Serviciul se poştă electronică

E-mail-ul a fost unul dintre primele servicii oferite de Internet şi a contribuit cel mai mult la creşterea popularităţii acestuia, datorită posibilităţii pe care o oferă de a face schimb de documente electronice între utilizatorii conectaţi. Succesul acestui serviciu este dat de caracteristicile sale : asincronitatea (emiţătorul şi receptorul nu trebuie să fie simultan conectaţi la Internet), rapiditatea comunicării, economie de timp şi nu în ultimul rând faptul că mesajele pot fi sub formă de text, imagini, muzică sau chiar filmuleţe. Au fost create tot felul de grupuri unde participanţii pot discuta probleme care îi interesează. Un mesaj trimis la un astfel de grup va vi retrimis tuturor utilizatorilor înscrişi.

Din punct de vedere tehnic o cutie poştală este un fişier pe un server de e-mail unde sunt depozitate mesajele adresate. Formatul general al adresei de e-mail este utilizator@server_poştă, unde „utilizator” este numele sau un pseudonim al posesorului de cont, iar „server_poştă” este adresa staţiei care face serviciul de, sou numele unui domeniu.

Principalele componente ale arhitecturii de poştă electronică[1]:

- Agentul utilizator (User Agent) care în general este un program cu ajutorul căruia îşi citeşte şi administrază cutia de poştă electronică;

- Server-ul de poştă electronică care se concretizează în locul unde ajung mesajele şi din care utilizatorul preia mesajele;

- Agenţii de transfer poştal (mail Transfer Agent) care preia mesajele de la User Agent şi le transmite prin reţea la cutia destinatarului.

Paşii desfăşuraţi pentru a trimite un mesaj de la „X” către „Y” sunt următorii:

1. „X”compune mesajul în programul său de poştă electronică şi mai poate ataşa fişiere (care sunt de regulă binare) şi completează în antet adresa de e-mail a lui „Y”;

2. apasă butonul Sent din program, moment în care se stabileşte o conexiune între calculatorul său şi serverul destinatarului;

3. serverul destinatarului primeşte mesajul şi decupează din adresă „server-ul_poştă”, după care, folosind serviciul DNS, află adresa IP a destinatarului;

4. server-ul de email corespunzor emitentului stabileşte o conexiune directă cu server-ul destinatarului, prin adresa de IP determinată anterior, şi trimite prin canalul stanilit mesajul către „Y”;

5. serverul destinatarului „Y” verifică dacă „utilizatorul” este înscris în sistem şi stochează acest mesaj în cutia poştală electronică a acestuia.

6. cand PC-ul lui „X” se conectează la Internet si acesta solicită primirea poştei, programul client se conectează la server folosind un anumit protocol. De la server sunt transmise toate mesajele primite de la ultima solicitare.

In ceea ce priveşte confidenţialitatea mesajelor transmise prin poşta electronică, acestea se constituie într-un mediu nesigur. Deci conţinutul acestor mesaje nu trebuie că fi date importante

1

deoarece acestea sunt foarte vulnerabile. Cea mai bună metodă de protecţie a e-mail-urilor este criptarea acestora.

2