UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA

FACULTATEA DE TEOLOGIE

Sfantul Apostol Pavel si puterea seculara

(Epistola catre Romani 13, 1-7)

Gheorghe Razvan Aurelian

Master Comunicare anul II

Introducere

Persoana Sfantului Apostol Pavel este cea mai cunoscuta dintre cei doisprezece Apostoli.

Informatii importante despre viata si activitatea sa pot si regasite in Faptelele Apostolilor, scrise

de ucenicul sau Luca, si in Epistolele scrise de acesta. Prin chemare sa speciala, Sfantul Pavel

este cel caruia Biserica i-a recunoscut, datorita misiunii desfasurate in Europa si Asia, inaintea

tuturor popoarelor din aceste continente, supranumele de Apostol al neamurilor.

Influienta activitatii Sfantului Apostol Pavel asupra istoriei raspandirii crestinismului si

organizarea Bisericii in epoca apostolica, este de netagaduit. Lucrarea de propavaduire a

Evangheliei, desfasurata de Sfantului Apostol Pavel intre anii 40-67, este parte integranta a

misiunii desfasurate de toti Apostolii Domnului din acele deceni ale inceputurilor Bisericii, care

a condus la constatarea din anii 62-63, potrivit careia Evanghelia “a fost propavaduita la toata

faptura de sub cer”1.

Cercetand viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel, trecem prin cele mai importante

capitale ale raspandirii Evangheliei in lumea pagana, afland astfel si detalii privind aspectele si

metodele lucrului misionar ale celui care a pus bazele multor Biserici locale in Europa si Asia.

“Sfantul Apostol Pavel este un misionar, cel mai mare din cei care s-au aflat vreodata in

slujba Bisericii crestine”2. Acesta s-a bucurat de onoarea de a fi chemat miraculos, dar

nemijlocit, la apostolat de Iisus Hristos atunci cand acesta se indrepta spre Damasc pentru “a-i

aduce legati la Ierusalim”3. Titlul de Apostol al neamurilor i-a fost confirmat prin Sinodul de la

Ierusalim, titlu pe care Biserica i-l confera fara rezerve.

Prin lucrarea sa misionara si prin cele paisprezece Epistole ale sale, printre care putem numi

si primele scrieri ale Noului Testament, Sfantul Apostol Pavel va ramane pentru totdeauna in

memoria vie a Bisericii ca cel mai important model de misionar crestin, aparator al adevarului

evanghelic impotriva rastalmacirii, stirbirii sau manipularii. Cu exceptia primelor doisprezece

capitole din Faptelele Apostolilor, in care apare descrisa activitatea desfasurata de cei

doisprezece Apostoli ai Mantuitorului la Ierusalim, cuprinsul tuturor acestor scrieri este dedicat

1 Biblia/Sfanta Scriptura, (Col. 1, 23)2 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.53 Biblia/Sfanta Scriptura, (Fapte 9, 2)

2

lucrarii misionare a Sfantul Apostol Pavel, care, catre sfarsitul vietii sale pamantesti, se va

caracteriza ca “propavaduitor, Apostol si invatator al neamurilor”4.

Pentru a putea intelege adevarul cu privire la raspandirea Crestinismului in epoca apostolica,

trebuie precizat ca alaturi de Sfantul Apostol Pavel au desfasurat o elaborata lucrare misionara si

cei doisprezece Apostoli ai Domnului, precum si alti misionari formati fie in scoala celor

doisprezece la Ierusalim, fie in cea de la Antiohia Siriei. In capitolele 13 – 28 ale Faptelor

Apostolilor5, Sfantul Luca descrie lucrarea de raspandire a Evangheliei in intregul imperiu

roman, luand ca model de propavaduitor pe Sfantul Apostol Pavel.

Dupa ce a desfasurat o scurta dar rodnica activitate misionara in Epir si in imprejurimi6,

Sfantul Apostol Pavel este arestat si trimis intr-o a doua captivitate romana, ca urmare a unui

denunt calomnios facut de Alexandru aramarul din Efes. In anul 67 acesta sufera o moarte

martirica, in acelasi timp probabil cu Sfantul Apostol Petru. Dupa o activitate misionara intensa

desfasurata pana in ultima clipa a vietii, Sfantul Apostol Pavel, prin sfarsitul sau mucenicesc, isi

va pecetlui intreaga existenta consacrata slujirii lui Hristos si Evangheliei Sale si isi va asigura

posteritatea in memoria vie a Bisericii.

Viata Sfantului Apostol Pavel

Sfantul Apostol Pavel s-a nascut intr-o familie de iudei care, desi isi ducea traiul in diaspora,

dincolo de granitele Palestinei, s-a destins prin respectarea si trairea riguroasa a perceptelor

vechii Legi a lui Moise, dar si a unor datini si randuieli care nu apareau scrise in aceasta Lege

mozaica7. Anul nasterii Sfantului Apostol Pavel est euna din cele mai controversate date din

cronologia paulina. Se admite ca cel ce a devenit Apostolul neamurilor s-a nascut intr-unul din

anii cuprinsi intre 10 si 15 dupa Hristos.

Locul unde s-a nascut Sfantul Apostol Pavel este orasul Tars din Cilicia. In Faptele

Apostolilor orasul Tars este amintit ca loc al nasterii Sfantul Apostol Pavel, iar in expunerile

autobiografice ale acestuia orasul este indicat de Insusi Iisus Hristos, care intr-o descoperire

minunata pe care i-o face lui Anania, crestin din Damasc, il indeamna: “Mergi pe ulita care se

4 Idem, (I Tim. 2, 7; II Tim. 1, 11)5 Pr. Verzan,, Sabin, “Faptele Apostolilor – o carte a prototipurilor”, nr 1, p.396 Biblia/Sfanta Scriptura (Tit 3, 12)7 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.12

3

cheama Ulita Mare si cauta, in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele de Saul8”. In orasul

Tars insusi Imparatul Mauriciu (583 – 602) a construit o biserica in cinstea Sfantului Apostol

Pavel.

Parintii Sfantului Apostol Pavel erau iudei din semintia lui Beniamin, ca si stramosii sai9. In

fata sinedriului intrunit pentru a-l judeca, acesta va sustine cu orgoliu: “Eu sunt fariseu, fiu de

fariseu”10. Tatal lui Saul era in posesia unui titlu ale carui prerogative erau la vremea respectiva

foarte importante: acela de cetatean roman.

Pentru ca a fost nascut si crescut intr-unoras elenistic unde limba oficiala era limba greaca,

tanarul Saul a avut posibilitatea sa invete in acest mediu greaca. Totusi nu exista stiri care sa

ateste ca Saul din Tars a urmat vreo scoala in orasul copilariei sale. Sufletul copilului si

adolescentului Saul a fost cu siguranta marcat de cuvantarile rostite in piete si care cuprindeau

expunerea unor principii morale si religioase, la moda in acea epoca. O alta influienta a avut-o

componenta iudaica a educatiei si instructiunii sale. Astfel el a fost pregatit inca din casa

parinteasca pentru a intelege si a primi adevarul revelat al Evangheliei.

In jurul varstei de 10 ani, Saul a inceput sa invete o as anumita „Lege orala”, care consta in

memorizarea unui numar mare de percepte si reglementari, interpretari formale si de multe ori

abuzive ale Legii mozaice, cele mai multe condamnate de Mantuitorul.

Saul nu l-a cunoscut direct pe Hristos. In timpul activitatii publice a Mantuitorului, el traia la

Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miscari produse de predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a

venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al crestinilor. La uciderea cu pietre a Sfantului

Stefan, ucigasii si-au pus hainele la picioarele lui Saul. El pustia Biserica din Ierusalim, intrand

prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii ducea la temnita11. Dupa imprastierea comunitatii din

Ierusalim, Saul voia s-o desfiinteze pe cea din Damasc.

Meseria deprinsa de Saul a fost cea de facator de corturi12. Aceasta meserie a fost invatata de

Saul inca din casa parinteasca din Tars , cel mai probabil de la tatal sau, care l-a instruit in

propria meserie.

8 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 9, 11)9 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.1610Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 23, 6 ; Fil. 3, 5)11 Idem, (Fapte 8, 3; 22, 4).12 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.15

4

In primele doue Epistole scrise de Sfantul Apostol Pavel in anii 51 si 52, acesta articuleaza o

adevarata teologie a muncii, pe care o considera ca virtutea ce sta la baza ordinii si vietii sociale.

Saul din Tarsul Ciliciei este un om al convingerilor si trairilor integrale. O data cu insusirea

Legii mozaice, Saul a devenit si un traitor a preceptelor acesteia. Prezenta tanarului Saul la

Ierusalim in legatura cu Biserica din aceastacetate a fost semnalata pentru prima oara in cel mai

greu moment trait de primii crestini, acela al celui dintai martiriu, martiriul Sfantului Arhidiacon

Stefan, care a fost ucis cu pietre afara din cetate13.

„Saul pustia Biserica, intra prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita,

sufland amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului”14. Saul a fost mereu deplin

constient de rolul sau de persecutor pana la moarte al crestinilor.

Luand scrisori de imputernicire de la marele preot catre comunitatea iudaica din Damasc si

primind o garda data de Sinedriu, Saul a pornit spre Damasc, un oras situat la vreo 200 km nord-

est de Ierusalim. Pe drum, in apropiere de Damasc, s-a petrecut faptul extraordinar care a

schimbat cu totul viata si misiunea acestuia: convertirea lui la crestinism. Sfantul Luca a descris

astfel miraculoasa intamplare: „Dar pe cand calatorea el (Saul) si se apropria de Damasc, o

lumina din cer, ca un fulger, l-a invaluit deodata. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i:

Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt

Iisus, pe care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa”15.

Minunea Damascului a facut lumina in sufletul lui, incat, din persecutorul Saul, a devenit

Apostolul Pavel. Orbit, uimit si profund schimbat, Saul a fost dus de insotitorii sai la Damasc,

unde a primit botezul de la preotul Anania. El intra astfel in sanul Bisericii ca “vas ales, ca sa

poarte numele lui Iisus inaintea neamurilor”, ca “Apostol chemat nu de la oameni, nici prin

vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal” 16.

Dupa acest eveniment viata lui Saul a dobandit cu totul alt curs. El nu va mai cauta

bunavointa oamenilor, ci pe aceea a lui Dumnezeu. „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in

mine17”. Din acest moment ela inceput sa predice in sinagogi ca “Iisus este Fiul lui Dumnezeu“,

spre uimirea si surprinderea iudeilor din Damasc, care, auzind aceasta, s-au sfatuit sa-l omoare.

13 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 7, 58)14 Idem (Fapte 9, 1; cf. 9, 13, 21)15 Idem ((Fapte 9, 4-5)16 Idem (Gal. 1, 1)17 Biblia/Sfanta Scriptura (Gal. 9, 20)

5

Saul a fost ajutat de crestini sa paraseasca orasul, coborandu-l noaptea peste zidurile cetatii intr-

un cos, iar el s-a retras pentru urmatorii trei ani in Arabia, studiind Sfanta Scriptura si meditand

asupra crestinismului.

Convertirea lui Saul se inscrie in planul divin al propavaduirii Evangheliei la toate neamurile

si al mantuirii neamului omenesc. Analizand modul in care Saul a fost chemat la slujirea

Evangheliei, precum si imprejurarile suprafiresti in care s-a produs acest eveniment, putem trage

concluzia ca primirea sa in randul celor mai importanti misionari crestini este un act al voii si

lucrarii lui Dumnezeu.

Consacrarea oficiala a Sfantului Apostol Pavel, altfel spus hirotonia sa ca misionar pentru

neamuri, s-a produs la capatul unui intreg sir de trepte pregatitoare parcurse de Saul de-a lungul

mai multor ani (36 – 43) in care, prin descoperire suprafireasca si prin practica misionara in toate

mediile sociale si etnice ale epocii, si-a dobandit dreptul si puterea harica de a propavadui, de

sine statator, Evanghelia lui Hristos18. Acesta este si momentul in care vor debuta calatoriile

misionare ale Sfantului Apostol Pavel, supranumit pentru lucrarea sa de propavaduire a

Evangheliei in lumea pagana si Apostolul neamurilor19.

Prima calatorie misionara a Sfantului Pavel (45-48) si Sinodul Apostolic de la Ierusalim

din anul 50

Dupa ce a primit botezului la Damasc si s-a retras in Arabia, Sfantul Pavel s-a dus la

Ierusalim, unde a fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin iudeu, originar din insula

Cipru. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Saul s-a retras la Cezareea Palestinei, apoi la Tars, de

unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia pentru misiune intre neamuri20. Din Antiohia, Saul si

Barnaba au mers cu o colecta la Ierusalim, in timpul foametei de sub imparatul Claudiu,

intorcandu-se apoi la Antiohia, de unde intreprind prima calatorie misionara intre anii 45-48,

luand cu ei si pe Ioan Marcu21.

In prima predica misionara, cea rostita de Sfantul Apostol Petru in ziua Pogorarii Sfantului

Duh, locuitorii Ierusalimului sunt incriminati in mod direct pentru condamnarea lui Iisus: „ Pe

18 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.4719Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 3920 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 9, 27-30; 11, 25-26)21 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 39

6

Acesta...voi L-ati luat si, pironindu-l, prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat”22.

Indrazneala lui Pavel si Barnaba avea drept temei pe Insusi Domnul Iisus, Care: „da marturie

pentru cuvantul harului sau, facand semne si minuni prin mainile lor”23.

Cei trei misionari au plecat din Seleucia, portul Siriei, catre insula Cipru, de unde era

Barnaba, pe care au strabatut-o de la rasarit spre apus. In orasul Pafos, ei convertesc pe

proconsulul roman Sergius Paulus, guvernatorul insulei, de la numele caruia Saul s-a numit

Pavel, nume pe care-l va purta pana la sfarsitul vietii. De la Pafos, cei trei misionari calatoresc pe

mare spre nord-vest pana in provincia Pamfilia; la Perga Pamfiliei, Ioan Marcu s-a intors la

Ierusalim, Pavel si Barnaba au continuat calatoria in provinciile Pisidia si Licaonia, predicand

noua credinta in orasele Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra si Derbe24.

Totusi in Faptele Apostolilor nu se face precizarea daca cei doi Apostoli au propavaduit

Evanghelia in provincia Pisidia. La Listra, multimile, socotindu-i zei, au vrut sa le aduca jertfe de

animale, numind pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindca el era purtatorul cuvantului.

Vizitand apoi comunitatile de curand infiintate si hirotonind preoti pentru fiecare biserica, se

intorc la Perga Pamfiliei, iar de aici, prin portul Atalia, ajung pe mare la Antiohia Siriei, in anul

48, vestind credinciosilor cate a facut Dumnezeu cu ei si cum a deschis paganilor usa credintei25.

La Antiohia, dupa prezentarea facuta de ei asupra acitivitatii in prima calatorie misionara, cei doi

Apostoli au petrecut putina vreme cu ucenicii lor.

Se poate sustine in concluzie ca Pavel si Barnaba au avut intre anii 47 – 49 o pozitie cu totul

deosebita in Biserica. Acesti ani au precedat marele eveniment al Sinodului de la Ierusalim.

Cu privire la lucrarea Sfantului Apostol Pavel in Biserica, activitatea acestuia poate fi

impartita in doua etape importante: prima care precede Sinodul de la Ierusalim, si cea de-a doua

care urmeaza dupa acest eveniment important din istoria Bisericii epocii apostolice.

Intorsi la Antiohia Siriei, Pavel si Barnaba gasira Biserica dezbinata, din cauza unor iudei-

crestini veniti din Iudeea, care invatau ca paganii convertiti la crestinism trebuiau sa observe

Legea mozaica, primind circumciziunea. Astfel s-a nascut la Antiohia disputa despre

valabilitatea Legii mozaicesau disputa despre respectarea ceremoniilor iudaice in Biserica. In

22 Biblia/Sfanta Scriptura(Fapte 2, 23).23 Idem (Fapte 14, 3)24Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.4925 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte cap. 13 si 14).

7

anul 49 sau 50, Pavel si Barnaba, insotiti de Tit, merg ca delegati ai Bisericii din Antiohia la

Ierusalim sa supuna chestiunea Apostolilor.

Pentrur ajunge la Ierusalim grupul delegatiilor din Antiohia, in frunte cu Pavel si Barnaba, a

trebuit sa traverseze Fenicia si Samaria in care Evanghelia fusese propavaduita de slujitorii care

se risipisera in Ierusalim din cauza tulburarii facute pentru Stefan26.

La Ierusalim, unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, sustineau ca paganii care se

convertesc la crestinism trebuie sa primeasca circumciziunea si sa respecte ceremoniile Legii

mozaice. Sinodul din Ierusalim a fost deci convocat pentru a dezbate si hotara asupra problemei

privind raspandirea credintei crestine la neamuri, adica la pagani.

In anul 50, Sinodul Apostolilor, presbiterilor si credinciosilor din Ierusalim, in frunte cu

Petru si Iacob, au ascultat cele cerute de comunitatea din Antiohia si au hotarat, potrivit sfatului

Duhului Sfant, sa nu impuna crestinilor dintre neamuri <<jugul>> Legii mozaice, ci ei <<sa se

fereasca de cele jertfite idolilor, de desfrau, de animalele sugrumate si de sange>>27.

Sedinta inaugurala a Sinodului a fost si una de primire oficiala a delegatiei Bisericii din

Antohia. O alta categorie de participanti e alcatuita din cei unsprezece Sfintii Apostoli, iar o a

treia categorie a fost alcatuita din preoti. Sfantul Luca a rezumat interventiile delegatiilor din

Antohia, avand in vedere pe Pavel si Barnaba, scriind ca: „ei au istorisit toate cate le-a facut

Dumnezeu cu ei”28.

Este necesara o scurta analiza a cuvantarii Sfantului Apostol Petru rostita in fata Sinodului,

pentru a dovedi identitatea de conceptie dintre sustinrile teologice ale Sfantului Apostol Petru si

ale Sfantului Apostol Pavel cu privire la mantuirea prin har si credinta fara pazirea

prescriptiunilor privind „faptele legii”29.

Ei au trimis apoi Bisericii din Antiohia, prin Pavel si Barnaba, insotiti de Iuda si Silvan, o

scrisoare, prin care li s-a adus la cunostinta hotararea inteleapta luata de Sinodul Apostolilor la

Ierusalim.Cu acest lucru misiunea crestina printre neamuri s-a eliberat mult, iar crestinismul,

eliberat de servitutea Legii mozaice, si-a intarit caracterul de religie universala. Sinodul din

26 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.8127 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 15, 20 si 29)28 Idem (Fapte 15, 4)29 Idem (Gal. 2, 16)

8

Ierusalim are o importanta absolut exceptionala in istoria Bisericii apostolic si a raspandirii

crestinismului „pana la marginile pamantului”30 si „la toate neamurile”31.

Nu mult dupa anul 50, Sfantul Apostol Petru a parasit Ierusalimul si s-a dus la Antiohia,

unde, la inceput, lua masa cu cei dintre neamuri. De teama iudaizantilor, el n-a mai luat masa cu

crestinii dintre pagani, fapt pentru care a fost mustrat in fata tuturor de Sfantul Apostol Pavel32.

A doua (51-54) si a treia calatoria misionara (54-58)

Cea de a doua calatorie misionara a fost intreprinsa de Sfantul Apostol Pavel impreuna cu

Sila, intre anii 51-54, in timp ce Barnab si varul sau, Ioan Marcu, merg din nou in Cipru33. Pavel

a propus lui Barnaba: „Reintrocandu-ne, sa cercetam cum se afla fratii nostri in toate cetatile in

care am vestit cuvantul Domnului, Barnaba s-a declarat de acord cu propunerea lui Pavel, dar el

„dorea sa ia impreuna cu el si pe Ioan cel numit Marcu; insa Pavel cerea sa nu-l ia pe acesta cu

ei, fiindca se despartise de ei din Pamfilia si nu venise alaturi de ei la lucru la care fusesera

trimisi”34.Plecarea Sfantului Apostol Pavel si a lui Sila din Aniohia s-a bucurat si de

incuviintarea si inurajarea crestinilor din aceasta cetate, care-i incredinteaza „harul Domnului”.

Mergand de astadata pe uscat, ei viziteaza comunitatile din Siria, Cilicia si Licaonia, unde, in

orasul Listra, convertesc pe Timotei. Nu este de mirare faptul ca Sfantul Apostol Pavel, ce se afla

intr-un moment in care se pregatea sa-si extinga cat putea mai mult lucrarea de propavaduire a

Evangheliei la neamuri, a dorit ca Timotei sa vina impreuna cu el.

Bisericile intemeiate de Pavel si Barnaba in cursul primei calatorii misionare: Derbe, Listra,

Iconiu, Antiohia Pisidiei, toate vizitate acum de Sfantul Apostol Pavel, de Sila si de Timotei, s-

au dovedit a fi puternice centre de iradiere crestina, si bune baze de pornire a unor noi actiuni

misionare.

Dupa ce au vizitat comunitatile infiintate in prima calatorie, ei trec prin Galatia, Frigia si

Misia si ajung in orasul Troa, unde convertesc pe doctorul Luca. Propavaduirea Evangheliei in

Frigia si Galatia s-a datorat unei imprejurari exceptionale. Sfantul Apostol Pavel si insotitorii sai

30 Idem ( Fapte 1, 8)31 Idem (Matei 28, 19)32 Idem (Gal. 2, 11-14)33 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 4234 Biblia/Sfanta Scriptura,(Fapte 15, 37 – 38, cf. 13, 3 – 4, 13)

9

ar fi dorit ca, din Antiohia Pisidiei, se se indrepte spre vest pentru a ajunge in provincia

preconsulara Asia35.

In Troa se pare ca Sfantul Apostol Pavel si-a intarit echipa de colaboratori cu Sfantul Luca,

autorul Factelor Apostolilor, deci cel care va deveni cronicarul lucrarii sale misionare, autorul

celei de-a treia Evanghelii. Dupa Troa, cei trei misionari, luand cu ei si pe doctorul Luca, trec

prin insula Samotrace si ajung la Neapolis, in Macedonia, si predica cu succes la Filipi,

infiintand aici prima comunitate europeana. Aici e locul unde, pentru intaia oara in istoria

raspandirii Evangheliei de catre Sfantul Apostol Pavel, apare si e descris rolul deosebit de

important al femeii in aceasta lucrare de propavaduire a Crestinismului.

La Filipi, Pavel si Sila sunt batuti cu bice si dusi la inchisoare, de unde au scapat in mod

minunat. „Iesind din inchisoare ei s-au dus in casa Lidiei si vazand pe frati, i-au mangaiat si au

plecat”36. Lidia era una din femeile credincioase din Filipi.

De la Filipi, trec prin orasele Macedoniei, Amfipolis, Apolonia si ajung la Tesalonic, unde au

convertit un numar mare de prozeliti greci si romani si pe unii dintre iudei. Facandu-se mare

tulburare printre iudei contra misionarilor, Pavel cu insotitorii sai a plecat la Bereea, apoi el

singur merge pe mare, ajungand la Atena.

Ramas singur la Atena, Sfantul Apostol Pavel a precedat intai la cercetarea orasului si a

monumentelor, a atmosferei, a mentalitatii si gandirii oamneilor acestuia, cautand sa descopere

un posibil punct de contact cu invatatura evanghelica. In cetatea elena, filosofii epicurei si stoici,

care-si petreceau timpul in Agora ca sa mai auda ceva nou, auzind pe Pavel vorbind in piata, s-au

exprimat ca el pare a fi “vestitor de dumnezei straini, fiindca binevesteste pe Iisus si Invierea”37.

Luandu-l apoi cu ei, l-au dus inaintea Areopagului, unde Sfantul Pavel a tinut o interesanta si

originala cuvantare. Laudand cucernicia atenienilor fata de zei, care au ridicat in cetatea lor un

altar si Dumnezeului celui necunoscut- pe care ei il cinstesc fara ca sa-l cunoasca – , Sfantul

Pavel le spune ca Acesta este Dumnezeul pe care-L vesteste lor, “Care a facut lumea si toate

cele ce sunt in ea…Domnul cerului si al pamantului, Care nu locuieste in temple facute de maini,

nici nu este slujit de maini omenesti…Caci in Eltraim, ne miscam si suntem”38.

Cu ajutorul acestei cuvantari, Sfantul Pavel a convertit la crestinism un numar mare de greci,

printre care se aflau Dionisie Areopagitul, dupa traditie primul episcop al Atenei, o femeie cu 35 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.10036 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 16, 40),37 Idem (Fapte 19, 18)38 Idem (Fapte 17, 23-25 si 28).

10

numele Damaris si pe altii.In marea lor majoritate insa, grecii s-au aratat curiosi fata de cele

spuse de Pavel, dar au ramas sceptici si l-au luat in ras, cand l-au auzit vorbind, la sfarsit, de

invierea mortilor. Autorul Faptelor Apostolilor si-a incheiat prezentarea privind activitatea

Sfantului Apostol Pavel la Atena scriind: „Dar cativa barbati, alaturandu-i-se, au crezut, intre

care si Dionisie Areopagitul si o femeie cu numele Damaris si altii impreuna cu ei”39.

De un mai mare succes s-a bucurat predica Sfantului Apostol Pavel la Corint, unde a lucrat

un an si jumatate, impreuna cu sotii iudeo-crestini Aquila si Priscilla, pe care i-a intalnit aici in

anul 52. Acestia s-au refugiat de la Roma la Corint in urma edictului publicat contra iudeilor in

anul 49 de imparatul Claudiu (41-54), fiindca se certau intre ei din cauza lui Iisus Hristos. Intre

timp, au venit la Corint Sila si Timotei, pe care Sfantul Pavel ii lasase la Bereea, in Macedonia.

La Corint, a convertit pe Crispus, mai marele sinagogii si pe multi altii dintre greci, devenind

„Apostol si invatator”40. Iudeii, maniosi din cauza succesului lui Pavel, il duc in fata lui Galion,

proconsulul Ahaiei, fratele filosofului Seneca, care, dand dovada de tact, a refuzat sa se amestece

in disputele religioase ale iudeilor si le-a poruncit sa se intoarca linistiti la casele lor.

Din cauza agitatiei iudeilor, Sfantul Pavel a plecat din Corint, luand cu sine si pe sotii Aquila

si Priscilla, pe care i-a lasat la Efes, unde facea misiune crestina un invatat iudeu alexandrin,

Apollo. Din Efes, pe mare, Sfantul Pavel s-a dus la Cezareea Palestinei, apoi la Ierusalim, de

sarbatoarea Pastelui, de unde s-a intors la Antiohia41.

Dupa ce a plecat din Antiohia, centrul misiunii sale, Sfantul Pavel si insotitorii sai au

intreprins a treia calatorie misionara, derulata intre anii 54-58. El a vizitat mai intai comunitatile

crestine infiintate in Galatia si Frigia, apoi s-a oprit la Efes, capitala provinciei Asia Proconsulara

si nod de comunicatii intre Orient si Occident, pentru doi ani si jumatate. Efesul a fost tinta reala

a celei de-a treia calatorii misionare a Sfantului Apostol Pavel. Aici el boteaza vreo 12 ucenici de

ai lui Ioan Botezatorul, punandu-si mainile peste ei si chemand puterea Duhului Sfant42.

Sfantul Apostol Pavel a semnalat ca iudeii din Efes, cei care erau invartosati si impietriti la

inima, nu procedau altfel decat cei din alte cetati, care cautau sa-l alunge, sa-l duca in fata

39 Idem (fapte 17, 34)40 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.14341 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 4442 Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 19, 3-6)

11

judecatorilor, sa-l agreseze chiar43. Activitatea rodnica a Sfantului Pavel a provocat o mare

miscare contra crestinilor, la instigatia argintarului Dimitrie, care-si vedea meseria periclitata din

cauza intinderii crestinismului si a inlaturarii cultului zeilor. Dupa cum a reiesit din Epistola I-a

catre Corinteni, Sfantul Pavel s-a luptat la Efes cu fiarele in circ44.

O alta precizare a Sfantului Luca din Faptele Apostolilor este deosebit de pretioasa, si

anume: „ Si aceasta (activitatea invatatoreasca a Sfantului Pavel) a tinut vreme de doi ani, incat

toti cei care locuiau in Asia, si iudei si elini, au auzit cuvantul Domnului”45.

Dupa ce a parasit Efesul, Sfantul Pavel s-a dus in Macedonia in anul 57 si de acolo in Iliria

iar apoi la Corint, unde a scris Epistola catre Romani. De la Corint, trecand din nou prin

Macedonia, a ajuns la Troa si Assus, apoi, ocolind Efesul, unde a avut neplaceri din cauza

rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet. Acolo a chemat presbiterii din Efes, de care s-a

despartit cu duiosie pe tarmul marii, prevazand ca nu-i va mai vedea. Dintre actele religioase

care apar in atmosfera de inalta traire crestina din Efes, Sfantul Luca l-a retinut pe cel al

marturisirii pacatelor: „Si multi dintre cei ce crezusera veneau sa se marturiseasca si sa spuna

faptele lor”46.

De la Milet, a plecat pe mare la Tir, Ptolemaida si Cezareea Palestinei si apoi la Ierusalim, in

anul 58, ducand cu sine colecta facuta in Grecia si Macedonia pentru saracii din Ierusalim47.

Constient de ura iudeilor fata de Pavel, Iacob cel Mic il sfatuieste pe acesta sa indeplineasca

un act prevazut de Legea mozaica si el suporta pretul pentru curatirea unor nazirei, care si-au ras

capul. In templu, inainte sa se implineasca cele sapte zile de curatire, este recunoscut de iudeii

din Asia si arestat. Cu interventia hiliarhului Claudius Lysias, comandantul garzii romane, Pavel

este scos din mainile iudeilor si inchis in turnul Antonia. La interventia ofiterului roman i s-a

ingaduit sa se apere in fata multimii infuriate si a Sinedriului. O conspiratie pusa la cale de peste

40 de iudei fanatici contra vietii lui este aflata de Ioan Marcu si comunicata comandantului.

Acesta ii trimite noaptea, sub o escorta puternica la Cezareea Palestinei, unde e tinut in

inchisoare doi ani, intre 58 si 60, de procuratorul Felix, cu speranta de a obtine de la Pavel o

suma de bani. Iudeii din Ierusalim il urmaresc insa si acolo. Pavel se apara in fata noului

43 Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.15444Biblia/Sfanta Scriptura (I Cor. 15, 32)45 Idem (Fapte 19, 10)46 Idem (Fapte 19, 18)47 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 47

12

procurator Porcius Festus, a regelui Irod Agripa II (47-50; + 100) si a sotiei sale, Berenice, iar in

cele din urma el face apel la judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa de cetatean roman48.

Sfantul Pavel a plecat spre Roma pe mare, pe timp de toamna si iarna, in anul 60, insotit fiind

de Aristarh, macedonean din Tesalonic, si sub paza sutasului Iuliu. Plecand din Cezareea, au

trecut prin Sidon, insula Cipru, Mira Liciei, pe langa insula Creta, insula Malta, unde au suferit

un naufragiu, si au ajuns la Puteoli, in Italia, in primavara anului 61, de unde au facut drumul pe

jos pana la Roma, acolo fiind intampinat de crestini la Forul Apius si la locul numit Trei

Taverne, a caror prezenta l-a bucurat mult. Prezenta crestinilor la Roma este o marturie evidenta

ca crestinismul patrunsese in capitala Imperiului inainte ca Apostolii Petru si Pavel sa fi sosit

aici.

La Roma, Sfantul Pavel s-a aflat intr-o detentie usoara, fiind inchis intr-o casa, sub paza unui

soldat roman, unde avea libertatea de a primi pe oricine. Astfel, el a putut propovadui si intari

crestinismul timp de doi ani (61-63) in capitala Imperiului roman49.

Predica sa noua a avut un mare succes, credinta patrunzand chiar printre slujitorii palatului

imperial, cum scrie el insusi, in Epistola catre Filipeni: “Vaimbratiseaza pe voi toti sfintii

(crestinii), mai ales cei din casa cezarului”50. In anul 63, Sfantul Pavel a fost eliberat din prima

sa captivitate la Roma.

Faptele Apostolilor se termina undeva in jurul anul 6351. Din Epistolele scrise de Sfantul

Pavel de la Roma si din alte stiri, rezulta ca, dupa eliberarea sa in anul 63, el a intreprins noi

calatorii misionare in Rasarit, in insula Creta, unde a pus episcop pe Tit, la Efes, unde a asezat

episcop pe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir, consolidand comunitatile infiintate. E posibil

ca el sa fi ajuns si in Apus pana in Spania, asa cum dorea, „pana la marginile Apusului”, cum

afirma Sfantul Clement Romanu in prima sa Epistola catre Corinteni, scrisa catre anul 96.

La Efes rezultatele activitatii Apostolului neamurilor au fost absolut exceptionale. El a

intemeiat in capitala Asiei Proconsulare cea mai puternica si mai mare Biserica. Atat cat a fost la

Efes, Sfantul Pavel a putut, personal sau/si prin ucenicii sai, sa asigure propavaduirea

Evangheliei52.

48 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, p. 4549 Biblia sau Sfanta Scriptura, (Fapte, cap. 27 si 28)50 Idem (Filip. 4, 22)51Pr. Verzan,, Sabin, “Faptele Apostolilor – o carte a prototipurilor”, nr 152Baslez, Marie-François, „Sfântul Apostol Pavel”, p.155

13

In aceasta a treia calatorie misionara, Apostolul neamurilor a creat prin cele patru Epistole

scrise – baza vocabularului si a sintagmelor cu care va opera in viitor teologia si teologul

crestin53.

Imprejurarile sfarsitului sau sunt necunoscute. Se crede ca Apostolul neamurilor s-a dus din

nou la Roma, unde a suferit a doua inchisoare. La Roma Sfantul Apostol Pavel a fost intampinat

de crestini la Forul lui Apius, gest care il va emotiona si-l va imbarbata. El a dorit foarte mult sa

cunoasca nemijlocit pe crestinii din Roma, carora nazuia sa li se adreseze pentru a le impartasi

invataturi si descoperiri de care se invrednicise. Pentru Apostolul neamurilor importanta a ramas

intalnirea cu Biserica Romei, intemeiata, cel mai probabil, de buni prieteni ai sai, colegi de

lucrare misionara54.

Toate starile si framantarile sufletesti ale unui Apostol intemnitat la Roma sunt infatisate pe

larg in asa numitele Epistole ale captivitatii scrise de el in prima detentie la Roma, respectiv:

Efeseni, Filipeni, Coloseni si Filimon. Din lectura acestora se poate constata ca, chiar si in

conditiile unei intemnitari umilitoare, Sfantul Pavel a ramas un Apostol preocupat si marcat de

relatia sa cu Hristos, care il sustinea si il individualiza in raport cu restul societatii.

Apostolul neamurilor a murit ca martir sub imparatul Nero, in anul 67. Dupa traditia crestina,

el a murit in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas pana azi ziua sarbatoririi

lor. Alti istorici sustin ca intre moartea martirica a celor doi Apostoli e o diferenta de un an,

Sfantul Petru murind in anul 66. Spre deosebire de martiriul Sfantului Stefan, ce a fost ucis cu

pietre la Ierusalim de catre iudeii atatati de ura de conationali fanatici, moartea Sfantului Apostol

Pavel se va produce in urma unui proces pregatit cu minutiozitate de catre administratia romana

in Capitala Imperiului, ca urmare a cresterii si dezvoltarii Bisericii si a influientei asupra

societatii acelui timp, prevestind peste doua secole de persecutii impotriva crestinilor. Sfantul

Arhidiacon Stefan isi va oferi viata lui Iisus Hristos tocmai cand se anunta ca o mare speranta a

Bisericii si a propavaduirii Evangheliei. El nu ajunsese sa-si dea masura imensului potential

misionar pe care il prevesteau inzestrarile sale iesite din comun55.

Chiar in ultimele luni ale vietii sale, marele Apostol a fost stapanit de dorinta de a sluji

Evanghelia, cu atat mai mult cu cat avea constiinta ca, in aceastalucrare lui i s-a rezervat, prin

proniile divine, un rol deosebit. Drept umare, Sfantul Apostol Pavel va ajunge martiriu in

53 Ibidem, p.16854 Biblia/Sfanta Scriptura (Rom. 16, 7, 9)55Idem (Fapte 6, 10)

14

momentul apogeului activitatii sale misionare, dupa ce adusese cuvantul lui Dumnezeu din

Ierusalim pana in Spania.

Sfantul Apostol Pavel a fost ingropat pe calea Ostia, la Roma, unde secole de-a randul

pelerinii crestini vin sa se inchine la mormantul sau56. Mai tarziu, pe locul mormantului sau s-a

ridicat basilica Santo Paulo „fuori-le-mura” = care in traducere semnifica Sfantul Pavel dinafara

de ziduri57.

O scurta descriere a Epistolei către Romani

Epistola catre Romani este una dintre cele mai de seama dintre scrierile Pauline. Despre ea

marele reformator Luter a spus: “Este cartea de capatîi a Noului Testament, Evanghelia în starea

cea mai pura. Niciodata nu poti spune ca ai citit-o sau ai studiat-o prea mult.Cu cît te adîncesti

mai mult în ea, cu atît o pretuiesti mai mult si gustul ei este mai bun“.

Aceasta Epistola este structurata pe parcursul a 16 capitole, dupa cum urmeaza:

Capitolul 1: Evanghelia arată îndreptarea din credinţă, pentru neamuri. Judecata lor, pentru că

nu păzesc legea firii.

Capitolul 2: Iudeii sunt tot atât de plini de păcate ca şi păgânii.

Capitolul 3: Toţi oamenii, fără osebire, sunt păcătoşi.

Capitolul 4: Îndreptarea prin credinţă e întărită cu pilda lui Avraam şi cu mărturia lui David.

Capitolul 5: Roadele îndreptării din credinţă. Adam şi Hristos.

Capitolul 6: Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeze credinţei.

Capitolul 7: Osânda păcatului sub Lege. Lupta între carne şi duh.

Capitolul 8: Credincioşii sunt slobozi faţă de osândă. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi împreună-

moştenitori cu Hristos. Sfântul Duh Mijlocitorul.

Capitolul 9: Israel cel căzut s-a lepădat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevărat.

Capitolul 10: Iudeii caută îndreptare din faptele Legii, iar nu din sfârşitul Legii, care este

Hristos.

Capitolul 11: Alegerea lui Israel rămâne neschimbată, dar trecătoarea lui necredinţă a adus

miluirea păgânilor. Căile Domnului sunt de-a pururi minunate şi nepătrunse.

Capitolul 12: Îndemnuri la sfinţenie. Întrebuinţarea folositoare a deosebitelor daruri.

56 Idem (Fer. Ieronim, De vir. III., 5)57 Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, pp. 48

15

Capitolul 13: Să ne supunem stăpânirilor.

Capitolul 14: Cum să ne purtăm cu cei slabi şi să nu dăm prilej de sminteală nimănui.

Capitolul 15: Îndemnuri la răbdare cu cei slabi şi la unirea frăţească. Izbânda şi răspândirea

Evangheliei prin predica apostolului.

Capitolul 16: Apostolul dă în grijă pe diaconiţa Febe. Închinăciuni celor din Roma. Primejdia

dezbinării.

Epistola catre Romani a fost folosita ca un tratat de teologie, îmbogatind viata spirituala si

trairea practica a multor credinciosi.În aceasta perioada cînd crestinismul este confruntat cu

multe învataturi si practici pagâne, studiul epistolei catre Romani poate ajuta la descoperirea a

ceea ce este crestinismul în realitate si cum fiecare om poat trai ca un adevarat crestin.

Valoarea acestei epistolei este data de faptul ca in primul rand:este crezul Apostolului

Pavel. Celelalte epistole scrise de apostolul Pavel contin în general un raspuns pentru o problema

specifica cu care se confruntau destinatarii scrisorii. Asfel epistolele scrise Corintenilor raspund

situatiei de conflict din aceasta biserica.

Apostolul Pavel le arata celor din Corint cum pot experimenta unitatea pe care Dumnezeu

o asteapta în Bisrica si cum pot dobândi darurile spirituale pe care ei le cautau.Scriind

Tesalonicenilor si lor le raspunde prin epistolele adresate , neîntelegerilor cu privire la venirea

Dombnului Isus, învierea mortilor si a felului cum ei trebuiau sa-L astepte, etc. Atunci când scrie

epistola catre Romani apostolul Pavel prezinta bisericii din Roma, crezul sau Evanghelia pe care

el o propovaduieste. Apostolul Pavel nu cunostea personal aceasta biserica, pentru ca ea luase

fiinta prin slujirea pelerinilor care au fost prezenti la sarbatoarea cinzecimii la Ierusalim, unde au

auzit predica lui Petru, au fost convertiti,botezati si umpluti cu Duhul Sfînt , au dus cu ei vestea

cea buna la Roma58.

Pentru ca apostolul Pavel intentiona sa le faca o vizita la Roma, colaboratorii lui Pavel în

Corint , Acuila si Priscila, (Rom 1:11-12), acesta epistola poate fi considerata “cartea de vizita”

care sa-i familiarizeze pe cei din biserica din Roma cu mesajul si misiunea sa.Si noi trebuie sa

cunoastem crezul apostolului Pavel, pentru ca el a fost apostolul neamurilor si a primit aceste

învataturi de la Domnul Iisus59. Aceste învataturi au fost testate în confruntarile teologice pe care

apostolul Pavel le-a avut cu iudeizatorii, ceilalti apostoli, cu ereziile aparute în primul veac si au

fost experimentate practic în viata sa personala si a bisericii primare.

58Biblia/Sfanta Scriptura (Fapte 2:10).59Idem (Gal.1:11-17, 1 Cor.11:23 )

16

Astfel putem spune ca studiul epistolei catre Romani este important pentru ca mesajul ei:

este temelia spirituala a unei biserici mature.Apostolul Pavel se prezinta pe sine ca fiind

mesterul zidar care a pus temelia. În timpul calatoriilor misionare apostolul Pavel a înfiintat

multe biserici, iar scrisorile pe care le-a trimis acestora sau slujitorilor care lucrau în ele, le-au

corectat si consolidat credinta. Astazi multe biserici se clatina, au ajuns în rataciri teologice si

unele s-au prabusit spiritual, pentru ca nu mai au aceeasi temelie a adevarului.

Dar mai este un lucru demn de remarcat cu privire la valoarea epistolei catre

Romani:este cuvântul viu si lucrator a lui Dumnezeu. Stim ca toata Scriptura este insuflata de

Dumnezeu, si ca niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu nu este lipsit de putere60. În istoria

crestinismului însa,sunt multe exemple a celor a caror viata a fost schimbata prin studiul epistolei

catre Romani.

Concluzii

Sfantul Pavel face parte din ceata Apostolilor Domnului alaturi de cei doisprezece ucenici,

cei mai apropiati ai Mantuitorului. El a avut harul si puterea apostoliei, fiind indreptatit sa

propavaduiasca Evanghelia atat inaintea iudeilor, cat si a neamurilor. Ca si ceilalti doisprezece

Apostoli, Sfantul Pavel va fi martor a lui Iisus Hristos inaintea tuturor oamenilor, aceasta fiind si

trasatura si lucrarea cea mai caracteristica a unui autentic Apostol.

Meritele Sfantului Apostol Pavel sunt considerabile pentru raspandirea crestinismului. Prin

misiunea lui printre neamuri el a raspandit crestinismul mai ales in lumea greco-romana si l-a

intarit la Roma, in centrul Imperiului roman. Dupa Sfantul Evanghelist Ioan, el este cel mai

insemnat scriitor si ganditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa misionara printre neamuri, el a

eliberat crestinismul de servitutea Legii mozaice si a asigurat propovaduirea lui universala.

Propavaduirea Evangheliei de catre Apostolul neamurilor si de catre misionarii contemporani

lui, a fost in asa fel realizata incat extinderea noii invataturi apare ca o necesitate nu numai in

epoca respectiva, ci de-a lungul secolelor. De o astfel de lucrare depinde chiar intrge cursul

istoriei omenirii.

60Idem ( 2 Tim 3:16-17, Luca 1:37)

17

Lucrarea inceputa de Sfanutl Apostol Pavel va continua pana la sfarsitul veacurilor pentru ca

propavaduirea Evangheliei nu va inceta. Iisus Hristos se va afla langa misionarii sai „pana la

sfarsitul veacurilor”61 ca si Duhul Sfant care ramane cu acestia „ in veac”62.

Bibliografie

61 Biblia/Sfanta Scriptura (Matei 28, 20)62 Ibidem (Ioan 14, 16).

18

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului public si de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Romane (EIMB), Bucuresti, 2001;

2. Pr. Prof. Dr. Ramureanu, Ioan, „Istoria bisericeasca universala”, manual pentru

seminariile teologice, Bucuresti, 1992;

3. Baslez, Marie-François, „Sfantul Apostol Pavel”, Traducere de Anca-Maria

Christodorescu, Editura Compania, Colectia „Figuri & Clipe“, Bucuresti, 2001;

4. Preot Dr. Ioan Mircea, “Dictionar al Noului testament”, Editura EIMB, Bucuresti, 1984:

5. Diaconul Dr. N. I. Nicolaescu, “Cronologia Paulina”, Tipografia cartilor bisericesti,

1942;

6. Iustin Moisescu, “Activitatea Sfantului Apostol Pavel la Atena, in Candela”, anul LVIII

(1946);

7. Pr. Dr. L. G. Munteanu, “Viata Sfantului Apostol Pavel”, Cluj, 1942;

8. Pr. Dr. Sofron Vlad, “Un pastor model – Sfantul Apostol Pavel”, Timisoara, 1946;

9. Pr. Sabin Verzan, “Faptele Apostolilor – o carte a prototipurilor”, in Studii Teologice,

seria a II-a, anuò XLN (1990), nr. 1

10. Sfantul Ioan Gura de Aur “ Omilii la Epistola catre Romani”, Bucuresti, 2005

11. Teofilact al Bulgariei „Talcuire la Epistola catre Romani”, Editura Cartea Ortodoxa,

Bucuresti 2005

12. Decaux Alain „ Viata Sfantului Pavel”, Editura Humanitas, Bucuresti 2007

13. Krimmer Heiko „ Epistola catre Romani”, Editura Lumina Lumii,2001

19