Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu

5/9/2018 Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu

1/27


2/27

Sfanta Manastire Paraklitu

Despre cum s-a facut papape sine imparat i dumnezeu

- Papismul ieri si azi-

T ra du ce re din lim ba g rea cii d ei er o sc h im . $ te fa n Nuiescu

Chilia .Buna Vestire"Schitul Lacu - Sfantul Munte Athas2010


3/27

Coperta I: gravura reprezentandu-l pe papa Al- xandru alVI-lea(Borgia)

Traducere din limba greaca dupa originalul: '0 Tiatuauo);x8tc:; Kat auuepo; Sfanta Manastire Paraklitu, Oropos-Attiki, 2009

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomanietPapismul ieri ~iazi I Sfanta Manastire Paraklitu ; trad.: ieroschimonah

Stefan Nutescu. - Suceava: Accent Print, 2010ISBN 978-973-1772-39-4

I.Nutescu, Stefan (trad.)282

Copyright: pentru editia de fata Chilia .Buna Vestire",Schitul Lacu - Sfantul Munte Athos, care multumeste parintilorde la Sfanta Manastire Paraklitu pentru generozitatea cu care i-afost acordat dreptul traducerii ~i editarii in limba romana aprezentei lucrari,

PrologEste firesc ca eforturile contemporane pentru reapropierea

lumii crestine sa aiba 0 larga recunoastere, deoarece, pe de 0Parte ele constituie contributia umaria la cauza sfanta a unitatii, ,si, pe de alta parte, se fac intr-o epoca in care lumea, faramitatade multimea felurita a contradictiilor, cauta cu agonie elementeunificatoare.

Insa aceste eforturi s-au aratat pana astazi dezamagitor deineficiente. Nu numai ca nu mai insufla nici un optimism; cipricinuiesc chiar 0 deosebita neliniste, din moment ce conse-cintele lor vatamatoare sunt deja evidente: a) tocirea constiinteiortodoxe, impartirile ~i schismele in cadrul plinatatii Bisericiinoastre; b) confuzia, descurajarea ~idezorientarea eterodocsilorcare cauta autenticitatea Credintei.

Textul care urmeaza constituie expresia acestei nelinisti anoastre, de vreme ce dialogul dintre Ortodoxie ~i Papism 1 do-mina relatiile intercrestine si, mai mult, coexistenta ortodocsilor

1 Nu folosim termenul de romano-catolicism, deoarece nu are fundament istoric iiiniei nu este corect din punct de vedere teologic. De la inceputul secolului al II-leaBiserica cea una si nedespartita a lui Hristos, asa cum 0 marturisim in SimbolulCredintei , se numeste Ca i ol ic d (Un io e rs a ld , So b or n ic e as c d) , pentru ca ea cuprindetotalit~tea (xa8'oAou) Credintei, adica plinatatea adevarului, Asijderea, de vremece din anul 330 Noua Roma (Constantinopolul) a devenit capitala imperiuluiroman, termenul de r omeo s ( Pou u xl oc ) sau romios (Pounce) defineste pe fiecarecetatean ortodox allui (al imperiului), indiferent de neam. Astfel , Insensul strictal cuvantului, r omano- ca t ol ic i ( Pw fl a iOL-KaBoA lKoO sunt crestinii ortodocsi, caromei, adica urmasi ai Imperiului Roman, i'i catolici, adica membri ai BiserieiiOrtodoxe, care continua sa detina deplinatatea credintei, Dimpotriva, papistasii,dupa cucerirea tronului Romei de catre ranei (1009), nu mai sunt romei, eifranco-Iatini. Iar dupa caderea lor din sobomieitatea (plinatatea) Credintei , dinpricina acceptarii a numeroase erezii, nu mai sunt cato lic i, ei eretiei. Cu toateacestea, dupa Schima definitiva (1054) , papistasii au uzurpat acesti termeni.Popoarele ortodoxe insa, pana in secolul al XIX-lea, cunosteau bine ca romeos i'icatolic inseamna ortodox, de aceea i'i eretieii din Apus erau numiti l a iin i , papi s ta s ietc. Confuzia care se observa astazi in terminologie s-a creat la inceputul secoluluial XX-lea, odata cu aparitia ecumenismului.

3


4/27

~i papistasilor In societatile noastre multiculturale apare ca 0provo care pentru orice constiinta ortodoxa,Urmand traditia no astra patristica care ne-a invatat "s a iu-bim in adeodr" ~i sa .iideoerim in dragoste", intentionam sa schi-tam cu luciditate ~i responsabilitate fata papismului. Astfel,credem ca vor fi puse In lumina hotarele imuabile ce despart B i-serica de erezie ~i adevarul de In~elare. Iar aceasta deoarece estevadit c a aceste hotare devin din ce In ce mai greu de distins. Nunumai pentru c a in viata ortodocsilor a intrat profund civilizatiaapuseana, fasonata dupa crestinismul contrafacut al Occiden-tului, ci ~ipentru c a in zilele noastre se raspandesc ideile si con-ceptiile "Noii Ere" (New Age), care pretinde ca toate religiileconduc in mod egalla un acelasi asa-zis Dumnezeu.Pentru ortodocsi curatia Credintei constituie temelia ne-clintita In nevointa lor pentru indumnezeire. Credinta dreaptaeste . rned icamentu! eel mare ~i eel dinilii al mdniuirii" (Sfantul Ma-xim Marturisitorul). Dar ~ifratilor nostri eterodocsi delimitareacorecta a adevarului le arata calea de intoarcere la casa lor pa-rinteasca, Biserica Ortodoxa.Ruperea Crestinatatii apusene de trupul Bisericii nu a pro-venit pur ~i simplu din niste diferente de ordin administrativsau de traditie locala, ci dintr-o alterare profunda a trairii bise-ricesti care a creat 0 prapastie intre cele doua lumi. Datoria fi-reasca de a respecta pe orice om cu convingeri diferi te, raportu-rile amabile, lip si te de ipocrizie ~i dorintele de buna-credintapentru unitate nu ne dau insa dreptul si tacem sau sa ascun-dem aceasta realitate.

Desigur, se pastreaza ~i astazi In Occidentul papistas nlma-site ale traditiei patristice, mai ales in spatiul monahal. $i far a~~do~ala exista multi monahi smeri ti sau credinciosi simpli carel~l afierosesc viata lor rugaciunii ~ifaptelor d dragoste crest ina.Cu toate acestea, toate elementele pozitiv ar s-au pastrat Intraditia apuseana nu au fost in star ~ impi dice denaturareaCrestinismului ~i transformer a Bi ri it R m iintr-un stat lu-mesc eu regim teocratic, h'allSrOl'mo.r ar e a condus inevitabilla dezvoltar a jnstitu~i, ip pale,4

Daruind aceasta brosura fratilor nostri, In epoca in care sin-cretismul si secularizarea au amortit constiinta bisericeasca acelor mai multi dintre noi, ne rugam sa simtim toti datoria ~i saconstientizarn puterea pe care 0 avem ca pazitori si aparatori aiOrtodoxiei . Aceasta datorie si aceasta putere sunt invederate depatriarhii Rasaritului In istorica lor Enciclieii de la 1848: " I n c a lanoi, nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodata sa in-troduca lucruri noi, cad pazitorul Credintei este insusi trupulBisericii, adica insusi poporul, care voieste ca vesnic neschim-bata sa-i fie Credinta si la fel cu cea a Parintilor lui".Sfanta Manastire Paraklitu

5


5/27

Nasterea papismuluiBiserica, in decursul primului mileniu al existentei sale, ~i-a

pastrat unitatea in Rasarit si in Apus cu toate tangajele con-juncturale pe care le-au creat ereziile, schismele si feluritele ne-intelegeri, Ruperea Crestinatatii apusene din trupul Biserieii luiHristos, cea Una, Stant a, Soborniceasca si Apostoleasca, asacum ea s-a definitivat in 1054, a constituit sfarsitul tragic al unorlungi procese de alterare in spatiul Europei Apusene, pe treiplanuri strans legate intre ele: a) teologic, b) bisericesc si c) poli-tic.

A. In plan teologicGermenii diferentierii teologice a Apusului se afla in scrie-rile fericitului Augustin (354-430), episcopul Ipponiei din Nor-dul Afrieii. Fericitul Augustin a ignorat limba greaca si Parintiigreei, pe care s-a sprijinit teologia primelor Sinoade Ecumenice(Sfantul Atanasie, Sfantul Vasile eel Mare, Sfantul Grigorie Te-ologul, Sfantul Grigorie de Nyssa s.a.). Influentat de neoplato-nism si de principiile Dreptului roman, el a formulat in operelesale teologice unele puncte de vedere straine de trairea Bisericiidin primele veacuri, cum ar fi, de pilda, identifiearea fiintei euenergiile in Dumnezeu, purcederea Sfantului Duh si de la Fiul(Filioque) s.a,

B. In plan bisericescBiserica veche aceepta, in mod onorific, ca primul in ordine,

in relatiile cu ceilalti episcopi, sa fie episcopul ROTei, de vrernece orasul acesta era capital a Imperiului Roman. Insa in cadrulinstitutiei sinodale, papa nu a incetat sa fie egal cu toti ceilaltiepiscopi (p rim us in ter p ar es = primul intre egali). Mai tarziu,dupa ce capital a imperiului s-a mutat in Rasarit, Sinodul al IV-lea ecumenic (451) a recunoscut tronului episcopal alConstantinopolului "privilegiul de cinste" intocmai cu eel alRomei.

6

Insa duhul expansionist si centralizator al Vechii Rome i-ainfluentat pe multi papi, care nu au intarziat sa ia primatul decinste drept prim at de putere ~i stapanire, intervenind sub as-pect pastoral in alte Biserici Locale i pretinzand hegemoniapeste toata Biserica. Totusi, in primele veacuri, aceste ambitii destapanire ale papilor constituiau abateri incidentale iexprimaude obicei niste slabiciuni personale.

C. In plan politicDe la sfarsitul secolului al IV-lea, pana in secolul al VI-lea,

diferite rase germane in stare primitiva (francii, gotii, longobar-zii, vandalii ~.a.) au inundat iau cucerit eparhiile prospere aleImperiului Roman de Apus, Iuand in robie populatiile bastinasesi schimband radical situatia social-culturala din zona.

Colonistii barbari - intre care rolul principal l-au jucat fran-cii -, in incercarea lor de a se civiliza, imbrapeaza Crestinis-mul, insa 11amesteca cu elemente idolatre. Cu acest fel de cres-tinism problematic intra ~iin cler, indepartandu-i treptat pe ie-rarhii romani de la conducerea bisericeasca. Acesti episcopifranci traiesc lnSa ca "nobilii" mireni ai epocii lor (contii, ducii .a.): detin functii lumesti, participa la expeditii militare, poartauniforme militare etc. lata cum descrie Sfantul .Bonifatie, inEpistola sa catre papa Zaharia, in 741, situatia bisericeasca dinGalia Romana, unde predominau episcopii franei: " C re di nt a e st ec alca ti; in p icio are . T im p d e op tzec i de a ni e pisc op ii fra nci n u s- auadunaiin s in od $ i n i ci n u a u a rh ie pis co p. C ele m ai m ulte s ca un e e pis -c op ale s e d au m ir en ilo r iu bito ri d e a rg in t s au c le ric ilo r a du lte ri, c ar ep a ri ic ip ii l a i nc ur si un i m i li ta re i m br dc ai i c u e ch ip a me nt m i li ta r c om -plet,Au ci gt in d c u m d in il e l or f or a d eo se bi re c re st in i $ i idolairi">.

In fata acestui peisaj sumbru, pe care l-a creat invazia bar-bara, episcopul Romei sta, de obicei, la inaltimea misiunii saleduhovnicesri si li asuma rolul de conducator al natiunii pentru

2 Pro prof. Ioannis S. Romanidis, Romios in i -Roman ia -Rume l i , editura Purnaras,Tesalonic 1975,p. 322.7


6/27

protectia romanilor inrobiti. Unii papi, insa, p ntru a-si intaritronul lor, au urmat 0 tactics lumeasca. Scot in evid nta cu em-faza autoritatea lor bisericeasca, prezinta tendinte de suprema-tie ~i se inconjoara de stapaniri politice. De pilda, in 754 papaStefan II accepta autonomia politica a Bisericii Romei pe care i-oofera regele francilor, Pepin eel Scurt. Astfel se intemeiaza pri-mul stat papal. Mai tarziu, Nicolae II (858-867), primul paparoman francofil, concentreaza inpersoana sa cea mai inalta sta-panire bisericeasca si politica. .Nicolae se considerii p e s in e impdra-iul i nt re g ii l ur n i" , rnarturiseau contemporanii lui.in secolul al VIII-lea, regele francilor, Carol eel Mare (768-814), uneste cu puterea armelor aproape toate popoarele Euro-pei apusene ~i se ambitioneaza sa formeze 0 noua imparatie,revendicand numele si stralucirea Imperiului Roman de Rasa-rit. Pentru implinirea acestui scop organizeaza sistematic cioc-nirea Apusului cu Rasaritul printr-o strategie care cuprindeurmatoarele doua laturi:

1) Lepadarea Ortodoxiei ~i crearea unui crestinism diferit,care va accentua particularitatea culturala a noii imparatii.Acest crestinism franc, pe care 11proiecteaza consilierii lui Caroleel Mare, se bazeaza pe formularile teologice ale fericitului Au-gustin si se exprima prin noi chipuri si forme ale practicii bise-ricesti: botezul prin stropire, celibatul obligatoriu la clerici, pri-varea mirenilor de la impartasirea din Potir, barbieritul clerici-lor ~. a. In cadrul tacticii antiortodoxe, episcopii franci, in anul794 (C on ciliu l d e la F ra nk fu rt) , au condamnat hotararile Sinodu-lui VII ecumenic (787) pentru inchinarea acordata icoanelor, iarin 809 (Conciliul de la Aachen), adauga Filioque la Sfantul Sim-bol al Credintei, Aceste doua evenimente constituie prima etapaa schismei dintre francii cuceritori si ortodocsii romani.

2)0politica antielena, deoarece elenismul constituia trupulistoric al Ortodoxiei si un element constitutiv al ImperiuluiRoman. Francii, dezavantajati cultural, incep sa denigreze cul-tura elena ca fiind 0 cultura a inselaciunii ~i'ii numesc pe eleni,8

greci , dand acestui vechi nume al lor un continutul batjocoritor(grec = eretic, escroc).

Sub atacul sistematic al francilor, Biserica Romei se lupta saramana credincioasa traditiei crestine primare ~i continuitatiielene, pastrand comuniunea bisericeasca cu toate Patriarhiiledin Rasarit, Astfel, de pilda, in 816, papa Leon III a lepadatadaosul Filioque si, ca sa pastreze S im b ol ul C re di ni ei neatins defalsificarile introduse de franci, a poruncit ca textul autentic allui sa fie scris pe niste placi de argint, care au fost puse pe pere-tii Bisericii Sfantului Petru cu inscriptia: .Pe a ces t ea , eu , L eo n, le-ar n asezai d in d ra go ste $ i p en tru piistrarea Crediniei Ortodoxe" . Maitarziu, reprezentantii papei loan VIII au participat la Sinoduldin Constantinopol (879-880), care pentru Ortodoxie este alVIII-lea Sinod Ecumenic, ~i in care, sub presedintia SfantuluiFotie eel Mare, patriarhul Constantinopolului, au condamnaterezjile francilor referitoare la icoane si la Filioque.

In secolul al X-lea francii intensifies polemica impotrivaromanilor ortodocsi din Apus, avand ca scop sa cucereasca tro-nul papal. In cele din urma, in 1009, ei ocupa Patriarhia Orto-doxa a Romei ~i-lurea pe tron pe papa franc Sergiu IV, care ada-uga la S ir n bo lu l C r ed in ie i termenul eretic Filioque. Patriarhiile Or-todoxe din Rasarit raspund prin stergerea numelui acestuia dinDipticele Bisericii Ortodoxe ~iastfel Schisma devine 0realitate.

La 16 iulie 1054, conducatorul reprezentantei papale, cardi-nalul Humbert a asezat pe Sfanta Masa a Bisericii Sfanta Sofiadin Constantinopol afurisirea Crestinatatd rasaritene. Prinaceasta fapta, Crestinatatea franca definitiva separarea de Bise-rica Ortodoxa. Acesta nu a fost inceputul, ci confirmarea uneischisme care fusese bine planuita cu 260 de ani mai inainte lacurtea lui Carol eel Mare; a unei schisme care .m u s -a fo cu t in ir erom eii (rom an ii) apuseni i riisdriteni" (Pr. Prof. IoannisRomanidis).

9


7/27

Calea i evolutia papismuluiDin momentul in care Patriarhia cu scaun de intaietate aRomei s-a rupt de Trupullui Hristos, s-a lipsit de dumnezeies-cuI Har, aeest fapt avand drept consecinta descompunereatreptata a ei. Sfantul Nectarie al Pentapolei consemneaza inacest sens: .B is er ic a A p us ea nii a p ie rd ut li be rta te a e i d uh otm ic ea sc ii,s i- a p ie rd ut p od oa ba , s -a zg ud uit d in te me liile ei, s ;a lip sit d e b og atiaH arului S jdntulu i D uh, de prezenia lui H ristos. In cele din urm ii aajuns un trup m ut, fara duh ~i suflet" . De aceea, in secolele urma-toare aluneca pe un povarnis denaturant, strain, far a nici 0 spe-

ranta de intoarcere, conducandu-l pe omul Apusului la dezna-dejde, la vid existential ~i la impas.La numai cativa ani dupa Schisma, in 1075, papa Grigorie alVII-lea scoate in evidenta - in renumitele sale D ic ta tu s P ap ae(O rd in e P ap ale ) - pretentiile scaunului papal pentru stapanireaabsoluta a lumii:"Biserica Romana a fost intemeiata de Insusi Durnnezeu.Papa este stapanul absolut al Bisericii Universale . Randuieste ii icateriseste episeopi. Numai el poate convoca un sinod ecume-nic. Reprezentatii lui sunt mai presus decat episcopii. Numai elfoloseste insemne imparatesti. Principii sunt datori sa-i sarutepicioarele. EI are dreptul sa-i desti tuie pe imparat i, Fara aproba-rea lui nici 0 carte nu este valabila. Hotararile lui nu pot fi anu-late de nimeni: numai el poate anula hotararile tuturor eel or-lalti. Papa nu poate fi judecat de nimeni. Sfintenia lui este asi-gurata datorita virtutilor Sfantului Petru. Biserica Romana nugreseste niciodata iiinici nu va gresi vreodata" 3.Cu aceste pozitii ale papei Grigorie al VII-lea incep lupteledure ale "Bisericii" Romei pentru impunerea religioasa, politicasi sociala a ei asupra popoarelor Occidentului ( c ea r ta pen tru in-

3 Pa i ro l ogi a La t ina de J. P. Migne, Paris 1844-1890, vol. 148, p. 107. Vezi traducereagreceasca: Vlasie I. Fidas, E k kl is ia s ti ki I st ar ia I I ( ls io r ia B i se ri ce a sc d , v ol . II), Atena1994,p. 336.10

oestituriii, care dureaza vreo 200 de ani. In cele din urma, papaconcentreaza in mainile sale orice stapanire - spirituala,politica, legislativa, juridica, Esteprima aparitie a totalitaris-mului in Europa.In 1095 papa Urban al Il-lea, prin lozinca "Aceasta 0 vreaD um ne ze u " , a ridicat intreaga Crestinatate apuseana sa por~neasca un ,;razboi sfant" impotriva musulmanilor care ocupa-sera Locuri le Sfinte. Este yorba despre Cruc iade , pe care Rasa-ritul le-a trait ca pe un cosmar, fiind asemenea ineursiunilorbarb are (A se vedea in continuare, la capitolul C r im e a le p ap is -.mului)In secolele al Xll-lea iii al XIII-lea .Biscrica" Latina+ interne-iaza in manastirile rnarilor erase scoli speciale unde se invatat eologia scolas t icd . Teologii scolastici tree cu vederea credinta desus revelata si traita a Bisericii, se sprijina pe filozofia aristote-lid ~i incearca sa cerceteze tainele lui Dumnezeu cu logica ~icugetarea omeneasca, lar aceasta are drept rezultat aparitia ere-dintei intr-un dumnezeu denaturat, inchipuit, de care omul Oc-cidentului este chemat sa se apropie prin capacitatile sale in-telectuale. Drept urmare, credinta crestina se transforma dintr-olegatura vie de traire cu Dumnezeu intr-un principiu metafizicabstract; pe care .Biserica" -stat se angajeaza sa-l imbrace cuautpritatea ei iii sa-l protejeze sau chiar sa-l impuna eu putereaei. In cele din urma, prin scolast icism, Occidentul se departeazapentru totdeauna de autentici tatea viet ii bisericesti si in civili-zatia lui domina intelectualismul, rationalismul i individua-Iismul. S-a spus foarte potrivit ca "C re~ tin ism ul a pu sea n n u esteBiser ica lu i Dumnezeu-Cuudniul , c i r el ig ia c uu d ni ul ui r a ti on a l" (Pr.Mihail Kardamakis).

In secolulal XIII-lea se formuleaza de catre teologii scolas-tid principiul potrivit caruia conducerea bisericeasca este infai-

4 Denumirile de latin si biserici latina folosite indiverse scrieri pentru a-i desemna pepapistasi nu implica nicidecum vreo conotat ie peiorat iva cu privire la l imba lat inasau la eei ca re 0 vorbesc, De altfel, in lat ina au s luji t ~iau ser is nenumarati mariParinti ai Bisericii (Sf.Ambrozie de Mediolanum, Sf. loan Casian s.a.). [n.ed.]

11

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -


8/27

libila, in aceeasi epoca (1233), papa Grigorie IX intemeiaza in-stitutia Sfintei lnchiziiii, pentru persecutarea gi neutralizarea or-ganizata a tuturor celor ce se indoiesc de autoritatea papala, Unmecanism ce raspandeste frica gi groaza se mtinde treptat intoata Europa. Totodata, stapanirea clerului se intareste, in timpce poporul este ignorat gise afunda innestiinta (clericalism).Profunda secularizare a "Bisericii" Apusene a zdruncinatcredinta milioanelor de crestini si de aceea s-au creat valuri deimpotriviri. Comertul papei cu indulgente a dat prilejul ca, in1517, sa erupa ca un vulcan miscarile care cere au schimbarea.Monahul Martin Luther conduce acum 0 revolta ce a cuprinsnenumarate multimi decrestini, care se desprind din .Biserica"papala- cunoscuta Reforma, Cei care s-au rupt au fost numitiprotestar~Ji. Repede s-au format si alte asemenea grupari pro-testante. Intre papistasi si protestant; s-a creat 0prapastie pri~i-nuita de 0 ura neimblanzita, cu ciocniri , razboaie ~i crime. InFranta, in infricosatoarea Noapie a S fa nt ulu i V ar to lo m eu (23 spre24 august 1572), papistasii au ucis mii de protestanti, Apogeulrazboaielor religioase a fost R ii zb o iu ! d e 30 de ani (1618 - 1648),care a cutremurat intreaga Europa Apuseana.In decursul veacurilor, popoarele Europei au trait submasca papismului un crestinism care nu elibereaza fiintaumaria, ci 0 asuprestesi mai mult. De aceea, ele s-au indreptatfoarte repede spreagnosticism ~i ateism. Renasterea, la inceput,(secolele al XIV-lea - al XVI-lea) si mai tarziu Iluminismul(secolul al XVIII-lea) leapada "durnnezeul" rancilor, insa pas-treaza orientarea antropocentrista a papismului si propovadu-iesc autoindumnezeirea omului. I n secolul al XIX-lea se audelimpede de la Nietzsche ~i de la urmasii lui predica mortii luiDumnezeu: .D um nezeu a m urit, credin ia in D um nezeul cresiin numa i e st e c re di bi li i .. . " . Multi au sesizat foarte corect ca toate siste-me le ateiste contemporane ale Occidentului - filozofice, sociale,politice - sunt roadele metafizicii scola stice si ale totalitaris-mului papal.In ultimele doua secole, Roma, in loc sa mvete din greseliletrecutului, se intareste si mai mult in pozitia ei.12

Con cil iu l V ati ca n I (1870) impune ca dogma de credinta invi-olabila primatul de stapanire si infail ibi litatea papei, Este vorbadespre cad ere a definit iva a "Bisericii" Apusene. Hristos, singu-rul Cap infailibil al Bisericii , este izgonit de pe parnant , iar loculLui 1 1 ocupa pontiful idolatrizat al Romei! La protestul unuicardinal impotriva introducerii acestei dogme neconforme cutraditia, papa Pius al IX-lea ii raspunde cu proverbialul sau cu-vant: " Tr ad itia s un t e u!" . Dintre latinii care nu sunt de acord cudogmatizarea absolutismului papal, 0 parte insemnata se des-parte si formeaza . B ise ri ca Veche Ca tol ic i i" ,Conc il iu l Va ti can II (1962 - 1965) cu toate c a anunta reinnoire,pastreaza infail ibi lita tea papei si 0 extinde in toate hotararilelui. In acelasi timp, acelasi Conciliu Ii cheama pe toti crestinii deorice confesiune la 0unitate pancrestina, dar eu centrulla Romasi avand drept conducator pe papa ( e cumen ism papocen tr ic ) .1. La sfarsi tul seeolului al XX-lea, in sanurile .Bisericii" pa-pale izbucneste 0 nemaipomenita criza de dezorganizare. "Atep-t am c a d u pi ; Co nc il iu (II Va t ican ) sa ra sa ra 0 z i i nso r ii d pen truBise ri cd,spune papa Paul al VI-lea, d ar n e- am t re zit i n c ea m a i m a re furtuna",!Cativa teologi papistasi renumiti i~i exprima desehis opozi-t ia lor fata de infai libili tatea papala. Mii de clerici, printre care ~ioameni de baza ai Vaticanului, renunta la preotie, iar multidintre ei ~i la credinta. Vocatiile pentru viata monahala ~ipreo-teasca cunosc 0 infricosatoare scadere. Numai in Belgia, intre~nii 1995 - 2007, nu a fost hirotonit nici un preot". In facultatilelor de teologie, chiar ~i in manastirile papistase, introduc me-ditatia transcendental a si psihanaliza pentru a depasi impasu-rile existentiale pe care le creeaza rigorismul ~i celibatul obli-gatoriu.

Dar ~i turma papistasa este condusa in chip tragic la decolo-rare religioasa si cunoaste 0 infricosatoare criza morala, Biseri-

5 Teodor Kontidis, Momente de cotiturd in istoria Caiolicismului, ill tomul colectivCatoiicismul, ed. .Elinika Grammata", Atena 2000,p. 69.6 Marturia lui Enzo Bianchi, Egumenul Manastirii Bose - Italia, in revistaParakaiaihiki, nr. 54, Thesalonic 2007,p. 12.

13


9/27

cile papista~e care se inchid sau se vand, islamul ~i religiile ori-entale care ca~tiga teren, credintele oculte si satanismul, care i~imaresc numarul de adepti ~imulte altele dau marturie desprepozitia dificila a "Bise:ricii" Latino. In ultimele decenii se inrnul-teste numarul apusenilor care cauta autenticitatea vieti i crestinein Ortodoxie. Interesul pentru Teologia patristica, pentru viataliturgica ortodoxa, pentru monahismul rasaritean, dar ~ireveni-rile la Biserica Ortodoxa sunt realitati insemnate. Cu toate aces-tea, mecanismele absolutiste ale Vaticanului, nu se vad dispusesa se lepede de trecutul lor,In 2005 profesorul filo-ortodox Joseph Ratzinger a urcat petronul Romei ca papa Benedict al XVI-lea, insufletind nadejdiletuturor celor care asteptau innoirea .Bisericii" Apusene. Darcurand actiunile si declaratiile socante ale noului papa au aratatruperea de propriile-i convingeri anterioare i neputinta sa de aintelege cerintele vremurilor. Din pacate, fiecare papa este obli-gat sa urmeze calea "infailibiUi" a inaintasilor lui ~isa se confer-meze pretentiilor preaputernicei Cu ri i P a paZ e7, Care de asemeneadetine si i~iirnpune "infailibilitatea" ei.

7 Cur ia este aparatul administrativ al "Sfantului" Scaun care coordoneaza ~irealizeaza organizarea .Bisericii" Papale.14

Erezii papale1. FilioquePotrivit cu dumnezeiasca Descoperire, Dumnezeu Sedis t inge in Trei Persoane, Care sunt de 0 fiinta, de 0 cinste sideo putere. Dar nu exista trei Dumnezei, ci Unul, Fiecare Persoana

insa are 0 insusire deosebita, care arata modul diferit alexistentei Sale: Tatal este nendscut (este singurul inceputsi izvoral Dumnezeirii); Fiul este niiscui (Se naste din Tatal "mai maintede toti vecii"); si Duhul Stant este purees (nu este nici nenascut,nici nu se naste, ci purcede din Tatal "inainte de top vecii").Simbolul Credintei, care s-a alcatuit la Sinoadele I si II Ecu-menice (325, 381) marturiseste credinta " in tru D uhul eel Sjant,D om nu l, d e viata Fd cdtorul, C are d in T aiiil p urced e", urmand cu-vintele lui Hristos: II Ca nd v a v en i M an ga ie to ru l,., D uh ul a de oiir u-lu i, C are de la T aid l purcede. i . :" , Sinodul III Ecumenic din 431(prin canonul 7) interzice categoric mice adaos sau .scoatere dinSfantul SimboL

Francii insa, voind sa inteleaga esenta lui Dumnezeu cu 10 -gica lor, au rastalmacit cuvintele lui Hristos, dispretuind Sinoa-dele Ecumenice, si au adaugat in Simbol dupa propozitia "Cared in T atC il pu rc ed e. .. " , cuvantul Filioque (adica ~i de la Fiul), ceeace Inseamna ca Duhul Sfant purcede ~i de la FiuI. Cu acestadaos se creeaza probleme teologice de nesolutionat ~i serioaseschimbari in credinta ~iin viata Bisericii, Mai concret:Se introduc in Sfanta Treime doua principii (inceputuri).Adica rezulta doi Dumnezei principali (Tatal si Fiul) ~i unul se-cundar (Duhul Sfant). Se produce astfel desavarsita dizolvare adogmei treimice. .Dumnezeul Treimic" al papistasilor nu maieste Dumnezeul eel adevarat, ci un dumnezeu fals si inexistent.Duhul Sfant este subestimat si inlaturat din viata Bisericii sia crestinului, Astfel Biserica se lipseste de caracterul ei

8 loan 15, 26.15


10/27

harismatic, aspira la impunerea sociala ~i la autoritatea lu-measca, supra-accentueaza organizarea si misiunea ei lumeasca,Crestinul nu mai are drept scop innoirea sa launtrica si cu-noasterea lui Dumnezeu, care se realizeaza numai prin DuhulSfant, ci se limiteaza la indreptarea sa morala ~iurmarea exte-rioara a lui Hristos.

In sfarsit, dependenta Sfantului Duh de Fiul a dat posibili-tatea Romei sa sustina cu autoritate ca in lume numai papa, careprezentant allui Hristos, are puterea sa imparta darurile pecare Duhul Sfant le daruieste Bisericii",

2.Energiile create ale lui Dumnezeu (harul creat)Una dintre cele mai mari rataciri ale Papismului este .faptulc a identifica e se n ia n ec r ea ti i a lui Dumnezeu cu energiile Salenecreate. Si, mai mult, ca atribuie lui Dumnezeu e ne r gi i c r ea te .

Dar energii create au numai creaturile. Dumnezeu eel necreatare numai energii necreate.

In Teologia ortodoxa se face distinctie intre esenta necreataa lui Dumnezeu ~ienergiile Sale necreate. Desigur, cu esenta luiDumnezeu, care nu poate fi inteleasa cu mintea si care este cudesavarsire inexprimabila, credinciosul nu poate intra incomu-niune. Poate comunica insa cu energiile Sale durnnezeiesti (Ha-rul dumnezeiesc). Dar acestea, precum si esenta dumnezeiasca,sunt necreate. Ele sunt altceva decat esenta dumnezeiasca, darnu altceva decat Dumnezeirea. Credinciosul, prin pocainta, as-ceza, rugaciune si prin participarea la Tainele Bisericii, intra incomuniune cu energiile dumnezeiesti necreate, devine "parta$dumneze ie s ii i f ir i "! " . Adica, prin energiile dumnezeiesti necreatesi dupa masura nevointei sale duhovnicesti, i se curata inima sa

9 Uneori, mai ales in ti'irileortodoxe, papistasii rostesc Crezul fara Filioque. Daraceasta se face din motive propagandistice, iar nu fiindca pentru ei Filioque aincetat sa mai fie considerata 0dogma esentiala de credinta, De altfel, stergcreaunui cuvant din Sfantul Simbol nu are nici 0 insernnatate daca nu se leapada ~iteologia scolastica care I-acreat pe Filioque ~itoate celelalte erezii papale.10 II Petru 1,4.1 6

j_

,i

de patimi, i se lumineaza mintea si se invredniceste sa "vada",intr-un chip tainic si de neinteles, slava dumnezeiasca, luminanecreata, Aceasta este traditia isihasta a Bisericii noastre.

Papistasii, dimpotriva, nu accepta energiile necreate ale luiDumnezeu. Cred di Dumnezeu este 0 esenta inaccesibila carenu comunica personal cu omul. Lucreaza in lume, insa nu di-rect, ci indirect, prin energiile create. Pentru ei Harul dumne-zeiesc este 0marime creata de Dumnezeu pentru a-I mantui peom. Creat este de asemenea si harul Tainelor, asa cum creata afost si lumina taborica a Schimbarii la Fata a lui Hristos.

Aceasta invatatura are consecinte catastrofale inviata cres-tinului. Pentru ca, daca dumnezeiescul Har este cu adevaratcreat, atunci omul nu poate sa ajunga la sfintire si la indumne-zeire. ~i aceasta deoarece, foarte simplu, un lucru creat - ener-gia creata (harul) - nu poate slobozi ~iindumnezei 0 alta creatie- pe om. De aceea, apusenii .r iu vo rbe sc d esp re ind um ne zeire cad es pr e s co pu l o ie iii o mu lu i, c i d es pr e d es av ar $ir ea m or ald ; di adicdsun tem datori sa deven im nisie oam eni m ai bun i, nu insa dum nezeid up ii H ar . P rin u rm ar e, B is er ic a n u p oa te ji c om un iu ne a c ar e s a a ju tela in dum neze ire, ci 0 i ns tit ui ie c ar e d ar ui es te o am e ni lo r j us ti fi ca rei ni r- un c hip l eg al is t $i ju dic ia r p ri n m ij lo ci re a h ar ul ui c re at . Adidi, inu ltim a a na liza , s e d es fiin ie az a in su si a de oa ru l B is er ic ii c a 0 r ea ld c o -mu n iu n e ( c omu n ii ai e) t ea n ir o pi cd . "11

Teologia apuseana, prin refuzul ei de a accepta energiile ne-create ale lui Dumnezeu, s-a instrainat de Teologia patristica,avand ca urmare caderea ei ~iin alte erezii. ~i aceasta pentru caParintii Bisericii, atunci cand teologhiseau, exprimau prin cu-vinte omenesti experienta pe care 0 dobandisera din comuniu-nea lor cu energiile dumnezeiesti ale Sfantului Duh (experiereaindumnezeirii). Adica teologia lor este descoperirea lui Dum-nezeu Insu~i. Papistasii lnsa, pentru cii nu au posibilitatea

11 Arhim. Gheorghie, Egumenul SfinteiManastiri Grigoriu, Ortodox ia i Romano-Ca t o li c ismu l (Pap ismu l ), Ed. Sfintei Manastiri Grigoriu, Sfantul Munte Athos 2006,p.19.

1 7


11/27

eomuniunii eu energiile dumnezeiesti necreate, teologhisescavand ea fundament gandirea omeneasca. Adica teologia loreste 0 ideologic metafizica omeneasca care nu are nici 0 Iega~tura cu adevarul dumnezeiese.Schimbarea profunda pe care 0 aduce in viata Bisericii teo-ria des pre harul creat a preocupat intens Rasaritul ortodox incinci mari Sinoade tinute in Constantinopol (sec. XIV). In ele s-aformulat limpede experienta ortodoxa, avand ea indrumator pearhiepiscopul marturisitor al Tesalonicului, Sfantul GrigoriePalama.

3. Primatul papal de stapanire ~i infailibilitateaDe vreme ce prin ereziile lui Filioque si ale harului creat,Sfantul Duh a fost coborat din cinstea Sa ~i intreagaDumnezeire Treimica a fost alungata in spatiul inaccesibiluluidin punct de vedere empiric, un om vine sa umple go lul care s-a creat, pontiful Romei. El se proclama infailibil si ship anabsolut al Bisericii universale.Ca sa nu se creada c a primatul papal de stapanire si infaili-bili tatea apartin trecutului "Bisericii" Apusene, vom cita catevaaspeete ale practicii eontemporane ale papei mentionand ex-trase din: " Co nstitu pia D og ma tid i d esp re B ise ric a" > a ConciliuluiVatican II (1965), care este cuprinsa ~i in actuala lucrare "Cate-

h ez a B is er ic ii C a to li ce "> :.E pisco pu l R om ei, c u d em niia te a sa d e re pre ze nta nt a llu i H rie io ssi

d e p as to r a l in tr eg ii B ise ric i, a re s ta pa ni re deplinii, s up rem a i u n io er sa lain B is er ic a, p e c ar e 0 p o at e f ol os i l ib er o ri cd n d o o ie st e" .

"Nu poate exista Conciliu universal daca nu se va confirmasau, eel putin, nu va fi aceeptat de urmasul lui Petru"." In fa ilib ilita tea cu c are d ivin ul E lib era to r a vo it sa in ze stre ze B ise-

ric a S a 0 a re e pisc op ul R om ei ... D e a ce ea i h o ta ra rile lu i, fo arte c ore cie ,

12 Dimitriu Salaha, E kk li si a K a th ol ik i ( Bi se ri ca C a io li cd ), ill tomul I, Thrischies(Religiile), ed. "Ekditiki Athinon", Athena 1992, p. 133.13 Katihisi tis Ka thol ik i s E kk li s ia s , ed. Kaktos - Libreria Editrice Vaticana, Athena1996, p. 293.1 8

su nt co nsidera te irevo cab ile p rin in susi cara cierul lor, ia r nu p rin co n-sim ta man tu l B isericii ... P en tru aceasta ele n u mai au neooie d e c o nf ir -marea ce lor la i ii , nici n u p rim es c r ec ur s la un aU o rg an d e judecaii:",Cu aerul stapanirii infailibile, papa Paul al VI-lea a procla-milt, in 1963, Conciliul Vatican II drept Conciliul (Sinod) ecu-menic cu urmatoarele cuvinte: .E u, a sa da r, Papa, care cuprind inpersoana mea i in efdnta mea d emn ii at e i oa ii : B is er ic a, p ro cla m C on -c i li u l a ce sta dr ep t un iv er sa l ". $i a semnat hotararile Conciliului cuformula: .E u P AU L, E pisc op ul Bi se ri c ii Ca io li c e" . Dar ~i fiecarepapa, considerandu-se pe sine super-episcop, nu semneaza. E pi sc o p ul Rome i" , ci .Episcopul B i se r ic ii Ca t ol ic e " (el singur!), sausimplu, cu numele lui, de pilda: .Benedici a l XV I -l ea " .Toti episcopii "Bisericii" Apusene, in orice parte a lumii arfi, nu sunt alesi de catre sinodul IIBisericii" lor locale, ci suntalesi de papa si primesc din mainile lui omoforul, ca dovada asupunerii lor fata de stapanirea papala.Papa loan Paul al Il-lea (t2005) a intrecut pe orice alt con-ducator politic i religios in numarul de vizite pe care le-a fa cut,cu scopul de a se impune in Noua Ordine (Mondiala) a Lucru-rilor ca un incontestabil conducator religios al planetei . Amintimaici numai de "inaintarea" sa fara opreliste In tarile ortodoxe (si inGrecia, din pacate), dar si de i n tf il n ir il e Panre li g ioa seanua l e, pecare le-a stabili t inca din 1986 (la Assisi) ~ila care se prezenta pesine ca centrul unificator al tuturor religiilor,Papocentrismul .Bisericii" Apusene 0 mentine pe aceasta,este adevarat, intr-o unit ate organics peste hotare nationale ilitraditii locale si, totodata, Iicla certi tudinea unei puteri mondi-ale care poate influenta i dirija multe grupari sociale de petoata planeta, Concomitent, autoritatea papala da dreptul ponti-fului roman sa fixeze, obiectiv ~iincontestabil, adevarul i .Biseri-cii" Apusene, fata de care popoarele sunt datoare sa arate supu-nere oarba, Aceste elemente atribuie Papismului un caracterdespotic. Asadar, nu este vorba numai despre 0 simpla falsifi-care a caracterului ecclesiologic, ci despre ceil mai substantialasi mai jalnica denaturare pe care a cunoscut-o Crestinismul inevolutia sa istorica.

19


12/27

Primatul papal de stapanire i infailibilitatea nu numai casunt lipsite de orice legalitate teologica i istorica, ci contravin ilogicii simple. Mai intai, nu exist a nici un indiciu istoric caApostolul Petru a fost primul episcop al Romei i ca exercitaseasupra celorlalti Apostoli primatul de stapanire, pe care l-atransmis presupusilor urmasi ai sai episcopi ai Romei. De aceeai in prima mie de ani nici un Sinod Ecumenic nu a legiferat nicio infailibilitate romana sau primat de stapanire. Biserica pas-treaza inca din vremurile apostolice sinodalitatea ca element ca-racteristic al sistemului ei de guvemare. Episcopii care participala sinoade due odata cu ei credinta si trairea plinatatii bisericestipe care 0 reprezinta. Parerea si votul tuturor episcopilor au ace-easi putere i hotararile sinodale se iau prin luminarea SfantuluiDuh. In cele din urrna Sfantul Duh uneste Biserica i EI 0 calau-zeste " L a t ot adetuirul"!", Astfel, infail ibilitatea nu apartine unuiom, ci intregului Trup al Bisericii si este exprimata prin hotara-rile Sinoadelor Ecumenice, de vreme ce ele devin acceptate deconstiinta bisericeasca, adica de poporullui Dumnezeu.

Dimpotriva, in Papism, sinodalii constituie numai nistecorpuri simbolice, constiinta plinatatii bisericesti este ignorata ipapa se situeaza deasupra Bisericii. Dar cum se poate considerapapa infailibil, cand istoria prezinta nenurnarati papi care aucomis greseli tragice, unii chiar au cazut in erezie, cum au fost:Papa Iulius, care a fost afurisit de Sinodul din Sardica (347),papa Honorius, care a fost anatemizat de Sinodul al VI-leaEcumenic (691) si papa Grigorie al IX-lea, care a intemeiat In-chizitia?Prin primatul i infailibilitatea papala, ca dogme centraleale .Bisericii" Apusene, se pecetluieste putemicul ei antropo-centrism. Credinta in Dumnezeu-Omul este inlocuita cu ere-d~ta in om. Pe pamant nu exista loc pentru Hristos, de vremece IIinlocuieste papa ca unic Ioctiitor al Lui (Vicarius Christi).

14 loan 16, 13.2 0

"C e ab su rd it at e t ra g ic a t" , striga contemporanul Parinte al Biseri-cii, Sfantul Iustin Popovici. "S a s e d e semne ze l o ci ii io r i in locui iora l D om nu lu i i D um ne zeu lu i C are p re tutin de ni este ll! $i com-pleteaza: "Dogma despr e in fa i lib il it a tea papei-om es te er ez ia er ez ii lo r ,o riizoriiiire fa ra p re ce de nt im po triva lu i H risto s D um neze ul-O m ...I n i st or ia n eam ul ui om en es c existii t re i ma ri caderi: a lui Adam , a luiIuda i a pape i">.

4. Cezaro-papismulTermenul se refera la situatia in care stapanirea bisericeascai cea lumeasca se confunda intr-o persoana ( theccrtuie) . Papaeste conducatorul "Bisericii" Latine si totodata conducatorulstatului Vatican. Cezaro-papismul - cu desavarsire incompatibilcu Evanghelia, Sfintele Canoane i Traditia bisericeasca - iiiaorice drept Papismului de a aparea ca Biserica.Primul stat papal a fost intemeiat, asa cum am vazut, inanul 754. StatuI papal de astazi constituie 0 ramaita medieval avrednica de plans in epoca noastra. Hotarele lui au fost fixate in1929 de catre dictatorul Mussolini i papa Pius al XI-lea. Ulti-mul a formulat chiar parerea ca . reprezenumtui lu i D um nezeu pep dm dn i n u tre bu ie sa fie c etiiie an a l sta tu lu i p iim dn ie sc " (Hristos afost cetatean al statului pamantesc, iar IIreprezentantul" Lui nupoate fi!). Vaticanul, astazi, ca i celelalte state, uzeaza de di-plomatie, incheie acorduri politice cu alte state, are prim-mi-nistru, ministri, ambasadori, garda, agentie de stiri si mai alesbanci, prin care influenteaza economia internationala, fiind ac-tionari la mari societati si participand la tot felul de afaceri.5. Satisfacerea dreptatii divinelncepand cu secolul al XI-lea s-a formulat opinia, care maitarziu a devenit dogma de baza a Papismului, ca Dumnezeu L-atrimis pe Fiul Sau in lume sa fie rastignit ca sa satisfaca drep-tate a dumnezeiasca ofens at a de pacatul omenesc. Prin aceasta

15 Arhim. Iustin Popovici, B i se r ic a O r to d o xd ~i Ecumenismul , ed. OrthodoxosKipseli, Tesalonic 1974,pp. 212,220.

21


13/27

erezie Persoana lui Dumnezeu- Tatal se denatureaza, si viatacrestina se imbiba cu un intens duh juridic. Desavarsitul siMultinduratul Dumnezeu dobandeste insusirile omuluipatimas - este of ens at, Se manie, Se indigneaza, Se razbuna - siSe transform a in judecator neindurator ~i pedepsitornemilostiv. Pacatul nu este considerat 0 boala a sufletului, ciabatere si ofens a adusa lui Dumnezeu vrednice de pedeapsa.Nevointa pentru mantuire nu ate drept scop vindecarea depatimi, invierea ornului din inoartea pacatului si unirea lui cuDumnezeu, ci imblanzirea lui Dumnezeu, justificarea omului ~ieliberarea lui de" vinovatie prin fapte bune, penitente, diferitefagaduinte s.a. In cele din urma, relatia de dragoste dintreDumnezeu ~iorrt se schimba in relatie de tranzactie. Este vorbaasadar despre rasturnarea invataturii Evangheliei dragostei ~iintoarcerea la formele primate de teligiozitate.Teoria despre satisfacerea dreptatii divine a fost legiferataeu sila si a consolidat din punct de vedere teologic Cruciadele,Sfanta Inchizitie, razboaiele religioase: Exterminarea vrajmasi-lor credintei satisface dreptatea dumnezeiasca ~i purifies sufle-tele victimelor!In cadrul acestui climat judiciar s-a formulat ~i dogmaantibiblica despre purgatoriu. Potrivit acesteia, in purgatoriu armerge sufletele oamenilor dupa moartea lot, ca sa se chinuiascatemporar in foc ~isa se curateasca de pedepsele pentru pacatelelor. Pentru 0mai grabnica scapare a lor dinpurgatoriu, s-a nas-cocit institutia absolvirii de pedeapsa, care se bazeaza pe teoriajudiciara a meritelor prisositoare: adica, in viata lor paman-teasca, Hristos si Sfintii au savar~it 0 rnultime de fapte bune,vrednice de rasplata. Astfel, s-a creat 0 vistierie de me rite priso-sitoare. Papa, care crede c a poate administra aceasta vistierie,scoate din surplusul ei o parte ca sa dezlege pedepsele pacato-silor. Iertarea in vremurile vechi a dat pretext ~i unor abuzuri,adica a fost folosita pentru adunar~a nelegala de bani, prin vin-derea cunoscutelor "indulgehte". In felul acesta, harul si man-tuirea au fost subordonate ratiunii datoriei ~irascumpararii,2 2

6. MariolatriaIn Ortodoxia noastra Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

este cinstita Amai mult decat toti Sfintii, de aceea se ~i numestePreasfanta, In Papism insa, dintr-o pietate gre~ita, i se acordaadorare. Dar adorare se euvine numai lui Dumnezeu Cel inTreime, ~i astfel au formulat dogmele:a) .Jmaculata conceptie" a Maicii Domnului, potrivit careia eaa fost zamislita fara pacatul originar;b) mutarea eu trupul ~i en sufletul la Cer, fara sa cunoascamoarte ~iingropare (in timp ceHristos a murit si a fost ingropat!) ..Prin aeeste erezii Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu este ri-dicata pana la Dumnezeirea Treimica, ajungandu-se pana inpunctul de a se discuta si de i,Sfanta Patrime"!

7.Nascociri (inovatii) liturgicePredominarea rationalismului in "Biseriea'i Papala nu alasat neatinsa nici viata Iiturgica. Vom cita aici pe scurt numaicateva dintre inovatiile liturgice.Botezul este inlocuit cu 0 "stropire" simbolica. Mirungerease face numai de catre episcopi, dupa destui ani de la Botez. LaLiturghia lor nu se foloseste paine dospita fara drojdie, ci azima(ostia). Celibatul este obligatoriu pentru top clericii. SfantulMaslu se savarseste numai pentru cei ce sunt pe moarte, Sar-batorile bisericesti se laicizeaza si se preschimba in ceremoniifantasmagorice (a Inirnii lui Usus, a Sfintei Consacrari ~. a.).Postul in fapt s-a anulat, de vreme ce prin hotararile CondliuluiVatican II zilele de post sunt foarte limitate ~i chipul postului

ramane neclar, c a d se ofera " p os ib il it at ea s a s e i nl oc ui as ci i i n i ot al i-ta te s au in p ar te legea posiului ?i a in fr dn ar ii c u a lte f ap te d e p oc ii in ta ,cum sunt faptele dragoste i fata de aproapele sau alte fap te de eola-vie "16;

16 Dimitrie Salaha, E k kl is ia K a th o li ki . .. , p. 132.23


14/27

Condamnarea papismuluiScurta referire la Invataturile latine straine duce nesilit la

concluzia c a Papismul nu este numai 0simpla erezie a Cresti-nismului - de vreme ce erezie este considerata ~i cea mai micaabatere de la adevarul Bisericii = . ci este panerezie ~icontestarea Crestinismului insusi. $i aceasta pentru ca, asa cum explicaSfantul Iustin Popovici, diferitele erezii au deformat numai c a . -teva din insusirile lui Hristos, In timp ce Papismul L-a inde-partat in intregime pe Hristos, iar in locul Lui au pus un om in-failibil'". "in cazul ndscocirilo r Bisericii A pusene nu avem num aisimplu 0 er ez ie n o ud a Cresi in ismului , ci 0 schimbare [undamenial i ia insus i m ie zu lu i a de od ru lu i b is er ic es c. N ic i 0 a lt a e re zi e a nt er io a ranu a schim bat ata t de radical m odul oieiii crestine, nu a creat 0 cul-t ur d c u t ermen ii i no er sa ii a i E va ng he li ei c re si in e "! ".

Constiinta bisericeasca despre stare a de erezie in care se aflaPapismul a fost exprimata ill repetate randuri ill nenumaratehotarari sinodale.!? Astfel, Sinoadele Ecumenice al III-lea ~i alIV-lea (431 ~i 451) i-au condamnat ca eretici pe toti cei careschimba Credinta exprimata ill Sfantul Simbol. Sinodul dinConstantinopol (879-880), considerat al VIII-lea ecumenic, con-damna erezia Filioque. Sinodul din Constantinopol (1351), consi-9-erat al IX-lea Ecumenic, condamna erezia despre harul creat.In vremurile mai noi, sinoadele antipapale care s-au mtnmit inConstantinopol (1722, 1727, 1755, 1838, 1848, 1895), au scris 0pagina luminoasa a istoriei noastre bisericesti. In acestea, patti-arhii Rasaritului ~i ceilalti arhierei ortodocsi cu un inalt simta-)' '5 ,mant de responsabilitate pastorala ~icu glas limpede au infieratpapismul pentru contrafacerea credintei crestine.

17 Vezi Arhim. Iustin Popovici, B i se ri ca O r to d ox ii . .. , p. 224.18 Hristu Yannaras, O r to d ox ie s i O c c id e nt In Grec ia mode rni i , e d. Domos, Atena 2006,pp.43-44.19 Vezi Arh im. Emanue l Ka lyvas, Condamnarea Pap i smu l u i, Atena 1999.24

Cu privire la acest subiect exista un consens unanim in lu-crarile Sfintilor Parinti (Consensus Patrum). Toti Parintii, niranici 0 exceptie, de la Sfantul Fotie eel Mare si Sfantul GrigoriePalama pana la Sfantul Cosma Etolianul , Sfantul NicodimAghioritul ~i Sfantul Nectarie al Pentapolei condamna pe pa-pistasi ca fiind eretici. Mentionam numai cuvantul SfantuluiMarcu Eugenicul: .N e-am scdrbit de ei ca de n isie eretici i de aceean e-a m d es pd rtit d e e i... s un t e re tic i i l- am r eteza t ( de la n oi) ca f iin deretici".

Este de la sine inteles ca Papismul, ca panerezie, se afla illafara Bisericii lui Hristos, de aceea ~i numele papistasilor nueste ingaduit sa fie pomenite la Dumnezeiestile noastre Litur-ghii. "To ti cei care apariin B i se ri ci i l ui Hrisios", spune SfantulGrigorie Palama referitor la aceasta, "a u credinia ce a adeoiiraiii;insa cei care nu au credinia ce a adeodraii i n ic i B is er ic ii lu i H risto s n uapariin ".

Bineinteles c a Papismul nu constituie nici 0 alta biserica,pentru c a , asa cum limpede marturisim in Simbolul Credintei,Biserica lui Hristos este Una si unica, precum Unul si unic esteHristos: .Lln Domn, 0 credini i i , un boiez ' : . In afara Bisericii nuexista preoti si nu se savarsesc Taine valide si sfintitoare, Asacum spune Sfantul Simeon al Tesalonicului, .riu exisiii niciiieri lae i ( la papistasi) D uh ul S fa nt, p en tr u a ce as ta i t ain ele l or s un t li ps ited e h ar ". Sfantul Vasile eel Mare spune cu multa limpezime inprimul sau Canon, validat de Sinodul Quinisext (692): " To ti c eic ar e s -a u d es piir ii! d e B is eric d a u p ie rd ut H ar ul S fa ntu lu i D uh p e c ar efl a ve au . Pe nt ru di, p r in i ni re ru p er ea s uc ce si un ii a p os to li ce (din pri-cina despartirii). a in ce ia i i tr an sm it er ea H a ru lu i ... A sa da r a ce si ia ,d e v reme ce s -au de sp i ir ii i, (din clerici) a u d eve nit la id i n ic i pu te renu m ai aveau sii boteze i sa hiroton ea scd, nici nu m ai p utea u trans-m ite altora H arul Sfantului D uh de care se lipsiserii", De aceea siastazi, toti "preotii" papistasi care Yin la Ortodoxie si doresc saslujeasca la Sfantul Jertfelnic sunt hirotoniti.

20 Efeseni 4, 5.2 5

L.... ___ . -~-~


15/27

Crimele papismuluiAlterarile dogmei au adus dupa sine, cum era si firesc, alte-rari ~i in moralitatea Crestinismului apusean ~i au condus Pa-pismul la savarsirea unor fapte pe care istoria le-a caracterizatdrept criminale. Ele nu constituie simple cazuri de abaters saugreseli personale ale unor reprezentanti ai lui r ci decutg dinstructura lui statal a ~i din invatatura lui eretica, Cata vreme"Biserica" Apuseana va ramane stat, mai ales cu tendinte socio-politice dorninante ~icata vreme va persista asupra dogmei pri-vind satisfacerea dreptatii divine, nu va inceta sa se repete

tristul ei trecut.Prima pagina neagra a Papismului au scris-o Cruciadele.Din 1095 pana In 1270, sub pretextul eliberarii Sfintelor Locuri~icu scopul ascuns de a supurte Rasaritul crestin, Scaunul papala organizat, in colaborare cu principii apuseni, opt cruciade. Laele au participat grosolanii ~i fanaticii "osta~i ai lui Hristos",care in drumul lor omorau, profanau, distrugeau totul. Amin-tim numai dn 1099, atunci cand aceste hoatde barbare auocupat Ierusalimul, au junghiat 10.000 de saracini ~i i -au ars peevrei in sinagoga lor. De asemenea, in 1204 au macelaritConstantinopolul ~i au distrus monumente de 0 nepretuita va-loare culturala, pagubind irernediabil cultura universalsA doua. pagina neagra a Papismului a scris-o Inchizitia,care acopera unul dintre capitolele cele mai ingtozitoare ale is-toriei universale. Ea a dus mii de oameni la chinuri ~i la foc. Aadus groaza ~iteroare peste state intregi. A identificat Crestinis-~ul in constiintele popoarelor cu neomenia ~i l ipsa de libertate.In sfarsit, "a fost p r e m e r g a t o a r e a o ro rilo r s iiv ar ite d e R ev olu tiaFrancezd (1789), al e Reoolui iei Bolseoice (1917) i a l e c rime lo r [asas-mului i nazismului"?', A fost mterrteiata, asa cum am amintit, insecolul al XIII-lea ca sa sprijine stapanirea papala in Occident.

21 Pr. Prof. Ghearghie Metallinos, U nia fici - ( ud eodra i a) f a fa i masca, in tornulL l n ia i ia i e ri i asiiizi, ed. Armas, Atena 1999, p. 20.26

Victimele ei au fost diferiti eretici, necredinciosi, vrajitori, oa-meni de alte credinte si, in general, eei incompatibili cu sistemulpapal sau ipoteticii lui adversari, Inchizitorii erau de obicei mo-nahii dominicani, care aveau dreptul sa supuna pe cei suspectila chinuri aspre spre a-i constrange sa-~i marturiseasca vina. Seprevedeau pedepse proverbiale pentru asprimea lor: biciuireain public, temnita pe viata, confiscarea averii, moarte prin foc.Faitnoase erau ceremoniile publice de ardere a victimelor, pecare le numeau F ap te d e credinid, la care participau ~iclericii,. Alta crima a Papismului, savar~ita in ultimii am, a fost par-ticiparea activa a acestuia la genocidul sarbilor, Este yorbadespre Ho lo ca u st ul B a lc an ic , despre Care istoricii occidentali in-tentioflat nu pomenesc nimic pana astazi.In 1941 puterile naziste si fasciste ale vremii sustinute depapa Pius al XII-lea rup 0 parte din Iugoslavia ~i fot~eaza sta-tul independent Croatia, i11care instaureaza regimul filonazistal lui Ante Pavelici. Arhiepiscopul papistas Aloijio Stepinats alZagrebului si Pavelici organizeaza exterminarea sarbilor orto-docsi, a putinilor evrei si tigani din tara, pentru ca Croatia sadevina un stat papal omogen. Crupuri de nationalisti croati fa-natici (ustasi), cu participarea activa a clerului papal, se dedaula masive maceluri si executii, mchideri In lagare de concert-trare, deportari, distrugerea sfintelor biserici , trecere la papismcu forta si alte multe bestialitati, In decurs de patru ani (1941~1945) 22 din 2.300.000 de sarbi ortodocsi au fost omorati maimult de 1.500.000, iar 2.50.000 au fost trecuti cu sila la papism,Sarbii care au mai raffias au continuat sa traiasca un regim deconstrangere si groaza>.

22 Vezi, Marko Aureliu Ribelli, A r h ie p is c op u l G e n oc i du l ui , ed. Proskinio, Aterta2000; Pro loan Kovacevici, R e ia i ii le B i se r ic ii O r to d o xe S a tb e c u R oma no - ca t ol ic is m u l,Atena 1965; Mirko Tomasovici, P op or ul s ar b i B is er ic a lu i, rev. Synaxis, nr. 40,Atena 1991, pp. 83-84; S. Nosov, P a pi sm u l i l up ie le l ui i m po tr iu a O r to do xi ei , In rev.Ciprul=- Insula sfanta, Aigialusa Karpasia 1997, p. 139-154.23 Vezi, Marko Aureliu Ribelli, A r h ie p is c op u l G e n oc id u lu i , ed. Proskinio, Atena2000; Pr. loan Kovacevici, R e lu ii il e B i se r ic ii O r to d ox e S d rb e c u R oma no - cu i ol ic is m u l,

27


16/27

In 1998, papa loan Paul al II-lea a validat illmod solemnaceste crime, proclamandu-I sfant al .Bisericii" Apusene peinstigatorul lor, cardinalul A. Stepinats! In aceeasi vreme Vati-canul era primul care actiona din culise pentru destabilizareaBalcanilor, la impartirea Iugoslaviei, la crimele Occidentului"civilizat" savarsite spre pierzarea ortodocsilor sarbi. Amintimnumai mesajul pe care l-a adresat papa, in 1992, diplomatilorstraini adunati la Vatican: .D ezarm aii-i p e sa rbi sau inarm aii-i p emusulmanif"24 Se vede c a Roma nu si-a schimbat pfma astazinici metodele, nici comportamentul, cu toate mobilizarileinternationale pacifiste ale "Sfantului Scaun" i in pofidafatarnicelor scuze ale pontifului roman.Catalogul crimelor vechi i noi ale Papismului este mare.Este dureros de spus, dar daca se va scoate masca religioasa aVaticanului, cse va descoperi 0 organizatie lipsita de scrupule.Cuvantul necrutator al marelui F. Dostoievski se dovedeste in-tru totul adevarat pana in zilele noastre: " Ca to lic is mu l r om an n um ai este C resiinism ... C atolicism ul este credinia n ecresiina R om a ap rop ooiiduii un H risto s care a cedat la a treia isp iiii a satanei a p ro-p oviid uit in io aiii lu me a c a H ris to s n u p oa te fm pa ra ti fa ra fm pa ra fialu me as cd ... P ap a a r iip it p iim dn t, s -a a se za t p e u n tr on p iim dn ie sc $ i aluat sabia in m dinile sale. D e atunci nu s-a sch im bat nim ic, fara n u-m a i c ii la s ab ie a u a di iu ga t $ i m in ciu na , i nt ri ga , in se li ic iu ne a, [ an aii s-m ul, p rejudeca ta, crim a; se joaca cu cele m ai sfinte, m ai d rep te, m aic ur ate $ i m ai fn fla ca ra te s en tim en te a le p op or ulu i. T oa te , to ate le -a utr ii da : c a s a c a$ tig e i eft in a s ti ip an ir e lu m ea sc d. A s ad ar , t oa te a ce s te anu sunt fnviitiitura lui A ntihrist? Cum sa nu riisarli a teismul dea colo?"

Atena 1965; Mirko Tomasovici, P o po ru l s ar b i B i se ri ca l ui , rev. Synaxis, nr. 40,Atena 1991, pp. 83-84; S.Nosov, Papismul i l up ie le l ui f m po tr iv a O r to d ox ie i, illrev.Ciprul=-Insula sfanta, Aigia1usaKarpasia 1997, p. 139-154.24 Marturia europarlamentaru1ui Gheorghios Romeou, in ziaru1 Vima, Atena31.01.1993.28

Papismul i elenismulAsa cum s-a aratat, diferentierea Crestinismului latin de

Ortodoxie s-a legat dintru inceput cu un intens duh anti-elen.Deja din secolul al IX-lea circula ill Occident" dierite scrierianti-elene sub titlul: " Im po tr iva r dtd cir ilo r g re cilo r" . DupaSchisma definitiva, anti-elenismul s-a inradacinat in marunta-iele "Bisericii" Papale si s-a pastrat nediminuat cata vreme ele-nismul era unit cu Ortodoxia. "Roma niciodata nu a fost prie-tena grecilor. Iar daca a fost candva, prietenia nu a tinut mult",consemncaza, in secolul al XVI-lea, invatatul episcop alKythirelor, Maxim Margounios. Dar i astazi este valabila ace-easi constatare: "V aticanu l rdm dne cea m ai m are pu tere $i propa-ganda an ii - el eni i in lume" (Pr. Prof. Gheorghios Metallinos).o scurta privire asupra istoriei elenismului dovedeste acestamar adevar.

La 13aprilie 1204, cu binecuvantarea papei Inochentie al III-lea, cruciatii, asa cum am ararat, au cucerit Constantinopolul.Cetatea imparateasca a trait dipe infioratoare de teroare igroaza: maceluri, violuri, incendieri, devastari, profanari alesfintelor biserici .a. De atunci Constantinopolul nu si-a mai re-gasit vechea lui p'ftere iaceasta a dus in chip fatalla cucerirealui de catre turci. Insisi istoricii oceidentali marturisesc ea "pur-t ar ea c uc er it or ilo r c re si in i d e l a 1204 a f ost m ult m ai rea decd i cea atu rc ilo r d e la 1453. C uceritorii ap useni urau m ai m ult p e f raiii lor de

25 Crestinii ortodocsi din Imperiu1Roman de Rasarit au fost cunoscuti illistoriesub mai multe denumiri: romei, rum, dreptslavitori s.a , Dupa despartirea lor deOrtodoxie, papistasii i-au numit adesea pe ortodocsi "eretici", "sehismatici" sau"greei", termenului din urrna dandu-i-se r;;i0 conotatie peiorativa. Ape1ativu1aeesta a fost extins cu timpul asupra tuturor ortodocsilor (v. "greek-orthodox"),indiferent daca aveau sau nu ea limba materna greaea.Ulterior, dupa impunereaviolenta a uniatiei, pentru comunitatile nou create s-a folosit denumirea de"biserici greeo-eatolieeunite eu Roma" pentru a indica in mod neadevarat ~iinselator apartenenta, acestora la ambe1e "traditii", ortodoxa ("greaca") ~ipapistasa ("eatoliea").In fapt, acestiase lepadasera de Ortodoxie. [n.ed.]

29


17/27

o credinia, decdi au fiicut-o m usulm anii douii secole m ai tiirziu"(ErnIe Bradford). Chiar si .monuhii ? i e g um en ii la tin i a u lu at p artel a j aj ur i" 2 6. Papa si-a exprimat satisfactia pentru faptul ea.C onstantm opoiu! a revenit la m am a lui, la Sfanta B isericii C ato-Iicii"?', In epistolele sale atestate istoric caracterizeaza acest eve-niment ca ,,0 g rand ioa si i m inune"> si a sustinut ca .L ati ni i a u f os to rg an ul P ro nie i d um neze ies ti c ar e i- a p ed ep sit p e e le ni p en tr u r eju zu ll or d e a a cc ep ta c on du ce re a B i se ri ci i Romane">.

Stapanirea francilor in Constantinopol a tinut patruzed ~isapte de ani, in timp ce in alte parti mult mai mult (in Ciprupana in sec. al XVI-lea, in Creta pana in sec. al XVII-lea, iar inEptanisia pana in sec. al XVIII-lea). Romeii, inurma atator ne-norociri suferite in acesti ani (instalarea ierarhiei latine ~ialun-garea clericilor ortodocsi, rapirea averii bisericesti, latinizari cusila s.a.), au constientizat ca neamul se primejduia mai mult dinpartea papistasilor decat din cea a otomanilor. Acest adevareste cuprins in cunoscutele cuvinte ale antiunionistilor din se-colul al XV-lea: " M ai b in e sa ve zi in m ijlo cu l C on sia niin op olu lu it ur ba n d e t ur c c uc er ii or , d ec ei t c a sc he id f ra nc a" , precum siin fnvata~turile Sfantului Cosma Etolianul, in secolul al XVIII-lea: .Lln an -tih ris t es te p ap a; i a l d oile a e ste a ce sta c ar e e ste p e c ap ul n os tr u .. , P ep ap a s a- l b le sie m aii , d eo ar ee e e l va f i p ric in a" .

Marturii incontestabile dovedesc astazi c a locuitorii papis-tasi din regiunile grecesti, dirijati intotdeauna de Roma, au 0atitudine absolut negative, antigreceasca fata de Revolutia de la1821. .P referau turcim ea in loc de grecime", consemneaza istoriculIoannis Filimon. Mentionam drept dovada 0 epistola a episco-pului latin de Tinos, din 8 mai 1822, unde se destainuiesc ur-matoarele: "De indaia ce a incep ut reooluiia acestui neam gree, amurmiirii c u to atil s ar gu in ta s a piistrez, a ta t e u c at i t oti c at oli cii , 0 de -

26 A. Vasiliev, I st or ia I m p er iu lu i B i za n ti n, ed. Bergadi, f.a., p. 567.27 Ib idem, p. 575.28 Sir Steven Runciman, Occidentu l ~iO r ie nt ul i n S ch is m ii , ed. "En plo", Atena 2008,p.216.29 Methodie Fughia, fost arhiep. al Thiatirelor, Greci ;iaiini, Atena 1990, p. 278.30

si1'(Jiiritaeutraiitate. ~i p an-a in p rezent nici un catolic nu a p us m anap e ( Irma imp oi rio a s uu er an ul ui (adica a sultanului). Dar p en tr u c iidin acesi m otio m -am prim eiduii im preunii cu tot clerul i exisia unma re p e ri eo l s a n i s e r ii pe as ca b is er ic il e, indaiii a m c er ut a ju to ru l ? i p ro -tectia Frante i">.'In 1919, cand britanicii discutau inapoierea Constanti-

nopolului Greeiei, Vaticanul a declarat ca prefera " sa u ad i: s em i-lu na s us p e S ffi nt a S of ia d ec at C ru ce a g re ce as ci f'! 31 Iar in urma Ca-tastrofei din Asia Midi din 192.2,papa a fost primul care a trimistelegrama de felicitare lui Kemal Ataturk.

"Chestiunea Macedoneana" este creatie a propagandei pa-pale din 1601. Cand in 1986 este creat statul independent alscopienilor-", Vaticanul pregateste pe fata politica sa anti-gre-ceasca: organizeaza 0 expozitie de icoane ortodoxe grecesti, pecare le prezinta ca fiind "arta macedoneana", tipareste enciclicepapale si in falsa "limba macedoneana", iar in acelasi dialectpapa le transmite binecuvantari de la Sffmtul Petru. Sunt cunos-cute legaturile de prietenie ale Vaticanului cu Biserica schisma-tica a scopienilor, pe care urmareste Sa0incadreze in Uniatie=.

30 Constantin 1. Manika, R e la ti il e d in i re O r io d ox ie i Romano-catolicism In Elada Inp e r ioada Reoo lu i ie i (lS2J,lS;27), Atena 2002, p. 278.31 Hrisostom Papadopulos, arhiepiscopul Atenei, Firea ~i ca rac t e ru l Un i a ii e i, ed.Finikos, Atena 1928, p.45,32 Locuitorii din Skopie, capitala Macedoniei , Grecia nu a recunoscut denumireade Macedonia , ci foloseste denumirea de "statuI Skopienilor".33 Vezi Constantin Holeva, P a p ism u l, e le n ism u l $i Ba l can i i o r iodoc si , rev. MitropolieiPireului, P i rai k i E kk li s ia , nr, 115, Pireu, Aprilie 2001, pp. 38-41.

31


18/27

incerdiri de unireCu toate ca declinul Crestinismului apusean instrainat nu a

lasat nici 0nadejde de intelegere cu Rasaritul ortodox, nostalgiaunitatii din primele veacuri crestine nu a lipsit niciodata din su-fletele credinciosilor, Din secolul al XI-lea pfma in al XV-leas-au'intreprins treisprezece incercari de unire, dar nici una din elenu a dus la unitatea Credintei. Motivele de baza ale nereusiteilor au fost urmatoarele:1. Insistenta latinilor asupra primatului papal de stapanire,Acestia, crezand ca pontiful roman constituie izvorul unitatii sisingurul criteriu infailibil al Credintei, vedeau totdeauna uni-tatea ca supunere fata de papa. Dimpotriva, Biserica Ortodoxaconsidera drept unica baza a unitatii Credinta comuna in Hris-tos pe care 0 avusesera toti crestinii din Rasarit si din Apusinainte de Schisma. De aceea ii si chema pe papistasi sa se in-toarca la traditia crestina unitara a Bisericii nedespartite a pri-melor opt veacuri.

2. Folosirea continua de catre papistasi a unor metode vio-lente si perfide pentru supunerea totala a ortodocsilor (Crucia-dele, Uniatia, latinizarea cu forta ~.a.).

3. Promovarea unitatii, din amandoua partile, ca mijloc deatingere a unor scopuri social-politice de alta natura.

La una dintre aceste incercari de unire, in 1274 (Sinodul de laLyon), imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul a acceptat inova-tiile Romei si a semnat "unirea Bisericilor", cu scopul de a-siasigura sprijinul politic al papei. Insa in Constantinopol popo-rul s-a impotrivit cu tarie. $i monahii athoniti l-au mustrat cuasprime pe imparat si au intrerupt orice comuniune biseri-ceasca cu patriarhul cugetator de cele latinesti al Constantino-polului, loan Vekkos. Curand a ajuns in Sfantul Munte armataimparateasca pentru a impune cu de-a sila unirea mincinoasa.Unii monahi au fost spanzurati, altii junghiati, altii inecati inmare, iar altii au fost arsi de vii. Prin jertfa Cuviosilor Mucenici32

, I

Athoniti si prin sobomiceasca impotrivire a poporului credin-cios, unirea mincinoasa de la Lyon s-a anulat degraba in fapta,o alta importanta nereusita unionista s-a infaptuit la Sino-dul de la Ferrara - Florenia (1438-1439)34. Prin acest Sinodortodocsii urmareau ajutorul Apusenilor pentru a opri inainta-rea hoardelor turcesti, in timp ce papa Eugeniu al IV-lea urma-rea consolidarea pozitiei sale fata de Sinodul reformatorantipapal de la Basel- Elvetia (1431-1449). Dupa repetate presi-uni si constrangeri, ortodocsii au sernnat "Actul de unire", careprin formulari necIare recunostea primatul papal ;;i legalizainovatiile latine, insa ingaduia fiecarei parti sa urmeze liberdogmele si traditiile sale. Compromisul a fost refuzat de SfantulMarcu Eugenicul, episcopul Efesului, care prin cugetarea ;;icomportamentul sau curat ortodoxe si prin malta sa argumen-tare teologica s-a impus in constiinta sinodala. De aceea si papa,atunci cand a fost instiintat de refuzul ~fantului de a sernna, amarturisit: "A?adar, nu amfiicut nimic!". In Rasarit aceasta unirenu s-a impus, deoarece poporul s-a impotrivit, iar sinoadeleulterioare au dezaprobat-o. Cu toate acestea, insecolele care auurmat, hotararile unioniste ale acestui sinod mincinos erauscoase in evidenta sistematic de cafre propaganda latina pentrupromovarea Uniatiei.

34 Nikolaos P. Vasiliadis, Ma r cu E u ge n ic u l i Un i re a B i s er ic i lo r , ed. "Sotir", Atena1998. 33


19/27

UniatiaUniatia este un model (de organizare) politico-religios vi-dean, nascocit de catre Papism pentru a-i supune pe crestiniidin Rasarit sub suveranitatea papala. Potrivit acestui model,prin ruperea credinciosilor din sanul Bisericii Ortodoxe, se ere-eaza noi comunitati "bisericeti", care desi pastreaza la exteriorritul bisericesc ortodox (imbracamintea clericilor, tipicul litur-gic, arhitectura bisericilor, iconografia ~.a .), recunosc pe papa sipomenesc numele lui la slujbele bisericesti. Astfel se prezintaunitii, care In realitate sunt papistasi ~ de vrerne ce indirect ac-

cepta toate dogmele papale -, dar poarta masca de ortodox casa-i In~ele pe credinciosii simpli i sa-i convinga ca este posibilaunirea i fat:a parasirea Ortodoxiei.Ca idee, Uniatia s-a nascut Insecolul al XIII-lea, dar oficial ainceput sa activeze trei secole mai tarziu. Pentru 0mai sistema-tica activare a ei, a fost inclusa In1622 in faimoasa P ro pa ga nd a aCredintei (Propaganda Fide), " pr im ul m ec an is m d in is to ria o me nir iide propaganda ideologicii $i de m eiodicii spalare a creieruluimaselor':,Controlul i promovarea Uniatiei au fost incredintaternonahilor iezuiti, Acestia, credinciosi dogmei lor: .S co pu l s cu zamijloacele", lucrau cu 0 neinduplecata mcapatanare, dezvoltando activitate proverbiala pentru perfidia ei: exploatau sara ciamultimilor de ortodocsi oropsiti i faceau Iucrare filantropica,creau contradictii si fanatisme, se asociau cu dericii nemultu-miti sau iubitori de slava, corupeau constiinte . a. Mentionamnumai Adouapilde de actiune unita:1. In 1577 la Roma a fost fond at C ole giu l E len a l S fa ntulu iAtanasie pentru oferirea unei educatii mai inalte copiilor greci-lor aflati m robie. Absolventii Colegiului declara supunerepapei si, In continuare, lucreaza In Grecia aflata sub stapanireaturceasca pentru trecerea la Uniatie a cornpatrioti lor lor.

35 Hristu Yannaras, Or to d ox ie . .. , p. 96.34

2. in 1596 (S inodul de la B rest-L itotisk), prin puternicalnraurire a monahilor iezuiti, regele Poloniei impune Uniatia cusila ortodocsilor polonezi, lituanieni i ucraineni. Milioane deortodocsi au devenit atunci uniti, In timp ce aceia care aurefuzat au suferit prigoane nemaiauzite. Sinodul uniat de laBrest a constituit mceputul unor suferinte de nedescris pentruortodocsi, suferinte care continua pana astazi in multe regiunl(Ucraina, Cehia, Slovacia, Romania, Orientul Mijlociu ete.)36.Uniati?l~?l fest propusa de Papism ca model de unire acrestinilor. Insa popoarele ortodoxe care au cunoscut adevarata eifata au respins-o eu dezgust, in timp ee Biserica Ortodoxa inunanimitate a respins-o din urmatoarele doua cauze:1. Din punct de vedere eclesiologic nu se justified existenta"Bisericilor" Uniate, pentru ca, desi reprezinta 0 parte a.Bisericii' Papale, vor sa apara ca parte a Bisericilor Rasaritene.2. Este yorba despre 0 metoda perfida ~i neonesta deprozelit ism, care constitute un Ca l T r oi an in sanul Ortodoxiei ellscopul cuceririi ei. De aceea i Enciclica Patriarhala din 1848caracterizeaza Uniatia drept "met od a a sc un sa ~iorgan d istruga tor" ,tar pe uniati " lu pi I mb rik afi in p ie l d e o aie , indeni $i fn~elatori".Vaticanul insists cu Incapatanare sa consolideze Uniatia. ~iaceasta pentru ca ea se dovedeste eel mat lesnicios si maieficient mod de atragere a ortodocsilor. De asemenea, ea Iipricinuieste Papismului un sentiment fals de sobornicitate, prinfaptul ca include in sanul lui crestini atat din Apus, cat i dinRasadt, care folosesc fie ritul latin, fie eel ortodox, Pe langaaceasta, usureaza politica internationalaa Vaticanului I i ' i promo-veaza scopurile lui politico-economice, In sfarit , unitii , deoare-

ce sunt stapaniti de buna voie de sindromul ieniceresc", urascde moarte pe cei de a carer credinta s-au lepadat i se dovedesccei mai fanatiei sustinatori ai institutiei papale. Iar papa arenevoie de asa ceva, mai cu seama astazi.

36 Vezi, Pr, Prof. Cheorghios D. Metallinos, Dimitr ie Cords, drd. Pr. I lie Fracea,drd. Eugen Moraru, episcopul Atanasie (leftici), L l ni ai ia i er i ~i azi, ed. "Armos",Atena 1999.37 Ienicer '"ostas In armata turca; prigonitor salbatec ~idusman fanatic al celor dincare se trage,

35


20/27

Dialogul actual dintre Ortodoxie si papismSecolul al XX-lea a fost secolul Miscarii ecumenice, adica al

efortului organizat pentru-reunirea tuturor crestinilor din lume.Entuziasmul unionist pe care l-a cultivat aceasta miscare sidorinta comuna tuturor oamenilor de a trai in prietenie, maiales dupa cele doua Razboaie Mondiale, au condus la infiri-parea unei noi incercari de reapropiere dintre Rasarit ~iApus.

Actualul Dialog s-a desfasurat in doua faze. Prima faza -Dial og u l D r ago st ei (1965 si in continuare) - s-a irnpus mai alesprin cultivarea bunelor relatii, cu scopul consolidarii unuiclimat de incredere reciproca, A doua faza - Dial og u l T eol og icsau D ia lo gu l in A de oiir (1980 ~i in continuare) - s-a impus prindialogul desfasurat, paralel cu Dialogul Dragostei, de catreComisia Teologica Mixta Internationala, compusa din teologi,reprezentanti ai ortodocsilor si ai latinilor. Comisia Mixtael~bo~e~za mai intai texte teol,?gice susceptibile a fi acceptate inpnnclplU de ambele parti. In continuare, aceste texte suntanalizate critic sau sunt prelucrate in continuare de catreBisericile Ortodoxe Locale ~ide Vatican.

Aceasta actuala incercare de unire nu a dus pana astazi niciun rod esential, pentru c a Dialogul Dragostei a izbutit saimbunatateasca numai superficial climatul psihologic dintrecele doua parti, iar Dialogul Teologic nu a inlaturat absolut nicio deosebire.

Cercetand detaliat actualul Dialog, observam c a in elcoexista cei trei factori de baza ai esecurilor tuturor incercarilorunioniste mai vechi. Mai concret:

Primatul papal de stapanire, Vaticanul, cum reiese si dinhotararile Conciliului Vatican II, ramane ~iastazi putemic alipitde dogmele primatului papal si a infailibilitatii, considerandacceptarea lor drept conditie absolut necesara pentru realizareaunitatii ~regtine. In 1965, Indahl dupa inceperea DialoguluiDragostei, papa Paul al VI-lea, intr-o enciclica, a trimis in toatedirectiile mesajul sau limpede: .S e in se ald to ti c ei c ar e c re d di Noi36

vo m re nu nia Ia p rivile giile N oa str e c are n e-a u fa st d ate d e D um ne ze up rin m ijlo cire aA po sto lu lu i P etru "38. Dar si toti ceilalti papi dinultimii ani nu sovaiau sa propovaduiasca nira ocolisuriprimatul lor, chiar ~iin Catedrala Patriarhala, de fiecare datacand vizitau Patriarhia Ecumenica. Un inalt functionar alVaticanului a explicat aceasta insistenta aroganta aRomei prininsolentele cuvinte: .P drd sire a p rim atu lu i p ap al e ste a se me ne a c ulep i idarea Eoanghel iei">,

Uniatia. Vaticanul, incatusat de mentalitatea sa medievala,continua, asa cum s-a ararat, sa sustina in chip provocatorUniatia, manifestand prin aceasta pozitie a sa intentia neschim-bata de a supune Biserica Ortodoxa prin viclenie ~iinselaciune.Astfel, dupa caderea comunismului (1989 ~idupa), a navalit cuviolenta in tarile traditional ortodoxe ale Europei de Rasarit si,considerandu-le spatiu misionar, s-a dedat la organizarea decornunitati unite. Au hirotonit, asadar, episcopi uniti in regiuniunde unitii erau foarte putini sau inexistenti ~i au exersatpresiuni asupra ortodocsilor care traiau in conditii grele pentrua adera la Uniatie (ocuparea eu forta a bisericilor ortodoxe,rapirea averilor bisericesti, alungarea clericilor, acte de violenta,incaierari cu raniti ~ivictime omenesti etc.) Si cu toate tangajelepe care reinvierea Uniatiei le-a pricinuit Dialogului, actualulpapa continua sa proclame ca " cel m ai bu n m od p en tru u nita te inBiserica este acesta a l U niatiei': . .

Secularizarea. Planuri politice si oportunitati lumesti intrape ascuns inlucrarile actualului Dialog si slabesc glasul cristalinal teologiei ortodoxe. In cadrul modelarii Noii Ordini(Mondiale) a Lucrurilor, putemicii pamantului sprijina Iiadese-ori impun toate dialogurile inter-crestine ~i inter-religioase.Scopul lor este globalizarea si pe plan religios prin dominatia

36 loan Karmiris, Ortodox ia ~iR oma no - ca t ol ic is m u l, v o l. I I, Atena 1965,p. 170 .39 Apostolos V. Nikolaidis, P e r ip e ii il e e c um e n ic e a l e C r e st in i sm u l ui , ed. Grigori,Atena 2007,p. 183.40 Ziarul O r t ho d o xo s T y p os , Atena 8-12-2006.

37


21/27

pan-religiei. In paralel, se observa c a atat Rorna cat si PatriarhiaEcumenica abordeaza Dialogul eu criterii secularizate, Vaticanulurmareste sa-si accentueze autoritatea zdruncinata in Apus sisa-i consolideze rolul international, iar Biseriea intai-statatoarea Constantinopolului tinteste - eel putin asta spera - sablindeze Patriarhia, care este lovita de nimieitoarea politicsturceasca.

Pe langa acesti trei factori care prescriu sfarsitul nefast alDialogului, doua caracteristici noi domina in contactelebilaterale i fac foarte vadita primejdia de a se sernna inca 0unire mincinoasa intre Ortodoxie ~i Papism, Este vorba despre:a) planul unionist al Vaticanului ~i b) alterarea cugetariiortodoxe. Mai concret:

a) Planul unionist al Vaticanului, Vaticanul, cunoscandfaptul ca popoarele ortodoxe nu vor accepta sa [ertfeasca pealtarul unei uniri mincinoase sfintele lor traditii a Pus in,aplicare, IndaHi dupa Conciliul Vatican II, un plan unionist detip uniat. Potrivit acestuia, ortodocsii vor intra sub hegemoniaRomei fara sa paraseasca Biserica lor sau credinta lor de origineapostolica, recunoscand numai un nou tip de prim at papal.Acest prim at nou nu se va deosebi in esenta de primatulpapal clasic de stapanire, ci se va formula in urma Dialogului inasa fel ineM va fi acceptat de ortodocsi (de pilda, ea prim ai deslujire). Este vorba despre 0 forma de Uniatie contemporanabine planulta, .Primaiul il vom formula in asa fel, incdt sa~lprimiii", a declarat cu inteles teclogilor ortodocsi un functionaral Vaticanului eu multi ani inamte-'. ~i presedintele ConsiliuluiPontifical pentru unitatea crestinilor, cardinalul Kasper, a eon-semnat in 2001: .S un iem g ata sa p rim im B iseriea O rtodo xi; asa cu me si e. C omu niu ne a d ep lin ii c u p ar ie a a pu se an ii a B is er ic ii n u in se am n iiureo sc him bare p entru o rto doxu l sim plu, iar p ap a nu are nici cea m ai

41Arhim. Gheorghe, EgumenU:l Sfintei Manastiri Grigoriu, Sfantul Munte Athas,N e li ni si e p en ir u p re gi ii ir ea d e c di re V at ic an a u ni ri i d in ir e o ri od oc si $ i r om a no -c ai ol ic i,rev. Parakatathiki, rtf, 54, Tesalonic 2007, p. 5.38

mica inieniie sa se am estece in p rob lem ele interne ale B ise riciiOrtodoxe'


22/27

ale aceleiasi Credinte, care imbogatesc traditia crestina, Pentruaceasta, ~i ill textele teologice comune ale Dialogului oficial,reprezentantii papali refuza cu insistenta sa fie mentionatarealitatea diferentelor dogmatica. '

Prin toata aceasta strategie, Vaticanul spera ca va incovoiarezistentele ortodoxe ~iva crea c1imatul potrivit, in asa fel incatortodocsii sa se imparta~easca fara ezitare in bisericilepapistase, iar papistasii in cele ortodoxe. Astfel, potrivitplanului Vaticanului, unirea va veni de la sine (de facto) prinocoljrea diferentelor teologice.

Insa actualele evolutii au descoperit intr-un mod dureros caacestedeclaratii de dragoste ~i zambetele Romei nu exprimaintentiilc ei cele bune, ci constituie 0 manevra diplomaticapentru inselarea ortodocsilor. Renasterea fanatica a Uniatiei inEuropa de tRasarit i amestecul pe fata al Vaticanului inexterminarea sarbilor ortodocsi au dat la 0 parte masca pacifistaa "Sfantului Scaun", au descoperit adevarata lui fata: viclenianevindecata ~itendinta insistenta catre suprema tie bisericeascasi expansionism socio-politic. Reconcilierea, incredereareciproca ~i respectul fratesc - muIt laudatelo roade aleDialogului Dragostei - s-au dovedit a fi, din pacate, 0 mareminciuna. Dialogul nu numai ca nu a schimbat Vaticanul, ci sedesfasoara in favoarea intereselor lui.

b) Alterarea cugehirii ortodoxe. De la incepurul secolului alXX-lea,in spatiul Ortodoxiei, se observa 0 indepartare treptatade ~a.acri~ia do?matica va Sf!nti1or Parinti i de la pozitiatradltionala mulhseculara fata de eretici. Unii conducatoribisericesti si teologi ortodocsi, de obicei cu studiile facute inFacultati de Teologie neortodoxe si influentati de duhulsincretist al Miscari] ecumenice, evita sa discute despre ereziilepapale ~i considera Papismul ca 0 Biserica canonica care.... v , ,impreuna cu cea Ortodoxa, constituie chipurile Biserica cea Una

46 Stelianos G. Papadopulos, O r th o do x on P o r ia ( C al ea O r io d oc s il or ), ed. News Booksand Magazines Ltd, Atena 2000, p. 130.40

: i pe care a intemeiat-o Hristos. Este yorba despre 0pervertirenemaiintalnita a constiintei ortodoxe, care a aparut odata cuinceperea actualului Dialog ~is-a extins in continuare cu multarepeziciune. Citam in acest sens:

Patriarhul ecumenic Atenagora (t1972), care a pus bazeleactualului Dialog, sustinea ca "nu se considera absolut necesarao unitate dogrnatica anticipate a Bisericilor Locale. Este posibilsa se uneasca Bisericile pastrand fiecare credinta si invatatura sasi astfel, unite, sa incredinteze teologiei sa rezolve si saarmonizeze in timp diferentele lor dogmatice" 47. Subapreciind,asadar, dogmele si avand 0 perceptie sentimental a a dragostei,patriarhul a trecut la actiuni anticanonice: se ruga impreuna cupapa, pomenea numele l~i la Lin:rghie, vdad~~ dumne~ei~s:aImpartasanie papistasilor. Incele dm urma politica sa umomsta,deoarece avea principii curat antropocentriste, iar nu teologicesau soteriologice, nu a promovat unitatea, ci a subminatadevarul Bisericii. De aItfel, traditia noastra patristica punebaza unitatii numai pe credinta comuna: "Cand toti avemaceeasi credinta, numai atunci exista unitate" (Sfantul loanCura de Aur). $i se cere sa fie sacrificata prietenia omeneasca,atunci cand din pricina ei exista pericolul sa pierdem Credintacea dreapta: "Este de preferat lupta care se duce pentru cevalaudabil (cum este Credinta), dedit pacea care ne desparte deDumnezeu" (Sfantul Grigorie Teologul). Cat despre Dumneze-iasca Euharistie, ea niciodata nu a fost considerata un mijlocpentru realizarea unitatii, ci ea intotdeauna urrneaza unitatii decredinta ca0incununare a ei.Impreuna-rugacnmtle ortodocsilor cu papistai~ sunt astazio practice obisnuita in cadrul intalnirilor bilaterale. Insa SfinteleCanoane ale Bisericii interzic cu asprime, sub pedeapsa cateri-S1Tn i afurisirii, rugaciunile impreuna cu ereticii. $i aceastapentru ca, asa cum explica Sfantul Nicodim Aghioritul,

47 Revista Ekklisia (Biserica), nr. 12, Atena 1967, p. 326.41


23/27

rug~c~u~ile imp:.eu~a ~~ve.desc ca ortodocsii accepta credintaeretica lnu au ravna sa-l ehberezepe eretici de erezia lor.

Din pacate, simple le rugaciuni comune ale Dialogurilor s-au preschimbat cu timpul in rugaciuni liturgice. In acest sensmentionam mai ales participarea reciproca anuala a ortodoc-silor si papi.sta~ilor laosarbatorir!le Scaunului Romei si respectival.~onstantmopolulUl, p~entruca aceasta, dupa cum s-a precizatoficial, "nu este 0 r eg ul a p ro to co la ri i l um e as cd , c i e st e s ii rb ii to ri re~iseri~eascii"48.La aceste sarbatoriri se consacra anumite practiciliturgice care dau 0falsa impresie de unitate ~icreeaza confuziesi sminteala in sufletele simple.

De pilda, in anul 2006, papa a fost primit la Patriarhiaecum~r:ica cu cinstiri bisericesti, ca la un intai-ierarh ortodox, ~ia participat la Dumnezeiasca Liturghie purtand omofor, rostind" Ta t ii l n o s tru " , imbrati~andu-se cu patriarhulla " Sii n e iu bim u niip e a ltii . .. " ~i binecuvantand pe ortodocsii din biserica, Insaaces~e?~ac~ci ~unt ne~maimta1nitein traditia noastra apostolica,pa~lsbca ~l smodala. Prin acest tip de alcatuiri liturgiceVahcan~l este re~.oscut in practica, de catre reprezentati defrunte ai Ortodoxiei, drept Biserica canonica iar ereziarhulpapa drept episcop canonic al Romei, numit fiind de catre aceia" pr im ul e pis co p a l C res iin iitdiii d in io aiii lumea" ! . Adica se daimpresia di Ortodoxia abdica de la adevarul ei si se identificacu erezia!

Unii conducatori bisericesti ortodocsi sustin cu inflacarareteoria tulbure a B i se ri ci lo r s u ro r i. Conform ei, ,:Biserica" Latinacu toa~e~er~ziil~ ei,=biserica deplina si adevarata, cu preop~canoruca ~l tame valide, de aceea ~i este considerata sora aBisericii Ortodoxe. Aceste puncte de vedere indraznete au fostformulate in 1993 in Documentul comun pe care l-a~ semnatortodocsii si latinii la a VII-a Intrunire a Comisiei Mixte deDialog oficial (Balamand, Liban). Putin mai tarziu, in 1995,

48Revista Episkepsis, nr. 234, Geneva 1980, p. 4.49Revista Episkepsis, nr. 180, Geneva 1977, p. 12.42

patriarhul ecumenic ~i papa, in Comun ic at ul C om un , se refera laDocumentul de la Balamand ~i afirma: " ii imp loriim pec redin cio si i n o s tr i , c a tol ic i i o r todoc si , s i i iniiireascii duhu l fr i if ie ti i fi i ,care provine d in un icu l Bo tez i din participarea la tnaiasacramenialii 'T" .

Dar potrivit ecclesiologiei ortodoxe "toti cei care nu au fostrenascuti din dumnezeiescul Har - (Har) care lucreaza numai inBiserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca ~i Apostoleasca - nuconstituie vreo Biserica, nici vazuta, nici nevazuta" (SfantulNectarie al Pentapolei). Bisericile Rasaritului iApusului au fostBiserici surori inainte de Schisma, cand aveau aceeasi credinta.Dupa Schisma, aceasta fratietate s-a rupt. Papistasii si ortodocsiicontinua desigur sa fie frati ca fapturi insufletite ale aceluiasiDumnezeu, nu msa ~i frati "In credinta". Dupa Schisma, Bisericisurori sunt numai Bisericile Ortodoxe Locale. De aceea, "recu-noasterea unor comunitati bisericesti separate drept Bisericisurori este un fapt care duce in eroare. Nu promoveaza, ci sub-mineaza unitatea credinciosilor" (Prof. Gheorghios Mantzaridis).

Un exemplu specific de lipsa de curaj, de mentalitateinclinata spre compromisuri ~i de cedare in fata pretentiilorVaticanului, il constituie pozitia mtaistatatorilor si teologilorortodocsi fata de problema Uniatiei=.

Ortodocsii pusesera ca 0 conditie absolut necesara pentruinceperea Dialogului desfiintarea "Bisericilor" Uniate iintegrarea membrilor lor, In urma unei alegeri libere, fie inBiserica Ortodoxa, fie in cea latina. .Llniaiia i D ia lo gul su nti n compa t ib i le s imu lt a n ", s-a accentuat in mod categoric la a III-aConferinta Panortodoxa de la Rodos (1964). Totusi, desi Uniatianu numai ca nu a fost desfiintata, ci chiar intarita in feluritechipuri, ortodocsii, prin temerarii pasi ai patriarhului

soRevista Episkepsis, nr. 520, Geneva, pp. 19-20.51Vezi: Protop. Theodor Zisis, Un ia ii a - c o nd amna re a ~iachitarea, ed. "Vryennios",Tesalonic 2002; Arhim. Gheorghios, Egumenul Sfintei Manastiri Grigoriu, SfantulMunte Athos, Un ia ii a: Me t od a e c um e ni sm u lu i p a po c en ir is i, rev. Parakaiathiki, nr. 60,Tesalonic 2008, p. 3.43


24/27

Atenagora, s-au tarat catre Dia logu l d rago s te i . ~i l-au continuatfara sa protesteze cand In 1968 unitii din Cehoslovacia au dez-lantuit Impotriva ortodocsilor ,,0prigoana In fata careia palesteprigoana lui Deciu" 52.

Cand In 1980 a inceput iarasi Dialogul Teologic, ortodocsiiau cerut Romei sa nu includa uni]i printre reprezentantii ei.Insa Vaticanul, intre cei 28 de reprezentanti ai lui, a indus 8uniti. Siortodocsii au acceptat...

In 1993, In ciuda actelor de violenta ale unitilor din EuropaRasariteana, reprezentantii Bisericilor Ortodoxe la Dia~og si-aupus semnatura pe Documentul de la Balamand. In acestdocument ultracriticat, printre altele, se justifies si se recunoa~!eIn mod solemn existenta i activarea "Bisericilor" Unite ... In2000 dialogul a fost intrerupt din cauza unitilor i s-a convenitca problema Uniatiei sa fie primul i singurul subiect dediscutie la 0eventuala reincepere a acestuia.

In 2006 Dialogul a inceput din nou, evitand Insa problemaUniatiei si urmand 0 tematica diferita. Aceasta cedareinadmisibila inedemna pentru ortodocsi dovedeste ca linia pecare 0 urmeaza Dialogul este trasata de Vatican, potrivit cuecumenismul sau papocentrist, iar ortodocsii doar 0urmeaza ...

Criza multipla In care se zbate actualul Dialog dintreOrtodoxie si Papism este deja 0 constatare generala.Participarea Bisericii noastre la acesta are sens numai dacaortodocsii expun In mod autentic adevarul Credintei noastre idaca papistasii doresc sa se intoarca la aceasta Credinta, carepana la Schisms era si a lor. Insa, din pacate, nici marturieautentica si suficienta nu se da intotdeauna inici Roma nu estedispusa sa lepede ratacirile ei53 Prin dialog, Vaticanul nuvizeaza unitatea In Credinta cea adevarata, ci recunoasterea luide catre ortodocsi ca biserica adevarata, Iar aceasta se izbuteste

52 Revista Ekklisia, nr. 14, Atena 1969,p. 313.53 Papa Benedict al XVI-lea declara In 2007: .Dialogul n u p oa te fi un p retext ca( V at ic an u l) s ii a d ap te ze s au s ii s li ib ea sc ii c ee a c e e re d e e ii e si e" , d. Ziarului OrthodoxosT ypos ( Pr es a Or t od o x ii ), Atena 20-7-2007.44

datorita diplomatiei papale i din pncma ciudatei cedari aortodocsilor. Fara criterii curat teologice si fara sinceritate,Dialogul induce ineroare ise dovedeste vatamator pentru totiortodocsii (pleroma ortodoxa), In timp ce, dimpotriva, pentrufalimentarul Vatican el constituie cea mai buna proptea.

Semnificativa pentru criza prin care trece dialogul este ~idemisia conducatorului partii ortodoxe Ai co-presedinteleComisiei Internationale a Dialogului, Inalt PreasfintitulArhiepiscop Stelian al Australiei. .Dupi; 20 d e a ni d e p re se di ni iel ab or io as d i n D ia lo gu l T e ol og ic O fi ci al d in tr e o rt od oc si i romano-ca to Zici, d em isio ne z d e bu nii voie ca sa n u m ai a m nic i 0 l eg at ur a c uu n a stfe l d e jo c lip sit d e in te re s "54, a declarat el in 2007. ~i ca unbun cunoscator al celor ce se petrec In culisele Vaticanului, acompletat: .D u pi ; c u t ot ul n ea si ep ia ia e sc al ad ar

Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu

Documents

Transcript of Sfanta Manastire Paraklitu - Despre Cum S-A Facut Papa Pe Sine Imparat Si Dumnezeu