicul D.rmrrrl nostru; desprc ea ins5gi vorbesc mai irrtAi' Nu

voili a cugeta, in aceasti .,ttit'itut"" inceputul timpului; nu voili

n ougeta iti"i ,r, spaliu al eternit[tii, cAnd era Tatil' qi nu era

l'iul."De cAntJ Tat6i, de atunci F-iul. $i ce este de cAnd, unde nu

ostc inceput? Aqadar, pururea 'I'atil f[rd de inceput' pururea

l"iul fdri de inceput. $i-, "e chip vei zicc, S-a niscut' daci nu

ora inceput? Diniru eternul, "o'ie"tul' NicicAnd n-a fost Tatdl'

6i n, "r. Fiul, qi totuqi Fiul este nSscut de.cdtre Tatdl De unde

to dd o cAt de mici similitudinc? intru lucrurile pdmAnteqti

Buntem, intru creatura vizioil6 suntem' Deie-mi mie o

Himilitudine pamantul: nu-mi d5. Deie-mi mie rreo similitudine

rrlcmentul undelor: n-ar de unde' Deie-mi mie o similitudine

w'eo fiinl[: nici asta nu poate' Fiinla, intr-adevir' genereaz5' 9i

r)rrre genereazS, qi care este generat

rlupd aceea se naqte fiul' SI gisim crr

Dacd vom fi Putut glsi un tati co

tutilui sdu; s6-L cledem Pe Dumne

Pc Dumnezeu Fiul, *X,::i#:"lffiilgrisi pc cineva cocv, n

I,,.lrrl qi si credem a v[ va face pe voi

rrtenli qi va zice: cAnd poate fi - coeY fiului sdu sau

l'iul coev tatdlui s[u? Ca si genereze, tatil precedd plin etate;.ca

sir se nascd, fiul urmeazd pirn etate; tt;,#i;i:'rl-T::ti:Y;coevii. De cAnd focul igi

chiar, scliPitul: qi nicici scliP[tul duPd foc' $i, daci

lntrebdm, care pe careJ genereazd, focul sclipitul sau sclipitulvoua PnrI sinrtul natural, Prinastre, (qi) strigali cu tolii: F-ocul

5 tatil inceP6torul, iatd totodat[urmdtor. Iat[, aqadar, tatil

lrrcepdtorul, iat5 totodat6 fiul incep6torul' Daci v-am ardtat vou6

ir" tLa incepitorul qi pe fiul totodatd incepitr.rnrl; cr.edetiJ- pc

252 S. Auretii Augustini De Svm!o]9e:Q 998!LutY!9!

et cum illo Filirrm nec ipsunt inc"rpientem; illum

illum coaeternum. Si profioitis, intelligitis: date o1

proficere. Na-sci habetis, sed er cres('ere debetis: quiar- -^---- -incrpit a pe#ecto. Dei F'ilio lirlrit na^sci per{ecnrm; c{ura nq

est .sine tempore, (roaelernus Patri, antecode'ns omnia' 6

aetate, sed aeternitate. Iste ergo "nltft'l ooaetemusol

qua generatione drxit propheta, Ceierationem ejus

inor*bit ([sol. LIII, B)?natus de Patre sine temporc,

est ex [Col. 0632] virgine in plenitudine temporis' ls!

nativitatem antecesserant tcmpora' Opportunitate tempr

quando voluit, tpando sciebat, tunc natus est: non

,rol"ro natus est. Ne,mo ntlstrum quia r'-tllt na^scitur, et

nosfium quando r''ult rnoritur'' ille quando voluit natus'

qu,ando vlluit mortuus elstl cprrlmrldo.voluit ""*t ",tI,ri.girr", guomodo voluit mortuus est in cruce' Qui

lroltt f""tt, quia sic erat homo, ut lateret Deus; sus

Ders, su."eptus homo, unus Christus Deus et homo'

9. De crurrc ipsiu-s quid loquarT quid dicam? Igehus mortis elegit, ne aliquod genus morti.s ejus

iormidarent. Doctrinam ostendit in homine, exem

patientiac demrlnstravit in cruce lbi opus, qur'"a'

"xerr'pl r- operis, cmx; plae,mium rlperis, rcsurre(tlo' us

rrctis i" cnrce quid tolerarc, ostcndit in resurlcr;tionc

sperare clebeanurs. Plorslrs tanqllam agonotheta

dixit' Fac, et tolle: fac optls, et accrpc praemlum;

agorb, et c,t.rrmaheris. Quocl est r'rpus? Obedientia' Quod'

pi.o"i.t*Z Resurredio sine morte' Quare addidi,,sTe mo

Qri. orrr".it Lazarus, et mr.ntuus ect: re^srilTexit Chrisus' 7

ion *oritur mors ei ultro non daminabitur (Ram' YI,9)'

,10. Scriptura clicit: Patie'ntiam Job'audisris, et J'iiD*rin; uiaisiis (Jacobi V, 11). Job quanta perhrlerit, cr

I egitur et exhorrletur, expavcs<itur; contrerniscitur" Et

rJepit? Dupla quam pordiderat' Ergo ne horno.pr

pr."*i. tempuralia u"lit hub"t" patientiam, et dit:at t

Tc[erern damnum. ret]det mihi Deus filios duplos;

ornnia dupla recepit, ct ttlt filios genuit, qu(lt extule

Non erg,t dupla sunt? Plorsus dupla sunt, quia et

Sf. Aureliu Augastin" Despre Crez cdtre catechumeni 253

'l'rt[] n,xincipient, gi dinrprcuni <:tr lll pc F'iul. si nici pc E1

lnsuqi incipient; pc L,rnul etcrn, pc Altul r:octern. Dacd inaintafi,lrrtelcgcli: strdduifl-vi s5-naintalilri ll avcti pe a naltc, il datorati,lrrs5. qri pc a oreqte; fiindci nirnr:nea nu incope de la perfect.lfirrlui lui l)umnezcu i s-a ing[duit sd sc nasci perfect; {iindcdn-a niscut fdrd de timp, coeteln'[irtdlui, dcsprc carc gerrelatiuncrr zis profetul: (]eneratittnea Lui. ci.ne o ua pouesti. (1s. l,lll, B)/Nriscrrtul dintru Tatil fir[ de tirnp, s-a ndscut din F'ocioara in

lrlt.nitudinea timpului. Aceast[ nativitate tjmpunlc o precedarir.Irr momentul potrivit al timpului, cAnd a voit, cAnd gtia, atunciIrirscutu-S-a: cdci nu S-a ndscrrt novrAnd. Nimcnca dintre noinu se naqte, fiindcd wea, ,si nimcnea dintre noi ntr moare cAndvrea: lil S-a niscut cAnd a voit, cAnd a voit a murit; S-a ndscut,ilr chipul in care a voit, dintru F'ecioara, in chipul in oare avoit, a mulit pc cruce. 'lbt ceea ce a voit a fdr:ut: fiindcd ala craOmul, incAt se ascundea Durnnezeul; susceptorul Dumnezeu,srrsceptatul Omul, Clhristos LJnul, Dumnezeul gi Omul.

9. Dcspre cmcea Lui insugi ce sd vorbesc? Cc si zic? Extrcmulgr:rr al mo4ii qi l-a ales, ca sI nu sc inftice martirii lui de nici un gen

rrl nro4ii. Doctrina a aritat-o inttu Om, exemplul pdtimiriil-tr-nvodcrat intlu cruce. Acolo-i opera, fiindcd S-a crucificat;cxcmplul opelei, oralcea; premiul operei, resurcctia. Ardtatu-ne-atrrrui prin resurec{ic ce sd sper6rn. Zis-a, - ntrutotul, [)re(]umrugrlnotctull{ suprem: Fi qi ia; fi opera, gi primegte premiul;trrh'er;e-te-n lupt5, gi vei fi-ncununat. Cc cstc opcla? Obedicnta. Ce

rstc premiul'/ Rcsureclia f6rd de moarte. l)o oe am addugat, firi derrrr,rarte? Fiindci inviat-a Lazdr, qi a murit: inviat-a Christos; de(t(:um nlt mai moare, moarteo nu ua mai. stdp(tni mai. mult osuprctl,ui. (Rom. Yl.9)

10. Zice Scliptura: Api auzii d.e rdbdctrea lui lou, Ei ati ud.zuL

,fineLe DomnuLui ([ac. V, 11)". Iov, cAtc a itrdulat, cAnd citegti,rloar, gi te-nfioli, tc-ngrtrzcqti, tc cuttcmuri. $i cc primit? Dublurlt:t:At pierduse. Omul sd nu voiascd, agadar; si aibd rdbdarc pentrar

1,rcmiile temporale, gi s5-gi zice sicqi: Si toleroz pierderea, ca sd-mirlr:tr dublu rrrie Dumnezeu fii; Iov a prinilt toatc dul.rlu, qi tot atAfal'ii a n6srut, cAti inchirrase t;erului. Nu srrnt, prin unnarc, cJutrlu?

l)ublu srrnt ?ntrutotul, fiindtE gi trtrja triinu. Sir nu zi<-:d nirnerrea:

254 S. Aurelii Augwtini De ad Catechumenos

vivebant. Ne quis dicat, Feram mala, et reddet mihi

quemadmodrim reddidit ,Job: ut jam non sit patie

slcl avaritia. Nam si patientiam ille sanctus non ha

nec ea quae contingebant fortitel sr.rstineretl testmonl

quod ei Dominus reddidit, unde haberetT Animoduerl

ait Dominus, ad. puentm meum Job!'. Non enim est I

similis quisqua,m in terr|s, homo sinelquerelo', L;erus

cultor, Qtde, fratres, testimonium hic sanctus vir a Dor

meruit? Flt tamen eum sua persuasione mala m

decipere voluit, habens et haec figuram illius

qui sicut in paradiso decepit horvrinem primumDeo (Gen. Ill, l-6), ita etiam nunc blasphemi

suggerendo putavit posse decipere plac:entenr homin

DJi Quanta passus est, fratresl Quis potest tanta pati

re sua, in dom,r sua, in filiis suis, in carne sua, ln

quae remanserat tentatrice uxole sua? Sed etiam i1

qr." ,'"-trrserat, olim auferret, nisi adjlrtricemseryasset: quia primum htlminem per Evanl debel

Evam ser',,averat. Quanta erg() passus cstl Perdidil

quae habebat, domus ipsius cccidit; utinam solal op

et fili,,s. Ilt quia rn illrl patientia rnagrunr lo<;urn [Ooi'tenuerat, quid respondelit ille, audite: I)omi'nus d'

Dominus i.bttuliL; si,cut Domino plocuit, ita .fct'ctum

sit nomen Domini benediclum, Abstulit quae de-d

numquid peliit qui dcdit? Abstulit quae dedit' 'fanqu

diceret, Atstulit ornnia, aufcrat omnia, nudunr dimi

me, et servet rnihi se. Qujd enirn mihi deerit, si Der

habuero? aut quid milii alia prosunt, si Dcum

habuero? Accessum esl. arf oarnem' percussus cst mla c;apite usque ad pcdes; sanie diffltrebat, verntt

scatetat: et se in Deo surl immobilem dcmonstrabat al

figebat. Voltiit illi mulicr, diaboli adjutrix, non

co"nsolatrix, persuadere blasphemiam : Quomd'iu, i

istct et ista pateris? Dic aliquod uerbum in Dominum,"t

morere. Iirgl quia humiliatrrs erat, cxaltancJus elat' Et fd

hoc Dominus. ut ostcnderet hrlminibus: nam lpse

suo in coclo nraiora sen'avit. llrgo humiliatr-rm Joh exaltal

elah;m diabolum humiliavit: qttia hLLne hLtmilio'l', et

Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cd.tre catechutneni 255

$1'r srrpt>rt relele, qi sri-rrri dca mic: l)unrncz.ru" Incr:ttm i-a tlirt luilrrv.,':"rci t:lc-a<rurn nrt mai cste rlbclartt" ci avaritic. (-]it'i" dacti

ilr'cl sfAnt nlr avea pat:ienf[, rtr-r lc suprlrta c:rr tilrjo nici p,l atrclea

I'nlr: l-au lovit; testirnr.rniul ;rc catr: L)onnul i l-a dat accstuia, dc

Itrrrlo-l 'ayea? Luctt-a.i l.u seo.nLa, zice Dortlrul, 1c rctbtt.l rneu,

lot,)'Oitci rtu-i este Lui ni.ntenea. si,rrLi.l,ur pe pdrnA.nt, om fa.rd cle

Ir'lttgtti.re clomoroctsri, ocl.c'ud.raL r:ttLti,tta,Lor <t.l lui. l)umttezett.t.lfit tlc rnare testintoniu, fi-aillor'. a rncritat acest l.rrirbat sfArrt dc

ln,lr,rnnr"r1?! $i tr-,ttrqii muierea Ica a vrut s5J inqcle pe cl plinlnlstrasiunea sa, avAnd gi aceasta tigura pretrr-:urroscr-rtrrlni qar1tc.

onlc prccum" in paradis, l-a inqelai pc urimul rtnt fAt'r.tt do

l)rrrnnczeu, a9a chiar gi actrnt, sugcrAt.rcl blasfemia" a socotit cifxrutL: siJ ingele pe onrul plEcut lui Dumnczctu Cirtr: a phtimJt,

frrlilc,rl ()ine poate pitimr atAtea intnr averea sa. iittnt casit sa.

trllrr {iii siri, intru (;alnea sa, intlr (:cea (tc i-a rnai rirmas, irtsirsi

toliu sa tentatriceT l)ar ctriar qr pe era instiqi, care i-a rnai rirtras.i.rr lrra odini,rar6. r'lac:el nu qi-ar fi plsttat<r sie;i ajut,rr: liindc6

1r,: l,rimul om plin F-'va il rizboise, pe Eva -*i-r, inrrrbisrt. (lAte a

url'r'r'it, agadarl Pierdut-a toate rrAtc le avca! Casa lrri irrsrtsi atrizut; oane singurdl Oprimatu-i-a gi fiii. $i. iiirrclcd irr el detirre:r

[rurt loc pacienla, ascrrltrrtj ce a r'Sspuns acr:la, I)omtrul o dat,

lhtmnuL o luat.; precum i.n pldcut l)orn.nttlui., o.rsrt o..fri.cut: fi.t:Itttrtele Dornnului. binecuud.nt,ctt (lou., l, 21.. lat. sec LXX) I-n

Itrrrt ceea r:e i-a tlat, pierit-a, r'rat'e. gi,;ine a datT l-a luat t;ele ce

i-rr tiat. Pr-or;um ar putea zice irrtocrrtai: l.,tratr.r-lc-a pr: trtatr:- s[ lcirr ;rr: toate, gol sd md lasc pe mino, qi pirstrozo-mi-Se nrie pr-r

liirre, C[ci ce inri va fi lipsit nrie, dacl il voi avt--a pc l)unrnezcu?Srrrr la cr:-uri folosesc rnie cclelalte. dacd nrr-L voi avca pe

l)rrrnnezeu? Atacatu-s-a asuf)ra cllnii, str[prunsrr-s-a ctr rt rilnirlirr cap pAn6-rr picioare; gilria de purc.,i, colclia 1rc viornri: qi cl

nr, rrrdta pe sine imobjl gi se pironca I)urnttt:zcr-rlui'sirr. V'oit-zr

nrrrir:rca" arjtrtdtoarea diavolului, tru cons<-rlatoat'otr srtfult-ri, sii-i

;rr:rsuadezc hri blasfemi,t: Pdnd cd.nd, a zis, oei tttd.urct ctstea sirrslr:n.2 Zi. ureo uo:'bd lmpolriuo Dttmnului. ;i rnori (P.s. 1,.\,Yll" i'1.

l'iirrr.lcd fuscsr: r.rrnilit- trcbuia, aqadar, exaltat. ,,Si a fiit,rrt a()easta

l),rrnnul, r:a sE le aratc otutrr:rrilor: r'iici F,l i\rsrr;ri i-:r ptistrat nrai

Irr,,r'i servuluj sAtr. in cer'. L,xtrltatr,r-l-a. as,atii,rr. 6rc t.rnlrlitul Ior'-

rrrrrilituJ-n pe tlirrvoltrl irrtrrrfc$1 t: fiinrlcd Jt,'. rtnitl il. untileqt.e, 'pt

256 S.Ay19!!A,!g1t1t!ul-P3Sv!'bolog!9at"'4ry9ry9'-

ero.L[at lPsui. i,t]ilt'.8). Ne quis auterrl] h'atros r;harisr

quando aliquas ejusrnodi patitur trihul.ationes,

exspectet rr".,,,,,l"*,'.'erhi gratia, si damna aliqua pati

r,o f,rrte eo anirtic- dt,:al. I)ominu.s dedit, Domi'nrc abs

sicut Doni,ttc, pLacuit, ito facturn est: sit nomen

tten.ecilr:tum, rit duplum accipiat' $tientia l)eunr

rron avaritia. Si ea ctruae perdidisti, dupla quaeris recipe

et icle,r l)errm lar.rdas; de c'upiditate laudas' non

charitate Norr tihi occutrat ipsius sancti viri exem

la.llis tc. Quandr., Job omrria tolerabat, dupla n'ln speral

lit in prirna ttius txrnfessione quando danlna pertuli

filios exnllit. e'r in secunda tium iann tormcnta urlpateretui in czrnte, potest adverti quod dico' Prioris t

'confessi.,r,is lrae,, vlrba s;rrrt: L)ominu's cledit, Dorni''

abstuli,r; sixut Domino ;-tlacuit, ita J'actum est: sit tton.

Domini Lten.etlict.ttrm. Potcrat dicere: D'rminus d

Donrimrs atrslulit: llotesl itcnrnr darc tn;i alrstulit,

plrrra rerutr:arc qltarrr tulit. Non hor; dixit, scd, sicul l)'placuit.,

inquit, iro factum. esr: tnria,.ei placet, pJ"::"'.1roci pl,r..,,iit brrno Domino? ll()n displiceat subdito se:

cluod pla,r.it rrtedicrl" non displi<;eat aegrrrto' Aliam ipr

audi oon{txsioncm, L,ocuta eq inqurt uxofl suae)

ut'le eL insi;tientibus mulieribus. Si bona PerceplrnL

*aru D,,niirti, rrtalu qLtare. non su'stirtebirntts (Job'

ll)? Nori arldiclit, quorl si dirtlct' \reruln dicerct,

est Dominus ot rTlotxnl ctrrnert tn pristirlum revo

tp,rcl rl,rbis alistulit rnultiplicarc: ne ista spe illa toler

vicleretur. Ista nori dixit, ista riort speravit' Sed ut

tlocerernur. non sporalltr DominLrs pracstitit, quo {

docereutur, o1ri, ti,r.,s illi atl{uit: quia si et illa illi r

retfderet, ,,rr:ulti,un t:olollanl ejus videre rnirinre

Jit ideo ciui.l ait St'r'iptura divina, exhorta

palicntiaru et speln frltulrlrum, rlon rllcr'

pracsentirint? Paticntiam ,lob audistLs, 3.1

finern t

'ui,lLstis, Qutrre trtutientiom Job, et norr, Finem ipsrus

vidistisj) Fa.nr,,,i apr,:r'ires aci dupla; dir:eres, l)eo gra

slrstineatr,, r.Iupluui ri:cipirl sit:ut Job' kttit:ntiom Job,.f

DornirLi., !)atjr:ntiLurr JoIr truvirnus, et iCol 063+] fi


pe altul il ero.lld. Nimenca, insd, atotiubilii rner frati, cAndindurd oarecali tribulaliuni dc acest fcl, sd nu aqtepte ar't;irdsplata; ci veni voarba, dacd sufcrd oarecari daune, sd nucumva s6-gi zici din intAmplarc in spiritul sdu: Domnul. tt, dct,t,

Domnul ct. luat; .fie numel.e Domnului binecuud,nLol, ca siprimeascd dublu. S5-1- laude pe Dumnczeu cu pacierr!5, nu cuavarilie. Dacb, cele ce le-ai pierdut, cauti sd le primegti dublu, gi

de aceea il lauzi pe Dumnezeu, dintru cupiditate il lauzi, nudintru charitate. Si nu-i vinS-n minte {ie exemplul birbatuluisfAnt insuqi; te ingeli pe tine. CAnd lov le tolela pe toate, nuspera dublu. $i, in prima lui confesiurre, cAnd a suportat daunele

,si qi-a-ndllat la cer fiii, qi in a doua, cAnd suporta de-acumchinurile rlnilrr in carnc, se poate lua seama la ceea ce spun.Acestea sunt vorbele confesiunii lui dintAi: l)omnLtl a dat,Domnul a luaL; fie numele Domnului binecuudntat. Pttea zice:l)omnul a dat, Donrnul a luat; poate iariqi sd dea cine a luat,prrate si rcvoce mai multe decAt a luat. Nu a zis asta, ci, precumi.-o. pldcut Domnului., zice, aga s-a. JdcuL: pentru ci i-a plicut[,ui, placi-mi mie; ceea ce i-a plScut bunului Domn, si nu-idisplacd supusului serv; ceea ce i-a pldcut medicului, sd nu-idisplac6 bolnavului. Auzi a doua confesiune a lui insuqi:l/orbit-ai, ii ztce so{iei sale, precum una dintre muierile nebune.Dacd am primit din md.na Domnului cele bune, relele de cenu le uom suport<t.(Iou, ll,9; lat. sec. DLX)I Nu a adiugat, ceeace, dac6 ar fi zis, ar fi zis adevllat: Potent cste Domnul qi sirevoce carnea mea la starea dinainte, gi sd multiplice ceea cene-a luat nou6; nici nu s-al pdrea cd a tolerat acestca intrusperanla ar:eea. Acestea nu le-a.zis, nu le-a spcrat pe acestea. Cica si fim noi inv61a1i, i-a oferit Domnul celui care nu spera, deunde sd fim noi invdlafi ci Dumnezeu i-a fost dc fald aceluia;fiindcd qi dacd nu i-ar fi rodat lui acelea, noi nu puteam delor:vcdea oculta lui coroanS. $i, de aceea, c',e ztce Scriptura divinS,cxhortAnd la pacienl[ gi spelalr{a cellr viitoare, nu rdsplatar;elor prezente? Pacienta lui lou ati ouzit-o, Si Jinele Domnuluiudzutu-l-ali. De c,e pacienta lui lou, qi nu, finele lui Iov insugivdzutu-l-afi? Cura ti-ai fi deschis-o spre dublu; ai fi zis:Mullumcsr; lui Dumnczeu, sd sup()rt, dublu primcsc) plccumlov. Pacienla lui loo, /'ineLe l.)omnuLui. Pacicnta lui Iov am

258 -

S. Auretii Auqustitti De Slmbolo ad Catechumenos

Domini novimus. Quem finem Domini? Deus, Deus

ut quid me dereLiquisti (Psal' WL.2)l.Verba sunt

pendentis in ligno. Quasi reliqurt-illum ad.pra

ielicitatem, ."a non eum reliquit ad aeterr

immortalitatem. Ibi est finis Domini' Tenent ludinsultant Judaei, Iigant Judaei, spinis coronant, sp

dehonestant, flagellant.'-'pprobfiis obruunt, lisuspendunt, Iancea fodiunt, postremo sepeliunt:

relictus est. Sed qurbus? tllis insultantibus' Ideo ergo

patientiam, ut resurgas et non moriaris, id est, m

mo.ia.is, sicut Christus. Sic enim legimus: Christrc

et mortuis, jam non moritur (Rom' VI, 9)' ;

IV. - 11. Sedere ad d,efieram Patris, quid sit' Deilera

be.atitudo.

Ascendit in c,telurn' credite. Sedet ad dexteram Pat

credite. Sedere, intelligite habitare: quomodo dicimus"

quocumque hornine, In illa patria sedit per tres ailDicit rlud et Scriptura, sedisse quemdam in civitatc tant

i*pr, (ilI Reg.II, 38, ,r". LXx;' Numguid sedit

,rrrqr"* sur"rlxit? Ideo hominum habitationes sq'

dicuntur. LIbi habentur sedes, numquid semper sede

non surgihrr. non ambulatur, non jacetur? et tamen s

,rocarrtu"r. Sic ergo credite habitare Christum il 9:'Dei Patris: ibi esi. Nec dicat vobis cor vestrum, Quid

Nolite quaerere quod non licet invenire: ibi est; suf

vobis. Beatus est, et a beatitudine, quae dextera Pt

vocatur, ipsius beatitudinis nomen est, dextera Patris'

si carnaliie. acceperimus; quia sedet ad dexte'ram l!4vvvr.---,----_7 I

ille elit ad sinistram. Numquid fas est Yt.t'." ,t,

componamus. Filium ad dexteram, Patrem ad sini

Ibi omnis dextera est, quia nulla ibi est miseria'

12. lndc venturus judicare vivos et mortuos'

qui superfuerintl mortuos, qui pr-aecesserint' Potest

irrt"lti4' Vivos, justos; mortLlos, injustos' Utrosque

judicai. srra cuicp;e re,flibuens. Justis dicurus est m lu'y"nit", bene,1i.cii. Rilris mei, percipite regnu'm quod

Sf. Aureliu Augustin, Despre Crez cdtre catechumeni 259

rrunt)scut{, qi finele Domnuhri cunosurtu-l-ann. Car:e fine al Domnului?lhtmne,zeule, Dumnezeul meu, pe.nlru ce m-ai pcirdsit (Ps. l-XXtV,7)l Cuvintele sunt ale .Domnului atArnAnd pe cruce. Cvasipirilsltu-T-a

1x: R, in pri"irl" feri<irii prezente, ri nu La pdrisit pe El in privinlactomei imortalitef Aici este finele Domnului. ]-inu-L itrdeii. insultA-I-iudeii, leagS-L iudeii, incoroneazS.-L cu spini, dezonor.eazS-L cutrputS, flageleaz5-I-, umplu-L de oplohrii, pe lemn atArnS-I-, ar la.nrcarrtrdpungu-L, ingroapd-L in cele din urm5.: cvasipirdsit este. Ci dertrtre cine? De citre insultatorii [ia. De aceea, ai, agadar, pacien!5,ru sd-nvii qi sd nu mai mori, adicd, s5 nu mori nicicfurd, precum(.lhristos. Cdci astfel t:itirn Christos inui)nd dintru morti, de<cumttu mai moare (Rom., VI, 9).

lV. - 11. Ce-nseamnd o. qedea de-a. dreapta Tald.lui. l)reapktTb.tdlui, beatitudinea.

S-A SUIT LA CER: ucdcp. $ADE DBA DREAPIA TATAIUT.A gedea, inlelegeli a locui; precum zicem despre oricare ,r-' i.rrr:ea patrie aqe )t timp de trei ani. Aceea o zice qi Scriptura, cd alozut r:arecare in cetate atAta timp (lll Reg., I[, :]8, sec. I-XX). Nu(umva, oare, qade, qi nu s-a ridicat nicicAnd? Iarigi agezdminteleoarnneilor se numeso scaune. Linde sunt a.\rute scaunele, nu cumva,r)are, se qade pururea? Nu sc r-idicd, nu se umbld. nu se doarme?l'ji totuqi se numesc scaune. Aga crede(i, aqadar., c5. Christoskrcuieqte de-a dreapta lui Dumnezeu 'fat[l. Acolo este. $i sd nuvb zir:E, vou5 inima voastrd: Ce face? Nu voigi a cdta ceea ce nu-ilng6duit a gisi; acolo este; vi este suficient vou5. F'ericit este, qi dela beatitudinea, care este numitd dreapta'fatilui, este numelehcatitudinii ins5.qi, dreapta l.atilui. C[ci dacd o vom fi intelesrarnal; cd qade de-a dreapta'lat5.lui, tal ('l'atdl, n. tr:) va fi la stAnga.Nu cumva este, oare, ingdduit, r;a sd-i (,ompunem astfel pe ei, pel"iul la dreapta, pe'fatdl la stAngaT Acoh totul este dreapta, fiincicdrx:olo nu este nici o mizerie.

12.DE INDE VA VENI SA JUDE(]Ij VII gt MORTI|. Viii,rr:i care vor fi l5mas in via!5; morlii" cei cale vol fi tlcc,ut din vialarureasta. Se poate gi aga inlelegc: viii. juqtii; morlii, injugtii. Citi iijuded gi pe unii, gi pe alfi, retrihuind ficr;iruia ccca (:e i se cuvine.Jrrgtilor le va zice intru judecatd: l,'eniti tint:cuudntapii.'fatdlui. meu,

260 S. Aurelii A ni De ad Catechumenos

paratum est ab initio mundl. Ad hoc vos parate,

sperate, propterea vivite, et sic vivite, q':pt:I"3:l


rrtopteni,ti imp(trd.tia cere u-a /bst pregdti.td. uortci. de la incepLttuLltLmi.i (Mol.. XXV. 34). Pentru aceasta pregirtiti-vi voi, accastaslrolali<r, de aceea trdili, gi trditl aqa, pentru aceea credetj, pentr-Llueea botezafi-v6, ca si poati zicr vouS: y'enili. bi.necuudntatii 'lhtd.lui.

ml..tt, mo6t.eni.pi tmpd.rdtia ca,re u-o. .f'ost pregdtitd uoud. de lctt:ottslituirea. lumii. Celor de la stAnge cn? l4ergeli in Jbcul etern, careo fbst pregdtit diauolului. Si ingerilor scii(ilIat., Xlq 41). Aea vor.fijrrdeca-ti de cdtre Christos viii qi moryi. Supusu-s-a intAia natir.itatc ahri Clrristos, cea fird de timp, spusu-s-a qi a doua, cea tn plenitudineatinpuJui, nativitatea lui Christos dintru F'ecioara. spusu-s-a pitinrirealui Christos, spusu-s-a judecarea lui Christos. 'lbtul s.a spus, oeea cetlebuia spus despre Chlistos F-iul lui Dumnczeu Llnicul, Dr.rmnuluosfi'u: ci nu este inci perfectd Trinitatea.

V. - 13. Cd Spiritul SJdnt este Dumnezeu.

Urmeazi in Symbol (Crez), $l iN SPIRITUI- SFANT.Ar:east['frinitate Un singur Dumnezeu, o naturd, o substanfi,o potentS, suprema egclitatc, nici o dir-iziune, nir;i o dr'r,crsitatc,

1rr:rpetua charitate. Vreli sd gti! cd Spiritul Sfdnt cste l)urrrnozerr?llotezati-v5" 9i veli fi templul Lui. Apostolul zice: lYu Etiti cdtcmplul ii .sunt tn uoi corpurile uoastre Spi.ritului S|d.nt pe caretl o.ueti de la Dumnezeu (l Cor; Yl, 19)/ lirmplu are Dumnezeullrici gi Solomon, regele gi plofetul, a poruncit sd sc edifice luil)rrmnezeu templul. Daci ar fi edificat soarelui templu" sau lunii,riru vreunci stele, sau vrcunui inger:, nu l-ar fi condamnat. oare,;rc cl Dumnezeu? F-iindcd a edificat. aqadar. lui Durnnezeufcrnplul, s-a ardtat pe sine a-L cultiva pe L)umnezcu. $i de undel-n edificat? Din lemn qi piatr6: fiindci a socotit l)umnczeu demnsii-gi facd siegi prin serl,ul sdu casi pe pdmAnt, unde sd fie rugat,trnde sd fir: amintit. De unde zice fer.icitul yStcfan: SoLomon I-attli/'icat I'ui casd., ci AtoltnoLtul nu locuieSte in tempLe ldculetlt mdnd(l-apt., XJJIl, 47-48). Daci Spiritului SfAnt ii suntlr:rnplu, prirr urmare, corpurile noastr.c, ce fcl dc l)umnczeu este(lcl Care a edificrrt Spiritului SfAnt tcmplu? Ci. Durnnezeu. Dacd,;rrin urmare, colpurile noastre sunt ternplr.r al Spir.itultri SfAnt,Acela I-a etlificat Spiritului SfAnt tompltr. (larele a cdificat qilrrrpulile noaslrc. Ast:trlttrtiJ pe Aposto[. zit:iind: Dumnezeu a.

propterea baptizamini- ut possit vobis dici: Zen'beiedicti Pairis mei, percipite regnum quod uo

pdratum est a constitutione mundi' Sinistris quid?'in

ignem aeternum) qui paratus est*d-iabolo "t 2?Eejui (Ma*h. xxv, 34, +i;. sl" judi8abuntur a Ct

vivi et mofiui. Dicta est prima sine tempore

v.

Christi, dicta est alia in plenitudine temporis de virl

nativitas Christi, dicta est passio Christi, dictumjudicium Christi. Totum dictum est, quod dicendum

de Christo, Filio Dei unico, Domiro nostro: sed non

perfecta est Trinitas.

- 13. Spiritum sonctum esse Deum.

Sequitur in Syrnbolo, Et in Spiritum sanctum'

Tiinitas unus Deus, tlna natura) una substantia,

potentia, summa aequalitas, nulla divisio, nulla diversir

[Cot. OOSS] perpetua charitas. Vultis nosse quod Deus.

bpiritus sanctus? Baptizamini, et templum ejus

Apostolus dicit, Nescitis quia corP?ra.uestra temp

uobis est Spiritu.s sancti, quem habetis a Deo (I Cor'

19)? Gmplum habet Deus: nam et Salomol-1ex et prop

lussus esi aedificare templum Deo. Si aedificaret te

loH, aut lunae, aut stellae alicui, aut alicui angelo,

damnaret illum Deus? Quia ergo templum aedificavit Iostendit se colere Deum. Bt unde aedificaw? De ligni

lapidibus: quia dignatus est Deus facere sibi per s'

surrm do-rm in terra, utri rogaretur, utri memorarctur:

dicit beatus Stephanus: Salomon aedificauit illi don'

sed Altissimu, ion in manu factis templis inhabitatytl, 47 et 4B). Si ergo colpora nostra templum est Spi

sancti, qualis Deus est qui aedificavit templum Spi

sancto? Sed Deus. Sj onim templum Spiritus sanctt

corpora nostra, ille Spiritui sancto aedifievit templum,

et corpora nostra. Attendite Apostolum dicentem, Itempirauit corpus, ei cui deerat majorem honorem

262 S. Aurelii Augustini De Symbolo ad Catechumenos

(l Cor. XII, 24); curn loqueretur de diversis membris,non essent soissurae in corpore. Deus creavit cornostrurn. Herbam Deus creavit, corpus nost'urrr quisLjnde probamus quia hnrbarn Deus creat? Qui vestit,creat. Er,-angeLium lege: Si eryo.fbnum ogri, att, quodest, et cros in clibanum mittitur, Deus sir' uestit (Matth.30). IIle ergo creat, qui vestit. Et Apostolus: Stulte,seminas non uiuificatur, nisi. moriatur: et quod semnon cotpu"s quod futurum esl seminos, sed nudumut forte tritici, aut alicujus caeteroruml Deus autemdat corpus quomodo uoluerit, et unicuique seminpropritm corpus (l Cor. XV 36-38). Si ergo Deusnostra aedificat, si Deus membra nostra aedificat. etnostra templum sunt Spiritus sancti; nolite dubitar.eesse Spiritum szmctum. Et nolite addere quasi tertiumquia Pater et F'ilius et Spiritus sanctus unus est Deuscredite.

Vl. - 74. De sancta Ecclesia.

Sequitur post Tr'nitatis comrnendationem,Ecrclesiam. Demrinstratlls cst Deus et templum iTbmplum enim Dei sanctum est, ait Apostolus, guodoos (Id. III, .17).

[psa est Erxicsia sancta, Errclesia una,vera, Ecclesia catholica, c()ntra omnes haeresespugnare potest, expugnari tamen non potest. Haeresesde illa exierunt? tanquarn sanrnenta inutilia de viteipsa autern manet in radice sua. in vite sua, rn charitatePorlae r'nferorurn non vincrrrt e.am (Matth. XVI, 1B).

}{I. - 15. Peccota etiam immania dimittuntur in Baptisruenialia, in oratione dominica. Poenitentiae publicaepropter immania peccata, non llcl. 0636) propter leuia,

Remissionem pecoatorum. Habetis Symboperfecte in vobis, quando baptizamini. Nemo dit:at: lllfeci, fortc non rrrihi dimittittrr. Quid fecisti? guantrfer:isti? l)ic immane aliquid quorJ comnrisisti, grrhorrendrrrn. quod etiarn cr>gitare hor.res: qrridquid

Sf. Aureliu Augltstin, Despre Crez cdtre catechumeni 263

fnl.ocmit corpul, aceluia ddndu-i mai mo.rea. onoore, cui tilipsea (l Cor. Xll, 24); crtn vorbea de diversele menrbre, pre(',umlI n-ar fi scizrrrd in corp. Dumnezeu a creat corpul nostrr. Iar.ha,f)umrrezou a creat-o? Cine inveqte, el insugi treeazi. livangheliaciteste-o: Da,cd, aSo,do.r, i.arba cdmpul,ui, zice, care este a,sld.zi,gi mdine se o,runcd tn cuptor, I)tmnezeu a tnud.scut-o ofo. AcelallceazS, agadar, care invegte. $i Apostolul Prostule, ceect. cett:meni nu este uiuificn.L, decdt dacd moare; Si ceea ce semenirut este trupul ce ua sd, fi.e, ci grdunte gol, poate de grdu, saude a,ltceua din celelaltel Dumnezeu, insd, ti dd. un trup, precumw.[i uoit, fiecdrei seminle propriul trup(I Cor., XY,36-38). Dacdl)urnnczeu edific6, agadar, corpurile noastre, dacd Dumnezeuedificd membrele noastre, qi corpurile noastre sunt templu alSpiritului SfAnt; nu voili a sta la-ndoialS cd Spiritul SfAnt esteDumnezeu, $i nu voili s5 addugali ca qi al treilea Dumnezeulfiindcd'fatdl qi F'iul 9i Spiritul SfAnt Dumnezeu LInul cste. Agarrrodeli.

Vl. - 14. Despre Sldnto. fJisericd.

Lirmeaz5, dupd amintirea TrinitSlii, SttXtt BISERICA. S-a

dcmonstrat Dumnezeu qi templul I-ui insuqi. Tbmplul luil)umnezeu, tntradeud.r, esLe sfd.nt, zice Apostolul, ceca ce voi suntefi(l Cor. III, 17). Este insdgi Biserica sfAntS, Biscrica una, Bisericatrdevirat5, Biserica catholic[" luptAnd impotriva tuturor ereziilor:tir luptc poate, a fi expugnatd, totugi, nu se poate. Eleziile toateicqit-au afari din ea, precum l6st6riqul inutil rupt de pe vi15; ealnsdqi rdmAne, insd, in rdddcina sa, in vila sa in charitatea sa.Po4ile infernului n-n vor invinge pe ea(Mor. III, 17).

W. - 15. Pdrntele. chiar ingrczitcxtre sunt iertate tntru Botezi gi rcnialele,tntru llugdciunea [)omneascd.. fbrrerea penitenpei publice dincauza. pdcatebr ingroziloare, nu din cauza celar ufoo.re.

IER'|AREA PACATELOIi. Aveli Symb,rlul pcrfect in voi,rAnd vd boteza{i. Nimenea s5- nu zicd: Am fdcut asta, poate nurrri se va gterge mie. Ce ai ficut. Cet ai f6cut? Spune cevalrtonstruos cc-ai r:omis, grav, ingr',tzitor, de care sd te-ngrozcgticlriar qi a-l gAntJi: vci fi fdr:ut orice yrei: rru curnva l-ai ucis,

264 S. Aurelii Augustini De Symbolo ad Catechumenos

feceris, numquid Christum occidisti? Non est isto fr

aliquid pejus, quia et Christo nihil est melius.nefa^s est occidere ChristLrm? Judaei tamen eum ocr:ide

et multi in eum postea crediderunt, et biberuntsanguinem: dirnissum est illis peccatum quodCum baptizati fueritis, tenete vitam bonam rnDei, ut Baptismum custodiatis usqub in finem. Nondico quia sine peccato hic vivetis; sed sunt venialia,quibus vita ista non est. Propter omnia peccata Baptiinventus est; propter levia, sine quibus esse nonoratio inventa. Quid habet oratio? Dimitte nobisnostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris (Id.12). Semel abluimur Baptismate, quotidie abluioratione. Sed nolite illa committere, pro quibusest ut a Christi corpore separernini: quod absit a vobis,enim quos videtis agere poenitentiam, sceleraaut adulteria, aut aliqua facta immania: indepoenitentiam. Nam si levia peccata ipsorum essent,haec quotidiana oratio delenda sufficeret.

l{[. - 1"6. Peccata tribus modis dimittuntur.

Ergo tribus modis dimittuntur peccata inin Baptismate, in oratione, in humilitate maipoenitentiae: tamen Deus non dimittit peccata,baptizatis. Ipsa peccata quae primum dimittit, n,rnbaptizatis dimittit. Quando? Quando baptizanturquae postea orantibus dimittuntur, et poenitentiquibus dimittrtu baptizatis dimittit. Nam quomodoPater noster, qui nondum nati sunt? Catcchumrpamdiu sunt, super illos sunt omnia peccatacatechumeni, quanto magis Pagani? quantohaereticii' Sed haereticis Baptismum non mutarnus.

Quia sic habent Baptismum, quomodo dcserto.r'characterem: ita et isti habent Baptismum; habent, iunde damnentur, non uride coroncntur. Et tamdesertor ipse correctus incipiat militare, numquidgriscpam ei charaoterem mutare?

Sf. Aureliu Augastin, Despre Crez cdtre catechumeni 265

r)ure pe ChristosT lr-u este nimic mai r[u decAt acest fapt,fiindoS'nici nu este nimic mai bun decAt Christos. CAtitrclcgr'uire este a-I- uoide pe Christos? Iudeii L-au ucis totugi

trrt: El, qi mulli au crezut dupd aceca in El, gi au b5.ut sAngeleLui: iertatu-1i-s-a lor pdcatul pe care l-au comis. CAnd veli fifost botezafi, tineli viala bund intru preceptele lui Dumnezeu,rru sd pizili pAnE la sfArgit Botezul. Nu vE zic voui cd veli trdiuicj fdrd de pdcat; ci sunt venialele, fird de care nu se petrecevia{a aceasta. Pentru toate picatele a fost instituit Botezul;pcntru cele ursoare, firi de care nu putem fiinta, instituitu-s-atugdciunea. Ce are rugdciunea? Iartd-ne noud greSalele noastre,precum Si noi iertdm greSipilor noStri(MaL.,Yl, 12). O datdHuntem spdlali intru Botez; zilnic suntem spila1i, prinrtrgSciune. Dar nu voili si comiteli acelea, pentru care estenccesar s5 fili sepalali de corpul lui Christos: ceea ce lipseascddc la voi. Cici aceia pe care voi ii vedeli fScAnd penitenlS aur:omis crime, sau adultere, sau alte fapte silbatice: de acolo facpcniten!5. Cdci, dacd pdcatele lorugi ar fi ugoare, ar fi fostnufioientS, pentru qtergerea lor, rug6ciunea cotidianS.

UII. - 1.6. Pdcatele se iartd tn trei moduri.

in trei feluri ne sunt iertate, agadar, picatele in Bisericd:lntru Botez, intru rug5ciune, intru mai marea umilinlS aponitenlei; totugi Dumnezeu nu iartd pdcatele decAt numairrlor botezafi. Pdcatele insegi, pe care le iartd mai intAi, nu leitrrtd decAt botezalilor. CAnd? CAnd sunt botezali. P[catelecare li se iartd dupd aceea celora care se roag6 gi penitenlilor,clrora Ii se iartd, celor hotezali li se iart6. C[ci in ce chip zic:'lbtd.l nostru, t'ei care inci nu s-au niscut? Catechumeni cAtsunt, asupra lol sunt toate pdcatele lor. Catechumenii dacd,r:u cAt mai mult PEgAnii? Cu cAt mai mult ereticii? Ereticilor,ins5, nu le schimbdm Botezul. De ce? Fiindcd aqa au Botezul,ln chipul in care igi are dezertorul characterull6: aqa gi Sqtiauu Botezul; il au, r;i de unde sd fie c;ondamnafi, nu de unde sific-ncununafi. $i totugi, dac;d dezertorul insugi, corectat, incepesri militeze, nu oumva, oare, indrdzneqte cineva sd-i schimbelui <;haracterul?

266 S. Aurelii Augustini De Symbolo ad Catechumenos Sf. Aureliu Auglntin, Despre Crez cdtre catechurneni 267

IX. - 17. De resurrectione carnis in oitam aeternam. lX. - 17. Despre resurecliunea cdrnii. tntru uiola eternd.

Credem chiar gi RESLIRIICTILNEA CARNII, oare a precedat

htru Christos, incAt s-o spere corpul pAnd 9i pc aceasta, cale a

llrccredat intru Cap. Cap al Bi I lui Christos,

Biserica. Capul nostru a invi nde capul, gi

tnembrele acolo. In ce chip re nu cumva s5

gAndeascd cineva in chipul in care a lui Lazir,-ci ca sd qtii ci nutrfa este, addugahr-s-a: INTRU \T ATA ETERNA. Imp5rdleasci-vi

Jro voi Dumnezeu, pistreze-vd qi acopere-vi pe voi Dumnezeu; htrufiine, Carele este insdgi viafa etem6, pdsuiascS-vd pe voi Dumnezeu.

Amin.

Credimus etiam resurrectionem carnis,praecesdit in Christo: ut hoc etiam speret corpusTpraecessit in capite. Caput Ecclesiae Christus, Ecclcorpus Christi (Ephes. y.23). Cap.ut nostrum suascendit in coelrrm: ubi caput, illic dt membra. Qu<cainis resurrectionem? Ne forte putet aliquisLazar| ut scias non sic esse, additum est, In viiaeternam. Regeneret vos Deus, conservet et fiteatutlDeus; in de, qui est ipsa vita aeterna, perducat vosArnen.

wOTE FI COMEIVTARTI

ENCHIRIDION1 Erudipia, in sensul primar de ,,instmcgie, progesl in cunoaqtere qi la

inv6t6turd".2 in,telept: E foarte posibil sd fie cupilnsi aici o anume opozilie intre cele

rloud concepte: Stiin,td. qi in,telepciune, dup6: ,,Alii quidem per Spiritumdatur sermo sapientiae: alii autem sermo scientiae secundum eundemSpiritum": ,,Unuia ii este dat, intr-adevdr, prin Spirit, cuvdntul inlelepciunii:altuia, ins6, cuv6ntul gtiinlei, dupd acelagi Spirit" (,I Cor. XlI,8). SfAntulAugustin distinge net, dupd P. Cayr6, Pricis de pa.trologie, Soci&6 de S.

Jean l'6vang6liste, Discl6e et Cie Editeurs pontificaux Paris - Tournai -Rorne, 192'1, t. I, p. 631, tnyelepciunea, care este ra{iunea superioar6 alcdrei obiect propriu cste contemplarea realitSlilor eterne, de gtiinld, carccste cunoagterea ragionald a realit6lilor temporale. De fapt, asupra acestordistincgii, SfAntul Augustin insist6 in ca4ile XII-XN dir, De Ti'in.,in specialinXIV, I,3,PL., 1.XI-[, cei, l03T,undestabilegteintSietateainlelepciuniifap de gtiinld. Schilatd aici, aceastd distincgie revine mai la vale, in cap.XCV. EvuI mediu gi-a reamintit aceastd distinclie augustiniani qi i-a acordattheologiei privilegiul de a0i tnlelepciune (Cf. Toma d'Aquino, Summ. theol.I, qu. 1, art. 6).

3 NoEtiutori: simplices, primar: izolali, 1inu1i de o parte, de aici,.., simpli.) Fraza cuprinsd intre paranteze drepte lipsegte din unele Mss., de aceea

e privit5 de mulf comentatori ca o interpolare.5 Pietotect (pietas), Cum se vede qi aici, SfAntul Augustin, forrnat de la

qcoala ciceroniand, dd intAietatca latinesculut pietusinfa,ta corespondentelorsale greceqti. Iatd cum o defineqte P Grimal: ,,Romanii reliefau sub numele,Je pietas atitudinea care consista irr respectarea scrupuloasi nu numai ariturilor ci qi a raporturilor dintre fiinle in interiorul universului insugi;pietas este in primul rAnd un iel de justilie a factorului imaterial carernenfinea la locul lor realitdlile spirituale, sau care ]e restabilea dc fiecaredatd cAnd un arrcident relevase o tulburare oarecare. Termenul se afldirrtr-un strAns raport cu verbul pra.rel care indicd acliunea de a gterge o

;ratd, o prevestire rea, o crim6. In crrdinea interioard, pietas va echivala cu

49---- sf'4vt4y tve*!!'!!4ylLdry!----ascultarea datl de un iiu tatdlui srlu','-".t"t]'-'111':1J:i::1il:r'r:]11';ascultarea data de un_rtu t"1'"li'j'i',-*i,;-;i;;" .,, ji ascultaro tatl]ui

":;;;;d;" ierarhia naturale Un fiu care nu t

care J io veqte, " *" *' .'#ffi "', ": t I :Ll1lY :l::::, ;:t'Jii"l',TIffi .IlJlxl"t,.il.Louutt t"

"nip rcligi''s' p',.'t".''n'""ust[ ordine sd

.,..- i--r^û.-,- io,'icirer rczida in uclderea rinuvarului' d'fi resrahilita. indet'b9re isr 'Ssirea

rcztda tn ucrort '

soce* asr fel .l ",u p "l "ut

5""'i-ei in.."t''u I 1 lll:il;i::: Ô:i

:,T.;X;socerr astlel cl era premat uu zcr !r ura'v!* '- .-- ' ^ ,.i lo. de pe pbmAnt,;;;"t El nu mai avea cc c6uta in cetate qr nlcr rn

""*:;i"';lli13;r, **u o" zei, insrt't'rlati si rati de membrii diFxistb dcct oPrelos Iala

grupuri dh care fac Pan" .-,amenu'

ilrt;. in cele din urm6' fala de to

"*t"r,.irr.t" a a5a numitei pietcts nt s-

:ffi::;#ffi;;' El'11-l'.11ilestat oc trr'rrurru v'-'.':"''- -' qi fald'#,;;;;';i;^t,a'"-p*r s"'pr-"t fl:iltftfi

."ai"lli^.a ea a inflbrit din plin " ;;i.i;iicind s-a des lalie de rude:apanenenla. acelcia5i cetdanaloagd t'el Peranaloaga cel

crea indatoriri de solrdantare' (le PrroLUru'-";;;;;;;;;;, iqi ru,"e-apa'i+a rn texlclt!1ltol numanLlus lvr rdt'r 'y""*- -- iLiE

"i"rf"..nt,r, cartinlleoutonlimorumenoslr' r'-'' - t :'-c'

ilil;', il;, ;i " " ;"' " "' l' d'- p1'.'",11"]:,': I fJ;l fl :iiiatribure urmatoarele uuY lx E,

::j' ;'J;in,,. poare ci astfel Terenlru'din ccca ce

^1,,1 ";,, Drr sc pdldin ceea ce elul sdu. Dar se Imdrginea s[ e- comentate de,constata ce I^+i Fi Ail conconstata ca -! .-A,rôtrta np rrtlr;drL dat[' Ei au c

scriitori. I atini qi :l :1.,?T^' f 3"".91,il, i.". iiil i;,u,,,, r o mo no a

^: i^-^ ^; {^"-r,le fisidcra cd formr'rla {ilosdl

romanii n-ar fi descoPel

latent in ei' sentiment h:iatcnt in ci' senlrment Er,:a expresia unul sennmerlt PC Ldrr^rr. y""--' --

I

ilrminat orin revelalia venit6 drn ut't".nt . . , :-,^- -^-i-t- i- ."..J,i L,T-T',j, !:ll :": :';:1,:i : .l:r

I - i p.i,n i, ivc de pr e/ os rgzid-a tn ;i11UIla i r t t. -.^-x ..ll.,inizoii ne(,aDluna -'lt*'''ti

fdtt figureazd divinizate pe Lapr

11i9 ffil#;" IJ'rr'i luPiter celFootteunoc c

siFoarteMf'"^:^-.r^nanr.r a saranta increderea in intreaga via!6

,iulpe locul sdu si mai profundraponurilr'9 i,.ar" l,:ag5 cctEin t-:ontractul

Note pi comenturrii 271

vr tc. pietas, pp. 27 1-272.

" Ad litt.: ,?care pietate sE se [i numit in acel loc ."I Adic[, pietateau Oultivat, in sensul de slujit cu devoliune

" Citind: quaerendo. dup5 Lov. gi Arn.' Ahc trd. 9i mai multc Mss. au

Lerendo.: de intrebat, de cercctat (ele).

r0 BazAndu-se pe aceastd formulare, excgeqii prcsupun un interval de

lirnp apreciabil intre trimiterea de c[tre T-aurenliu a scrisorii gi primirearurr.sului din partea SfAntului Augustin

272 Sf. Aureliu Enchiridion

(: descoperite) de rntelgenla mingii, trebuie apdrate pnn ralrune

1r Aici Mss. dife,rd mai nrult sau mai pulin unelt: fa16 de alte[t'' Vtcodrcn Germanensis are:;il;"1'g"'"" cum fides sit soia' n'rn venjat"

;ffi;;;i"i;"^, "i"i"ao""'1"1 ""' fides sit s.la' non ve'niat'' a

ffi ;;;"r"*l",..,iRrgiu'."1'*i'::i:'^"::::,::;:'Xj:1:ffi. ;;6.J ,i., *tionr, cum fides sit sola, non veniat";

i;; ffi; ,po.t u"-u." are ,,inveniat";. al doilea CoLberti'nus qi u

6in1r[ v-ti.-nensp Artt --in ratione. cum fides' si sitigola,.non c?nvel]

mai in amb' Danaeu3'restinrie: "in rati

cum fi "sit sola"; Krabinger adnrite te

U"o"Ji"tirito. cu lec,tiunea ,in rationem", deqi sensul nu este prea clar'

r""ri" co"Apl qi t ^dr"".",

mea este interp*9r'$'^1 ?." *:"*:"::i-

il;;;;;$;id" '"ligi"i, ca sd nu zic a ciedinlei' Ad litt': "in

ct:

'r"!rr", t p,A Pentrar ".",ti,,1a 9i ce nu convine intru rafiune' cAnd

singurd credinla".

'; E*"g"1ii sunt, in general, de acord ci aici SfAnnrl Augustin reia

forrnulSr'ile lui Laure,nliu.,3 incepand de aici, Sfentul 4"gTtI" se refer6, in proprir-i l"llii.:

intreb5riie lui Laurengiu. Anr', Er' 9i Dan' au ,'sola rel'rgtone ' onxlano

Pe rh"'1i An., Er., Dan. gi patru Mss' au ,,quae ve

oasai acordAn d inchooto 1i inuento an rotio''^,-: i--;.;r; ;nfAmrctare. intrucat ea iplicd un

Aueustin este net platonlclana' Arrlol' ur

,,Ac8stea, fie iscate de simlurile tmpului' fie ir- :--^.-- .^.i- --+i,,-,'''

Notc Ai comentarii 273

22 (litind ,potue.runt", Arr., Er., Lov., Dan. au ,,poterunt": ,,vor putea",23 Ed.: ,,quod nanibus" (: cu mAinile) possit astringi", Mss., ins5, ,,quod

nranu possit astringl", iar unele au, in loc de ,rastring", ,,teneri" (: a fifimrt) sau ,,pofiari" (: a fi purtat).

2r Studiu, in sensul primar de ,,2e1, rAvnd", sens care? sper-? se pdstreazEin traducere cvasinretaforicE a acestor cuvinte.

25 Citind ,,tibj", unele Mss. au ,,ibi".2" Cf. De.fide et Synbolo,I, 1, P.I-., t. XL, col. 181.2? Ed.: ,,dominica oratio" (rugdciunea donureascE), dar din ccle mai nrulte

Mss. Iipsegte,,dominica".28 Ed.: ,,Lucanus distinguens" (: Lucanus disting6ndu-le), dar Mss. au ?n

Ioc de Lucanus, ,,quidan" (: un oarecare, cinerra).29 Ed.: dup5 ,riudicandum": ,,\.,ivos et mortuos" (: uiii qi mo4ii).30 Derutali de aceastd turnur6 elipticS, vechii editori au corectat

nejustificat ,,et alia atque alia" (: Ci altele gi altele), pe c6nd ,,alios" dd unsens bun, c6ci se refer6 Ia alfl oameni.

31 Aga apare in toate Ed.. Lamb. Danaeus credea cE este aici o glossemE.s2 Mai multe Mss. au ,,distinguenda erat fides ab spe" (: trebuia deosebit[

credinla de speranl6).33 Din cauza caracterului sdu deutero-canonic, Episto la cdtre Eurei nu era

pusd pe acelaqi plan cu celelalte; totuqi sfin1ii pdrinli ii acordau, invoc6nda,autoritate. Patru Mss. au ,,catholicae fidei ac regulae" (: credinlei catholicegiregulei). I,a SfAntrrlAugustin, prinflegabfuleiseinlele4ein mod obiqnuil,Symbolul (Crezul). Cf. qi cap. I,\/I.

s4 Interpretarea datd de SfAntul Augustin celebrului pasaj din Eua XI, 1

este cAt se poatc de interesantd, cdci, iat6, el ldrgeqte sfera propriu-zistheologic6 a accepgiunii credinlei, incluzAnd gi ,,vdzutele".

35 Sf6ntul Augustin a scris chiar un tratat despre acestea: De fide rerunyquae non ui.dentur, P. L.,t. XL, col. 177-180.

36 Acest ultirn alineat este unul dintre acelea ce au servit drept.argumentjanoeniqtilor in sprijinul propoziliunikrr 52 qi 57 din Quespel asuprapreponderenlei charrtdfil ca factor al vielii spirituale. De unde s-a n6scut nlung6 notd apologetic6 la J.-8. Far"re (Roma, 1755, pp. 19-28), rezumatS, in[{eurter, Sa.nctorum Patrum opuscula selecto" Innsbruck, t. X\rI, 1831,18952, p. 13, pe,nFu a ardta cd SfAntul Augustin nu afirnrd cE fird iubirecredinla nu exisli, ci cd nu ajutd la nimic (Cf. I Cor. XIl,2-3). Or, in acestpa^saj, Sf6ntul Augustin nu face o analizd asupra rolului charitSgii (: iubirii)ca yirhrte theologalS, cdci nici nu foloscgte cuvAntul ,,charitas" ci ,,amor",in sensul con-run. Oricum, pasajul rimAne, prin ins6qi topica sa, memorabil.

ls Krabinger are, Pe,ntru ,,aut"" ,,ac"'16 Acestea sunt cel doud moduri princ'ipale prin care profelii au

legiturile cu Dunrnezeu.-1?

Aici sunt schilate principirle directoare ale cunoaEterii r eligioase,

"" F;;;;;i"g&*'r"p"""ld pe care o propagd SfAntul Augustin'

18 Cf. Gal.Y,6.r!'2-3. Traduc aici,,tendit pervenire ad speriem" 9i' ma.i iot'-'P

,p""[;'p.;n ,,tinde.. tg "l""ga

la forma i+:"li" qi:'i:1d="1"].11u]

iSiliX 'J.1fi'll'Jil;;*1il*1";:;""*

;;;j;, i""1," id'l:ard a u"d"'ii

;;ffi i,,fliriTI+{:}g;*:?-Y#T*trT',"1i:'.',H:il',T;:#;t"t:'Ce;a"ir"d.riil nc'trinrite, fErE umbri de indoial,' Ia 1

XII9-13:20 Vezi nota de rt-rai sus.

2rManesinsugiprotindeaafidiscipolulgiunproft:talluiClu-istos'

chiar mai mr;Jt: Porocletul'

274 Sf. Aureliu A Enchiridion

3r Aici, unele Ed. adaugS: ,quomadnrodunr" (: in ce chip).38 Nte gase sute: toaducere [iterali a expresiei carc inseamnd, de {

,,nenumdlate, sute gi sute, mii qi mii".:rq FdrE a o spune ,,expressis telminis", ac.est arlicol fundame

crtrlintei exclude duaLismul nranihcan. In De Fide et Symbolo, proktratal5 mai in detaliu. Prin insigi exprinrarea: ",,non nisi bonita(lreatr-rris" e pusd, de fapt, problema r6ului. l

'0 Ai,'i SfAntul Augustin numegte. in fapt, cauza creaqit:i, I[r'd a se rella modalitdtile ei. In alte opere, insd, in special in comentariile asulgonezei, se pot intAlni elementole principale ale unei cosmologii. Cf.Portali6, afi.,4ugustin,in Dic. de .dol. coth., t. I, col 2349-2355. !

Asupra principiului unului necesar vezi cap. XW, 5.+1 Doud Mss. Vaticanense adaugd aici ,,et Filio" (: 9i de la Fiul).12 Maniheismul iqi trage mrmele de Ia Manes sau Mani (sec. III,

intomeietorul unei religii sincretice, in care fondul cregtin este icu elemente budhiste gi parsiste, gi care arc ca principiu {undamentadoc,trinei Binele qi REu] ca doui elemente egale qi antagcrnice.

I

*n Lov. qi Arn. au ,sunrma" (: supremi, adj.), in loc de ,,sunrmi:suprenl? adv.). AccastL frazd contine cheia ontologiei gi axiolo,augustinicno. i

a' in capitolul al gaptelea, sccfiunea a urlspreze@a clin cartea a qapt{ConJesiunilor, SfAntul Augustin ne spune el insuqi cAt de mult l-a tulbrin decursul etapei convertilii sale, problema r6ului: ,,Ian itaque me, adimeus, illis vinculis solveras, et quaerebam unde malum, et non e-,r'at exiSed me non sinebas ullis fluctibus cogitationis auferri ab ea fiderctedebanr et esse te, et esse incontmutabilem substantianr tuam. et,de hcrminibus curam et iudiciun tuun. et in Christo Filio tuonostlo; atque in Scripturis sanctis quas Ecclesiae tlrae catholiconrmendalet autoritas, viam te posuisse salutis humanae, ad eam viiquae post hanc mortem futura est. His itaque salvis, atque iroborirtis in animo meo, quaerebam aestuans unde sit nralum. Quaetormenta parturientis cordis mei qui genritus, Deus meusl Et ibi e:

aules tuae, nesciente me. Et cum ln sllenho lbrlrter cl,raereremTvoces erant ad misericordiam tuam, taotae contrrtlones arunxsciebas quid patiebar, et nullus hominum. Quantum enim erat quoddigcrebatur per linguam nleanr in aures famjliarissimorumNunrquid totus tumultus animae nleael c;ur nec tempora, nec os m(sufficiebat, sonabat eis. Toturn tanren ibat in auditum tuum, quod rugia gemitu cordis mei, et ante te erat desiderium meum, et lumenmeor-unl non erat merum (Pscl. XXX\1I, 9- 1 1 ). Intus enim erat, e€o a

Ngte Si comentarii 275

lirlis. Nec in kro illud: at ego intendebant irr ea quae locis continentur, e1

non ibi inveniebam locunr ad reguiescendunr; noc r.ecipiebant nrt: ista utrlicercm, <Sat t:st, et bene qst); nec dinrittebant rt:dirc, ubi nrihi satis cssehene. Superiol eninr eranr istis, te vel'o inferior; et tu gaudiunr verlrnrnrihi subdito tibi, et nihi subiacoras quae infi-a me crt)asti. Et hrrc er.atrectunt tenrperanterrtunr, et media regio salutis rreae) ut nranerem adimaginenr tuanr, tt ibi serwiens dominarer corpori. Sed cum superbe contrarc surgelem, et cunercrn adversus Donrinum in ct:rwice crassa sicuti nrei(lob. XY,26), t:tian ista infima supla me lacta sunt, et prcmcbant, el

clibetrseqi, de-acum, din acele lanturi, gi cdutanr dt: unde-i riul, gi nu er.aieqile. Ci nu m smuls dc nici un vallcca credintd qi cE Tu exigti, gi cEincomutabilS, judecata Ta pentruChlistos, i in Scripturilc sfinte, pe car.eIo-ncledin e Catholicc, cE Tlr ai pus calt:anrAnn-ririi te viitoaro dupd aceastd moarle.$i, prin accstea, tefere qi ferm inthrite in spiritul meu, cdutarr, afadar,urzAnd, dt: unde sd fie riul. Ce chinuri, acelea alt: inimii mele stAnd sdrrasc6l Ce gcnrote, Dunrnezr:ule al meu! $i, nr:qtiind eu, urechile Tale eraudc [at6. $i, cunr c.Sutam in t6ce.rc, mani voci spre nisericordia Th erauzbuciunrdrile mute alc spiritului meu. Tu qtiai cc sufeream, dintre oamt'-rrinirreni, insE. CAt era intr-adcvdr, ceca cc sh-Sbdtca dc acolo prin linrbanrea Ia urechile atotfanilliarilormei? Rilsuna-le lor, oare- tumultul sufletuluinreu, totul. cdruia nu-i erau suficientolici timpurile (aici am fost gi sunttcntal sd h'aduc ,,temptira" prin ,,tAmplele"), nici grrra nrea?, In auzul Tdunrorgea? totugi, totul ce rdgeam din geamitul ininrii mele, gi inaintea Tat:ra dorinta mea, gi lumina ochilor mei nu era cu minc (Psal. XXXMI,()--11). Era,'intr-adr:v[r, inSuntru, eu, trs5, afard. Nici nu era el intr-un loc:iar eu m-agt e-n loculi, gi nu gdsearn acolol,rcul de-a nt accstoa ca sE zic. uE de sa1 gi erft: bine,; gi undr: sd-nri fio destul de bino.Supr:rior h eram, intr-adevbr, lor, Tie, insd, irLferior; qi TLr. adr.:vdrata bucurir:,n)rer suprft: mine.nrole. sdctrnt ntd

impotriva D,rrnnului (/ou XV, 26), fdctrtu-s-au deasupra mea chiar qi

infim.:, gi ap6sau, gi r,u era nic[it:ri dcstinderc 9i respirare' EIe inse

ocurau -miL

privrtorului, de pest(, t()t- cu grimada qi-n mass[;

cugetitorului, ins5 al inraginilor corpurilor, ele insele mi scopurr

,r'ri-.,to",',,e, ca qi trurn rui s-ar fi zis: .[jndc morgi nedemnule qi so

$i acestea cr.:sCuserd din rana mea, c[ci umi]itul-ai. precum I)c

srpe.b (Psol. L,XXX\'TII, 11); qi prin tumoarea meEeram scparat de

qi i.,,arte rrmf'lata-mi fa16 tnchidea ,rchii mei." '

Despre natura rdului mai vczi: 'lbma d'Aquin<t, Summ' Theol 'I,[.,Molum. pp. 2130-231.

as Acosta este principiul maior al thc"diccei augustinienc, care it

cap. XX\II qi iN gi de fiecarc'dati t;ind vorbeqte desprc nalura

Din. Arlaugtr in a"eit loc, ,,De Ltttntt naturae-vitiato ipse Deus bene.

,"for.rrandti aut puniendo vitiatum; ac per hoc ergo malum nrc vi

erit, quia nihil eit cum evacuatur": ,,Din binele viciat al naturii, irD.,mr,"reu face bine, reftrrmAnd sarr podepsind viciatul; iar, prin asta;

276 -sL4vtgL4vgvtl'LEt4urylto"

r5ul nu va mai fi, dcci, viciu, fiindcb nu este nimic, dup[ ce se

Glossemd incpti, zic benedictinrr.

50 Pdstrez, de asemenea, vocabula ,,corruptio" cu ambele vari

,,coruperc" gi ,,corup1ie", inlrucAt, in c( )ntext, 9i una, 9i aita exprimd a<

*6 Pdstrez in traducere vocabula,,privatio" (: privalie, privaliune), iea exprimd si ir romAnegtc mai clar gAndyl filosofic augustinian dt

reda'sirruni-elc sale,,lipsd",,,inldru rare" sau,,absenl5"'a? Ed., ,,nocet autcm adimendo bonum": ,,ii {ace, insi, r[u,

binele".+8 Na.lurc, cu acelaqi sens filosofic pc care.l are gi-n original

fire(a)

'q I-ib. Ct)lbertinus are, in loc de ,,bolum", ,,homn" (: omul)'

id""' ,rt.i"^i.;', ,,di*ir,rur"". Se pr-rate zrce qi ,,corupgiune"'sl ]id.: ..nocr:t autem adimendo brlnum": ,,iiface, insd, rdu,

binele".

negatoare: ,,ubi nu[[a r:sse possit, non subsistente natura"'s'Mai explicit: ,,nu-i nimic ct)ea ce sc zice rdul, daci cl nu-i absolut

binc"; dcci, tot r5ul (sau: abs,rlut,rrice rhu) este Ei un bine'

t'A*., Er. gi I-ov.: ,,corruptio non perveniot": ,,corup(ia nu ai ajuni

alte Mss., ,,incr.,rruptione perveniet": ,,ar ajunge prin incoruptlune "'

53 Loc indreplat clupi Mss., c5ci unele: Am , Er gi Lov' au r[u: ,,ubi Iesse possit, sutsisterrie natura": ,,undc nu ar Putea fi nici u.a' subzisl

n.tura". Nici Dana.us nr-,r-",*u.,, mai bint:, addugAnd astfcl parii

Note gi comentarii 277

55 Prin aceastd formulare SfAntul Augrrstin cxprirnd cAt se poate de clarideea sa dcspre cauza gi originea rdului

t'('Felul in care demonstreazd crrexistenga contrariilor bine-rHu, in unul qi

ncclagi [r.rcru, este unul dintre argun-u:ntele lorte prin care SfAntul Augustinn rt:ugit s5-i combatd pe maniht:i.

s7 Comentatorii operei augustinicnc sunt, in gencral, de acord cd prin,,voin1[" (voluntas) rtu se descmneazi o numc puterc volitivd, ci actullnsuqi de a voi, adicd, voliliunca insdgL

';8 Alegorismul acestei interprct5ri s-a nbscut din faptul cd MAntuitorulk: vorbea fariseilor printrt metafor5 agric<.tld. Argumontul l-a {olosit contramaniheilor, gi SfAntul Augustin relev[ cd natura noastrd r5.mAne, in fonds[nitoasd gi cE devenirea vieqii noastre morale dcpinde de liborul nostruarbiuu. Cam in acelagi fel se exprirnd e[ qt-n De actis cum Felbe(404),1I,4,P.T-., t. XLII, col. 538: ,,Ilabet unusquisque in voluntate aut eligere guaellona sunt ct esse arbor bona, aut eligcro quae mala sunt et esse arborrnala"l ,,Are fiecare-n voinld (:st5-n vointa fiecSmia) fie s-aleagd cele ce-s

hune gi-a fi arborele bun, fie s-aleag6 cek: ce-s rele qi-a fi arborele r5u."5n DupS lunga palantezd despre bine qi rdu, SfAnnrl Augustin revine la

r:ma adevdratei qtiinle (cunoaqteri).60 Andtezd stabilitd prin doud dintre sensurile cuvAntului ,,\.'ia": ,,drum,

calc" qi ,,principiu de credinl[".61 Este vorba despre circumcelir-'nii oretici, rimigige ale vechii rase punipe,

numili a5a, in Africa, pentru cd aveau <.rbicciul sh vagabondeze din sat insat ,,circum cellas rqsticorum vagantcs", trdind din furtiqaguri, care,?narma1i, i-au alinut Sffurtului Augustin de mai multe ori calea in timpulpastora{iei: Cf. Possid. I/ita S. Aug.,12,P.L.,1. XXXI, col. 43.

o2 E vorba despre De mendacio (cca. 395), PL., t. XL, col 487-518, oarte,

l)e care SfAntul Augustin a voi1, de altfel, s-o suprime dintre operele sale(Of. ReLract.I,27,P.L,, t. X,XXII, col.630).

o3 E voyba despre priscilianiqti, c6rora SfAntul Augustin le reprogeaz6 unt:inism de acest fel gi in De haer.,PJ-'., t. XL[, u]. 44,

o' (lf. Sallust. Cot, 10.65 Se pare cd exemplul nu e dat la-ntAmplare gi cd prin el se-ncrimineazd

una dintrc erorile origcniste.ti6 Traduc, arci gi in rAndurile ce urmeazS, verbul ,,fa11o" prin forma

pasivd, intrucAt mi se pare cd md menlin mai aproape de gAndulrrugustinian.. El poate fi tradus gi prin forma reflexivd.

67 Unele Mss.: ,,fideli patientia" (: printro pacienlS credincioasd).

278

Augustin ne propune teza: !'iata fericiti nu <rrnsisti nunrai gi numaicdutarea adev5rului, ci, mai degrabS, in cunoagtcrea gi p,rsesiuneaAu:stprincipiu se bate, ins5, cap in cap cu pdrelea acadonilcilor; ArcesiLintenreietorul Academiei nrijlocii, demnul uln.raq al lui Pynhon, a fostdintAi care, se pare , a spus cd trebuie sd nr: abginem de la a judcc.a lucrri-idin cauza contradicgiilor care se ivesc itr argumente, adicd, argume,pro" gi ,,contra" ar avea aceeagi valoare. Nu nunrai ci el a dat a<

doctrine agnostice formula precis5, ci a qi-ncr:rcat so justifice dipe.ntru a conclude ch nici simgul, nici ratiunca nu pot ajunge la adevdr.nec.esa-r, totuqi, sd trdim qi sd-nf5,ptuinr. Desigrrr, r[spr,rnd acadenricii:inleleptul, fdrd sd afirme ninric. prefer5, acolo unde aprob6, osau alta care-i pale verosimild. Confirm6nd acliunea? t:l nu arplucn-rrile, care nu-s deloc sigure. El sr: mengine in probabil, gi, adnugAnd

?1 Adicd cele trei c54i Contra Acoclemico.s (nov. 1386). PL.. t. XXXII.905-958, al cdror rezunat al r<:zumatulu; ar' prt.r"ti, in carr,.a I. SfA

recunoscAnd legitinritatea anunritor cr-cdinle, r6nr6nt:, totugi, un probabiliCartea a doua, mai cu scamd capitolelo XI gi XII, precizeazi noliuri

,probabil" gi,,verosiuril". In ea se pune net problenra do a gti da

Sf. Aureliu Augustin, Enchindion

n8 I-a sfArqitul acestui pasaj, care t:stt: destul de clal in sino, nrat:difi[or au simtit nevoia sh gloseze, in van, pentru a explicita: ,,IImallum, ncsciendo castum".

6e Cf. cap XWI.?0 Aici sensul cuvAntului ,picat" tretruie inlebs metafizic Ai ohiectiv.

argumentele acadenricilor sunt suficiente pentru a denronstra ci ,,probanu se poate cunoagte nimic Ai cd omul nu trehuie sd-qi dca la niasentimentul (Cap. XXX). In fine, cutea a treia aratd c5, penlru a trii binu-i este suficient omului sd urnreze ceea ce i se prezintd ca probabil s

verosinril. Nu numai cd omului ii este necesard cercctalea adevdmlui, dpoate, chiar, qi tlebuie sd ajungd [a certitudint:. r

72 Ale academicil:rr, care qi-au bazat sistenrele lr-rr pe ncgalie gi, dlcare, cei care s-au mulgumit cu negiil'ea ceflitudinii, adnulAndprobabilitatea, sunt neoacademicii. Acegtia, impd4ilr in patruadhugagi vechii qcoli acadenrice, intemeiate dt: Platon (387 a.Ch.) daurtotal cinci gcoli de gAndire. N doiloa scolarh al vochii Acadcmii, succestlui Platon, a lost Speusjp din Atena (3,17 pAn[ in l]ll9 a.Ch.); .rl treiXenocratc (:l39lB -:31514 a.Ch.)r al patrulea, Pelemon (31514 -2701a.Ch.); al cincilea, Crates (2701269 - 2681264 a Ch.), cu carc se

Acadenria Veche. Academia Medie (gi scepticismul acadonric) incepe;Arcesilar-,s (268 I 4 - 241 I 40 a.Ch. ), despre care, palafraz6,n duJ pt:Ariston spune cd falada lui cste Platon, intcriorul, Pirrhon, iar

lor.nI i$ffiH]n altc[c similarc; De beato uila,Tii.n. N, XIl, 21 ; De ciu. Dei,XI,to ergo coglto, cogito crgo sun,,

?' Alci gandul augustirrian se opune suplu celui al actrdrnJc:ilo, ci,,esustineau cumci ,,error.r)ntnis putatur e^ssJ pecc.atum,,: ,.toatd ot,oarea sesocotegte a fi pdcat".

?; CI. cap. X\{II.7b Iati, agadar, ai_ci, ti solupa pe care o dd SfAntul Augustin u.or.cazuri

puse deja in cap. XVll.?7 Cf. cap. X\{I.78 Cf. cap. X\{II.1n C{. Conh'o mendocium,Xll, 26 (P.L., t. XL, col. 537) 9i De mendacio

(Ibid. col. 488491).

alRdamnat." ,Nu ne poate fi de aceea fiindci minEimcAteodatd pentru salvalca yreuno venial, pc carebunivoinlal scuz[ gi, de aceea, il

81 Of. cap. LXIV 9i De Fide et Symbolo, X, 21 Subauzi: greqealt:le.

bla negalio: ,-nu trebuic sElucrurilor bune, carc tin de

B'r Reafirmare a principiului ,,unului necesar" (Cf. cap. X\{).pScatul originar,SfAntulAugustina tabloul nrize,riei

B'Justilia art: aici mai degrab5 sens moral decAt theologic, dupd cunrr:ugetd unii r:xege,ti.

e Citincl ,,danrnatir,nis"; unele Mss. au,,damnatione', (: qi prin danmare).

Notc Si comentarii 279

Diodor. A treia Acadenrie" cea noud" osto i(n'nrat6 dt: Clarneadc.

280 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion --

8l intocmai cum prirnul om s-a rizvrdtit impotriva lui Dunurezeu'

fort ffi.1 si, priri el, urnra5ii sii, revoltei dorinlelor inferioale inrp

ralrurur.8s prin intreaga sa acri\itate clocrrinarS, ill".q,1it p:rl_i": tfl:flt:T

episcr,pul I lipp"onei nrertlS. ne spun exegeqii" titlul de doctor al phcat

;ffi,il;i ri!.rii"l. ir"t'pand'cu conv"ertrrea * sri,,lll AY{f:liilTJ;."il;Tii*+i fet"ai',. al tradilei catholice, qu in sensul cd t:l

descoperit doctrina "'ad".ii.

ci in acela c5, ori de cAtebn a tost ea atacl

"*oU"l"r-lr, a apfu'ato qi a redefinit-o acest

-e'-..u--. "o ^"o^^,neti de problema reroa-x,,1,

"t"fti f"""f pe care-r ocuPa PruurE"''-r[uluimanihee Daie un dmp a punrt explica impreu

]. r t' _1

: -l ^l -:..cu maniheii totul prin opozilia celor doud prilgipii, al binehri Ei.al r

(Cr"f.; n: i, rsi 3r "'rp"'is' sub. influen!' tfu ly'^t*:::"f

i""oi'." pf.at ci"rulo., sd inleleag6 bundtatea natural[ a tutu]'or natu

a+a ""i "" i"git de in -5tt-t !!:3ti1ului lor' 9i s[ caute *Y'i, t1^"]

itil;ilb,,J'iii"t. w, III, Ix)' U.rnfld cartea C'enezei ei scrie:

ip.'i.r"i"i i'r[i ei i', t"*l no,,lgriil "l u", 1i11q".:1=ry1"i":l::]

;rip#;;g";i" t ri.,"t"t ciderii' Crcdinla sa l-a pus' ing dt la lnc'e;

i;-'ftl" .l.trl Drrrrr,.-zeu Carele a cr€at -ory1l

inoc-e1f ul h ly:Yoririlteii

"ol fa""au o creaturS armonioa'sd qi dreapt6' Cum a c6z-ut' aSat

::::i';i"";;";-;"J;u pe care i, relevd luipropria experignlilI'Hirrp.,n"i nu tla alt rdspuns decdracela al

u-rp'." noastrS. inca din 'r8"at i1 De mo

Ecclesiae(\,XIX, 35 9i XXII, +b), el ':ste convins cd o astfel de stare are

;;;. f".,ul. El reriunoalte caracterul nristerios. Sl

p*l"l:ll'l1'Ad;;, di-pr",^e cu rdstrAngerea ei asupra intregri lui p9-s191teq

".*pli"d ,:l,ii, De gen. cont' frfb! II' Xy' 22" PL', t' XXXIV'' col'

;[td* ;;; ""

p?*i.9, sl ''l' l^ T)'tnrnezetr' a oierdut orintr-un 1pleruul ( crd (c Pr rrrus ' !

orgoliului. printr-un ahuzpropira-i putere care-l inrPpreioptuf d ir,rn. IncePAnd

L-artito*icit pe o dubld pozl q pe caro so va

de o parte faptul cd Dumnozeu I-a creat pe om

;ffi;, ,d;ru i."ala, p" d" Yt utrr 'rallri Dt,-ri,rr"u incr:pAnd cu (i-gnoran'ft

dificultatea), ala ne spun oxoge[r, ": Srlldrllcultatea), ala ne spurt ox(.:gcftr,

Xiifi""ot',iSb qi h be dono perseu' -ltl' z/ qr -Ltt) zo1r'r'' t XIJy''

l1009-1010.'"i""a i* lS7,in Ad Simplic' (P'L', t' XL, col 1'47.'170)' SfAntul Augr

*;.;;;;"rplet artic"lati artctrina sa a^sl'r1" {aiifl !l 1X';ry:'l]i:l ::f,;;;i " t" p.ir

"1o mArrtu iri i. lil ntr se abline si afi rnro cd irtl:ag[

Note si comentartr, 281

Irnran.{ se afll ?ntrrr starr: nefeliciti yi vinovat6 9i si prezinte accsl adevirIn1r.un sistonr coel'orr1 al c.6ruipesinrism inet't:nt t.""ll[t]jffi

11 ntm,.,''' l iat' a.sta nu

irrscanrnE ninric alta dec6t n utlai rr:cu noagterea pdcatului originar, mogtenit

pr: catea generaliunii, qi asta, in coa mai ar-rtcnticd intelprctare dupS _n9m

V, '12: ,,P1intr-un singul om a intrat p[catul in lume..." (Despre felul inrule SfAnttrl Augustil aducc in aceeaqi problerni o serie dc prctbo,vezi: De

t:i,u. DeiXlI, XIII, XN, P.I-., t. XI-I, col.420422; Retrucl. I, Xd 2, P.L', t.

XXXTII, coi. 608. Cont. Jul. \1, X, 28, PI-., t. XLN, col' B3U. Vezi, deusemenea. gi E. Portaliti. 'art. Augustin in Dict. de th6ol. coth., t. I, col'2:194-2:196).

8' Mct.sso dclmnoto. pe care SfAntul Augustin o mai numeqte ))massa

lxrccati", ,,massa it'ac'', ,,ntortis, danrnationis, offensionis", px:cizAnd cE

i,a este: ,.vitiata, danmabilis, darrnala". nu-i dt:cAt prin relicfare stilistici 9i

rrmanit5tii, spunAnd: ,,Manifestunr est itaque.in Adam onnes pgccTequosi in mosio" (In Rom. \ 12,P1'., t. XV[, ed. 1845, ol ?2)Y9nBi,.roming, Augustine, Ambrosictsler on,d Lhe mo'sso perditionis, in( ) regorict num, t. XI, 19110, pp. 5?,91.

"'' Cf. cap, XXIII-XXIV.qr

Este vorba despre acliunoa Providenlei dupd ciderea adamicd (Cf. I.llividre, Le dogme de h Redempti,on chez Soint Augustin. Pads, 1931, pp.

14-:16).

D ingddui (pormittere) este inteles aici in scnsul propriu al vointr:i

l)ormrslve.

"tr in Adam este intlt:aga naturd umand cr:a can-e a p6chtuit.ni in lcgdtur5 cu lEcagurilr: ingerilor rdi, vczj: De ctgone chrbt' III, :1, P.L.,

r XL, col. 2921 Serm. CCXXTI, P.L., t. XXXMIT, col. 1091; Enorr' in P.s.

CXl,Wil,g, P.L., t. XXX\{II, aol. 194:3; De Cen. od Litt.lll, X, 14, P.L., t.

XXXIV, col.285; Epist. CII, [I, 20, P.L., t. XXXTII, col. 378; De cio. Dei,\1II, XV 1-2,P.L., t. XLI, ,l.2:19-24O 9i XXII, Cxi.246; Erutm in Ps.

t,XXXilI,12,P,L., t. XXXYI, co|.1127; Enarr. in Ps, CIII,7-9, P.L., t.

XXX\rlI, col. 1182-l, Yezi gi li. Marrgenot, art. Dimon.,in Dict de th6ol.

tath.,t N,cl.l. !371'2.

282

- e5 Aluzie netd Ia o c5.petenie a ingerilor rdzr,ritigi, instigatoml

lor, in urma cdreia a devenit ,-diavol'', prin antonomazd, Satan.e6 Rdzwdtirea e in{elea^sd ca efect aJ impiei superbii.

Note ;i comentarii _ 283

dunrnozeirea Velbuluipa^saj altfe[: ,,din carneanu dintru durunozeirca

rnutat6 in carne."r1') Acesl termon concret cste sinorrinrul expresiei ,,natura humana"'

,,rratura? firea uman6".tr Tbatd cclrnea: tot omul nu se va justifica, adicd, nimerri nu se va

jusdfica prin faptele Lcgri.

ur Traduc aici gi mai ozitiv,subfirlelegAnd: ,,Nirnic din Altfel:

,,Nirric ni i-a lipsit naturii c5, ,inacea perfectd lucrarc a ei Sa de

cdtre Cuvant.r14 Aldel' ,,nu de care (: fire, naturd) sc naqte dintru amAndoud sexek:

prin concupiscenld cu obligagiunea dt:[ctului cirnii"'1l'5 Citind 1,quen"; unele Ed. au, contrar Mss., ,'quafll" (: pe carea, adic5

pe care natur6).

"o Epi"t. CXXXWI, P.L., t. XXXIII, col. 515 i>25, [a care SfAntul Augustrl

il trinrite pe Larrrenliu, destinatar-ul Enchiridignului, esttl un rczumat al


- 100 in limbajul qi in gAndirea SfAntului Augustin e.xist5, cum se vede

claritate gi din acest capitol, o distinclie netd intre sensul liberului arbi(liberum arbitrium) qi al tiber5lii (libertas). Yezi: In loan.,tract."Y,1,P,t. XXXY cr,L.7414; Serm., CLI./I.,12.PL.,t. XXX\I[, col. 856; Cont.epist. pelag., I, il, 5, PL., t Xl-ry col. 552; A d Simp Lic.,l,I, 6-17,P.L' tcol.104-110; qi cap. CVI.

101 Text din care sc aratd clar intelesul supranaturalului in gAndireadoctrina augustiniarr d.

e7 Unele Ed. au ,,sed", in loc de ,.a11t", corecturd greqitd, caro transfoaltemativa textului in opozitie.

eB Cf. De ciu. Dei,XXII, 1, 2,P.L.,t. XII, col. 752.je Citind ,,sanctae matris". Ed. au ,,sanctae if,ratris Ecclesiae,,,

,,Ecclesiae" Iipsegte din Mss..

_ r0l Grapa divind opereazd asupra insuqi libemlui arbitm, nu mai pu

decAt asupra faptelor gi credinpi. Aceasta este una dintre const#taugustinismului.

103 Acegti termeni, precum ,grafia prexenitoar.e" gi ,,grapa subsecvesau ,consecve,ntS" sunt clasici incd gi a^st5zi.

ila Revenire la starea nearnului omenesc, descrisE in cap. XXW-X)dar printr-o atakz5 mai pertinentd a raportului s6u cu Dumnezeunecesitdgilor sale spirituale" ca urmare a pdcatului

m5 Citind ,non habet vitam"; Ed. au ,,non habet yitam aeternam,,

tntrc noi (Ioan, I, 11), precum il credem intm flnicul Fiu al Lui DunThtdlui Atotputernicului, ndscut dintru Spiritul SfAnt qi dintru Mvergura?" sau: ,,precum il credt:m intru Unicul Fiul tui Dumnezeu Tati

are via15 eternd), dar Mss. consund Evangheliei qi nu repctd ,,aeteunele au, insd Ia viitor: ,,non habebit vitanl".

- 106_E vorba despre precaritatea sacrificiilor levitice (Cl. Am,, \r,27-i

Os., \fl, 6; Is. I,71.-12; Ier, \4, 20 qi MI, 22;Ps., XLIX, 7-15 9i L, 18-19)l

10f Pasajul poate fi rradus inrerpr.etativ altfr:l: ,,Cdci cine sd explicecuvinte potrivite gi numai faptul cd: Cuudntul S-o fdcut co.me Si So sti.ld.6l

Atotputernir:ului, pe ndst:utr-il dinrru Sprintul StAnt gi clintr-r-r l,faria

284 sf.4-4y4ys"'ti",_!l@l

christobgiei sale, qi in ea afl[m 9i rdspunsul in privinp credibilitdlii ralro

a misterului incarnirrt'111 Secolul,aici, secolul mundan (tere-stru); Altfel:

"Dumnezeu' in

**rL ffir.ilor, om, in ti*p'l t'o'tt'" sau: "Dumnezeu'

inaintea t

lumilor, orn, i.t lr*"u noastrE'"

'1u in orig, ,,accesit", la sing' (: i s-a addugat)'

l1e Formuld important5 pentru conceplia uniufii ipostatice la

Augustin.,i tntr-adeve., cine s6 exglicg in c1vfre_po.|r*::

'::t":::::i"r"].tr1x*::ii"i:",ffi:;|:f n'*::+'d#illT["=":#

."1' ii pt"qtii"la divin6' 9i predesunarea' qi gratr"u

,*e il iil Ju t;'i"l og'o' 9i uniu nea ipostati cL cicr'

eu am iradus, ,,inlrucAt era plln de^gralte

al lui Dumne2o,, f)r,mnezerr Fl Lnsusl.al llll uulurlu.

dEruitor al gral € -5-- "5 . i;;;i; :;^'"- ar.!:l-:'::-1f"':::iff fiiili#'# Lluu ex utroque": "acelaqi El

se ooate tot atAt de bine zice:aITIanO ".- t. ., rr-,-t ^: Al-,1)' ,

ili ajr-r.,"f gi altul" sau chrar: ,,r-rryl qij\ul din Unul qi Altul"' cum

;.rd"; ilili, .', p."u rc;at t u"t'i' .252' 1t, ;'',Y:::, 1??3iti ?ll":"i i: :

"J,;ti"6r"?a" J"-i.- """'ui't"'' rlup r inter pret are a lui I

t'io;il i"*-i. ti".t III'a, qu..X\t'I, T1*1:l',T1*;'ll5,iIr Aqurrru' ":""'1":-"^-::. r umand qi divinutroque" este lnterpretat referitor la naturi

il,i##;*ili, Ji+G;;a"j"'ar"a, p" :H"* !::''i::*:1,lui Dumnezeu, nafitrd "" gt'u" a*, tul31 Dumnezeu' plinul grali

r:-..:.^- ^t --.+i^i .' ,"r""J",a. Christos Unul. Dumnezeu-Omul''^l^+x ^li-"1 rle oorimitor si tott''datd Plinul de gr

e un fecund [oc de meditafe' Rer

ustiniand se aseamind intrucAtv

formularea sfantului Ambrozie, care spune.gi el c6, in misterul incar

;i-r-.^^ -.' ^ ^L'.^l,rr .lol..e rlivizat. ci flnul: ,,utrumquo urlus' et unalulru

nu, intradevEr, unul dintru'IatEl' altul dtntru fecroara! or auurdlr'

Note gi comentarii 285

in alt mod) dintru Tatdl, altfel dintru Fecioara (sau: intr-un fel drntru Tatil,altfel dintru Fecioara) (PL., t. XM, col. 827).

12' Traduc ,,esse egalis Deo" pritrooomorfismul: altfel: ..a fi esa,,a fi egalul lui Dumnezeu" sau: ,,fire, (existenld,

prin fiire egalS lui Dumnezeu, spre a witaantropomorfismul;fiin16) egalS lui Dufiin16) egal5 lui Dumnezeu"

r22 Ad. litt.: natura umand.123 Ad. litt.: asumptd (impropriatd).124 Ed. au ,ut" (: incAt, ca s6-qi), in loc de ,,cum".12s

,,SusceptAndu-gi-1": luAnd asupra Sa omul.126 Unele Mss.: ,,tanta gratia" : at6ta gralie.127 Unele Mss. au ,,idem" (: acelagi), in loc de ,,id".128 CuvAntul ,,substantia" este folosit, in explicarea misterului incamErii,

ca sinonim pentru ,,natura", pe cAnd, in privinla misterului Trinitdtii, elcra folosit pgntru desemnarea persoanelor.

12e Yezi c"p. IX. 5. Aici, SfAntul Augrrstin se referb la Ioo.n,XV, 26, undese spune: ,,Iar cAnd va veni mAngAietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de laTatdl, Spiritul ade.vdrului, Cel ce din Tatdl purcede, Acela va m5rturisidespre mine" sau, aclitus, quemego mittam vobis procedit, illetestimonium prohi gi De Fide et

(Ioan,X,30).Ita etiam Spiritus sanctus unum cum eis est; quia haec tria unum sunt.

(loan, XX,22). Neque enim flatus ille corporeus, cum sensu corporalitertangendi procedens ex corpore, substantia Spiritus sancti fuit; seddemonstratio per congruam significationem, non tanhtm a Patre, sed et aFilio procedere Spiritum quem sufflans dedit, et alium quem postascensionem suam misit (Act,,Il..14)? Unus enim est SpiritusJ)ei, SpiritusFatris et Filii, Spiritus sanctns, qui operatur onnia in omnibus ([ Cot..,XIJ,,

286 Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion

6) Sed quod bis datus est. dispensatio cerre significationis fuir, de quau/. ocu quuu ors oalus est. oGpensatroloco, quantum Dominus dederit, disrit, disseremus. Quod ergo ait Domu

1Qu9m "qo.p!tr"- vobis a Patre, (loan, XV,26), ost;dir SpiritufVuem ego mrtram vobrs a I'atre> lloa.n, Xy, 26), ostendit Spiritur:Patris et Filii. Quia eriam cum dixisset: uQuem mittet pater>, arldidit:nomine meou (1d., Xn: 26); non tamen di_dt: uQuem mittet patcr a r1quemadmodum dixit: oQuem ego mittam vobis a patrr:r, videli

22). $i nic.i acea suflare trupeascd, purcezAnd din trup, de-atins trupeqte cusimtul, n-a fost, intr-adevdr, substanta Spiritului SfAnt, ci invederarea,prin semnificaqiune congrui, cE Spiritul SfAnt nu purcede numai de IaTatdl, ci gi de [a Fiul. Intr-adeviq cine va fi fiind si zicd arordement cd unula {ost Spiritul pe care I-a dat suflAnd, qi altul, pe Care [-a trimis dupdnscensiunea Sa (IZ. \ 1-1)? flnul este, intr-adevdr. Spiritul lui Dumnezeu,Spiritul Tatdlui qi al Fiului, Spiritul SfAnt. Cel L-arele lucreaz5 toate intrutoate (I Cor., XII, 6). Ci,.c5 a fost dat de doud ori a fost o dispensatie a uneist:mnificatiuni certe, despre care vom discuta la locul sdu, pe cAt ne va firlAnd Domnul. Faptul cd Domnul zice, agadar: uPe Carele Eu vi-L voitrimite vou5 de la Tatdl> (loon, XY,26) invedereazi Spiritul gi al Tat5lui, gial Fiului. IntrucAt, chiar gi c6nd zisese: uPe Carele-I- va trimite Tatdl,, aaddugat: utr numele meu, (1d., Xry 26); qi, totugi, nu a zis, uPe Carele-L vatrimite Thtel de la miner, precum a zis: uPe Carele Eu vi-L voi trimite voudde la Tht6lr, ardtAnd, care-va-s5-zic6, cumc5 principiul intregii divinitdlisau, mai bine zis, dumnezeiri, este Tat[l. Cel Carele purcede, agadar, de laTat5l qi Fiul se referi Ia Cel de la C-arele S-a nilscut Fiul. $i Faptul cd zicer:vanghelistul: uSpiritrrl nu era incb dat, cdci Isus nu era incd glonlicat, (1d.,\,TI, 39), in ce chip se-n1elege, decAt numai qi numai cumcd acea certd daresau trimitere a Spirirului SfAnt, dup6 glrrificarea lui Christos, avea sE fieuna cum n-a mai fost niciodati mai inainte? $i nici, bine-n1eles, cd maitnainte nu eraniciuna, ci cd nu mai lusese una asemenea. Dacd, intr-adevdr,Spiritul SfAnt nu se dddea gi mai inainte, de citre cine au vorbit umpluliprofelii? cAnd Scriptura o spunc pe 1a15, gi o aratd in multe locuri, cd eivorbiserd prin Spiritul SfAnt: cum qi despre Ioan Bolezitorul se spune: *$iZaharia, tat6l lui, se afld umplut de Spiritul SfAnt, intmcdt zicea despre elrrnele ca gi acelea; gi (pline) de Spiritul SfAnt, Maria, intrucAt predica unelern qi acelea desprc Domnul pc Carelc-L purta in pAntecc (Luc., I, 75,4148); de Spiritul SfAnt (plini), Simeon gi Anna, intrucAt recunoscuserdm[rirea pruncului Christos (1d., I,25-l3B): in ce chip, aqadar, uspiritulSfAnt nu fusese inc6 dat, cdci Christos nu fusese incd glorificatr, dec6tnumai qi numai cd mirifica dare, sau ddruire, sau trimitere a SpirituluiSfAnt avea sE aibd o anume prgprietate a sa, in insSgi venirea, de care n-amai fost nicicAnd mai inainte? Intr-hdevdr, nu cilim nicdieri despre oamenivorbitori in limbi pe caro nu ie cunogteau, venind inrru ei Spiritul SfAnt,(:um s-a fdcut atunci, cAnd se cuvenea sd se arate venirea Lui prin semnt-'scnsibile, ca sd se-vedereze intrcg rotocolul pdmAntului qi toate ginlile invalii limbi constituite viitor crezitoarc intru Christos prin Darul SpirituluiSfAnt; ca sd se-mplincascd ceca ce se cAnt[ in Psalm: <Nu existd nici grai,rrici limbh la care sE nu sr: autl6 vocile lor; sunetul lor icqit-a-n intreg pdmAntul,qi-,r.r hotarele rolocolului pdnrAntului, vorbele lor, (Psol. X\,1[ (XIX), 4-5).

Note qi comentarii 287

ostendens quod totius divinitatis, vel, si melius dicitur, deitatis. principiPater..est. Qui ergo a Patre procedit et Filio, ad eunlrefertrrr a'quo n€est Filius. Et guod dicit evangelista: <Spiritus nondum erar datus,Iesus nondum erat glorificatu s, (\d.,.WI,39), quomodo inteligirur, nisicerta illa spiritus sancti datio vel missio post ilarificationem-christi frerat, qualis nunquam antea fuerat? Neque enim antea nulla erat, seclnon fuerat. Si enim antea Spiritus sanctus non dabatur, quo inProphetae locuti sunt? cum apefte Scriptura dicat, et multis locis osteSpiritu sancto eos locutos fuisse: cum de Ioanne Baptista dictum sit: u

sancto replebitur iam inde ab utero matris rrru"r; "t

Spiritu sancto rZacharias iryenjtul pater erus, ut de illo talia diceiet; et Spiritu ;rMaria, ut talia de Domino guem gesrabat utero, praedicarit (Luc. I,41-79); Spiritu sancto Simeon et Anna, ut magnitudinem Christi

1

agnoscerent (1d.,II,25-3ti): quomodo ergo uspiritus nondum eraiquia Iesus nondum erat clarificatusr, nisi quia ilta datio, vel donatio,missio Spiritus. sancti habitura erat quamdam proprietatem suam in iadventu, qualis antea nunquam fuit? Nusquam-enim legimus, lirijquas non noverant homi.nes krcutos, veniente in se Spiritu sancto, sr

tunc factum est, cum oporteret eius adventum signis s""sibilildemonstrari, ut ostenderetur totum orbem terraru*.(r" u*nes geim rngurs varirs constitutas, credituras in Christum per donum S[isancti; ut impleretur quod in Psalmo canitur: <Non sunt loquelae nesernones, quorum non audiantur voces eorum; in omnem i"r.am esonus eorum, et in fines orbis terrae verba eorum, (psol., XVII, !,,Precum, deci, Tatdl a ndscut, Fiul a {ost ndscut: aga Tatdl a trimis; Fi,,rrecum, decr, Iatal a nascut, lrul a tost ndscut: aga'Iatdl a trimis, Ftbst trimis. Dar, precum Cel Carele a ndscut qi Cel Carele_a fost ndscutgi Cel Care_le a trirnis qi Cel Carele a fost trimis sunt una; cdci Thtdl giuna sunr (loan,X,30). intocmai aga Spiritul SfAnt este una dirrei; cdci astea trei sunt una. Precum, iitr-adcvdr, cd este ndscutpentru Fiul a fi de la Tatdl; aga a fi trimis inseamne pentru Fiulcunoscut cd este de la Accla. $i precum cd este darui lui Dumn(inseamn6 pentru Spiritul SfAnt a purcede de Ia Tatdl, aqa a fi cunoinseamnd.cE purcede de la Acela. $i nici nu putem spune c6 Spiritul Snu pr+rcede gi de la Fiul; gi nici nu se numeqte, intr-ade.v5r, in zadar. actSpint 9i al Tatdlui, gi al Fiului. $i nici nu v6d ce alta va Ii voit sE s.:mnijcAnd, suflAnduJe in fap disr.;ipolilor, zice: <Luati SpiritutSfAnr, (Ioan,

Note qi com.entarii

tradus avAnd verbul ,,ndscut" sau ,,s-a ndscut". Nu md multumegte pedeplin aceasti interpretare, cici sunt tenlat se inle[eg intregul pasaj, insensul nolei precedente, anurne, cE gAnduI augustinian vrea sd exprime{6rd cchjvoc ideea c5' intru cAt (in quantun) Isus Christos este Dumnezeu,toate prin El insursi s-au fhcut. intru cAt este, ins[. onr, El, Dumnezeul, EiInsugi S-a fdcut pe sine orn, dupd cum zice Aposto[ul: ,,S-a fdcut...", gi

ast{el, il interpretez gi in acest loc pe ,,factum est" ca re{lexiv.Aqa crcd cd SfAntul Augustin voicgte sd pund in acord gAndirea ioanicd

din ,.Et Verbum caro factum est" (I, 14) cu gAndirea paulinS, c6ci in Vulgatacitimr ,,de Filio suo, qui factus est ei ex semine David, secundum carnem":,,despre Fiul SEu, Carele I S-a fdcut Lui din sdmAnla lui David, dupdcarne" (Rom., I, 3).

132 CL De Tiinitate,Il, X, 18, P.L., t. XLII, col. 857 ,,sicut humanam illam{ormam ex vergine Maria Trinitas operata est, sed solius Filii persona est;visibilem namque Filii solius personam, invisibilis Trinitas operata est":,precum pe acea formd umand dintru Maria vergura Trinitatea a ficuto;c[ci, intr-adev6r, persoana vizibild a singr-rr Fiului invizibila Trinitate afdcut<r." Yezi: E, Portali6, art Augtstin ir Dict. de th6ol. co.th., t. l, col.2437-2439 qi F. Ca1t6, P6cis de patroLogie, t.I, pp. 657-65ti.

13s (\{. De Fide et Symbolo,fY,5.r3'Ca mai intreagd antichitatea, SfAntul Augustin credea in gcneraliunea

spontand a unor organismc inferioarc. Llnele cxemplc date aici reflectdaceasta conceptie.

"t P.i., conccptul de adopliune sa cduta, in alt krc, cheia divepgenleidintre cele doud genealogii ale lui Christos, dupd Matei gi Luca. Cf. Decon^s, euang.,II, III, 5. P.L., t. XXXN, co].7072.

r3o ,,Preparati pentm imp5rdlie", in sensul predestindrii, cred.

1n Cf cap. XXXY n, 4 qi XXX\T-XIX\4I, n. 7.

r38 Ad litt.: ,,intru lnsuqi exordiul naturii sale, prin care a inceput a fi (:prin care gi-a inceput fiinla ca om)."

130 Ad litt.: ,,ipcAt Acelggi El insugi era Fiul lui Dumnezeu, Careb FilqlOmului, gi Fiul Omului, Carele Fiul lui Durnnczeu."

r*0 Ad litt.: ,gi, aqa, intru suscepgiunca naturii Lrmane, i-a devenit AceluiOm natllralS, intr-un anulne mod, insdgi gra1ia."

r'1 Despre partea Spiritului SfAnt in generatiunea lui Christos veryt DeFide et Symbolo gi Toma d'Aguino Summ. theol. III-a qu. 32, art. 3.

r*2 Ad litt.: ,,semdnat".l*3

,,Adiunctus atque concretus"; traduurrca ,,strAns lcgat Ei unit" esteun pic pleonasticd: ,.concretus": unit, fonnat prin naqtere qi prin cregtere,

289288 Sf. Aureliu Augustin, nfSLYrAirl

tc,.olarul tlocirinei trinitare a .S{Arriui,i Augustin; od ea line de u. c.n

Morimin..*fv, t, p.t-.,,. XLII; col.770-1;XVII,4, col.784-5. Cf' A' Pakni

de speculaqii carc trnd sd clarifitr, atat ca1 [e e datul puterilor,noastre d

ir4elegere,'misterul TrinitSlii. Pu rcederea Spiitului .Sfant,,,{ Tt:-q::

apa4ire, dupS doctrina augustinran6, nu liherci inte-rpretdri, ci ins

tezaurului c.Ldi.t1"i gi, prtcunr ne e datul sh creden196 Fiul^este ndscut

cdtre TatEI, tot aqa ne este datul sE credcm cd Sliritul Sf$ p-9t9"91

deopotriv6 de la fatdl qi de la Fiul. Yezi, de asemenea: De Tt'in',II,5,2P.L, t. X1,[, col. 824-5;-N, 9, 12, col 986; VI, 5, 7, coi 928; XV, 17,T, 9o108iJ; In loo.n., tr. XCIX,6,P.L., t. XXXd col. 1888-9; De ciu' Dei,XI,P.I-., t. XLL col.337; Serm. CCN,10, P.L., t. X'XX\TII, cnl' 1701.Cot

Am ales acest citat pentru a ilustra modul augustinian de gAndire a.:upra-

purcoderii Spiritului SfAnt qi -faptul .cE purcederea ,,ab utroque" este

art. Esprit-Soint,'in bict. de th6ol. cctth.,t. d col' 801-804; M' Jugre, Ifi"ola"" Spir:itus sonclt, Rcrrne, 1936, pp..202-20.9; { fT"'"j,f,*'j'des

dogmes, t. II, pp. 366'7 ;F. Cavrc, Pft.cis de patrologte, t t, p' 0Sj1.e

Cunr"fot, t'o t,'c,iiiion latine surio ptocession du SainLEspt'it oo Filiot

<ob uhogue>, Russie et Chr(rientt!, 1930, pp,- 186-191'130 Citiircl ,,A., qria fecit cumi/ Quoniam..."; Alte Ed' au ,,an quia

eum, quoniam..." Mi-e greu, dacd nu chiar imposibil, sd rnterpretez ac

p.".i. L" cine se re{erd ]errl"? Oare fitndcd Fiyl (1g.uvintul)I-a fdcut

bt (:o" Spiritul SfAnt) sau: ,,Oare fiindcd Spiritul SfAnt L-a fdcut pe l-t.,,, hx.;*^" Fi,,l ()-,,i,,i\" F, f,,l,r*it ai.:i verbul./ecjl pentru a evita confu;

privrn(a Fiului (: Cuv6ntL,ui, Fiului, ii este ProPriu aendscutul. Dar, dacd intrebrficut Pe Fiul Omului, vin

contradictic cu ceea ce se afirmd dupd ,"quoniam", oricum ar fi luat

intr-una sau^despd4it. Dreptaceea, cred cd mai degrab6,:"T"] Pt;fu.ul ".t"' ,,ir., "i "hip

ziccm, agadar, (.lhristos nd^scutul din Spiritul

iactr rr,, Spiritul SfAnt L-a ndscut (genuit)pc El? 9g: f+14:6 (9t\D_--,- /r \ ^

Fiul Unulndscut al Tatdlui) L-a fdcut pe El (: pe Spiritul SfAnt)? Intrl(pentru,cE) Domnul nostiu Isus Chiistos, inrru cAt (in quantum) 't

br.rrn"r"r, toate prin E[ insugi s-au f6cut?" Dacd aqa trebuie inple's

pasai, qi aqa incln eu sd crcd t;5 trebuic, atunci S{Antul,1."e"t* t,rt 1i., u"lurta irrt"rpretare cu Origon, care zice qi el cE Fiul ii iomunicd ipor

Sgntufr;,ltar.rinu.rr*ifii.,i1,1,,r.,?.?T,iil?lPi.-Tt:l"J:Yi:::l:::1qi justigia (tn loo,.II, 6, P.G., t XN; col. 128-129)..$i, cam in acest sens,,i

,ii" .^'ir, 'De

Ti'initote ci Tsus Christos este , in acelaqi timp, mai mare qi I

mic decAt Sine insugi. 'l

'tl in acest fe l, traduccrea trste intt:rpretativS. Am tradus ,,a fost" fE

dcqi, in diferitele tracluceri in romAnegtt: ale Biblici, versetul Rom' l,

291290 Sf. Aureliu Augu.stin, Enchiridion

?nchegat, ni-[ amintegte pe ,,krasis"-ul, at6t de fami]iar lumii Eecegti, pea desemna unirea celor doud elomente care constituie Verbul l(]rrvArinca.nat.

ls Ad lin.: ,in mod".lasYezi cap. LMII; E. Porta-1i6, art. Augwtin,in Dict. de Lh6ol. coth., t.

col.23673 gi ln loan. rl. XLI, 4-7 ,P.I-., t. XXX\i: col. 1694-6; Enarr. inLXry 6, P.L., t. XXX\T,co1.777. l

146 Aceastd valoare simbolicd a mo4ii lui Christos se adaugd valoriexpiatorii fdrd a o suprima. ri

147 Ad litt.: ,,toti care apa4in de aceastd gra1ie".1+8 Misticd a Botezului inspirati de Rom., VI, 3-11.rae

,,Male vivendo": trdind rdu, in sensul dc ,,trdind culn nu setrdind intru rdu".

r50 Vezi in cap. XLVI despre elicacitatea botezului pruncilor; Vezia^semenea: De nupt. et conc.1l,Xx,22, P.L., t. XLI{ col. 426-1; Cont.\4, V, 11, ibid. col. 829; De pecc. meritis et rcmis.,I, XIX, 24:c, ibid.722-3; Cont. Iul. op. imp.,I,50, P.L., t. XL\', col. 1073.tzz-o;Lon[.tut,op.tmp,l\DU'r-.L.)t.,\Lv'col. lu/J. ] l

r51 Theologii anakzeazd qi ast5zi pdcatul adamic, f5rd a deosebi, insd, iel, toate speciile deosebite aici de Sf6ntr.rl Augusrin.

's? Ad litt., ,,Nu i-a crezut lui Dumnezcu", in sensul cE nici nu I-a rctezatel nici nu I s-a-ncredintat l-ui cu totul.

153 ,Rdspunzdtori", in sensul de ,,lega1i, obligali".15a Ad litt.: ,,Regeneratiunea n-a fost instituitd decAt numaj fiindcE

vicioasd (viciatd) generatiunea. "155 Cf. Cap. XLV156 subvine.r57 ,,Implicetur": a fi infdqurat, a fi strAns legat, a fi in strAnsE leg5turdr58 Dubla circumstan{E care agtayeazd pdcatul adamic. ll'se l-ov,, ,,regeneratus": ,"regeneratul, rendscutul "

162 AJtl'el: ,,Nu ca urnrare a unei necesitdti a milei (de nrild), ci, maidegrahi, printr-o vointd miloasd."

163 Cf. cap. XLIILr6' Altfcl,,,justificarea".165 Yezi cap. XL\{II.ln" Epistrla cdtre romani.167 in sensul din cap. XLII: ,,magnum baptismatis sacramentum',.1"8

,,El insuqi": Apostolul Pavel.l6e

,,Oricare": toti cei care au fost boteza(i.r?0

,,Mistic", in sensul de apa4inAnd misterului (Cf. cap. LII).r7r Simbolism atins qi in De Fide et Symbolo,V, 11; lTI, 14.r72

,,Finele secolului": cf. cap. XXXV, n. 1.r73 Cf. De Fide et Symbolo, \|[II, 15. Tbt in sensu] parusiei in vederea

judec5lii ca evcniment constituind carie'a glorioasd aMantuitorului vezicap. I-XIX qi CX[, unde se comentc i

!1,Yezt, !9 asemenea, gi De ciu. Dei, )

PT,., t. XLI, col.659-708;E. Portali6,l, col.2444-2445; J. Rividre, art. Jugement, ibid. t. \{III, col. 179t1-1801.

11a Binecunoscutul, arlicd.Psalmistul, interpretAndu -1pe ille casuperlativ.

.- 175_,incAt sd se implineasc6", in sensul sd fie des6v6rgit exprimatd in

Confesiune, precum este, intr-adevdr, desdvArgitd in sine gi in crerJinlanoastrd.

176 Altfel: ,,Pusd in urma".17r Aceastd arhitecturi trinitard a Sl,rnbolului (Crczului) invcdcleazd

dcplina egalitate a persoanei a treia treimice cu celelalte doud.r7B ,,Subordonlt5": gi numiti in urma, gi supus6. SfAntul Augustin are

totdeauna in vedere Biserica inteEald (Cf. cap. LVII qi LXIJJII; npist.XCI, 1 P.L., t. XXXII col.314; Serm. CCXLI,11.,P. L., t. XXXIX, col.1s00).

dc templul luidumnezeii pt:gi cAt poate ficifictrt-io".

Note Si cornentarii

160 Unii comentatori cred c5,'este o eroare cd SfAntul Augustin comentea;aceste cuvinte ca fiind rostite asupra botezatului Christos. Oricum, pAnESfAntul Augustin exista o lungd traditic asupra acest.)r cuvintePsalmistului ca fiind rostite la botezul ioanic, probabil din weun exemdupd.Luc., III,22.

161 ,,SE.i piard6", in sensul dc a-i pierde din puterea sa asupra lor;

pierde potestatea asupra lor.

292 Sf. Aureliu Augustin, Enchiidion

'8') (-litind: ,ripsa est eninr^sutrmra ctcatura". Iid. au ,,Ipstl ettill-t

sunula clt)atu'a": ,,C[ci ]ll Insugi ar [i suprema creatuld".181 ('l De Fide et Symbolo.X.21.tB2

,,Desprt: aceoa": Il[a pnatc fi aitri un superlativ.183 Desprr: ingerii pdcituitori, vczi cap. XXVII gi notele.t8+,,Spe1ele ierarhiilor" :,,differentiac placposilrrarunr

" : dift:renr

ierarhiilor. Sunt tentat sd spun, pur ,si simplu: difer't'n1cle prep,,zituriAqa au c.ele md multe Mss.; unele, insd: ,pt'aepositorunr": ,,9t:fiilor"; Ed

au rrpersonarum": rrpersclanclor".185 Altfel, Virtup. Citatul a mai fost tradus: ,,Liuda1i-L pe El togi ingerl

Lui, l6udagi-l- pe El toate ogtirile Lui".186 (litatul a mai fost Ia noi ffadus: ,,fie Tronuri, fie Donmii, fit:

fie St6pAnii" sau: ,,fie scaLrne de donmii, fie clreg[torii, fie clonrnii, fi

stdpaniri" 9i incd qi mai akfel (Cl. Rom. \TII, 138; Efes.1,21: Col. II, 15;

Petru,Ill,22).r8? Aceastd dubitatie retoricd arbolescentd qi mirturisilt: a ignolan

privind ordinr:le (categr.rriile. rangurile) angelice nu exprinrS, poate,

agnosticisrn disimulat, ci, unul roal, ce-qi are r6d6cinile in ceea cc se nu nr'

propriu augr-rstinism, adicd doctrina pdcatului originar', a preqtiinleiprt:dt:stindrii, a rSului qi liberului arbifu, implicAnd-cr pc cea a g1

gratis date.Torugi SfAntul Augustin nu le neagd a@stora existen(a, ci le mErturi

cu ncstdmutatd credinl[ qi e.xistenfa, gi necesara difr:renliore, indoitignoranfa oxprinrAndu-gi-le tocnrai a^supra numdrului lor gi asupra natrdifr:rentclor, cilci zt ce:,,Esse itaqur: sedes, Dominat.iones, Pri.ncipatpotestates in caelestibus apparatibus firmissimt: creclo et differt: interaliquid indubitata fide tt:ne,r; scd... quaenam ista sint tlt quid interdifferant nescio", ,,CE cxist5, aqadar', scaune, Donrinaliurri, Principt

difcr5 indesine nu qtiu." (Conhct Pri.scillia.nistos (4'15), XI, -14, P.l'^.,t.

col. 678). Pe de altd parte, degi se pare cE aici nu deoscbeqte Ingeri

potestdli, in cereqtik: suite, o cred atotferm gi 1in prin nejndoitd credicle diferd prin cr:va intre sine; dar cat'e anume... si fie acestea qi J

Arhangheli, in CoLl, cum Moe, (428),9, PL., t. XL[, col. 727, stabidupd sffntele Scripturi, o listd dc opt grupuri angelice: AngeJrS, Archar4Sedr:s, Domirtationcs, Principatrrs, Potestatcs, Cherubim, Scraphim,dirr care [ipsesc, irrsd tocnrai... \'irtutes. (v*t:zi art. Ange,in Dict, de thQ

oath.,t.l,col.1189-1271). rr

r88 Nu e vorba de astrele inse[t:, ci de spiritelt: ralionalc Pc care lt>ar

ele.r8e Asrr6rra corprurilor ingetiLrr', vt zi cap. Ltr-ll.

Note y cornentarii 293

le" (-litind, ,,sed intus in trninlo hr-,lnirtis": lufss. au:

lronrinjs". ,,ci intcroir sufletului omului".

''l A s,: cumPara ar-r'asld cil'('tlnlscl lcr( u ,'t''tti ctt

X\TI

,,st:tl intrrs animae

deliniflilo din cap.

doctrina eschatologicd.1e3 Idet:a cI r,rnrul nu poatt> sd-qi lic sit:qi speranlE Si nici onrul onrului este

o (:onslanl5 a gandirii augtrstinien,'.1!'*Vezi cap. LXI.tes CI, Efes.,ll, 14-16; CoL,, 1,20.re6 Vezi cap. XX\4II.r'? Vezi cap. LXILre8 Chiar dacd redusd nunreric: ,,Angolis igl:un ctliquibus (s. n.) inrpia

294 __ _EI@fSllu Augustin, Enchiridion

acea iubiti cereasc5 crrtate sd nu lic flraudatd de numhrul cetatenilor srilt'g 1",

.,r 1,-._ly":,l.,poate. chiar'de unul gi mai fecund,,lXXff, f, Z, e,

t. X[,I, c<1. 752). ldcea a {ost prcluard de SfAntul Grisorio col Nlar.t: Ill,r"S. hom.,,L\XIV, 11, P.L.; t. 1,,\X\T, col.7251). i., -r; ,A;;lu,iSfhrrtul Anselnr (Cur Del.s hon,n,I, 1_6-1& ir.t., t. CL1-.UI, ,,J .:Sj_:Jtigj,datoriti hli Perrr-r L.r,bar.du[ (Sent. II,disr. IX,7- erl. Quarar:chi, p.3'ile-a frrst 1,rrsibil theril,gil.r p, rstirriori sa mcditcze, p" q*ort tn"lri,iti;,asu pra arpsru i l.l rcol, Er, t t menon augusti n ia n.

,te' _Mijlo<:itor^Lrl (: Mcdiato.rul): in conceplia SfAntului Argrsq,adcvEralu[, perfecrul, suprc.mul gi id.alul n."diuro. ar rui Dr-n"rEt qioamenilor estc MAntuitrirul. Isus (,-hristos: ,,Unde verus ille mediatoi,quanlum fr-,rmam servi accipiens mediat,r effcctus est Dei et hor.inr_ihomo Christus lesus, cum in lorrna T)ei sacrificium cum pahe sumat,quo ct unus I)eus est, tamen in forma servi sucrificiurn malrit

"sse c

sltmerr), nc vol hac occasione quisqrrarn tistirnaret cuilibet sac,r.i

sacrificiile.false" (De t:ir. Dei,X,kX,p.T_., t. XIJ, "rL

rbbiT.;,'i"i;A;;;ca [itatea de.med iarorperfecr a MAntuitorului rn ri ri"i'f. J""iJi,iAugustin: ,Mcdiator Dei tx.honrinun,r- quia Deus cum Rrt.", qrio f,cum h.r.inibus. N.n mcdiator homo praeter deitatem, nrrn'r,r:dil)eus practt:r humanitatcn. Er:ct' mctriat,r: divinitas sine hr-rmanitatt:esl me(liatrix; hurnarrilas sirc c.livinrtate non est mediatrix, sed idivinirarcr, s.lanr et humanitatt-",r s,rl.m merJiatri.x cst hrrrnann dir.ini

essc crealura(]. Pt:r hoc r:l sacerd,s est, ipsrt,fferens, ipse et,blati.. Cuircri sacramentum rxrtidizrrurlr cssc vrruii eccresia"

".irifi,,ir-, ;ir;.'.ilipsiu.s capitis."fl.l,rs sit., se ipsam per ipsum discit o{ferre.'I-[uitrs lsacrilicii multiplic,ia variaquc iigrrn

"r^nt sacrificia prisca sanctorum, clhoc.num ptr mu,a figurarertrr, ramquarn verbis multis .". t,;;;ii.;;",t

ut slnl' tastrdr'r multnm commcndarc'tur. IIis summc) v(]roqre sacrifil,c,ncta sacrificia frrlsa.ess.runt',; ,,D. u,dc, mirificul, ad".,re.r'trl *"a*iintru cA1 luAnd frrrma sen,ului a dcvenit mediato^rl lri Dr,r."r", gi,oamcnilor, omul (lhristos Isus, cum, in forma Drrmnczerrlui,sacrific,rul dimp^rcuna cu Tatil, dimpreund cu (_larcle ,*t" gi D,lronuu.ul, totugi, in fnrma se^.,,],i a md vt,it a f'i sacri{iciu a""at'uiprirr;,nici,rd.c,r' cu acetrstd ocazirr,c, .6 .,r r,r"uatd ;;r;i;; ;;,il'ra]isacrificr: vr.ey,ei crearuri. Pr-j'asla cste qi sacercr't, Er insugi ,rfrrr.itorul;_ ; -_-- _- Lr ttrruPr utulltutt

lrl.r3,n,o,blariunr:a (: I.-l insugi jt.rtfitorul. El insugipijertia). Sa,.rar

ctrtrdra, al cdrei.realitili a wut si fie sacrificiul bis".icii, "rr"u,.r,.corpul.capului ei inscgi, invald sd se ofcre, prin El insugi,'pe ; inJ;i .

acestui adevdrat sacrificiu erau semne mutriplc gi varii vechile sacrificiisfintikrr, de-vrerne cc acesta.unu era prefigiraiprin -tllt", p.""r-lv.r'be multe s-a. zi.e un singrrr l,.r"ir, ca" sd fi'e pus, f# iiE; ;;;fiuulu3l"t..Fr^{d cu acesr .rp."- gi ad vdrat sacrificiu, s-au spulherat tj

Notc Ai contentaii 295

ot divina humanita^s Ohristi"; ."Mediator ai lui Durunt:zt:u qi al oanrerrilor..g)ntru ch-i Dumnezeu dinrprcunS cu Tattil, pcntru cir-i onr dinrpreul'ri cttoamenii. Nu mediat,,r' rrmul cu cxccpria dumnczerii, rru mediatorDumnczcul t--u e,xceptia_.rrrranitatii. Iata nrcdiatorul: dumnt-.zeirea fdriumanitate nu este mediatoare; umanitatca fdri dumnczr:ire nu estt:nrcdia.toare; ci intrr: dunrnczoirc.a singrrrir qi un'ranitatca singuril estr:rnediatoare umana dumnczoirc gi clurr-rnczoiasca umanitatc a lui Christos."(Serm. XI-\TII,n.21,P.L.,t. ,\XX\.TIII. col jl.l0)" Nu-i mai pLrrin adevirat cESf6ntul Augustin vorbeqte qi de un mcdiator al nrortii, diavolul. invins dec.[tre Chrisros ()f . De T.ini.tote. ry X, 13; XIT, 15; XUI, .16-1U).

Vezi giConfes. XI, XLI[, 68-70, in P.I-., t XXXIT, col. ti08-ti10

200 Citind ,,nobis"; Ed. au ,,nisi in nobis"; ,,decAt r-runrai intnr n,ri".201 Cf. De ciu. Dei, XX[, XIX, P.1,., r XT,T, cot. 796,202 Citind,praecelle,t"; Krabingt:r arc,,pracccllit": .,covArgegte".203 Citind ,-c'xceptus";Ed, au ,,exemptus": can-r in aceeagi sfer6 semantici:

,.scoatere afar5".20a

,,Puterea de inetelegerc", aici qi passim, ad litt pt. i.ntellectum:i rrtclccn.rl- inlr:legerea.

1r5 Insistenld asupra Bisercii de pc pdnrAnt) care poate fi socotitd drept r-r

roactie impotriva donatismului, carc nu arlmilca decAt o ,,biscrjcd a

:fl"1ftro".Cf. P Batiffol, Le colholi.<:isme de soint Augustin,Paris,1920, pp.251-268.

!06 InterpretAndu-l pe ,,ut", aci, prccum in nrulte alte locuri, consecutiv.Altfel: ,,ca sd fie retras prin rcnagtr:rc ceoa ce a fusl atr.as prin naqtcre."

_". b]qqra (tollit): a lua inlsttuAncl, a facr: sd disparl, a gtergc. C{. cap.XLI-XLIII.

208 Lo l-af6cut pc us,nt-rtcaz5 2\-rt'clama i;cr-rnsecintd, Pelagius suslinca cd cl'riar in lrbch.iul Testament coi carc suntnumili sfinli gi drepti sunt realmente firrd dc picat C)ombaterea acesteiteze pelagiene este strAns legati, in concepria augustiniand, dc doctrina saasuprri pdcatului originar, asupra meritului si asupra justificirii. Dar; c6ndAugustin sustine, contra pelagicnilor, ci to1 omul picdtuiestc, cste vorbanumai qi numai despre phr.:atul vcnial. \ir:zi cap. T,XXI, undc vorboqte dc:.,quotidianis... brcvibus levibusque pcccatis. sinc cluibus haec vita non

, A. (laudt:[" an. Pdch( ori.ginel, in Dict, deAug., In lohctn, tr XT,l, 9; In Epist. [oho.n., tr.('on:. lul o1t. imSt.,l,98 De pr.:cr:. meritis et.

296 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

rcmi* ll,\'II,7-9; Cont. IuL..IV, x,27-tt, precum gi referinlele dingr:rieral alcituit de benedicrinilacuv. peccatum,P.I'..,t. XI-\{, co[. 507

200 Inifal (c{. ,,Vatrar', 7, An. XXII, u.256,Iulie 1992, p. 2, col. 3-4), a

tradus ,,climen" prin ,,vini", dar, inu'uc6t, ilr romAneqtc, nu mi se

indestul marcat6 gravitatca ,,vinei" fa$ de ,p5cat", revin actrm g'i tradad [itt. ,,crimen" prin ,,crim6". lt210 Citind ,,tantus". Ed. au ,sanctus", ,,sfAnt".

21r Principiu general valabil pentru penitenla individuald, dar care;aplic6, spun exegelii, de asemenea, penitenlei eclcsiastice. l

"' Aqu, dupd Mss.; Ed. au ,,ubi tale crimen commissum est": ,,unde 3

comis o asemenea crimd".213 E vorba, in sens paulin, de corpul mistic al lui Christos.2r'Citind, dupd Mss. ,,Ecclesiis"; Ed. au ,,Ecclesiae": ,,Bisericii".215 ,Etiam": ,,chiar gi" Iasd sd se inleleag[ c[ trebuie sE i se dea mai

satisfat'lic lui Dumnezeu.21t' in economia generali a penitenlei e cuprins maiintii botezul (Cf.

I-\N), daa datoritd pdcatilc.rr carei urmt:a2d, aceastd,,magna indulgereste insolitd de-o altd instituire care constituie, propriu-zis, ,,

Note Si comentarii 297

221 Tratatul De Fide et Operibus a f<rsl inrxrput in 41i1. Vr:zi, la inceputuluctrstei cd4i, qi lflmuririle editorilor asupra ,,miscricordiogilor": P,T-.. t. XL.qrl. 195-U.

321 ,,Ne l'acc salvati", altfcl, gi mai dar, ,,nc ntAntuiegte".222 Acea^stE inierpretare augustiniand a tcxtclor paulint: si iacobin :rr

trebui sd le dea de gAnd celtir ce-i rcproseazd cpiscc,pului I Iipponei doctrinarnAntuirii prin singuri credinp, fdrd fapte.

22n in aceastd argumentatie, SfAntul Augustin aplich motoda care, intleologie, se nume$te ,,analogia credintoi".

22+ Citind ,quidam". Ed. au quidem:,,tJcsigurr'.225

,,Tenta1ia suferinlei": ad litt.: ,,tenta{ia tlibulaliunii".226 Unele Mss. au ,,Christi fundamenttrm". BerLt:dictinii au alcs, insd, o

leclb dffii lior:,,Christunr fundamentum".227 Pcntru a descrie cele doui categorii rle credincroqi a cdror operd

(lucrare) cste probat6 prin foc, SfAntul Augustin dctageazd din context, agacred exegelii, cuvir.rtcle Apostolului referitoarc la situalia omului cEsdtoritsi celib, generalizAnd u-le

228 Rlmfure de vdzut, spun iardgi exegelii, in cc misurd aceastd exe5Jezd

alcgoricd a focului purificator este intrutotul conformd semnificalieieschattil<.rgirr a textului paulin.

zle E destul de greu de-nleles cum exe€e{ii protestanti au gisit in acest

paoai argumenle anntra purificdrilor dincolo de mormAnt. Pe de altd parte,daci acoste pEreri despre focul

rate aici, h Enchiridion, ar fi dintreMi premrmir printre cei ce r.ic cd

sunt dintre cele din urm6.!ffi Traduc ,,poenitentibus" prin ,,penitentilrr". Unora le mai place sd

intorprotezc ,nisi convenienter poenitentibus eaclcnr crimina remittantur"prin ,dacd nu vor obfne (: nurnai qi numai dacri vor c,bfne) printroponitcn{5 convenabild icrt4lea aceloraqi picatc". RfunAn la interpretareame& intrucil socot cd din sincrritatca penitentilor dcrivi natura penitenleigi, derpotrivd, pdnicia sau sterilitatea pomt:nilor.

lli in sceastd {ormu[are, SfAntul Augustin sirrtctizcazd intleaga sa doctrind4$upra penitcnlci (()f. cap. LX\'), rrarcAnd qr,rzitia sar la$ de croarea,.rr1i'sericr,ldiogilor" (( )f. cap. l-XYlt).

?32 BazAndu-se pe Dclnipl, N,24: ,,Rrr-:cata tua clcomosinis redimc":,,p5catele tale rdscumpdr'EJe prin pomt-'rti", r,rrtii s-au lrazardal sd suslindcE pomana ar fi suficienti mAntuirii. agravdnd astfol eroarca,,miscricordioqilor" cr-r un grrrsolan fariscism Tmp,rtl iva acestora se ridicd

paenitentiae". La aceasta se adaugd c5, pentru zilnicele pdcate uqop

pdcdtuitorul poate gdsi, in rugdciune qi il poman6, elementr:le unei ,,congtsatis{actio" (Cf cap. LXX-LXXI), sau, dupd o altd ingenioas6 expre

augustiniand,,quasi quotidianum baptismum" (Serm. CCXilI, 8, P.I1

XXX\4II, col. 1065). D".p." neiertarea pdcatelor in afara Biscricii, vez

S'erm. I-XXI, 33, PI-., t. XXX\TII, co|.46.3.211 ,,Propter" se poate interpreta, in acest context, qi .,pentru" (=,

vedcrca), dar gi ,,gra1ie", ,,datoritd" gi chiar ,,in al'ara", ,-p.' lAng[", adl

,in paralel cu".218 Intcrprctez, iardgi, aici gi supra, gi lnfra, pe ,,ut" consecutiv

adicd, final: ,,ca sd intelegem" etc.2re Paragraful acesta gi cele dou6 urmdtoare sunt textual reprod

[)e octo Dulcitii quaest., I, 10-13, P.L., t. XL, col. 15ii-6.220 SfAntul Augustin incrimineazE aici ceea ce se ttumeqte i

,eroarea misericorcliogilor", mult dezl-rdtutd in istt-rria modcrn6 a c

E, totodat6, incriminatd aici, precum in De ciu. Dea XXI, X\{I-X\1I,origenistd (Cf. De princip., I, M) dupd care ar fi posibild., anume docttdeJpre mdntuirea diavolului insugi gi a complicilor sdi (cf. cap. CX[).iasemenea, se crede cd aici SfAntul Augustin il combato gi ptr StAl

[Iieronim

termenul uzual, imprumutat din limbajul juridic, pentru a desem4,ansanblul operelor penitenliale care-i incumb[ pdc5tosului (CL P, Galtie:art. SoLisloclion,it Dict. de th6oL, coth., t. XIV, col. 1135-1152).

298 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

SfAntul Augustin qi in De citt. Dei., XXI, XX[, P.T,., t. XI-I, col.734:c.sunt accontuate condiliile morale ale pomenii.

2n3 ,,Propitiat", dacd se acceptd neologismul; altfcl: ,,induplccAgtigAndr,-i bundvt-rin1a, impdcat"

2:r' ,Nepedtp:ti", !n virtutea legii eterne, dupd care orice injustilieprimegtc imediat sancliunea spre a nu se tulbura orflinea r-rniversal[.

2lr5 ,,Achitarea potrivitd", ad litt.: ,,satisfacerea congrr-r6" sau ,,satisfacefl

congruentd", care era gi cste in Occident, dupd Tertulian qi SfAntul Cypriaq

Note y mmennrii 299

?ar Of. cap. LXXXT, u.

2+8 Citind .iam"; unelc Mss. au ..ctiam" (: ctriar gi).2'r') Aici exr,:ge1ii obserr,S c6- invcrs cazului nrai srrs amintit (Cf. cap

LXX\10, tcrmenul ,,Dorttnul' csLc plrs ptrntrl-r un act care-i apartin{) luif)rrmnezcu singurul (Of . Marc..II, 7), 9i ci, dr: Iapt, ,,Tat[[", conrentat aicidc Augustin, se raprorteaz5 exclusiv [a ,,TatEl Carelr: estc in ceruri".

50 Cf. Cap. [,X]fl, n. 290.25r Aici, dupd Lov. se adaugi: ,"\idetc ut etiam id quod intus os1 mundunl

fiat", ,,Lua1i seiuna ca chiar qi ceea ce este inlduntru sd devin[ (sd fie fdcut)curat", ceea ce, dup5 Am., [ir., Dan., dupd cele nrai brrne Mss. gi, deilsernenea, duph Evanghelia citat6, lipseqte.

252 Pasajul acesta din Laca depdqeqtc putcrile mele dc interpretare.Traduc6torii Bibliei l-au tradus pe ronrincgte cAnd, cum. Recent, inversiunea Noul.ui Tbsto.menL. revizuitd, re<lactatir qi con.renlat6 de IPS.Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Institutuhri Biblic ;i de MLsiune ol B.O.R.,Buc, 199i1, pasajul e tradus: ,,Dar dagiJe ca miJostenie pe cele dinliuntrulvostru ,si, iatd, toate vd sunt curate" qi comcntat: ,,?:xt dificil prinambiguitatea intt:ntionath. Fa15 dr: enr-rnlul sobru qi dire,r din Mt.2:1,26("Cur6;5 dintAi partea clinliuntru a paharuhri qi a blidului, pentru ca qi ceadin al'ard sE fie curatd"). in te.xul qi contcxtul hri T-uca pare a fi qi o notd deironie, farioeii sunt invitali sd se debaraseze de urSpirea qi viclenia,dinlEuntrul fiin{ei loa dar invitalia izea,z-E qi maniora in care ei obiqnuiescsE mimezc facerea de bine." liu l-am tradus pc ,,supcresse" prin ,,ce mairdmdne", subinplegAnd gensul indemnului: ,,da1i, mai degrabd, pomanlceea pe mai rdmAne (: de dat, gi voi nu dali), qi, ia1d, toate vd sunt curate'.Sengul; .lceea cn prisoseqle", pe carc-l mai are ,,supercst", ar accentuaironia pasajului, dar este rnai greu acrceptat de imperatir.rrl ,,datc"'. Unsens bun ar da gi traducerea: ,,Da1i. rnai degrabS, pomand ceea ce vdsuprqt)ieluicrte etc.", 6en6 pe care il al'e ,,supercsse" gi il acceptd deopotrivdqi contextul, qi, astfel, s-ar accentua insistenfa asupra caracterului spiritualal pomenii. (Cf, Cap. urmitor).

253 Se reflect6 in aceastd argurrentatic doctrina :rrhicunoscutd, conformcdteia 4u cxistd punct tlc interfcrcnlS inlrc conrplia mora[d gi r:rcdint6,ceea ce l-a fdcut uneori pe SfAntul Augr.rstin sd spuni r:6 toatc opcrele (:I-r crdrib, fapte le) nr:credirr r:iog i lor sunl pirca1s.

2s1 ,S6-t pl6cem lui Dunnezeu": prirr br.rtcz.

2'i5 ,,Contraxirrus", vocahul} reluzLtd din c.ap. XLil.256 ,,Miselere" nu are intregitd in romAncgto fan'rilia de cuvinte, aq;a cii

am recurs [a aceste analogisme.

236 Lrnii sunt inclinali sd creadd cd SfAntul Augustin nu cunoqtea

asociez nici unora, nici altora, intrucdt o spune SfAnnrl Augustjn insugi,se poate de clar, in De symb. ad catech.,\ll, 15: ,sunt venialia". Aqadaqnumai cd ,,nu fdcea deosebirea" sau ,avea doar clard notiunca", ci detirfoarte clar ,si noliunea, gi cuvAr:rtul.

23? Aceastd eficacitate a Rugiciunii Dom ncgti n u-i decAt un caz parL;al rolului pe care SfAntul Augustin i-l acord[ rugSciunii, in general;iertarea pbcatelor ugoare (Cf. Serm.,IX, XI, 17, PI-., t. XXX\TII, col. 8

238 Pdstrez in traducere ,,datornicilor (debitoribus" gi ,,datoriilc (debiipcntru a md menline in sfera limbajului juridic in care gAndegte SfAr

Augustin. Altftl: ,,grcqealele" qi ,,greqi1ilnr" (c,{. cap. I-XXXI, n. 9).

"o ,,DacI" (si) Iipseqte din Mss. gi din mai multc Ed.2'0 ,,indurare", aici gi passim : misericordie .

2*1 Citind ,,ergo", dupd Mss.; Ed. au ,,autem" (insi).242 (litind ,,cuique". Mai multe Mss, au ,,quodcumque" (tot ceea ce),;

2*3 ,,Puri{icatoare", trad. analogicd pentrr-r ,.enrendatoria". Ad Ii1

emendatorii (indreptdtoare).2* ,,inddrdtnicilor", trad. analogicd pentru ,,invitis". Ad litt.: impot

vointei lor. ,:'

2'5 ,,Suntem ajuta1i", altfel, prin reflexiv: ,ne ajutdm"

termenii ,,pdcat mortal" gi ,,pdcat venia'|", dar, raportAnd acest pasaj la

precedent, se vede cE el delinea foarte clar notiunea lor, zic a\ii. Nu

2'6 Lxegelii augustinieni semnalcazE aici un caz rarissirn c6nd SfAr11

Augustin pune un cuvAnt al lui Christos pe scan'ra lui ,,Drtmnezcu", cdci]cazuri similare, el vorbeqte, in mod obignuit, desprc ,,Domnul". Pentrqpreintimpina atx:ast6 anomalie, unolc Mss. au c()roctat: ,,dicentem Iesrl{(pe Isus zicAnd)

300 Sf. Aureliu Augustin, E":!or4lg"

'?,,Non,rr',,citi": altftl,,,neflt:riciti', -nti'zcrl", prtalt" nrai hint" ci

,,nenolrx.:iti" impliri o anulllo nLrartli do fattrlitarc' c({:tr c(" rlu-ll {rlt' [t tctll

conrt:n titri ttl augustiilian.258 (litincl ,,Doutn charitatc";Ild. au ,,Dt:i clrarilattlnr": ,,iubirrcl t*tnritatt

h-ri Durnnerzctt".2"n (lornentariu inspirat dupta Luco,Xl,42' 'i '260 A;ci :nrticipale a tcxtuh-Li d'nt Luca, XL.42'rut Irnii ('oulr'rrLat('t'i augrlstini('lti Privrtsc attastd r:xegczl ct irrslrirald

un alcg,,t'isnr pe carc s.:risul t'riginur al texului t:varrg:hcllt: lt'l!"1]lsusqinilrcl, ci, .,5 din punct do vedere theologic au)ast[ con('cppe a p{)n

tlc sine of,r.[ o,"i px-rqin[ ,:onsistenlri decAt.subtilitate' Simt r:[ nu

putea prcnLllrirtr printre susqlndtorii accslei pel-erl'

2o2 Relrrarc rsi dezvoltare a ideii din cap' IJL\' Rele'vAndu-se condi

moraic ale ponrcnii, este con)b[tut rnisticjsmul analog cxrnduitei farisei

263 Cl. Mot..,X.i)9.2or ,,Niravul lunrr)sct" (socunclunl saec:ulurn), ,,dtlpri ohic'ciul str:olul

(voacului) torostru (nrunrlan)."2'ii Traduc h.otilAt aici, in acest {el, 9i nu: ,'Nimonea ntr dd' irlsi- nici

fel clc 1,,,nra,'rd, decAt nunrai s[.pri*ury dt> unde.si d:tu :ltt,lt,,Oli;;.J,';;;;.:

"Lr.,i" 6 nu rlu* lipsa, nu-i irpsrt, nu-i li1'se;itt:,i.uc)""'.ct

k: mai p[ace urtora si interpt'otezc,.intrucdt, dupl Llrictl'rna aYCustnll]

nin,.r.,.,u nu aro nimic cc -sir nu fi plinlit' E acer:aqi idet: gi-r'r t:'x1.'

".**a ..dar din dar". Acl:laqi ..* dd 9i traducr:rca lui ,,nisi" prin "

nu". SfAntul Torna D'Aquino vorbcgte dc qapte tcluri dt: potrttrtri spttrtu

gi colporal:i, rtunite in'versurile:.,,Oonsultl, carpc, doct:'-stil-"tt'' lt'1)^''il.,

,rl; + "ittir,-,, f*u, Cib,r" I:dimo, lcg'-r, colligo, conr.lo" (Surnm' tlqIIa IIat:, qu. XXXII, arr. 1). 'rr

2oo \bcabula ,,vcnerabilis" lipseqtt: doar dint*un Mss' \Iat' I2t'r Fd. au ,,ad ipsum revoftilini": ,,intoarceli-v[ la sinL"'' 'l

2"8 E6. au ,,apostrllica auctoritits": ,,autoritatea apostolici" r2';e flnii t-'xogefi crt:d cd se rcsimto aici ilgorismul augrrstirrian n] ylt

matrimonial5l cdr.eia el i-a sinl.etizat scopul in ut'mlto:ilr'lc 1l'('r btln

;;;;k;; 1--"l,,j"r,"t icreclinll),,sac.anrc ntunr " (sacrament' ttri:i

27r'Iid. adaug[ ,,ac[ itrdicardtlnl": ,,spre a judeca"' llf -, - .: f..,.*.

27' Ec,l. corijeazd in [als: ,"inter fratrr:nl e't frafl'em": ,,intrr: fr-att: gi I

2r2 ['a li in privinla relaliilor rtratt'inronialo' S[Antul Au

;,t"rpr.t"lre oilri ,,u.rrir" cn 'l ingiduinp (iertalc, p-ugoti"li)"l.;-., i;;i;ffi:,,r"t,lg..t""r,r (ninr.)iin 1""t"" "..ln.'" "h''i'n

li srr .r'r.rltl'

Notc qi comentarii 301

panr rf nici exogtrlii Sf6ntului Pavr':l, nici nroraliqtii nu prea mai arceptd

ast5zi aceastd pozitir:.2?" Cf. cap. LXXXI. n.2?'

,,Un r[u al ghcenei": la[chicz personificator; alt{cl, ,,pasibil de pedcapsar

cu gheena, vinovat de (condallnat la) ghecn5".215 Ol. Ioo.n, Xry 6.216 Cl. CoLll,22,2?? ,,Obiqnuin1d" nu se rcfold aici Ia individ, ci la comunitate, doci:

,rcutum6".27s Pasajul e de regimrt privitor la disciplina r:cle^siastici din secolul dc aur

al patristicii.27e Conrentariulla Epistolo cdtrc Oolateni e tle prin 393-396, deci, canr

cinci luqtri inaintea Enchhidbnului,

'zBo Cf. PL., t. XXXY col. 21jJ0.

Br Aluzie la eelebra, prin originalitatc, opr:rd a sa, ,Retractationes"-282 C{. Cont. Fawt. (ta400), XXII- 78, P.I-., t. XL[, col. 45'l; De pecc,

metitis et rcmissione (412),1, XXXIX, 70, P.L." t. XLry col. 152; Ibid.lt,XVII,26, col.16l.

283 ,,Reul', skfeJ ,,vinao',* ,,lJt", iardqi consecutiv; Atlfel, final: ,,ca nu numai s6'.. ci,... chiar

34...28' un codex t'o *i;,1:;ll,'li,f

;,lTtate""'suavitate"'(inving[toan). Cf.ntiae. vincentc del

287 Cl. cap, XX\4.28u in orig. ,,logis prcvaricatot'es", ,plevarir:atot'i ai legii", cec4 ce, in

l'omAneSte, are o uqoar[ not5 PleonasticS.se Aici SfAntul Augustin reia, o datd in plus, leitmotiwrl Rug6ciupii

donureqti (Cf. cap. I.XXf).rq) in re,conta versiunc a Noului Tbstctmept, r-:tldactatd qi comentatd, (C[.

F

302 Sf. Aureliu Augttstin, Enchiridion Note qi comentarii 303

nurnai I'atd de Dr-rmnezeu, ci gi de semenii tor, atAt prin r[ul p. i'a..J fac c{gi prin binele pe care nul fac"

De altfel, ispita nu cste o cddere propriu zisd, ci o inct'rcare sau un r'xarrieXprin care cineva poate s[ cadi; o probd de foc." E o interprctare pt,sibil{Vezi Ei Origen , Desprc rugdciune, in Origen, Scrieri olese, Partea a d,rua, irgen,

199 sqq.,Ed. Instit. Bibl. 9i de Mis. al BOR., Buc. 1992l1cl. lnstrt. 5lbt. gr oe vlrs. al uurt.) IJuc. lvvzl pp. tvv sqq.; r(D'Aquino, Summ. Theol.,IIaIIae, qu. LXXXIII. art. 1-17, in special art,,Et ne nos inducas inentationem": pcr quod non petimus ut non tcnsed ut a tentatione non vincamur, qucid est in tentationem indrrci": ,,$ine duce pe noi in tenta{iune (ispit[): prin care nu cerem si mr fim tentl(ispitili), ci ca sd nu fim invinqi dc tcnlatiune (ispith), ceea cc insearnnd adr.rs in tcntatiune (Cf cap. CXM). Aceasti cerere din Rugdciunea domneasra dat naqtere. gi mai dd incd, in inimile crcdincioqilor, unor adevdranicodemisme, multe dintre cle magistral ldmuritc in mirifica exegezd a I

Origcn. De pild6, recent, Conferinlo epi"scopald o.ustrctLiand a ceaprobarea SfAntului Pdrinte pentru a traduce Rugdciunea domnea,,intr-o englezi mai contemporand", opinAnd cunrcd ,,pdzegtc-ne pe noiispite" ar fi md adecvat decAl ,,qi nu nc duce pe noi in ispitd" gi nu iaprobat.

2"2,,Sdn6ta1ea": altfel:,,intremarea, binele, salvarea".

;l " "iTl1;ll1"lrT {,.ruElnea . rn scrrsul d,' ..a-i fi cuiva rugine{

2q; : e vcrrba aici de penitcnla public6. l2et' ,,indurarea" este echivalentS, in context) gralici. I2e7 E vorba aici, probabil, de novalieni (cathari), care ncgau ,,pr,".ul

(autoritatea) cheilor", autoritatea de a lega gi a dezlega a Bisc'ricii. 1

302 Opozilie clasicd intre viata corporalS gi r.ia{a spirituali (C{. Ioan,III,3-7). Unii cxegeil inclin5 sI creadd ci SfAntul Augustin identificd aicinaiterea cu concepliunea. Nu-i urmez.

30'r Forma qi dcrivatelc ei se refer[ aici [a dcplina c{)nstituire ar.rrganismului fdrd a implica in nici un fel si:nsul aristotclian

30+ Unele Mss. au, in loc do ""abortus". ,,abortivos".3o5 Cf. De ciu. Dei,XXIII.,XII-XIII.306 Concluzie gcnerald, care face, in alt mod, legLtura cu capitolul

precedent.307 FJieron., l!'p, I-LXII, 2. P.L", t. XXII, ul. 1864. Amintirea, aici, in

accastE formularc, a lui Ilieronynlus ester aqt cum ant mai aminlit, unargument prelios in datarea redactSrii Enchiridiorutlui. Cl. De ci.u. Dei,X\4, !1[, z.P.L. t, XLI, col. 486.

so8 o,Tiupul", ad litt.: ,,carnea".

30e E vorba de cazurile de canibalism.3r0 Unii exegeli considerd cd acest ,.tot" e inteles intr-o manierd prea

largd.3il Ed. Adaugd aici, pentru intrcgirca sensului: ,,aequalenr", ,.egalul".312 Ct. Mat. XXII,30.3r3 Traduc evaziv ,sensibus" (simlurilor) prin ,,sensibilitafi" ca si md

pun de acord cu interprelii care intrev5d aic;i o manierE de exprimarehunono rnedo, can'e nu implicd neap5rat cd ingerii ar cunoagte prini nterrnediul simlurilor.

'r+ ,,Fericire": expresia ,,tanta facilitas quanta felicitas" din linrbajulaugustian estc aproape intraductibil5, dat:d nu vc,im sd zicem, calchiind:,.atdta facilitate c6t6 felipitate". Am p5strat ,,facilitate" cu sensul deo,uqurinl4o dezinvolturd ln piqc5ri".

315 ,insufle1it"; tn orig.: ,,animal", cu sensul de a fi animat, fard conotalia

pesimist5 proprie textului paulin.316 ,,Coruptia", aici termerr generie pcntru a dcsonrna ansamblul

rnigcdrilor fizice qi morale"

'i17 ,,Carno", in sensul peiorativ al limbajulur biblic gi paulin.3r! (,innceplie curentd afizit,ii antice, care serveqte aici pentru a inldtura

aparpnta anomalic pe ar putea{ naqtt'persistenla materiei corporale dupdresurec(re.

31" ,,Massa perdiliei": O[. ctrp XX\.II: ,,massa damnat5".

304 __-st4-4ylvev!4t' J!4'!4-i-o-ry

320 Se pare, spun exr'lfJetii' cir SfAnttrl Augustin ignord cu.tot

,,c.rn.1i[oi.alisr',ui" i r.pi,ui ,-1,' ., o,,r, n," .'-tchato['tgit: prt)tosla.t[ rtrt>der

i),,p[ cl. gi phc[t.gii voi par ticipa, in acr:t:,gi.rilsu.ir ca justii. [a invi.re, da

p.r,-rt u , pi'inri gxleapsa po (rale o nrcriti't21 (\,f Mat. XXIV, 41 . . j

322 Firh a clecreta in ,rocl absrilut, S[6ntul At'gi{''ti" acct''ti] ipr-rtezi

.on-l"orn, "E."iu

.rrprrilc c.r.rlor c]allrnali igi v,rr_paltl:a ,J.'ltYtu,,zitdlik: dt

aici, c,are vor avea pt-:ntr:u ei cnractt:tul unei pcclcpse i

32rr $i aici se afirmh primntul lcgii lumii spirituale asuplu privilegiil

fizicr: ak' invicrii.

'r2'Cf. Cap. XXV-XXVI. .r

']2s Aceast6 eventualitate nu li se poate intAmpla c{ecAt nunrai copiilS

mo4i [a o vArstd inaintea hotozului. I32" ()f. Cap. CX-CXI.

']2r Ii ilrplicat din nou, aici, nlistertrl predt:stindrii'ris ( lf. cap. X(l\rTIl.

'20 ,,DacA ar vrea ei", subauzi: ,,dach voinu"; traduc aga, r-itind: ,,si.r

PAni ia finele secolului al X\{I-le.r, toate marilc edilii din S{entul A

erar unanime in a citi aici ,,si vtll<:nt". Singuri editorii din l-r"wain

irr.i.rrut in margine un tinricl ,-fortc.v,cl[et", in rotip[rirca,!l9,tu eut','*,iO.ff , p 81, fer; vreo tr-imitore justifrcativd la {ss in ech.tll': 9q9gral9in"t tiirlionuLuL, publicatr: dr: ArIt. Arnautd (1648' 1652"1656,1675'1(,

.*, ir,tnrd,-ls in tei, dypE unele Mss. parizient:, ,si vr:[let" (cl3c'.a.ar vgi

5u[o,,;.,lr.ir,ri^i').ii.:oo<nluptelor:crAnct:nedintreianseniEtiginolirasu I pri:tlestinlrii, aceastd difert:nta de lectur[4

tlat iJi du""''''"' Cidrrd ,'si vt:[.lcrtl"' insenrna' &

J"iir,iriu, . fu"e ca reprobaliunetr pdcltogilo' sa dt:pindd exclusiv do propri

f.rr:uoi.,1i r".. Din contrd, ,,si u.,lli't"' ins,.nrna a face sf dcpinddintreaga[q

soartd ie decizia suvcrani a lui Dunrnt:zeu' Crxgtientr de tnlpor

problemei, bt:nedictinii au lccu ts

U,r.p..r""" \{ss. au ..si vellt:rtt-:celt:'nrai bune. au ".si vt:llt:t''. Irt

trt:huit ca acest()ra din urmd si li st: dea crezare' Asupra cltlflr coredef

acestui cuvAnt a avrrt loc o adevdrati luptd antiiansenistS, asupra rnodul

cum ar trebui editat textul. S-a aiuns, in cr:le din urm6, la concluzia sd-

"&r"r" ,,si vcllent" gi sE se p[sirc,,: in notl ,,si vel[et"' P' Lon

i.%nr.,I,'di*. XLil,;d. Quarac,hi- p- 268) mcn-tinc,,si vtllct"' Se

;;;;;;f; f,;o.r,".r.i"e u,.,*tiri argtistinian' in favoarca ei I

nu nuntai atttoritatea bunt:lor Mss.. c'i ii cirntextul (Cf' crrp. (XfI)' P

dt:p6geqtt: putcrea n-tea de cltrcizit:. Anl pd'strat' dtr;i, textt-rl alzr ctlm osto

Note Si conxentarii 305

od. Migno. ((lf. A.-M.P. Ingold, I:tistoir de l'dcliLion benddk:tion de 'soinL

ilugu;tin, Paris, 190i1. pp- 4448).

'riro ,,Sapicntia" arc aici nuanta unei cunoagtori supcrioare 9i

atotdes6vdrgitc (Cf. cap, I, n. 1).

33r F aici un Ioc cla^sic al theodiu:ei, in acra-std distincpc dintrc voinlapt:rnrisivd gi voinga pozitiv5 sau' aclivd a lui Dunrnezt:u'

''irr Vcchile cclilii au ,,nostrac fidei C-lon{essionis" ,,Fidci" lipseqte dirr

Vlss.333 Exogogii considerd c'5 acoastd fra

nunrai c",ca ce precedS- c.Eci lormulcli{icultate a ceoa co s-a spus, dificultCIII

3s'i lirfs aici o inclicagie asupra numdrului mic al celor alegi (Cf' cap XCIX

;i F. Ca1T 6, Pftcis de potroLogie, t.l, p. 647}335 Exegctii vid aic,i o prob5 revelatoarr:, adiugatd altora, (Cf' cap LII), cd

hotezul copiilor cra uzual in epoca lespectiv5'

'r3t'E cuprjrrrs6 aici o rnetod[ analoagi argumt:ntirii ,,sed conlIa", proprie

Sfdntului Tonra d'Aquino',r3? un nou t,xenrplu (cf. cap. LXXIII), in care cuvintele lui christos ii

sunt atribuite pur qi simplu lui Dumnezeu. Este un punct de vedere sintetic

prin care Sldniul Augusiin suprimS. pur qi simplu dilcre4fa intro Dumnezeu

qi ,,a-*sunrptus honrr.," care este instrrrmentul S[u.i'38 Exegeqii v5d ei,

isupra absolute n

ciogmalic a c6rui se

33e Cf. c:rp. XCIV.3a') Rom.X,18.34 lbid.11-13.3L2 Ft7.c. XXY 2:la3 Mol. 1,2.s' ,,Nici un mcrit" (sine ullis meritis: ad Utt. f[Ld niciunele n]el'ite), in

sons nertru Ej Pur obiectiv3as Text capital pontru gandirr:a augustiniand, prin care a postulat

gratuilatea graliei.en in excmplan tl Enchirirlionului pe cale-l am la-ndenrAnd gi dupd care

rrlr1 corllpus trnelc dinrrg acest() note, J. Rividre suslinc aici, in nol[, ca

,,.r.rr., Arnr.tin un element constitutiv, dacS nu chiar ratiunea ultimh a

1,.,,.1.:stina"rii tlivine;l a reprobaqiunii, carc-i este opusul, se giseqte in

306 Sf. Aureliu Aueu!4!, !l:!y@l

pc care episcopul I{ipponei a trt:brdt sd le facd pLrntru a sc justifica (Of,

pdcatul original gi in damnaliutrca universalS, la care otli fiii lui Adantipic reprezinta{i aici prin cei doi lii ai Rebecii, sunt dcopotrivfl supuqi. U

cititor, avizat, se pare) cotnetttcazd in franquzeqte, in subsrrlul pagirlii,cerneald neagr6, nen-rtrllumit dc aceastd interpretare, ci ,,9xfpredestinaliune, d" as.:menea, gi pentru ingeri" gi cd ,,pdcatul origiexplici numai o modalitatc a preclestindrii". Se pare cd alonrmul accs

are dreptate. I3a7 Exegelii vdd aici mai degrabl enunlarea unui priricipiu tlcc6t expresig

faptnlui in sine, in ideea cd SfAntul Augrrstin vrzeazd sensul tcorc'tic dl

predestindrii qi rodul pe careJ poate re{ine sufletul cregtin luminal .pril*"aUp 1Cf. ""p.

XC!], dat theologic asupra cdruia el construiegte psiholgilui Iacob. I

3{8 Cf. cap. XXMI gi n. ,lmassa damnata"" I

3ae Acest termen dur nu par e sd-ivizeze pe oarecari adversari ai doctrisale despre predestinaliune, ci, mai tlegrabE, un anume ralionallsuperficial ce se putea afla fie in cadrul Bisericii, fie in afara ei, S1 {i1-cals-a nescut pelagianismul. Cl. De ogone chr.,Xl,12,P.l'.,t. XI-, col. 297 ,e6

aliter faceret (Deus), similirer nLlstrae stultitiao displiccret": ,,Da(Dumnezeu) fdcea altfel, similar ii displdcea prostiei noa^strc."

3s0 Cf. cap. XCMI: ,,Multo plures non fiunt salvi".351 Dupd ce a enuntat teza (Ct. cap. XCMII), SfAntul Augustin revil

acum giilustreazd principiul. Am tradus ,,equisita" prin ,"mdiestrite",isensul de ,,minunat fdcute" qi ,,mimrnat rAnduite .

352 Text, spun exegelii, care pare favorabil ronceptr-rlui dublei predesti

care, p€ntru a fi maI uqor sesizat, reclamd o privire de ansamblu asup

doctrinei predestindrii in cadrul sistemului augustinian. ,,Grat!praeparatio", aceastd manierd de a defini predestinarea (Cf. De protion"i..X,1S, P.L., t. XLry col 974) invedereazd cum doctorul graliei,putea s6 nu insiste asupra acestei probleme. In aceastd definire sunt,

iapg cuprinse temele concxe cart: constituie polii sistcmului augustiniiqiide aiii, importantul loc pe care-l ocup5 ele in economia Enchiridionui

,SfAntul Augustin a putuL p[rea cu o anumitd or,azie (Cl. Episl.4OMO9 -,I1,14,P.L.,t. XXXII, rurl. 375-6) cd inva16 cumcd predesti

la gralie qi la creclin$ depinde de fidclitar.ea fa15 de chemarea (v,rcaliundivina, prevdzutd de Dumnezcu, sau, mai precis, cE MAntuitorul a prediintr-un anume krc Ai intr-un moment anume, intrucAt prev[zuse cd

se g6seau, in aceI moment, sufletc care vor primi cuvAntuI Sdu. Advr

sdi pelagieni gi semipelagieni i-au.anrintit mai tArziu S_f6ntului Aug

acest pasal, care, ziceau ei, favoriza prc.,pria-lc rtpinic" (Cf. J, TixeIlistoiiedes dagnes, t. II, p. 498). Acest dctaliu nc cste tunoscut din efon

Note gi cornentarii 301

praed. sonct.,IX, 17-ti, P.L., t. XLT\-. crrl 973+) Pentru. doctrinaaugustir.riand asupra prodestindrii, vt:zi: li. Porta[i6, att. Augustin.i,n D,rct'

d"''thAol. coth. t.i, col.2398-2408 qi J. Saint X'Iartin, arL' Predestinatinn,

ibid. t. XII, c.:,l.2t)32-2896, unde qi hihtic'grafia. tr'ezi, in rczumaL: F Cayr6,

Pftci"s de patntlogie,t.I, P. 671.

3"3 Cf. cap. III.35r Citind' ,,Neque istam bonam,. " Ed. vcchi au ,,Noqrrc cnim istc": ,,$i

nici, intr.adev5.r, El (acesta)",355 Dupd digresiunea referitc,aro la nrotlalithgik: concursului uman in

icon,rmia div;d, SfAnrul Augusti. rcvin. la tcma principalS. De unde,a. lui Dumnczcur rnarcatdqi a indofectibilei bundtdli,

3sn I Tim,,II, Pus-o,in principiu, in are de

p.inapi". t ut dice a

textului paulin35? Comentdnd acest pasai, J. Riudre zice, in not5, cd ,,acest rafi-onarncnt

presupune cA autorul gAndeqtc in luminiL: gralici 9i alc rcvelaliei" 9i ch ,,in,"".t i"^t iganic e vorba, i.t realitate, despre actiunea n,lrmalfl a cuvAntului

35s ,,Aut certe': ,,Ori, desigur", ,,in oricc caz": Unii exegeli observd aici o

urr*" nuan!6 de ezitare asupra valorii exegt:zei precedente gi oaplicabilitate asupra ceea ce urmeaz6. Posibil.

'5' J. Rividre crede cd aici SfAntul Augustin apropie iaraSi, in virtutea

tac,e .

i6o Exegot inc:i, in secolul al Vica,impre.ia[., i romane qi cd atribuirea

a"estui fapt au:le postulate pe care

crcdinla iqi Putea, ins5, garanta la

modul abs,rlut.

Note Si comentarii

tt72 ,,Dreptri;ii", al.ri gi inIr'ajustigir:i", in sr:ns paulin.

'n Expresie cirie se apropic ai se disringo totodatd clt: ,,I)ci gratia in [idr:Christi posita esl": ,,glatia lui T)unrnt:zou 6rusI in credin(a lui Chlistos", dt:mai jos, sub aclirrnoa cSroia nc nfkinr astirzi. Aqadar-" Adanr so afla intr<rsitualic absolut plivilcrgiatri, liindcd nu nunrai r:d cla in posesia justilioi, ciliberul slu arbitlu nu cunoqtea incS sonitutt..a consecudr,E phcntulrri. Indisputele salo cu g:lagienii, SfAntu[ Augpstin a evocat adosea ac{)asti,,libortas" a protophrinteh-ri, care-i pr:rluitea si ignore tilania c(incupiscenteiqi sd tindd natural spre Dunurezeu. In consr:cin15, el ar fi putut obtinc viataetorn5 ,pcr mcrilunr", in tinrp ce noud ea ne osto acordatd ,per gratianr"(Ct. De conept. et grotin. XI, 32, P.I-., t. XXXII col. 396). Dar, chiar instan:a adanric5, dinairrtt:a picatului. nu putea e.xista nici un merit fdri dt:grafie, asta, in viltutea completei dt:pendentc a omului in raport cuDunrnezeu. Astfel, cu toate cI pdcatul ostr: pururi in puterea libenrluinostru arbitru, persexercnta intru ,,vila jrLstiliac" rerlalnd un ajutor divin,cam in fclul in care noi putem sd ne luinr viala prirr sinuciderr:" dar nu nc<rpulem da, rrici reda, cr.rmpalalie pe care Augrrstin a schitato in cap. XXX,[a care lev-inc, acum? qi pc carc o va rclua in De ciu. Dci, XIV, XX\,II" P. L.,t. .XLI, ool, 435. E implicat aici plincipiul fundanrental conform cdluiaAugustin exprinrd neccsilatoa gr"atici ,,ad singulos actus", logc uretafizicd

Ei rcligioa^sd capital5, cIn:ia nu i s() prrtea suslrage nici Adanr irrsugi. Subacc6t aspect, intre stzul.a primitivi gi conditia noastrd actual5 nu cxistS,propl:iu-zis, o difcrenl5 de natur6, ci doar una clo Ead, adici. intre ,,gratia- adiutoriunr sine guo norf' gi ,,gratia: adjutorium quo", altfel spus, intn:gragia suficient5, dar care poate clt:vt:ni oficacc 1;i glagia plopriu-zis cficace.

s71 Conccpgio afir:matE parenriologic in C o nf ., lX, Xf II, 34, P.L., t. XXXII,co[, 788: ,,Quisquis tibi enumerat vcla nrer-ita sua quid dbi enunrt:rat nisimunera tua?": ,,Oricine-ti t:nunrerd tie adr:v5ratt:le sale merite, &j alta itjenumerd git: decAt numai darurile tale?" Accla5i prirrcipiu ostc t:xpus qi ir-r

De gralia et lib. orb. VI, .15, P.L., t. XLn', col. 891 : ,,Si elgo Dei dona sunt

bona n'rerita tua? non Deus corrrnat nrerita tua tanrquam merita tua, scdtamquan dona sua": ,.Dac.d, prin Llrnrale, bunelc tale nrcritc sunt dalulialc lui Dunrnezcu,Dufiir,ozeu nu incununt:az[ nrr:ritcle ta]e ca merite alt:tale, ci ca daruri ale Sa[e". Acoeaqi idco csto rt:luat5, cu diferite nuanlt: dt>

oxprimare, in multe din opelek: sale. Accasti regulS iqi cere ingdduinta siio aplice Apostoluh.ri Paul, intr<r nririficd pr(lsopopee: ,,Quocirca, o beatoPaule, nragne gratiao pracdicatr.rr, dicam, nec timcam...: rcdditur quidt:nrnreritis tuis trl'ona sua, sed Dei sunt nrcrita tua": ,,Droptacoea, o folicitcrPaule, nrarelo prediczrtrrr, tu, al glatit>i, voi zict: firi s5, mi tenr... lr: r: rcdat5.desigtrr', n-reritclor talt-' r:oroana Str, dar a[t: lui Dumnczou sull nrcritr:lt:talc" (De g'estis Pektgii,,\I\',3.-r. PL., t trT,1\' crrl.341) s.rr.r: -,I)a vr.:rJanr,

309308 sI Aureliu Augustin" Enchiridion

3br SfAntul Augr.rstin ne oferi el insuqi un nrridel de libertate.linteryretiilea textului paulin, intrrcAt il interprt:teazi pe ,,onrnes" s.inonial [ui ,,rrrulti" (Cl. Cont. Iul.,IV,YlIl,44, P.L., t. XLM col 161)qiil expli\pc .,vr-rlt" in sensrll c5 Dunmezeu produce in predestinati vointa desalvati, carn in felul tn care Spiritul SfAnt e nunit a strig:r in noi ,AI']dlrnte ('lhtd)". deoarece El ne facc sE strigdm (Cf. De conept. eL grct\irt,)41 .P.L., t. XLry cot. 945). tlnii au crer.ut cd. acestc;xplicalii succesivt:avea un caracter cumulattv qi, aga, s-a ndscut o oliria^id polemicd.

i

"u- Asupra pretlestin[rii in cazul lui Adam vezt qi De citt. Dei, XIV, XI,P.L., t. XLI. col.41B. Indealt{el, scrutAnd misterul predt:srinaqiunii, SfSnrAugustin va exclama: ,,Altitudinem quidem consilii eius pt:netrarellossum et longe supra vires mea^s hoc essc confiteor.": ,,Desigur altitudiisfatului Sdu no pot pdtnurde, gi rdrturisosc cd asta este cu nrultrrl piputerile nrele" (De gen. od litt., XI, ry 6, PL., t. XXXN, col.4i)1).

. *tt

,,N,]nl' (nu) lip.rcgte din Mss. Cerut, ins5, de sens, a fost pdsh'at gi,1

ben,"dictini, yi de cdiliilc criticc.

'r';i in viziunea augustiniand metafizicd gi r.eligioasd a un,,i lunri birrrAnduite de autorul ei, determini;mul este e,xclus. Pregtiinta crealorUnu anu]eazd liberul arbitru al creaturii, gi, astfel, docrrina augusriniaflpredestindrii o implicd pe cea a reprobS-r.ii.

_ to5 O anume theodice,e popularE atradus uneori aceastd lege in ser

Dumnezeu trebuie sd se lase iru-ins de cdh-e dcmon, .o.r.*p[,r, .ar,,tntd de la Sf6rrtul Irinr:u (Con t. haer.,lII,23,"l:f ,P.G., t. \1I, col. 960-2),qireht6JneSte Ia S{6ntul Leon (Sern. XXI, 1, P.L., t. I-I!', col. 194). Soteriaugustinland e lipsitd de acest amestec.

#n ,,Se cuvenea" (.-rportebat): e vorba de o necesitat<: intrinsecE justifi

iro? Aceast6 formulare intdreqte conceptul augustinian dc ,,liber.t(libertatt), despre care a fost vorba in cap. XXX. \

to8 Adevdrat filosof, Augustin exprimd aici explicit esr:nta libon[tiiconsistd din primatul autonomiei deciziei a-supra posibilit{ii de aleg

3oe Unele Ed. omit, aici gi la ,posset non mori", ncgatia. Ea se afld in Nqi e cerutd de sens. i

r7') Exegelii intrevdd aici o dubld comparatie intre ,)status viae" gi ,,sttermini" care implicd analiza a ceea ce este escntial in vocatia mordunranit{ii. 4

3?r Fdrd a trece nici o clip5 cu vedcrea c6, de la origine, narura unubeneficia de privilegii speciale, S rtul Augustin nrarihr:azd air:i rapoiintrt: binel'aceroa tinAnd de ,,institulio" r;i aceea pe care ,l datol.imaga-nunritei,, restitudri".

{q_ _ __jtAureliu Augustin, Enchiridion

Apostole', propria tua non nt,vi lisi mala.. Cum ergo Deus coronat metua, nihil coronat nisi drna sua": ,.larra-m6, Aposiole, proprii ale talecunosc decat.clelc... cand Dumnezcu tncu.uneaza, aqadar, meritelc tenu-ncununeaz5 nimic dr:c6t numai darurile Sa[e,, (Serm. CCCXXXru,P.I-., t. ,\XX\{II, cci.1466).

375 Cf. cap. KX\TII3?6 intreaga argumcntatie care urmcaz5 este un fel .1" iCrr,.D"r. h.r-ri

. 3?-?-Gple Mss. au ,,Mediator r:i non opus erat,,: El (Adam) nu avea

de Mediator.378 Cf. cap. XXXI'I qi XL37e in acest capitol este sintetizat[ economia redepliunii (riscump5r6

mAnnririi). El a retinut in mod particular arenlia comentaroi'ilor. sein el, mai intAi, modul gi sensuJ general al mcdiagiurii (mijlocn ii) lui (,,Cum numele Christos dcsemneazd / la Augustin /'persoana Cuvdnsubzist6'.d in doui .aturi... se pune intrebri"u

""r" dir', cele dru6 ecea care trebuie sE cxercite actele satisfacerii gi expiatiunii. or; este clar

,u".*" ":t".]"_fn de narura divind. Dar natura umand, la rAndul sdur,lucreazd fdrh a fi in-ftirmatd de persoana cuvantuiui (!-erbultOmul-Dumnezeu este, prin_urma c, tel care-L induplecd pe'Tatdl gisalveazd.. Aceasta cste gAndirea exactd a SfAntrrlui bo",n., ,N"q,re 7ipsum liherar"mrr. ,rrm mediator.em... NISI ESSET ET DEI,S ,t

Aceastd lucrare unici are-, ca sd zicem aqal un rlublu aspect,pcrosganS Rdscumpdrdtorului. ,,A-l indupleca pe Dumnezeu inumanitS;ii, a convcrti inima omului din partea lui Dumnezeu, iat6 dulsdu rol. or, aici se aflS . nuangd profund-d care distinge cele doud misiale lui Christos. Prima, a-l indupleca pe Dumnezeu,'va {i opera OmulDumnezeu, a justului prin e,xceienld, expresia,,I[omo-Deus'7 ai" te*ino_1ru / pare- a fi speciald la Augustin, dupe Harnack (Dog*eignchir IiI, ed. a N-a, p. 204). A-l cr_rnicrti va fi opera Dumnezeilui_O;.,,(Cf.Portalid, arr. Aug;ttstin,in Dict. de th6oL,

"oih.,r.I, col 2367_g). Lhii c.xeg,

g"9 "e acest.capitol ar fi expresia ultimd a doctrinei augustiniene as

Redempliunii 9i Mediafunii. SfAr, itul capitolului insugl md face sdurmez in aceasta supozlttc.

380 Aceste ,abdit a receptacula", ca de altfel intrcagd acea.std frazri aunaqtere multor dispute gi divagalii. N<i comentez decat nrrnrai in sensrrlla data elabcrrdrii'Encii'idioiuiua sfantul Augustin credea in cieea cetf"l::." ea. AtAt_capitolagul acesra cAt gi urmdiorul se reg6sesc in De ocDulcitii qua.est., II.4, P.I,., t. XL, col. 1jB.

381 Avem aici o atostare formald a valorii sacrificiale in Bisericd. vezi,asenlenea, Conf.,tX. XI, 27, P.L , t. XXX[, co] TZ5, unde SfAnta Moni

p,l pllyl_d9 1noarte, ii roagd pe prr)otii carc o asistd sd n-o uite la altar (Cf.ibid. XIil, :37, cctl. 77 9).

382 Accastd ,,tolerabilior damnatio" anticipati in cap. XCIII gi reluatd incap. CXI, a dat nagtere multor intcrpretiri. Nu md incumct s-o interpretezdecAt numai sI amintesc cd theologia aclmit.c diferenpe in situatia oelor,lamnati.

383 Exegelii operei augustiniene sunt de acord cd nu existd temdaugustiniand mai universal cunoscutd prccum aceasta a celor douE cetdliirr jurrrl cdreia se dezvoltd intreaga filoso?ie religioasd a istoriei in De ciu. Dei,unde cele doud cetd1i, a lui Dumnezeu gi a diavolului igi urmeaz6antagonismul care nu-gi va gilsi rezolvarea decAt la finele timpului. Unii aufost tentati sd vadd in acest antagonism reminiscente ale dualismuluimanihean. Nu-i urmez pe aceqtia) ci pc cei care intrevdd aici o antitezdfamiliard SfAntului Augustin, in drrblu sens: istoric si moral. (Cf. Et. Gilson,[ntroductinn i l'&ude de so.int Augustin.Pais, 1929, pp.236-237).

. 38+_ Sugeratd de parabola evanghelic[ a talanti]or (Mat., XXY, 74-29) qi

de doctrina paulind a resrrrectiei ([ Cor., XY, 41-42) incgalitatearecompenselor viitoare este unul din punctele {ermc ale cschatologieicregtine.

38s Cf. cap. CX 9i XClll.pre misericordioqi (Ci. cap. LX\4I), acest pasaj

in damnaliunii gocal nu mai pulin decAt astdzi,s0 pusilamini.

387 $i aici SfAntul Augustin excludc orice urmd de antropomorfism din

conceptul mAniei divine (Cf. cap XXXilI).388 Doctrina augustinian[ a pedepselor infernale a dat nagtere unor

aprige dispute. A md p5stra cu micile mele vAsle in litera textului mi se

lrare o mdsurd cuminte.

.3Be Exegeza augustinian opune tuturortraducerilor in romAneqte al augustininiani,p9 !ar9 o cred cea mai bund, I Ioan,N,lB) aliubirii care exclude teama. i-a substiuit, inr:ulp6, lui ,timentibus": ,,temdtorilor; celor care se tcm" un ,,temnentibus":

secrctamque dulcedinem?": ,,CEci de ce tine, zic ei, ccea ce s-a scris uCAt dt:

Note qi comentaii 31,1

saeculi, cum gloriantur, in Domino glorientur. Iuest, <qui factus est nobisr, sicut dicit apostolus, <

a sanctificatio et redemptior, ut, quem ad m

31,2 Sf. Aureliu Augustin, Enchiridion

marea multitudine a dulct:tt>i Ialo, Doamne, po carc ai ascuns-o celor ce

tem de Tiner, decAt nunrai ca s[ inlelegem cd din cauza teamei a

ascurrsd atAt de muita Ei st:crola du[ceai6 a mjsericr,rrdiei divine?"X\1II), iar mai apoi: ,,Ut autcm novcrirrt isti in perversum miseriquo pertineat quod scriptlrm est: (Quarn multa multitudo ducedinis tur

Domine, quam abscondisti tinrcntibus (Perfeci

autem sperantibus in ter. Quid est perfecisperantibus, nisi quia illis, qui timore am voluconstiflrere quae in lege est, non es1 iustitia Dei dulcis, quia nesciuntNon enim gustaverunt eam. In se namque sperant? non in ipso, et ideoabsconditur multitudo dulcedinis Dei: quoniam timent quidem fsed illo timore servili, qui non est in charitate, quia perfecta charitasmittit timorem. Ideo sperantibus in eum perficit dulcedinem suam,timore casto, non ![uem charitas foras mittit, sed permancnte in'saecull

Note qi comentarii 313

aceea li se ascunde lor multitudinca dulcelei lui I)unrnezeu; fiindcd sc tem,

ff:ff::";:*iiltBicharitatea Sa, ca printr-ofar5. ci stdruind in veacul

veacului, c6nd se laudd, s:1 se laudc intru Domnul.Iustilia lui Dumnezeu re,

precum spune apostolul 9isanctificare gi rEscump6ra sd

se laude intru Dor-nnulr. Pe ac.eastb justilic a lui Dumnezeu, pe care o d5,

inafara meritelor gralia, no cunosc ei, care vot sd se constiutuie iustilie alor, gi, de acee4 nu s-au supus justiliei lui Dumnezeu, cale este Clhristos'

Iusti,tie intru care este multa multitudine a dulcclei [ui Dunnezeu) Pentrucare se zice in Psalm: <Gustali gi vedeli cAt de tlulce cste Domnulr. $i,desigur, pe aceasta gustAnd-o in aceastd peregrinarc, neprinind-o de sa1,

fldmAnzim dupd ce, mai degrabd, qi firsetEm, ca sd ne st[urdnl dintru ea

mai apoi, card il vom vedea pe El precum este g; se va implini ceea ce e

scris: ushtura-m5-voi'cAnd mi se va-nvedera gloria Tar. Astfel le gdtegte

Christos marea multitudine a dulcelei Salc celor ce spcri intru El. Incaltea,insd, dacd pe acea dulcealS a Sa o ascunde Durnnczeu tcmEtoril-rr de El,despre care ei socotesc cd nu prin ea-i va damna pe irnpii, precum neqtiutoride asta qi temdtori de a fi damna,ti trdiesc drept. gi aga ar putea exista cei

prcferabild traducerea ad. litt., adicir: ,,a fi lpsit de atAt dc mareamultitudine a dulcelei lui Dumnezeu".

"q' Se vede gi aici (Cf. cap. CXI-CXII) cir diferenlcle in starea celor alegi

sunt de ordin accidcntal in raport cu {cricirea cart: lc csttt comund3er Of. cap VII.3et Ot, l Cor"lll,2,rei Ad litt.: ,,sfAnta chrarilate". Dc [a dogmclt) crcltinc sc trece de-acum

[a repercusiunile Llr practicr:, dupd cum a fosl trasrrl la inceput.

'rq ,I/idetur" arc air:i scnsul dc: ,,sc vede cd", ,,c r:lar c5", ,,e.-nvedera1",

,,st) arat[", nu ,,(sc) pare cd".

'!'5 ,,Scd libera rros a malrt": ,,Ci sctrp[-rtc (rnAnttrit:stc-nc, lihcreazir-nc)pc noi dc ccl rdu" Am pdstrat in tradutr:rc acr)ttstti Paltt) a rugdciunii aqa

gloriatur, in Domino glorietur). Ilanc Dei iustitiam, quam donat grsine meritis, nesciunt illi, qui suam iustitiam volunt constituere, et iiustitiae Dei, quod est Christus, non sunt subiecti. In qua iustitiamultitudo dulcedinis Dei, propter quam dicitur psalmo: <Gustate et vidquam dulcis est Dominus>. Et hanc quidem in hac peregrinatione grrstanl

ntrn ad satietatem sumcnt()s. esurinrus eam p,rtius ac sitimus, ut ca pos

saturemur) cum videbimlrs elur, sicuti est, et in'rplebitur quod scriest: nsaturabor, cum manifestabitur gloria tuar. Ita per{icit Christr-rs

multitudinern dulcedinis suae sperantibus in eum. Porro autem si

quam illi putant. dulcedint:m suam Deus abscondit timcntibus eum,non est impios damnaturus, ut hoc nescientes et damnari timentesyivant ac sic possint esse qui orent pro non recte viventibus: quoeam perficit sperantibus in er-rm, quando quidem, sicut somriant;llranc dulcedinem non damnaturus est eos, qul non sperant rnigitur eius dulcedinem quaeratur', quam pcrficit sperantibus inquam perficere putatur rrrntemnt-'ntibus ct blasphemantibus eum. Ff,

itaque homo post hoc corpus inquirit, qund in hoc corpore sibi comprneglexitl" (XXI, XXIVJ: ,,0a s5 gtie, insd, misericordioqii Sqtia pervelce anume line ceea ce s-a scris: uCdt de multa mulfme a dulcelei,Doamne, pe care ai ascuns{ temdlorilor de Tinel, Citcascd ceea ce Lrr

<ai gitit-o, insd, celor ce speri in Tiner, Ce inscamn6 oai ascuns<r faldce se tem) qi nai pregdtit-o dcs5vArgit cclor ce sperdr, decAt nuntai c[care. din teama pt:depselor'. voiesc s6-qi constitue justilia [or, care[ege, nu le este du]co justilra lui Dttmnczcu, fiindcd nu o cuintr'-adt:v5'r, nu au gtstat-o. C[ci s1rcrd in sinc irrgigi, nu intru lfl Inr

314

cum o rostinr ncri astdzi Cum se vede, insd, din cele ce urmeazi,inqelege nu r6ul personilicat, ci rdul in abstract.

'3''u ,,impac5" (conciliatur): ,,il pune in concorrfantd". intreg capitolulun exemplu rlar a ccea ce se numegte ildeobgte ,,concordisnrul: Dt:evangolistarum".

n'r)? Citind ,,noli hoc"; Ed. au: ,,non hoc": ,,nu asta". i3e8 Exegelii irltrevdd aici un indiciu al ,.pragmatismului" care inrrd

economia normali a credintei cregtine, intru ratiunea insdgi, gi nudetrirnentul absolutului sdu adevdr.

29-30 s., traducAndu-l: ,,dacd nu gi crede, qi sperd aceasta- carc ii poatedatd sie, care o ccre! intrucAt iubegte", interpretare pe care, aga (

promisesem, urma si o comentez qi sd zic cri inleleg prin .,aceusta, caprurrusesern, Lrrrna sa o comentez ql sa zrc t)a lnteleg prln ,,aceasta) calintrucAt iubeqte" insdgi iubirea dreaptq ca iubire a iubirii, interpretareimposibili, dar destul de obscurd, pe care o retractez acum, aducl


textul in litera qi spiritul s5u, accentuAnd chiar redundant sensul qi

,decAt numai gi numai dacd qi crede, gi sperd insugi faptul cd ii poateddruit sie, petentului, si iubeascd", adic5, insugi faptul in sine dc a iudrept ceea ce crede qi sperd - dreapta iubirc fiind ea insdgi un dar, prdaluri sunt, gi credinta, qi speranta -, iar aceastd interpretarc relcvd l

cd Sl6ntu[ Augustin nu exclude aici, din aceastd viafd, credinga qi

3ee Pasajul: ,,nisi el hoc credat, quod sibi petenti donari possit ut amel-am interpretat in ,,Vatra" 5, An. XXI[ Nr. 266, mai 1993, p,2. c<i,2.

;;r"r,*, *-***- 31s

ioe Unii comentatori sunl dc p5.r-e[e cd cxpre-sia ,,in oricaro din acestt:

410 Ad litt. ,,dupd carne".all Unii comentatori noteazd cE pentfl.r fiinlele incapabile de dis@rn6mAnt

nu poate fi vorba de pdcate pcrsonale, care si ne permitd a zice ci ele ar

trdi ,,dupd carne".a12 ,,Iubirea", aici gi passim, ,,charitatea", Pe care Sfflntul Augustin o

,r,.*"it".,,, o datd virtutla suprem5. E circumscris rolul obiectiv al charitdfiin raport cu celelahe vinuli.

*r3 E vorba aici de teama lipsitd absolut de charitate'ar, in inlelesul intregii gravitdli qi complexitSli pe care le cuprinde in sine

vocabula ,,intentio".*15

,,Ut non refefatur ad illam charitatem"; aici sensul lui re'feto este de ,,a

se raporta la", ,,a tinti"; ,,illam" implicd augmentafia, aSadar: ,,incdt nu

fnteqte la mirifica iubire".{'l(; Mss. qi Krabinger au, in loc de ,,monentur", ,voventur", ,sunt juruite,

sunt promise'.

'r7 ,,Contentio", ane, dup5 I Cor'rXYr 54, care se

intAlneqte gi in De ,,cAnd nu va mai fi nici un fel de

pretenfie a mo4ii+18 Reamintire a cercrii formulate de Laurenliu (Cf. cap. N qi M), asupra

cSreia sfantul Augustin gi-a exprimat dc la inceput o anume rezerv6 (cf.cap. VI). Se intre-vede, in ambele relineri, retoric exprimatd, modestia

autorului.

?rr intrcpdtrundcrea lor cu iubirea qi c[ acest pasaj nu este nicidecum r

obiter dit:tunt, ci cd el este in deplin5 concordantd cu ceca ce spusese :

Solilocuii,, anurne cd sufletul, ca sE fie sdndtos gi sd priveascd, arepururoa de credinl[, sperantd qi iubire, ca sd vadd, ins6, el are nevoietustrele, adicd de credin15, speran{6 gi de iubire, numai in aceastdcdci, dup5 aceasi via15, e[, sufletul, ca sd vadd, arc nevoie numai de iub

*oo Cf cap. \4II. 'i

'01 .,Drcptatea", ad litt., ,justitia", in sensul larg de sfintenie402

,,Cupiditatea", aiti sinonim al concupiscentei.

'o3 Cf Rom.W,1.,u cf. FA. x\TI, 30.

'05 Prin acest temen se subingelege regimul lcgii naturale, al pEgAniasupra stdrii morale a chrora, spun comentatorii, SfAntul Augr"rstin atotdeauna deosebit de pesimist, dar spusa lor e infirmati de idcxprimatr: ia finele capitolului

'oo A,licA a iudrisnrului,+r)' Adir::i sub gralie.

DESPRE CREDINTA SI CREZ

1 Autoritatea cea mai robustd... este Apostolul Pavel.

2 Lactentibus; Ntfel: hr6niflor cu lapte; ,rg".ilo.. ll ,;

3 Anticipare a rolului ,,bdrbalilor spilituaL" inn"u pdstrarea nealterat

propagarea credinlei.i Referire la cerenroniile contplementare traditio 9i redditio5 Citind pulchre ordinatunr; unele ed. au, pulchu'e ornatum : Irur

impodobitS.6 Suae artis; Altfel, artei [or'. !1r

7 Parata materia; n-ratelie gata preparatd.I Si mundum; pt. si trnele Mss. au: qui: (el) care.

e Aici Sf. Augustin folosegte lim-baiul celor pe c,are-i combate. C

exprimd propriile idei folosegte cxcator, in loc de fabricator.ro exemplare ale Scripturilor. ,

11 Ipotez6 nu fdr6 lcg6turd ru hylemorfismul aristotelic12 Pt. rector unele Mss. au: croator.13 Pt. qui unele Mss. au: quibus : pdn care' I1i Sf. Augustin foloseqte verbul credo tranzitiv (cf. credimus et s

Ecclesiam ql credimus ct carnis rcsurt'ectionenr. DacE aplicEm gi aici

regul6, atunci traduoerea ia fo.nru, il .."d"rr,, de asemcnea" in Isus Chrp""ni"r lui Dumnezeu... I

15 DupE versiunea Beneclictind, ir not: quoniam Pef ipsam irmgtt

dignis animis secretissimus Pater; unek:_Ms:. au pt. dignis, ignis =,,

alille au innotescit animus sccrcfissimus Patris : se face cunoscut

atotascuns al Tat5lui; altele au irurotescit signis secretissinus Pater

face cunoscrrt prin semne atotascunsul ThtS16 Appetitum : inclinagie firoa^sc[, in sensul de inclinalie natural[

noul de la Dunrnezeu.1? Citind: conantes trt vcrbis: unele Mss. au: conante fetu

sfo4Andu-se ndscun-rl cuvAntului; bcntxlictinii sugereazS: conantes'fl

ve,rbi = sfo4Andu-no prin ndscutul cuvAntului.18 CuvAntr.rl.re Cuv6nt.

Note gi comentarii 31,7

20 Oitind: sempitemrl : adv; unt:l.: Mss' au: sen-tpitornuS : Dumncztltt

sr:mpitcrnul.2l Er,tare cunoscuta sub mrnrele t1t: modalisnr sa.u nlonarchianisnr

patripasian, apdrutE pe la inceputul sec'olului al IIT-lea'

22 Arienii.2:, Argumentar ea bazat6._pe .sinoninri

a. jn [atinegte, dintrc condere 9i

.,r.r".", -"r.,

ar mai putea fr iedatd in ronAncgttr gi prin analogia dintre a

alcdtui sau chia;" in altd ordinc, a c()mpune gi a crt:a'

a Dupi dottr-ina arian6, odald creat" CuvAnlul devint: denrirrrgul cr:lorlaltt:

cloatufl.2f in lat. sinoninria dintre onrni:r 9i tluaccumqut:'2o Citind: in hominibus creari; un Mss' are: in onuribus: intru toate'

2? Unele e.d, arr: prinoipium et caput Ecclcsiat-'est christus : inceputul

t:iilor sale gi capul Bisericii t:ste Christos'28 I{onine indutus: ad litt.: inrbr[cat intnr om, formulale, cart) a dat

naftelo multor glosse.2e Pt. via certq unele Mss. au: via recta : calea dnlaptS'

n0 Reparator: Rtlparatorul (in scns spiritual)'3r Citind, gui post eiu

alt6 versiune nrai slabd: cale, dupd pArga sa,

'r2 Citind: id oxistensquod Pater Deus.

33 Dispensatio este echivalentul iarnomit:i, planul lui DutDnezeu cu

privirr: [a me,nirea croagiei; aici, in^si. desemrxtaz[ ir-t1iu'nat'ea ;;i asumalt'a

c,rrndigiei umane.3i Dupi exegeza acreditatd, Augr-rstin raporteazi ther-rfan.ia Vcchiului

Testament la pe,rsoana CuvAnnrlui'35 A fost... luatd asupra sa: altfcl: a foit susceptatd; a fost asumptS;

impropriat6.s Toturir honrinem: altfel: onlul intreg; onrul in introgitne'

"' A[tf"l, iqi va fi a^srrnlPt dintru rroi

318 Sf. Aureliu Augustin, Despre credinld, pi Crez NoP O_"3!31.t"r" _ 3t9

+r) Consecirrli a doccrismului (clt: la gr. doko: a pdn:a) doctrind duptr sd se inrpuni spro a drtsonrna consubstanlialitatca Cr-rvAntului inlrupat ,si

a Tatdlui.;8 SchiptA de lli:rtulian, / du. Prut.8 gi22, aceasta anaJogie se_t:g{99t9

la Mar. \rict. I)e Ti'in. ltym.Ifl F.f-. t. \{II, col 1143) qi la Athan Erp..[idei,2 (PG., t. XXV, c,ol. 203).

5e Cf. Grig de Naz. Orat. XXXI,P'G., t. XXXM, col 169.

t'o Robur: altfel: trurlchi.

"rin spe1d, arienii.

trrpr-rl MAnh-ritorului ar fi fost pr.u'[ aparont5; ca a ttectrt aSxri inaltr: t:rezii.

{r ir-npot-r'iva maniheilot, car-(, socotcau nratclia un principiu r

'2 lara5i impotriva maniheilor.13 Cornparalie folositE deja dc Mar'. Vict.; ct, P. L. t. VIII, col. 11105.

{r AltE versiurre e: privinla fragrlit[1ii cor;rului onlcne^ec.

" Pt. monumenti : mornrAntului" unete Mss. ad: testamcnilegdmAntului; testamenttrlui. I

s Conrple.tat cu [V, 8, acest tex const.ituic mdrturia credinlei in virginiqSfintei Fecioare: ante partum: inainte de naqtete; irr partti : in tina5terii li post partun : dupi na.ltere. i

{? Corpus arrimale, e.xpresie, in care adjectirtJ tindo sd oc,opefetexhrl paulin, insenrnAnd, fdrd nimic peirrraliv, un principiu vegetativ,sc deosebegte, aga clrnl o aratd propozilia imediat urnrdtoare, de cr

spiritual.

'8 [.Jnele Mss. au: quia ita coaptandult <xt : fiindcn a;a dr:r.ine incll...

1e Discutt:re, tradus prin inlelesul sdr.t prinr.s0 Unii se intreab6 dacd nu cumva Sf. Augr-rstin sc rr:fi:r[ aici la

canon 36 al conciliului de la Elvira: Placuit picturas in Eccle.sia e^sse

debero. Faptul e riscant clt: afirmat, dr:oarr:cc S[. Augustin foloeicuvAntul sinrulacrum : slaRrit'.

;1 (litind: propter iniquitates, laborcs atquo cruciatus; unele Mss. aiquitatis : ale nedreptEgii; muncllor qi chinurilor.

52 semper digna dignis tribur:ndo.53 (litind: futura siq unelc ed au: fulsura sit : ale sI str'Sluceasci. ,

s' Orig. are simphr ante nortent; unelc ed. adaugd nosffanl :s5 Citind, digesta itague fidt:it1ue conrmendata et divina gtnerad

etc.; altd versitme e; fide atque conrmendata divina : prin crodinld;o Citind: non minore natura quzrnr Patt:r; Ed. Benedictine su€tenil

rninor, pt. nrinore , nu nrinor prin naturS.5? tJt ita dicanr, fornrul5 prin caro nu se indicd o n:zervd asupra fcrnt

ci e fok-rsit5 dator-itd faprului cd termr:nii aplicafi Spiritului S[Ant nutor-rnrai din uzul comun, ial prin prinrtrl, consubtantialis, se tnr:eec'hivalarea greccscul ui homousios, ter'nr(.n thcologic nchiblic adoptdSinodul de la Niceca (l32li), terrtcn carr: a stfutrit dr:stule contrrlvL.tso

DESPRR Cp-EZ cAlnn CATECHUMENI

ISl'mliolul (cuvantul grecesc to qmrbolo, /tis pispos/ a f.sr pr-e- Repla credintei" sinoRegula credintei" sinotrologie, 1927, t. 1. pp.981, lacuv Crcz; unde

rslorlc care tra.smrte adevdmrile fundamentale ale re.velati.i. inpredic5, sfantul Augustin face un rezumar al tcxtului smb.iului brromano-medrolano-african, trtiLzat in acel timp la'tlippona puncrfundamcnta]c ale acestuia sunt, aqa cum se pot reconstitui di, textulverzale al traduccrii, urmdtoarele patru: cel trinita.r, ccl christolagic,muriologit'Sic.cl ec.lesiologk:. De remarcat sunt, in tratarr:a aspcctului f,iniat'centt'le irntiariane gi reforinla f.arte dar-d la c.ntr.versa pclugian5.lrdtarea. asp.rc.rlui chrisr.krgic,^ e de .:marcat ga.rlirca ch.i.tologiitheandrici a sfa.tului Arrgustin. in ce priverstc

"spJ.lul mariorogic; treiu

ltllarcatE insistenga cu care SfAntul Argrrti, se ieferd la ererna"r.irgini

a Fccioarci: onte partun-I, i, Startu gi poit partum O l.np.r.to,r1e rf8";deline ir sfArgit, cxplicagia.pe carl t, di asp.:"trlui cclesiololic.r.'rrra,.ur('a cf '1,.,r. [,arr.u rr.rc distincrc alc l]iscricii: Biscrica sprrrls;riri{ ho. Bisr.rica ,ldeuomtd. Biserir:c ('otholicri.

" Aurcnticiratea Predicii a f(,sr pusA Ia ind,,iala. Am pdstrar pc cAr milhsr in purinrd. in rraduccrc- srilui t,ral al or.iginalulrri la'tin.

2 Bisori.a nrr a ridicat nicioriat5 symbolul la rangul scrieril-rr canoniSfAnrul fugustin c.nsider6, aqa cum reiese clin texi adunart:a intr-unaprrincipalelor precepte alc c*dingei, rdspdndite in scripturil.: tJivino, r

docurnent ril traditiei.

^. ^'I"4.T"9agi idcc io Despre cterTittld Si Crez,I, gi in Sezn. 5g, 1i3; 59,'212,3;213,2;214.1-2, unde ut.tlizcazd,acolagi text din Rom. X,9_iO.

,

'Biserica Mama. prin taina Botczului

^ ,. Sfarygl.A^ugrrslin sustine gi aici, ea gi in De.sprc Crcclin{d SiCrez,II,',in S.erm. 21a,2:215,2. crt'a1ia dirr nimic, iar, cl'in toatd.,r""ir.u, ,ir.,g,

trmul crcar dupd similitudinea gi irnaginca lui Dun.rnezorr in minte." Botczul nr-ru niscurilor este () dovadi decisivd a existe,tei p5catuli

,riginar. numil mai jos principe al pricak:lor, ""iara

ltgeturlcu ",ril;;;pt:lagian:i.- ( litir rrl l,11 )nunt iilr()m: \,ar..: pracnlr ntiurr.nr.8(llrrrlitirri - iuhirii in sr.rrs rr.,,Etirr.

Note Si comentarii 321

1'\ri:zi aceetrgi idet-'in Despre (:redin[d Si. Crez III, 4; IV, 5.

1')Vozi qi Dr:sprc Crcdinld Si Crez I\i, U-9. dubla nativitatc a lui (thrisros:in, flrd manrdr uman, ftir'5 tatdrr Citirxl MctrLutts; Unc[e ed il omi12 Ccrcv, din coa.r:uum: care iucept: sd r:xiste impleunir cu alnrl in chiar

nrrl qi acelagi moment.1tr(.)f . Set'm 214,10;215, 13, unde insista asupra aceleiagi ncccsit6li de a

crezAnd pentm a inlelegc. Estc aici o notd escntial5 a ccea cexegetii numcsc voluntarismul augustmran.

riAgonotetul cra un fel de ,,pregcdirrte"; conducitor al jocurilor.15 Traduc .finem cu .t'inele, intrucdt ridici o dclicatd problenrd de

interpretare gi astlel md pun in acr.rrd cu interpretarea datd in continuarertul Augustin. f,nek: traduceri alc Biblioi in romAnepte au:

rribdat: ati auzit de r[bdarea lui Iov gi ati vizut sf6rqitul hdrdzit lui deDomnul; cE mult nrilostiv cste DornrLul gi indurdtor."l pe cAnd gi \rulgata

Antd, h sensul citatului augusrinian: .,10 Excmplum accipite, fratrcs,itus mali, laboris, et paticntiae Prolrhetas: qui lncuti sunt in nomine

ini. 1i. Ecce beatificamus c()sr rlui sustinrrerunt Suffen:ntiam Jobudistis, ot finenr Domini .u-idistis, quoniam miscricors Dominus cst, r:t

nriserator.", ceea cc zicc, in pasajrrl carc nc interoseazS: ,,a1i auzit (de)inla lui lov (rdbdarea pdtinritoare a ]ui Iov). gi finele (: sfArgitrrl, n.urartea)

,rnnulrri l-ati vdzr-rt", diferenla fat5 dc citatuIaugprstinian constAnd numaire suff'crcntiam gi ;ratientitrrn- caro, irrdcaltfel, sunt arral:rgismc. E c6t s<r

ratc de invoderat cd, traduccrea ronrAneasci a Bibliei, aprobatE de S[Antr-rlnod, (ca dc altlel gi altc traduceri romAneqti, carc dil'cr5 de aceasta doar

,, 10. Luati, fralilor, pildn de sulcrinld gi dc indelungfl ribdare perorocii caro au gr[ir irr nunrele Dr,rr-rnului. 11. Iatd, fericim pe cei cc au

rrin faptul cd au in loc dt:: ,,sf6rgitul hdr[zit lui de Domntrl", ,,cr: sfArgit i-alat Domnul"), este una intcrpretativS, iar aceastd intcrprctar.e cstcircconciliabild cu excgeza augustiniani. in carc Dt,mjni, din sir.rtagma,,finem D<-,mini", eslc inlelcs ca un genitiv subiectiv (: Donrnul a sfArsit.nem D<-,mini", estc ingelcs ca un genitiv subiectiv (: Donrnul a sfArgit.

rnrnul a murit), iar f)omnuI estc, aici, Durnnezt:u-Fiul, nicidccunrmriczeu-Tatdl sau Dunlrozeu Treiniicrrl, aqa cum se intclcgt: din

traclucerea romflneascd intcrprel-ativi si r:trm aparo qi mai rrccentuat intr-o alti trarJrrcr:rr: romAneasc5: .,Noul 'li:starnont pe inlclesul tul uror". LivingIJiblcs Internatic,nal,

.1990: ,,10. 0a pilde dc rShdare in surferinid, [r.ragi-i pt:

profelii Domnului. 1'l . Noi qtim ce ltricili sunt ei acum fiindcE i-au rdmasinciosr cAndva, irr ciuda grt:ltkrr sulcrrnle pe carc [eau inclurar din

ast[ cuuz[. Tov estt: rrn cx,:rnplu al omtrlui cart: a continuat sd sc incn:adJfir l)urnnezeu r:hiar gi lrr rrcrrz; r,erlcnr, din expericnga sa, ci planrrl luiI),,nrnezr:rr s-a tr:rnrirrat, li. nI [a urrnii. t:u lrirrt:, t:ici agat:t:1, plirr dt: ruilri gi

322 _S1._4-SU" 4VgV4",!::yt Crez cdtre mtechumeni

duioqie.", in care intcrPrctarea se indtlpdrteaz[ enorm de c-rr

augustiniand. Jl otios a maiintreba a.rum, daci ,,mult milosti.v Ei ind,u

sari ,,plin dc mil[ qi de indurare", din traducerile rom6neqti, Ie rcdaui

binc pe htinorsti[c ,,misericors et nriscrtltot" sau pe greceqtile ,,elc6r

kai oiitirrnlrn", dup[ cum tot otios tlstc a cduta care estc dreapta intel

a sintagmei .,finom Domini". TotuEi: SfArrnrl Apostol lacov gi-a scris Ico .;+r:p ...'etinii .'.rei .:nr intre arrii 45-50. duod Chistos, iar prisa cdtre creqtinii errei, canr intrc nnii 45-50, dupd Clyistos, iar.;'

cirora le cuvAntd el, in sclis, se v,rr fi fr-,st aflAnd, f[r6 nici un fel de

qi unii care au v[zut ctt propriii ochi {inele (sfArgitul, moartea) Domnr

cruce, dupi cum marea lor maioritate, daci nu chiar cu to1ii, au

desigur, de pacienla (: suferrn!a iudelung rabddtoare, rdbdpatiriitoare) I.,i kr, cee" ce gi spun de altfel latineqtile,,vidistis." gr""audj

bat d" proiundd estc exegez,a augusl'rniani, se vede gi din faptrlt'

interpraeaz[ pe finem (ueri sup.r), dincolo de sensul sdu de ,,sfA

,,moarte", gi cu sensurilc ,,plan, scop, iconomie, dispensalie",finitudine.

16 Characterul, etimologic, insemnul st;ldatului 9i infierarea

peccte, marc,i.

CT] PRI lVS

NOTA ASLIPRA EDITIEI ..".'.,'..........-...'...'.... s

ENT']IIIRIDIONLTL .7

Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) sau Despre credinta, speranta si iubire. Despre credinta si...

Documents

Transcript of Sfantul Augustin I. Enchiridion (Manual) sau Despre credinta, speranta si iubire. Despre credinta si...