Al II-lea Congres naional al Facultilor de Teologie Ortodox din Romnia

SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX ROMN

DIN CLUJ-NAPOCARaportul dintre realitatea Vechiului Testament

i religiile contemporane luiLucrare de Atestat n Teologie

ndrumtor: Absolvent:

Pr.Prof. Traian Pnzaru Baba Lucian-MihaiCLUJ-NAPOCA

2008

Introducere

Biserica Ortodox ne nva i ne-a nvat ntotdeauna un lucru extrem de important n ceea ce priveste soarta omului pe pmnt; i anume ca Dumnezeu voieste ca toi oamenii s fie vii i s ajung la cunostina adevrului, mai mult de att, Dumnezeu vrea ca toi oamenii s se mntuiasca.

Pentru aceasta Dumnezeu, trebuia s aleag un popor, din snul cruia s porneasc mntuirea lumii, iar de acest privilegiu s-a bucurat poporul evreu.

Omul a fost nzestrat cu raiune, lucru care i da posibilitatea sa realizeze ceea ce se petrece n jurul su i n univers; i s trag concluzii n legtura cu ele. Astfel prin observarea regularitaii cu care se desfoar fenomenele naturii, prin observarea propriei viei interioare, omul i poate da seama prin cugetare c toate sunt opera unei fiine atotputernice, atotperfecte i atottiutoare, care este creatorul i susintorul acestora.

Un lucru foarte important, la care s-a ajuns ulterior n istorie i pe care l vom dezbate n paginile care urmeaz, a fost demonstrarea faptului c majoritatea concepiilor religioase sunt rezultatul observrii naturii.

n paralel cu istoria Vechiului Testament i a poporului ales de Dumnezeu, poporul evreu, se dezvolt i credina unor popoare contemporane lor ( istoriei Vechiului Testament i poporului evreu). Credina unor popoare precum sumerienii sau babilonienii, care vin cu niste concepii proprii n legatur cu unele evenimentele petrecute de-a lungul istoriei Vechiului Testament.

Vom vedea c aceste conceptii cu care vin civilizaiile care traiau acelai timp cu poporul evreu n istoria Vechiului Testament, se dovedesc a fi doar niste frumoase mituri i legende, fcute pe baza unor evenimente reale care au avut loc n istoria Vechiului Testament. Astfel aceste conceptii nu se pot compara cu realitatea istoric a Vechiului Testament, realitate istoric ce i gseste toate argumentele necesare n Sfnta Scriptur.Asadar n cele ce urmeaz vom ncerca sa stabilim un raport cat mai bine conturat ntre realitatea istoric, incontestabil a Vechiului Testament i conceptiile altor religii ce au trait n paralel cu el. Vom ncerca totodat sa dovedim i superioritatea Vechiului Testament faa de celelalte concepii religioase, dar nu aceasta este tema acestei lucrari.

Tema acestei lucrari este scoaterea in eviden a unor elemente comune, ce se gasesc atat in istoria real a Vechiului Testament ct i n conceptiile sau mai bine spus, n mitologia popoarelor contemporane lui.

Scoaterea n eviden a acelui punct n care se intersecteaz concepiile Vechiul Testament cu concepiile religiilor contemporane ; a diferenelor existente n concepiile acestor dou; a valorii i semnificaiei, atat a Vechiului Testament cat i celorlalte religii asemntoare lui.Vechiul Testament se bazeaz pe nvtura revelat. Revelaia Vechiului Testament a fost progresiv, adevrurile nefiind descoperite toate odat, iar mbogirile succesive n-au fost simple explicriale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul noi.

Mesajul Vechiului Testament ateapt defapt un alt mesaj, pe care care pe de-a lungul istoriei lui l-a preprat. Acel mesaj ultim era nsui Mntuitorul nostru Iisus Hristos, prin Care avea sa se nfptuiasc desvrsirea.Este clar faptul c pe Dumnezeu noi nu l putem cunoate prin intermediul raiunii, cu att mai puin, intru ct revelaia supranatural red fiina divin n limitele voinei lui Dumnezeu de a se descoperii. Este adevrat i faptul c, o cunoatere parial a divinitaii atrage denaturarea nvturilor despre El.

Ceea ce mai observm este faptul c poporul iudeu a pstrat nivelul constiinei umane pstrnd adevrurile revelate, nealterate. El a reprezentat un stlp i o temelie a adevrului n mijlocul unei lumi politeiste guvernate de zei care nu sunt nimic mai mult dect oglinda imperfeciunii umane alterate de pcat. Capitolul 1Semnificaia Vechiului Testament

Novum Testamentum in Vetere latet, et Vetus in novo patet . Vechiul Testament este cuvntul nainte al Noului Testament, precum exprima Fericitul Augustin.

Vechiul Testament este istoria pregtirii neamului omenesc pentru primirea mntuirii prin Iisus Hristos, adusa in Noul Testament. Ambele sunt prti integrate ale aceluia scop divin: mntuirea.

Vechiul Testament face parte din iconomia divin a mntuirii neamului omenesc propovduind credina intr-un singur Dumnezeu: spiritual ,adevarat, creator al tuturor vzutelor si nevzutelor.

Raportul dintre Vechiul i Noul Testament este pus n evidena de catre cuvintele Sf.Apostol Pavel cnd mrturisete c Legea Veche este umbra celor viitoare, iar Vechiul Testament este ndrumator spre Hristos: astfel c Legea ne-a fost cluza spre Hristos pentru ca s ne indreptm spre credinta.

1.1. Distanta nesfarsita dintre libertatea uman i harul Dumnezeiesc.n Paradis, concordana dintre libertatea umana i har poate arunca o punte luminoasa

peste aceasta distanta nesfarsita care dup Sf. Ioan Damaschinul, se para creatura de creator. Adam a fost nemijlocit, chemat sa se ndumnezeiasc.

Dup Cadere au intervenit doua obstacole care au fcut de netrecut aceast distan: pcatul nsui, care face ca natura uman s nu mai poata primii harul i moartea, consecina acestei cderi care-l impinge pe om ntr-o stare anti-natural n care voina lui, contaminnd cosmosul, da nefiinei o paradoxal si tragic realitate.

n aceasta stare, omul nu mai poate corespunde vocaiei sale. Planul Lui Dumnezeu nu a fost ins schimbat. El doreste i pe mai departe ca omul s se uneasc cu El i s transfigureze ntregul pamnt. Un ultim scop i pe deplin pozitiv al omului, ntemeiat pe aceast stare de lucruri este mntuirea.

Pentru ca omul sa se poat rentoarce n mod liber la Dumnezeu este necesar, ca el s se elibereze din starea sa de pcatoenie si muritor. Aceast stare solicit rscumprarea care apare n planul divin nu ca un final, ci ca un instrument negativ. Caci nu poi fii mntuit dect numai dac eti prada neajutorat a raului .

Micarea de cdere persist facand ateptarea mai amar i dnd natere n acelai timp acelor mii de feluri de a uita de moarte, adic de separarea de Dumnezeu, sau acelei voine luciferice i sa gsim singuri calea spre mntuire i sa ne auto-ndumnezeim.

Angelismul si Babelismul vor eua, iar oamenii nu vor inceta s atepte pe cineva care s vin spre a-i mntuii, astfel intreaga istorie a omenirii va fii istoria mntuirii, o istorie in care distingem trei perioade.

Prima perioada este o indelunga pregatire pentru venirea Mntuitorului. Ea se ntinde n timp; de la Cdere i pna la Buna Vestire; caci astzi este nceputul mntuirii noastre.

Perioada a doua, de la Buna Vestire la Cincizecime, corespunde vieii pamnteti i

nalrii Lui Hristos la cer. Respectnd libertatea umana, Dumnezeu, lasa epoca pacatului i a morii s continue, cci El nu dorete sa Se impun omului cu fora. El dorete un raspuns in credina i in dragoste.

Perioada a treia este perioada de pregtire, una a fgduinei. Este o naintare lenta spre Hristos, n timpul careia pedagogia divin incearc sa faca posibil implinirea fgduinei date n momentul pedepsei.

Vechiul Testament nu a cunoscut sfinirea tainic prin har; totui a cunoscut sfinenia, deoarece harul, venind de dinafara, i-a dat natere n suflet, ca un effect. Omul care s-a supus Lui Dumnezeu in credin i a trit in deplin dreptate a putut devenii instrumental voinei Lui, Dumnezeu ramne nevazut, vorbete, iar robul Su ascult.

Istoria Vechiului Testament este istoria alegerilor corespunzatoare cderilor soccesive. Prima cdere dup pierderea Paradisului, a fost uciderea lui Abel de ctre Cain; Dumnezeu i-a zis lui Cain: Pacatul bate la u i caut s te trasc, dart u biruiete-l (FA 4,7), insa Cain i-a ucis fratele. Acestei prime cderi ii corespunde o prim alegere, acelei a lui Set si a urmasilor si, fiii lui Set sunt fiii Lui Dumnezeu, ei invoca numele lui Iahve, iar unul din ei, Enoh a umblat impreuna cu Dumnezeu, si a fost probabil dus cu trup in Rai. Urmasii lui Cain, pe de alt parte sunt fiii omului lsai n seama morii .

O alta Cdere a fost venirea potopului, in care se pare c Dumnezeu lasa creatia Sa s piar. O ramai; un barbat i femeia sa a gsit har in Faa Lui Dumnezeu Noe era drept i neprihnit ntre oamenii timpului i merge ape calea Domnului (FA 6,9). Noe a salvat omenirea i toate fapturile create, asigurndu-le continuitatea.

Dup potop, Dumnezeu a ncheiat cu omenirea o aliana cosmic prin care statornicete universal pmntesc, lund ca semn curcubeul; acel pod misterios de lumin, ce leag pamantul i cerul.

Cu toate acestea, o noua cdere are loc, odata cu ridicarea Turnului Babel. Acesta ramne vesnic present, unitatea fra Dumnezeu a adus la mprastierea departe de Acesta de pedeapsa dat. Atunci s-a nascut diversitatea limbilor, haosul neamurilor.

Dumnezeu raspunde acestei cderi, prin alegerea unui urmas al lui Sem, acesta fiind Eber, dnd acest nume evreilor .1.2 Legmntul cu Avraam.

Legmntul cu Avraam este o alegere istoric, in care este anunat slava unei descendene mai numeroas dect stelele cerului. Avraam este supus ncercrii n ceea ce privete credina sa.

Jertfa ce i s-a cerut, este jertfa lui Isaac, motenitorul fgduinei. Aceasta ii solicita o credina ce depete orice logica, o supunere necondiionat. In timpul urcarii pe muntele Moria, Isaac pune intrebri: Avraam ii raspunde Fiul meu, va ingrijii Dumnezeu de oaia jertfei Sale, dar Dumnezeu inlocuiete, n ultima clip, victima uman cu un berbec.

Din aceasta putem nelege ca Dumnezeu, de fiecare dat cnd omul se supune pregtete Mielul Divin, pe Hristos, pentru jertf. Cum sa nu-i poat da El pe propriul Sau Fiu, de vreme ce omul l-a dat pe al lui.

Istoria Vechiului Testament nu este numai o istorie a prefigurrilor mntuirii, ci i a acceptarilor si a refuzurilor omului.1.3 Alegerea lui Izrael.

Alegerea lui Israel este afirmat n noul legmnt, cel al Legii. Este o obligaie scris faa de care poporul ales trebuie s se supun. Legea este nsoita de fgduinele divine pe care Profetii vor continua s le lmureasc. Aa se face c Legea i Profetii se completeaz reciproc, iar Hristos i v-a invoca mereu mpreuna. Profeii sunt barbaii pe care Dumnezeu ii allege ca sa vesteasc sensul profound al Legii sale. Spre deosebire de farisei, care au transformat treptat Legea intr-o realitate static i ntr-un mijloc de justificare. Profeii explic spiritul, dinamismul ei istoric, chemarea eshatologic pe care o cuprinde, facandu-l pe om s-i recunoasc pcatul i neajutorarea sa n faa pcatului.

Prin urmare, prin relatia lor cu poporul ales, Profeii joac un rol asemntor celui al tradiiei in Biseric. Profeii i tradiia ne arat sensul real al Scripturilor.

In Vechiul Testament, Duhul Profetiei ne face s percepem clar lucrarea celei de-a treia Persoane a Treimii. Alegerile se limiteaz n snul Israelului la poporul lui Iuda, la casa lui David. n acest fel, arborelele lui Icsci ajunge pana la suprema alegere a fecioarei, aceasta alegere a fost anuntata Mariei de ngerul Gavril.

1.4 Prezena i lucrarea Cuvtului Lui Dumnezeu

n Vechiul Testament.

Pentru a nu lasa pe oameni ntr-o ateptare nerealizat, Cuvntul Lui Dumnezeu i-a fcut prin revelaia Vechiului Testament mai simit prezena i actiunea lui personal n relaia cu oamenii, pregatindu-I totodat prin ea pentru viitoarea Lui prezen personal, deplin clar i apropiat n Iisus Hristos Cuvantul i Fiul Lui Dumnezeu Cel intrupat.

Astfel prezena Cuvntului dumnezeiesc, prin raiunile sau cuvintele lucrilor, i cea prin cuvintele i faptele directe ale Vechiului Testament i venirea lui n trup se nir pe o linie progresiv, fiecare din cele anterioare pregatintu-o pe cea ulterioar i fiecare din cele ulterioare fcand mai vdite pe cele anterioare.

Dumnezeu-Cuvantul i-a facut prezena si aciunea mai clar i mai eficient n Vechiul Testament prin cuvinte directe, optite in inimile proorocilor i prin fapte care se

distingeau in chip mai vdit ca faptele sale, dect evenimentele i mprejurarile naturale, care puteau fii interpretate ca infaptuindu-se fara un Dumnezeu personal.

Patriarhii i proorocii traiesc in cuvintele ce li se comunic i n faptele svarite cu ei i cu poporul Israel, prezena direct a persoanei Cuvntului, desi aceasta inc nu intr ca persoan n comunitatea persoanelor umane.

Persoana Cuvantului ramane deasupra oamenilor, dei i face puternic simit calitatea de persoan i interesul pe care l are pentru persoanele umane i relaia Sa cu ele.

De aceea cuvintele Lui sunt puternice i au cldura comunicarii personale i fora de a oprii pe oameni de la cele contrare voii Lui i de a-I sprijinii n implicarea Voii Lui, fora care susine n acelai timp raiunea lor, fiind ea nsai raional.

Lucrarea Cuvantului n Vechiul Testament, ca pregtire a venirii Sale n trup, Sfantul Maxim Marturisitorul spune c nainte de venirea vzut i in trup, Cuvntul Lui Dumnezeu, venea n mod spiritual la Patriarhi i Prooroci, prenchipuind tainele venirii Lui; sau : Cuvintele Legii i ale proorocilor, fiind nainte-mergatoarele venirii Lui in trup, cluzeau sufletele la Hristos .Nu numai prin cuvinte i face Cuvntul sensibila prezena n Vechiul Testament, ci i prin fapte, prin tipurile rnduite de El i printr-o putere n care se simte ceva din harul care va iradia deplin n El dup interpunere si nviere harul Noului Testamentera ascuns tainic n litera Vechiului ( SF.Maxim Marturisitorul ) sau Voind Dumnezeu s trimit celor de pe pmnt harul virtuii dumnezeieti din cer, pentru mila Sa cea catre noi, a pregatit symbolic cortul sfant i toate cele din el, care este o rasfrngere, un chip i o imitare a nelepciunii .Cortul Vechiului Testament nu era simbol numai n sensul intelectual al Cuvantului, ci n sensul de recipient a ceva din puterea cortului de sus, sau a Cuvantului Dumnezeiesc personal, care va aduce prin ntrupare, toat puterea Sa n trupul omenesc, adevratul Lui cort, n relatia direct cu oamenii.

Sfntul Maxim Mrturisitorul consider ca orice mijloc prin care se face comunicarea prezent spiritual a Lui Dumnezeu i se face simita puterea Lui e un simbol al Lui.

Simbolul poate devenii tot mai transparent mijloc de comunicare a unei puteri tot mai mari a Lui. Exista astfel o suit de simboluri, chiar Cuvantul Lui Dumnezeu Cel ntrupat poate devenii tot mai transparent si poate manifesta in mod tot mai simit puterea Lui.Corespunzator cu starea duhovniceasc a celor ce se alipesc Lui, prin credin si via precum cuvintele legii i ale proorocilor, fiind nainte-mergatoare venirii Lui in trup, calauzeau sufletele la Hristos, la fel i Cuvntul Lui Dumnezeu Cel intrupat, ridicat intru slav.

S-a fcut nainte-mergatorului venirii Sale duhovniceti, cluzind sufletele prin propriile Sale cuvinte spre primirea luminoasei Sale venire duhovnicesti. Aceast venire o nfptuiete El pururea, preschimbnd prin virtui pe cei vrednici din trup si duh.

Dar o va nfptuii i la sfritul veacului, descoperind in chip vdit cele ce erau nainte ascunse tuturor. Cu cat prezenta Sa ca persoana, e mai clar sesizat, cu att iradiaz din persoana Sa o lumina spiritual mai vdit .Astfel Legea era umbra, iar proorocii, preinchinau bunurile dumnezeieti si duhovniceti din Evanghelie.

Inc din primele timpuri ale Bisericii, Sfantul Irineu spunea: Hristos Cel istoric a fost modelul pe care L-a avut Dumnezeu n minte cand a creat pe primul om. Hristos era omul deplin i desavrit, care avea s se arate pe pmnt, iar fctorul a vzut de mai nainte si a creat pe Adam dup Hristos .

Prin urmare Adam a fost creat dup modelul Cuvntului. Este cunoscut invaatura lui Irineu despre Adam, ca prunc si despre dezvoltatea pruncului pana la Hristos. Apoi Cuvantul S-a facut om; la sfrsitul dezvoltarii omului n Cuvnt, ca o comoara i ca un scop final al neamului omenesc.

Sfinii Printi pun prin aceasta n relief, legtura dintre antropologie i hristologie.

Capitolul 2

Simetria dintre Vechiul i Noul Testament.

S-a facut legmntul cu Israel, care s-a bucurat de o graie din partea Lui Dumnezeu, fr ca celelalte popoare s fie excluse de la mntuire, Dumnezeu trebuie s in treay credina n venirea unsului Lui.Legamantul Lui Dumnezeu fcut cu Israel, nu a fost pentru merite speciale, era o alegere fcut din propria mil fa de acest popor pentru ca dumnezeu s scape omenirea de la pierzanie sigur, a ales un neam pentru a fii nucleul noii omeniri.

Prin acest popor Dumnezeu, avea sa-si mplineasc elurile pentru care crease dintru-nceput omul: sa fie viu sis se bucure de binecuvantarile sale divine.

Vechiul Testament cuprinde legtura dintre Dumnezeu si om, ce nu se limiteaz numai la Yahweh si Israel ci ea poate si trebuie sa fie extins, ajungnd sa cuprind intreaga omenire, care nu s-a pus mpotriva creatorului ei.

Vechiul Testament isi gaseste continuitate n Noul Testament. Celelalte conceptii pgne sunt limitate n timp i spaiu, lucru ce denot ntitatea coninutului scripturistic.

2.1 nelegerea i cunoaterea valorii reale a Vechiului Testament.

nelegerea i cunoaterea valorii reale a Vechiului Testament sta in strans legatur cu Noul Testament. Vechiul Testament este cuvantul nainte a Noului Testament.Trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament, exprim prin nirarea stramoilor dup trup ai Mntuitorului nostrum Iisus Hristos, pentru a arata legatura dintre cele dou testamente.

Vechiul Testament este istoria pregtirii neamului omenesc pentru primirea mantuirii prin Iisus Hristos, adus n Noul Testament.

Noul Testament este prelungirea Vechiului Testament, i ambele sunt pri integrate ale aceluiai scop divin: mntuirea. Toata Sfanta Scriptur este o marturisire despre Iisus Hristos.

n repetate rnduri, Mantuitorul se refera n cuvintele sale, la texte din Cartile Vechiului Testament pentru a argumenta c n persoana Lui se implinesc toate cele profeite despre venirea Lui Mesia.

nsui Domnul Iisus Hristos se bazeaz pe Vechiul Testament, cnd zice despre Sine: Cercetai Scripturile, cci voi socotii c n ele avei via venic. i acelea sunt care vorbesc despre Mine (Ioan 5,39).

Vechiul Testament este fagaduin, iar Noul Testament implinire. Vechiul Testament a fost umbra celor viitoare i Noul Testament este adevr si realitate.

Cnd Domnul Iisus Hristos, numete Scripturile Vechiului Testament mrturisiri despre Sine , El nelege nu numai profeiile ci toat Sf. Scriptur, cci vorbind evreilor despre puterea Sa dumnezeiasca El le zice: Cci dac ai fii crezut lui Moise, ati fii crezut i mie, cci despre Mine a zis acela (Ioan 5,46).

Prin aceasta Domnul arat c persoana Sa st n centrul Sf.Scripturi i c, la mplinirea vremii, El S-a facut cunoscut drept Mesia i Mntuitor al lumii.

O dovad puternic a simetriei dintre Vechiul Testament si Noul Testament, sunt profeiile mesianice despre Iisus Hristos care s-au mplinit n cursul istoriei. O mplinire mrturisit in Noul Testament. Profeiile mesianice din Vechiul Testament cuprind amnunte despre viaa i activitatea Mntuitorului.

Profeii au prezis timpul i locul naterii Lui Iisus Hristos, nchinarea magilor, uciderea pruncilor i fuga din Egipt, pe nainte-mergatorul Lui iisus Hristos ( Ioan Botezatorul ), ura carturarilor i a capeteniilor iudaice, patimile, moartea li Invierea Domnului.

Printre numeroasele profeii mesianice o puternica impresie ne aduc Psalmii lui David, prin claritatea profeiilor despre persoana Lui Mesia Rascumpratorul, care ne dau imagine deplin a suferinelor de pe cruce i a morii Lui Iisus.

n legatura cu credina, ambele testamente propovaduiesc un singur Dumnezeu, spiritual, adevrat, care a creat cerul i pmntul i toate cele vazute si nevazute, un Dumnezeu venic, Sfnt de natur spirituala, Atotputernic, Atotdrept i ntelept, Neschimbator, Atottiutor i omnipresent i purttor de greiji al tuturor.

n Vechiul Testament aflam nvataturi dogmatice i despre adevruri ca: existena ngerilor,pacatul stramoesc, nemurirea sufletului, nelepciunea lui Solomon, nvierea morilor, judecata particular i universal, rasplata si pedeapsa venic.

Pe lng nvturile dogmatice, n Vechiul Testament gsim i nvturi morale care corespund cu cele ale Noului Testament, atat Vechiul cat i Noul Testament dezvolta sentimental de frietate i iubire ntre oameni, totul se reduce la datoria omului de a iubii pe Dumnezeu i pe aproapele, potrivit poruncilor din Decalog.

Pe langa nvaturile dogmatice i morale, Vechiul Testament mai conine i legi: ceremoniale, politice, civile i sociale.

Toate acestea au intrat intr-o viaa normala public i particular a poporului evreu atata timp cat evreii au fost independenti si au avut o via de stat organizat, dar odata cu drmarea templului i a Ierusalimului in anul 70 d.Hr.toate dispoyiiile ceremoniale, politice civile i sociale au fost abolite, rmnnd n vigoare doar cele cu character dogmatic si moral.

De aceea n Vechiul Testament, unele dispoziii par a fii mai puin deacord cu nvaaturile morale ale Noului Testament, dar trebuie luat n seama faptul c Vechiul Testament nu este legea desvririi, ci faya de pregatire a omenirii spre svrire.

n concluzie, intre legea morala a Vechiului Testament i cea a Noului Testament nu sunt contradictii.

2.2 Unitatea Sfintei Scripturi.Sfnta Scriptur a fost scris de diferii autori in decurs de 1600 ani, are un coninut variat si prezint un exemplu de unitate profund. Att Vechiul ct i Noul Testament formeaya un tot unitar, indisolubil, organic, ce cuprinde iconomia mntuirii, realizat de Dumnezeu pentru izbvirea omului de sub pcatul originar.

Dumnezeu e defapt autorul ambelor Testamente si El dintru inceput a voit ca prin sfinii Si prooroci i apostoli, Vechiul si Noul Testament , sa formeye o unitate luntric i omogen.Fiecare text sau carte a Vechiului Testament cuprinde revelatia divina, care culmineaza n Noul Testament, n Iisus Hristos Rscumprtorul. Ambele Testamente sunt mrturisire despre Hristos ; Vechiul Testament e marturisire despre Hristos , iar in Noul Testament el este desvrita descoperire a Lui Dumnezeu pentru noi.

Venirea Lui Hristos n lume a fost pregatit n ntreg Vechiul Testament i s-a mplinit in Noul Testament, n persoana lui Iisus Hristos, fapt care ne d dreptul s afirmm unitatea real i indisolubil dintre cele dou Testamente.Scrierile Vechiului Testament mrturisesc, sub inspiraia Sfntului Duh, Cuvantul Lui Dumnezeu n Legea Veche; iar scrierile Noului Testament mrturisesc, sub inspiraia Aceluia Sfant Duh, Cuvantul Lui Dumnezeu adresat omenirii prin Iisus Hristos, Izbavitorul.

Deci ceea ce unete Vechiul Testament de Noul Testament, Este persoana Mntuitorului, Care este piatra de ncheiere din capul unghiului care incheie edificiul Sfintei Scripturi.

Un numr de persoane din Vechiul Testament ca: Moise, Iosua, David, Solomon si alii, L-au prefigurat prin rolul lor pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care a suferit moarte pe cruce i a nviat din morti.

De asemenea, mielul pascal i arpele de aram au prenchipuit jertfa Lui Iisus Hristos pentru mntuirea lumii.

Tipurile i simbolurile din Vechiul Testament, devenite realitai n Noul Testament , corespund credinei c acolo avem de a face cu o vorbire a Lui Dumnezeu cu cei vechi ( prin prooroci ), iar aici direct cu Mntuitorul nostru Iisus Hristos.

Privite in ansamblul lor, cele doua Testamente ( Noul i Vechiul ), sunt inspirate de Unul i Acelai Duh al lui Dumnezeu, ele dovedind cu prisosina ca au cuvantul cel venic al lui Dumnezeu, adevrul etern, neschimbat si unic al dreptaii Lui.

Iar mrturisirea unitar despre Mesia, att n Vechiul Testament, ct i n Noul Testament, are pentru noi nsemnatate venica si universal, pentru toate veacurile i pentru ntreaga cretinatate. Capitolul 3 Adevrul istoric i concepiile altor religii

n Vechiul Testament.ncadrea istoric a poporului iudeu las de neles intaietatea Vechiului Testament care nu este limitat n timp i spaiu deoarece acesta s-a rspndit pretutindeni. Aadar putem spune ca factorul important n scrierile religioase l reprezint contextul istoric al Vechiului Testament, iar ori ce sursa ce emite o posibila neautenticitate a acestuia, este total lipsit de argumente.

Trebuie evideniat faptul ca poporul evreu a dat un alt curs lumii, pe cnd celelalte naiuni au doar o istorie, sau creaii proprii.Vechiul Testament a fost preluat de celelalte popoare spre a face din el minuni de art, istorie si intelepciune. Chiar dac, poporul iudeu intra in contact cu alte civilizaii, el, isi pastreaza impecabil scrierile sale religioase si totodat caracterul su monoteist.

3.1 Civilizaia poporului evreu.n istorie, poporul iudeu, apare aproximativ, dup anul 2000 .Hr. Ca si conceptie monoteist, este opus concepiei politeiste sumeriene, fiind baza cretinismului.

Poporul evreu se trge ca si neam, din apusenii care s-au aezat in Mesopotamia pe la sfrsitul mileniului al trilea. Si se identific cu haribu unul din triburile semitice mentionate n izvoarele de la jumatatea mileniului al doilea.

Ca i etimologie, cuvantul evreu care e acelai lucru cu israelit sau iudeu (diferena dintre ele fiin originea cuvantului), l ntalnim n Vechiul Testament la cartea Facerii ( din ebraicul ivri ). Un exemplu destul de clar avem la primul Patriarh al evreilor n Vechiului Testament, Patriarhul Avraam, care mai e numit si Ha-ivri ( evreul ). Nume primit din partea locuitorilor Canaanului,

Aflam ca Avraam a emigrat din Mesopotamia i a venit n Canaan de dincolo de fluviul Eufrat. i c el, era stramoul iudeilor mai exact era chaldean i era din Ur-ul Chaldeii, precum aflam i n cartea Facerii: i a luat Terah pe fiul sau Avram i pe Lot fiul lui Haran i pe nepotul su i pe Sarai nora lui i a plecat din Urul Chaldeii, s mearg n ara Canaanului, dar au mers pn n Haran i sau aezat acolo.Prin urmare, realizam ca era i normal sa aibe loc acest exil spre nordul Mesopotamiei, din moment ce acel popor sau acea populaie era nevoit s plece datorit presiunilor din partea sumerienilor, astfel ei se aeaz n oraul Haran, cu toate c Avram si Terah erau de origine akkadian, originari din regi ante si post-diluvieni.

Mai departe, vom vorbii despre proveniena acestor numiri ale poporului ales (evreu, iudeu,israelit ). i aflam ca denumirea de Israel (poporul lui Israel) vine de la Patriarhul Iacov, al treilea de la Avraam.

Acest Iacov a avut doisprzece fii , din care s-au format doisprzece triburi sau seminii, care au dat natere poporului evreu sau Casei lui Iseael. Israel i Iacov sunt aceeai persoana,doar ca Iacov primeste numele de Israel de la Dumezeu De acum nu te va mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tau (Facere 35,10 ).Apoi, denumirea de iudeu vine de la Iuda, care era cel de-al patrulea fiu al lui Iacov, iar mai tarziu si Iuda va da natere unu popor n momentul n care la moartea Regelui Solomon, Israelul se desparte n doua regate, i anume : Israel i Iuda.

Cel care a pus bazele unei credine bine conturate i care a nvat acest popor cum s cread in Dumnezeu, a fost Avraam. El a fost nzestrat de Dumnezeu prin primirea unor revelaii i vedenii speciale din care rezulta claritatea monoteismului, existena unui singur Dumnezeu i falsitatea politeismului.

Precum spuneam, Parintele Avraam a dat o baza bine conturat in credinta n Dumnezeu, o putem vedea i din unele formulri pe care el le d, pentru ca poporul su sa nteleag unicitatea Dumnezeului celui viu ( Dumnezeul tatalui meu Facere 31,5 sau Dumnezeul lui Isac Facere 31,52 ). Deci am vazut cum prin diferite expresii, ei aveau o viziune direct asupra unicitaii lui Dumnezeu; Dumnezeul tatalui , credina n acelai zeu n care si stramoul lui imediat a crezut, ar putea fii ca o mostenire ce un tata o lasa descendentilor lui, credina intr-un singur Dumnezeu. Dumnezeul n care Avraam i-a facut pe oamenii lui sa creada, nu e un dumnezeu legat de un anumit loc, spaiu sau sanctuar sa zicem, e un dumnezeu al fiecaruia, in parte. Care prin credina celor care cred in El, le da ocrotire, le face promisiuni.

Venind in Canaan, patriarhii au gasit o conceptie sau o cultur greita in legatur cu Dumnezeu, astfel confruntandu-se cu cultul zeului El ( zeul tatalui ) ar fii un fel de erezie la ceea ce a invaat Avraam, dar patriathii au reusit sa arate adevarata identitate a lui Dumnezeu si anume Dumnezeul tatalui dupa nvaatura lui Avraam.

Apoi avem practicile religioase, care se caracterizau prin jertfe, la inceput, pe altare ridicate pe care se puneau pietre unse cu untdelemn. Se mai practica si sacrificiul sangeros, iar fiecare credincios ii jertfea propria victim dintr-o turma dar nu era arsa ci consumat de catre sacrificator si familia lui.

Mai departe, daca analizam i sarbatorile, vedem ca dealungul istoriei, evreii dau nastere la sarbatori bine conturate, Iudaismul devenid astfel o religie istoric. Plecnd de la observaia c iudeii au inut srbatorile cananeenilor dar raportate la evenimente din Biblie pe care le-a definit ca istorice, schimandu-le astfel semnificaia cu desavarire.

Prin urmare, cele mai insemnate sarbtori evreiesti sunt : Anul Nou sau Zom Kippur; Sarbatoarea Corturilor sau Sukkot; Consacrarea sau Hanukka; Patele sau Pesah; Cinzecimea sau Savuot.

Desfaurarea ceremoniilor si ritualurilor Anului Nou incep cu un post nocturn i cu bocete funerare, terminandu-se cu trimiterea pacatelor lor intr-un ap ispaitor pe care l alungau n deert. Unele din tradiii se regasesc la babilonieni.

La iudei Anul Nou incepea in yiua de nou Tisui, seara. Primele zece zile ale acestei luni fiind cutremurtoare, omul trebuia sa ramann fa n fa cu el insui i trebuia sa ii vad goliciunea moral. Postul culmineaz cu zyiua mpacrii , care are puterea de a ierta prin fora sa purificatoare, se nlatur toate pcatele svrite naintea lui Dumnezeu, iar omul trebuie sa i cear iertare faa de toi la care le-a greit.Un obicei al lor in legatura cu acest cult al iertarii, era obiceiul kaparot ce nseamna ispaire, cand barbatul ia un cocos i femeia o gin i i le nvrt n jurul capului de trei ori spunand : Aceasta este rscumprarea mea, aceasta este ispirea mea . Apoi produsele respective erau oferite sracilor.

In concluzie, un lucru important ce trebuie reinut e acela c Iudaismul a fost prima religie monoteist din istorie. A ramas monoteiste chiar dac pe parcursul istoriei intra n contact cu alte popoare i religii politeiste.3.2 Concepiile civilizaiei asiro-babiloniene.Istoria anticilor sumerieni, ia natere n marea vale a Tigrului i s Eufratului, pe la inceputul mileniului al IV-lea. Antici sumerieni sunt o civilizaie veche, mai exact, era contemporan cu civilizaia Egiptului care era pe Valea Nilului. Trebuie menionat faptul ca, istoria sumeriana, e cea mai cunoscuta din Orientul Antic.

Dovezi ale culturii lor tipografice, avem inca de pe la anii 3500 i.Hr. , cand are loc dezvoltarea scrisului, care face trecerea de la preistorie la istorie. n acest fel ne putem face o imagine clara despre poziia civilizaiei sumeriene in istoria de inaintea Domnului nostru Iisus Hristos.i ntemeiaz inutul n Mesopotamia, prin mileniul IV, dar nu sunt informaii in legatur cu adevaratul lor loc de origine.

In al IV-lea mileniu .Hr , deserturile Siriene, Palestina si Arabia; in cea mai mare parte erau ocupate de triburile semite, avand ca ocupatie principal, creterea vitelor, chiar aceasta fiind cauza extinderii lor constante, deoarece colindau multe locuri n cautare de lucuri cu apa si pauni.Deserturile intinse din Peninsula Arabic si Siria ofereau o protecie natural, acestor triburi, astfel ncat ei erau separai de celelalte neamuri vecine, de intinse pustiuri aride, intruct ei erau adapostii neriscnd sa fie nimicite, distruse sau inrobite in urma campaniilor de cucerire ale popoarelor din jur.Pentru aceste triburi semite, pustiul a fost un mijloc de aprare sau camuflaj, precum pentru alte popoare au fost: munii, pdurile, deltele, mlastinile sau insulele.Cauza migraiei semitilor din Arabia n Asia apusean am putea spune ca a fost crearea statului Palmira de catre arabi, si migraia semite din peninsula Arab dupa Mahomed, astfel treptat Asia apuseana a fost cucerita de semii.

Cu mileniul al III .Hr incepand, un numar mare de triburi semite reuesc s intre n Mesopotamia prin partea de nord a inutului dintre Tigru i Eufrat. Ei veneau din nordul Siriei, din are numit Amurru. Dar pare sa fii fost o etapa important n acea migraie a lor din Peninsula Arabic .

Apoi ce mai trebuie menionat este prezena huriilor, in partea nordica a Mesopotamiei, mai exact, de-a lungul vaii Tigrului, apoi mai spre est avem lulubeii, iar mai spre nord elemiii i guii, Dar peste toate aceste popoare s-a aezat populaia semit.

Aadar, prin alungarea i izgonirea vechilor locuitori ale acestor inuturi, semiii, intemeiaza in nordul Mesopotamiei, imperiul din Akkad.

Avem dovezi arheologice ce atest toate aceste lucruri, cum ar fi toate obiectele descoperite n sapaturile de la Ubaid si Uruk, unde s-a gasit ceramicpictat, diferite statuete i edificii. Apoi prin toponimele descoperite n sudul Mesopotamiei, avem exemplul unei limbi autohtone, totodata sumerienii aduc un sistem de numrare i marcare n propria lor limb.Akkadienii, care au pastrat vechile tradiii i zeitai sumeriene, timp de mei multe secole, printre razboaie semite din mai multe direcii, vorbeau o limba semit, lucru ce nu i-a impiedicat sa le interpreteze tradiiile.

Istoria inregistreaza o posibila locuire a acestei regiuni de catre civilizaia sumerian ( 4500 1750 .Hr. cand au fost asimilati de catre semii, aceastea fiind delimitate de trei perioade de timp, si anume: perioada timpurie ( 3000 2700 ). Care e caracterizat prin prezena cetailor: Uruk, Aratta, Chi. Uruk avandu-l conductor pe Ghilgame eroul epopeei ce prezint ideea potopului. Apoi adoua perioada este perioada clasic ( 2700 1960 ). Iar a treia si ultima perioada este perioada neosumerian ( 2100 1960 ).

O alta caracteristic a acestei civilizatii ar fi credina politeist, deoarece aveau destul de muli zei, o lista aproximativ de 3.300 de nume, list configurat de A. Deimel. Aceste zeiti erau dispuse n panteon dupa tiparul prezent la curtea regal. Oamenii sunt robii yeului, iar preoii ngrijitorii si slujitorii lui. Forele dinamice ale naturii se considerau a fii manifestarea unor zei precum Adad care e prezent n tunetul cerului sau Ianna, zeia hambarelor pline de roade.Pentru a numii divinitatea, sumerienii folosesc un termence avea ca semnificatie epifania cereasc cum ar fii: clar si stralucitor.

Ideograma care exprim acest termen este identic cu cea prin care se exprim cuvantul aer . Acest termen e pronunat Ana sau Anu . La origine acest semn avea aspectul unei stele. Hieroglifa semnific transcendena spaial.

Dac ar fii sa analiyam i panteonul, putem vedea ca n fruntea zeilor este An, care este zeul cerului, parintele tuturor zeilor. El reprezint imaginea deus ostiusAn este un zeu abstract, fiind zeul cerului, de la sine neles ca i avea locuina in cer, mai exact, pe cel mai nalt punct al bolii la fel ca n Olimpul elenist.

Mai departe avem templul din Uruk care se numea E-an.ana sau casa cerului, unde An sta pe tron inconjurat de insemnele puterii: varga, diadema. Sceptru.Un alt zeu ar fii Marduk, un zeu tanar, activ in creaie, pe seama caruia se srbatorea inceputul unui nou an.Prin urmare, un alt punct important, ce nu trebuie omis ar fii tratarea primelor texte sumeriene, care reflecta munca de sistematizare ecfectuata de preoi. i avem, inc de la nceput, triada Marilor zei, apoi triada zeilor planetari. Dar textile descoperite pana acum sunt doar fragmente, interpretarea lor fiind o munca destul de dificil. Chiar existand riscul de a se pierde cele dintai semnificaii a anumitor tradiii religioase. i acest process se poate observa in triada zeilor Mari, din care facea parte: An, En-lil si En-ki. Mai active fiind En-lil ( Marele Munte ) care era zeul atmosferei si ( Domnul Pamantului ) En-ki.

Dar, treptat, triada zeilor Mari, e inlocuit de catre zeii Marduk, Iar, amas, niste divinitai astrale.Personalitatea zeilor, n toate epocile, a fost relative, fluid, hieroglifele continund n natur. Numele de ru, era mereu precedat de un semn ce marcheaz idea de zeu. Aspectul semitic se caracterizeaz prin importana acordat elementului personal in experiena religioas i prin exaltareaunor divinitai la rangul suprem.

Apoi, in ceea ce priveste scrierea, ea s-a dezvoltat in jurul anului 3200 a.Hr. a lasat ca motenire tot felul de concepii cosmologice i opera literare. Aceasta a fost adoptat mai taryiu de ctre babilonieni, elamii, hurii, canaaneeni, leitii.

Motenirea lsat const n diferite concepii legislative de guvernare sprijinite de o teologie stiinific. Sistemele zecimale i practicile arhitecturale au fost deyvoltate in astrologie i metematic.

3.3 Concepiile civilizaiei babiloniene.

Civilizaia babilonian i are inceputurile n Mesopotamia, avnd la baz relivia veche summero-akkadian. i aici , la fel ca in Orientul Antic, zeitaile erau repartizate pe orae. Regele Hammurabi, mtemeiaz mai trziu primul Imperiu Babilonian cu care a reuit sa unufice diferite culte locale, realizand astfel religia babilonian.ntre timp ea a fost preluat de asirieni,astfel formnu-se religia asiro-babilonian, o religie politeist, in care era adorat un numar mare de zei, fiind pui in legatur cu forele naturii. Templele erau principalele locuri de cult, avnd forma unor piramide cu cupole nalte. Apoi preoii, erau specializai pentru rostirea rugaciunilor catre zei i pentru oficierea ceremoniilor.

n cultul asiro-babilonian esxistai i preotese care ndeplineau riturile prostituiei sacre, n special in templul zeiei Isar. n cultul asiro-babilonian era frecvent prezenta magia, mai mult decat la celelalte popoare, folosindu-se de talismane pentru a mpiedicaintrarea duhurilor rele n om.

Un domeniu important al cultului asiro-babilonian, era astronomia, pentru ei atrii erau divinitai personale. Fie care om era sub protectia unei constelaii . Cunoteau exact numele atrilor, putand chiar i sa prevada unele lucruri cum ar fii, uragane, furtuni, ploi etc.

Morala la babilonieni era considerat oper a zeilor, ier incalcarea lor ei fiind pedepsit foarte aspru. Prescripiile acestui cod de legi erau foarte aspre, chiar delicate minore erau uneori pedepsite prin taierea minilor sau a urechilor. Scopul codului fiind , dupa cum si Hammunabi, regale, spunea: S domneasc dreptatea i s se distrug rul.Pentru incalcarea fidelitaii conjugale se aplica pedeapsa capital. Codul cuprinde si puncte referitoare la sclavie, cum ar fii: cel ce nu putea sa-si plateasca datoriile devenea sclav si mai putea fii eloberat dupa trei ani de lucru.

Apoi saracii, orfanii i vaduvele aveau parte de o anume preuire, darn u la fel ca n legea lui Moise. Apoi ascunderea unui fugar sclavera pedepsit cu moartea, spre deosebire de Legea mizaic ce prevedea san u dai pe sclav in mainile stapanului su cand acesta a fugit de la stapn la tine. ( deuteronom 32,15 ).

Ca i etimologie cuvantul babel , inseamn poarta zeului, Cele mai importante cetai erau Erec si Acad. Cladirea platformei de temelie a cerului si pamantului era asociata cu templul lui Marduk.Capitolul 4Cultura literar-religioas la sumerieni i babilobieni.

n acest capitol, vom pune in lumina gandirea, conceptiile i cultura literar-religioas a lumii sumeriene si babiloniene, ce a mers n paralel cu cea a Vechiului Testament, repectiv a poporului ales, a poporului evreu.

Concepii religioase ce au n prim-plan omul, lumea i poezia; concepii adoptate i extinse n ntreaga lume a Asiei de apus, cum ar fii : iudei, canaaneni, hurii i hitii. Concepii ce se regasesc n diferite legende, mituri sau poeme eroice, cum ar fii: pastorul i agricultorul, descinderea lui Tamuz n infern, suferina sau potopul.4.1 Teme literar-religioase la sumerieni si babilonieni.Temele urmatoare sunt prezente n concepia lumii sumer-babilonian; unde sunt prezentate unele evenimente Vechi Testamentare reale n istoria Vechiului Testament, dar privite din propria lor vizune si concepie. Pastorul i agricultorul:

Aceasta scena, Pastorul i Agricultorul , este prezent in istoria Vechiului Testament ca i Cain i Abel.

... Abel era pastor de oi, iar Cain lucrator de pmnt (Facere 4,2)

Dar n paralel cu Vechiul Testament, miturile sumeriene ni-i prezint pe zeul pastor Enkimdu i pe zeul agricultor Dumuzi, intre care se isc o puternic ceart, cei doi devenind astfel rivali n lupta de dobandire a iubirii zeiei Inanna sau mai cunoscuta sub numele de Iar.Este clar ca aseasta scena e o paralel a scenei Cain i Abel din Vechiul Testament .Aceasta rivalitate dintre Cain i Abel sau cea a zeilor Enkimdu i Dumuzi ne-ar putea duce automat cu gndul la rivalitatea dintre popoarele ce cultivau pmntul si cele care practicau pastoritul, precum constatam i n istoria Egiptului Antic, unde cei ce cultuvau Valea Nilului erau ntr-o permanen lupt cu pstorii nomazi din Libia, Sinai sau Palestina.

Acest mit al Pastorului si agricultorului, nfloreste n raport cu cel al lui Cain i Abel, de exemplu: aici zeul Utu, care era un zeu solar in panteonul sumerienilor, a indemnat-o pe sora sa Inaana s se cstoreasc cu zeul pstor Dumuzi, pentru c acesta ii va da lapte i grsime, i i cere acest lucruri astfel: O sora lasa-l pe pstor sa te ia de soie !

O fecioar Inanna pentru ce nu te-nvoiesti?

O, tu mpodobit cu giuvaieruri pentru ce nu te-nvoiesti?

Dar zeia Inanna nu putea sa cad la o asemenea ndoial i sa iti pericliteze adevaratele ei semntimente, adevarata ei iubire, care era Enkimdu fiind indragostit de el i sigur de faptul c Enkimdu i va aduce darurile ogoarelor, fructe i grne, pentru ca ea mai mult preuiete munca depus de Enkimdu; plugaritul, construirea de diguri, anuri de scurgere a apei care reprezint gloria civilizatiei sumeriene.Dar zeul Dumuzi, ne lsndu-se pe deoparte, n cearca sa o cucereasc pe zeia Inanna promiandu-i ca ii ofer tot ce vrea, si i spune:Dac i lipseste pinea cea bun (a plugului)Eu i voi da n schimb vnatul mau cu miere

Ce are plugarul mai mult decat mine?

Ce are el mai valoros dect am eu?

Din moment ce intreaga via sumerian se petrece pe malul canalelor si rurilor mesopotamiene, aciunea acestei idile intre zei se mut pe malul unui ru, unde n sfarit cei doi rivali se mpac, Enkimdu las turmele lui Dumuzi pe malurile canalelor, s pasc iarba gras din jurul oraului Uruk.

Apoi Dumuzi se declara prietenul apropiat al lui Enkimdu. n orientul de mijloc, prietenul mirelui este un personaj cu totul aparte, precum reiese din textul Evangheliei dupa Ioan 3,29 Cel care are mireas este mire, iar prietenul mirelui care st si-l ascult cu bucurie se bucur de glasul mirelui, Aadar bucuria aceasta a mea s-a mplinit.n concluzie a celor vorbite, ne putem da seama ca acest mit sumerian arata vechimea obiceiului de a se instituii in prieten al mirelui. Dar pan la urm Inanna tot pe Dumuzi il alege , deoarege in disputa verbal dintre ei, Dumuzi a ieit nvingtor.

Descinderea lui Tammuz n infernNu se cunosc informai i caracteristici exacte n legtur cu acest zeu, dar se tie faptul ca numele lui Tammuz l gsim exact sub aceast forma n Vechiul Testament in cartea lui Iezechil la capitolul 8 versetul 14 : i m-am dus n tinda casei Domnului, cea care cputa spre miaznoapte i iata acolo se gseau femei care edeau i-l plngeau pe Tammuz.n mitologia sumerianp, Tammuz era un zeu al vegetaiei. Dup marile clduri ale verii se presupunea c el se coboar sub pmnt de unde avea s reapar n primvara urmtoare, iar plecarea lui era insoit de jelirea femeilor.

Se presupune c acest Tammuz s fii fost rege candva, n persoana caruia s-au dezvoltat nite puteri sau caracteristici asemanatoare unor zei, regasindu-se in mitul lui Adinis, un mit de origine greac.

Numele acestui mit este Descinderea lui Tammuz n infern , intradevr aflam faptul ca Tammuz ajunge s coboare n infern, n locul iubitei sale Inanna.

Din aceast coborre n infern rezult plancerile i jelirile femeilor dup Tammuz, iar aceste jeliri dau nastere la diferite cantri: Indragitul femeilor Daniil 11,37 . Acest Tammuz primeste tot felul de denumiri, cum ar fii: simbol al potenei masculine, taur, pastor, stpn, domn si so.Avem i nite versuri ce au fost compuse n cinstea lui de ctre ai si adepi , si anume:

Ca un bou care mugete eu zac ntins

Ca o oaie care behie dupa mielul ei ed eu

Eroul, stapanul meu, unde este el?Bunul meu so, unde este el?

n urmatoarele prezentri se va scoate in eviden relatia dintre om si divinitate din textul scripturistic, din moment de aceste doua concepii religioase expun unitatea.

SuferinaPrecum n istoria Vechiului Testament exist un drept suferind i anume, Iov; aa si mitologia sumerian exist un drept suferind , care i cuta cauza suferinei sale, n care se urmareste contactul cu divinitatea, ajungand sa blesteme ziua n care s-a nscut din cauz c nu gaseste un rspuns pentru situaia lui.La fel si dreptul suferind al Vechiului Testament, Iov, ii blestem ziua de natere: Abia m-am ntors n via, c am i trecut peste timpu hrzit. M-am ntors, e rau, mereu ru

In comparatie cu Blestem pe ziua aceea, blestem pe noaptea aceea, s piara n ntuneric de la Iov 3,6. Apoi Am strigat ctre zeul meu, dar el nu i-a aratat faa! Am chemat zeia mea, dar capul ei nu s-a ntors ctre mine! in comparatie cu Iov 7,7 Adu-ti aminte Doamne, ca viaa mea-I suflare, c ochiul meu nu va mai vedea fericirea unde in ambele pari, incercarea de comunicare cu divinitatea eueaz.Tensiunea se extinde n aa fel nct , dreptul ajunge s se compare cu cei pctoi, care nu si-au fcut datoria faa de cult. Spre deosebire de Dumnezeul lui Iov, zeii pgni erau schimbtori, Ct despre mine , mi-a fost gndul la o rug , la mpcare , ruga era gndul meu, jertfa era legea mea acum, ziua cnd se cinsteau zaii era bucuria mea, cntarea mi aducea desftarea. Omul drept si marturisete inferioritatea fa de zei, realizeaz ct de mic e pe lng ei, Cine poate patrunde planul zeilor din cer? Sfatul zeului ce fiin pmnteasc l va nelege?

Apoi e scoas n evidena i nimicirea fiinei umane, soarta neninsemnata a omului, Cel care seara era viu, dimineaa urmatoare este mort. Dintr-odata a fost prins de sfiala i de aceea a fost facut buci. Din aceasta reiese , distanta, cecomunicarea dintre Dumnezeu i om, ci el se face placut zeilor prin jertfe. Dac ei sunt nfometai, sunt asemenea unui cadavru. Daca sunt saturai sunt asemenea zeului lor.Prin urmare avem expus suferina, si modul ei de desfaurare in atingerea punctului culminant: Casa s-a schimbat n pucarie, braele mele sunt nfipte n pielea mea, el m-a strpuns cu braul, netura era adnc. Nici la sosirea serrii nu-mi da rgaz p clip, tulburai, nervii mei sunt slabii.

n comparaie cu textul de la Iov capitolul 7 versetele 4-5 care spun: Da m culc zic: Cnd va veni ziua? Dac m scol, m ntreb cand va veni seara? i sunt npdit de fel de fel de artri pn la asfinit. Trupul meu e plin de pduchi i de solzi de murdarie, pielea mea crap i se zbrcete. Observm ca n textul babilonian suferina nu are nici o cauz bine ntemeiat, dar nici o finalitate, este doar rezultatul unui caracter antropomorfic al unor zei.

Dar ceea ce mai putem observa este faptul ca prin complexitatea scrierii, prin profunzimea ideilor si a legturilor a omului cu divinitatea, Vechiul Testament nu poate fii egalat nici pe departe de toate concepiile sumeriene si babiloniene, chiar dac acestea merg n paralel, si sunt cateva scene care se regasesc n Vechiul Testament, nu pot fii atestate fapt pentru care raman doar niste mituri interesante i frumoase totodat, la fel ca Legendele Olimpului, sau Poemele Iliada i Odisea.

Revenind la motivul suferinei, vedem ca pe Iov il nconjoar la un momentdat niste presupusi prieteni, defapt se dovedesc a fii fosti prieneni sau prin modul n care s-au comporta, nicicand prieteni. Elifaz din Teman, Biladad din uah i ofar din Naamah, vin de la deprtare auzind de necazul lui Iov, vin sa-l consoleze, dar nu sunt nici pe departe de a-l consola.

Ei erau adepi ai ntelepciunii tradiionale, prin care , zic ei ca Dumnezeu da fiecarui om dupa cum face, dup faptele sale, astfel i spun lui Iov ca starea lui trebuie sa fie cauza unui pacat svrit candva, pentru ca altfel nu poate fii, nu exista nici o explicaie, si el nu vrea sa-l recunoasc, dar intre timp intervine un alt presupus prieten, ce-l chema Elihu, care la fel, ca ceilalti, ncearca sa-I gaseasc lui Iov o greal dar nu reuete.La un moment dat, suferina lui Iov nu mai e doar una fizic ci devine si moral. El sufer, se tnguieste i totodat se consum, ncercand sa gseasc acea cauz a suferinei. Iar drama lui Iov nu are un raspuns i nu va avea niciodata, din parteanelepilor, care ncearca ntotdeauna sa patrunda dilemele acestei viei prin gandire logic. Probabil pentru lumea de atunci, aceasta era i un punct foarte greu de rezolvat, cerea o gandire mult mai nalt, pe care lumea de atunci nu o avea.

Prin urmare, vedem c n spatele suferinei lui Iov se avle raiunea ascuns a lui Dumnezeu, iartot atunci prin iisus Hristos se va descoperii c pe lng suferina cauzat de svrirea pcatelor exist o suferin nscut din iubire, a carei suprem expunere avea s fie jertfa de pe cruce.

Dreptul Iov transmite planul terestr prin intremediul dialogului cu divinitatea, lucru ce este superior din punct de vedere al complexitaii taa de conceptia suferinei a dreptului din religia babilonian. PotopulUn alt mit ce face parte din categoria miturilor babiloniene este mitul potopului. La fel ca in Vechiul Testament este ideea despre distrugere si exterminate a intregii creatii. Acest mit se gaseste n cultura a mai multor neamuri.Astfel din mitologia sumeriana aflam n legatura cu mitul Potopului, Epopea lui Ghilgame, ce ofera trasaturi arhaice i dificultai lingvistice. Prin urmare, n mitologia sumerian despre potop, aflam c apare o zeitate ce spune c vrea s mntuiasc lumea de la pierzanie. Dar aceasta nu n mod gratuit, ci oamenii vor fii datori sa construiasc cetai i temple n cinstea zeilor.

Apoi, asemntor Vechiului Testament, dup crearea omului, animalelor si naturii, n lume se naste un om foarte credincios, asemenea lui Noe, el se numea Zisudra. Printr-o descoperire divina, afla planul zeilor, de a nimicii omenirea, pruntr-un potop cu ploaie de apte zile i apte nopi, dupa care se va arata Utu, zeul soarelui la care Zisudra se nchin i ii aduce jertf. Iar poemul sumerian infieaza potopul cam aa:

Toate vnturile, nemaivzut de puternice se npustir deodat

n aceeai clip potopul se revars asupra capistei

Dup care apte zile i apte nopi

Potopul se prvale peste toat arai corabia cea larg cea mpins de vnturi pe apele ntinse

Atunci, Utu i ntinse lumina peste cer i pmnt

Zisudra deschise o fereastr a corabiei

Eroul Utu i ndreapt razele spre corabia uria

Iar, Zisudra regele

Se nchinase dinaintea lui Utu

i regele aduse jertf un taur i ucise o vit!

n scrierile cueiforme sunt prezentate mai multe paralele, Tblia sumerian din Nippur a fost dat n jurul anului 1600 .Hr. Realitatea potopului e regsit n povestea lui Atharsis, avertizat de zeul Enki de distrugerea omenirii.

Regalitatea a trebuit readus pe pamant, deoarece catastrofa e echivalent cu sfarsitul lumii . Intradevr o singur fiin a fost salvat, dar spre deosebire de Noe, acesteia nu I s-a permis sa locuiasc pe pamnt, ajungnd sa se bucure de nemurire, iar supravieuitorul fiind dus in ara Dilmun sau la gura fluviilor.

Lui Zisudre i se confer dup potop din partea zeului En-lil viaa de zeu si suflarea etern.4.2 Scrieri Sumeriene

Poemul lui GhilgameGhilgame este un personaj din mitologia babilonian, pe baza caruia exist si o frumoas epopee, probabil cea mai frumoasa i mai lung dintre poemele sumeriene..

Aceasta lucrare, acest poem, nu e cea mai mare capodopera doar in literatura babiloniana, ci se afla i printre marile capodoperi ale lumii. Aceasta Epopee a lui Ghilgame este si una din cele mai de seama povestiri cu caracter eroic pentru babilonieni, am putea spune chiar o Odisee.Temele abordate in aceast povestire, la fel ca in celelalte, sunt puse pe baza omului si a naturii, dar aici mai avem ca teme i dragostea, aventura, prietenia i lupta, teme prin care omul tinde spre nemurire.

mprirea lui o avem in douasprzece tablie i cea mai lung cuprinde i cea mai lung are trei sute de randuri. Dintre toate acestea, avem intr-o foarte bun condiie pstrat tablia in care se vorbeste despre potop. i avem Epopeea lui Ghilgame prezentat astfel: Ghilgame este prezentat ca un om posesiv, un despot al cetaii Uruk, forndu-I pe tineri la munci grele:

Seme ca un taur slbaticIzbirea armelor sale, cu adevrat n-are egal

Ghilgame nu las pe fiul tatlui su

Ghilgame nu las pe fecioara mamei sale

Pe fiica ostasului, pe fiica starostelui

Dar oamenii din Uruk, nu suporta muncile si greutaile la care sunt supusi, astfel incep sa invoace zeii, spernd c acestia ii poate scpa de aceste poveri; si incearc sa comploteze impotriva lui Ghilgame i sa-l distrug, precum citim si n poem:Acum ii spal mainile, frmnt lutul, i-l arunc n iarb

n pajite a creat pe viteazul Enkimdu Clastar al seminiei lui Ninurata, zeia rzboiului

Ei, poporul, incercau sa faca un fel de dublur a lui Ghilgame pe care sa o distrug, asadar il creaz si pe Enkidu, care trbuia sa fie o alta dublur a lui Ghilgame. Prin oarecare metode, Ghilgame afla de complotul ce se pune la cale i s-a hotart sa-l nlanuiasc pe Enkidu. Asadar reueste sa-l aduc n cetatea Uruk, unde cei doi se ntlnesc i n cep sa se lupte foarte aprins, dar n final Ghilgame iese nvingtor, reuind sa-l pun la pmnt pe Enkidu. Iar intr-un final Enkidu i recunoaste superioritatea asupra lui i acesti doi ajung prieteni foarte buni.

Ei au un spirit foarte aventurier, astfel ei dorundu-i un renume i o faima etern, pun la cale o expediie mpotriva paznicului din pdurea codrilor. Dar ei i reuesc ceea ce i-au planuit, adic reesc sa il doboare pe acel paznic, intorcandu-se victorioi n cetate. Curajul, puterea i faima lui Ghilgame, o atrage pan i pe zeia Itar care i-l dorete pe Ghilgame de so, dar acesta avand stiina despre cayurile anterioare, cand multe alte personalitai s-au ndrgostit de aceast zei i tot odata de soarta crunt pe care acetia au avut-o, fapt pentru care, Ghilgame, refuz oferta. Dar zeia Itar neputnd suporta refuzul lui Ghilgame se hotrte sa-l pedepseasc, astfel i cere zeului Annu sa fac un monstru, un taur al cerului care sa-l omoare. Dar acest lucru nu are sori de izbnd, pentru ca Ghilgame cu Enkidu distrug acel monstru, i ca sfidare arunc unele pari din el n faa zeiei. Dar n acea lupt Enkidu a fost serios ranit, i nu rezist i astfel, moare.Enkidu al carui suflet este omort

Zace jos singur singuratic

noaptea aceea el i vrsar sufletul su n faa prietenului su

Ghilgame ramane extrem de ndurerat dup moartea adevaratului su prieten, dar e perfect contient ca i el va murii cndva. Nemai rmnndu-i minim in Uruk, pleac spre Utnapistim,trecand peste ncercri foarte grele.

Dar la un moment dat se rentoarce n Uruk, cu iarba vieii, care i oferea nemurirea. Dar Ghilgame o pierde, iarba vieii fiindu-i furat de un arpe. i astfel aici iau sfarit aventurile lui Ghilgame, el nemai avnd acea esen a vieii, i ia activitaile unui om obisnuit, ramnnd nemulumit ca nemurirea rmne doar o caracteristic a zeilor.

Aadar, am vazut foarte bine cum, viaa, pentru majoritatea culturior i civilizaiilor are un caracter universal.ncheiere

Prin toate cele prezentate, am vzut att un adevarat raport facut intre realitatea Vechiului Testament i celelalte religii ce erau contemporane lui(Vechiului Testament) ct i scoaterea n eviden a unor elemente ale Vechiului Testament ceea ce i ofer acestuia o ntietate n faa celorlalte conceptii religioase ce au aparut n paralel lui.Dar din toate cele relatate, nu scoatem n eviden doar caracterul de superioritate a Vechiului Testament n faa celorlalte religii, ci scoatem n eviden puterea lui ( a Vechiului Testament ) naintea celorlalte concepii, prin faptul c el i-a ntins ramurile prin snurile istoriei, pna n ziua de azi, pna n cultul crestin ortodox pe care l trim noi azi.

n cultul nostru cretin ortodox de azi, avem elemente vii ale Vechiului Testament. Astfel din Vechiul Testament, Dumnezeu a dat porunc pentru instituirea i organizarea unui loca, a unor forme si a unui personal de cult. Prin legi divine pozitive a luat natere, astfel, un cult, cu un caracter specific divin, dup originea, fiinarea si dezvoltarea lui. Totalitatea acestor forme instituite dup porunca divin alctuiesc cultul obiectiv, care este revelat, in timp ce cultul subiectiv este nerevelat, fiind nascut din sentimentul de adorare a lui Dumnezeu, dar nestatornicit de El.Cnd Mantuitorul Iisus Hristos a venit s aduc pe pamnt noua nvttur, a pus n acelai timp i bazele unui nou cult obiectiv, cultul crestin. El nsui a instituit Sfnta Euharistie, despre care a spus : "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea" (Luca XXII, 19; I Cor. XI, 24-25), mpreun cu celelalte sfinte taine, ca mijloace de mpartasire a harului divin si de sfintire a credincioilor. Sfinii Apostoli i Biserica dup porunca i exemplul Mntuitorului, au statornicit, apoi, ornduiri pozitive pentru cultul crestin, care s-a dezvoltat in forme, dar a respectat dreapta invtur si curat traditie veche, in cadrul acestor forme de preamarire a lui Dumnezeu, cultul obiectiv s-a ntalnit cu cel subiectiv. De aceea, in Biserica lui Hristos, credinciosul se intalnesite cu Dumnezeu, cultul obiectiv fiind o permanen mijlocire a mantuirii credinciosului, o continua sfintire a lui in ajungerea la Dumnezeu. Totalitatea acestei forme externe instituite de Mantuitorul Hristos si de Biserica Lui, forme prin care se realizeaza procesul evolutiv al mantuirii subiective, alcatuieste continutul cultului crestin.ntotdeauna a existat ideea unei legaturi strnse ntre Dumnezeu si om prin cult, ideie pe care o gasim superioara in religia iudaica fata de celelalte religii antice, si desavarsita mai tarziu in religia cretin.Aadar, fr nici o ndoial, prin cele spuse, Vechiul Testament are ntietate fa de celelalte religii i concepii, iar mai mult de atat, are o realitate, un adevr incontestabil, daturit multor argumente atat istorice ct i scripturistice; pe cand toate celelalte concepii sunt i rmn doar niste frumoase mituri i legende, asemenea Iliadei si Odiseei sau chiar asemenea Legendelor Olimpului.

Bibliografia

Sfnta Scriptur dup Bartolomeu Anania; BUC 2001

Civilizaia Asiro-Babilonian dup Constantin Daniel; BUC 1981

Civilizaia Sumerian dup Constantin Daniel; BUC 1983

Dicionar al religiilor dup Mircea Eliade i Ioan P. Culianu; BUC 1993

Dicionar Biblic dup J.D. Duglas; Oradea 1995

Dogmatica Ortodox dup Isidor Tudoran i Ioan Zgrean; Cluj 2000 Istoria credinelor i a ideilor religioase dup Mircea Eliade; BUC 1999

Istoria Religiilor dup Alexandru Stan i Remus Rus; BUC 1991

Istoria Universal a poporului Evreu dup Alfred Hrluanu; BUC 1992

Rugai-v pentru fratele Alexandru dup Constantin Noica; BUC 1990

Scrieri din Orientul Antic dup Constantin Daniel; BUC 1981

Studiul Vechiului Testament dup Nicolae Ciudin; BUC 1999

Teologia Biblic a Vechiului Testament dup Negoi Atanase; BUC 1992

Tratat de istoria religiilor dup Mircea Eliade; BUC 19Planul lucrariiIntroducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 3Capitolul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 101 Semnificaia Vechiului Testament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41.1 Distanta nesfarsita dintre libertatea uman i harul Dumnezeiesc . . . . . .5 - 71.2 Legmntul cu Avraam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71.3 Alegerea lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 81.4 Prezena i lucrarea cuvntului Lui Dumnezeu n Vechiul Testament . . . . 8 10Capitolul 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 152 Simetria dintre Vechiul i Noul Testament . . . . . . . . . . . . . . . . .112.1 nelegerea i cunoaterea valorii morale ale Vechiului Testament . . . . . 12 15Capitolul 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 - 243 Adevrul istoric i concepiile altor religii n Vechiul Testament . . . . . . . 163.1 Civilizaia poporului evreu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 - 193..2 Concepiile civilizatiei asiro-babiloniene . . . . . . . . . . . . . . . 19 - 223.4 Concepiile civilizaiei babiloniene . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 - 24Capitolul 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 - 34

4 Cultura literar-religioas la sumerieni i babilobieni . . . . . . . . . . . . 254.1 Teme literar-religioase la sumerieni si babilonieni . . . . . . . . . . . . 25 - 324.2 Scrierile Sumeriene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 - 34Incheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 - 36Bibliografia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Cuprins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 - 39TOTAL PAGINI : 1 - 38 ( 38 ) Sfnta Scriptur dupa Bartolomeu Anania . BUC 2001. P 63

Nicolae Ciudin, studiul Vechiului Testament, ED. Credinta noastr, BUC. 1999 p.279

Sf.Ioan Damaschinul, Istoria Religiilor, Manual pentru Seminarul Teologic, Alexandru Stan si Remus Rus.

Mineiul lunii martie la 25 de zile. Troparul sarbatorii Buneivestiri.

Parintele Dumitru Staniloae - Dogmatica vol II

Athanase Negoi, Teologia Biblica a Vechiului Testament, ED. Credina noastr, BUC. 1999, p.126

Pr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament. ED. Institutul Biblic si de misiune al B.O.R. BUC. 2002, p.340

Ioan CAP 5, 34

Constantin Noica, Rugai-vs pentru fratele Alexandru. ED Humanitas . BUC 1990

Istoria Universal a poporului evreu, dupa Alfred Hrluanu. P.45

Civilizaia asiro-babilonian dupa Constantil Daniel. P 251

Facere 15,1 i Ieire 24,2 in vederea lui J.D Duglas, Dicionar Biblic. P.113

Dicionar al religiilor dupa Mircea Eliade si Ioan Culianu. P 213

Civilizaia asiro babilonian dupa Constantin Daniel; pag. 13

Tratat de Istoria religiilor dupa Mirgea Eliade. ED Humanitas. P.227

Istoria credinelor si a Ideilor religioase dupa Mircea Eliade ; P.78

Dicionar al Religiilor dup Mircea Eliade i Ioan Culianu. ED. Humanitas, P.229

Istoria Creaiilor Religioase dupa Mircea Eliade. ED. Stiinific. P.48

Civilizaia Sumerian dup Constantin Daniel . P.209

Civilizaia Sumeriana dupa Constantin Daniel p. 212

Sfnta Scriptur, dupa Bartolomeu Anania 2001 p. 1054

Scrieri din orientul antic, dupa Constantin Daniel p 266

Scrieri din orientul antic, dupa Constantin Daniel. P. 267

Sfnta Scriptura, dupa Bartolomeu Anania , 2001, P553

Scrieri din Orientul Antic, Constantin Daniel P. 267

Dicionar al Religiilor, dupa Mircea Eliade i P.Culianu p. 232

Scrieri din Orientul Antic, dup Constantin Daniel; P.105

Scrieri din Orientul Antic, dup Constantin Daniel; P. 109

Scrieri din Orientul Antic, dup Constantin Daniel; P. 110

Scrieri din Orientul Antic, dup Constantin Daniel; P 147

Sf.Ioan Damaschinul, Istoria Religiilor, Manual pentru Seminarul Teologic, Alexandru Stan si Remus Rus.

PAGE 1