Sfantul Ioan atrage atentia sotilor sa nu stea toata ziua la dispozitia prietenilor in detrimentul petrecerii timpului cu sotiile lor, dandu-le astfel motive de banuiala. Tot din aceasta cauza, cu toata compasiunea pe care o are el pentru cei de conditie modesta, opreste si ca sotul sau sotia sa se ocupe, mai mult decat se cuvine, de servitori.

De aceea sotii trebuie sa se deprinda inca de la inceput a-si acorda cinstea unul altuia, pentru a vietui dupa voia lui Dumnezeu.

Barbatilor, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de

cinste, ca unora care impreuna cu voi sunt mostenitoare ale harului vietii vesnice (I Pt. 3, 7).

Asadar barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insusi trupurile lor. Cel ce-si iubeste

femeia, pe sine se iubeste (Efes. 5,28).

Pe de o parte, epistola aceasta vorbeste despre relatiile foarte profunde dintre Biserica si Hris-

tos. Hristos a venit pe pamant pentru a mantui omenirea, Dumnezeu S-a facut om, si

El savarseste mantuirea aceasta cu pretul vietii Sale si al mortii Sale. Si acesta este

primul lucru la care trebuie sa se gandeasca sotii atunci cand se casatoresc: le este

inmanata de Dumnezeu o fiinta fragila, careia ei i-au spus: „Te iubesc” – si aceasta

dragoste trebuie sa fie de asa natura ca sotul este gata sa sacrifice totul, toata

viata sa, din dragoste pentru sotie si din dragoste pentru copiii sai.

Sotul este capul familiei nu intrucat e barbat, ci intrucat este chipul lui Hristos, si

sotia lui si copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chipul iubirii nemarginite, iubirii

devotate, iubirii pline de abnegatie, iubirii care este gata de orice ca sa mantuiasca,

sa apere, sa hraneasca, sa mangaie, sa bucure, sa educe familia sa. Fiecare om

trebuie sa-si aminteasca lucrul acesta. Este prea facil pentru barbat sa creada ca

intrucat este barbat are dreptul la sotia sa, drepturi asupra sotiei sale si asupra

copiilor sai. Nu este asa! Daca el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu ii este dator cu nici un

respect, cu nici o teama, cu nici o ascultare.

Vedeti ca in epistola aceasta se vorbeste nu despre stapanirea barbatului si

supunerea femeii, ci despre o dragoste reciproca ce reprezinta dragostea

jertfelnica, eroica, a sotului, la care sotia poate raspunde cu o dragoste la fel de

jertfelnica. Trebuie sa ne amintim intotdeauna de acest lucru, fiindca acest pasaj din

Sfanta Scriptura este inteles mult prea des in chip mincinos – injosind sotia si

ridicandu-l in slavi pe sot, prezentandu-l pe acesta ca pe un stapan mandru.

(Mitropolitul Antonie al Surojului)

Ingrijeste-te de sotia ta cum Se ingrijeste Hristos de Biserica. Chiar daca ar trebui sa-ti

dai viata pentru ea, chiar daca ar trebui sa induri pentru ea o multime de pierderi, sa rabzi in-

cercari grele, nu trebuie sa te dai in laturi, deoarece chiar rabdand toate acestea inca nu vei fi

facut nimic care sa se asemuie cu ceea ce a facut Hristos pentru Biserica.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Incalcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – nazuinta sotiei de a fi cap (de

a deveni, in esenta, masculina) si ingaduirea acestui lucru de catre sot – pervertesc

casatoria. Barbatul a fost facut mai puternic, si el trebuie sa conduca familia – insa nu prin

silnicie, ci prin bunatate si prin dragoste plina de abnegatie, asa cum Mantuitorul a

primit Crucea pentru Biserica.

(Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Sa ai un prieten in sotie, si prin puterea iubirii tale sileste-o sa-ti fie supusa.

(Sfantul Teofan Zavoratul)

Barbatul poate sa devina barbat adevarat, imparat al zidirii, doar daca nu pretinde sa fie

proprietar al zidirii, stapan cu puteri nelimitate asupra ei, ci primeste cu iubire si ascultare

voia lui Dumnezeu in ce il priveste. De asemenea, si femeia inceteaza sa fie „numai”

femeie atunci cand, dandu-se celuilalt pe de-a-ntregul, devine la randul sau

intrupare a bucuriei si plinatatii vietii, devine cea pe care in Cantarea Cantarilor imparatul

o duce in camara de nunta zicand: cat de frumoasa esti tu, iubita mea, si fara nici o pata!

(Cantarea Cantarilor 4, 7).

(Protoiereul Alexandr Schmemann)

In dragoste este nevoie de o delicatete deosebita. Poti fi sincer si devotat, si totusi in

cuvintele si in faptele tale sa nu fie destul din acea tandrete care cucereste inimile. Iata un

sfat: nu iti afisa proasta dispozitie si sentimentele ofensate, nu vorbi cu manie, nu te

purta urat. Nici o femeie din lume nu va suferi atat de mult ca propria ta sotie din pricina

cuvintelor taioase ori necugetate care ti-au scapat de pe buze. Dintre toate lucrurile din

lume, cel mai de temut sa iti fie tocmai s-o amarasti. Dragostea nu-ti da dreptul sa

te porti grosolan cu cel pe care-l iubesti. Cu cat sunt mai stranse relatiile dintre voi,

cu atat mai rau doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorba care arata iritare

ori sunt pur si simplu necugetate.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

Sotilor contemporani le lipseste in primul rand cavalerismul, marinimia, tandretea,

bunavointa, gentiletea – tocmai acele trasaturi care alcatuiesc pentru femeie

atmosfera de camin, de „cuib”. Foarte des uitam ca este de datoria noastra sa ne

purtam atent cu jumatatea noastra macar in lucrurile marunte. Dupa cum recunosc

chiar femeile, lor nu le trebuie mult. Sotia iubitoare se bucura de orice marturie, cat

ar fi ea de microscopica, a faptului ca ocupa un anumit loc in gandurile si in inima

sotului. Pe cine iubim, la acela ne si gandim; pe cine indragim, pentru acela ne si

rugam…

(Protoiereul Artemie Vladimirov

***

Dezradacineaza din gandul ei cuvintele „al meu”, „al tau”. Daca va spune: „al

meu“, zi-i asa: „Cum adica «al tau»? Eu nu stiu de asa ceva si nu am nimic al meu?

Si atunci, cum spui tu «al meu», de vreme ce totul este al tau?“ Cuvintele acestea nu

vin din lingusire, ci din mare intelepciune. In acest fel vei putea sa-i potolesti mania, sa-i

indepartezi amaraciunea din suflet. Nu vorbi cu ea nechibzuit, ci cu bunatate, cu

cinstire, cu dragoste. Cinsteste-o, si nu va avea nevoie de cinstirea altora. Nu va

avea nevoie de slava de la altii, daca se va bucura de cinstire din partea ta. Invat-o frica de

Dumnezeu, si totul va curge ca din izvor, si casa voastra va fi plina de bunatati.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Fiecare sotie trebuie sa stie ca atunci cand este dezorientata sau incurcata o sa afle

intotdeauna un adapost in iubirea sotului sau. Trebuie sa stie ca el o va intelege, ca

se va purta cu ea foarte delicat, ca isi va folosi puterea ca sa o apere. Nu trebuie sa se

indoiasca niciodata de faptul ca el va simpatiza cu ea in toate greutatile ei. Trebuie ca ea sa nu

se teama niciodata ca va intampina raceala sau mustrare arunci cand va veni la el ca sa caute

ocrotire.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

Monahului trebuie sa nu-i pese de sine si, in general, de viata sa, ci sa se daruiasca cu

totul celorlalti – dar capul de familie nu poate sa faca asa, pentru ca are sotie si copii,

si potrivit legii lui Dumnezeu este dator, mai intai de toate, sa se ingrijeasca de

acestia, punand deoparte pentru ceilalti numai prisosul.

(Staretul Paisie Aghioritul)

Sotul trebuie sa se sfatuiasca cu sotia sa in privinta treburilor sale, a planurilor

sale, sa aiba incredere in ea. Poate ca ea nu se pricepe atat de bine ca el la aceste treburi,

insa poate ca va propune multe lucruri de valoare, intrucat intuitia feminina functioneaza

adeseori mai repede decat logica masculina. Dar si daca sotia nu-si poate ajuta sotul in

treburile lui, dragostea pentru el o face sa poarte un interes profund pentru grijile

lui, si este fericita atunci cand el ii cere sfatul, si in felul acesta cei doi se apropie si

mai mult. Daca ziua a fost cu spor, ea imparte cu sotul bucuria acestuia; daca a fost

slaba, il ajuta, ca o sotie credincioasa, sa treaca prin neplaceri, il imbarbateaza.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)