Sfant Si Sfintenie in Vechiul Testament

5/13/2018 Sfant Si Sfintenie in Vechiul Testament - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/sfant-si-sfintenie-in-vechiul-testament 1/11

Sfant si sfintenie in Vechiul Testament

STUDENT:

AN: II.

GRUPA: a 10-a.

DISCIPLINA: Studiul Vechiului Testament.



Definitie

SFINTENIE s.f. Calitate a ceea ce este sfant . Loc.adv. Cu sfintenie=cu evlavie; p. ext. cu

exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfant + suf. -enie.

Cuvantul ‘sfant’ apare in limba ebraica in forma vwOdq,;;;;;,,, [qados]. El

exprima cel mai adesea notiunea sacrului, a sfinteniei prin radacina vdq [qds]. Sub raport

etimologic este vd;q; [qadas] care inseamna ‘separat’. Mai exista inca trei cuvinte care

au radacina comuna cu qados si care fac parte din aceeasi familie semantica. Unul dintre ele

este vd{{eQ; [qades] care inseamna prostituata cu referire la prostitutia sacra

practicata de popoarele pagane. Vd,Q, [qedes] inseamna sanctuar, iar vd,QO[qodes] inseamna sfintenie, lucru sfant. Qados (sfant) apare in Vechiul Testament de 116 ori,

iar qodes (sfintenie) de 469 de ori. In numeroase texte din afara Bibliei, care lamuresc asupra

originii acestui cuvant, qds este o notiune religioasa, de cult, si nu una morala; ea nu exprima

prin sine insasi separatia si nu poate fi confundata cu ceea ce este curat. Septuaginta si dupa

ea Noul Testament utilizeaza de obicei αγιος (gr. hagios) si derivatele sale drept echivalente

ale termenilor obtinuti din radicalul qds.

Termenii de "sfant" si "sfintenie" sunt cei mai frecvent intalniti in cartile Sfintei Scripturi.

Asfel sfintenia este trasatura cea mai caracteristica lui Dumnezeu, asa cum se desprinde din

textul sfant al Vechiului si Noului Testament. Sfintenia desemneaza esenta sacrului si in

acelasi timp lipsa absoluta de orice impuritate. Autorul textului sacru il prezinta ca sfant prin

excelenta doar pe Dumnezeu care este infinit separat de tot ceea ce este comun, necurat sau

profan.

Chiar daca am insirui toate atributele sfinteniei, este insuficient pentru a explica pe de-a

intregul intelesul ei, pentru ca cel care a experiat prezenta sfinteniei stie ca intotdeaunaramane ceva ce nu poate fi definit. Fiind legata de Dumnezeu, se intelege ca omul nu poate

contempla direct ceea ce este caracteristic si apartine Fiintei Sale, care ramane inaccesibila

pentru om, fara numai daca El insusi se lasa contemplat sub o forma vizibila care se adapteaza

in acelasi timp posibilitatilor omenesti de intelegere.

http://www.crestinortodox.ro/diverse/69735-vorbirea-in-pilde-in-cartile-sfintei-scripturi

http://www.crestinortodox.ro/morala/70888-familia-in-vechiul-si-noul-testament

http://www.crestinortodox.ro/diverse/69735-vorbirea-in-pilde-in-cartile-sfintei-scripturi

http://www.crestinortodox.ro/morala/70888-familia-in-vechiul-si-noul-testament



Concordanta biblica

Cuvinte cu aceeasi radacina ca vdq [qds], ‘sfant’ erau folosite de catre toate popoarele

semitice in legatura cu o zeitate, sau cu o persoana, sau cu lucruri consacrate zeitatii.

Fenicienii vorbeau despre ‘zei sfinti’ iar printre sirieni gasim persoane consacrate zeilor.

Aproape intreg sensul termenului "qadhos", cand se refera la persoane inchinate slujirii lui

Iahve, este fundamental legat de cult si implica o distinctie, o separatie neta de profan incontul unui raport direct cu Dumnezeu. El implica deci o separatie de profan, dar numai in

baza si in vederea unei legaturi cu Dumnezeu, Care El insusi a luat initiativa. Un alt motiv

pentru care lucruri sau persoane au devenit sfinte este ca ele nu mai apartin omului, ci lui

Dumnezeu in exclusivitate. Nici chiar omul care a fost consacrat nu-si mai apartine sie insusi

ci Domnului care l-a ales pentru slujirea Sa.

a.Sfintenia si focul.

Cea mai izbitoare asociere a sfinteniei este asocierea cu focul. In foc, Iahve se manifesta

foarte frecvent, in special in teofaniile din vremea lui Moise (Iesire 3,2-3; 19,18; 24,17;

Deuteronom 4,12-24; 5,22-27; 9,3; Psalmi 18,8-14; II Regi 22,19-15; Ezechiel 1,4-28;

Avacum 3,3-4); acestea si alte versete sunt associate cu sfintenia. Judecata divina se face tot

prin foc, in special in Ziua Domnului (Isaia 34,8-10; Sofonie 1,18; Amos1, 3-2,16).

b.Sfintenia si gelozia.

Iahve este un Dumnezeu gelos1. Este in natura Lui sa mentina unicitatea si integritatea

divinitatii Sale. Taina coplesitoare este revelata prin zelul Fiintei Sale divine: Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.(Deut.4,24). Forta dinamica a

geloziei Sale este atat de mare incat pare sa se identifice cu sfintenia insasi. Chiar numele Lui

1 Grecescul ζελος inseamna ‘zel’, ‘ardoare’,’ravna’, dar si ‘gelozie’,’emulatie’,’rivalitate’; ζελοτεςinseamna ‘zelos’ sau ‘gelos’; sensul e dictat de context. Dumnezeu isi revendica in exclusivitate fidelitatea siiubirea celor cu care a incheiat legamantul;Dumnezeu nu admite ‘mariajul sau adulterul spiritual’ cu nicio altadivinitate.



este ‘gelos’ (Iesire 34,14; Deut.4,24; 6,15; Ezechiel 39,25). Pasiunea sa imprevizibila,impulsul patosulul divin este legat de gelozia Sa, si exprima vitalitatea si perseverenta intensa

a sfinteniei Sale. In acest context, trebuie sa citim pasajele care se refera la ura lui Iahve (Ps.11,5; Isaia 1,14; Osea 9,15; Amos 5,21; Maleahi 1,3); nu poate tolera modul in care este

venerat, simtindu-se sfidat in natura sa. Aceasta se refera si la natura sa razbunatoare (Isaia

63,3). Este important sa intelegem astfel de versete in relatiile lor contextuale, unde uneoricitim despre parerea de rau sau induiosarea lui Iahve (Ieremia 18,8; 26,3,13,19), care apartin

aceleiasi terminologii dinamice ca gelozia, razbunarea si mania.

c.Sfintenia si mania.

Strans legata de problema discutata anterior sta mania sfanta a lui Iahve. Aici vedem din

nou asocierea cu focul. Antropomorfismele si antropopatismele2 sunt prezente in pedepsele

divine. Cand Nadab si Abihu ofera foc spurcat , foc vine de la Iahve sa ii mistuie, deoarece

intru cei ce se apropie de Mine ma voi sfinti(Leviticul 10,3). Tinand cont de rolul important

pe care judecata divina o are in Biblie, nu este surprinzator faptul ca terminologia este bogata

si ca NT insista la fel de mult ca VT asupra οργη Θεου3. Ziua lui Iahve este zi de manie(Ezechiel 7,5-13; Sofonie 1,14-18). Este clar ca in toate versetele in care este mentionata

mania lui Iahve, avem de a face cu o manifestare sfanta, chiar si atunci cand cuvantul ‘sfant’nu este mentionat. Peste tot, tiparul simbolistic este limpede, ca in profetia lui Ezechiel

impotriva lui Gog (cap. 38-39), in special 38,18-23, unde imagistica maniei si a sfinteniei sunt

descrise intr-o concentratie nemaivazuta.

d.Sfintenia si frica.

Intelesul biblic al sfinteniei include sfere mari si diverse ale fricii, terorii, temerii pline deveneratie. Acest raspuns primar catre ‘sfintenie’ este compus din varii sentimente.

Terminologia este astfel bogata si diversa intr-un mod corespunzator. Cand Iacov se trezestedin somn, este speriat si spune cat de infricosator este locul acesta ! Aceasta nu e alta faranumai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului ! (Facere 28,17). Motivul ‘infricosarii’

persista in VT. Iahve este ‘sfant si infricosator’ (Ps. 89,7; 99,3; 111,9); sfant in lucrarea Sa(Iesire 15,11; II Regi 7,23; Ps. 66,3,5; Isaia 64,3); minunat intru sfintenie (Iesire 15,11,15;

Deut. 26,8; Ps. 106,22); legamantul (Iesire 19; 34,12), si cucerirea (Iesire 23,27; Iosua 5,1-11,9). Pentru o buna intelegere a acestui aspect a sfinteniei divine este esential sa observam

contextele. Cuvantul ‘mare’ este asociat de regula cu ‘infricosat’ (Deut. 7,214); un Dumnezeu

mare si infricosator care tine legamintele (Neemia 1,5); Israel preaslaveste marele si

2 ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însuşiri psihice şi de stări afective specific umane animalelor sau

obiectelor neînsufleţite. [< fr. anthropopatisme].3 Mania lui Dumnezeu.4 “Nu te inspaimanta de ei, ca Domnul Dumnezeul tau, Cel ce din mijlocul tau, este Dumnezeu mare si

minunat”(Biblia ed. Sinodala); “Nu te teme’n fata lor, ca Domnul, Dumnezeul tau, i tine, Dumnezeu mare si

puternic” (Biblia Anania – ed. Jubiliara); “Sã nu te înspãimînti de ei; cãci Domnul, Dumnezeul tãu, este în

mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat.” (Biblia Cornilescu) – in versiunea ebraica apare arey:[yare] – a (se) teme;



infricosatul Sau nume (Ps. 99,3); Iahve este mare si infricosat peste toate cele ce sunt in jurulLui (Ps. 89,7 ). Din nou, Iahve este infricosator in locasul Sau: Ce înfricoşat eşti,

Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt! Dumnezeul lui Israel dã poporului Sãu tãrie si mare putere. Binecuvîntat sã fie Dumnezeu! (Ps.68,35).

Este limpede ca ne aflam intr-o zona destul de spatioasa a sfinteniei. Nuantele cuvantului

sunt maiestuozitatea, sublimitatea, evlavia. Judecata infricosatoare a lui Dumnezeu este oafirmare a stapanirii Sale, frecvent intalnita in Ezechiel, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul,

Dumnezeul vostru ! (Ezechiel 20,20). Inaintea venirii Sale, cerurile si pamantul se cutremura(Iesire 19; Ps.68,7-8).

e.Sfintenia si separarea.

Constiinta distantei radical dintre uman si divin isi are radacina in tabu, si este ilustrata prin

legea herem-ului

5

prin care omului ii este interzis sa isi improprieze ceea ce apartine luiDumnezeu, si interdictiile frecvente impotriva profanarii. Sfintenia este inaccesibila; omul nu

trebuie sa se apropie. Deci Moise nu trebuie sa se apropie, pentru ca locul in care se afla este

Xdq (Iesire 3,5; Iosua 5,15). Cand Iahve urmeaza sa coboare pe Muntele Sinai, accesul

oamenilor este restrictionat; oricine se va atinge de munte va muri (Iesire 19,12-13, 20-24).Oricine se va atinge de lucruri sfinte va pati acelasi lucru (Numerii 18,3). Niciun om nu poate

sa il vada pe Dumnezeu si sa traiasca (Iesire 33,20); oricine va privi catre Sinai atunci cand

Iahve se coboara pe munte, va pieri (Iesirea 19,21; Judecatori 13,22). Cand oamenii din Bet-Semes profaneaza sfintenia Chivotului, un mare macel izbucneste si ei striga: “Cine poate staînaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt?”(I Regi 6,20). Cand Chivotul Legiicade in mainile filistenilor, conscecintele sunt inspaimantatoare (II Regi 6,7). Astfel,

observam ca evlavia israelitilor este patrunsa de sentimentul distantei fata de sfintenie (Ps.8,5;

9,20; Isaia 31,3; Osea 11,9),

f.Sfintenia si curatia.

Contrastul dintre sfant (vwOdq,;;;;;,,, [qados]) si profan (Loho [hol]) este

uneori comparat cu contrastul dintre curat (rwOhj;,,,, [tahor]) si necurat (amej;,,[tameh]) – Levitic 10,10; Ezechiel 22,26; 44,23. Relatia dintre cele doua contraste este atat de

apropiata, incat uneori se sugereaza ca intelesul lor este identic. Se face un raport intrecuratirea si sfintirea altarului (Levitic 16,19; Ezechiel 43,26), sau a templului (II Cronici

29,15-16) sau a zidurilor Ierusalimului (Neemia 12,30). Cu toate acestea, cele doua nu suntsinonime; puritatea sau curatia sunt doar aspecte ale sfinteniei, importante desigur, asa cum

vedem in referirile la ceremonii cultice in special in cartea Leviticului (11,32; 13,6; 34,58;

15,13, 28; Ezechie 24,13; 36,25). Pentru a fi siguri, exista pasaje notabile in care cuvintele semuta in sfera moralei sau a eticii, ca in Iov 17,29; Avacum 1,13; in descrierea frapanta a

cuvintelor lui Iahve din Ps. 12,6 si cererile patimase din Ps. 50,11: inima curata zideste intrumine, Dumnezeule.

g.Sfintenie si maretie.

5 ~r,xe [herem] – ceva dedicat lui Dumnezeu, destinat distrugerii, tabu.



Un alt complex de termeni este legat de calitatea si caracterul sfinteniei: maretia,splendoarea, stralucire, frumusetea, etc. in timp ce fiecare dintre acestia pot fi reprezentati

prin cate un termen distinct in limba ebraica, ele au tendinta de a se intrepatrunde in conotatii.Iahve este ‘minunat in sfintenie’ (Iesire 15,11). Ca rege sfant al Israelului, El este imbracat in

maretie (Ps. 93,1); stralucire si maretie (Ps. 104,1); maretie infricosata (Iov 37,22). Maretia sistralucirea sunt inaintea lui (I Cronici 16,27; Ps 96,6; 111,3), de aceea Israel Il lauda in imne(Ps. 104,31-35; 145,5; 148,13) deoarece ei contempleaza frumusetea lui Iahve (Ps. 27,4).

Numele lui este marit in tot pamantul (Ps. 8,1) maretia Celui Sfant este deasupra cerului si a pamantului (Ps. 148,13; Avacum 3,3).

h.Sfintenia tainica, incomprehensibila si incomparabila.

Niciun om nu poate intelege aspectele profunde ale lui Dumnezeu. Granitele si tainele cailor

sale sunt mai presus de duhul omului (Iov 11,3-12). Cunoasterea Lui este minunata pentru psalmist, este atat de inalta, incat nimeni nu o poate patrunde cu gandul (Isaia 40,13-14; I Co

2,11). El este incomparabil in sfintenia Sa. De la inceput Iahve a fost Domnul nevazut al luiIsrael. Nu este nimic intre zei ca Domnul in sfintenia Sa (Iesire 15,11; I Regi 2,2; Ps. 77,13).

Unicitatea lui Iahve este unicitatea sfinteniei Lui, de aceea orice comparatie este inutila.Dumnezeu este in ceruri, iar omul pe pamant (Eccleziast 5,2).

i.Sfintenia minunata.

Caile Domnului nu sunt pentru oameni (Isaia 55,2-9); ele sunt mai presus de controlul lor, pentru ca sunt sfinte (Ps. 77,13). El apare atunci cand omul se asteapta mai putin; elemental

surpriza si uimirea sunt deci concomitente teofaniilor (Facere 28,17; Judecatori 6,22-23). Nici

omul nu trebuie sa cerceteze numele Lui, pentru ca este minunat (Judecatori 13,18). Tufisulcare arde si nu se mistuie este o vedere minunata (Iesire 3,2). Inainte ca Iahve sa faca minuni

in Israel, oamenii trebuie sa i se sfinteasca (Iosua 3,5). Omul poate cerceta lucrurile ascunseale lui Dumnezeu (Iov 13,24; Isaia 45,15; 48,6; Ieremia 33,3), insa nu le poate afla, pentru ca

sunt prea minunate (Iov 42,3). Dar Israel nu inceteaza a lauda faptele Sale minunate (Iesire

15,11; Deut. 26,8; Ps. 9,1).

j.Sfintenia mareata.

Acest termen are conotatii extreme de puternice; ele sugereaza spatialitatea, magnitudinea

si nemarginirea, cand psalmistul contempleaza sfintenia lui Iahve, exclama: Care Dumnezeueste mare ca Dumnezeul nostru? (Ps. 77,13). Intr-un pasaj incarcat de sentimente adanci si

imagistica izbitoare, Ezechiel spune: Imi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi facecunoscut înaintea mulþimii neamurilor, si vor sti cã Eu sînt Domnul (38,23). Acest motiv al

maretiei lui Iahve este ilustrat mai departe de mai multe pasaje unde adjectivul ‘maret’

preceda minunile lui Dumnezeu sau lucrurile care ii apartin. Astfel, Ziua Domnului este o zimareata (Sofonie 1,14).



k.Sfintenia exaltata.

Sfantul lui Israel este foarte inalt (Isaia 6,1); El este exaltat pentru ca salasluieste in

inaltime (Isaia 33,5). Este numit !wyl[ [elyon], prea inalt . Desi acesta devine una din

denumirile lui Dumnezeu (Ps. 7,17; 9,2; 50,14; 57,2), conotatiile originale ale exaltarii,

suprematiei si maretiei sunt rareori pierdute (Ps. 47,4; 91,9; Daniel 4,2, 17, 25, 32; 5,18). El

este exaltat in putere (Iov 36,22; Ps. 21,13), printre popoare si in tot pamantul (Ps. 57,5, 11).In ziua lui Iahve este impotriva tuturor pretentiilor civilizatiei si culturii, impotriva tuturor

acelor lucruri mandre si dispretuitoare. Locul classic pentru Cel Preainalt (exaltat) este Isaia57,15: Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este

sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte si în sfinþenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

l.Sfintenia Dumnezeului Celui Viu.

Viata lui Iahve si sfintenia Sa sunt strans legate una de cealalta. Legamantul divin: Asacum Eu sunt viu si echivalentul uman: Viu este Domnul (III Regi 17,12), apartin aceluiasi

limbaj ca si sfintenia. Dumnezeu Cel Viu este un Dumnezeu Sfant; viata Sa este viata sfanta

(Deut. 32,40; Iosua 3,10; Ps. 42,2; 84,2-4; Ieremia 10,10). Aceasta este redata foarte bine in

Deuteronom 5,23-26, unde terminologia sfinteniei si simbolismul sunt extraordinar de bogate.Aici temele principale sunt viata si moartea. A auzi cuvintele Domnului si a-L vedeainseamna moarte sigura, si totusi – aici este taina sfinteniei lui Iahve – omul inca traieste,

traieste din mila Lui. Acesta este sensul cuvintelor ‘nu te teme’ ale teofaniilor. Un scriitor

noutestamentar rezuma maretia VT inaintea sfinteniei: Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu! (Evrei 10,31). Sfintenia inseamna judecata si moarte, insa Cel Sfant

consacreaza oameni care sa-I slujeasca, le atribuie puteri sfinte, in manie isi aminteste demila, si cheama oameni la viata in prezenta Sa.



Observatii

Sfintenia nu poate fi echivalata pur si simplu cu perfectiunea sau cu dreptatea pentru ca

asta ar insemna sfidarea sensurilor multor pasaje. Conotatiile cuvantului sunt mai largi. In plus, unele contexte, ca acelea care privesc Chivotul au putin continut moral. Indicatiile

associate cu sfintenia trebuie intelese in contextul lor pentru ca se intrepatrund iar si iar,numai deslusindu-le in totalitatea lor putem spera sa intelegem sensul sfinteniei. Aproape

peste tot, simbolismul focului este intrebuintat si in contextul imagisticii acolo unde sfintenia

nu este mentionata, cat si in pasajele in care sunt associate in mod expres. Discutia cu privirela terminologie nu este nicidecum exhaustiva intrucat sunt prezente si alte relatii, ca de

exemplu puterea si maretia. Forta sfinteniei este simtita in fiecare sfera a existentei. In aceastalegatura ce explica sfintenia ca mijloc de judecata, mantuire si mila. Exista o diversitate

teologica impresionanta in intelesul biblic al sfinteniei. Uneori intelegerea isi are radacina in

ideea de sfintenie printre celelalte popoare cum ar fi sfintenia localizata intr-o zona distinct

sau in practicile purificatoare, sau in prezenta prostituatelor sacre din sanctuare.Definitiile si descrierile sunt in ele insele cai inadecvate de a zugravi realitatea sfinteniei

divine in VT si in NT. Mai degraba intalnim puterea ei pe masura ce sfintenia se descopera in

cuvinte sfinte si in intamplari minunate, efectele pe care le produce acelora care experiaza

prezenta ei, si manifestarile ei concrete si diverse.

Sursele Yahviste si Elohiste in Facere

Aceste surse nu contin cuvantul ‘sfant’ dar exista mai multe context unde sfintenia este

subinteleasa, ca in staruinta lui Avraam pentru salvarea Sodomei si a Gomorei: Iată, am

îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă (Facere 18,27). Aici patriarhul este covarsit de sentimentul ca este o creatura inaintea tainei lui Iahve. In mod

asemanator in viziunea de la Betel, Iacov simte infricosarea sfinteniei atunci cand se trezeste.Cel mai bun exemplu ramane totusi legamantul lui Iahve cu Avraam din Cap. 15. Frica si

mare intuneric se abat asupra patriarhului dupa pregatirile pentru jertfa: După ce a asfinţit soarele, s'a făcut un întunerec adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr'un cuptor, si niste flãcãri au trecut printre dobitoacele despicate.(Facere 15, 17). Este interesant ca acest pasaj

este considerat uneori a fi o prefigurare a Muntelui Sinai.In relatarile timpurii ale revelatiei lui Moise, sfintenia ocupa un loc central. Aici avem o

intalnire sfanta personala dintre Moise si Iahve. Moise nu se poate apropia de tufa pentru ca

pamantul din jurul ei este sfant, dar vocea care vorbeste din tufa este a lui Iahve. Este o

experienta istorica concreta cu un Dumnezeu sfant si personal. In mod asemanator in revelatia poporului israelit de la munte, Dumnezeu cel Sfant vorbeste oamenilor din mijlocul focului,legand o relatie personala cu ei si chemandu-i sa ia o hotarare. Decalogul (Iesire 20,1-17) si

mai apoi Tora apartin aceluias context al sfinteniei. Intregul capitol 19 din Iesirea este o

istorisire vie in care totul este sfant, iar promisiunea lui Iahve ca Israel va fi un popor sfant(versetul 6) primeste un cadru potrivit. Iesirea Cap. 15 este ulterioara epocii Mozaice, dar

pastreaza o amintire autentica in ce priveste sfintenia.Intrarea lui Iahve intr-un dialog sfant cu poporul la Muntele Sinai este sursa si originea

vietii oamenilor sfinti si inceputul acelei miscari care a continuat pe cai confuse uneori, prin

razboaiele sfinte ale cuceririi si anuntarea profetilor, in NT, unde a fost amintita, adancita si i-a fost oferita o perspective noua. Israel putea da marturie: Iahve Dumnezeul nostrum este

sfant ! (Ps. 99,9) pentru ca Iahve care se facuse cunoscut ca Dumnezeu Sfant, isi rostise Numele Sau Sfant, isi chemase oameni sfinti ca sa-I slujeasca.



In cartea Iosua

Iosua reia multe motive mozaice, inclusive episodul cu pamantul sfant (5,13-15). Amintindde profanarea herem-ului (Iosua 7), oamenii trebuie sa se sfinteasca iar in legamantul de la

Sichem (Iosua 24) in mod semnificativ, accentul ramane pus pe Iahve ca Dumnezeu sfant si

zelos. In timp ce in cartea Judecatorilor, radacina vdq apare doar o singura data (17,3) si

asta numai intr-o sursa speciala, avem istorisiri vii ale inzestrarii carismatice legate de

razboiul sfant. Duhul lui Iahve (hwhy xwr) invesmanteaza conducatorii si ii

inzestreaza cu puteri extraordinare. Iahve este in mijlocul taberei inamice, face ravagii siseamana confuzie printre vrajmasi. Razboiul este o initiativa sfanta, drept urmare participantii

sunt sfinti. Istorisirile Chivotului (I Regi 3,1-7,2) ilustreaza puterile supranaturale ale

paladiului6 sfant si efectele sale mortale asupra celor care ii profaneaza sfintenia. Dar oriceaspect primitiv ar contine aceste relatari, este bine sa ne amintim ca Chivotul era tronul pe

care Iahve sedea in chip nevazut ca Rege al Israelului. Vicisitudinile din orasele filistene si

ghinionul lui Uza (II Regi 6,6-9) arata forta teribila si impersonala a tabuului.

La profeti

Profetii Israelului erau mostenitori ai unei traditii sfinte ce isi avea originea in vremea lui

Moise, cand Voia Sfanta a lui Iahve si scopul erau determinante pentru existenta poporuluisfant. Cantecele cultice ii preaslaveau minunile sfinte (Iesire cap. 15), si legile cultice erau

raspunsul israelitilor la legamant (Iesire 19,5-6; 20,23-23,33). Amandoua au exercitat oinfluenta puternica asupra profetilor, asupra teologiei lor si asupra formelor literare in care

si-a gasit expresie. Afirmatia Iahve Dumnezeul nostru e Sfant devine acum articulate in

identificarea naturii lui Iahve cu sfintenia. Faptul ca Iahve jura pe sfintenia sa (Amos 4,2) esteechivalent cu a jura pe El Insusi (Amos 6,8). Osea accentueaza motivul antic al prezentei inmijlocul tau (11,9; Iesire 34,9; Numeri 5,3; 14,14; Iosua 24,5) si ii ofera o adancime aintelesului ce transcende interpretarea legamantului. Esenta relatiei sfinte, ca si sfidarea

structurilor conventionale ii ofera un loc unic in teologia Israelului despre sfintenie. In timp ce

justitia este atribuita activitatilor primitive si distructive ale sfinteniei, acum gaseste o expresiemai profunda in dragostea sfanta inradacinata in legamantul milei: Eu sînt Dumnezeu, nu om.

Eu sînt Sfîntul în mijlocul tău, şi nu voi veni sã prãpãdesc (Osea 11,9).Cu isaia din Ierusalim absolutul sfinteniei divine este purtata pe inaltimi nemaivazute.

Iahve este Sfantul lui Israel (1,4; 5,19, 24; 10,20; 12,6; 17,7; 29,19, 23; 30,11-12, 15). El este

Rege absolut si Sfant absolut dar sfintenia primeaza. El este stapanul sfant. Dar ceea ce dasubstanta teologiei lui Isaia despre sfintenie este modul in care motivele traditionale associate

cu sfintenia primesc reformulari noi. Este limpede ca o profunda influenta asupra profetului a

avut-o cultul, la fel cum el a influentat ambii sai succesori profetici, Avacum (1,12-13; 3,3),Ezechiel (5,11; 28,22, 25; 36,22-23), si Deutero-Isaia.

Deutero-Isaia a fost la fel de radical in reformularea contextelor si calitatilor dinamice alesfinteniei, la fel ca si Isaia. Pentru ca Iahve nu e doar Sfantul absolute (Isaia 40,25; 41,14-16;

43,3), ci si Sfantul in relatie cu actiunea de mantuire (41,14; 43,3, 14; 47,4). Totusi profetul

Exilului nu proiecteaza nimic nou, pentru ca sfintenia mantuirii lui Iahve din sclavie apartinetraditiilor pe care el mai mult decat altii si le-a insusit, desi intr-o dimensiune eshatologica.

6 PALÁDIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familiaplatinei, întrebuințat drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei înconstrucția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.



Este limpede ca profetii lui Israel au orientat sfintenia catre curentul principal al Bibliei,care si-a avut inceputurile in religia lui Moise. Insa sfintenia a mai fost transformata si

aprofundata de o accentuare asupra personalului: sfintenia lui Dumnezeu este sfintenie personala si e activa in intreaga istorie la fel ca si in vietile slujitorilor Lui.

In traditia preoteasca

Luand in considerare locul pe care sfintenia il ocupa in viata si practica sacerdotala, esteesential sa recunoastem ca sursele relativ tarzii, sfintenia si preotia reflecta adesea atitudini si

activitati care nu doar ca sunt foarte timpurii, ci si contemporane cu slujirea profetilor. Din

nou este important sa retinem ca o portiune substantial a VT apartine preotimii Israelului.Tendinta moderna de a exalta religia profetica a avut adesea efectul de a voala o parte

importanta a vietii religioase a israelitilor. Deci credinta lui Israel este privita dintr-o perspective gresita. In fine, este dificil de trasat o linie clara intre profet si preot. Cele doua

categorii au avut mai multe in comun decat suntem inclinati sa credem. Nu erau doar indatorati unii catre ceilalti, dar ambii apartineau aceluias cult si erau deci consacratisfinteniei. Totusi, in aceasta lume comuna a credintei, exista miscari si directii pe care trebuie

sa le luam in considerare in special in perioada exilica si post-exilica (dupa 587 I.Hr.)

Concluzii

In Vechiul Testament, sfintenia este un laitmotiv prezent si extreme de larg in ce priveste

sensurile pe care le poate imbraca. Termenul in sine pare simplu de acoperit la prima vedere,insa odata ce incep a fi cercetate combinatiile terminologice legate de sfintenie, noi orizonturi

sunt deschise. Este clar ca sfintenia este un atribut al lui Dumnezeu, sta in stransa legatura cudenumirile lui Dumnezeu, iar atunci cand este asociata in vreun fel cu oamenii, tot in relatie

cu Dumnezeu se afla. Oamenii sunt pusi in legatura cu acest termen fie pentru ca sunt

consacrati slujirii lui Dumnezeu, implinesc voia Lui, sau respecta legamintul incheiat cu El.Este interesant cum absolut orice atribut al lui Dumnezeu este automat legat de sfintenie.

Mania lui Dumnezeu este sfanta, gelozia Lui este sfanta, etc. Toate aratarile Lui sunt sfinte,

chiar si acelea care au consecinte dezastruoase (ex. Ziua Domnului – hwhy ~wOy)[yom Yahweh]). Sfintenia este incomprehensibila, mintea omului neputand sa o inteleaga pedeplin, iar profanarea ei este un mare pacat. Asocierea antitezei dintre curatie si necuratie cu

antiteza dintre sfintenie si profan este o tema predilecta in Vechiul Testament, dar toate aceste

aspecte trebuie intelese in contextul in care ele apar pe parcursul pasajelor VechiuluiTestament.



Bibliografie:

1) Anania, Bartolomeu Valeriu, IPS 2009, Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura

Renasterea, Cluj-Napoca.

2) Biblia sau Sfanta Scriptura, Editia Sinodala, Editura Institutului Biblic si de

Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti- 1991.

3) Biblia sau Sfanta Scriptura Vechiul si Noul Testament, traducerea G.

Cornilescu, T. Popescu si E. Constantinescu, 1990 Gute Botschaft Verlag

(GBV) Dillenburg, West Germany.

4) DEX DICTIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE, Editia a II-a, Academia

Romana Institutul de Lingvistica „Iorgu Dan”, Univers Enciclopedic,

Bucuresti 1998.

5) Ionescu, Laurentiu, 2006 Lect.univ., DICTIONARUL STUDENTULUI EBRAIC-

ROMAN ROMAN-EBRAIC, Editura Societatii Biblice Interconfesionale din

Romania.

6) Peters, John P., The Hebrew Idea of Holiness , Vol. 14, No. 5 (Nov., 1899), pp. 344-355,

The University of Chicago Press.

7) Semen, Petre, Pr.Prof.Dr., Sfintenia lui Dumnezeu si sfintenia oamenilor in

Vechiul si in Noul Testament, http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfintenia-

dumnezeu-sfintenia-oamenilor-vechiul-in-noul-testament-69389.html (13 aprilie

2011)

8) THE INTERPRETER’S DICTIONARY OF THE BIBLE – An Illustrated

Encyclopedia, Abingdon Nashville.

http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfintenia-dumnezeu-sfintenia-oamenilor-vechiul-in-noul-testament-69389.html%20(13




Sfant Si Sfintenie in Vechiul Testament

Documents

Transcript of Sfant Si Sfintenie in Vechiul Testament