SEMINARUL TEOLOGIC LICEALVENIAMIN COSTACHI - MĂNĂSTIREA NEAMŢ

LUCRARE DE ATESTATS F Â N T A T A I N Ă A M I R U N G E R I I

ÎNDRUMĂTOR:P.C. PR. PROF. PĂVĂLEANU VASILE

CANDIDAT:MONAHUL SASU GABRIEL GEORGE (LUCA)

MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI” CONSTANŢA

2010

1

CUPRINS

I. INTRODUCEREpag. 3

II. SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII pag. 5

III. INSTITUIREA TAINEI MIRUNGERII (MIRULUI) pag. 8

IV. MATERIA TAINEI MIRULUI ŞI FORMULA EI pag. 11

V. SĂVÂRŞITORUL TAINEI MIRUNGERII pag. 13

VI. PRIMITORII TAINEI MIRUNGERII pag. 15

VII. EFECTELE TAINEI MIRUNGERII pag. 17

VIII. DIFERENŢE INTERCONFESIONALE CU

PRIVIRE LA TAINA MIRUNGERII pag. 19IX. ÎNCHEIERE pag. 21

BIBLIOGRAFIE pag. 23

2

I. INTRODUCERE

Motto:”Este un Domn, o credintă, un botez, un Dumnezeu şi

Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi”.(Efeseni 4,5).

Î

n Tezaurul Bisericii noastre Ortodoxe, pe lângă Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţe mai avem şi alte comori Dumnezeieşti, între care şi cele şapte Sfinte Taine şi anume: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Preoţia, Nunta şi Sf. Maslu.

Dintre acaste şapte Sfinte Taine, unele sunt repetabile, adică se pot aplica de mai multe ori unei persoane care face parte din Biserica Ortodoxă cum ar fi: Spovedania, Euharistia şi Sf. Maslu; iar Botezul, Mirungerea, Preoţia şi Nunta sunt Taine irepetabile, adică o singură dată se aplică credincioşilor.

Pentru ca o persoană să poată să devină membru al Bisericii Ortodoxe, este necesar să i se administreze cel puţin două Taine, cea a Botezului şi cea a Mirungerii, după cum zice şi Sf. Chiril aI Ierusalimului: „că cel botezat după ceva fi uns cu Sf. Mir, se poate numi creştin cu adevărat”1.

Însă în practica Bisericii Ortodoxe copiii după ce au fost botezaţi în cristelniţă în numele Sf. Treimi cu formula: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. (afundarea I) şi al Fiului. Amin. (afundarea II) şi al Sf. Duh. Amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.(afundarea III)”2, şi au fost miruiţi de către preot cu Sf. Mir, sunt împărtăşiţi cu Sf. Trup şi Sânge al lui Hristos, astfel adăugându-se şi a treia Taină, cea a Euharistiei.

1 Dogmarica Ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj Napoca 2004, pag. 3052 Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucureşti 1998, pag. 32

3

Deci administrându-le aceste trei Taine ei devin membri deplini ai Bisericii lui Hristos şi fii ai lui Dumnezeu după har, prin devotamentul şi mărturia naşilor lor.

În celelalte capitole vom vorbi despre a doua Taină a Bisericii lui Hristos, cea a Sf. Mir.

4

II. SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII

Motto: „Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate”.(I Ioan 2,20).

aina Sf. Mir este a doua Taină a Bisericii ortodoxe care se administrează noului botezat, ca să poată să devină şi să fie

numit creştin.T

În comparaţie cu Taina Botezului, ea conferă celui nou botezat, prin miruirea de către preot cu Sf. Mir, un har special, spre întărirea, creştrea şi dezvoltarea lui spirituală, ca astfel să devină un membru de bază şi credincios al Bisericii lui Hristos.

După învăţătura creştină şi practica ortodoxă, Taina Mirungeii coexistă în strânsă legătură cu Taina Botezului şi se administrează persoanelor ce s-au botezat, prin formula rostită de către preotul slujitor prin cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh”.

Preotul mirueşte astfel membrele noului botezat cu Sf. Mir făcând chipul crucii la frunte, ochi, la nări, la gură, la amândouă urechile, pe piept, pe spate, la mâini şi la picioare, după care preotul împreună cu naşul şi cu pruncul înconjoară cristelniţa şi analogul,

cădind şi cântând de trei ori „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Aliluia”.

Iar după citirea pericopelor din Apostol şi Evanghelie, mai urmează nişte rugăciuni care se rostesc de preot care cu glas tare, care în gând, după care preotul luând un burete nou, udat în apă, şterge pe prunc pe toate părţile pe unde l-a miruit zicând: „Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”3; rânduială ce se află în cartea de slujbă a preotului numită Molitfelnic.

3 Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Buc. 1998, pag. 34-37

5

Preotul astfel săvârşind aceste două Taine, cea a Botezului şi cea a Mirungerii, uneşte cu Hristos şi cu Biserica Sa, al cărui Cap este, pe toţi cei ce s-au botezat în numele Sf. Treimi şi au fost pecetluiţi în semnul Sf. Cruci cu Sf. Mir. Deci ei devin membrii ai Bisericii Ortodoxe şi fii ai lui Dumnezeu după har, putând astfel să fie şi hrăniţi cu „pâinea cea vie care s-a pogorât din cer şi dă viaţă tuturor”4 (Ioan 6,51), celor ce se împărtăşesc cu credinţă cu Trupul şi Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru.

Cum spune Nicolae Cabasila: „Taina Mirungerii, îşi face cunoscute roadele sale în toţi cei ce o primesc, chiar dacă nu toţi simt darurile ce se pogoară peste ei şi nici nu se grăbesc toţi să tragă folos din această comoară ce li se dă, şi aceasta din pricina ca fiind nevârstnici n-au încă putrea de a judeca, fie că atunci când primesc Taina nu dovedesc toată pregătirea şi dragostea de a o primii. Cel botezat este ca o plantă tânără care are nevoie de hrană şi de îndumnezeire”5.

Cu alte cuvinte este ceea ce se spune de către Ioan în Sf. Evanghelie: „Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har” (Ioan 1,16).6

În cartea intutulată „Despre Sf. Taine” ale Sf. Ier. Ambrozie al Milanului, el zice cu privire la Taina Mirungerii în Cap. VI, parag. 29, 30 şi 42 următorele:

29 „După acestea, (după Botez) desigur, te-ai ridicat la preot, ia seama cea urmat. Oare, nu ceea ce spune David: „ca mirul pe cap, care coboară pe barbă, pe barba lui Aaron.” Acesta este mirul de care şi Solomon spune: „mir vărsat este numele tău, pentru aceea te-au îndrăgit fecioarele şi te-au tras la ele”. Câte suflete reânoite astăzi Te-au îndrăgit pe Tine Doamne, Iisuse spunându-Ţi: „Trage-ne după Tine, la mireasma veşmintelor Tale alergăm „ca să soarbă mireasma Învierii?”.

30 „Înţelege de ce se face aceasta, fiindcă „ochii înţeleptului sunt în capului lui” (Eccl. II, 14). De aceea mirul a curs în barbă, adică ăn harul tinereţii; de aceea a curs pe barba lui Aaron, ca să devii neam ales, preoţesc, de preţ” (I Petru 2,9); căci prin harul

4 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 12135 Nicolae Cabasila, Viaţa în Hristos, pag. 266 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 1204

6

duhovnicesc suntem unşi cu toţii pentru împărăţia lui Dumnezeu şi pentru preoţie”.

42 „De aceea, să repeţi, fiindcă ai primit pecetea dumnezeiască: „Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul saftului şi al puterii, duhul cunoaşterii şi al bunei credinţe, duhul temerii de Dumnezeu” (Isaia XI, 2-3) şi păstrează ce ai primit. Dumnezeu – Tatăl te-a însemnat, Domnul Hristos te-a întărit, iar Duhul ţi-a dat chezăşie în inima ta, precum ai învăţat din citirea Apostolilor (comp. II Corinteni 1, 21-22)7.

Din cele relatate mai sus, Sf. Ambrozie face aici referire la Taina Mirungerii (confirmării), care se admninistra ca şi în răsărit, îndată după Botez.

Întrebat-a oarecine cândva pe un bătrân (avva) despre Sf. Marele Mir şi i s-a răspuns că Histos este după cum zice şi Solomon în Cartea Cântărilor: „mir vărsat este numele Tău” (Cânt. 1,2), iar în Aghiazmatar o altă carte de slujbă a preotului, în cântarea a 4-a din canonul Tainei Sf. Maslu se adeveresc cele de mai sus zise: „Mântuitorule, Cel ce eşti Mirul cel nestricăcios şi vărsat prin har, Care curăţeşte lumea, îndură-Te şi miluieşte pe acesta ce-şi unge, cu credinţă în Dumnezeirea Ta, rănile cele trupeşti”8.

7 PSB, Sf. Ambrozie, Despre Sf. Taine, vol. II, Ed. IBMBOR, Buc., 1994, pag. 16-198 Aghiazmatar, Ed. IBMBOR, Buc. 1992, Slujba Sf. Maslu, Cântarea a 4 din Canon, pag. 117

7

III. INSTITUIREA TAINEI MIRUNGERII (MIRULUI)

Motto: „Tatăl Meu până acum lurează şi Eu lucrez”.(Ioan 5,17).

oi ortodocşii având dreapta credinţă, ştim cu toţii că toate cele şapte Taine, au fost instituite de către Hristos

Mântuitorul nostru, chiar dacă unele din ele n-au fost consemnate istoric în scrierile Noului Testament ale Sf. Apostoli, cu privire la momentul instituirii, totuşi practicarea lor dovedeşte acest lucru, pentru că omul nu poate face de la sine nimic bun, aceasta o arată şi Sf. Ap. şi Ev. Ioan: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.”9 Şi iarăşi către Gaiu zice: „multe lucruri aveam să-ţi scriu; totuşi nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei, ci nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom grăi gură către gură”10.

N

În Cărţile Noului Testament avem destule dovezi şi temeiuri ale Tainei Mirungerii, astfel în ziua Cincizecimii, Botezul şi Mirungerea a celor ca la trei mii de suflete nu sunt menţionate separat, însă Apostolii sunt cei care le administrează (cf. F. Ap. 2,41).9 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 123510 Ibidem, pag. 1391

8

Credincioşii din Samaria botezaţi de Sf. Ap. şi diacon Filip au primit pe Duhul Sfânt în Taina Mirungerii prin punerea mâinilor a Sf. Ap. Petru şi Ioan, practică care s-a generalizat mai târziu doar pentru Taina Preoţiei, astfel concomitent cu practica „punerii mâinilor” a fost şi cea a ungerii cu Sf. Mir, practici rezervate atunci doar mai marilor Apostolilor şi apoi Episcopilor de după dânşii.

Aşadar, vedem că Sf. Filip nu şi-a pus nici mâinile peste ei, nici nu i-a uns cu Mir, apostol era şi el, ci pentru că Apostolii cei mari hirotoneau episcopi, preoţi şi diaconi şi tot ei sfinţeau Sf. Mir, iar după ei aceste sarcini au rămas în seama episcopilor de după dânşii, ca cei care pot face hirotonii şi să sfinţească Sf. Mir, iar pt. că mulţimile credincioşilor s-au mărit, iar Apostolii şi episcopii nu se mai puteau deplasa oriunde şi oricând era nevoie,ungerea cu Sf. Mir s-a efectuat şi de către preoţi cu încuviinţarea mai marilor lor.

Un alt moment consemnat în Faptele Apostolilor este şi acela când: „Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes. Şi găsind câţiva ucenici, a zis către ei: Primita-ţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. Şi el a zis: Deci în ce va-ţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau” (F. Ap. 19,1-6).11

Din aceste două relatări se poate observa că Taina Mirungerii se săvârşea doar de către Apostolii cei mari ca Petru, Ioan şi Pavel „socotiţi a fi stâlpii Bisericii” prin punerea mâinilor lor peste cei botezaţi ca să primească Duhul Sfânt la intervale de timp diferite, în acest caz cu Pavel la Efes şi cei 12 ucenici, imediat, iar în acela cu Petru şi Ioan din Samaria ceva mai târziu.

Botezul în numele Domnului Iisus despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel, nu este altul, decât cel care a poruncit Hristos ucenicilor Săi după ce a înviat din morţi a treia zi şi S-a arătat lor pe un munte din Galileea şi le-a zis: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh” (cf. Mt. 28,19).

11 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 1261

9

Despre practica ungerii cu Sf. Mir în Taina Mirungerii, vorbesc Sf. Ap. Pavel şi Ioan: „Iar voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate” (I Ioan 2,20) şi mai departe: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat”12 (I Ioan 2,27).

Iar Sf. Ap. Pavel zice: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în iniumile noastre” (II Cor. 1,21-22)13 şi în alt loc: „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”14.

În primele veacuri creştine, Taina Preoţiei (a Hirotoniei) cât şi cea a Mirungerii se săvârşeau prin punerea mâinilor mai marilor Apostolilor şi ale Episcopilor de după dânşii, însă aceste două Taine se deosebeau între ele prin conţinutul rostirii diferitelor rugăciuni, aşa încât după ce o persoană era botezată şi apoi miruită, i se putea adăuga şi Taina Preoţiei prin hirotonie conform: F. Ap. 6,6; I Tim. 4,14; I Tim. 5,22; II Tim. 1,6.

Simon, vrăjitorul din Samaria, care a fost botezat de diaconul Filip, a observat că prin punerea mâinilor Sf. Ap. Petru şi Ioan, cei botezaţi de Filip, primesc pe Duhul Sfânt şi vorbesc în limbi şi proorocesc, fapt pentru care a adus mulţi bani lor, ca să-i dea şi lui acest dar15 conform F. Ap. 8,18-1.

În cap. X la F.Ap. este descris despre darul Sf. Duh dat de Dumnezeu neamurilor (păgâne), ca şi Apostolilor la Cincizecime, atunci când Sf. Ap. Petru povestea sutaşului Corneliu despre credinţa în Hristos iar Duhul Sfânt a venit peste ei şi vorbeau în limbi şi prooroceau, după care au fost toţi botezaţi.

Acesta este un caz special în care Dumnezeu îi pune în egalitate pe neamuri cu iudeii, iar Duhul Sf. poate fi împărtăşit în mod extraordinar şi pe altă cale decât cea a Sf. Taine, deoarece „vântul suflă unde voieşte (In 3,8) şi voinţei lui Dumnezeu cine-I poate sta împotrivă?”

12 Ibidem, pag. 138613 Biblia, Ed. IBMBOR, Buc. 2008, pag. 131114 Ibidem, pag. 133015 Ibidem, pag. 1246

10

IV. MATERIA TAINEI MIRULUI ŞI FORMULA EI

Motto: „Miresmele tale sunt balsam mirositor,

mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc”. (Cânt. 1,2).

f. şi Marele Mir este un amestec obţinut din vin curat, untdelemn şi numeroase arome naturale, 38 la număr, care

închipuiesc darurile Duhului Sfânt şi care este sfinţit în Joia Patimilor, de către Patriarhul fiecărei Biserici Autocefale, înconjurat de tot soborul ierarhilor în funcţiune.

S

Prin această sfinţire a Mirului, în Joia Mare, se dovedeşte independenţa şi deplinătatea unei Biserici Autocefale Ortodoxe.

Sf. Mir nu se foloseşte numai doar la Taina Mirungerii, ci şi la sfinţirea locaşurilor de cult, biserică, paraclis, a Sf. Mese şi Sf. Antimis, dar au fost cândva unşi şi domnitorii, regii şi

11

împăraţii cei binecredincioşi – ierurgii oficiate doar de catre arhierei, ca cei ce Sfinţesc Sf. Mir.

Pe când Taina Mirungerii în zilele noastre începând din primele veacuri creştine, când mulţimile credincioşilor s-au mărit, iar Apostolii şi episcopii fiind şi mai puţini la număr decât preoţii şi neputându-se deplasa oriunde şi oricând, a fost oficiată şi de către preoţi prin practica ungerii cu Sf. Mir în semnul crucii, rostind formula: „Pecetea darului Sf. Duh”.

Şi în acest fel, cei botezaţi pentru a putea fi pe deplin creştini, erau miruiţi şi de către preoţi cu Sf. Mir. La început se botezau la o vârstâ înaintată cca. 30 ani, dar s-a trecut, generalizat, la vârsta prunciei, când pruncii nu se ruşinează de goliciunea trupului lor şi au mare nevoie de harul divin în creştera lor duhovnicească, primit în Tainele Botezului, Mirungerii şi Euharistiei.

12

V. SĂVÎRŞITORUL TAINEI MIRUNGERII

Motto:”Eu sânt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.”.

(Ioan 15,5)..

ată ce zice Nicolae Cabasila în cartea sa intitulată „Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi despre viaţa în Hristos”:”Fără îndoială

că Hristos se află în toate Tainele, El care este şi ungerea şi botezul şi hrana noastră, ba este de faţă şi în cei ce iau parte la săvârşirea Sf. Taine împărţindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine El de faţă în alt Chip. Pe cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului, a căror comoară s-a făcut Trupul Său prin ungere.”16.

I

Din cele mai sus arătate, înţelegem că adevăratul săvârşitor este Hristos, Care administreză toate Tainele cu ajutorul Duhului Sf. folosindu-Se de Apostoli, episcopi şi preoţi, ca de nişte mădulare proprii.16Nicolae Cabasila-„Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi despre viaţa în Hristos” ,în Mitropolia Moldovei şi Sucevei,1990,nr.4,pag.159.

13

Omul a fost creat după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, însă prin păcatul primilor oameni Adam şi Eva, din ispita diavolului, au vrut să apuce şi să înhaţe asemănarea cu Dumnezeu, şi nu numai că n-au devenit fii ai lui Dumnezeu şi asemenea Lui, ci au îmbolnăvit şi mutilat chipul, şi totodată au pierdut Raiul. Le-a rămas conştiinţa şi legea naturală, vizibilă în făpturi şi-n propria fiinţă şi sute de ani să verifice prin experienţă, cele ce-au pierdut.

Pentru aceasta şi Hristos a venit în trup (S-a întrupat), ca să-Şi caute drahma împărătească pe care a perdut-o, spunând mulţimilor care-L ascultau acea pildă din Sf. Evanghelie despre împărăţia lui Dumnezeu cu drahma pierdută de o femeie conform (Luca 15, 8-10).

Monezile aveau pe ele inscripţionate chipul, anul şi numele împăraţilor şi a regilor care făceau emisie monetară (baterea de monede), după cum ne arată şi Ev. Matei despre dinarul dajdiei (Mt. 22,19-21).

14

VI. PRIMITORII TAINEI MIRUNGERII

Motto:”Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi.”(Ps.44,9).

upă titlu, numele Tainei Mirului, se înţelege ungerea cu Mir a primitorilor Tainei „Mir-ungere”, iar primitorii sunt toţi

viitorii creştini care doresc să devină fii ai Bisericii lui Hristos, după ce mai întâi au primit Taina Botezului în numele Sf. Treimi.

DEi vor fi unşi cu Sf. Mir de către preoţi, în semnul Sf. Cruci,

pe unele mădulare ale trupului lor, în special cele ale simţurilor, după cum am arătat în capitolul II.

Pe baza bunei mărturii dată de către naşi, copiii în Ortodoxie pot fi botezaţi şi miruiţi, devenind astfel încă din pruncie creştini adevăraţi, membrii ai Bisericii lui Hristos şi fii ai lui Dumnezeu după har.

Dacă sectele grăiesc împotrivă cu privire la botezul şi ungerea cu Mir a copiilor în Ortodoxie, le zicem următoarele: Părinţii lor

15

fiind ortodocşi, femeia în a IX-a lună a sarcinii sale, are voie să se împărtăşească înainte de naşterea pruncului, orice canon sau păcate ar avea, ca după naştere să-şi reia acel canon.

1. Odată împărtăşită fiind, Sf. Taine – Trupul şi Sângele lui Hristos – nu se rezumă doar numai la mamă, ci merge şi la prunc, astfel pruncul este unit cu Hristos înainte de naşterea sa, ca atare, el va primii şi naşterea duhovnicească în cristelniţă, după naşterea trupească, de la părinţii săi.

2. Iar în Psaltire, Sf. prooroc David zice următoarele spre ruşinarea şi închiderea gurilor rele:”Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.”(Ps.21,9-10)17.

3. Ce mare lucru este că mărturisesc naşii şi nu pruncul fiind el nevârstnic, pentru că la ortodocşi , când aceştia se împărtăşesc cu Sf. Trup şi Sânge al lui Hristos, preotul slujitor mărturiseşte pentru dânşii zicând:”Cred Doamne şi mărturisesc...,Cinei Tale celei de Taină...,Nu spre judecată şi spre osândă...”şi celelalte cuvinte le zice, el preotul, care s-a împărtăşit puţin timp mai înainte în Sf. Altar, fie ei credicioşii bătrâni, tineri sau copii.

4. Apoi Hristos în Evanghelia Sa zice următoarele: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia !”(Lc.18,16), nu numai atunci în vremea Sa pământească (istoric), ci şi acum şi oricând la naşterea lor duhovnicească, în cristelniţă (alegoric).

5. Primirea în sânul Bisericii a unor eretici, care se reîntorc la dreapta credinţă este o simplă ceremonie, iar nu însăşi repetarea Tainei Mirungerii.

17 Psaltirea, Ed. MMB, Iaşi, 2000, pag. 48-49.

16

VII. EFECTELE TAINEI MIRUNGERII

Motto:”Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui”.

(Ps.132,2).

ngerea aceasta cu Sf. Mir de către arhiereu sau chiar de către preot, ne arată că este vorba despre un fapt extern, iar

întărirea sufletească internă prin Duhul Sf., arată un fapt supranatural, chiar dacă la începutul creştinismului Taina Mirungerii se împărtăşea şi prin punerea mâinilor peste cei botezaţi în numele Sf. Treimi, de mai marii Apostolilor.

U

În creştinism (Ortodoxie), chiar şi SF. Liturghie a suferit unele modificări, s-a scurtat timpul de rugăciune, pentru că membrii Bisericii primare nu mai aveau răbdare să asiste la Liturghia Sf. Ap. Iacov fiind mai lungă ca durată de timp, Sf. Ierarh Vasile cel Mare a scurtat rugăciunile, la fel şi Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur pentru cârtirea credincioşilor din Antiohia vremurilor sale. Deci Sf. Liturghii au fost modificate ca lungime a rugăciunilor, însă nu ca şi conţinut.

Apoi în primele veacuri creştine şi laicii se împărtăşeau întâi cu Sf. Trup şi pe urmă cu Sf. Sânge al lui Hristos, însă astăzi numai clericii primesc întâi Sf. Trup şi pe urmă Sf. Sânge în Sf. Altar, iar laicii primesc de la preotul slujitor cu linguriţa Sf. Împărtăşanie; atunci diaconii

17

erau slujitori la mese (agape), iar acum ei fac parte din a treia treaptă a Preoţiei, cea mai mică, prin hirotonirea lor de către episcopi, mai marii lor,dar şi sf. veşminte le-a survenit unele modificări.

Prin aceste modificări menţionate mai sus, în Biserica noastră, noi am arătat că nu s-au comis greşeli de ordin dogmatic în Ortodoxie, cum nu este la fel o greşeală şi practica ungerii cu Sf. Mir a celor botezaţi în numele Sf. Treimi administrată lor în Taina Mirungerii, ca şi cea a „punerii mâinilor” din vremea Apostolilor, practică care astăzi se păstrează pentru hirotonie în Taina Preoţiei.

Efectele Tainei Mirungerii sunt creşterea, întărirea şi înflorirea duhovnicească a primitorilor. Actualizarea darurilor primite la Botez şi desăvârşirea întru viaţa creştină a noului botezat, cât şi posibilitatea de a devenii un adevărat urmaş al lui Hristos, se vădesc în această Taină.

Harul ce se împărtăşeşte la Taina Mirungerii, se imprimă ca o pecete în întreaga fiinţă a primitorului, lucrând şi dezvoltând viaţa lui spirituală. Din aceste motive, ca şi Taina Botezului, Taina Mirului nu se repetă. Ungerea cu Sf. şi Marele Mir a unor eretici care se reântorc la Ortodoxie este o simplă ceremonie, nu însă repetarea Tainei Mirungerii.

18

VIII. DIFERENŢE INTERCONFESIONALE CU PRVIRE LA TAINA MIRUNGERII

Motto:”Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui;iar cel ce nu va crede se va osândi.”(Marcu 16,16).

n legătură cu Taina Mirungerii, există unele deosebiri între Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, cât şi cele Protestantă

şi Anglicană, dar şi celelalte denominaţiuni creştine şi secte.Î

„Împotriva acestei practici stăvechi, Biserica Romano-Catolică, începând cu veacul al XIII-lea, amână conferirea acestei Taine, copiilor până la vârsta de 12 ani sau cel puţin 7 ani, numind-o „Sacramentum Confirmationis” (sacramentul confirmaţiunii).18.

Catolicii justifică această practică pe faptul că, dacă Taina se dă copiilor îndată după botez este de puţin folos, deoarece copiii n-au atunci raţiunea dezvoltată, justificare fără temeiuri suficiente, deoarece, este mai logic să fie împărtăşită copiilor îndată după Botez, fiind necesară dezvoltării lor duhovniceşti, după renaşterea lor prin Taina Botezului.

Cu privire la modul de administrare a Tainei Mirului, catolicii în comparaţie cu ortodocşii, păstreză în ritualul Tainei ambele forme împreunate, adică şi „punerea mâinilor” şi „ungerea cu Sf. Mir”, ceea ce constituie o dovadă în plus că este vorba de una şi aceeaşi Taină.

Anglicanii când săvârşesc botezul copiilor, aşteaptă până ce se nasc (adună pentru botez) ca la 300 de copii ca să fie botezaţi toţi odată şi rostesc formula: „Dumnezeu te cheamă şi eu îmi pun mâinile pe tine”.

18 Dogmarica Ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj Napoca 2004, pag.306

19

„Protestanţii şi celelalte denominaţiuni creştine, plus celelalte secte, nu recunosc această Taină nici ca simbol, spunând că Sf. Scripură nu vorbeşte nicăieri despre o asemenea Taină, ea fiind doar o ceremonie unită cu Botezul, iar ungerea cu Mir e o practică fără caracter de Taină şi nici nu provine de la Hristos”19.

„Afirmaţiile lor sunt lipsite însă de adevăr, deoarece, din faptul că nu oricine boteza în timpul apostolic era îndreptăţit să-şi pună măinile asupra celor botezaţi, ci numai Apostolii (iar mai târziu episcopii) rezultă că ea era o Taină deosebită de cea a Botezului, prin care se împărtăşea Duhul Sfănt celor botezaţi comform (FA. 8,14-15).

Cât priveşte ungerea cu Mir sfinţit, ea a înlocuit practica „punerii măinilor”, dar efectele rămân identice cu cele ale punerii mâinilor, care rămâne numai în practica Hirotonirii”.20

19 Dogmatica Ortodoxă, Ed. Renaşterea, Cluj Napoca, 2004, pag. 30620 Ibidem, pag. 306-307

20

IX. ÎNCHEIERE

Motto:”Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică”.

(Ef. 5,32).

Mirungerea, este Taina în care, prin ungerea cu Sf. Mir de către preot îndată după Botez, rostind formula la pecetluire în semnul crucii zicând: „Pecetea darului Sfântului Duh”, orice persoană devine un bun creştin, membru deplin al Bisericii lui Hristos şi fiu al lui Dumnezeu după har.

Materia Tainei este obţinută din amestecul a mai multor elemente, vin curat natural, untdelemn şi 38 de arome naturale, iar Sf. Mir este sfiţit în Joia Patimilor lui Hristos din Postul Mare, de către Patriarhul unei Biserici Autocefale, înconjurat de tot soborul ierarhilor în funcţiune.

Săvârşitorul acestei Taine este episcopul sau preotul, ca urmaşi direcţi ai Sf. Apostoli, ca unii care au primit harul divin prin succesiune apostolică de a săvârşi toate Sf. Taine, iar Sf. Apostoli de la Hristos Domnul, Mântuitorul nostru.

Primitorii sunt acele persoane care deja au primit Botezul creştin ortodox în cristelniţă, iar prin pecetluirea lor cu Sf. Mir de către preot la membrele cele mai importante, mai ales cele ale simţurilor, ei devin astfel membrii ai Bisericii lui Hristos, iar după har, fii ai lui Dumnezeu.

Ca efecte după primirea acestei Taine a Mirungerii enumerăm creşterea, întărirea şi înflorirea lor duhovnicească a primitorilor Tainei, având posibilitatea de a devenii adevăraţi urmaşi ai lui Hristos. După Botez şi Mirungere, creştinul înaintează într-o viaţă

21

de har, în care harul covârşeşte păcatul, iar puterea lui Dumnezeu, neputinţele omului.

Pentru creştin este ceva natural să biruie ispita şi să facă binele ca fiu al lui Dumnezeu după har şi nici nu aşteaptă răsplată, deoarece lucreză în propria moştenire, jertfindu-se pentru ceilalţi fără să piară şi dăruind fără să sărăcească, el devine şi asemenea lui Dumnezeu. Credinţa lui se îmbracă treptat în vedere şi poate astfel să se bucure întru prisosinţa nădejdii.

La noi în Ortodoxie, copiii îndată după botezul lor primesc Taina Mirungerii şi chiar Taina Împărtăşaniei, pe când la catolici după ce-i botează pe prunci, ceva mai târziu le administrează şi Taina Mirului după 12 ani sau cel puţin 7 ani, practică greşită de dânşii, căci după naşterea de sus din apă şi din Duh săvârşită în cristelniţă, copiii au nevoie de creşterea şi dezvoltarea duhovnicească cu ajtorul harului special primit în Taina aceasta prin ungerea cu Sf. Mir de către preot.

Ce răspuns vor da lui Dumnezeu toţi cei care întârzie sau amână Botezul şi Mirungerea pruncilor sau nu le administrează nicidecum aceste Taine, iar copiii vor murii de moarte necruţătoare în accident, boală sau cutremur, pentru sufletele dragi ale copilaşilor lor ? Ce vor zice atunci lui Dumnezeu la Judecata de Apoi ?

22

BIBLIOGRAFIE

1. „Biblia sau Sfânta Scriptură”, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti-2008.

2. „Molitfelnic”, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1998.3. „Dogmatica Ortodoxă”, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004.4. „Aghiazmatar”, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992.5. „Psaltirea Sf. Proorocului şi Împărat David”, Ed. M.M.B.,

Iaşi, 2000.6. Sfântul Ambrozie „Despre Sf. Taine”, P.S.B., Ed.

I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994.7. Nicolae Cabasila „Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi

despre viaţa în Hristos”, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997.

23