serie nouã • anul II • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003 • 10 ... · nãscut din disperare,...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

35 DE ANI DE LA

APARIÞIA REVISTEI

ECHINOX

Numãr ilustrat cu graficã de Mariana Bojan

interviu

Mircea Opriþã

2 TRIBUNA • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003

Înfiinþatã în 1999, Asociaþia Publicaþiilor Literareºi a Editurilor din România (A.P.L.E.R.) repre-zintã publicaþii literare ºi edituri din spaþiul

cultural românesc în raporturile acestora custructurile guvernamentale, cu autoritãþile de stat,precum ºi cu persoane fizice ºi juridice. În acestcontext A.P.L.E.R. promoveazã interesele edito-rilor de carte ºi de reviste culturale, acþionândpentru respectarea drepturilor de proprietate int-electualã. Iatã de ce, încã din primul an de exis-tenþã, Asociaþia a iniþiat ºi a fãcut lobby parlamen-tar pentru Legea Cãrþii , devenitã Legea protecþiei ºipromovãrii culturii scrise , imprimatã în MonitorulOficial în mai 2003 (Legea nr. 186). Din pãcate,în dezbaterile din Parlament, din textul original alLegii au fost eliminate o seamã de articole impor-tante, care aliniau de altfel viaþa noastrã editorialãla legislaþia internaþionalã în domeniu. Tocmai deaceea Galele A.P.L.E.R. de la Câmpina (6-9noiembrie 2003) au avut în centru dezbatereaacestei situaþii dramatice pentru industria editori-alã din þara noastrã, ce înregistreazã o cãdere eco-nomicã ºi de tiraj de peste 72% în raport cu anul1990. În urma dezbaterilor, la care au participat ºiparlamentari (însã nimeni din cadrul Ministeru-lui Culturii ºi al Cultelor!), s-a redactat o Scrisoaredeschisã adresatã Parlamentului ºi GuvernuluiRomâniei, în care se propune amendarea/modifi-carea actualei Legi în deplinã concordanþã curecomandãrile U.N.E.S.C.O. ºi ale LegislaþieiEuropene în materie. Astfel, producþia editorialãºi tipograficã, promovarea ºi difuzarea publicaþi-ilor sã aibã TVA cota zero (ºi nu, cum se pre-conizeazã de la 1 ianuarie 2004, sã se aplice cotade TVA 9% pentru carte!!!); cheltuielile de pânãla 10% din tirajul total, destinate promovãrii pu-blicaþiilor prevãzute la Articolul 1, sã constituiecheltuialã deductibilã pentru editurã; importul ºiexportul publicaþiilor prevãzute la acelaºi Articol1 se scutesc de orice taxã vamalã ºi alte impozite,conform Acordului de la Florenþa (Legea41/1971), al cãrui semnatar este ºi România; scu-tirea de la plata impozitului pe profit a veniturilorexcepþionale (sponsorizãri, subvenþii) cu desti-naþie strictã pentru editarea, tipãrirea ºi difuzareapublicaþiilor etc. Dupã zece ani de aºteptãri estenecesarã o adevãratã Lege a Cãrþii. Aº reamintifaptul cã Apelul de la Câmpina (din nov. 1999) s-anãscut din disperare, deoarece guvernele care s-au succedat din 1990 încoace n-au nici o scuzãîn faþa procesului de continuã pauperizare a spiri-tualitãþii naþionale. Unde este “noua politicã” acãrþii ºi ce acoperire mai au iniþiativele, rãmasemereu în stadiu de proiect, ale MinisteruluiCulturii care, în acest an, n-a binevoit sã trimitãnici mãcar un funcþionar la Câmpina? Lipsa dedialog real (id est = eficient) cu instituþiile abili-tate ale Statului frizeazã absurdul. Cã, la noi, nuse poate trãi din culturã, asta creatorul român oºtie foarte bine. Numai cã atitudinea de indifer-enþã sau chiar resentimentarã a guvernanþilor faþãde problemele cãrþii riscã sã adânceascã o crizãdeja cronicizatã, la nivelul autorului (de-a dreptulabsent, adicã inexistent în actuala Lege), dar ºi laacela al receptorului, aflat în cãdere liberã înlibrãrii sau în spaþiul, aproape vid, al bibliotecii. Enevoie urgentã de eforturi concertate care sã seconcretizeze în proiecte strategice pe durata isto-riei scurte, cât ºi pe aceea a segmentului mediu,de 10-15 ani de-acum încolo. Or, asemenea

soluþii nu pot apãrea decât în cadru dialogic, într-un context cum este A.P.L.E.R.-ul care sãpropunã ºi – de ce nu? – sã impunã chiar o con-duitã guvernanþilor pentru a ocroti, efectiv, cul-tura naþionalã.

O altã temã discutatã în cadrul A.P.L.E.R.-uluia fost Cultura scrisã ºi industria, cu participareastaff-ului Uniunii Generale a Industriaºilor dinRomânia (U.G.I.R. – 1903). Distincþiile, necesare,dintre sponsorizare ºi mecenat, circumscriereabeneficiilor reciproce apãrute din relaþia dintrecultura scrisã ºi industrie, schiþarea unor proiectede colaborare în acest sens au mai înseninatatmosfera discuþiilor polarizate, altfel, de pro-punerile de remaniere a Legii Cãrþii.

În sfârºit, au urmat premierile din cadrulA.P.L.E.R.: cea mai bunã editurã (CarteaRomâneascã), cu performanþe mai mici, totuºi,decât Dacia de exemplu); cea mai bunã revistã(Convorbiri literare) ºi cel mai bun autor (Traian T.Coºovei). Dacã fiecare componentã a tripticuluise poate discuta (din unghiul selecþiei ºi al criteri-ilor), A.P.L.E.R.-ul, prin cele aproximativ 60 deedituri ºi publicaþii, ºi-a consolidat atât structuracât ºi funcþionalitatea în ansamblul vieþii noastre(nu numai) literare.

n

nMircea Muthu

grafii

bour

A.P.L.E.R. – 2003TRIBUNA

Director fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

TRIBUNA • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003 3

editorial

Î n programul propus pentru momentul inau-gural al sãrbãtoririi Echinoxului la treizeci ºicinci de ani de la apariþie, s-a convenit ca

fiecare dintre cei care s-au aflat, la un momentdat, la conducerea revistei sã caracterizeze aceasecvenþã de timp, pentru a o individualiza îndesfãºurarea cronologicã mai amplã. Trebuie, nu-iaºa, sã intrãm într-un fel de istorie... În ce mãpriveºte, mi-e ºi uºor ºi greu sã mã pronunþasupra a ceea ce a vrut ºi a putut sã fie revista ºigruparea noastrã între anii 1969-1983, cândnumele meu a figurat pe douã poziþii în casetaredacþionalã. Mai întâi una de redactor ºef, cea-laltã de director – funcþie mai degrabã simbolicã,aceasta din urmã, menþinutã, cel puþin patru ani,adicã între 1973-1976 (când am fost absent dinþarã, ca asistent asociat la Universitatea Sorbonne-Nouvelle-Paris III), prin decizia afectuoasã acelor rãmaºi acasã, ºi luatã apoi în serios, când,alãturi de Marian Papahagi ºi de Ion Vartic, amrãmas la conducerea revistei pânã la triplademitere din iunie 1983.

E uºor, fiindcã de emblema “Echinox” se leagãpartea cea mai consistentã ºi mai plinã de suflet abiografiei mele ºi, ca atare, ea a rãmas ºi varãmâne mereu foarte vie în mine. Ea se con-fundã cu anii mei tineri, cei mai generoºi încreºtere ca ºi în cheltuire, cu vremea în care amînvãþat sã trãiesc mai mult pentru alþii, regãsindu-mã cu adevãrat alãturi de ei, ca printre niºteprezenþe fraterne, solidare. A fost epoca tuturoraspiraþiilor mari ºi a marilor iluzii, când prinse-sem un anumit gust al libertãþii ºi mã simþeamchemat, ca atâþia alþi tineri, sã particip, cât de cât,la un proces de înnoire a sensibilitãþii ºi creaþieiliterare româneºti, eliberate, se pãrea, din cel maigreu jug al ideologiei de sursã stalinistã care neapãsa þara de mai bine de douã decenii. Au fostani de ucenicie tocmai la acest ideal al solidaritãþiiintelectuale, ani de angajare constructivã, cândfoarte multe lucruri erau de reconsiderat, dereparat ºi de edificat pe temelii noi. Au fost ºi anide formare a unui spirit critic mai viu, cãlit, cumse spune, în confruntãrile cu multele instrumentede cenzurã, agresivã sau disimulatã, exterior-ideo-logicã ºi, în destul de mare mãsurã, lãuntricã, - încare am fost obligat ºi eu sã cântãresc ºi sã mãmãsor, judecând ce e bine ºi ce e rãu în cota deumilinþã oferitã Cezarului ºi în cea datoare unuiDumnezeu care lucra nesuspus decât sieºi, înmine, în noi.

Problema ce se punea în faþa noastrã la aceleînceputuri era, în fond, de a ne menþine într-ostare de normalitate ºi de firesc într-o lume ieºitãdin normalitate dar cu pretenþii dictatoriale dereglare a vieþilor ºi faptelor tuturor; o chestiunede rezistenþã la coroziunea programatã a ideolo-giei partidului unic, o reacþie cãrea i se spuneastãzi “rezistenþã prin culturã”, - formulã care e,în orice caz pentru cei de la Echinox, deplin adecvatã. Credeam toþi cu adevãrat în puterea sal-vatoare a culturii, ne abandonam cu un fel decandidã prospeþime lumii cãrþilor, ne încãpãþâ-nam sã luãm ad litteram sloganurile foarte aproxi-mativei liberalizãri ideologice, strãduindu-ne sãcredem în ea, tocmai pentru cã aveam o nevoievitalã de aceastã, fie ºi relativã, precarã libertate.Dacã faþada “aliniatã”, în primele cam douã pa-gini ale revistei, la bulevardul potemkinesc al“victoriei socialismului”, bricolatã din resturi ºi

petice de discursuri stereotipe, nu putea fi evitatã,dupã acest paravan – cãci nu era niciodatã un scutreal - încerca sã respire un spirit viu, în esenþãneconcesiv, exigent în judecãþile sale despre sineºi lumea din jur. Acesta n-ar fi putut sã fie întreþi-nut dacã n-ar fi existat între noi acea “complicitatefertilã”, acea solidaritate intelectualã ºi sufleteascã,pe care mi-a plãcut ºi îmi place s-o numesc priete-nie exigentã. ªi poate cã lecþia cu adevãrat mare aEchinox-ului a fost chiar aceasta, a spiritului criticlucid dincolo de bunele sentimente, decis ºinuanþat, echilibrat în opþiunile sale, mizândexclusiv pe valoare; valoare esteticã, desigur, darnu mai puþin umanã, supravegheatã de principiietice ferme. Nu uitam cã trãim, totuºi, în provin-cia pedagogicã a României ºi cã o anumitã “ªcoalãardeleanã” stãtea de veghe în preajma noastrã, nunumai în bronzul statuilor sau în arcurile bolþilorvechi ale micului spaþiu redacþional unde neduceam veacul. Sub aceleaºi geometrii ºi sub ace-leaºi bronzuri s-a ºi râs, însã, destul, am trãit ºidestule momente de simplã, prieteneascã destin-dere... Cred, oricum, cã, în ce mã priveºte, amieºit ceva mai matur ºi, aº cuteza sã spun, maidemn, din aceastã ºcoalã unde tânãrul dascãlcare eram a fost ºi foarte mult învãþat de cãtre ceicare, în mod obiºnuit ºi oarecum stereotip, suntnumiþi “discipoli” sau “învãþãcei”. Iar acest modde comunicare, cumva de la egal la egal, sincer ºilimpede, neafectat de rigiditãþi ºi supuneri ierar-hice, ºtiu acum cã a dat nu puþine roade.

Simt, însã, cum spuneam, ºi un fel de dificul-tate în faþa acestei întoarceri în timp. Se ºtie cãam preluat conducerea revistei într-un momentdelicat. Fragilitatea timidului – ºi în parte ipocri-tului – liberalism ideologic afiºat în anul 1968,mai ales dupã evenimentele din Cehoslovacia ºiretorica atât de dãtãtoare de speranþe ce i-a urmat,s-a dovedit clar ºi în cazul Echinoxului abia apãrut.Publicarea unei traduceri din Heidegger înnumãrul 1, dar ºi referinþele la un Eliade oriCioran, au stârnit furia “organelor” ideologice alezilei ºi au dus la schimbarea brutalã a redactoruluisãu ºef student, Eugen Uricaru, ameninþând chiarapariþia ei în continuare. În aceastã situaþie, s-aconsiderat cã un cadru didactic, în speþã asistentulcare eram, cu o anumitã activitate de cenaclistliterar ºi scriitor recent debutat, ar putea, mai“matur” fiind, sã-l înlocuiascã pe studentul vino-vat de lipsã, cum se zicea atunci, de vigilenþã ide-ologicã. Mai importantã pentru mine a fost totuºi- ºi o spun cu toatã sinceritatea - dorinþa unorredactori ai revistei de a prelua eu ºi nu altcinevaaceastã funcþie, din simpla raþiune cã aveauîncredere în prietenul lor ºi ºtiau cã pot fi siguride solidaritatea lui. Colaborasem, de altfel, cu opaginã despre avangarda literarã româneascã laprimul numãr, ne cunoºteam, destul de bine,fãceam, nu-i aºa, parte din familie ºi aveam, cumse zice, antecedente, cãci mã strãduisem - fãrãsucces, ce-i drept - alãturi de Ana Blandiana,Romulus Rusan ºi Nicolae Prelipceanu, sã obþin,prin 1966, aprobarea Universitãþii pentru a scoateo revistã a studenþilor. Cât s-au înºelat sau nu înaceastã opþiune întemeietorii Echinoxului,chemându-mã ºi mai aproape de ei, au putut-omãrturisi oricare, mai devreme sau mai târziu.

Pentru cei ce mai au nevoie, aºadar, de pre-cizãri ºi puneri la punct de istorie literarã ºi ome-neascã, cred cã e momentul sã mai spun o datã

cã, nearogându-mi vreun merit de întemeietor,nici al revistei, nici al nucleului cenaclier care l-agenerat, am preluat conducerea publicaþiei – cuEugen Uricaru adjunct de la numãrul al doilea, laînceputul anului 1969, cu o perfectã bunã cre-dinþã ºi cu gândul pozitiv de a contribui nu nu-mai la asigurarea continuãrii ei, ci ºi la articulareaunui autentic atelier de creaþie, a unui spaþiu deucenicie voluntarã ºi lipsitã de orice altã constrân-gere decât cea a spiritului critic. Adevãrul e cã eraexact familia de spirite în care mã puteam regãsiîn chip autentic ºi pe care am avut timp s-o simttot mai apropiatã. De la titlul sadovenian – Anii deucenicie – al unei modeste gazete de perete de peun culoar de facultate, la care se afiºau, totuºi,poeme de Ana Blandiana, Ioan Alexandru,Gheorghe Pituþ, Nicolae Prelipceanu ori MateiGavril – se ajunsese ºi se putea, iatã, merge maideparte, cu o publicaþie adevãratã. Nu orgolii per-sonale, nici petenþii derizorii de ºef de ºcoalã oridirector de conºtiinþe au animat, în ce mãpriveºte, acest moment de dificilã preluare aºtafetei. Cum a observat odatã ºi MarianPapahagi, Echinox a fost mai degrabã un atelier ºio ºcoalã în aer liber, loc de exerciþiu consecventce nu excludea câtuºi de puþin cordialitatea, “teri-toriu magic al prieteniei”. Dacã revista s-a pututivi în contextul relativului “dezgheþ” ideologic alacelor ani, faptul se datoreazã în primul rândînzestratului grup studenþesc fondator – cuMarian Papahagi, care i-a dat un nume, cu EugenUricaru, frumos obstinat sã-i contureze un pro-gram credibil, cu Petru Poantã, Olimpia Radu,Marcel Constantin Runcanu, Adrian Popescu,Dinu Flãmând, Ion Mircea, Ion Maxim Danciu,Peter Motzan, Vincenþiu Iluþiu ºi alþii câþiva.Ceea ce a urmat a fost, alãturi de ei, o implicaretotalã, dincolo de convenþii artificiale ºi ierarhiididactice, într-o acþiune comunã, devenitã cu atâtmai semnificativã cu cât asocia tineri cu trei limbidiferite, invocate desigur, cliºeistic, ºi în sloga-nurile egalitãþii în drepturi ale regimului comu-nist, dar trecute de noi în fapte reale, de creaþieculturalã, în micul grup echinoxist.

S-au consumat, totuºi, aproape cincisprezeceani în aceastã echipã, mereu înnoitã cu fiecare“promoþie” de studenþi filologi, de la Filosofie ºiIstorie ori de la alte alte facultãþi ale Universitãþii,ºi rezultatele s-au fãcut vãzute destul de repede,rãsfrânte în frumoase ecouri de presã ºi în vociautorizate ale lumii culturale româneºti. Despreliteratura echinoxistã a anilor ‘70, despre care mãpot pronunþa mai în cunoºtinþã de cauzã, s-aputut spune, în perspectivã istoricã, cã a prelungitla început ceva din spiritul “neomodernist” almarii generaþii a lui Nichita Stãnescu, într-o for-mulã, totuºi, relativ individualizatã, ce asociaosmotic datul existenþial cu cel cãrturãresc, cul-tural. Poeþii în primul rând au ilustrat-o elocvent,prin nume ca Adrian Popescu, Ion Mircea, DinuFlãmând, Mariana Bojan sau Horia Bãdescu,Nicolae Diaconu, Gavril Moldovan, AlexandruPintescu, Vasile Sav, ªtefan Damian,– acesta, maiapoi, prozator - la care s-au adãugat mereu altele,indicând o evoluþie spre “optzecismul” astãziconsacrat, cãruia i-a ºi înregistrat primele pro-grame prin, bunãoarã, ancheta “Dreptul la timp”a lui Nicolae Bãciuþ, la care se exprimau tineriiMircea Cãrtãrescu, Magda Cârneci, EmilHurezeanu, Virgil Mihaiu, Marta Petreu ºiDumitru Chioaru. Pagini semnate de Andrei

“Echinox” – un fragment de istorie trãitãn Ion Pop

à


Zanca, Dan Damaschin, Ion Cristofor, OctavianSoviany, Ion Urcan, apoi Augustin Pop, AurelPantea, Ioan Moldovan, Mircea Petean, ViorelMureºan, Traian ªtef, Marta Petreu, IonMureºan, ºi încã mulþi alþii, au dat consistenþãcontururilor unei sensibilitãþi lirice împrospãtate,acum recunoscutã ca definitorie ºi esenþialã pen-tru peisajul poetic contemporan. La rândul lor,colegii ºi prietenii maghiari ºi germani, s-au strã-duit sã rãspundã, cu voci poprii, exigenþelor unortradiþii specifice, într-o atmosferã de libertate ºiresponsabiltate, dar ºi de servituþi împãrþite cuautorii de limbã românã, încercând, pe de altãparte, prin traduceri reciproce, sã contribuie la omai bunã cunoaºtere ºi înþelegere a celuilalt ºiajutând – cum s-a întâmplat mai ales cu parteagermanã – la impulsionarea scrisului de expresieromâneascã în drumul sãu cãtre o realitate mai...realã, surprinsã în chip mai direct ºi mai autentic.Franz Hodjak, Bernd Kolf, Werner Söllner,Helmut Britz, Klaus Schneider sau Balla Zsofia,Irinyi Kiss Ferenc, Szöcs Géza, Egyed Peter, BekeMihaly Andras, ºi nu numai ei, au dat relief ºiprestanþã paginilor germane ºi maghiare

În acel deceniu ºi ceva, gruparea “Echinox”a cultivat ºi o prozã de calitate, prin talentulaparte al lui Eugen Uricaru, prin MarcelConstantin Runcanu, Adrian Grãnescu, IoanRadin, Constantin Zãrnescu, Vasile Sãlãjan,Cristina Felea, Radu Þuculescu pânã laadmirabilele pagini semnate de un AlexandruVlad ori Ioan Groºan, care s-a exersat ºi în teatru,în ªcoala ludicã, pe care urma s-o revedem, înseara de 14 noiembrie la Teatrul Naþional, îninterpretarea celei mai tinere generaþii de actoriclujeni, la îndemnul directorului instituþiei, IonVartic, pasionatul “instructor” al grupului “Arsamatoria” de odinioarã.. Tot cu teatru a debutat laEchinox Mircea Ghiþulescu, acum prozatorrecunoscut ºi remarcabil critic dramatic.

Faptul cã a fost cultivat de la început un au-tentic spirit critic se poate recunoaºte în galeria,fãrã exagerare impresionantã, a condeielor decronicari ºi eseiºti de mari promisiuni mai apoiconfirmate, precum ale unor Marian Papahagi,Petru Poantã, Olimpia Radu, Ion Vartic, MirceaMuthu, Peter Motzan, Ion Marcoº, Gaál György,Constantin Hârlav, Nicolae Oprea, AlexandruCistelecan, Virgil Podoabã, Ion Simuþ, ªtefanBorbély, Gheorghe Perian, Al. Th. Ionescu, IonPecie, Ilie Radu-Nandra, Cãlin Manilici, MirceaBerceanu, Ioan Buduca, Radu G. Þeposu, MihaiDragolea, Mircea Benþea, George Þâra, MariusIosif, Ion Neagoº, Gabriel Petric, ªtefan Melancu,Virgil Leon, Ioan Milea, – oameni care, în oriceloc s-a întâmplat sã ajungã în þarã, au devenitîntemeietori ºi susþinãtori de publicaþii, au scris,mulþi dintre ei, cãrþi importante, s-au afirmat canume de referinþã ale generaþiei lor. Dupã cum,în studiile de istorie ºi filosofie ori sociologie, unZoltán Rostás, Ioan Maxim Danciu, VasileMuscã, Mihai Bãrbulescu, Andrei Marga, LiviuZãpârþan, Aurel Codoban, Ion Cristoiu, IonelReghini, Ovidiu Mureºan, Ioan Aurel Pop ,Ferenc Bréda, Tamás Gáspár Miklós – ºi lista edeparte de a fi încheiatã – au participat numãr denumãr la întreþinerea unui dialog de idei de ceamai bunã þinutã. Iar câþiva tineri plasticieni auavut grijã sã ilustreze cu gust paginile revistei:Florin Creangã, Mircea Baciu, Octavian Cosman,Ioan Horvath-Bugnariu, Constantin Muticã,Gheorghe Pogan... Desigur, pomelniculdesfãºurat aici e destul de incomplet ºi rapid. Sepoate vedea, totuºi, chiar ºi aºa, cât de bogatã ºi dedinamicã a fost viaþa intelectualã în universulechinoxist. O lume deschisã – sã ne amintimdoar de nenumãratele ºi valoroasele traduceri din

literatura ºi cultura universale, multe în premierãla noi – care fãcea tot posibilul pentru a respiraaerul culturii autentice.

Cititorilor mai tineri de azi, fie ei ºi redactori aiEchinoxului, unele pagini de atunci li se vor fipãrând prea concesive, nu îndeajuns de curajoase,datate. Sã se gândeascã, totuºi, în ce condiþii s-aputut scrie sub comunism, cu ochiul diabolic alcenzurii pe fiecare cuvânt devenit dubios ºi pericu-los, cãci, prin definiþie, interpretabil, cu foarfecilereci gata sã taie în carnea cea mai fierbinte a unuipoem, a unei proze, a unei reflecþii critice. Sãpriveascã destule numere de revistã de-a dreptulmutilate, sã reþinã cã nu puþine dintre paginile, rân-durile, metaforele eliminate fãrã cruþare au fosttrãite ca tot atâtea înfrângeri ale spiritului liber ºi sãpreþuiascã fiecare gând curajos ca pe o victorieînsemnatã în lupta cu interdicþiile zilei. Sã ºtie cã,adesea, câte-o sintagmã astãzi inofensivã cereanegocieri infinite cu cenzorii, abilitãþi ºi ºiretenii,confuntãri nu o datã dure sau, în cazurile fericite,câte o închidere a ochiului de cãtre vreun activistde partid mai puþin dogmatic. Sã noteze ºi cã înlã-turarea în iunie 1983 a celor trei redactori din frun-tea revistei e departe de a se fi fãcut din motive de“bãtrâneþe” ºi de înnoire a spiritului grupãrii, cums-a pretins oficial, ci a urmat necontenitei lupte deuzurã cu paznicii ideologiei de partid. Dar sã con-sidere cu un ochi atent ºi câte nume de autori ºititluri de cãrþi valoroase din spaþiul culturii uma-niste româneºti a acestor trei decenii ºi jumãtatepoartã emblema Echinoxului ºi câte alte reviste ºiinstituþii de culturã naþionale i-au prelungit spiritul.

Dupã trecerea atâtor ani, ceea ce rãmâne cuadevãrat este tocmai aceastã mãrturie a efortuluicreator. Primul deceniu echinoxist a dat fãrãîndoialã un impuls decisiv unor asemenea strã-duinþe. Echipa redacþionalã fondatoare ºi cele carei-au urmat imediat au reuºit, cred, sã ofere un felde model, sã traseze liniile, dacã nu ale unui pro-gram strict, mãcar ale unui mod de conduitã int-electualã exigentã ºi responsabilã, dincolo deorice constrângere exterioarã conjuncturalã. Dacãa putut face aºa ceva, este ºi pentru cã mediul aca-demic clujean, evocatele tradiþii de gravitate ºiseriozitate ardeleanã a angajãrii în lucrul binefãcut, au încurajat noile iniþiative. Am avut spri-jin în acest mediu, prin rectorii ConstantinDaicoviciu ºi ªtefan Pascu, prin exemplul unuidascãl ca Mircea Zaciu, care ne-a fost aproape.ªi nu erau singurii. Pentru cã foarte tinerii stu-denþi sau îndrumãtori ai lor de acum peste treidecenii au avut - ºi li s-a cultivat mereu - încre-derea în valorile culturii purtãtoare de libertatespiritualã, generatoare de întrebãri fertile ºi derãspunsuri pe mãsurã. Pentru cã au ajuns sã seconvingã cã nu se poate face nici literaturã, niciistorie, nici filosofie ori ºtiinþã exactã autenticefãrã un profund angajament etic. Dacã promoþiileurmãtoare au rezistat pe aceleaºi nezgomotoasebaricade pe care, în esenþã, se aflã ºi dupã 35 deani, este, poate, ºi datoritã acestor prime articu-lãri, nu neapãrat doctrinare, de program strict, câtde atitudine intelectualã, de principii suficient delargi în exigenþele lor mari, pentru a permite –cum era, de altfel, inevitabil – diversitatea for-mulelor individuale înscrise în mai mici ori maimari cristalizãri de ordinul “generaþiilor decreaþie”. În fond, revista ºi gruparea echinoxistãau fost ºi rãmân – cred ºi eu – în primul rând unatelier, un fel de liberã “ºcoalã de arte ºi meserii”,în care orice condei înzestrat s-a putut ºi se poateexersa educându-se cu spirit critic, exigent ºiautoexigent. E ceea ce a asigurat – sunt convins –atmosfera de comunicare/comuniune, sentimen-tul de solidaritate, peste mode ºi timp, al celorcare au construit ºi consolidat, cu anii, Echinoxul.

Sub ochii celei mai noi “promoþii” echi-noxiste, o aniversare ca aceasta ar putea pãreaexpresia mai degrabã a unui “paseism”, a uneiîntoarceri nostalgice spre un trecut oarecumîncremenit în aura miticã fondatoare ºi în sfera eireverberantã. Dar simpla numãrãtoare a “directo-rilor” revistei, ca sã nu mai vorbesc despre cea aredactorilor în fireascã miºcare, o datã cuînaintarea ºi încheierea studiilor academice, poatecontrazice imediat o asemenea impresie; iar fap-tul cã, bunãoarã, între vârsta predominant “neo-modernistã” a primei mari etape ºi cea a sub-stanþialului “optzecism” susþinut în chip originalºi profund de clujeni, nu s-a simþit vreodatã unconflict real argumenteazã mai curând pentru ocontinuitate, nu strict doctrinarã, repet, ci deangajament cultural-intelectual, de responsabili-tate eticã faþã de scris. Un “sentiment activ altradiþiei” – ca sã folosesc o expresie a profesoruluiMircea Zaciu – cred cã poate fi îngãduit catutelând ºi durata mai restrânsã echinoxistã, fãrãspaima cã ne ameninþã la fiecare pas Muzeul ºiBiblioteca pregãtite sã cheme adoraþia ori sã lasesã se aºeze praful peste cronicele prematurbãtrâne. La urma urmelor, de ce am respingechiar nostalgia, de vreme ce, la Echinox, ea are totalþi termeni de raportare, la vârstele diferite altraseului parcurs, de vreme ce, mai ales, ea eexpresia, peste aceste secvenþe de timp, a uneicomunicãri încurajatoare de energii, a uneibenefice solidaritãþi intelectuale ºi sufleteºti? –Un dram de “bãtrâneþe” intrã, inevitabil, în însãºistructura, ca sã zic aºa geneticã, a unui spirit cre-ator autentic, care ºtie cã nu poate trãi singur penu ºtiu ce insulã pustie de pe care lanseazã înmare butelii cu mesaje abandonate valurilor,imaginate ca schimbând radical linia continen-telor. Iar cotitura istoricã pe care o trãim dupãcãderea dictaturii comuniste ºi prea dificilaregãsire a libertãþii de spirit ºi a voinþei de con-strucþie nouã, mi se pare cã tocmai obligã,întreþinerea dialogului, a confruntãrilor cu untrecut imediat sau mai îndepãrtat, la asigurarea aceea ce, cu o sintagmã a lui Ion Barbu, am puteanumi “punctul de crizã”, locul de tensiune fertilãdintre ceea ce este în culturã ºi în noi trecut ºirealitate imediatã; sau linie vie de întâlnire a “ori-zonturilor” spirituale, despre care vorbeschermeneuþii.

În ceea ce mã priveºte, “tradiþia” este departe de a fi o povarã. ªtiu acum cã nici ceaechinoxistã nu s-a încheiat cu etapa “fondatoare”– am “predat” ºi “luat notiþe” deopotrivã însecvenþa de cincisprezece ani de “Echinox” la caream participat direct – ºi cã a fost ºi va fi absolutfiresc ca fiecare promoþie conturatã pânã la acestal treizeci ºi cincilea an ºi dupã aceea sã deschidão privire criticã ºi interogativã, orientatã cãtrepuþinul trecut ºi multul viitor. Dar sunt ca ºi con-vins cã tot ceea ce a fost mai bun în starea despirit echinoxistã, ca atmosferã de convivialitateintelectualã, deschisã pluralismului ºi respectândindividualitãþile, va dura atâta vreme cât se vamai putea crede în necesitatea construcþiei cultu-rale ºi a unui angajament intelectual neafectat deinterese limitate, de conjuncturã. Or, în lumearomâneascã de azi, supusã atâtor tentaþii cen-trifuge ºi entropice, chiar înainte ca reperele cen-trale ºi energiile coagulante sã se fi refãcut ºiexprimat pe deplin ºi când ar fi încã urgentãnevoie de “mobilizarea” lor, cred cã întreþinerea“echinoxismului” ca ºcoalã ºi atelier cu uºideschise unor ucenici dispuºi sã-ºi asume, fãrãconstrângeri exterioare, dar cu o anume gravitatede fond, responsabilitãþi edificante în spaþiul cul-tural, trebuie sã fie, mai mult decât un fenomende rememorãri ritualizate, o datorie.

n

à


n Eugen Uricaru

Discuþia, pe care o bãnuim a fi fãrã desfârºit, privind adevãrul despre apariþiaEchinoxului, fie el cenaclu, fie revistã, fie

grupare literarã sau grup intelectual, trebuie sã iaîn seamã câteva probleme de context. Prima ar fiaceea a contextului politic. Nu este meritul echi-noxiºtilor din prima generaþie cã în jurul anului1968 în România atmosfera se mai „relaxase“. Dareste meritul lor cã au avut curajul, inteligenþa ºiperspicacitatea sã înþeleagã fenomenul ºi sã-l„exploateze“. Cu atât mai importantã este acþiunealor cu cât în ea nu se întrevãd limitele „relaxãrii“,ci, dimpotrivã, îndrãznelile ce au depãºit cu multaceste limite. Fiind interesaþi în primul rând înconsolidarea legãturii cu literatura românã interbe-licã, deci din pornire adversari ai „revoluþiei cul-turale“, echinoxiºtii ºi Echinoxul au militat pentruevoluþia culturalã. Textul primului articol de fondo spune clar. Spre lauda lor, cel puþin o parte, cuprecãdere cei din grupul fondator, a avut o con-tribuþie constructivã la viaþa culturalã, intelectualãa României ºi nu doar, numele echinoxiºtilor figu-rând ºi în istoria contemporanã a literaturii ger-mane ori maghiare. Ideea de a construi, de a adãu-ga a prevalat în faþa celei „de a face ordine “, de aschimba canonul. Literatura românã este atât deimprevizibilã în fluctuaþiile sale, încât canoanele ei,cel intern ºi cel extern, vor fi încã multã vremeproteice. Construcþia ºi creaþia au prevalat în faþatentaþiilor socio-culturale. Singularitatea demersu-lui echinoxist se observã mai bine astãzi, când lite-ratura românã este mai sãracã în opere ºi maibogatã în rapoarte ºi clasificãri. Din aceastã cauzãnu existã o ideologie ori un program echinoxist, cimai degrabã o stare de spirit. Dacã n-o înþelegi n-aicum sã þi-o apropriezi. Numele cenaclului,grupãrii, revistei nu a fost ales întâmplãtor. Elconþine un avertisment. Anume acela cã omul segãseºte mereu în faþa unei alegeri. În funcþie de ceai ales, devii. Despre celelalte probleme de context,cu prilejul altui Echinox .

v

n Andrei MargaEchinox 35 – Plasat în istoria Universitãþii Babeº-Bolyai, „fenomenul Echinox“ rãmâne un moment,cu siguranþã, de referinþã istoricã. În contextulanilor ºaizeci o generaþie de studenþi a perceput alt-fel realitãþile, a pretins alte valori ºi a transformatpercepþiile ºi evaluãrile proprii într-o instituþie. Ex-perienþa Echinox reedita, la dimensiuni noi, expe-rienþa Cercului Literar de la Cluj – Sibiu. Echinox a fost numele unui cenaclu, al unei reviste, al uneiatmosfere, al unei stãri de spirit. Din acestea a ieºitcel mai cuprinzãtor ºi mai numeros grup de poeþi,prozatori, dramaturgi, filozofi, istorici, sociologi,eseiºti care a fost produs de vreo unitate recentã dinuniversitãþile din România. Iar revista Echinoxrãmâne, în pofida dificultãþilor, cea mai longevivãdintre publicaþiile studenþeºti din þarã.

v

n Aurel CodobanMomentul în care am preluat conducerea revisteiEchinox e, la fel ca multe alte momente culturale ºipolitice din vechiul regim, prea complex sã poatãfi lãmurit în douã, trei cuvinte. Nu am informaþiisuficient de sigure sau clare despre majoritateaantecedentelor, intereselor ºi poziþiilor din con-

textul acelui moment. Ceea ce ºtiu însã cu sigu-ranþã este cã în ceea ce mã priveºte n-aº fi preluatconducerea revistei fãrã sugestia lui Ion Cristoiu.Am fãcut-o atunci cu ideea de a menþine deschis,cât mai deschis cu putinþã un anumit spaþiu deexprimare culturalã. Dar, desigur, ºi de a-i da oanumitã turnurã. Credeam atunci la fel cum credºi acum despre cultura româneascã, cã este o cul-turã prea filologicã ºi istoricã în raport cu evoluþiaculturilor naþionale ale modernitãþii europene.Sunt unul dintre teoreticienii, foarte rari printrecei locali, care cred cã filosofia este de gen literar,ºi unul care ºi-ar fi dorit ºi îºi mai doreºte încãadesea sã fie (ºi) romancier, deci un teoretician cumare respect pentru literaturã. Totuºi cred cufermã convingere cã numai atunci când înRomânia va exista un public sensibil la problemeculturale mai largi decât cele literar-istorice, ea va aparþine cu adevãrat Europei moderne mãcar, dacã nu celei actuale. Nu ºtiu cât de efi-cientã a fost aceastã idee programaticã în raportcu structura revistei ºi cu calitatea ei, dar cred cãea a exercitat o anume dozã de influenþã asupracarierei ulterioare a celor care, atunci studenþifiind, fãceau, de fapt, revista. Diferit de primelegeneraþii echinoxiste, care au adoptat jurnalismulcultural ºi în cariera profesionalã, generaþiile echi-noxiste împreunã cu care am încercat sã pãstrãmdeschis spaþiul Echinoxului au ales varianta cultu-ralã a carierei universitare. Nu m-aº defini ca unom al memoriei, al epicii ori anecdotei. Ca oriceom care încearcã sã se defineascã prin gândire,evenimentele ºi instituþiile – cum este ºi Echinoxul– îmi apar mai degrabã ca probleme sau soluþii.Am mai degrabã idei decât amintiri. ªi, desigur,ceea ce scapã cenzurii logice a cuvintelor: am sen-timente puternice. ªi o mare parte dintre senti-mentele mele sunt legate de cei cu care în aniiîncã foarte buni ai unui început de maturitate amfãcut pentru o perioadã revista Echinox.

v

n Corin BragaEchinoxul a fost un spaþiu al libertãþii. El m-a ajutatsã respir într-o lume gazatã de noxele totalitare.Aici am învãþat sã mã construiesc pe mine însumila nivel intelectual, sã îmi aranjez intuiþiile critice înforma cuvântului tipãrit, sã transform materia brutãa gândului în mesaj rafinat, liber de stereotipiileºcolii ºi de somaþiile ideologice.

v

n Adrian Popescu„Discuþiile libere, referinþele la literatura mo-dernã universalã, dorinþa depãºirii ariei regionale,provinciale erau semnele unui elan europeanunde intra ºi neomodernismul autohton ºi gustulavangardelor. Priza la noutatea substanþialã fãceacasã bunã cu pasiunea traducerilor, de la Rilke laMontale, de la Stephan Spender la Paul Celan.Aceastã deschidere policulturalã, cosmopolitã,livrescul ca asumare personalã, textul ca luminiº,ca potecã, într-un traseu existenþial (se traduseseHeidegger încã din primul numãr), ar fi o carac-teristicã echinoxistã.“

v

n Alexandru Vlad Echinoxul mi-a dat o familie, prima familie literarãdin care am fãcut parte. Mai mult, aceasta venea

într-un moment când boema mã îndepãrtase deorice alt fel de apartenenþã. Scriam deja ºi cred cãaveam finalizat primul volum de proze când amajuns sã debutez în Echinox. Dar textul tipãrit serelevã, pentru oricine la vârsta aceea, cu noi insu-ficienþe ºi greºeli. Eram subiectiv cu propriulmeu text, cum sunt probabil poeþii. Câtã vreme escris de mânã þii la acele greºeli ca la niºte calitãþi;când îl vezi dactilografiat greºelile sar în ochi, secer rezolvate; iar când vezi textul tipãrit îþi doreºtisã-l mai fi scris o datã înainte de-a deveni public.Acestea sunt primele lucruri pe care le-am învãþateu la Echinox.

v

n Adrian GrãnescuEchinox – echilibru între tinereþea noastrã nãvalnicã– ape vijelioase, furtuni nestãpînite (primãvarã) ºifrãmântãrile creaþiei (varã spre toamnã) în drumspre certitudinea valorii – râu sau fluviu potolit, încâmpie, înainte de-a se vãrsa în mare (iarnã).

Echinox – echilibru între basmul românesc cutinereþe fãrã bãtrâneþe, goetheianul „clipã, opreºte-te!“ ºi liniºtea, înþelepciunea senectuþii.

Echinox – echilibru între anotimpuri, momentcare nu seamãnã nici cu trecutul (iarnã sau varã),nici cu viitorul (varã sau iarnã), punte între uceniciºi maeºtri (primãvarã ºi toamnã), plantã tânãrã gatapentru a fi rãsãditã ºi uriaº pom plin de fructe.

Echinox – incertitudine între balanþã ºi clep-sidrã, între homo faber ºi homo ludens.

v

n Teofil RãchiþeanuFregata viselor... – La 35 de ani de la întemeiereEchinoxul e pentru mine o aventurã neîncheiatã.De la bun început mi l-am imaginat ca o fregatã atinerelor noastre vise. Era „Orionul“ nostru, ca sãmã exprim în termeni geobogzieni, cu care visamsã strãbatem mãri fabuloase, sã descoperim insulenoi, sã trãim miracole. Purtam, pe atunci, însuflet imaginea „Orionului“ lui Geo Bogza, caremã fascina ºi mã umplea de temerare vise.Asemãnam Echinoxul cu celesta fregatã geobog-zianã a „Orionului“. Mã închipuiam matelot pepuntea ei, navigând pe mãri necunoscute...

Ideea Echinoxului plesnise mai întâi în mintealui Eugen Uricaru. De la bun început el era Cãpi-tanul, cãruia i s-au aliniat primii „marinari“: AdrianPopescu, Dinu Flãmând, Ion Mircea, Petru Poantã,Horia Bãdescu, Peter Motzan, subsemnatul.Olimpia – neuitatã nicicând – Olimpia Radu întrua cãrei amintire sufletul meu, automat, se îndoliazã.

Marea (vremurile de atunci) era uºor agitatã,dar prielnicã, ni se pãrea nouã, navigaþiei. Au fostluni la rând ºedinþele de cenaclu ale Echinoxului, dela „Mongolu“, apoi cele de la „Filologie“, în care,de câteva ori, am citit poemele tinereþii mele.

Apoi a fost momentul, absolut miraculos,când fregata a fost lansatã la apã. Prima ei cãlãto-rie (primul numãr) s-au desfãºurat sub „cãpitã-nia“ lui Uricaru. A fost frumos, înãlþãtor, beatifi-cant. Dar „marea s-a agitat“, echipajul era prea detot tânãr, era nevoie, pentru siguranþa navigaþiei,de un timonier cu experienþã. El s-a aflat în per-soana lui Ioan Pop. A fost o întâmplare fericitã.Cu Jean Pop timonier Echinoxul a navigat cu suc-ces, itinerariile sale fiind, uneori, fulminante.

În ani, din mers, echipajul s-a reîmprospãtat,itinerariile sale s-au dovedit a fi, aproape toate, de

à


succes. Aventura continuã. Mai sunt mãri destrãbãtut, insule de descoperit. „Marinari“ aiEchinoxului, succes!

Echinox – corabie legãnatã în Eternitate!

v

n Ruxandra CesereanuCred ºi vãd în echinoxism o formã de puternicãenergie spiritualã, a cãrei combustie încã se con-sumã. Mã consider a fi formatã la Echinox: a fosto ºcoalã de înaltã þinutã intelectualã. De aceea numã sfiesc sã vorbesc despre echinoxism ca despreun ism esenþial pentru a doua jumãtate de secolXX în România.

v

n Ilie Rad[u-Nandra]„Echinoxul“ ºi istoria literarã – Prietenul ºi cole-gul Ion Maxim Danciu m-a invitat sã scriu câtevarânduri cu prilejul momentului jubiliar al revisteiEchinox – 35 de ani de la apariþie. O fac cuplãcerea cu care oricine om evocã un momentfast ºi de neuitat al tinereþii sale.

Mi-am început studenþia în anul 1975, iar în1977 am intrat în redacþia revistei Echinox, la invi-taþia „tovarãºului asistent Vartic“, cum îi spuneamla început, în mod oficial ºi ironic, desigur, cãciviitorul mare profesor nu era ºi nu este, cumscrie ºi Petru Poantã, „un conformist în sensulobedienþei riguroase la convenþii“ (Petru Poantã,Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, BibliotecaApostrof, Cluj-Napoca, 2003, p. 88). În primã-vara anului 1977, student în anul II fiind, îmiapãruse, în revista Viaþa studenþeascã (publicaþierenumitã, ca ºi surata ei, Amfiteatru, pentru spiri-tul de frondã faþã de regimul comunist), un arti-col intitulat Cum vorbim în ºedinþe, în care atrã-geam atenþia, poate în premierã în spaþiul publi-cistic românesc, asupra unui aspect lingvistic careva fi foarte mult discutat dupã Revoluþia din de-cembrie 1989: limba de lemn a regimului comu-nist. Articolul a avut un oarecare ecou, fiindcãMelania Duºe-Drãgan, de la Radio Cluj, m-a in-vitat sã-i dau ºi o variantã radiofonicã. (Am re-publicat articolul ºi în revista Echinox, sub titlulLimbajul ºedinþelor, la rubrica „Lupta cu inerþia“, alcãrei titular am ºi devenit.) Aceastã atitudine defrondã, pe care mi-am manifestat-o ºi cu alteocazii, în special pe la ºedinþele studenþeºti (motivpentru care profesorul Iosif Pervain mi-a spus cã„muºtele se pot prinde ºi cu miere, nu numai cuoþet!“, cum voiam eu), consona perfect cu spiritulrevistei clujene. La intrarea mea ºi a colegilor meide an în redacþie (Traian ªtef, Ion Urcan, ViorelMureºan, Mircea Berceanu, Gabriel Petric,Marius Iosif, Ion Bucºa), am întâlnit aici o echipã„consacratã“, ca sã zic aºa, de poeþi, prozatori,critici ºi eseiºti, pe care nu îi puteai surclasa: IoanGroºan, Alexandru Vlad (prozatori), Radu G.Þeposu, Gheorghe Perian, Ion Simuþ, VirgilPodoabã, Ion Pecie (critici literari), EmilHurezeanu, Augustin Pop, Virgil Mihaiu (poeþi)º. a., toþi cu 1-2 ani mai mari ca noi.

Revista Echinox a fost, indiscutabil, ºi un auten-tic ferment literar. În atmosfera de emulaþie a aces-teia s-a nãscut ciclul de conferinþe „Mãrturia uneigeneraþii“, unde au conferenþiat importante person-alitãþi ale culturii române: Liviu Rusu, IonZamfirescu, Edgar Papu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti,apoi ªtefan Aug. Doinaº, Al. Paleologu ºi alþii. Aumai fost invitaþi Constantin Noica, Al Philippide,Ion Jalea, Geo Bogza, David Prodan, Anton

Dumitriu, Ion Biberi, Al. Dima, D. D. Roºca, Aug.Z. N. Pop º. a. Cu multe din aceste personalitãþiam fãcut ample interviuri, publicate în paginilerevistei, sau am întreþinut dialoguri epistolare.Când voi publica documentele conferinþelor, se vavedea ce iniþiativã interesantã a fost aceasta, apãrutãla începutul „deceniului satanic“ (Mircea Zaciu).

S-a vorbit mult despre poezia, proza, critica ºieseistica practicate la revistã ºi nu am de gând sãreiau aceastã chestiune. Vreau doar sã atrag atenþiaasupra unui sector important al revistei, de care noieram mai puþin atraºi, dar care se va dovedi, cu tre-cerea anilor, nu mai puþin important: istoria literarã .Istoria literarã era o disciplinã care nu se potriveacu exuberanþa ºi teribilismul vârstei noastre, maipuþin dispuse la rigoare ºi acribie filologicã, noifiind mai aproape de „eseul vagabond“ (expresiaaparþine lui G. Cãlinescu). Revista Echinox nu pu-tea sã nu aibã ºi aceastã componentã (ca ºi pe aceeaa traducerilor). Spiritul echinoxist îºi are rãdãcinileîn Transilvania, leagãnul ªcolii Ardelene (echinox-istul Dumitru Chioaru ºi spune cã „Echinoxiºtiialcãtuiesc o nouã ªcoalã Ardeleanã, care a marcat,ca ºi Cercul Literar, emanciparea din provincialismºi tendinþa de europenizare a Literelor româneºti,într-o atmosferã sufocatã de cenzura ideologicãnaþional-comunistã“ (Dumitru Chioaru, SpiralaCercului Literar, în Echinox, an XXXV, nr. 4-5-6,2003, p. 16). Apoi revista se nãscuse în mediul filo -logic clujean, unde activaserã mari istorici literari,precum G. Bogdan-Duicã, Ion Breazu, D.Popovici, noi fiind contemporani cu Iosif Pervain,Mircea Zaciu, Mircea Muthu, Ion Pop, Ioana Em.Petrescu, Doina Curticãpeanu. Nu se putea carevista sã nu producã o „ºcoalã“ ºi în acest dome-niu. Sã nu uitãm cã Echinoxul avea chiar o rubricã,„Arhiva“, unde se publicau documente de istorieliterarã. Rubrica era susþinutã mai cu seamã de pro-fesorul Mircea Curticeanu, care a tipãrit aicinumeroase documente inedite despre OctavianGoga, dar mai ales despre Lucian Blaga ºi relaþia sacu Universitatea clujeanã. Tot aici, profesorulMircea Zaciu a publicat faimosul memoriu adresatde Lucian Blaga Comitetului Central al PartiduluiMuncitoresc Român, o replicã la ruºinosul romanal lui Mihai Beniuc, Pe muchie de cuþit, apãrut în1959. De la revista Echinox au provenit apoi mulþidintre cei care au îngrijit ºi prefaþat ediþii în celebracolecþie „Restituiri“, a Editurii Dacia, coordonatãde profesorul Zaciu. Gheorghe Perian, Ion Simuþ,Nicolae Oprea, Constantin Hârlav ºi mulþi alþii vortipãri diverse ediþii în aceastã colecþie. Eu însumiam îngrijit o ediþie din Horia Bottea (Horea Bottea,Game ºi pendulãri. Cu o evocare de Geo Bogza ºipatru scrisori inedite ale lui Tudor Arghezi cãtreautor. Ediþie îngrijitã de Zaharia Macovei ºi IlieRad[u–Nandra]. Postfaþã de Ilie Rad[u–Nandra],Editura Dacia, Cluj–Napoca, 1984), care a marcat,de altfel, ºi debutul meu editorial. Sã amintesc apoifaptul cã mulþi echinoxiºti, ajunºi la vârsta matu-ritãþii, îºi vor trece doctoratul cu exegeze de istorieliterarã, care aratã cât de fertilã a fost ºi aceastã com-ponentã a spiritului echinoxist. Sã nu uitãm apoi cãun mare numãr de echinoxiºti (Mircea Berceanu,ªtefan Borbély, Ioan Buduca, Alexandru Ciste-lecan, Ion Cristofor, Dinu Flãmând, Ion Marcoº,Ioan Milea, Ioan Moldovan, Gheorghe Perian,Petru Poantã, Ilie Radu-Nandra, Ion Simuþ, RaduG. Þeposu) au devenit colaboratori la monumen-talul Dicþionar al scriitorilor români, coordonat deMircea Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu (vol.I-IV, 1995-2002), ceea ce implicã nu numai undemers critic adecvat, ci ºi ºtiinþa cãutãrii ºi a valori-ficãrii documentului de istorie literarã.

Aceastã laturã pozitivistã, fãrã nimic peiorativîn adjectiv, îºi va dovedi actualitatea ºi perenitateade-a lungul anilor. Recent, Mircea Cãrtãrescu apublicat, în LA&I (an VIII, nr. 30 (286), 1 sept.2003, p. 1), suplimentul de culturã al ziarului

Cotidianul , editorialul O culturã de eseiºti, care acontrariat pe multã lume, deºi, în principiu,autorul avea dreptate când deplângea primatul, încultura românã, al eseului, în faþa construcþieidurabile, monumentale. Cel mai pertinent ecoual tezei lui Cãrtãrescu l-a constituit articolul luiDan C. Mihãilescu, din aceeaºi publicaþie (anVIII, nr. 38 (294), 27 oct. 2003, p. 1), intitulatEseul ºi elanurile normative. În acest editorial, DanC. Mihãilescu, reluând o idee dintr-un articolmai vechi de-al sãu, publicat în revista 22 (nr. 26din 1-7 iulie 1997), propunea „un deceniu al fac-tologiei în lumea noastrã culturalã. Al rãcelii con-structive în locul nimicniciei febrile, dar talentate.Al acumulãrilor pozitive, al pragmatismului ºistrictei referenþialitãþi. Zece ani în care toate insti-tuþiile de culturã sã fie obligate sã-ºi redactezemarile ºi micile instrumente de lucru, istoriaAcademiei ºi a universitãþilor româneºti (subl. I. R.),istoria radiodifuziunii, dicþionarul baroului româ-nesc, istoria institutelor de cercetare, a Uniunilorde creaþie, o istorie serioasã a ziaristicii, dicþionarede istorici, geografi, actori, regizori, muzicieni, ocolecþie editorialã cu toate cãrþile dedicateBucureºtilor, o enciclopedie a teatrului..., mã rog,fiecare e liber sã adauge alte ºi alte exemple“.

În finalul acestor consideraþii, aº mai vrea sãspun ceva. Dacã Petru Poantã, în cartea amintitãmai sus, clarificã ºi nuanþeazã multe adevãruri des-pre revista Echinox (cum s-a nãscut, cine a botezat-oetc.), trebuie lãmurite, cândva, ºi împrejurãrile din1983, când s-a produs „debarcarea“ de la conduc-erea revistei a celor trei profesori de la filologie (Ion Pop, Marian Papahagi ºi Ion Vartic). „Cu acor-dul rectoratului Universitãþii clujene (subl. I. R.) ºi alsecretarului cu propaganda al judeþenei de partid,C.C. al U.T.C. decide demiterea conducerii revis-tei (Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic), deve-nitã, în ultimii ani, pe fondul închiderii accentuatea atmosferei politice, un factor tot mai incomod alrezistenþei prin culturã“ (ªcoala ludicã, de Ioan Gro-ºan, caietul program al Teatrului Naþional Cluj-Napoca, Studioul „Euphorion“, noiembrie 2003).Acele persoane trãiesc, pot depune mãrturie desprece s-a petrecut atunci, pot fi consultate arhiveleUniversitãþii „Babeº-Bolyai“ ºi ale comitetelor ju-deþean ºi municipal ale P.C.R. Fiindcã revista Echi-nox a fost o excelentã insulã a rezistenþei prin cul-turã (sã ne amintim cã era printre puþinele publicaþiiale vremii – dacã nu chiar singura! –, care nu aveape frontispiciu sloganul „Proletari din toate þãrile,uniþi-vã!“, ci doar meþiunea „Revistã de culturã“).

La acest ceas aniversar, urez revistei Echinoxputerea de a rezista, indiferent ce s-ar întâmpla înjurul nostru ºi cu noi, ºi de a ajunge o revistãcentenarã, destin pe care îl au puþine publicaþiidin spaþiul cultural românesc, atât de minat deprovizorat ºi improvizaþii! ºi o urare cu un cuvântfoarte drag mie: Excelsior!

v

n Radu PâslaruDorul de Echinox – Ce aº putea spune acum, la35 de ani de la acel miraj care a fost pentru mineEchinoxul? Da – ce trebuie sã spun în primulrând despre perioada aceea este cã mi-e dor. Mi-edor de mine însumi la acea vârstã, mi-e dor deMarian Papahagi, mi-e dor de Pia Radu, ca sã-ipomenesc pe cei care nu mai sunt.

Mi-e dor de spiritul care ne-a unit ºi ne-aconstituit, ne-a definit într-atâta cã nici astãzi nuputem fi în strãfundurile noastre altcumva decum am crezut ºi am visat atunci cã vom fi.

Uneori mi-e dor chiar ºi de cei care trãiesc,pentru cã îi vãd tot mai rar. ªi de fapt mi-e dor deei, cei de atunci. Mi-e dor de spiritul acelor vre-muri, mi-e dor de actul acela de a cãra paginile la

à


tipar ºi apoi revistele la chioºc. Mi-e dor de ICSMetalo-Chimice, aºa se numea întreprinderea decare þineau tutungeriile acelea din care cumpãramþigãri „Carpaþi“ sau „Mãrãºeºti“ precum ºichioºcurile în care se vindea presa, ºi care ne-a dis-tribuit în condiþii de semiclandestinitate timp demai mult de douãzeci de ani. Fãrã sã-ºi dea mãcarseama cã eram într-un fel de ilegalitate. Mi-e dor ºide mirosul acela de cernealã al ºpalturilor ºi revis-telor sub braþ, miros cu totul dispãrut astãzi cândimprimantele scot doar pagini inodore.

În ce mã priveºte pe mine, anii aceºtia nici n-au trecut, fac parte din miezul acela greu, carenu trece. Cum sã treacã din viaþa mea acele fre-netice sãptãmâni înaintea cãrora n-am ºtiut cã amceva de dãruit? În care m-am constituit altfel, alt-fel decât dacã n-aº fi fost niciodatã echinoxist.

Mi-e dor de Clujul celor 120.000 de locuitoripe care nu mai pridideam sã-i salut ºi-i conside-ram pe toþi a fi echinoxiºti, comparativ cu Napo-ca de astãzi, care are 400.000? de locuitori ºi încare doar rar mai poþi saluta un echinoxist.

Mi-e dor de Andrei Marga cel de atunci, carenu are nimic cu Andrei Marga cel de astãzi. Edoar un exemplu. Mi-e dor de cei care nu audevenit oameni politici, ºi pe care poþi sã-i vezi ºiazi pe stradã ca ºi atunci, ºi nu la televizor sauprin delegaþii.

Mi-e dor de Mongolul ºi de cenaclul acela pecare îl þineam în pivniþele lui, de atmosfera carese încingea atunci, de drumul nostru spre casãdupã aceea, în rãcoarea nopþii.

Mi-e dor de ipostaza noastrã trilingvã care aanticipat toate încercãrile neconvingãtoare deastãzi. Neconvingãtoare pentru cã miros a politicãºi demagogie.

Mi-e dor de traducerile acelea de bun gust,asumate, ºi de ochii strãlucitori ai celuia carefinalizase tãlmãcirea pe capãtul lui de hârtie.

Mi-e dor de gustul pe care-l avea vinul atunci,cumpãrat cu bani puþini.

Mi-e dor de lucruri care nu se pot vinde.Acestea, ºi nu altele, sunt garanþia perenitãþii.

E un dor pe care mi-l satisfac uneori când neîntâlnim, aºa – mai pe fugã. Voi cei care veþi intraîn Europa cea învãþatã, nu ºtiu ce o sã primiþi dela ea, dar mãcar atâta lucru sã-i spuneþi ºi voi – ceînseamnã sã-þi fie dor de mirosul de cernealã detipar al unei reviste duse subsoarã la chioºc.

v

n Ion CristoforEchinox - revista ce refuzã sã moarã – În istoriapublicaþiilor literare postbelice, Echinoxul clujean

va rãmâne, fãrã îndoialã, ceva mai mult decât oexcelentã revistã de culturã. Înainte de toate,Echinoxul a fost ºi a rãmas o stare de spirit, oºcoalã a entuziasmului ºi generozitãþii. Înfiinþatãîntr-o perioadã în care dictatura comunistãslãbise, oarecum, hãþurile ideologice, Echinoxul vaconstitui o instituþie a devoþiunii ºi prieteniei, arigorii ºi a cultului pentru valorile autentice, arefuzului convenþiilor ºi imixtiunilor ideologice.

Desigur, istoricii literari vor glosa la nesfârºitasupra contextului socio-politic ºi împrejurãrilorîn care revista studenþilor clujeni a apãrut. Certeste cã unul dintre cei care au sprijinit efectivapariþia Echinoxului a fost reputatul istoric Con-stantin Daicoviciu, savantul ºi dascãlul a cãruiamintire a rãmas vie în mitologia oralã a urbeinoastre, fãrã ca malaxorul nemilos al timpului ºiclevetirile de clacã ale unor memorialiºti sã fireuºit sã întunece efigia sa de bronz. Oricum le-aiprivi, apariþia ºi supravieþuirea Echinoxului sunt, însine, mici miracole. În plinã epocã a dictaturii,dominatã de pusee periodice de naþionalism,revista studenþilor clujeni se iveºte ca un spaþiude generoasã deschidere a culturii noastre spre celal culturilor de limbã maghiarã ºi germanã.

Redactatã încã de la înfiinþare în trei limbi,Echinoxul va deveni o instituþie a dialogului cuvalorile celorlalþi, cu reperele culturii europene ºiuniversale. E edificator cã unul din primelenumere ale revistei dãdea la ivealã o traducere dinHeidegger, filozof controversat ºi azi. Apariþia înpaginile revistei a unor texte traduse din Camus,Theilard de Chardin, Freud era un semn denesumisiune la dogmele înguste ale timpului.Refuzând de la început spiritul provincial, revistaºi gruparea echinoxiºtilor continuau tradiþia altuigrup faimos, cel al Cercului Literar de la Sibiu, aicãrui reprezentanþi (Ion Negoiþescu, NicolaeBalotã, Ilie Balea, ªtefan Augustin Doinaº,Cornel Regman º.a.) au sprijinit cu entuziasmmanifestãrile tinerilor redactori ai Echinoxului.

Întemeietorii cenaclului ºi revistei – MarianPapahagi, Eugen Uricariu, Adrian Popescu, PetruPoantã, Dinu Flãmând, Ion Mircea, MarcelConstantin Runcanu, Ion Maxim Danciu,Olimpia Radu – erau atât de apropiaþi ca vârstã ºipreocupãri intelectuale de îndrumãtorii revistei –Ion Pop ºi Ion Vartic – încât întreaga activitateredacþionalã se va desfãºura sub semnul uneidepline fraternitãþi, în care climatul de exigenþãesteticã ºi rigoare lãsa loc ºi glumei camaradereºti.Primii poeþi ai Echinoxului s-au impus în conºtiinþapublicã încã înaintea debutului lor în volum.Cenaclul grupãrii funcþiona înainte de decembrie1968, când apare revista propriu-zisã. Sala „MihaiEminescu“ de la Facultatea de Filologie, unde seþineau ºedinþele de cenaclu, era de obicei arhiplinã.

Participau nu numai studenþii ºi profesorii de laLitere, ci ºi de la alte facultãþi sau elevii de ladiverse licee clujene. Serile acelea erau o adevãratãsãrbãtoare a poeziei ºi spiritului critic. Debuturilelui Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flãmând,Mariana Bojan, Aurel ªorobetea, poeþi din primageneraþie a revistei, vor constitui adevãrate eveni-mente editoriale. În urma lor o falangã de poeþi,unii foarte valoroºi, avea sã imprime note specificeaºa-numitei ºcoli de poezie a Echinoxului, marcatãde gravitate, de rafinament, de respiraþia înaltã aconºtiinþei etice ºi a culturii bine asimilate.

Mai târziu, întors de la Roma, unde ºi-a efec-tuat, cu rezultate strãlucite, studiile universitare,Marian Papahagi avea sã conducã publicaþia între1973 ºi 1983. Sub fascinaþia iradiantei persona-litãþi a regretatului romanist, critic literar ºi tra -ducãtor, se va forma un numãr impresionant detalente – critici ºi istorici literari, poeþi, prozatoriºi traducãtori. Alexandru Cistelecan, Ion Simuþ,ªtefan Borbély, Nicolae Oprea, Al. Vlad, IoanMoldovan, Virgil Podoabã, Dan Damaschin, EmilHurezeanu, Aurel Pantea, Marta Petreu, Radu G.Þeposu, Dumitru Chioaru, Ion Mureºan, ViorelMureºan, Gheorghe Perian, Ioan Buduca, VirgilMihaiu, Octavian Soviany, Ilie Rad, AugustinPop, Mihai Dragolea, Constantin Hârlav, DianaAdamek, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga,Andrei Zanca, Ioan Groºan, Lucian Perþa, MirceaÞicudean, Liviu Maliþa, Al. Þion ºi mulþi alþii s-au format ca intelectuali sub îndrumareatânãrului erudit, ce ºtia sã alterneze încurajãrileprieteneºti cu biciul ironiei fine, al unui vajniczeflemitor al delãsãrii ºi neseriozitãþii „mioritice“.

Dintre aceºti tineri se va selecta mai târziunucleul de colaboratori ce vor osteni la monu-mentalul Dicþionar (al) scriitorilor români, lucrare înpatru volume ce avea sã fie topitã de cenzuracomunistã. Deºi constructiv, spiritul echinoxist,nedispus tranzacþiilor ºi ploconelilor în faþa unormahãri de la judeþeana de partid, avea sã deran-jeze nu o datã. Din direcþia acestor politruci aveasã vinã de altfel decizia de debarcare a conducãto-rilor revistei, menþinuþi ani la rând în posturididactice umilitoare. Sã amintim doar faptul cãregretatul Marian Papahagi a funcþionat vremede peste un deceniu ºi jumãtate pe postul de asis-tent universitar. Strãlucitul intelectual, a cãruierudiþie ar fi fãcut cinste oricãrei universitãþi dinApus, a fost promovat conferenþiar abia dupãevenimentele din decembrie 1989.

Nu este singurul caz în care echinoxiºtii aufost marginalizaþi, în ciuda talentului ºi devoþiuniicu care au slujit cultura naþionalã. Unii dintre eiau fost ani la rând profesori de þarã, librari, mer-ceologi de papetãrie, magazioneri, dactilografi,eterni navetiºti într-o provincie care a fost prinexcelenþã locul de refugiu al cãrturarului autentic.Iar ºirul umilinþelor ar putea continua. De altfelaºa se explicã ºi debuturile întârziate ale unoradintre poeþii, criticii ºi prozatorii Echinoxului,oameni priviþi chiorâº de cei care împãrþeau lauriiºi privilegiile în epocã, dupã criterii strãinedomeniului inefabil al literaturii.

Dar toate acestea sunt de acum istorie. Revistaºi cãrþile celor care au ucenicit la Echinox de treidecenii ºi jumãtate încoace vor vorbi generaþiilorde acum ºi celor viitoare despre încrederea lor învalorile culturii autentice, ale dialogului ºi exi-genþei etice. Chiar dacã unii dintre cei care auslujit cu atâta devoþiune paginile revistei s-aumutat, între timp, sub pãmânt. Acolo în ceruri,Marian Papahagi, Marcel Costantin Runcanu,Olimpia Radu, Radu G. Þeposu, Augustin Pop,Alexandru Pintescu, Vasile Sav, ca ºi mai vârstniciicolaboratori Mircea Zaciu, Teodor Boºca, MirceaCurticeanu – iar întristatul pomelnic ar putea filungit – continuã, neîndoielnic, sã scrie, sã tra-

Festivitatea de aniversare a 35 de ani de la apariþia revistei „Echinox“, în Aula Universitãþii„Babeº-Bolyai”

à


ducã ºi sã facã, cu ardeleneascã pedanterie, corec-turi la o revistã sortitã sã nu moarã niciodatã.

v

n Viorel MureºanÎn existenþa mea literarã, Echinoxul a fost primaºansã, într-o ordine valoricã, pe care am avut-o ºipe care aº fi ratat-o dacã aº fi studiat într-un alt cen-tru decât Clujul. Spun prima în ordine valoricã,pentru cã prima într-o oridine cronologicã a fost ocolecþie a Secolului XX pe care o gãsisem în bibliote-ca liceului unde am studiat, un liceu de provincie,Cehu Silvaniei din judeþul Sãlaj, colecþie a SecoluluiXX pe care conducerea liceului a hotãrât sã oarunce, sã facã loc altor materiale, altor cãrþi saubroºuri în rafturile bibliotecii, au considerat cãSecolul XX este o colecþie inutilã ºi m-au pus sã oscot din rafturi ºi sã o arunc. Atunci am descoperitaceastã revistã, eram elev în clasa a XI-a, ºi asta afost prima ºansã a vieþii mele. Însã, mã repet, înordine valoricã a fost revista ºi cercul de la Echinox.Au fost pentru început manifestãri mai timide dinpartea mea în cenaclul revistei, care m-a primit cudestulã rãcealã. Erau poeþi consacraþi în cercurileEchinoxului , precum Aurel Pantea, Ioan Moldovan,Augustin Pop, care m-au primit cu destulã reti-cenþã. Veneam, cum am spus, dintr-un liceu deprovincie ºi producþiile poetice ca atare erau tarate,marcate de biografia mea poeticã de pânã atunci.Cercul acesta format, închegat deja al Echinoxului,mai ales în cãminul Avram Iancu, unde trãiau cri-ticii, toþi erau cãminiºti, a fost pentru mine extremde benefic. Îndatã ce m-am integrat vieþii de cãmin,m-au luat în primrie Gheorghe Perian ºi VirgilPodoabã care, dupã sumare testãri care le-au datsemne cã ar putea exista un grãunte de talent poe-tic, mi-au pus în mânã cãrþi ºi, în acelaºi timp, mãtestau în legãturã cu lecturile parcurse ºi cu gradulde asimilare. Astfel am ajuns, prin anul II sau III defacultate, sã public prima paginã în Echinox (dupãgrupaje mai mici, de douã poezii, apoi o coloanã),ºi am totalizat, pânã la sfârºitul facultãþii, poatepatru sau cinci pagini de pozie, ceea ce era, pentruun poet echinoxist, aproape o consacrare - pentruun poet echinoxist încã nedebutat în volum. Dinacel moment, chiar dacã pãrãseam Clujul - ºi separe cã l-am pãrãsit definitiv -, debutul în volumnu mai era o problemã, pentru cã editurile erauavertizate - adicã luaserã cunoºtinþã, în acest sensavertizate, luaserã cunoºtinþã de cei care, prinpaginile Echinoxului, s-au format ºi au devenitaproape valori ale poezei tinere.

Vãd foarte rar numere din Echinox în ultimiiani, chiar în ultima decadã aº spune, însã am con-statat cã acum se fac numere tematice ºi prioritaraxate pe eseisticã, o eseisticã mai specialã ºi maigreoaie mi se pare, ºi se acordã mai puþin spaþiubeletristicii, a devenit, cred, o revistã academicã,pentru mine prea greoaie.

v

n Sanda CordoºPe bâjbâite – Lumina aceea nu era tocmaiobiºnuitã (sau nu aici, într-un noiembrie clu-jean), intrase splendid ºi bogat (ºi continua sã ofacã în valuri somptuoase) prin ferestrele AuleiMagna, numai cã acolo, în salã, superbia se pre-schimba în joacã ºi mersul ei devenea ludic. Încâteva rânduri s-a aºezat cumsecade, ca un reflec-tor într-o regie atentã, pe chipurile vorbitorilor,de cele mai multe ori s-a plimbat capricios, s-a aºternut pe jumãtãþi de feþe, a stârnit praful, a

înmuiat în strãlucire (cum se spune ºi cum – deaceastã datã – chiar s-a întâmplat) tãlpi ºi ghete, amângâiat mâini ºi braþe, a intrat regeºte ºi orbeºteîn ochi ºi - tulburând unghiurile de refracþie – înatâtea lentile de ochelari.

Peste câteva ore, la începutul dupã-amiezii,atunci când ne îndreptam spre Litere, nu mai eradecât o luminã oarecare, lãptoasã ºi somnoroasã, denoiembrie, ºi nu mult mai târziu, înainte chiar de aîncepe la Teatru ªcoala ludicã, peste oraº s-a lãsatceaþa. Pânã la sfârºitul zilei urmãtoare, am vorbit,am râs, ne-am încruntat, am lansat cãrþi, am rãsfoit,ne-am grãbit, am foºnit, am bãut cafele, amstrãbãtut strãzile oraºului ºi aleile parcului –neîncetat sub aburul acela greoi ºi nepãsãtor.

Rãspunsul la întrebarea aceasta bulversant desimplã (ce a fost Echinoxul?) poate sã plece ºi deaici (oricum, îmi spun consolator, va fi unrãspuns incomplet, simplificator, de consistenþa -iluzorie - unei ilustrate trimise dintr-un oraºstrãin): Echinoxul este o luminã care, cândva, întinereþea noastrã, a bãtut splendid ºi capricios pefeþe. Învãluiþi adesea în ceaþã, împiedicaþi într-unfrunziº (fie el de noiembrie), adãugând rid dupãrid ºi, uneori, dezamãgire dupã dezamãgire, faþãde lumina aceea am rãmas nu numai legaþi, ci ºimereu datori.

v

n Dan-Eugen RaþiuMi-e foarte greu sã decupez un singur moment dintot ceea am trãit la Echinox între anii 1985 ºi 1988,fie în sãptãmânalele „ºedinþe“ de redacþie, cu fer-mecãtoarea lor „ineficienþã“ ºi cu taclalele politicallyunconsciousness (ºedinþe care, pe atunci, începeau încãmãruþa de 2x6 metri de lângã intrarea secundarãla Universitate ºi se terminau la Arizona în jurulcafelelor), fie în taberele de presã de la IzvorulMureºului, Slãnic Moldova, Buºteni sau Bucureºti,alãturi de ceilalþi „subversivi“ din „presa stu-denþeascã“. Ar trebui, probabil, un solid tom pen-tru a le cuprinde pe toate, precum ºi vârsta aminti-rilor... Pe de altã parte, nu mã consider a fi (fost)un „membru marcant“ al grupãrii Echinox, dupãcum politicos ºi nediscriminatoriu afirmã invitaþiatrimisã foºtilor redactori (ºi nu numai) ai revistei, cidoar un membru „de bazã“ al acesteia, în sensul încare, în arhitecturã, se face distincþia între frumosornatul capitel ºi arhitravã, sau în echi-taþie, întreun cal de curse ºi unul de tracþiune. (De altfel, înacest spirit am ºi debutat în Echinox, 1-2/1985, cu o nouã rubricuþã, Copita, cãreia i-am furnizat ºilogo-ul, cum s-ar spune astãzi). Intrat la Echinox întoamna târzie a anului 1984, fãrã veleitãþi literare(deºi apoi aveam sã public, mai mult în joacã, ºiprozã), destinul meu de (fost) artist deturnat spreFilosofie a fãcut ca, dupã plecarea lui Virgil Leon învara anului 1985, sã mã „înham“, la rândul meu,(ºi) la „munca de jos“ - cea de tehnoredactare ºi descoatere a revistei în tipografie, unde am petrecutde-a lungul timpului multe zile (ºi nopþi). Astfel cãam avut, poate mai mult decât ceilalþi, ºi o relaþiefizicã, materialã, cu revista noastrã ºi cu echinoxis-mul... De aceea, dacã ar fi sã aleg, totuºi, „unmoment deosebit“ al istoriei noastre, acela ar finoaptea în care, dupã vreo sãptãmânã sau douã demuncã pentru corecturã ºi B.T. în tipografie(deoarece, de câtva timp, Echinoxul nu mai eratipãrit pe tiparul plan pe care ieºea Tribuna, ci perotativa cotidianului local, Fãclia), am asistat laprima – pentru mine – „naºtere“ a revistei: aºa amînvãþat ce înseamnã a face (o revistã). Cât despre adoua temã, cea a „trãsãturilor echinoxismului“,cred cã s-au emis, în diferite momente aniversare(10, 20, 25, 30 de ani) ºi nu numai atunci, multeidei pertinente, ºi s-au scris multe analize înþelepte.

Ce s-ar mai putea adãuga acum, la celebrarea akme-ului revistei noastre, din partea unuia care a partici-pat la cel de-„al doilea Echinox“ (cel „filosofic“),cum e calificat uneori Echinoxul anilor ’83-’90...,pentru a-l distinge de „primul Echinox“, cel „literar“(sau „cel adevãrat“)? Poate doar credinþa cã, în pofi-da acelei epoci crepusculare ºi lipsite de orizont dela sfârºitul anilor ’80, în revistã ºi în ai sãi oameni arezistat ºi s-a conservat ceva preþios din esenþa echinoxismului : libertatea de a gândi ºi libertatea de a râde.

v

n Ovidiu PecicanEchinox 35 a prilejuit, în maniera de-acum con-sacratã a aniversãrilor, cuvântãri marcate de unspirit encomiastic ºi cuvântãri animate de un duhal fund raising-ului. S-a vorbit inspirat ºi ales dar,deºi actualii echinoxiºti au fost o prezenþã vie,autenticã, aceasta a pãrut mai degrabã o discretãatenþionare cã Echinoxul, totuºi, nu a murit. Aufost plânºi cei plecaþi – lucru firesc –, mãcar cãmult mai triste mi s-au pãrut ºi continuã sã mi separã decesele morale sau artistice ale celor încã viioarecum. S-a cântat aria strãdaniei de asupravieþui (autenticã!) la doi paºi de capulUniunii Scriitorilor care, sã fi vrut, supuneaatenþiei colegiale de la uniune, într-o micãºedinþã, cauza revistei pe care odinioarã a înfi-inþat-o, rupând de la gura clientelei costurile uneidocumentãri în China pentru a da vlagã revisteivreme de un an. Problemele sunt, însã, insolu-bile, lumea nu pãrea, în acel moment, sã doreascãsã-ºi aminteascã de lucrurile incomode. Ceea cese întâmplã la nivelul vieþii noastre publice s-arepetat, întrucâtva, în forme mai alese ºi maisofisticate, ºi la aniversarea de care vorbesc.

Toatã lumea pãrea sã-i fi uitat pe marii talen-taþi ai revistei de odinioarã care nu au confirmatsau au scãzut treptat pânã la insignifianþã. Unpoet care a scris criticã – dar cine, la Echinoxulnostru, nu a fãcut asta?! – a ajuns realizator radioºi, regretabil, a murit îmbibat în alcool la vârstacând alþii abia s-ar fi afirmat. I-am vãzut decurând cronicile de odinioarã adunate în volum ºiam avut revelaþia a ceea ce ar fi putut fi. Un altul,devenit legendar încã din timpul vieþii – pentrucã ºi-ar fi haºurat propriile poeme pe când eracenzorul nemilos al partidului -, a murit cam lafel, dupã ce a bãlãcãrit fãrã har o întreagã lumeculturalã ºi s-a ascuns în umbra unor falnicemantii ale antichitãþii, pe care se lãuda cã le-aînþeles ºi le-a transpus în limba noastrã. Un terþ,critic echinoxist, s-a cãsãtorit într-o þarã sep-tentrionalã ºi insularã, rãmânând pânã astãzi unuldintre spiritele cele mai promiþãtoare aleEchinoxului pentru cei care l-au cunoscut ºinemaiproducînd nimic. Alt membru al redacþieianilor ’70, dupã ce s-a gudurat prin anturajulPrinþiºorului de odinioarã, a înfiinþat reviste demare vogã ºi ziare de larg consum imediat dupãrevoluþie, eºuând astãzi în procese de groasãcalomnie la adresa unor confraþi de meserie. Mãopresc aici cu aceastã trecere în revistã unde mãintereseazã mai mult un anume tip uman al echi-noxistului ocultat decât enunþarea numelor, prealesne de reconstituit. Dar e destul ºi atât pentru arealiza cã portretul de grup al redacþiei pe care oîndrãgim cu toþii e mult mai complex ºi mai plinde nuanþe. La urma urmei, aceºtia – ºi alþii, nutocmai puþini – au fost partea de eºec a unei pu-blicaþii aureolate, pe care azi o celebrãm destul deneglijent, îmbrãþiºându-i cu privirea doar lumi-niºurile ºi depãºind nonºalant hãþiºurile.

Într-una dintre luãrile de cuvânt ale sim-pozionului, criticul Ion Pop se referea la concor-

à


agenda pignastyl

D ebutul poetic al Luciei S. Retegan – alt-minteri remarcabilã traducãtoare a liriciicanadiene de expresie englezã ºi autoarea

antologiei din opera poetului thailandez MontriUmavijani, Cãlãtorii prin tranziþii (EdituraClusium, 1997) – are loc în anul 2002, la EdituraDacia, în colecþia Poeþii Urbei, o datã cu volumulImagini reale / Real Images. Acestuia poeta îi propu-ne ºi o versiune personalã englezã, nu neapãratfidelã, cît vie ºi fluentã.

Volumul este structurat, simbolic, în 101 desecvenþe poematice verticale, concentrate,curgînd în paginã asemenea nisipului clepsidreisau fumului aromat al unei candele. Poemelesunt scurte ritualuri personale, rezultat al unorexperienþe pretins sacre sau cotidiene (dar camu-flînd un sens mult mai adînc). Versul scurt,esenþializat privilegiazã totuºi un metaforism dan-telat ºi filigranat pe care cititorul îl va urmãri cu(prea) multã atenþie: existã, la nivelul versului, o“codificare” tipic modernistã, cãci imaginea realãeste (aproape) întotdeauna înnobilatã ºi transfor-matã în serii metaforice, care substanþializeazã ºi,

totodatã, spiritualizeazã. Poetul modernist va tratamateria realitãþii asemenea maestrului ºahist oproblemã pe tablã: cãutînd rezolvarea cea mai ele-gantã ºi spectaculoasã, însã precisã ca tãieturaunui bisturiu. Etalonul absolut, în literaturaromânã, al acestui stil care preferã complicaþia lanesfîrºit, ermetizarea ºi obscurizarea, este ºi varãmîne Ion Barbu.

Cartea dezvoltã o liricã a inefabilului ºi afragilitãþii care – între demoni ºi himere, întreviciu ºi/sau boalã – pare calea regalã asupravieþuirii fiinþei. Imaginile amplificate sunt,de preferinþã, din registrul infernal ºi agonic, ves-perale, reci. Lupta fiinþei pentru transparenþã ºipurificare devine nu o datã hãituire ºi cãutareîndureratã, aducînd, la final, versul transfigurat:sînt cascade de metamorfoze ale rãului, ca în Trakl.Torpoarea nesfîrºitelor pasteluri este, uneori,învinsã de consemnarea unui bestiariu elaborat: “Ochi de Ciclopi cu genele albe/ sorb necuprin-sul.”, “În hrubã,/ creaturã cu ochi reptilieni –/gînd ºi simþire asemeni.”, “Pe fereastra deschisã/un fluture/ învederînd/ semnul tanatic.”

De la secvenþa 1 la 101, departe de a-ºi pierdeunitatea tematicã ºi stilisticã, volumul opereazãun transfer – cartea, cod al unor principii ºi legicare lucreazã nevãzut: din spaþiul modernismuluiagonic, deprimat, poeta translateazã materia ver-sului în spaþiul central asiat, conferindu-i o aurãsimplã dar religioasã, între statui din jad ale luiBuddha ºi trupuri pictate cu ºofran, dinainteatãbliþelor scrise în Pali. Poemele lucrate “în spirit dehaiku”, deºi cer o dexteritate deosebitã, sunt auten-tice ºi fireºti: nimic din tentaþia exotismului, a orientalismului de duminicã aici. “MirajulOrientului” devine astfel unicul mod de regãsire afiinþei, acolo unde puritatea ºi (sintagmã intensreluatã în poeme) “caritatea”, ritualul nu au nimicmecanic ºi nevrotic. Dacã imageria arborescentã(din registrul meteorologic, vegetal, geologic etc.)s-ar fi topit mai des în descrieri lapidare ºi concen-trate, avînd forþa de sugestie a koanului, dacã ar fifost explorat cu mai mult curaj cotidianul (pare-se,încã nevertebrat ºi inconsistent pentru numeroºipoeþi români), ca în secvenþele de la paginile 52 ºi86, cartea ar fi avut numai de cîºtigat.

Fãrã a exersa scriitura lucidã ºi cinicã, violentã,la modã azi, Imagini reale / Real Images propune o li-ricã a stãrilor liminare ce duce însã spre o re-spiri-tualizare, spre o re-împrietenire cu fiinþa noastrãdeschisã cãtre universul poetic ºi religios. CarteaLuciei S. Retegan este mai mult decît un simplu acttemerar.

n

Între filigranul modernistºi simplitatea orientalãn ªtefan Manasia

dia – afirmativ cvasinetulburatã – a echipei multi-culturale a Echinoxului. Ei bine, în chiar generaþiamea – pe la începutul anilor 80 – colegul KesztelyAndras de la filosofie, redactor la paginamaghiarã, ºi-a pierdut locul de student pentru cãîndrãznise sã se ocupe cu rãspândirea unui samiz-dat maghiar. Desigur, s-au invocat alte pretexte,dar nu acestea intereseazã aici, ci faptul cã bruscAndras, cu figura lui mioapã ºi aparent distratã,de Cibulsky autohton, a dispãrut din redacþie.Mai apoi a plecat ºi prietenul Heltay Peter,pãrãsind nu numai revista ºi facultatea, ci ºi þara,dar pesemne cã ne era atât de fricã – sau jenã –încât, iatã, nici astãzi nu ne amintim despre acesteevenimente. Concordie a fost, fãrã îndoialã, darpesemne cã era una cam artificios întreþinutã, devreme ce nu ne-am scandalizat în nici un fel deaceste dispariþii dintre noi.

Mi-am amintit apoi cum, la schimbarea tri-umviratului Pop – Papahagi – Vartic, puþin dupãce s-a instalat la cârmã un alt triumvirat(Codoban – Ion Aurel Pop – Komaromi Bela),suspicioºi pe bunã dreptate ºi frustraþi cât încapede ceea ce pãrea sã fie tenta dulce-amãruie a unuiviitor colaboraþionism, Liviu Maliþa ºi cu mineam pãrãsit redacþia. A trebuit sã treacã un timp,cam un an, sã rãmânã activ dintre cei trei noinumai Aurel Codoban ºi sã plece alþii - trepãduºicare, brusc, deveniserã mai echinoxiºti decât totechinoxul laolaltã - pentru ca, în cele din urmã,sã ne reconciliem cu conducerea. ªi abia în 2001,într-o searã de primãvarã petrecutã într-o odaiede la mansarda unei case din Nijmegen (Olanda),ne-am lãmurit, profesorul Codoban ºi cu mine,cum stãtuserã de fapt lucrurile ºi cum ne suspec-taserãm reciproc (ba de „trãdare ºi colaboraþio-nism“, ba de „provocare ºi spionaj la instigareaPartidului“). Eram de-acum în Occident, beam,dacã nu mã înºel, un excelent vin din Spania saudin Anzi ºi între timp trecuserã aproape douãzecide ani de la evenimentele evocate. Ba, la dreptvorbind, trecuse chiar mai mult: o revoluþie, unmileniu, tinereþea…

În luarea lui de cuvânt, actualul redactor ºef alrevistei, criticul Horia Poenar, a constatat cuîntristare cã, deºi trimisese invitaþia de a colaborala numãrul aniversar multora dintre foºti, a pri-mit în total doar zece texte. Mãrturisesc cã mãnumãr ºi eu printre cei care au ignorat amabilainvitaþie. Nu pentru cã m-aº fi dezis în vreun felde Echinox. Dar mi s-a pãrut de bonton ca, dupãce am publicat pânã târziu în paginile lui – încãºi-n vremuri de restriºte cum fuseserã ale lui Danªeulean -, sã cedez tacit spaþiul celor ce vin.

Partea de grandoare în toatã sãrbãtorirea de-acum mi-a apãrut cumva implicitã. Deºi abiasupravieþuind, dupã explicaþiile liderilor sãi,Echinoxul s-a multiplicat miraculos în trei revisteparalele (cea studenþeascã, apoi Caietele Echinox ºi,în fine, versiunea web a publicaþiei). Erau treiperiodice, dar, privind în salã, descopereai „echi-

noxuri“ peste tot: ºi la Târgu-Mureº (Vatra), ºi laSibiu (Euphorion), ºi la Alba Iulia (Discobol), ºi laOradea (Familia), ºi la Cluj (Apostrof). Pânã laurmã, dupã mine, sãrbãtoarea tocmai asta era ºieste: cã, rãmânând oarecum el însuºi, graþie uneinoi generaþii de studenþi creativi, Echinoxul s-arãspândit, prin echinoxiºtii de odinioarã, în multealte locuri din þarã. S-ar putea ca unda lui sã fiecea mai de reverberaþie undã revuisticã transil-vanã din generaþia noastrã, tot aºa cum Dialogul ºiOpinia studenþeascã din Iaºi încã mai emit sem-nalele lor misterioase pretutindeni unde foºtii lorredactori au ajuns. În orice caz, asum cu bucurie,firesc, toate aventurile Echinoxului, cu bune ºi curele, cu împliniri ºi neîmpliniri, în oricare dinmomentele zilelor mele, dorindu-i, la aniversare,pur ºi simplu, sã fie.

n

Festivitatea de anicversare a 35 de ani de la apariþia revistei „Echinox“, în Aula Universitãþii„Babeº-Bolyai”


Domnul Vi

Iatã, a venit vremea sã mã prezint. Eu suntVisãtorul, adicã domnul Vi, într-o singurã si-labã, ca la chinezi. Mi-au dat aceastã poreclã

împotriva firii mele ursuze sau tocmai de aceea.Despre ce visãtor poate fi vorba? Sunt un rebutsocial, nu ºtiu sã fac nimic, nu iubesc pe nimeniºi n-am nici o simpatie pentru speþa umanã. Nuºtiu nici mãcar sã ºofez. În tinereþe, am fost Ofiþeral Stãrii Civile; am girat de mii de ori acel momentîn care oamenii îºi schimbã viaþa în rãu. Politicaîmi repugnã… Toþi guºaþii ºi cefoºii ãia la un loc,frazele lor pompoase… E ca un vis urât. Ei suntpãcurarii, noi, oile. Treaba lor e sã facã ordine înturmã. Cu mine nu le merge. Sunt oaia neagrã.

Lungile ºiruri de cãcãreze ale turmei îngraºãpãmântul. Le place asta. Mi-au zis Visãtorulspãrgându-se de râs. Întotdeauna râd când nu tre-buie. Treaba lor. Somnul îmi aduce plictiseala unorvise „incredibile” pe care trebuie sã le memorez,pentru cã i-am învãþat prost. În fiecare zi, mãaºteaptã sã le povestesc visul, altminteri nu-miplãtesc consumaþia. Asta vor, asta le dau. Ei zic cãmi-au gãsit o întrebuinþare… Sunt prea bãtrân sãmã mai las dus de nas; un morcov putred. E destulde bine la pensie. Priveºti moartea în ochi, te jocicu þâþele ei, o tãvãleºti pe pajiºtea crudã ºi, în gene-ral, nu-þi mai aminteºti mare lucru. Dacã eºtidestul de bãtrân ºi sãrac cu duhul, te mai amânã.Lumea merge în faþa ta… Progreseazã. Au toþiideea asta fixã cu progresul. Geneticã, tehnicã mili-tarã, gastronomie… Mintea le merge pe scurtãturã;vor alte ºi alte concentrate. O! Lucullus, Trimal-chion, Pantagruel, bieþi pionieri ai maþului gros,maeºtri iscusiþi ai ingurgitatului, aþi rãposa încã odatã dacã i-aþi vedea pe strãnepoþii strãnepoþilorvoºtri… Câtã neºtiinþã ºi lipsã de rafinament înpracticile contemporanilor mei! Singurul lor vis esã borascã scump. Au transformat lumea într-uncolon lung ºi fãrã de saþiu. Sunt niºte deviaþioniºtiai gustului, mame ºi taþi ai otrãvurilor… Papilelelimbii lor sunt active doar la vederea arginþilor.

O sorã care crede cã trãiesc în mizerie mi-atrimis din Germania o sculã electricã de fãcut piurecu un design în formã de bombã, care funcþioneazãpe principiul vârtelniþei. E cel mai caraghios aparatpe care l-am vãzut. În instrucþiuni scrie cã trebuiesã-l speli cu aparatul electric care „degreseazã,scurge ºi usucã”. Câtã vodcã, Doamne, câtã vodcãpe apa sâmbetei. Veþi spune cã fac apologia alcoolu-lui ºi a spãlãtoarei (cârpã ruptã dintr-un tricouvechi). Sigur cã da… Sunt un retrograd. Nu vreausã progresez, nici sã scurtez timpul, nici sã-llungesc ºi, în general, nu vreau sã vã vãd în ochi.Nu puteþi pretinde ca un om sã-ºi pãstreze bunulsimþ toatã viaþa. Filosoful îmi zicea „mizantropul decatifea”, pentru cã „mizantropii sunt taciturni pecând tu eºti rãu de gurã” ºi cã poezia ºi lecturile mi-au anulat ºansa de a fi un mizantrop adevãrat…

Totuºi, bunul meu prieten, Filosoful, e cel carem-a nenorocit. Nene Vi, mi-a spus într-o zi: „Tuºtii sã povesteºti destul de bine ºi ai, aºa, o logicãmai specialã. Nici cu memoria nu stai prea rãu. Dece nu te faci culegãtor de vise? Le pui lângã ale taleºi îþi faci o Arhivã de Vise. Dumneata n-ai vrea sãºtii ce visau oamenii pe vremea lui AlexandruMacedon?” Ce sã viseze? îi zic. Sã progreseze. Sãdea cu arma biologicã în migratori. ªi uite aºa, din

una în alta, am început afacerea asta cu visele. Leculeg, le orânduiesc în arhiva mea ºi le dau mai de-parte. Oamenii merg la muncã, mãnâncã în picioa-re, fug la autobuz, la tren, adorm cu televizoruldeschis; nici un lunatic nu se mai naºte; la etajulnouã, þi se ascute simþul de autoconservare. Lunaare ºi ea blocaje ºi oponenþi serioºi în lumea civili-zatã… Cei mai mulþi cetãþeni viseazã o datã la trei-patru luni cã li s-a terminat salamul sau cã dau tezãla algebrã (chestia asta cu teza e visul cel mai rãs-pândit la categoria de vârstã 16 - 60 de ani). Visebanale, mai mare ruºinea. Doar psihopaþii dau cevavise mai de Doamne-ajutã, dar ãºtia nu le þinminte.

Filosoful spunea cã cei care au vise ºi reveriivin mai încet, sunt mai împiedicaþi, se întorc dindrum, îndepãrteazã urmele urâte pentru ca lumeasã parã netedã ca o oglindã ºi imaginea sã fie maiclarã. Aºa o fi, dar pe mine visele astea mã umplu,îmi atacã musculatura, îmi sufocã inima folosin-du-se de mine ca de un chiup care stã pe fundulunei mãri aºteptând miracolul destupãrii sale; îmiabsorb energia diurnã cu remanenþa lor obsedan-tã, mã lasã stors de vlagã, o zdreanþã fãrã între-buinþare. E bine cã le pot povesti… Cum ziceaFilosoful: „au ele mecanica lor socialã, omecanicã de cactus cu eflorescenþã centenarã”.

În ultima vreme, numãrul nostru a scãzut; neenclavizãm. În plus, au apãrut ºi printre noi hoþi,falsificatori, vulgarizatori… Mai spunea Filosoful cãvine o vreme când visele respirã singure ºi devinargumente pentru o realitate virtualã ºi sunt acce-sate timpului lor… Deºi nu o datã s-a dovedit cãrealitatea le-a transformat în chiar opusul lor.Totuºi, îi sunt recunoscãtor Filosofului pentruîncercarea lui de a da sens unei existenþe atât debanale ca a mea. Odihneascã în pace!

Banchetul lui Iusuf

H arababura din a doua parte a zilei se ter-mina adesea cu dans. Patronul ne dãdeavoie sã dansãm; ochii lui iscodeau pofti-

cioºi nurii studentelor, în timp ce Zina, îmbuf-natã, arunca sticlele în casete, manevra paharele cuo zarvã exageratã ºi mai fixa câte un embargou detrei zile câte unui nefericit pe care i se punea pataîn ziua respectivã. Spre uimirea tuturor, mecena, înacea zi, cãzu turcul Iusuf, datoritã unei prinsori pecare o fãcuse cu vameºul ºi pierduse.

Drept vorbind, omul nu era nici turc, niciIusuf nu-l chema; se trãgea de prin bãlþile Brãilei,dar acum devenise cetãþean al lumii. În tinereþe,fusese administrator al apelor pe unul dintrebraþele Dunãrii, unde, într-un singur an gãsi cucale sã confiºte ºapte bãrci pescãreºti pe care levându mai târziu bulgarilor.

Porecla i se trãgea de la comerþul cu turcii, cuciprioþii, cu sârbii ºi cu Satana. Era un homo viator,iar cârciuma Zinei era unul dintre punctelenodale prin care puteai sã dai de el dacã þineai cutot dinadinsul.

Dubioase mai erau persoanele care întrebau deIusuf: personaje selenare, famelice, dezagregate,care te priveau în ochi luând mai întâi colþul.

Dupã revoluþie, fãcuse avere din comerþul cumaºini furate, cu case, cu aur ºi cine mai ºtie cuce. Cunoºtea legile ca pe propriul buzunar, dar

mai cu seamã mijloacele de a le ocoli. Nu-iplãcea sã cheltuiascã; nu avea aroganþaStâlpnicului. Pãrea modest, umil, serviabil, darstrâns la pungã. Petrecerile lui erau prilejuri dedulci aduceri aminte pentru beneficiarii lor.

Iusuf avea în fiecare oraº prin care-l purtauafacerile câte o metresã singuraticã ºi melancolicã.Vibra fãrã putinþã de împotrivire la femeile cucarnea albã, grase peste medie, cu volumerotunde. Lasciv din naºtere, nu iubea pe nimenidar inspira încredere oarbã doamnelor saledeoarece era desãvârºit în rolul de amant senti-mental, pe care îl juca fãrã pic de efort.

- N-are ºcoalã, n-are meserie… E un mãgar!spunea despre el Simi C.U.

- Un mãgar cu bani! adãuga Ploscã, cel careîºi avea apartamentul în propriii nãdragi.

- Bunã mai e, bat-o s-o batã, cã-i ºi mâncare,ºi bãuturã… Îºi face treaba mai bine decât guver-nul! visa Simi C.U., ridicând paharul în luminã.

Alãturi, Rascolea plângea muteºte, în faþa uneisticle goale, ºtergându-ºi ochii cu mâneca vestonu-lui, iar câinele prietenului sãu, Tricã, zãcea beat submasã. Bietul Sorcovã, de umilinþã ºi ruºine cã nu-ºimai putea întreþine familia, îºi fãcu un pustiu debine ºi bãu sodã causticã, iar acum zãcea la reani-mare cu sonde ºi perfuzii ºi mici ºanse desupravieþuire.

În caz cã nu murea, cheltuielile lui sporeau,vai de capul lui; dacã murea, cea mai modestãînmormântare fãcea zece milioane, fãrã pomanã.Rascolea ºtia cã în casa prietenului sãu nu mai eranimic de vânzare.

Noaptea înainta printre moliile care se izbeaubezmetic de lustre. Clienþii benchetuiau înãuntruºi în afara zidurilor; aerul trepida de ritm, sala ceamare, curtea ºi ºopronul erau pline-ochi. Singurapersoanã liniºtitã din acest muºuroi zumzãitor eraDion. ªi cum sta el aºa cu mintea rãtãcind alãturide cap, visã ce visã:

„Locanta era goalã, stropitã ºi mãturatã lunã.De afarã rãzbãtea un cântec grecesc pe care ºi-lamintea de undeva ºi cântecul se apropia ca unom ºi se fãcea tot mai limpede pânã când îl simþistrident în chiar urechile lui… ªi o datã cu cân-tecul pãtrunse în odaie un ºir de doisprezece piti-ci care aveau braþele împletite ca pentru o sârbã ºibãteau pãmântul cu picioruºele lor scurte, înformã de paranteze. Cântecul era un sirtaky, iarpiticii îl dansau cu feþe concentrate ºi ameninþã-toare de rãzboinici posedaþi. O perdea stacojie sedete la o parte ºi îºi fãcu intrarea o replicã deneimaginat a Antiþei; aproape goalã, o erinie tur-batã cu roºul fosforescent al pãrului în vãzduh,un chimono auriu îi acoperea în micã mãsurãtorsul, iar picioarele, nesfârºit de lungi, în cizmenegre, mulate. Þinea în mânã un bici lung dedresaj pe care-l rotea deasupra capului plesnindîn dreapta ºi în stânga podeaua pe care þopãiaucaraghios piticii. Dansul lor devenise de nesupor-tat pentru inima lui Dion, care, spre uºurarea sa,vãzu pe Antiþa izgonindu-i cu ºfichiurile biciului.ªirul piticilor se retrase cu acelaºi pas cu careintrã, pânã dispãru în orizontul sãu”.

Deodatã nu mai era Antiþa, ci Iusuf, care þipaºi, plesnindu-ºi palmele, anunþa sfârºitul chefului:

- KONEÞ! Ne ducem într-un loc mai select;la naiba cu cocina asta! ªi turma stârnitã azurbagiilor îl urmã.

Premoniþie sau avertisment, viziunea lui Dioncãpãtã în zori semnificaþii aparte. În acea searã, pecând se întorcea de la fermã, în dreptul vechiimori pãrãsite, Antiþa fusese violatã.

(din volumul Dansul câinilor)n

Dansul Câinilorn Mariana Bojan

prozã


n Adina NistorPremiul revistei Tribuna, la ediþia a XIX-a aFestivalului Naþional de Poezie “GeorgeCoºbuc” din Bistriþa, 2003.

În somn, sufleteSpaþiul (dragii mei!)e aripã de iluzii.Privesc invizibilãîn noaptea cu ferestrele strânse,curbatã pe trupurile domolite defrig.

E somn,iar eu scriu. Nu versuri, ci suflete.Le prind în scris de pe copiteleinorogilor.Ce-au mai tropãit între bãtãileinimii (dragii mei!),ale inimii.

Cineva stinge muzica din mine.Îmi amintesc aºa,cum zbura pe-afarã destrãmatu-mitrup de ploaie,ca ºi cum,ca ºi cum.

Nu mai plouã decâtsã încremeneascã toamnaîn ceaºca mea de ceai, sã se batã zãrile în ea.Sã mai cadã trei stropi de somncu miros de beþie.

E somnºi eu scriu. Nu versuri,nu versuri,ci suflete.

Textul meu trage perdeauaTextul meutrage perdeaua lui septembrie:

televizor stricat,blocuri de glazurã,caricaturi de oamenice-ºi suflã în palme,copaci îndoiþi de ape,cu molecule strânse în þurþuri.

Frigul l-ar descompuneîn oase ºi metal,dar textul meu ascunsºtie deja strãzile:e o maºinã ce nu derapeazã,cu frica strânsã în roþi.

Se loveºte de cristale reci,sã prindã-n traversarepietonii, cerul.Nu are timp de simulãrile vieþii.E reper. O bazã. O grilã sus-pusã.Are fler de ºofer încercat.E însoþit de o ºansã uriaºã.Are vocaþie de poem.

Textul meutrage perdeaua topitãcu ºtergãtoarele.

Un început de glorie îi precedã sosirea.

n Emil IfrimPremiul revistei Tribuna la cea de-a XXXV-aediþie a Festivalului-Concurs de Poezie“Nicolae Labiº”, Suceava, 2003.

Profesoara de desendincolo de ºcoalã se revarsã culorilestrãlucind ca spiþele bicicleteiprofesoarei de desen;o datã pe sãptãmânã îi visezbicicleta despicând stradaspre pânza mea albã aºteptând “tema”:un copac, o canã, o carte

dacã desenez o bicicletã cine va ºticã sufletul ei e chiarprofesoara de desen?

Lecþia de dimineaþãeu locuiesc în marginea oraºuluiacolo unde voi vedeþi orizontuloraºul se întinde sub balconul meuca o grãdinã cu ferestre

de la parterîncepe stadionulo groapã verde în care duminicase aud voci ºi se fluturã mâinisub dangãtul noiibiserici din cartiereu locuiesc la marginea oraºuluiacolo unde voi vedeþi orizontul

StradaLa ora asta strada e pustieCa o plajã cuprinsã de ploaie,În blocuri culorile curg:Apa, aerul, mobileleIau înfãþiºarea secretã a luminii

Mâine toate vor inunda din nou stradaCãci ºi aerul ºi apa ºi mobileleSunt vii atunci când suntÎnconjurate de mâinile mici ale omuluiªi toate strãzile duc spre oameni

Când întunericul e viuDacã stelele sunt la locul lor,Dacã aud orãcãitul broaºtelorªi lacul e la locul lui,Înseamnã cã întunericul e viuIar somnul meu deseneazã în visZiua de mâineMereu altã zi, scoasã din întunericCa o gãleatã din fântâna adâncã

n

poezia


Revistele bilingve ºi mai ales polilingve rarajung la aniversãri de peste zece ani. ªi încultura transilvãneanã avem câteva încer-

cãri de a edita astfel de reviste. Faimoasa ActaComparationis Litterarum Universarum a lui BrassaiSámuel ºi Meltzi Hugo a apãrut între anii 1877-1888 ºi a publicat în peste 20 de limbi, darnumai cei doi redactori împreunã au fost în staresã înþeleagã toate articolele. Dupã primul rãzboimondial, în anii ’20 mai, multe reviste de specia-litate (medicinã, farmacie, comerþ) au fost bi-lingve sau chiar trilingve în primii ani, conformnecesitãþilor cerute de piaþã. ªi pe teren culturalavem douã încercãri de acest gen. La Oradea aapãrut sãptãmânalul Aurora în 1922-1923. A avutca scop sã ajute cunoaºterea reciprocã mai bunã aculturii române ºi maghiare. A reuºit sã scoatãdoar 14 numere. Nici revista Cultura editatã deuniversitari clujeni sub îndrumarea lui SextilPuºcariu n-a rezistat mai mult decât un singuran, în 1924, ºi a scos doar patru numere în lim-bile românã, maghiarã, germanã ºi francezã. Re-vistele polilingve, multiculturale în general rezistãdoar câþiva ani, deoarece gãsesc greu finanþare, iarcolaboratorii se tem cã vor avea puþini cititori.Puþini sunt cititorii care stãpânesc mai multelimbi. Prin urmare ºi ei judecã: de ce sã cumpereo revistã din care o bunã parte nu vor citi.

În astfel de condiþii revista studenþeascã deculturã Echinox a realizat o performanþã nemaiîn-tâlnitã pânã acum; mai bine de douã decenii afost trilingvã, iar apoi a devenit polilingvã, pu-blicând pagini ºi în limbile francezã (1992),englezã (1995), italianã (1998). Desigur limbilede circulaþie internaþionalã au o altã funcþie încadrul revistei, decât limba maternã a naþionalitã-

þilor. Mai ales înainte de 1989 paginile de limbamaghiarã ºi de limba germanã au avut o funcþie,un aspect specific în cultura acestor naþionalitãþi,mai cu seamã când au fost redactate de persona-litãþi marcante.

Cât priveºte paginile maghiare ale Echinoxului ,acestea deºi nu au dat naºtere la o grupare spe-cialã de tineri scriitori-eseiºti (ca în literaturaromânã), totuºi au avut perioade când au reuºit sãstrângã elementele de seamã ale unor generaþii detineri literaþi. Astãzi dacã se vorbeºte despre lite-ratura maghiarã din România trebuie menþionatºi rolul Echinoxului cu referire la perioada anilor’70-’80. Deja s-a scris ºi o tezã de doctorat desprerolul Echinoxului în literatura maghiarã în primiidouãzeci de ani de existenþã (Martos Gábor,1989). În cele ce urmeazã o sã trecem în revistãgeneraþiile de redactori maghiari ai Echinoxului ºitendinþele care le-au caracterizat. Prin generaþieînþelegem mai mult o grupã de vârstã, tineri, careau studiat în acelaºi timp.

1. Fondatorul redacþiei maghiare poate fi con-siderat Rostás Zoltán, pe atunci student la filo-zofie. Când în septembrie 1968 un ordin alMinisterului Învãþãmântului a fãcut posibilãredactarea unor reviste studenþeºti, câþiva tinerimaghiari talentaþi au avut ideea sã porneascã orevistã în limba maghiarã cu titlul Új hajtás,(Mlãdiþa nouã ). Aceasta însã nu a primit aprobaredin partea organelor de partid ºi a rectoratului. S-a preferat o singurã revistã care sã publice arti-cole ºi în limbile maghiarã ºi germanã. EugenUricaru, redactorul ºef al revistei comune, l-ainvitat pe Rostás ca redactor ºef adjunct ºiresponsabil pentru paginile maghiare. Rostás aavut nevoie de un filolog deoarece majoritatea

studenþilor maghiari cu oarecare talent învãþaupe atunci la filologie, pe de altã parte ºi muincade îngrijire a manuscriselor, de corectare a ºpal-turilor necesita pregãtire filologicã. Primul cola -borator a lui Rostás la recomandarea AsociaþieiStudenþeºti a fost Virág Dénes, care însã nu aînvãþat la secþia maghiarã ºi nu a putut face faþãcerinþelor. Astfel, la recomandarea lectoruluiLáng Gusztáv, Rostás l-a invitat pe subsemnatulca redactor.

Începând cu numãrul 3, timp de trei ani, amredactat paginile maghiare ale Echinoxului. Înprimii doi ani am colaborat foarte bine cu Rostás.El a dus tratative cu ºefii redacþiei ºi a strâns ma-nuscrise în clãdirea centralã, eu aveam munca cumanuscrisele ºi clãdirea filologiei. La începutaveam greutãþi din cauza refuzului de colaborarea celor care se grupau în jurul revistei neaprobateÚj hajtás. Mai târziu unii dintre ei au publicat ºiîn Echinox.

Aceastã primã perioadã se caracterizeazã prineclectism. Eram fericiþi dacã primeam suficientemanuscrise. Am încercat sã convingem cât maimulþi tineri sã colaboreze. Am pornit douã rubrici permanente, una de eseuri despre scri-itori, alta de ocrotirea limbii. Iar apoi NémetiRudolf a devenit cronicarul Cenaclului „GaálGábor“. Scriitorii Balla Zsófia, Irinyi Kiss Ferenc,Kozma Mária, filozoful Huszár Vilmos, traducã-torul Bán Péter au fost colaboratorii noºtri debazã. Dupã ce Rostás a terminat studiile în 1970,locul lui a fost preluat de Tamás Gáspár Miklóscare a avut idei originale, dar în scurt timp a ajunsîn conflict cu ºefii redacþiei, aºa cã aproape un anam redactat singur paginile maghiare. În aceºtitrei ani am reuºit sã punem bazele redacþieimaghiare. A devenit obiºnuit ca într-un numãrsimplu de 24 de pagini 3 sã fie de limbamaghiarã. În privinþa celor publicate cei doiredactori aveau mânã liberã. Doar cu cenzura auavut din când în când probleme. Tot în aceastãperioadã a devenit cunoscutã revista ºi în afaracercurilor universitare, au apãrut primele articole,recenzii referitoare la Echinox, în Igazság, Utunk ºiKorunk.

2. În 1971 am absolvit ºi eu facultatea, darfiind repartizat la Cluj, am continuat redactareaîncã câteva luni. Cu greu am gãsit un continuatoral muncii în persoana lui Németi Rudolf. El ºiapoi soþia, Németi Nagy Erzsébet s-au aflat timpde trei ani (1972 febr.-1974 dec.) în fruntea re-dacþiei maghiare. La începutul perioadei Németia fost ajutat de Cselényi László, student la psi-hologie. Ei au pus un accent mai mare pe publi-carea poeziilor, traducerilor reciproce, n-au lipsitnici recenziile. În 1972 Cselényi a pornit o dez-batere despre problema literaturii clasice la caremulþi ºi-au exprimat pãrerea. Acum au devenitcolaboratori scriitorii Adonyi Nagy Mária, VeressGerzson, Mózes Attila, Boér Géza, KereskenyiSándor. În 1974 Németi Nagy Erzsébet l-a coop-tat pe Kereskenyi Sándor ca redactor responsabilpentru paginile maghiare ºi pe Boér Géza caredactor, dar ei nu prea ºi-au lãsat amprenta peacele câteva numere. E drept cã acum a începutcolaborarea lui Egyed Péter ºi a lui Szøcs Géza.

3. Din ianuarie 1975 pânã în iunie 1978putem vorbi despre a treia ºi cea mai însemnatã

n Gaál György

Generaþii ºi tendinþe în redacþia maghiarã a Echinoxului

eseu

ECHINOX – 35 în imagini


1. Eugen Uricaru în 1968, la redacþia „Echinox“2. I. Maxim Danciu, Ion Pop, Marian

Papahagi, Marcel Constantin Runcanu, VasileSav, ªtefan Damian, Octavian Dohotaru,Alexandru Pintescu

3. Redacþia Echinox în 19694. Ion Pop, Eugen Uricaru, Petru Poantã,

Olimpia Radu, Raluca Filip, Peter Motzan,Rostás Zoltán, Vincenþiu Iluþiu, Adrian Grãnescu, Ion Mircea, Ioan Radin,Ion Marcoº, Marcel Constantin Runcanu,ªtefan Damian, Nicolae Diaconu, Mariana O. Bojan

5. Ion Pop, Ion Mircea, Olimpia Radu, MarianaO. Bojan, Rostás Zoltán, Liviu Zãpârþan,Nicolae Prelipceanu, Adrian Grãnescu,Vincenþiu Iluþiu, Peter Motzan, Petru Poantã,Raluca Filip, Marcel Constantin Runcanu

1 2

3

4

5


6. Adrian Grãnescu, Vasile Sav,Eugen Uricaru, Ion Pop, Ioan Radin, ªtefan Damian, Ion Marcoº

7. Mircea Ghiþulescu ºi I. MaximDanciu

8. Redacþia „Echinox“ în 19709. Gruparea „Echinox“ la festivitatea

din 1988

6

8

9

7


10. Ilie Cãlian, Dinu Flãmând,Marian Papahagi, Mariana O.Bojan, Ion Pop, MirceaGhiþulescu, Nicolae Diaconu,Rostás Zoltán, Adrian Popescu,Petru Poantã, Gaál György

11. Ion Pop, Marian Papahagi, PeterMotzan ºi I. Maxim Danciu

12. Felicia Sicoe, Aurel Codoban, Danªãulean, Tudor Iosifaru, NoraRebreanu, Józsa T. István, MirceaÞicudean, Laura Pavel

13. Vincenþiu Iluþiu (1978)

10

11

12 13


14 15

16

17 18

14. Mircea Þicudean, Tudor Iosifaru,Aurel Codoban, Józsa T. István

15. Marcel Constantin Runcanu16. Mihai Dragolea, Nicolae Oprea,

I. Maxim Danciu17. Alexandru Paleologu ºi Alexandru

Vlad18. Andrei Marga


perioadã a paginilor maghiare. Timp de trei ani ºijumãtate Egyed Péter ºi Szøcs Géza au fost redac-torii maghiari. Amândoi poeþi talentaþi. Egyed,student la filozofie, Szøcs la filologie, dar totinteresat de probleme teoretice. Ei au devenitreprezentanþii de frunte ai generaþiei care a pornitsub îndrumarea filozofului Bretter György, ºi semanifestau în primul rând în eseuri cu subiecteteoretice-filozofice. Printre colaboratorii deseamã se aflau Ara Kovács Attila, Bretter Zoltán,Bréda Ferenc. Au reuºit sã facã din acele câtevapagini o revistã deschisã ºi spre generaþiile ante-rioare dar au cooptat colaboratori ºi dintre cei maitineri decât ei. Rubrica Az Echinox dekameronja(Decameronul Echinoxului) a publicat prozãscurtã ºi poezii. Au înfiinþat ºi un premiu: PremiulEchinox, cu care a fost distins prima datãKeszthelyi Zoltán - pe atunci elev ºi mai târziu ºiel redactor.

4. Astfel, în toamna anului 1978 filologii BekeMihály András ºi Bréda Ferenc preiau redacþiaîntr-o situaþie mai delicatã. Lor li se alãturã încurând Bretter Zoltán. Cei trei folosesc cuplãcere denumirea de „trei B“, sau „BBB“.Perioada lor poate fi consideratã în urmãtorii treiani, pânã în vara lui 1981 când ºi ultimul dintreei, Bretter, pãrãseºte redacþia. Ei se strãduiesc dinplin sã continue tradiþiile create de tandemulEgyed-Szøcs. ªi într-adevãr filiera teoreticã secontinuã. Trebuie sã amintim dezbaterea pornitãde Bréda cu titlul Nomen est omen? sau cea iniþiatãde Veress Károly despre demnitatea umanã. Serelevã buna colaborare cu redactorii români. În1980 apare un numãr încruciºat în care 25 deautori ai paginilor maghiare publicã pe paginileromâne. În mai multe numere articolele în limbamaghiarã sunt urmate de rezumate în limbaromânã. Mai scot ºi numere tematice. De numelelui Beke ºi Bréda se leagã scoaterea unei antologiidin scrierile publicate în paginile maghiare aleEchinoxului cu titlul Bábel tornyán, Bucureºti,1983.

5. Deja în perioada B-urilor, din ianuarie1980, filologul Lørincz Csaba intrã în colectivulmaghiar, iar din iunie 1981 împreunã cu studen-tul filozof Keszthelyi András formeazã colectivulredacþional. Perioada lor de un an ºi jumãtate secaracterizeazã ca o stagnare. Deºi se strãduiesc sãcontinue filiera teoreticã, nu prea au colaboratori.Aceasta este perioada când se reduce drasticnumãrul studenþilor ºi mai ales al secþiilormaghiare. Foarte mulþi tineri maghiari pãrãsescþara. Astfel cei doi redactori publicã multe tradu-ceri de texte filozofice, precum ºi prozã ºi poezii.Dintre poeþii noi se remarcã Cselényi Béla (debutîn Echinox), Kovács András Ferenc, iar dintreprozatori Józsa Márta.

6. Urmãrile regimului totalitar îºi lasãamprenta pe paginile maghiare cel mai multîncepând cu ianuarie 1983. Timp de doi ani ºijumãtate asistentul de socialism ºtiinþificKomáromi Béla devine redactor responsabil pen-tru paginile maghiare. El nu publicã nici un arti-col ºi se pare cã nici nu îºi exercitã prea multrolul de îndrumãtor ideologic al paginilor. Dar nugãseºte oameni dornici de a lucra în redacþie.Filologii Asztalos Ildikó, Kovács András Ferenc,precum ºi filozofii Néda Zoltán, Heltai Péter,Ungvári Zrinyi Imre sunt în funcþia de redactor.Tot mai des apar numere duble-triple în care ºinumãrul paginilor maghiare se tot restrânge.

7. Din vara anului 1985 doi tineri filologi,Balogh F. András ºi Józsa T. István, ajung redac-tori ai paginilor maghiare. În mai 1987 li se alã-turã Balló Áron. Deºi condiþiile politice nu suntfavorabile, ei reuºesc sã ridice puþin nivelul publi-caþiei. ªi ei publicã mai mult eseuri. Printre

colaboratori apar Jakabffy Tamás ºi FeischmidtMargit. Mai rar se publicã poezii de KovácsAndrás Ferenc ºi Zudor János. Dupã ce în 1988respectiv în 1989 Balogh ºi Józsa terminã studiile,Balló rãmâne singur pentru perioada de tranziþiede la sfârºitul anului 1989.

În 1989 apar patru numere, din care ultimul(nr. 3-4) este tipãrit dupã revoluþie. În acest anapar în total 6 pagini maghiare. Ele conþin maimult prozã ºi poezie (Rozsnyai László, KirályLászló, Fekete Vince, Kovács András Ferenc), tra-duceri de drame absurde (Lørincz Attila), uninterviu cu regizoarea Kovács Ildikó, precum ºi oselecþie din studiile filozofului Böhm Károly cu ointroducere de Ungvári Z. Imre.

Primul numãr din 1990 este o ediþie specialã,fãrã numerotare. Pe lângã titlu apare: Publicaþietrilingvã în limbile românã, maghiarã, germanã. Dinarticolul de program, semnat de Balló, se resimtenevoia de a avea noi posibilitãþi de publicare pen-tru tineret. Iar rubrica nouã Továbbító(Transmiþã-tor), face referiri la o nouã revistã studenþeascã înlimba maghiarã care va apare în curând. Înnumerele 3-4/1989 ºi în numãrul special pe lângãBalló figureazã ca redactori filologul FerenczyJudit ºi sociologul-filozoful Horváth István. Darîn numãrul 1-2/1990 iarãºi Balló este singurulredactor maghiar, iar în numerele 3-4 nici nuapare vreun nume pe acest post. Însã eseurile luiHorváth István, Magyari Tivadar, Daróczi Enikøsunt de naturã teoreticã. O nouã rubricã de lite-raturã, Buvópatak, pare mai interesantã dar nucontinuã. Balló trece, în 1990, ca redactor lacotidianul Szabadság ºi devine în curând redac-torul paginii sãptãmânale studenþeºti Campus.

8. Deoarece filologul Ferenczy Judit pleacãdin þarã, Balló lasã redacþia pe seama lui HorváthIstvan, al cãrui nume apare în colofon începândcu nr. 5/1990 ºi rãmâne singurul redactormaghiar pânã la nr. 10, când i se alãturã ºi socio-logul Magyari Tivadar. Ei doi semneazã încã unan paginile maghiare. Dupã informaþiile primitede Balló Áron, se pare cã în toatã perioada post-decembristã - indiferent de numele inclus încolofon – ei trei s-au strãduit sã þinã în viaþãpaginile maghiare: Balló, Horváth, Magyari. Ei seîntâlneau la redacþia Szabadság ºi aveau de gând sãscoatã o revistã studenþeascã în limba maghiarã cutitlul Kérdøjel (Semnul întrebãrii). Tot ei au cola-borat la pornirea suplimentului Campus ºi Sza-badság. Magyari Tivadar publicã în nr. 10/1990 unarticol program Merre Echinox (Încotro Echinox),în care prevesteºte apariþia revistei Kérdøjel ºi ceremanuscrise pentru paginile maghiare ale

Echinoxului. Kérdøjel – mai mult din motive finan-ciare – nu a apãrut, astfel cã studenþii maghiari s-au putut concentra începând cu 1991 mai multasupra paginilor de la Echinox.

Dacã trecem în revistã materialul publicat deaceastã a opta generaþie de redactori ni se înfãþi-ºeazã un aspect heterogen. Eseul este reprezentatmai mult de redactorul Horváth, mai apar studiide Magyari Tivadar, Fazekas Emese, dar majori-tatea materialului publicat este prozã: Varga Sán-dor, Balla István, Dombi Attila, Lázár Krisztina,Vida Gábor, Kerestely Sándor, ºi poezie: FeketeVince, Markus Etelka, Jánk Károly, Sólyom Noé-mi, Szilágyi P. Csaba, Domokos Johanna, LakatosMihály, Hubbes László. Doar o singurã încercarecu oarecare perspectivã a redactorilor se remarcã:în nr. 9/1990, ei publicã un concurs pentru eseuºi prozã. În nr. 1-2/1991, sub titlul Fãrã comentarii ,aflãm cã nu s-a prezentat nici o operã la acestconcurs. Tot aici trebuie sã menþionãm cã în anul1990-1991 majoritatea numerelor au fost doar de12 pagini din care o paginã, o paginã ºi jumãtate arevenit redacþiei maghiare.

9. În vara anului 1991 redacþia maghiarã – cufuncþia de redactor responsabil – este preluatã destudenta de la filologie Hodor Adél. Numele eiapare în nr. 7-8/1991 ºi rãmâne în colofon timpde doi ani ºi jumãtate. Din ianuarie 1993 are caajutor pe filologul Sántha Attila pe post de redac-tor. Începând cu nr. 9/1993 Sántha devine redac-tor responsabil pânã la sfârºitul anului. Hodor îºiîncepe activitatea cu articolul program Echinoxredivivus ºi declarã cã vrea sã continue tradiþiileechinoxiste moºtenite de la generaþiile Egyed,Szøcs, Bréda. Aceastã perioadã (a noua) se carac-terizeazã printr-o oarecare stabilitate. În fiecarenumãr apar 2-3 pagini maghiare, iar majoritateamaterialului publicat intrã în domeniul prozei ºipoeziei. Poezie publicã Egyed Emese, CselényiBéla, Zudor János din generaþiile anterioare pre-cum ºi Kelemen Hunor, Varga József, DomokosJohanna, László Noémi, Orbán János ºi BenøAttila. Printre prozatori apar Bréda Ferenc, LángZsolt, Bíró Ferenc, Kali Kinga, Kelemen Hunor.Se publicã mai multe traduceri - Hodor Adél - ºidoar câteva studii ºi eseuri. Este de semnalat legã-tura mai strânsã dintre cenaclul Bretter György ºipaginile maghiare din Echinox. Sunt publicatepoezii discutate în cenaclu ºi pãrerile participanþi-lor. În nr. 1-2/1993 gãsim ºapte articole – croniciteatrale – legate de aniversarea a 200 de ani de laînceputul reprezentaþiilor teatrale la Cluj. Iar în nr.

à


6 Kelemen Hunor ºi François Bréda pornesc o dis-cuþie pe tema Transzközép irodalom, care însã nuprea are ecou.

10. În 1994, cu primul numãr aniversar: 25 deani de apariþie, redacþia maghiarã este preluatã decãtre doi studenþi de la filozofie: Thamo Csaba,redactor responsabil, ºi Csoma Enikø. În acestprim numãr gãsim scurta biografie a 28 de redac-tori maghiari ai Echinoxului. Cei doi rãmân redac-tori timp de peste 4 ani ºi în aceastã perioadãputem asista la declinul paginilor maghiare. TotEchinoxul intrã într-o situaþie de crizã. Numerelesunt duble-triple, din care 1-2 pagini revinredacþiei maghiare. iar redactorii maghiari demulte ori umplu acest spaþiu doar cu unul-douãarticole. În 1997-1998 o serie de numere apar fãrãpagini maghiare, doar din cauzã cã redactorii n-auprezentat nici un material. În aceastã a zeceaperioadã de redacþie, Thamo Nagy Enikø, JankóSzép Yvette, Ambrus Tibor publicã prozã, MátéAdél, Sándor Szilárd, Király Zoltán, Lázár Lehel,Székely Sebestyén György, poezie, iar BerszánIstván ºi Kovács Binder István semneazã studii.Douã numere sunt mai reuºite ºi interesante.Aceºtia se integreazã în tematica numãrului întreg.Numãrul 6-7-8-9/1995 are ca temã Generaþia ’90.Aici sunt prezentaþi acei tineri scriitori care au scosprimele volume dupã 1990. Redactorii maghiariprezintã 11 astfel de tineri scriitori, majoritatea cufotografia primului volum. Numãrul 10-11-12/1996 este dedicat lingvistului Eugen Coºeriu,pe paginile maghiare Dimén László prezintã ana-liza unui volum de Coºeriu.

Este clar cã perechea Thamo-Csomo n-au maicolaborat cu redacþia cam din vara anului 1997.

11. Începând cu numerele 4-5-6/1998 studen-tul teatrolog K. Kovács István preia funcþia deredactor responsabil pentru paginile maghaire.Aceasta se ºi simte: din când în când apare câte opaginã maghiarã publicând în bunã parte articolelegate de teatru. În afarã de redactor, VajdaNoémi, Köllø Katalin publicã în acest domeniu.Mai apar poezii de Lokodi András ºi studii deBerszán István (literaturã) ºi Könczei Csongor(etnografie). Dupã un an cu puþine rezultate –începând cu nr. 4-5-6/2000 - Boros Loránddevine redactor responsabil. El fiind student la

filologie ar putea da o viaþã nouã paginilormaghiare. Rãmâne însã pe acest post pânã lasfârºitul anului ºi doar o datã, în numãrul 10-11-12/2000 reuºeºte sã scoatã trei pagini maghiare,cu un studiu de Kovács István ºi douã poezii deKirály Zoltán. Prin urmare nici el nu s-a strãduitsã facã faþã sarcinilor redacþionale.

Astfel nu-i de mirare cã în Seria nouã aEchinoxului pornitã în 2001 nu mai figureazã niciun redactor maghiar. Doar ocazional apar ici-coloarticole, poezii în limba maghiarã.

În încheiere trebuie sã precizãm cã paginilemaghiare ale Echinoxului au avut un rol de seamãîn cultura maghiarã în anii ’70, dupã aceasta aurmat o stagnare, iar în anii ’90 un declin. Înperioada postdecembristã au apãrut o serie dereviste în limba maghiarã care au publicat cupromptitudine scrierile tinerilor, ba au dat ºi ono-rarii. Prin urmare doar puþini erau interesaþi sãpublice în Echinox. Cu atât mai mult cu câtscrierile de aici au ajuns la un numãr mic de citi-tori maghiari. Din pãcate nu s-a gãsit nici unredactor maghiar pe la sfârºitul anilor ’90 care sãsimtã vocaþia pentru menþinerea acestor pagini.Dintre redactorii ºi colaboratorii paginilormaghiare unii deja au devenit scriitori consacraþi,alþii politicieni, redactori ºefi, oameni de ºtiinþã,cadre universitare cu zeci de volume apãrute înþarã ºi în Ungaria.

n

à

n Pier Paolo Pasolini (1922 - 1975)

Jurnal

Adult? Niciodatã – niciodatã, precum existenþacare nu se maturizeazã – rãmâne mereu necoaptã,din splendidã zi în splendidã zi – eu nu pot decât sã rãmân fideladmirabilei monotonii a misterului.Iatã de ce, în fericire,nu m-am abandonat – iatãde ce în neliniºtea vinilor melenu am atins niciodatã o remuºcare adevãratã.Egali, mereu egali cu inexprimatul,la originea a ceea ce eu sunt.

Poet al cenuºilor

(Fragment)

La Roma, din `50 pânã astãzi, august 1966,nu am fãcut altceva decât sã sufãr ºi sã lucrez vorace.Am predat, dupã acel an de ºomaj ºi sfârºital vieþii,într-o ºcoalã privatã, pentru douãzeci ºi ºapte de dolaripe lunã: între timp tatãl meuni s-a realãturatºi nu vorbeam niciodatã despre fuga noastrã, a mea ºi amamei mele.A fost un lucru normal, o strãmutare în doi timpi.Locuiam într-o casã neacoperitã ºi netencuitã,o casã de sãraci, la capãtul periferiei, aproape de oînchisoare.

Era o palmã de praf în timpul verii, ºi mlaºtinã iarna – Dar era Italia, Italia nudã ºi fremãtãtoare,cu bãieþii ei, femeile ei,„mirosurile ei de iasomie ºi ciorbe sãrace”,apusurile pe câmpurile Aniene, grãmezile de gunoaie,ºi, în ceea ce mã priveºte, visurile mele întregi de poezie.Totul putea, în poezie, sã aibã o soluþie.Îmi pãrea cã Italia, descrierea ei ºi destinul ei,ar fi depins de ceea ce eu scriam despre ea,în acele versuri îmbibate de realitate imediatã,acum deloc nostalgicã, de parcã aº fi câºtigat-o cusudoarea mea – Nu conta faptul cã eu, în anumite zile,nu aº fi avut nici mãcar suta de lire pentru a-mi radebarbala bãrbier,

figura mea economicoasã, deºi instabilã ºi nebunã,era în acel moment, din multe puncte de vedere,asemenea acelora ale oamenilor între care locuiam:în asta eram chiar fraþi, sau cel puþin egali – De aceea, cred, am putut atât de mult sã-i înþeleg –

Traducere de IOSIF FELVINÞI

N. red.: Precizãm cã ºi în numãrul 29/2003 tra -ducerile ºi prezentarea lui Pier Paolo Pasolini îiaparþin tot lui Iosif Felvinþi.

traducere

Coincidenþa face ca, simultan, douã proiectede editare a operei lui Plotin în limbaromânã sã punã capãt perioadei în care

singura modalitate de întâlnire cu aceasta era înediþii strãine, Plotin fiind singurul mare filosofantic rãmas aproape în întregime netradus la noi.Ediþia de care ne vom ocupa aici a apãrut laEditura Humanitas ºi ni-l oferã, într-un primvolum dintr-o serie preconizatã ca având trei, pePlotin în traducerea lui Andrei Cornea.

Avem de-a face, în acest caz, cu publicareaprimelor douãzeci de tratate ale Enneadelor înordinea cronologicã a producerii textelor ºi nu încea rezultatã în urma controversatei sistematizãritematice operate ulterior de cãtre Porfir, principaluldiscipol ºi prim editor al lui Plotin. Se ºtie cã celeºase Enneade, fiecare conþinând câte nouã tratate,sunt rezultatul unei forþãri a materialului pre-exis-tent în graniþele constrângãtoare ale unei ordonãricu aparenþã sistematicã. Se presupune cã cifra cinci-zeci ºi patru (de tratate) rezultatã în urmaîmpãrþirii, ar fi exercitat asupra lui Porfir o oarecarefascinaþie legatã de mistica pitagoreicã a numerolo-giei. Cazul nu este singular, sã ne amintim cã ºiVoinþa de putere a lui Nietzsche nu este altceva decâto colecþie de reflecþii, un construct postum neau-torizat, rezultat în urma operãrii târzii asupra unuimaterial brut, nefinisat. Plotin însuºi nu a datnume nici unuia dintre tratatele sale, acest lucrufiind lãsat la latitudinea fiecãruia dintre discipolii sãi

în parte, numele pe care astãzi le cunoaºtemreprezentând alegerea aceluiaºi Porfir.

Despre Plotin se poate spune cã este cel maiimportant reprezentant al unei tradiþii filosoficepe care chiar el o inaugureazã, neo-platonismul, ºicare îºi propunea ca scop manifest resuscitareaspiritului filosofiei lui Platon; rezultatul la carePlotin a ajuns în cele din urmã a fost o doctrinãcare, combinând laolaltã elemente aparþinânddoctrinelor platoniciene, aristotelice, pitagoreiceºi stoice - nemaipunând la socotealã influenþelene-elenice, în special orientale, presupuse, deasemenea, a-l fi influenþat - depãºeºte cu multstatutul de simplã exegezã, atingând mai degrabãînãlþimea de idei a unui sistem de sine stãtãtor.

Timp de un secol neo-platonismul a fostfilosofia dominantã a Europei, acesta fiind la rândulsãu o influenþã majorã asupra chiar gândiriicreºtine, o punte de legãturã între filosofia vechiiGrecii ºi cea medievalã. Apofatismul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul pare a fi fost imposibil de teo-retizat fãrã premisele stabilite de cãtre Plotin, lacare gãsim originea ideilor care au determinatinterpretarea lui Parmenide în termenii teologieinegative. Sfântul Augustin era, de asemenea, fami-liarizat, prin intermediul unei traduceri latine, cucel puþin o parte a operei plotiniene pe care conti-nuã sã o frecventeze ºi dupã creºtinare. În perioadaRenaºterii, Marsiglio Ficino publicã, pentru uzulAcademiei platoniciene din Florenþa, o nouã tra-

ducere latineascã, însoþitã de rezumate ºi comen-tarii. Goethe, Novalis, Schelling ºi Hegel îl citesc,de asemenea, pe Plotin, la care se ºi raporteazãîntr-un mod consistent.

Pentru cei aflaþi la ora primului contact cufilosofia lui Plotin, de o extremã utilitate sedovedeºte a fi masivul studiu introductiv cu careAndrei Cornea îºi însoþeºte traducerea. Pe lângã ointroducere în terminologia specificã ºi oprezentare a fundalului cultural – filosofico-reli-gios – care a permis dezvoltarea unei astfel degândiri, mai gãsim aici trimiteri generoase ladiferiþi exegeþi ºi cunoscãtori ai lui Plotin, pre-cum ºi istoria diferitelor traduceri de-a lungultimpului, fie ele mai mult sau mai puþin reuºite.Pe de altã parte, lipsa textului original, în greacã,care ar fi facilitat celor cu adevãrat interesaþi omai mare ºi profundã apropiere de intimitateagândului ºi spiritului plotinian, este deplânsã decãtre chiar traducãtor.

Obscur, uzând de un limbaj eliptic, Plotin nuse lasã ghicit, la fel ca orice alt gânditor impor-tant, decât dupã tatonãri succesive ºi insistente.Unul dintre motivele cele mai pregnante este,cred, ºi acela cã departe de a fi un popularizatorieftin al lui Platon, el se adresa unui cerc drasticrestrâns de iniþiaþi, a cãror familiarizare cu con-cizia ºi echivocul inerente comunicãrii filosoficeera una profundã. Cã Plotin era, într-adevãr, ºiprofesor de filosofie, dupã cum dl. Cornea sub-liniazã în prefaþã, este perfect adevãrat; dar maimult decât atât, astfel de preocupãri necesitau dinpartea celor ce se consacrau studiului o implicareexistenþialã totalã care astãzi, dacã nu lipseºte, esteuna de suprafaþã, fie ea ºi semnificantã.

n


comentarii

n Alex Moldovan

Ipostaze plotiniene

La editura clujeanã Grinta a apãrut cu puþintimp în urmã una dintre lucrãrile de refe-rinþã ale filosofiei germane ºi universale.

Este vorba despre Noi eseuri asupra intelectului umanaparþinând gânditorului german Gottfried WilhelmLeibniz. Încã de la început se cuvine sãmenþionãm un fapt important: avem de a face cu olucrare ineditã la noi, cu o primã traducere înlimba românã a acestui text. Traducerea aparþine înparte academicianului ºi profesorului de filosofieAlexandru Boboc care, în calitate de conducãtor alunui colectiv care le mai cuprinde pe Mihaela Pop,respectiv pe Delia ªerbãnescu, a ºi supervizatdemersul comun. În legãturã cu prezenta lucraretrebuie amintit cã ea, la fel ca ºi Monadologia, a fostscrisã în limba francezã. Avem, deci, de-a face cuun text redactat ºi scris în limba lui Voltaire; dar,dupã cum spune ºi profesorul Boboc, acesta aretoate aparenþele unuia gândit în germanã ºi caurmare comparaþia cu o traducere în germanã alucrãrii a lãmurit unele aspecte problematice pecare terminologia folositã le ridica.

Puternica personalitate a lui Leibniz nu s-alimitat la un unic domeniu, cel al filosofiei.Preocupãrile sale au vizat domenii precum politi-ca, matematica, legislaþia, economia, arhitecturasau tehnologia; de asemenea s-a preocupat deproiectul apropierii dintre diferitele confesiunicreºtine. Referindu-se la acesta, enciclopedistulDenis Diderot nota în 1765 cã „acest om a adusGermaniei singur tot atâta faimã câtã au adusGreciei Platon, Aristotel ºi Arhimede laolaltã”.Cuvintele acestea erau la fel de adevãrate atuncica ºi în zilele noastre. La un prim ºi cel mai gene-

ral nivel istoria filosofiei îl consemneazã peLeibniz ca filosoful monadelor, numele sãurãmânând strâns legat de Monadologia, cea maicunoscutã lucrare a lui ºi singura destinatã dintruînceput publicãrii imediate. Opusculul, întins pemai puþin de o sutã de pagini împãrþite înnouãzeci de paragrafe, pe lângã faptul cã este unmoment de cotiturã, reprezintã un monument deconcizie, de o extraordinarã concentrare ideaticã,în acest aspect negãsindu-ºi un egal, poate, decâtpeste vremuri, în covârºitorul Tractatus Logico-Philosophicus al lui Wittgenstein.

Redactate în perioada 1703-1704, Noile eseuri nuvor vedea lumina tiparului decât în 1765 (!), deci laºaizeci ºi unu de ani de la scriere ºi la patruzeci ºinouã de la moartea lui Leibniz, survenitã la 14noiembrie 1716. Motivul? Aceastã lucrare porneºteca un rãspuns, de fapt ca o criticã, la o altã lucrarecare a fãcut carierã în epocã, ºi anume Eseu asupraintelectului omenesc a filosofului englez empirist JohnLocke. Acesta murind în 1704, Leibniz a consideratcã nu ar fi corect ca disputa sã continue cu unuldintre locutori dispãrut. Astfel cã se vor scurge maibine de ºaizeci de ani pânã ce textul va apãrea înOeuvres philosophiques latines et françaises de feu Mr.Leibniz. Deºi nu chiar la fel de celebre precumMonadologia, Noile eseuri nu reprezintã altceva decâto altã poartã de intrare în miezul aceleiaºi filosofii,o alternativã aflatã, poate, mai la îndemânã. Carteaîmprumutã forma consacratã a dialogului, în cazulde faþã fiind vorba despre o ipoteticã discuþie ce sepoartã între douã personaje, Théophile ºiPhilalèthe, de fapt personificãri ale lui Leibniz,respectiv Locke. Textul lui Locke este, desigur, doar

punctul de plecare al unei complexe dezvoltãri apropriului sistem filosofic ºi nu este singurul lacare Leibniz se raporteazã. Volumul, structurat pescheletul a patru mari capitole (sau Cãrþi) – Despreideile înnãscute, Despre idei, Despre cuvinte ºi Desprecunoaºtere – îi prilejuieºte lui Leibniz o amplãdesfãºurare împotriva a diferite concepþii filosoficeaflate atunci în vogã. Lui Descartes, pentru careîntinderea era substanþa lucrurilor, Leibniz îi opuneperspectiva concepþiei sale atomiste; atomul sãu,însã, cãruia îi dã numele de monadã – din grecesculmonas, „unu” – este unul indivizibil, lipsit de cor-poralitate; este energie. Concepþia senzualistã aempiriºtilor conform cãreia nihil est in intellectu, nisiprius fuerit in sensu este combãtutã hotãrât de cãtreLeibniz, care nu neagã importanþa pe care o ausimþurile în cadrul procesului de cunoaºtere, dar leacordã un rang inferior. Pentru el rolul percepþiilorsenzoriale nu este acela de a furniza idei din afarã, ciacela de a le trezi la viaþã ºi a le clarifica pe cele careexistã deja în minte în stare de potenþã.

Influenþa pe care acest gânditor a exercitat-oasupra posteritãþii este imensã ºi nu se opreºte ladomeniul strict al filosofiei; contribuþiile acestuiala teritorii precum matematicile (unde a inventatcalculul diferenþial), fizica atomicã ºi psihanalizasunt acum recunoscute unanim; dar mai mult,unul dintre cei mai importanþi scriitori ai secolu-lui douãzeci cum este Michel Tournier dezvãluiecã întâlnirea pe care a avut-o cu monada luiLeibniz a avut pentru el însemnãtatea unei reve-laþii.

n

n Alex Moldovan

Un Leibniz inedit


David Prodan ar fi avut astãzi 101 de ani deviaþã pãmânteascã, dacã soarta nu ar fivrut ca, în urmã cu un deceniu, sã treacã

în viaþa veºnicã. Deºi a fost unul dintre cei maimari istorici români din toate timpurile, a trecutprin lume cu discreþie ºi cumpãtare, cu bunãcuviinþã ºi serenitate. De la începutul deceniuluial ºaptelea al secolului trecut, Profesorul a pãrãsittreptat agitaþia cotidianã a instituþiilor oficiale înfavoarea unei intense ºi autentice trãiri intelec-tuale. În urma unei asemenea recluziuni, în parteimpuse de alþii, în parte autoimpuse, urmate de oizolare aproape completã de lumea dezlãnþuitã, arezultat o operã de benedictin, unicã prin profun-zime ºi dimensiuni. A fost una dintre cele maidemne ºi mai sincere forme de protest intelectualcontra regimului comunist din România.

David Prodan descindea din stirpea nobilã aþãranului român, dar a fost dãruit cu neclintireaconvingerilor ºi cu erudiþia învãþaþilor ªcoliiArdelene. El s-a condus în viaþã dupã testamentullãsat urmaºilor de un faimos antecesor, anume depoetul latin Vergiliu, care spunea cã “muncastãruitoare învinge orice” (Labor omnia vincitimprobus). Esenþa mesajului sãu este, de aceea,simplã ºi profundã: munca stã la temeiul oricãreiautentice împliniri. Prin urmare, aidoma atâtorcreatori cunoscuþi sau anonimi, Istoricul a închi-nat pe mai multe mii de pagini un imn muncii.Acest imn a fost ilustrat deopotrivã prin metodaistoricã practicatã ºi prin concepþia sa despre tre-cut. A muncit singur neobosit pentru reconsti-tuirea trecutului, dar din complexitatea vieþii deodinioarã a ales, cu deosebire, descifrarea ros-turilor þãrãnimii.

Studiul þãrãnimii transilvane din evul mediuºi din epoca modernã avea pentru David Prodanmai multe semnificaþii. Întâi, era vorba despreistorie socialã, adicã despre o temã predilectã, cuposibilitãþi nelimitate de desfãºurare. Prodan cre-dea, ca ºi Lucien Febvre, cã nu omul ca individtrebuie privilegiat de istoric, ci societatea, comu-nitãþile umane, grupurile de oameni, acelea caremodeleazã destinul omenirii dupã logica “durateilungi” (despre care vorbea Fernand Braudel). Înal doilea rând, era un act reparator, fiindcãistoricii de pânã la el studiaserã mai multaspectele spectaculare ale trecutului, lupta pentruputere, strãlucirea elitelor etc., uitând adesea cãpeste 90% dintre oameni nu deþineau puterea ºinu erau stãpâni, ci supuºi, lucrãtori cu braþele învederea producerii celor necesare traiului. Eraunecesare ºi istoria politicã, ºi cea militarã, ºi istoriaculturii scrise, ºi descifrarea rosturilor diplo -maþiei, ale comerþului, ale monedei etc., darmunca tãcutã ºi anonimã de ce sã fi fost menitãdezinteresului sau chiar dispreþului? Era o istoriea majoritãþii populaþiei, istorie rãmasã “minorã”prin precaritatea izvoarelor ºi prin lipsa de pre-ocupare a specialiºtilor. Fireºte, marxismul ºiregimurile comuniste au trasat artificial “direc-tive” pentru studierea trecutului muncitorimii ºiþãrãnimii, însã rezultatele au fost de cele maimulte ori modeste, fiindcã accentul trebuia sãcadã invariabil pe “lupta de clasã” ºi pe alte sloga-nuri, pe de o parte ºi fiindcã istoricii înregimen-

taþi erau, în general, cu pregãtire slabã, pe de altãparte. Aceasta poate sã fie ºi a treia explicaþie aopþiunii lui David Prodan: având o foartetemeinicã pregãtire de specialitate, mai ales îndomeniul ºtiinþelor auxiliare ale istoriei, un stagiuîndelungat în arhive ºi un doctorat luat încã înperioada interbelicã, Istoricul ºtia cã, în ciudaregimului comunist, poate da la ivealã o istorieautenticã a þãrãnimii. În al patrulea rând, studiinddetaliat þãrãnimea transilvanã din secolele XIV-XIX, David Prodan ºtia bine cã aduce la luminãistoria propriului sãu popor, istoria românilor. Laromânii transilvani, mai mult decât la altepopoare ºi populaþii din Europa Centralã, estevalabilã ideea cã elitele sociale au fost doar unsegment infim din totalul populaþiei. Încã dinevul mediu, clasa nobilã (feudalã) a românilor dinTransilvania s-a redus treptat din punct de vederenumeric, dizolvându-se în mare mãsurã în cadrulnobilimii maghiare ºi al þãrãnimii. Ungaria - statcatolic cu “misiune apostolicã” - din care a fãcutparte ºi Transilvania pânã în secolul al XVI-lea,nu a admis între structurile sale de putere o elitãortodoxã ºi româneascã. Biruinþa Reformei reli-gioase în secolul al XVI-lea a fãcut ca lumea tran-silvanã sã fie ºi mai exclusivistã: societatea eracondusã de “trei naþiuni (nobilimea ungarã, saºii,secuii) ºi patru religii (calvini, luterani, unitarieni,catolici)”, care erau o minoritate în raport cumasa populaþiei supuse, rãmasã ortodoxã ºiromâneascã. Istoricii Transilvaniei se ocupaserãmult de structurile puterii, adicã de stãri , deveniteîn secolul al XV-lea nationes, de catolicism ºi deconfesiunile nãscute prin Reformã, de impunereastãpânirii Regatului Ungariei, de aºezarea ºi colo-nizarea în Transilvania a saºilor ºi secuilor etc.,dar lãsaserã la o parte ceea ce li se pãruse a finespectacular, adicã trecutul majoritãþii popu-laþiei, ajunse aservite. Acest trecut al claseisupuse, al iobagilor (ºerbilor) se confunda pânã laun punct cu trecutul naþional al românilor. Înfine, studiind istoria iobãgiei, David Prodan seapleca asupra rãdãcinilor familiei sale de truditoriai gliei, aducea un omagiu tuturor generaþiilor deþãrani din satul Cioara (unde se nãscuse) ºi dintoate satele iobãgite ale Transilvaniei.

Convingerea profesorului era cã nu prin numãrse face istoria, ci prin calitate ºi valoare - de aceea,nu a neglijat niciodatã elitele - însã admira pro-fund civilizaþia ºi cultura ruralã, de la ingenioaseletehnici de cultivare a pãmântului sau de valorifi-care a produselor animale, pânã la încrustaþiile înlemn, covoarele de lânã sau versurile populare. Afost pãtruns de gândul cã þãrãnimea, situatã la bazapiramidei sociale, producând cele necesare traiu-lui, a fãcut societatea sã funcþioneze. De aceea,mecanismele funcþionãrii þãrãnimii i s-au pãrutesenþiale ºi s-a simþit dator sã le descifreze cutoatã responsabilitatea ºi dorinþa de adevãr.

David Prodan a scris ºase volume de istorie aþãrãnimii aservite din Transilvania, dacã se lasã lao parte cele douã masive volume dedicate unei“izbucniri violente”, anume rãscoalei lui Horeadin 1784-1785. Primele trei volume se ocupã deþãrãnimea dependentã din secolul al XVI-lea,dupã cum indicã titlul, dar, în fapt, ele se referã la

toatã geneza ºi evoluþia þãrãnimii transilvane, în-cepând cu secolele XIII-XIV. Urmãtoarele douãvolume trateazã iobãgia transilvanã în secolul alXVII-lea, iar un alt volum distinct schiþeazã pro-blematica þãrãneascã în acelaºi spaþiu, de la 1700la 1848. În acest ultim an, revoluþia a desfiinþatoficial aceastã servitute a þãranului. Profesorul apornit analiza de la douã seturi de documentefundamentale ale trecutului transilvan, pe care le-a studiat separat ºi în corelaþie. Este vorba de-spre înþelegerile încheiate între nobilime ºi þãraniirãsculaþi în Transilvania în 1437, în zona satelorBobâlna (atunci Olpret) ºi Apatiu, pe de o parte ºide hotãrârile “dietei sãlbatice” de la Timiºoara,din 1514, plus codul de legi numit Tripartitum(1517), determinate de rãzboiul þãrãnesc condusde Gheorghe Doja (Dozsa György), transformatdin cruciadã antiotomanã în rãzvrãtire socialã, pede altã parte. Clauzele cuprinse în aceste docu-mente, coroborate cu multe alte izvoare, l-au aju-tat pe istoric sã descifreze statutul deplin a þãrãni-mii dependente din Transilvania, Banat, Criºana,Maramureº ºi alte zone, pornind din secoleleXIII-XIV ºi pânã în cel de-al XVI-lea veac. Întâiau fost studiate “sarcinile feudale”, adicã obligaþii-le þãranilor faþã de stãpânii lor direcþi: censul (înbani), dijmele ºi darurile (în naturã sau în pro-duse), munca sau lucrul precum ºi quinquagesimaovium, adicã datul oilor (obligaþia exclusivã aromânilor, cunoscutã în toatã Transilvania, ºidatoratã regelui, dar concesionatã feudalilor); apoiau fost analizate monopolurile senioriale (morile,crâºmãritul, vãmile, pescuitul, vânatul), judecareaºi moºtenirea iobagului, dreptul sãu de strãmuta-re de pe o moºie pe alta, obligaþiile publice, maiales militare ale acestuia etc.

Dupã lãmurirea aspectelor “teoretice”,presãrate, fireºte, la fiecare pas, cu ilustrãri con-crete culese din izvoare, cu exemple, cu argu-mente, se trece la studiile de caz, pe domenii feu-dale. Funcþionarea sistemului este urmãritã pânã

profil

n Ioan-Aurel Pop

David Prodan - istoric al þãrãnimii


la 1848, pe baza regulilor fixate în evul mediu, cutoate modificãrile aduse în epoca modernã. Între“legi” ºi realitãþi sunt semnalate numeroase inad-vertenþe, deosebiri, abuzuri. În centrul tratãrii seaflã, cum spuneam, comunitãþile rurale, satelesau, mai precis, domeniile feudale, cele care con-ferã specificitate lumii medievale. Domeniile feu-dale sunt analizate în funcþie de cuprinsul loruman, dar ºi de înzestrarea lor cu inventar agricolviu ºi mort, de statutul locuitorilor lor, de obliga -þiile lor, de structura pãmânturilor, de economiadomenialã etc. David Prodan a demonstrat cã uni-tatea feudalã nu era individul, ci “casa de iobagi”(familia þãranului), generatoare de noi unitãþiiobãgeºti, cã unitatea de impunere era sesia sauechivalenþele ei, adicã temeiul economic indis-pensabil al casei de iobagi. Familia ºi sesia - spuneProfesorul - “sunt baza producþiei ºi prestaþiilor,temeiul solid al domeniului feudal ºi al pro-ducþiei sale”. Pornind de aici, Istoricul a elaboratun tablou realist al societãþii feudale, în ciudadirecþiei imprimate de istoriografia oficialã departid. El nu a scos la luminã “þãrani cruntexploataþi” ºi “stãpâni feudali nemiloºi”, ci ademonstrat cã era împotriva intereselor stãpânilorsã destrame familia ºi sesia iobãgeascã ºi cã, dim-potrivã, scopul nobilului nu putea fi decâtîntãrirea acestei “duble unitãþi” ºi crearea a câtmai multe ºi mai solide astfel de unitãþi.

Þãranii lui David Prodan ni se înfãþiºeazãexact aºa cum se desprind ei din studiul a zeci demii de izvoare. Majoritatea lor covârºitoare înTransilvania sunt dependenþi, adicã nu mai trãiescpe pãmânturile lor, ci pe domeniile stãpânilor.Acest fapt îi face dublu dependenþi de stãpân: maiîntâi, ei sunt dependenþi economic, fiindcã nusunt proprietarii sesiei pe care o lucreazã, iar de laun timp (oficial din 1514) ei ajung ºi dependenþisub aspect juridic, pentru cã sunt “legaþi de glie”,adicã nu mai au drept de liberã strãmutare. Faptulechivaleazã în viziunea lui David Prodan cuºerbia. Dar legãtura - demonstreazã Istoricul - nueste numai dinspre þãran spre nobil, ci ºi invers.Nobilul nu poate trãi fãrã þãrani, fãrã munca lor,nu poate lucra pãmântul decât cu ajutorulþãranilor, fiindcã aceºtia au în proprietate unelteleºi vitele. Prin urmare, între stãpâni ºi supuºiexistã un fel de “contract” tacit, care permitefuncþionarea societãþii. Sunt date uneori, cândeste cazul, exemple de þãrani cu situaþie economi-cã prosperã, proprietari a sute de oi, zeci de porci,multe perechi de vite, ai unor case ºi curþi înflori-toare etc., precum ºi exemple de “nobili de osesie”, mai sãraci decât unii þãrani, fãrã mijloacesuficiente de subzistenþã, dar mândri de titlul lorde nobleþe. Evident însã, în ansamblu, nobilimeaavea o situaþie bunã ºi foarte bunã, era o stare saunaþiune recunoscutã, adicã un grup privilegiat(deºi eterogen), iar þãrãnimea dependentã era lip-sitã de orice privilegiu, avea mai ales obligaþii sausarcini, suporta pe umerii sãi întreþinerea comu-nitãþii, dar nu se bucura de avantaje. Aceastã stareputea uneori genera dezechilibre grave, aducã-toare de “izbucniri violente”, cum numeºteIstoricul revoltele þãrãneºti.

Þãranul lui David Prodan este întâi de toateom, de orice limbã ºi confesiune, dar, prin numãrºi pondere în Transilvania, acesta este român.Þãranul este prototipul românului medieval tran-silvãnean, fiindcã elita era de la o vreme cvasitotalneromâneascã, iar preoþii rãsãriteni (lideriiromânilor) erau ºi ei þãrani dependenþi. Prodanconstatã cã românii sunt “prezenþi copios în toatemuncile grele, pe sol ºi sub sol deopotrivã, înmasa muncii pe care s-a clãdit edificiul social ºipolitic al þãrii”, cã “ei poartã covârºitor ºi jugul

muncii servile, al iobãgiei, ºerbiei”, cã “ei sunt ºicei care le trag, înaintea altora, consecinþele”,“dupã cum tot ei sunt ºi cei excluºi, în schimb,din rândul cetãþenilor þãrii, fiilor patriei, «toleraþi»fiind usque ad beneplacitum regnicolarum”. Þãranuldependent transilvãnean (în sens teritorial larg),în covârºitoare majoritate român, are, în viziunealui Prodan, un dublu handicap, pe de o partesocial-economic ºi pe de alta etno-confesional.Istoricul constatã cã, mai ales începând cu secolulal XVI-lea, discriminarea þãranilor româniîmbracã forma unor decizii dietale, cu valoare delege. Ni se dezvãluie astfel imaginea unor þãranimarginalizaþi, deopotrivã ca ºerbi ºi ca români,obligaþi la un statut precar ºi perisabil, lipsiþi deconfort ºi instruire, acceptaþi parþial de nevoie,fiindcã produceau cele necesare traiului. Aceststatut de subordonare este vãzut ca o marcã asituaþiei românilor din Transilvania, în comparaþiecu “naþiunile” dominante, pânã în secolul al XX-lea. Românii au fost cu precãdere þãrani, lipsiþi deaveri notabile, de instruire înaltã tocmai caurmare a statutului lor inferior, consfinþit prinlegi.

Þãranul lui David Prodan este realist; nu esteînfrumuseþat ºi nici demonizat. Prodan nu s-aocupat de þãrãnime pe linia unor curentetradiþionaliste cum erau “sãmãnãtorismul” ºi“poporanismul” ºi nici în spiritul marxismului. Elnu a fãcut “elogiul satului românesc” ºi nu a adus“laudã þãranului român”, în maniera artisticã deînaltã þinutã în care au fãcut-o Lucian Blaga ºiLiviu Rebreanu. Prodan a operat cu metodaistoricului ºi a dat la ivealã o frescã socialã bazatãpe veridicitate. Blaga, Rebreanu ºi Prodan au încomun cadrul satului românesc transilvan,moºtenirea tradiþiei rurale, dar primii doi auoperat cu mijloacele specifice artei literare, iarultimul cu metodele ºtiinþei. Artistul recreeazãrealitatea, în acord cu talentul ºi imaginaþia sa, pecând istoricul reconstituie realitatea, în funcþie decriteriul adevãrului. David Prodan, deºi apreciatde unii exegeþi ca “artist” ºi “stilist”, datoritã clari-tãþii, preciziunii ºi conciziunii scriiturii sale,datoritã limbii sale româneºti de mare frumuseþeºi armonie, nu s-a considerat altceva decât un omde ºtiinþã. Avea oroare de “hibrizii contra naturii”,de amestecul fals al artei cu ºtiinþa, de “eseulistoric” care nu exprima nici adevãrul, nici fru-mosul. Prin urmare, misiunea istoricului era,conform autorului invocat, descoperirea adevãru-lui. Fireºte, Prodan, care era un profund cugetã-tor ºi cunoºtea filosofia de la Socrate, Platon,Aristotel, Leucip, Democrit ºi Epicur pânã la

pragmatismul american actual, nu cãuta adevãrulabsolut, adevãrul total, adevãrul unic. Profesorulcunoºtea bine limitele minþii omeneºti ºi ºtia cãomului, fie el ºi om de ºtiinþã, nu-i este îngãduitdecât adevãrul relativ sau o seamã de adevãruri.Pe aceste adevãruri ale trecutului le cãuta cuînfrigurare, fiindcã privea trecutul ca pe o lumeprezentã pentru cei care au fãurit-o. Trecutul luiProdan nu era mort, era doar acoperit de uitare ºitrebuia dezvelit, relevat, arãtat. Profesorul nu aavut niciodatã teamã de necunoaºtere, de trecutul“întunecat”, de uitare, fiind convins cã istoriculare menirea ºi puterea refacerii tablourilor vechi.

David Prodan a fost, cu mult înainte de aexista comunism în România, adeptul materialis-mului, sub aspect filosofic ºi al social-democraþiei, sub aspect politic. Dar nu a fãcutnici filosofie, nici politicã, ci s-a ocupat cu ocompetenþã extraordinarã de trecut. A ales dintrecut, cu simþul sãu de dreptate ºi echitate, pe ceimarginalizaþi, pe cei mici, pe cei adesea dis-preþuiþi, dar pe care se rezema întreaga societate.A închinat un imn muncii anonime, munciitãcute, muncii fãuritoare de valori perene. Chiarºi când a scris Supplex Libellus Valachorum, aveamereu în minte familiile de þãrani din care seridicaserã prin credinþã ºi ºcoalã autorii petiþiilorromâneºti din secolul al XVIII-lea ºi ai scrierilorsavante ale ªcolii Ardelene. Elita intelectualãromâneascã din veacul luminilor provenea dinþãrani ºi avea în sine îndãrãtnicia muncii þãrãneºti.

În acest fel, devenit un dascãl al neamului sãu,Istoricul ne-a învãþat cã dragostea pentru trecutînseamnã dragoste de viaþã, cã viaþa omeneascã sederuleazã în comunitãþi de toate felurile, inclusivuniversale, europene ºi naþionale, cã naþiunileformeazã un mare concert, în care românii aulocul lor distinct. Soarta a voit ca acest loc sã fiepersonalizat timp de circa un mileniu de civiliza-þia ruralã româneascã, de personajul colectivnumit þãran - adicã de omul þãrii - ºi preocupat derostul muncii. Ocupându-se de þãrãnime înmaniera în care a fãcut-o, David Prodan ne-aoferit o lecþie de aleasã demnitate, ce dezvãluieun tulburãtor mesaj: munca stãruitoare explicãvieþuirea ºi supravieþuirea românilor ca popor.

n


meridian

Una dintre revelaþiile ºocante sortite ameri-canilor dupã septembrie 2001 a fostprãbuºirea iluziei cã mãreþia Americii era

deopotrivã recunoscutã ºi admiratã în lume, poatemai mult decât oricând atunci, în împrejurãrileunui moment tragic. Recunoaºterea nu fãcea însãcasã bunã cu admiraþia, ºi chiar dacã pentrumajoritatea vocilor care criticaserã înainteAmerica le era acum greu sã nu crediteze îngrandoarea suferinþei unicitatea realizãrilorAmericii, admiraþia era departe de a fi sentimentalgeneral. Mai degrabã, un fel de compãtimiremutã, o stranie senzaþie de teamã, combinatã cuuºurarea cã alþii nu au fost ºi nu vor fi þinte vii,aºa cum au simþit ºi simt cã sunt milioane deamericani. Dacã pentru câteva zile lumea puteaspune odatã cu titlul unui articol din ziarul LeMonde, „Nous sommes tous des américains”(„Suntem toþi americani”), solidaritatea spectacu-loasã avea sã se veºtejeascã prea repede în zgârce-nia de sentimente ºi energie moralã, dar mai alesde bani, atunci când veni vorba de prindereaautorilor din umbrã a atentatelor. Peste ruinelereale ale turnurilor gemene s-au suprapus ruinelevisului unei Americi admirate ºi iubite, în careamericanii, ºi nu doar ei, au crezut unii cu can-doare, iar alþii poate cu aroganþã. Poate cãAmerica a meritat ceea ce a pãþit, au crezut unii,poate cã America nu va mai fi niciodatã ceea ce afost, au sperat alþii. America era în cumpãnã. Darcum nu de puþine ori cumpãna istoriei fusese sfã-tuitorul Americii, nici de data aceasta America nua rãmas singurã. Cu toate acestea, o anume sin-gurãtate nu putea fi evitatã. Nici cea a „niveluluizero” unde se înãlþaserã odinioarã semeþele tur-nuri, nici cea a impresiei de vulnerabilitate oriexpunere, care era menitã sã înþepeneascã gâtultrecãtorilor din cu totul altã parte decât dindirecþia imprevizibilã a deflagraþiei bombelorumane. O altã singurãtate fusese confecþionatã deun anume tip de discurs, pe care americanii îlauziserã ani la rând, cu care trãiserã ºi seobiºnuiserã poate, cel anti-american. O altãAmericã, necunoscutã americanilor, ori cealaltãAmericã fusese croitã de imagologia acestui dis-curs ce se nãscuse înainte de 2001 ºi avea sã con-tinue ºi dupã acest an.

Deºi avertizatã asupra intensificãrii discursuluianti-american dupã sfârºitul rãzboiului rece,lumea americanã nu l-a considerat totuºi peri-colul iminent al epocii. ªi poate nici nu era, aºacum evoluase din anii ’60, dacã nu ar fi pãrãsitrãsfãþul intelectualior de stânga ºi al tuturor ide-ologilor chic care îºi fãcea un renume monden dinridiculizarea Americii. Dacã nu ar fi coborât, laun moment dat în stradã. Nu vom insista, dinmotive de spaþiu, asupra raþiunilor care au deter-minat schimbarea ºi radicalizarea de proporþii adiscursului anti-american. Potenþat de resursenoi, religioase, ideologice, culturale ºi politice,discursul anti-american a exploatat o combustiedifuzã de sentimente anti-americane, unele dintreacestea demne de luat în seamã, cum ar fionoarea naþionalã ori religioasã rãnitã, umilireamilitarã, teama de marginalizare culturalã ori deînfrângere economicã, dar mai cu seamã imensa

povarã a sãrãciei, în care demnitatea civicã esteaproape inexistentã. Deºi diverse, deoarece provindin surse variate, formele discursului anti-ameri-can se pot cuprinde într-o ordine comunã, fie ºipentru cã imagologia lor aratã o Americã fictivã,distorsionatã intenþional ºi programatic, iar bãtãliacu aceastã fantomã ce bântuie lumea, Americatiranã, creatã din frustrãrile ori chiar din ura faþãde America, este decisivã pentru a izgoni definitivcealaltã Americã.

Discursul anti-american urmãreºte în primulrând diminuarea autoritãþii morale a SUA, sub-minarea încrederii în rolul lor de lider global, dis-uadarea motivaþiei ce susþine acþiunile guvernuluiamerican. Un al doilea scop constã în acuzareaamericanismului ori americanizãrii ca formã de„imperialism” cultural manifest prin pauperizareasimbolurilor culturale ale unor state ºi naþiuni. Înacelaºi pachet de probleme ar intra ºi aspecteledemocraþiei americane, libertãþilor civice, drep-turilor omului, º.a.m.d., privite de mulþi actori aiscenei internaþionale drept ingerinþe în treburileinterne ale unui alt stat. Un al treilea culoar alanti-americansimului este cel al dorinþei de astopa globalizarea, caz în care se confundã inten-þionat procesul de globalizare economicã ºi cul-turalã cu cel de americanizare, pentru a culpabi-liza America pentru recesiunea mondialã, nivelareculturalã, ori simplamente pentru folosirea limbiiengleze ca lingua franca. Privite într-o relaþionareschematicã, cele trei repe ale anti-americanismu-lui încearcã sã delegitimeze prezenþa americanã înlume, considerând-o drept formã a unei satelizãrimilitare, economice, politice ori culturale.Avertismente „prieteneºti” de acest tip nu suntdesigur noi, deºi o noutate existã totuºi în for-mulãrile de azi ale discursului anti-american, ºianume cã utilizatorii acestuia pretind scadenþa înrezolvarea unor procese politice complicate, cumeste cel din Orientul Mijlociu, în cele ecologicecum este încãlzirea globalã, ori în resuscitareaeconomiei mondiale. Paradoxul noutãþii în dis-cursul anti-american este acela cã fiind „slavã” aunei ideologii politice învechite, se acomodeazã,ºi adesea reuºeºte, cu renaºterea religiosului, maiales al celui islamic. Urmãrind o rãsturnare deproporþii pe scena internaþionalã, o reaºezare„dreaptã” a tuturor raporturilor internaþionale,discursul anti-american amânã de fapt mereumomentul adevãrului, în cãutarea de noi dovezi,probe, mãrturii. Aceastã serializare a argumentelorîn discursul anti-american þine loc de o filosofie asa, iar narativitatea (ca de altfel a oricãrui discurs)îl face relativ popular, mediatic dar în cele dinurmã ineficient. În acest loc, acolo undeemoþionalitatea discursului anti-american nu areuºit sã implementeze acþiunea doritã, intervinecomponenta militantã, fanaticã, decizând cu oclipã mai devreme decât toþi cei care vehiculândformulele anti-americane, nu se gândeau totuºi lanici o acþiune propriu-zisã, cu atât mai mult launa criminalã. Dacã destabilizarea încrederii înSUA ca factor al democratizãrii ºi liberalizãrii vaelimina, sã presupunem, prestigiul politic ºi mili-tar al puterii care în secolul 20 a fost învingã-toarea a douã rãzboaie mondiale ºi a unuia rece,

fixând de termenii pãcii cel puþin pentru Europaºi Orientul Îndepãrtat, paradoxul discursuluianti-american poate continua cu absenþa noþiuniide pace, ceea ce ar însemna ca lumea sã plonjezeîntr-o formã de utopie medievalã, cea a rãzboiu-lui religios (ori nu, pentru a-l parafraza pe AndréMalraux)..

Ca democraþie liberalã, America s-a sprijinitmai devreme ori mai târziu pe criticile care i-aufost adresate, deosebind totuºi, chiar dacã nuimediat de la Declaraþia de Independenþã, ceea cepoate fi un discurs critic de unul anti-american.Valorile culturii americane au promovat cuvigoare ºi promptitudine opiniile critice, fãcânddin competiþia de idei atracþia republicii ameri-cane. Un observator comun poate vedea cã înevoluþia gândirii intelectuale americane, formelenaþionalismul de pildã dispar mai repede decât înEuropa, iar „destinul manifest” ori excepþionalis-mul american au primit replica din partea ameri-canilor înºiºi cu mult înaintea altora. Nu credemcã este o exagerare sã spunem cã datoritã spiritu-lui revoluþiei americane lumea aratã altfel, poatemai liberã, mai democratã, mai prosperã, iar dacãdreptul de a rãmâne ignorant în chestiuni de li-bertãþi civice ºi de societate civilã este poate odilemã antropologicã, din punct de vedere cultu-ral ºi politic este inacceptabil sã încurajãm ca ig-noranþa sã distrugã într-o bunã zi civilizaþia uma-nã. Dacã americanismul a fost exportat în daunafiinþei naþionale a altor popoare, atunci cum poatefi caracterizat efectul colonizãrilor succesive eu-ropene, exersate de britanici, francezi, germani,olandezi, spanioli, portughezi? Dar cel al rusificã-rii ori sovietizãrii de dupã cel de al doilea rãzboimondial? Departe de a încerca o concluzionareîntr-o temã de mare anvergurã ºi actualitate, cre-dem cã discursul anti-american în forma actualãpune în luminã mai multe elemente care potconstitui surse ale unui sinteze viitoare. În primulrând, un asemenea discurs se naºte dintr-o formãreactivã cuprinsã în chiar procesul de globalizare,în care preponderent devine factorul local,regional, de pildã, identitatea confesionalã ºi nucea civicã. În privinþa identitãþii, discursul anti-american demonstreazã modelul rãspândit alidentitãþilor duble, în care cea religioasã esteproeminentã. Societatea civilã nu numai cã nueste un þel, dar nu poate fi doritã datoritãtradiþiei puternice a comunitãþii de clan, familie,trib, în care autonomizarea individului esterespinsã ca eºec axiologic ºi dramã personalã.Discursul anti-american mai probeazã ideea cãdeºi se inspirã din tezaurului religios al Islamului,militantismul Islamic este totuºi secular, devremece vrea sã instaureze dacã nu o putere, atunci odreptate islamicã, ceea ce a cãutat secole de-arând seminþia utopiºtilor ºi misionarilor creºtini.Dreptate prin iubirea lui Dumnezeu, ºi nuiubirea lui Dumnezeu prin fiecare act de drep-tate. În cele din urmã, vrând sã „zmulgã” mascaAmericii, discursul anti-american nu face decât sãcreeze una falsã.

n

n Marius Jucan

Cealaltã Americã sau despre câteva repereale discursului anti-american


comentarii

LIGIA-STELA FLOREA (coord.), IOAN BACIU,DORINA ROMAN

Dicþionarul verbelor franceze. Construcþii, flexiune, contexte, sensuri

Cluj, Editura Dacia, 2003

Aºa cum în istorie listele dinastice ºigenealogice preced primele anale ºi cronici,în lexicografie glosarele sînt anterioare

dicþionarelor. În limba francezã însã, curios,cuvîntul glossaire, moºtenit din latina tîrzie, aparepentru prima datã în texte doar în 1664, deºipare a fi circulat deja în secolul al XVI-lea; cuvîn-tul dictionnaire în schimb, de origine medievalã, eutilizat curent în vremea Renaºterii. Astfel, în1539, Robert Estienne, umanist, tipograf, tra-ducãtor ºi editor, publicã un Dictionnaire français-latin. Pe atunci, un „dicþionar” era strict bilingv,cum ne-o indicã chiar titlul lucrãrii lui Estienne,în timp ce dicþionarul numit astãzi „de limbã” eradesemnat prin cuvîntul thesaurus.

În cultura francezã, redactarea dicþionarelor aconstituit, încã de la crearea Academiei Franceze(1635) o prioritate absolutã. Proaspãta Academieºi-a definit imediat vocaþia: cultivarea limbii ºiridicarea ei la înalte virtuþi literare, în primul rîndprin elaborarea cît mai rapidã a unei gramatici ºi aunui dicþionar. Opera gramaticalã i-a fost încre-dinþatã lui Vaugelas, care în 1647 a scos de subtipar Remarques sur la langue française, în vreme cecohorta academicienilor a produs, ceva mai tîr-ziu, un dicþionar pe care Antoine Furetière,romancier ºi academician el însuºi, l-a completatcu fiºe de cuvinte tehnice þi practice, lucrareaapãrînd în 1690 sub titlul de Dictionnaire universel .

În secolul al XVIII-lea, filosofii ºi savanþiiepocii Luminilor redefinesc proiectul clasic dedicþionar, sub influenþa confraþilor lor englezi.Astfel, dicþionarul de limbã, „universal”, devineunul „enciclopedic”, regrupînd nume comune ºiproprii într-o întreprindere faraonicã pentru aceavreme, greu de susþinut financiar, al cãrei rezultata fost Enciclopedia, cu neobosiþii ei animatorid’Alembert ºi, îndeosebi, Diderot: 17 volume detext ºi 11 volume de planºe, publicate între 1751-1772. În sfîrºit, secolul al XIX-lea, pozitivist ºitotodatã pragmatic, e epoca în care dicþionarul de

limbã, ca ºi cel enciclopedic, îºi precizeazã speci-ficul ºi autonomia. Primul e ilustrat, în Franþa, devestitul Dictionnaire de la langue française al luiEmile Littré (publicat între 1863-1872), în vremece Pierre Larousse, pedagog ºi editor, face sã aparãun ambiþios Grand Dictionnaire universel du XIXesiècle , replicã la opera lui Furetière þi totodatã„sumã” a cunoºtinþelor epocii.

Dicþionarul verbelor franceze apãrut recent la edi-tura Dacia e rezultatul strãdaniei a trei remarca-bili profesori de gramaticã ºi lingvisticã francezãai Facultãþii de Litere din Cluj. Ligia Florea aasumat coordonarea eforturilor autorilor: eaînsãºi, regretatul Ioan Baciu, decedat fulgerãtor lapuþin timp dupã apariþia dicþionarului, ºi DorinaRoman. Oameni de bibliotecã ºi de teren, spe-cialiºti cunoscuþi ºi apreciaþi în domeniile lor decercetare ºi în acelaºi timp fini cunoscãtori ai difi-cultãþilor de predare ºi de însuºire a limbiifranceze, cei trei autori reînnoadã, în lucrarea lor,vechea tradiþie culturalã francezã care combinã,pentru cunoaºterea ºi stãpînirea unei limbi, exi-genþele dicþionarului ºi cele ale gramaticii, aceastadin urmã amplu deschisã asupra nevoilor cotidi-ene ale practicãrii limbii în cauzã. Avem de-aface, de fapt, cu o listã alfabeticã ce numãrãaproximativ 3000 de verbe reperate în construcþiispecifice, cãrora li se evidenþiazã particularitãþilede flexiune ºi care sînt replasate în contexte vari-ate ce pun în luminã un bogat eventai de sensuri:modalitate de a trata informaþia în acelaºi timpmodernã ºi complexã, care face din Dicþionar uninstrument de lucru preþios, aflat la intersecþiagramaticii cu lingvistica ºi a semanticii cu prag-matica ºi traductologia.

Masivã, lucrarea universitarilor clujeni e pre-cedatã de o detaliatã prezentare a coordonatoareiºi, oportun, de un tabel al simbolurilor utilizate,precum ºi de alfabetul fonetic al limbii franceze.Corpul dicþionarului propriu-zis, ce se încheie lapagina 667, e urmat de o tabelã exhaustivã a mo-delelor de conjugare a verbelor, schematizatã în61 de tipuri, la care face trimitere fiecare articol.

Acest gen de dicþionar nu e o noutate absolutãpentru cititorul român familiarizat cu problemelelimbii franceze. În 1978, Ovidiu Frînculescupublica la editura Albatros un Dicþionar al verbelorfranceze cu construcþiile lor specifice (496 de pagini),republicat în 1984: o lucrare incontestabil merito-

rie, rezumînd stadiul cercetãrilor asupra limbii dela acea datã ºi care, în spiritul acestora, reprezintão abordare preponderent gramaticalã a verbului.Elementul de originalitate adus de Dicþionarul pecare-l recenzãm constã în combinarea perspec-tivei morfo-sintactice cu cea lexical-semanticã ºi,în sfîrºit, cu o a treia, în care semantica întîlneºtepractica traducerii: opþiune novatoare datoratãasimilãrii ultimelor cercetãri de lingvisticã ºi vizi-bilã chiar în punerea în paginã a articolelor, maiprecis în dispunerea acestora pe trei coloane.Coloana din stînga e un inventar morfo-sintactical construcþiilor în care intrã verbul analizat înarticol; cea medianã o ilustreazã pe prima printr-oserie de contexte, fãcînd sã conveargã criteriullexical ºi cel semantic, cu menþionarea sensurilorfamiliare ºi populare, acolo unde e cazul; însfîrºit, coloana din dreapta dã traducerea contex-tualã a verbului în cauzã. Pentru a da un exem-plu, verbul arroser e semnalat în patru construcþiigramaticale: prima cu trei contexte, a doua cucinci iar ultimele douã cu cîte douã fiecare (ex.cette plante s’arrose rarement = „a se stropi”; ce succèss’arrose, fam. = „a se sãrbãtori”, p. 73). Dacã întreconstrucþia morfo-sintacticã ºi nivelul contextuluilexical avem deseori o adecvare transparentã prinmijlocirea unei pertinenþe mental-semantice(vizualizînd sintagmele: arroser l’ennemi degrenades, arroser le repas de vin blanc ºi arroser le jour-naliste d’une grosse somme , fam., avem o imagineconstantã: cea a unui obiect adãugat unui altuia,eterogen faþã de acesta ºi nu întotdeauna indis-pensabil funcþionãrii ansamblului), lucrurile seschimbã atunci cînd contextul, el însuºi determi-nat gramatical, produce sensuri ce intrã în dina-mica generalã a unui text sau în cea a traducerii.Aici, sensurile selectate de context se deschidîntr-o bogãþie metaforicã surprinzãtoare, a cãreirecuperare prin traducere devine adesea dificilã.Cum sã traducem arroser son café de cognac? Prin„a-ºi stropi cafeaua cu coniac”, „a-ºi lungi cafeauacu coniac” sau pur ºi simplu, prozaic, prin „apune coniac în cafea”?

O calitate deloc neglijabilã a Dicþionaruluiechipei clujene e prezenþa, în sînul articolelor, aunui însemnat numãr de sensuri familiare ºi po-pulare (aproximativ a ºaptea parte din total pentruliterele A, D ºi L, de exemplu). În funcþie de ver-bul prezentat, ponderea acestor sensuri e uneorisporitã: 5 din 11 la verbul arroser, 6 din 6 ladégringoler, 3 din 3 la lanterner, 5 din 9 la lécher, 5din 7 la louper: dovadã a interesului autorilor pen-tru limba vie ºi pentru aspectul ei oral.

Cãrui public i se adreseazã dicþionarul? Înprimul rînd specialiºtilor, elevilor ºi studenþilorcare sînt la curent cu problemele verbului înlimba francezã sau care doresc sã-ºi aprofundezecunoºtinþele în domeniu; apoi, oricãrui cititor cuun nivel mediu de limbã dornic sã poatã consulta,rapid ºi eficient, un instrument de lucru uºor demanevrat ºi de plasat într-un raft de bibliotecã; însfîrºit, traducãtorilor, care pot utiliza coloana atreia ca pe un mic dicþionar de sinonime: un pu-blic prin urmare deschis ºi potenþial numeros,care nu are decît de profitat consultînd, în clipede studiu febril sau în rãgazul unei lecturi plãcuteîn limba francezã, un aparat intelectual de cea maibunã calitate.

n

Un dicþionar necesarn Horia Lazãr


– Domnule Mircea Opriþã, cine primeazã, înmomentul de faþã, în viaþa dumneavoastrã: scriitorul saudiplomatul?

– Depinde de unde priveºti, iubite domnuleAzap. Mi-e greu sã fac o separare ºi o ierarhizare amuncii/muncilor mele de acum. Proiectele aflate înplinã derulare în instituþia pe care o conduc laBudapesta pretind sã le rezerv cea mai mare partedin timp. Rãmân, totuºi, marcat de o realitatebiograficã indiscutabilã: scriitor sunt de vreo patrudecenii, aºadar – boalã lungã ºi grea, iar în diplo-maþia culturalã, chiar dacã aflat la a doua misiune,am împlinit abia trei ani. Prin forþa lucrurilor, deci,am rãmas scriitor ºi dupã angajarea mea în Externe.Printre ostenelile zilei, fac tot ce se poate pentru cauneltele creaþiei sã nu rugineascã. Existã câtevaproiecte literare pe care le dezvolt în continuare,fiindcã le vãd incluse firesc într-o operã ce mi sepotriveºte ºi mã exprimã prin ansamblul faþetelorei. E adevãrat cã public mai rar ca odinioarã. Nuvãd nici o tragedie în asta, dacã pânã la urmã ajungsã-mi editez cãrþile aºa cum mi le doresc. Dau unexemplu: în ultimul an am redactat un text desprepostmodernismul SF – închipuie-þi cã existã ºi aºaceva – ºi pe care l-aº fi putut tipãri mult mai uºorsub forma unui volumaº independent, adãugândastfel în raft încã o carte. Am preferat sã introducmaterialul nou, sub forma unui capitol aparte, înediþia a doua a Anticipaþiei româneºti . Aceasta dinurmã are peste 600 de pagini ºi pretinde editoruluiun foarte serios efort financiar. Prin urmare, carteaa mai întârziat. Am informaþii cã apare chiar înaceste zile. E un argument cã scriitorul nu se negli-jeazã, dupã cum ºi doplomatul cultural îºi face,cred, în felul sãu datoria.

– Ce înseamnã directoratul Centrului CulturalRomân din Budapesta? Cum sunt relaþiile româno-maghiare vãzute din perspectivã culturalã? Cât influ-enþeazã politicul aceste relaþii?

– O precizare: instituþia pe care o conduc s-anumit Centru Cultural al României, ºi nu întâm-plãtor. Presupun cã s-a prevãzut eventualitatea caºi alte instituþii înfiinþate în spaþiul ungar sã do-reascã sã se numescã aºa cum ai ortografiat dum-neata în întrebare. Este ceea ce s-a ºi întâmplat: laGyula funcþioneazã deja un Centru CulturalRomân, organizat de minoritatea româneascã deacolo ºi care este, totuºi, altceva decât instituþiaoficialã a statului nostru. Din câte ºtiu, ºi înproiectele de reorganizare a Fundaþiei Gojdu fi-gureazã perspectiva de înfiinþare a unui CentruCultural Român la Budapesta, chiar în clãdirile,astãzi încã ruinate, ale proprietãþii respective.Presupun cã, mai devreme sau mai târziu, ideeava prinde contur. Iatã, deci, încã un argumentpentru o denumire în spiritul exactitãþii.Patronatã de Bucureºti, instituþia noastrã nu tre-buie confundatã cu niºte iniþiative particulare.

Trebuie sã adaug acum cã ºi acest nume, deCentru Cultural al României, ni s-a schimbat decurând. Odatã cu intrarea în vigoare a LegiiInstitutului Cultural Român, centrele din strãinã-tate au primit la rândul lor denumirea ºi rangulde institute. Existã motive sã credem cã asta vaînsemna, în timp, o beneficã reconstrucþie ope-ratã la nivelul proiectelor de diplomaþie culturalã,

dar ºi ca ajustare a schemei de personal spre aputea rãspunde unor sarcini mai ambiþioase. Nue tocmai plãcut sã spun cã, deocamdatã, tot ce seorganizeazã ºi se desfãºoarã aici stã în seama a doidiplomaþi ºi un intendent-ºofer. Cam puþin, nu-iaºa? Directoratul instituþiei presupune, în con-secinþã, ºi muncã de concepþie, ºi eforturi deorganizare, ºi execuþie practicã, ºi un întreg mor-man de corespondenþã, rapoarte, sinteze, propu-neri, invitaþii, rãspunsuri la oferte, colaborãri in-ter-instituþii, contracte privind sediul ºi serviciilenecesare – o birocraþie nu tocmai de nedescris,dar apãsând greu pe umerii puþinilor angajaþi deacum. Sigur, nu îndrãznesc sã sper cã ºi InstitutulCultural al României de la Budapesta va avea între40 ºi 60 de angajaþi, ca Institutele Italian, Francez,Goethe Institut ºi British Council. Mi-aº dori însãca forul tutelar prin lege, Institutul Cultural Ro -mân de la Bucureºti, împreunã cu MinisterulAfacerilor Externe, sã gãseascã o soluþie de per-sonal prin care activitatea noastrã, amplificatã ºiîmbunãtãþitã în conþinut, ar ajunge în chip maieficient la publicul destinatar.

Mã întorc la prezent, fiindcã pe acesta îlvedem relativ clar, în vreme ce arhitectura deviitor a diplomaþiei culturale mai rãmâne, deo-camdatã, pe planºetele altor foruri. Cu puþinul cene stã la dispoziþie, am reuºit câteva lucruri im-portante. Mai întâi, o creºtere numericã a activi-tãþilor, ajunse, de la una singurã pe lunã, la patrusau chiar mai multe, fiindcã unele manifestãricomplexe ocupã adesea douã zile consecutive însãptãmâna când le planificãm. A crescut diversi-tatea, dar ºi nivelul valoric al acestor acþiuni. Ambucuria sã constat cã destui oameni competenþi îndomeniile lor au rãspuns invitaþiilor mele, permi-þându-ne sã prezentãm în capitala ungarã aspectece onoreazã faþa culturalã a României contempo-rane. Mai mult, am reluat niºte proiecte mai vechi,din prima mea misiune, între care un program depromovare a unor manifestãri culturale din þinuturiromâneºti mai îndepãrtate de graniþa cu Ungaria.Dacã prin 1998 budapestanii au fost martoriiZilelor Constanþei, apoi ai Zilelor Nemþene, înanul care a trecut de la revenirea mea am susþinutcu destul succes Zilele Iaºului, ale Giurgiului ºi altemanifestãri asemãnãtoare. Nu e vorba, aici, de o„discriminare pozitivã” în favoarea oraºelor ºijudeþelor de dincolo de arcul carpatic, fiindcã înaceastã toamnã avem programate ºi manifestãricomplexe din Transilvania: Satu-Mare, Sãlaj, ca ºiun numãr de expoziþii, concerte, spectacole punc-tuale, reprezentând personalitãþi, artiºti ºi formaþiide pe întreg teritoriul þãrii. Avem ce arãta ºi, înaceste condiþii, Institutul nostru s-a putut lansaîntr-un parteneriat, profitabil pentru imagineaRomâniei, cu alte instituþii culturale, ungare saueuropene, dintre cele acreditate la Budapesta.

Chiar dacã m-am lungit puþin, nu vreau sã lascelelalte întrebãri fãrã rãspuns. Revenit în aceastãa doua misiune budapestanã, constat, prin com-paraþie, o realã îmbunãtãþire a relaþiilor ungaro-române, ºi nu doar sub aspect cultural. Aici, înculturã, lucrurile sunt mai simple ºi mai limpezi.Publicul care vine la manifestãrile noastre este,cred, mai puþin contaminat de prejudecãþi politiceºi în bunã mãsurã prevenit asupra valorilor pecare i le oferim. Unii sunt români din Ungaria,alþii sunt maghiari strãmutaþi din þara noastrã la

Budapesta ºi care au reluat bucuroºi contactul cucultura spaþiului în care s-au format. Existã apoi,între musafirii noºtri, unguri autohtoni care nucunosc limba românã, dar au avut ocazia sãdescopere unele aspecte originale ale culturiiromâneºti. Dar, sã zicem cã mentalitãþile culturalereprezintã un caz special. Constat, însã, cã ºi însocietate s-au produs mutaþii de care politicul,evident, nu este strãin. Nu vreau sã afirm cãideile ultranaþionaliste au pierit, ori nu maiacþioneazã, în Ungaria ca ºi la noi. Mai sunt ºiformaþii politice care le exploateazã în scopurielectorale. Am, totuºi, convingerea cã discursullor a slãbit, iar ocaziile de a-l promova sunt mairare. Asta ºi din cauzã cã ecourile, susþinerea pu-blicã a naþionalismului vindicativ e, faþã de con-textul anilor ’90, în regres. Faptul cã ambele þãrise îndreaptã în aceeaºi direcþie, europeanã, pare sãfie tot mai clar cetãþeanului de rând. E hazardat sãspun cã prejudecãþile istorice se lasã curãþate dinminþi cu uºurinþã. Când protesteazã publicîmpotriva Trianonului, organizatorii reuºescîntotdeauna sã adune câteva sute de persoane dis-puse sã se agite la gardul ambasadei române, darnu zeci de mii, ca odinioarã. Uite, sã-þi povestesco întâmplare. Conduceam, la un moment dat,niºte prieteni din þarã prin cunoscuta Piaþã aEroilor (ºi a Mileniului ungar), nãpãditã de turiºtispanioli ºi germani. Confundaþi cu aceºtia de obãtrânicã ºtirbã, îmbrãcatã la fel de modest casãracii de pretutindeni, am avut surpriza sã fimîntrebaþi, în momentul când s-a lãmurit asupranaþionalitãþii noastre, „când au ãia de gând sã ledea odatã înapoi Ardealul”. Am înþeles însã destulde repede cã pe ea o interesa sã ne vândã niºteîmpletituri fãcute în casã, existenþa ei zilnicãavând mai degrabã tangenþe cu acestea, decât cusloganurile naþionaliste rutiniere. Iatã, Caragiale emare peste tot în lumea asta, dar nu cu politichieîn stil Efimiþa ºi conu’ Leonida se face astãzipoliticã modernã. Faptul cã am fost primiþi înNATO spune multe ºi ungurilor, iar intrareanoastrã în Uniunea Europeanã, lângã ei ºi ceilalþi,va limpezi lucrurile complet. Au sã se schimbeinevitabil niºte mentalitãþi. ªi la noi, ºi la ei. Aºacum, la Cluj, mã înþeleg foarte bine cu familiamaghiarã care îmi este vecinã de scarã, ne vomtrezi cu toþii, români din România ºi unguri dinUngaria, vecini de scarã în Blocul European,

„Nãzuinþa spre estetic a fostprezentã în tot ce am scris”

interviun Mircea Opriþã

Foto: Anca O

priþã

serie nouã • anul II • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003 • 10 ... · nãscut din disperare,...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 30 • 1-15 decembrie 2003 • 10 ... · nãscut din disperare,...