serie nouã • anul II • nr. 11 • 16-28 februarie 2003 • 10 ... · AUSTRIA, interferenþe...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 11 • 16-28 februarie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiPeter Ivan Chelu

AUSTRIA, interferenþe culturaleGrupaj realizat deRadu Þuculescu

2 TRIBUNA • nr. 11 • 16-28 februarie 2003

Î ntr-un articol publicat în New York Review ofBooks (13 februarie 2003), Timothy GartonAsh aºazã lupa asupra a ceea ce se vede de la

un timp încoace, cu ochiul liber: cearta dintreEuropa (de Vest, mai precis o parte a acesteia) ºiStatele Unite. Cearta ce se întinde spornicã înjurul oportunitãþii unei intervenþii punitive înIrak înglobeazã, cu viteza unei avalanºe pornitepe neaºteptate, ºi alte subiecte, dacã nu chiar te-meiurile filosofiei euroatlantice. Pentru omulobiºnuit (din Europa de Vest), a apãrut un senti-ment care nu mai poate fi ascuns în culise: anti-americanismul. Dar, aºa cum observã TimothyGarton Ash, iatã cã pentru americani a luat pro-porþii, aparent inexplicabil de repede, antieuro-penismul. Un simplu reflex în oglindã? Maidegrabã douã poziþii ce îºi prelungesc insidiosrãdãcinile pe sub fundaþia impresionantei ºi efi-cientei pânã acum construcþii euroatlantice,ameninþând sã o rãstoarne. Prin pãienjeniºul desemnale economice, mesaje ale marilor companii,talk-show-uri cu oaspeþi de vazã, declaraþii politi-ce la vârf, opinii diplomatice ori simple vorbearuncate de la obraz, „vrajba“ euroatlanticã, acom-paniatã de un balet politic internaþional în care nue greu sã recunoºti actori de importanþa Rusiei oride dimensiunea Chinei, nu mai priveºte doar rãz-boiul anunþat cu Irakul. La ora scrierii acestorrânduri, o decizie hotãrâtoare întârzie, iar întâr-zierea costã diferit refuzul aliaþilor de ieri ºi anga-jamentul celor noi. Dacã Europa nu mai are cele-brul zid despãrþitor, s-a dotat în schimb cu tot fe-lul de „împrejmuiri“. Schimbul de replici discor-dante dintre cele douã maluri ale Atlanticului,despre prietenie, datorie, libertate ºi trecut (în-tr-adevãr, ce a rãmas mai frumos ºi mai comun,în ambele sensuri ale cuvântului, decât un trecutunit?), a devenit o luptã pentru câºtigarea de noialiaþi. Întors dupã o vizitã în State Unite, Timo-thy Garton Ash îºi ascunde cu greu uluirea de aafla cât de departe s-a ajuns cu cele douã tipuri de„anti“sentimente reciproce. Desigur, lucrurile nuau început de azi-dimineaþã, dupã cum nimeninu s-a nãscut tocmai ieri. Dar nu e mai puþin pal-pitant sã descoperi, o datã cu „nepotrivirea decaracter“ euroatlanticã de acum, cã vechile in-adecvãri care s-au tot adãugat ºi au fost depãºite,din înþelepciune politicã ori interes, nu au fostvreodatã ºterse. Nu e poate inutil sã ne ream-intim cã Lumea Nouã a fost fondatã din dorinþade a nu semãnã cu „cea veche“. Americanii îi vãdpe europeni lipsiþi de vlagã, slãbiþi de compro-misuri ºi obsesii hedoniste, cedând prea uºor pre-siunilor morale, politice, economice. Europeniipar cãzuþi de pe planeta Venus (o notã de femi-nizare în plus!), în timp ce americanii ar incarnatot ce poate fi imaginat mai statornic, de la vi-goare, marþialitate, la simþ moral ºi datoria de aveghea asupra libertãþii. V-am prezentat o feliedin tortul gãtit de cultura popularã americanã încare hegemonismul american nu poate avea ri-vali. Nu toþi europenii sunt þinta acestor viziunicaricaturale. Englezii fac excepþia, în timp cefrancezii sunt þinta preferatã. Europenii „vechi“sunt comparaþi defavorabil cu cei „noi“, iar aceas-tã împãrþire a Europei (încã una, abia dupã ce amsãrit de un deceniu dupã dispariþia comunismu-lui) nu face decât sã repete secvenþe din pasiunea

ºi fervoarea cu care Europa a trãit diviziunile ºiseparãrile. Paradoxul separãrii neaºteptate dupãînmormântarea festivã a Rãzboiului Rece poateduce cu gândul la o ironie a istoriei, mai curânddecât la o viclenie a ei.

Nu e întâmplãtor cã prejudecãþile antieuro-pene cele mai clar exprimate îi privesc pe fran-cezi. Diferendul franco-american a împlinit maibine de patruzeci de ani. Pornind de la sfârºitulCelui de al Doilea Rãzboi Mondial, acesta s-ainsinuat în discursurile despre misiunea civili-zatorie a Franþei þinute de generalul de Gaulle,aplaudate pe atunci, în România ca ºi în Canada.Dar când te gândeºti la Tocqueville ºi la admiraþiasa faþã de democraþia americanã, la Jefferson ºi laafirmaþia sa privind cele douã patrii ale fiecãruiom, dintre care una sã fie Franþa, când iei seamala experienþa înnoitoare a unor literaþi expatriaþide tipul lui Henry James, T.S. Eliot, Hemingwayºi alþii, la tradiþia hegelianismului în America, lareflexul modernismului artistic în America (vezilecþia impresioniºtilor francezi!), te întrebi ce ar fi fost mitul inocenþei americane, al viguroaseirepublici de azi, fãrã „bãtrâna“ ºi sofisticata Euro-pã. Pe de altã parte, e tot atât de adevãrat cã fãrãprezenþa democraþiei americane în cea de a douaconflagraþie mondialã, Europa liberalã ar fi deve-nit o colonie a unui vast imperiu totalitar. Întreantieuropenism ºi antiamericanism, remarcãGarton Ash, nu existã totuºi simetria care arputea explica un duel între douã cãi ale lumii vestice. Dacã antiamericanismul europenilor „este un resentiment amestecat cu invidie“, antieurope-nismul americanilor e „un sentiment de iritareamestecatã cu dispreþ“. În timp ce antiamericanismuleste o obsesie francezã (cum aratã Jean FrançoisRevel), antieuropenismul este departe de a fi oobsesie americanã. Dupã Garton Ash, indiferenþaamericanã faþã de Europa, întemeiatã pe o tradi-þionalã ignoranþã privind aceastã parte a lumii,este mai credibilã decât frustrarea unui resenti-ment popular. Cu toate acestea, noua, posibilaidentitate a europenilor uniþi nu îi va lãsa indife-renþi pe americani. Deocamdatã preocupatã de un rival de dimensiunea Chinei, America pare sãignore cu condescendenþã provocãrile europeni-lor. Actualele divergenþe euroatlantice au capunct de pornire criza israeliano-palestinianã,precum ºi subversiunea rapidã, greu controlabilãîn timp, a terorismului, care a culminat cu trage-dia de la 11 septembrie 2001. Solidaritatea mani-festã a europenilor de acum doi ani nu a maicontinuat în ataºamentul faþã de pacificarea ºireconstrucþia Afganistanului ºi stã în cumpãnã,cel puþin pânã acum, în privinþa unui rãzboi (deduratã) cu Irakul. „Dacã Uniunea Sovieticã a unitVestul, Orientul Mijlociu l-a divizat“, afirmãGarton Ash. Cruciada împotriva rãului (teroris-mului) pune faþã în faþã douã versiuni ale secula-rizãrii Vestului, cea europeanã ºi cea americanã.De care va trebui sã se þinã seama, o datã ce iarnaacestei vrajbe nu va mai fi decât o neplãcutãamintire de familie.

n

nMarius Jucan

În iarna vrajbei euroatlanticeevantaiul de ciorneTRIBUNA

Director fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBANVICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFORCÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POPION POP

PAVEL PUSCAS

ION SBÂRCIUALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU

(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA

(secretar tehnic de redacþie)

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

bour

TRIBUNA • nr. 11 • 16-28 februarie 2003 3

editorial

P articipând, nu demult, la o ceremonie de acordare a unor diplome, cineva dinapropiere mi-a arãtat, siderat de propria

descoperire, o familie de bãtrânei sãrbãtoriþi însala festivã a primãriei clujene cu ocazia împliniriia 50 de ani de cãsãtorie. Bãtrânul domn se remar-ca prin excelenta constituþie fizicã, în ciuda vâr-stei înaintate. Dãdea impresia unui om paºnic, cuo viaþã conjugalã exemplarã, cãsãtoria rezistându-icu brio tuturor furtunilor casnice. Arbora unzâmbet de om fericit, cãruia viaþa ºi destinul i-ausurâs din plin. „Oribilã scenã! Acest bãtrânel, cuaparenþe de cumsecãdenie, nu e altul decât teribilul pro-curor I.ª.“, mi-a ºoptit istoricul din imediata apro-piere. Individul, avea sã-mi explice prietenul, a fost unul din marii torþionari ai epocii comunis-te, acuzator în procesul lui Lucreþiu Pãtrãºcanu.Luase lecþii, pe viu, prin participarea la procesullui Rudolf Slansky, fostul lider al Partidului Co-munist din Cehoslovacia, acuzat de sionism ºi dedeviere de la linia imprimatã de Internaþionalamoscovitã.

L-am aplaudat pentru fidelitatea sa de ins cas-nic, împreunã cu întreaga asistenþã. Dar n-am pu-tut sã nu mã întreb câte crime o fi având pe con-ºtiinþã vechiul luptãtor „împotriva duºmanilorclasei muncitoare“. Figura de om mulþumit desine, lipsit de remuºcãri, indica aproape sigurabsenþa oricãrei urme de conºtiinþã. Ironie asorþii, vechiul torþionar se bucurã de o pensieliniºtitã, de toate binefacerile democraþiei împo-triva cãreia a luptat cu ferocitate în vremea tine-reþii… Victimele sale, reeducate în închisorile ºi lagãrele de la Sighet, Piteºti, Jilava sau de laCanal, abia îºi mai târãsc bãtrânele, uzatele oasepe la ghiºeele de impozite. Alþii, mai nenorocoºi,cum e cazul marelui om de stat Iuliu Maniu, îºidorm somnul de veci fãrã o cruce la cãpãtâi.

Mi-am adus aminte de figura calmã a torþio-narului citind deunãzi cartea lui Petru Badiu,Mãrturisiri din era ticãloºilor, apãrutã la EdituraNapoca Star (2002). Cartea poartã drept motodouã fraze din Vladimir Volkoff: „Comunismul aucis mai mulþi oameni decât orice alt fenomen naturalsau social petrecut în istorie. Partidele comuniste dinîntreaga lume au fost cea mai mare grupare de rãufãcã-tori constituitã vreodatã“. Mã întreb dacã liniºtitul,vârstnicul procuror va fi meditat vreodatã asupraacestui crunt adevãr, cu care, din pãcate, ne-amobiºnuit cei mai mulþi, plictisiþi sau temãtori dea-l mai interoga în toate implicaþiile lui. Tragedii-le ºi dramele, atât de proaspete încã, ale epociicomuniste nu par sã mai dea bãtaie de cap decâtunor istorici, puþini ºi ei. Noroc cu aceºti ultimisupravieþuitori, printre care se numãrã ºi PetruBadiu, care au cunoscut infernul lagãrelor comu-niste, al proceselor desfãºurate pe bandã rulantã.Cu bani puºi deoparte din pensiile lor amãrâtesau acordaþi prin generozitatea vreunui sponsor,publicã, an de an, mãrturii cutremurãtoare asupraregimului de exterminare la care erau supuse nunumai elitele þãrii, ci ºi oameni obiºnuiþi, din ceicare uitau sã-ºi þinã „ciocul mic“, spre a relua oexpresie favoritã a zilei.

La arestarea din 12 iunie 1948, tânãrul PetruBadiu era un „individ frumos dezvoltat“, dupãexpresia profesorului sãu de igienã de la ªcoalaNormalã din Deva. La eliberarea din închisoare,devenise o umbrã, o epavã umanã, care abia se

mai târa. La primele confruntãri cu aparatulrepresiv al teribilei Securitãþi constatã cã printrecei arestaþi se numãrã foarte mulþi elevi, uniiaflaþi încã la o vârstã fragedã, dar ºi mineri con-damnaþi la Tribunalul Militar din Sibiu. Anche-tatorii Securitãþii dau dovadã, cu unele excepþii,de o brutalitate ieºitã din comun. Metodele detorturã îi supun pe cei închiºi la chinuri insu-portabile. Autorul aminteºte cazul preotuluigreco-catolic Teofil Sima, care se spânzurã înbeciurile Securitãþii cu sârmele de la becul elec-tric. „Duºmanii poporului“ erau selectaþi dupãcele mai neaºteptate criterii. Un fost primar alGeoagiului e arestat pentru faptul cã ar fi fãcut ofântânã „legionarã“, un þãran pentru cã ar fi înju-rat-o pe Ana Pauker. Un fost aviator basarabean e închis fiind turnat de croitorul sãu pentru cãspusese niºte adevãruri despre „eliberatorii noº-tri“. Un grup de þãrani sunt arestaþi pentru cã au dat jos firma „Celula comunistã Balomir“ ºiºi-au fãcut necesitãþile pe ea. Alþii sunt arestaþipentru iluzia, rostitã cu voce tare, a venirii imi-nente a americanilor, mit foarte rãspândit ºi însatul copilãriei mele. Unul din tovarãºii de celulãai lui Petru Badiu este un fost comisar de poliþie,care a anchetat-o pe Ana Pauker în anii de ilegali-tate comunistã.

În subsolurile Siguranþei de la Deva, autorulmãrturisirilor este supus unor torturi metodice.Mâinile îi sunt introduse într-un soi de menghi-nã ºi strânse cu ferocitate pânã la leºin. Urmãtoa-rea etapã a torturii consta în aplicarea de lovituride bâtã ºi picioare. Componenta verbalã a supli-ciului, esenþialã, este reþinutã cu multã fidelitatede memoria fostului deþinut. Unul din torþiona-

rii sãi este un anumit „domn Rusu“, agent fãrãscrupule al Securitãþii, pe care autorul presupunea-l fi regãsit, sub alt nume, „printre bravii noºtriparlamentari“. Nu mai puþin odios se comportãmaiorul Mohoreanu, care declarã deþinuþilor peun ton cinic: „Pe cadavrele voastre am sã mã ridic euºi Republica Popularã Românã“. Foamea permanen-tã, umiditatea, semiîntunericul din celulã ºi frigulerau factorii de distrucþie sistematicã a celor în-chiºi. Fãrã teama de a fi acuzat „de trivializareaHolocaustului prin comparaþie“ cu Gulagul autohton,Petru Badiu constatã cã regimul alimentar de laAiud asigura „circa 800 de calorii pe zi“, în timp ce„regimul de exterminare din lagãrul de la Auschwitzavea 1200 de calorii“ .

Nu lipseºte din acest infern ºi evocarea câtor-va figuri umane. Printre acestea se numãrã doc-torul Moza, „evreu, om de omenie“ care îi dãruieºte,dupã consultaþie, „o sticluþã cu vin tonic“. Dintredeþinuþi reþine figurile scheleticului Nicolae Tri-foiu, a pãrintelui Kerekes sau a învãþãtorului GállJózsef, cel care va scrie mamei sale: „Fiul D-voas-trã este sãnãtos ºi bine… la Aiud“.

Fãrã pretenþia de a concura bogata literaturã aGulagului, mãrturisirile lui Petru Badiu constitu-ie un document preþios despre o epocã ale cãreifantome îºi prelungesc existenþa, uneori paºnic,alteori mai agresiv, printre noi. Ca victimã a co-munismului, autorul volumului Mãrturisiri din eraticãloºilor încearcã nu numai sã-ºi înþeleagã dramaproprie, ci ºi sã supunã unei analize lucide, lipsitede patimã, un sistem condamnat de istorie.

n

Mãrturii din era ticãloºilorn Ion Cristofor


LIVIU PETRESCUStudii transilvane. Coduri etice ºi estetice

la scriitori transilvãneniBucureºti, Editura Viitorul Românesc, 1997

Dupã cercetarea consacratã romanului con-diþiei umane ºi studiile dedicate postmo-dernismului, Liviu Petrescu revine pe

plaja editorialã cu un volum intitulat Studii transil-vane. Pare, dupã sintezele anterioare, o carte aple-catã mai degrabã asupra secvenþei, nãscutã dintr-ofascinaþie a detaliului ºi a accentelor specifice,ceea ce nu face însã decît sã punã mai pregnant în luminã vocaþia fundamentalã a criticului LiviuPetrescu, aceea de constructor. Pentru cã, deºi vo-lumul readuce în scenã pagini scrise în contextediferite (cronici, studii, fragmente de curs), de-mersul se impune în primul rînd prin unitate ºitãietura precisã a compartimentelor, etalînd faþetede cristal. Metodic ºi precis în expresie, incisiv ºipolemic nu rareori, autorul îºi desfãºoarã comen-tariul cu siguranþa celui pe deplin cunoscãtor almetodelor, raporturilor, sistemelor complexe derelaþii în mãsurã sã modifice texturi ºi sã redeve-lopeze imaginea ansamblului. Niciodatã ºovãitor,chiar cu riscul destrãmãrii unui anume halo devrajã al expresiei, Liviu Petrescu impune cu fie-care volum o construcþie fermã, cu simetrii pe-dante, cu gradaþii ºi ele atent cîntãrite.

E ºi cazul cãrþii de faþã, a cãrei primã intenþie,mãrturisitã, este aceea de a evidenþia trãsãturiledefinitorii ale prozei literare româneºti din Tran-silvania, accentele ei diferenþiatoare, în temeiulcãrora se poate vorbi despre o „matrice spiritualãtransilvanã“. Autorul va urmãri de aceea contu-rarea a trei principale direcþii în evoluþia prozeitransilvãnene. Prima rãspunde ºi se face purtãtoa-rea unui puternic filon al realismului tradiþionalcu rãdãcini în „realismul popular“, „þãrãnesc“,formula lansatã de Slavici acceptînd însã în timptranslaþii spre zona citadinã. Cea de-a doua direc-þie comentatã în spaþiul acestui volum este cea arealismului mitic, tributarã pînã la un punct fol-clorului, dar substanþial modificatã sub presiuneasimbolurilor ºi arhetipurilor de sorginte biblicãori chiar gnosticã. Urmeazã, evident, a treia coti-turã, ce face ca structura epicã sã-ºi exerseze ºi sã-ºi afirme ceea ce Liviu Petrescu numeºte „vocaþiasa antiprovincialã“, anume momentul discursuluiepic textualist. Existã în acest volum ºi o Addenda,cuprinzîndu-i pe Octavian Goga ºi Lucian Blaga,al cãror univers pledeazã pentru tendinþa de „de-provincializare“ menþionatã de autor.

Dupã enunþarea celor trei direcþii, urmeazãderularea unor extrem de captivante fotograme,cuceritoare mai puþin printr-un joc al efectelorspeciale, cît prin precizia cadrajului, aº spunechiar severitatea punerii în paginã, fineþea cu carese decupeazã detaliile, ca ºi nu mai puþin surprin-derea miºcãrii fiecãrui corp narativ ºi a reflexeloraruncate de nuanþele ce-ºi definesc specificul.Ioan Slavici este discutat astfel din perspectivaunui studiu al lui Ion Breazu, centrat pe temacumpãtãrii în relaþie directã cu reflexe ale confu-cianismului (manifestat însã mai puþin ca expresiea conservatorismului social, ci pur ºi simplu ca oºarpantã psihologicã, nu întîrzie amendamentul

criticului), decisivã în acest comentariu fiind revalorizarea temei puterii din perspectivã nie-tzscheeanã.

Sîntem de fapt în faþa temei favorite a lui Li-viu Petrescu. Puterea (fie ea de sorginte schopen-hauereanã sau fidelã liniei nietzscheene), în sub-stanþa sa manifestatã brutal sau distilatã în retortealchimice cu formule complicate nu departe, ade-sea, de rafinamente cu lansete perverse, este temacare îl fascineazã pe critic. Ea se deconspirã înstudiul despre Rebreanu, Pavel Dan, Titus Popo-vici, Nicolae Breban sau Augustin Buzura, proza-tor sedus de procedeul multiplicãrii opticilor na-rative, spaþii proteice pentru personaje-victime ori,dimpotrivã, deþinãtoare ale cheilor puterii. Me-morabilã îmi apare însã în acest context secvenþacriticã dedicatã lui Al. Ivasiuc, scriitura trãdîndaici, pe alocuri, neaºteptate efluvii ºi accente pa-sionale. Consacratã exclusiv temei puterii, analizaînainteazã dupã acelaºi tipar al decupãrii ºi com-partimentãrilor spaþiilor ºi temperamentelor (Li-viu Petrescu vorbeºte de fapt, constant, despre ca-ractere dispuse sã asculte doar de vocea raþiunii),discursul evidenþiind note de rarã fineþe. Existãastfel, pe de o parte, o lume supusã „intermiten-þelor inimii“, iar pe de altã parte una dispusã sãrecunoascã regalitatea „carcasei“ goale, dar rezo-nînd de un magnetism de neînvins al puterii. Cu-noaºtere de noapte e romanul ce-i permite criticuluisã punã în luminã carenþele de afectivitate alepersonajului, explicate printr-o superioarã subor-donare la schemã.

Cea de-a doua secþiune a volumului reuneºtenume precum Rebreanu (deconspirînd ºi el fasci-naþia pentru putere), Blaga, D.R. Popescu (cãruiai se consacrã un comentariu întru totul cuceritor,minuþios ca o broderie ºi, în acelaºi timp, în modstudiat „dezordonat“, dispus adicã sã deschidã pa-liere ºi rame, sã propune suspensii temporare aleinterpretãrii ºi reluãri insolite), Sorin Titel, TudorDumitru Savu, creatorul unui topos distinct ºi alunei retorici speciale (aº numi-o cu ecou în cabi-nete catoptrice de coloraturã barocã), Horia Bã-descu ºi Eugen Uricaru, al cãrui roman, Glorie ,reactiveazã mecanismele puterii contaminate demagia ºi otrava scenariilor iniþiatice de tip gnosticsau tributare misterelor egiptene ale lui Osiris.

Metaliteratura, cel de-al treilea capitol al cãrþii,îºi propune radiografierea unei „ontologii a vidului“(Aurel Dragoº Munteanu), recunoaºterea con-textelor textualiste ale generaþiei ’80, dar mai cuseamã a vocaþiei ei teoretice (sînt convocaþi aiciIon Bogdan Lefter ºi Gheorghe Crãciun), ca ºiinspectarea teritoriilor care par a celebra dena-turalizarea limbajului (e cazul prozatoruluiAlexandru Vlad).

Riguros ºi controlat în gesticã, reþinut ºi me-todic, fascinat de simetrii ºi raporturi matematice,de exactitate ºi obiecte capabile sã mãsoare corpulsubiectelor, Liviu Petrescu oferã în ansamblulscrisului sãu imaginea exemplarã a unui bijutierfascinat pînã la o beþie, întotdeauna rece, de cara -te. Arabescul ºi strãlucirea sînt mai întîi cîntãrite,abia apoi acreditate ºi introduse într-un circuit alvalorii. Criticul nu se impune prin performanþestilistice, el nu are „dicþiune“. Are însã metodã,clarviziune ºi o mînã absolut sigurã în instru-mentarea gramajelor, balanþelor, în fixarea profi-lurilor, adicã în cele din urmã în impunerea unor

spaþii critice-emblemã. Farmacistul ºi vrãjitorul se vor confrunta ºi împãca în paginile sale.

n

LIVIU MALIÞAEu, scriitorul. Condiþia omului de litere din Ardeal

între cele douã rãzboaieCluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane,

Fundaþia Culturalã Românã, 1997

„U n context contradictoriu“, dupã obser-vaþia lui Mircea Zaciu, este celdeconspirat ºi instituit ca scenã de

joc a scriitorului transilvãnean de cercetarea pro-pusã de Liviu Maliþa sub titlul Eu, scriitorul. Esteunul dintre puþinele studii consacrate Transil-vaniei ºi înzestrate cu harul de a restitui nu doarsepia ºi aura împãcatã a altor vremi, ci ºi nuanþeleintermediare, rupturile de texturã ºi recuperãrile,adicã tot ceea ce face culoarea unei epoci.

Cu acest volum, Liviu Maliþa se impune încalitatea sa de comentator-anchetator, fãrã resen-timente, dar ºi imun edulcorãrilor regionale. Elare firesc ºi precizie în decuparea episoadelor re-velatoare, întîrzieri regizate ºi menite sã „facã“ at-mosfera, dar ºi precipitãri ºi fervori proprii unuimartor simpatetic al timpurilor invocate. E o scri-iturã alertã, dar fãrã agitaþii, echilibratã ºi lipsitãde suspensii ori paranteze decorative. Ea are apoimeritul de a realiza o sintezã în care, în funcþie deparametrul vîrstei, scriitorii au fost grupaþi în treigeneraþii: cea veche (cuprinzînd intervalul pînã la1865), cea maturã (întinsã între 1866 ºi 1889) ºicea tînãrã (nãscutã dupã 1890). „Ce înseamnã a fiscriitor ardelean?“ este întrebarea-preambul a volu-mului lui Liviu Maliþa. Rãspunsul nu va întîrzia,dar nici nu va trece pragul aproximãrii, ezitîndlegitim între criteriul apartenenþei teritoriale ºi celal adeziunii spirituale, pentru a ancora în cele dinurmã într-un teritoriu prezidat de portrete „mar-cate subiectiv“. Iatã în acest sens o binevenitã pre-cizare a autorului: „Prezenta investigaþie este circum-scrisã, iar limitele autoimpuse. Am încercat sã reconstituio imagine a scriitorului român din Ardealul interbelic,aºa cum se reflectã ea în propriile lui mãrturii, culese, în principal, din marile reviste culturale ale vremii, cupredilecþie din cele apãrute în Transilvania. Acest portretmarcat subiectiv este doar parþial corectat prin confrun-tarea mãrturiilor scriitorilor cu opinii diverse, ale omuluipolitic, ale istoricului, ale sociologului sau cu date statistice“.

Al doilea principiu de selecþie a fost cel al„perspectivei activiste“, Liviu Maliþa oprindu-seprin urmare asupra acelor scriitori ardeleni careau fost activi ºi au publicat cel puþin o carte întreanii 1919 ºi 1940. Operele care ies din acest cadrutemporal nu au mai intrat în contextul analizei defaþã. Desfãºuratã cu seriozitate, severã în cadraje,alternînd rafinat panorama ºi prim-planul, cerce-tarea lui Liviu Maliþa are iniþiativa de a surprindedinamica fenomenului literar interbelic din teri-toriul transilvan nu doar în expresia sa imediatã ºiconcretã, a corpusului ideatic tradus în texte, ci ºidin perspectiva, cu unghiuri mereu schimbãtoareºi feþe înºelãtoare, a laboratorului intim de crea-þie, a spaþiului în care s-au schiþat profiluri ºi s-audefinit destine scriitoriceºti. (Inventarea scriitoruluieste în acest sens unul dintre cele mai incitante

cartea

n Diana Adamek

Scriitori clujeni despre Transilvania


capitole ale cãrþii.) Scena ºi apariþiile publice alescriitorului, textul ºi ecourile sale în realitateacomplexã a timpului, ca ºi gestica ºi vocile „culi-selor“, aducînd adesea accente lãmuritoare în di-namica ansamblului, refac, împreunã, texturaunei epoci ºi specificul unui spaþiu.

Liviu Maliþa este înzestrat din plin pentrucercetarea de amploare, alternanþele de planuri,comparatismul, joncþiunile, judecata cîntãritãdupã avansarea ºi inspectarea mai multor ipoteze,tonul ponderat, stãpînit, dar întotdeauna stãpîn,fiind caracteristicile acestui demers.

E o carte cu faþete multiple, cu sondãri alestratului de adîncime al peisajului inspectat ºi cu-prinderi largi: de la reviste sau miºcãri literare lascriitori precum Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu,Pavel Dan, dar ºi nume mai puþin uzitate. Cu si-guranþã, cercetarea lui Liviu Maliþa poate fi con-sideratã drept una de referinþã în domeniu, cu uneºafodaj teoretic solid, cu o scriiturã dinamicã ºicu deschideri dintre cele mai incitante.

n

DOINA CETEATaximetrul roºu

Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2002

Doina Cetea a publicat numeroase volumede versuri, dar ºi povestiri pentru copii.Volumul de faþã, prefaþat de Irina Petraº,

cuprinde opt proze, circumscrise unui joc per-petuu de planuri temporale, în care se plimbã învoie un fantastic voalat, „îmblânzit“, opus celuiagresiv, ostentativ. Culorile invadeazã paginile, lafel ºi mirosurile, zgomotele strãzii, ºoaptele sin-gurãtãþilor. Asemãnãri, analogii, suprapuneri,obnubilãri – toate acestea curg dintr-un registrusimbolist perfect mânuit.

În prozele de faþã poematicul e convertit în-tr-o cunoaºtere explozivã a universului, a lucruri-lor mãrunte, a celor „care nu cuvântã“. Vagul, ne-definitul fac casã bunã cu misterul, cu nerostitul.Carii rod în casele locuite de spiritele ce dominã,firele de telefon se ating într-o voitã confuzie,„cum se ating destinele“, oglinzile se rãzvrãtesc ºivãd ce vor ele, nu realitatea.

Din grabã, ignorãm lumea în care trãim, iarDoina Cetea, asemenea lui Ilarie Voronca din Micmanual de fericire perfectã, ne ajutã sã „vedem“ sin-gurãtãþile de lângã noi, mirosul sufletelor pãrãsite,zbaterea iubirilor nepotolite, ce bântuie meta-morfozate în diverse fantome. Chiar dacã „viitorula fost inventat exact ca sã uitãm trecutul“, conºtiinþa sezbate hiperbolic între ravagiile Istoriei (vezi Din-colo de fereastrã). Nu putem afirma supremaþia epi-cului în aceste proze, însã suspansul e asigurat dejocuri de lumini ºi umbre, de rupturile imperfec-te cu trecutul. Existã o ºtiinþã a limpezimii, aexactitãþii, a scriiturii, a dozajului, care surprindeplãcut, mai ales când e vorba de o poetã consa-cratã. Doina Cetea posedã arta „montajului“, a tãieturii precise, a suprimãrii oricãrui balast, „ca un aparat perfecþionat care capteazã undele herþienedin te miri ce colþuri ale lumii“ (p. 33).

Uneori vremea e mohorâtã, mocirloasã, bân-tuitã de un miros „dulceag de putreziciune“, careurcã spre lacrimile oglinzilor. ªoarecii aleargã

bezmetic, praful se adunã peste mobile, singurã-tãþile stau la pândã, fiecare în colþul ei, ciorileacoperã cerul, timpul se scurge implacabil, sfidã-tor, chiar dacã „ceasul trãia într-un timp al lui“, uncâine latrã, o maºinã scrâºneºte, un scârþâit depodea recheamã realitatea; peste toate acesteapluteºte ideea iubirii, „singura stare a spiritului carene apropie de realitate“.

Intrând în universul acestei cãrþi riºti o aven-turã nepãmânteanã, însã ce conteazã? Doina Ce-tea ºtie cã „printre zei nu mai simþi frigurile nopþilor“(p. 25).

n

MARIN SORESCUVersuri inedite

Craiova, Editura Alma, 2002

Devenirea marilor poeþi a cunoscut douãipostaze în începuturile traseului creator.Una, a exerciþiilor de imitare, de cãutare

ºi stabilizare într-o formulã – vezi Mihai Emines-cu sau Marin Sorescu. Alta, de identificare promptãa vocaþiei – Blaga, Al. Philippide, Ion Barbu, Ni-chita Stãnescu. În contextul primei alinieri, MarinSorescu a lãsat geniale antume, uºor depistabileîntre capetele de pod – Singur printre poeþi (1964)ºi La Lilieci, ºase volume (1973-1998).

Soþia lui, Virginia, ºi fratele sãu cel mare,George, au publicat, dupã dispariþia neaºteptatã ascriitorului (la 8 decembrie 1996), un roman (Ja-piþa), un Jurnal (Romanul cãlãtoriilor) ºi multe poe-me inedite. Adunate cu grijã de prof. G. Sorescuºi dupã dispariþia Virginiei Sorescu, ele au vãzutlumina tiparului într-o ediþie aproape de lux laeditura craioveanã Alma (director Alex. Manda).Cartea, de 200 de pagini, reuneºte toate sufragiilede exigenþã ale istoricului literar, cãci universita-rul craiovean a redactat o postfaþã, note, anexe ºibiobibliografie, aºa încât cel interesat de text îºipoate oferi partea de gratitudine ºtiinþificã într-unmod ideal.

Iniþial, „caietul de versuri“, cel de azi, a purtattitlul Rãsare soarele. Ulterior, în 1977, poetul, revã-zându-ºi textele în casa fratelui, le-a rebotezat multmai exact: Moloz de început . Dacã interpretãm titlul,acum prin prisma textelor reunite, deducem lim-pede cã poetul nu le nega existenþa, dar le mini-maliza valoarea. Luând în calcul întreaga sintagmã,înþelegem cã în 1977 Marin Sorescu mai vedea„moloz“ ºi în alte versuri care au urmat începutu-lui. Dacã ne situãm în alt unghi de interpretare,vom conveni ºi prezenþa unui mic orgoliu: terme-nul de „moloz“ ne duce cu gândul ºi la o definire adãrâmãrii unei clãdiri. Aºa încât, ea ar fi existat,dacã nu în realitate, oricum, in nuce, în subcon-ºtient. A treia interpretare a titlului poate cãdeaîntr-o parodiere asumatã.

ªi totuºi, ce ne spun textele actuale? O califi-care de specie a lor ne indicã o grupare pe: glose/marginalii lirice pe teme folclorice, rondeluri, fabule, epigrame, sonete. Toate însã ne apar caprestidigitaþii în vederea marelui spectacol care vaveni. Sunt versuri scrise în perioadele de licean ºistudent ale lui Marin Sorescu. Lecturile din clasi-cii români ºi modelele pe care le oferea bogatulfolclor al satului Bulzeºti, în ale cãrui ape se oglindeau ºi pãrinþii poetului (ªtefan ºi Nicolina)

pot fi un bun prilej de evaluare a orizontului deculturã din casa Soreºtilor.

Se pare cã pe Marin Sorescu îl interesa nu atâtreverberaþia sau prelungirea Modelului (america-nizaþii actuali din România îi zic canon, dupã ex-presia lui Harold Bloom), cât posibilitatea acestuiade a se exprima ºi în alte formule. Aºa de exemplu,Beþivul (cântec), deºi sunã à la Goga, cel din poezi-ile dedicate lãutarului Laie, are un timbru vesel-trist: „ªapte zile-apoi aºa/ Beat, plângând ca o mireasã,/Rãtãcesc pe strada mea/ Cãtând… numãrul la casã“.

Un pandant al cunoscutei urãri: „Trãiascã re-gele“, „Trãiascã partidul“, „Trãiascã conducãtorul“devine o puternicã satirã la tot ceea ce înseamnã...ºef. Deci, zice Sorescu: „Trãiascã ºeful asta-mi estecheia/ Cu care vreau s-ajung în Rai/ ªi-am sã ajung cucel dintâi tramvai/ Ce drag mi-e mie ºeful/ De aceea...“

O mãrturisire nu lipsitã de temei, de care vatrebui sã se þinã seamã de aici înainte în panora-ma poeticã a lui Marin Sorescu, se desprinde dinRondel : „Rondelul mi-e mai la îndemânã/ Decâtpretenþios-sonetul/ Ce trebuie luat cu-ncetul/ de vrei sãscoþi ceva smântânã“. Mai încolo, în Rondelul ron-delului meu, o autodefinire superbã: „Rondelul meue vârf de ac/ ªi câteodatã mãturoi;/ Când întâlnesc îndrum gunoi,/ Eu cu gunoiul nu mã-mpac“.

Toate poeziile sunt datate, iar G. Sorescu, de-pozitarul ºi ordonatorul lor, indicã adesea ºi loca-litãþile în spaþiul cãrora s-a închegat inspiraþia:Bulzeºti, Turnu-Severin, Predeal, Sibiu, Iaºi,Mangalia, Bacãu, Cluj. De asemenea, textele al-terneazã cu imagini de autografe, de coperte decãrþi ori de scrisori din perioade diferite ale co-respondenþei dintre cei doi fraþi.

Deºi volumul Versuri inedite (cu un cuvânt înainte al editorului, Alexandru Manda) trebuiesã devinã un reper în bibliografia sorescianã, sun-tem tentaþi sã subscriem totuºi pãrerii autoruluilor, Marin Sorescu: „Dupã ani ºi dupã zile,/ Recitindaceste file, // Scrise-n grabã ºi cu drag,/ Am zâmbit caun moºneag// Ce-ºi gãseºte-n pod uitate/ Jucãriile stri-cate“ (Dupã ani).

N.B. Din preaplinul iubirii pentru Marin Sores-cu ºi opera lui, redactorul Toma Velici a publicatla Editura Scrisul Românesc aceeaºi ediþie, cu oaºezare tematicã mai ingenioasã în paginã, apar-þinând tot istoricului literar G. Sorescu. Ediþiaaceasta dateazã din anul 2001.

n

n Alexandru Jurcan

nMarian Barbu

Un fantasticvoalat

Marin Sorescu– homo ludens

Radu Þuculescu: S-o luãm cu... începutul. Cums-a nãscut ideea acestei cãrþi intitulate (uºor misterios)Bumgartes al II-lea , care constituie, de fapt, debutul tãuîn volum?

Peter Ivan Chelu: ÎNCEPUTUL!? Dupã cum aivãzut, în carte mã preocupã tocmai acest lucru:începutul. De aceea ar putea suna redundant dacãaº încerca sã-þi rãspund „direct“ la întrebare. Darsã încerc cumva „indirect“. Debutul meu învolum (frumos tipãrit cum se aflã) îl consider unpseudodebut, fiindcã adevãrata carte e aceea pecare þi-am arãtat-o, de factura manuscriselormedievale, într-un singur exemplar, deci unicã,nu la figurat, ci la propriu. Or, pe aceasta amînceput-o cu 25 de ani înaintea publicãrii luiBumgartes. ªi despre acest mod de a scrie, bun saurãu, cum o fi, nu poþi spune cã o fac toþi înaintede a debuta cu o carte tipãritã. Cu alte cuvinte,ideea e cãutarea Începutului, a acelui începutunic, nici nu uºor, ci „greu“ misterios, momentulacela despre care J.L. Borges spunea cã existã înviaþa fiecãrui om, justificând tot restul. Sau carecrezi cã era debutul în scris al unui copist medie-val? Momentul a fost revelaþia Cãrþii Unice. Car-tea pe care am tipãrit-o e una din nenumãrateleposibilitãþi ale cãrþii în lucru, „book in progress“,pentru mine adevãrata carte. Între cele douã cãrþie un raport analogic, ºi nicidecum de identitate.Eu cred cã întreg parcursul meu de creaþie se ba-zeazã pe jocul analogiilor, inversiunea mijloace-lor, tot felul de soluþii paradoxale intenþionate sauspontane, care cu siguranþã vor exaspera pe citito-rul ancorat de þãruºul vreunui gen, stil, „ism“ saual vreunei dogme, fie ea ºi despre „opera aperta“.Deschiderea mea este asemãnãtoare adolescenþei.

– Cartea ta o vãd ca un „ospãþ pantagruelic“, unulcultural, desigur, un „festin“ în care se „amestecã“ prozacu eseul, poezia cu grafica, pictura cu citatul, compilaþiacu autenticul, misterul cu realul. Eºti însã un admiratoral lui Borges, care nu „digera“ festinele... Ori mã înºel?

– Ideea de a mã apuca sã scriu o carte unicãam avut-o în adolescenþã, este deci ancoratã în ea.Adolescenþa a devenit punctul Aleph – al lui Bor-ges – din care þi se relevã întreg universul. Nuam, Doamne fereºte, pretenþia cã aº fi spus tot cese poate spune despre adolescenþã, dar dorinþa dea spune tot ce am aflat eu despre ea am avut-ototuºi. Bineînþeles cã n-am reuºit, slavã cerului.Dar i-am trecut pragul – ce-i drept cam târziu, la44 de ani. Cât despre problema „mélange“-ului,nu vãd unde e problema; oare adolescenþa nu seîncheie cu examenul de maturitate, care e un felde „fugã“ prin gamã? ªi Hesse a scris o cãrþuliedespre biblioteca lui, ca o propunere pentru ti-nerele generaþii. Trebuie oare sã mai spun de ce l-am pus pe Rabelais în fruntea convivilor ado-lescenþi? Pãi dacã este curios – o curiozitate care epremisa oricãrui parcurs iniþiatic – ia sã pofteascãtânãrul adolescent sã-i citeascã pe marele Rabelaisºi pe Athenaios ºi pe Erasmus ºi pe toþi umaniºtiiºi-apoi pe antici ºi pe toþi cei care au scris în tim-puri în care cãrþile erau scrise ºi transcrise cu mâ-na cu multã trudã ºi adâncã reflectare (mã refer ºila adolescenþii mai în vârstã, care am vãzut cã audificultãþi cu distingerea textelor mele autenticede citatele uzitate în Bumgartes). Nici nu mai vor-besc de imagini. Mã vãd nevoit, iritat de prostia ºi incultura unora, de a stabili o datã pentru tot-deauna numãrul imaginilor citate: 12 (unele din-tre ele în tratare absolut liberã). Fragmentele detexte citate sunt mai puþine, cel mai lung fiindunul din Rabelais, de o jumãtate de paginã. Atâtdespre compilaþii în cartea mea. Sã trecem la ca-pitolul Borges! Trebuie sã ºtii – uite cã nu mã ru-ºinez sã o spun – cã l-am citit foarte târziu. Ade-vãratul discipol nu-ºi schimbã maestrul cum neschimbãm noi cãmãºile. Nu încape în discuþie, îladmir ºi treptat ajung chiar sã-l ºi cunosc destulde bine. Îl ºi citez de multe ori în gândul meu; ba mai mult, mi-am propus sã realizez în picturãceea ce a realizat el în literaturã (nu mã voi de-conspira). Dar el ar fi considerat cartea mea – du-

pã câte am reuºit sã-l cunosc – operã tipograficã,ºi nu literarã. Vezi deci cum nu te poþi baza penici unul din scriitorii epocii tiparului? Oricum,ospãþul i-ar fi plãcut ºi lui, cred cel puþin. Tu cecrezi?

– Eu am citit-o cu realã încântare, deseori avândsenzaþia cã mã învãluie o muzicã a sferelor, cã plonjezîntr-o lume imaginatã de alchimiºti. De ce alchimia ºide ce... semnezi cu pseudonim?

– Alchimistul era numit „artist“ în evul mediu ºi Renaºtere. El opereazã METAMORFOZAprin arta sa. Atât în plan fizic, cât ºi în cel psihic.Încerc sã urmez în parcursul activitãþii mele decreaþie calea iniþierii. Fiind vorba nu de transfor-marea metalelor, ci de materie picturalã ºi decuvinte – scrise sau rostite – ºi de gesturi, demiºcare teatralã, iniþierea are desigur o formãaparte datoritã ºi estompãrii tradiþiei. Dacã nu aºfi devenit artist, mi-ar fi plãcut cu siguranþã sãlucrez ca arheolog. Mã ºi consider un fel de arhe-olog al imaginaþiei – vezi toatã povestea cu Mi-randola, care, între noi fie spus, e mult maiserioasã decât pare la prima vedere. Calea mea


n Peter Ivan Chelu„Sunt peste tot acasã ºi niciunde nu sunt acasã...“

interviu

V iena în luna decembrie. Frig ºi ceaþã, ploaie ºi zloatã, zãpadã ºi gheaþã. În ritmuri de vals(cum altfel?), s-au împodobit strãzile ºi vitri -

nele, cu o lunã mai devreme. Se bea vin fiert ºi semãnîncã pîine cu unturã. Ori cîrnaþ împãnat cu slãninã. Cu toate cã au hãinuþe adecvate, din stofãgroasã, de calitate, cîinii scoºi la plimbare tremurã vi-zibil ºi sînt total opaci la freamãtul din jur. ªi eu mãscot, din cînd în cînd, la plimbare. Înghit imagini cupriviri avide ºi sînt îmbrãcat adecvat. Apoi, înghitpîine cu unturã ºi-o fac sã alunece cu ajutorul vinului.Doar ceapa mai lipseºte, ca sã mã simt ca acasã!Plimbãrile mele prin oraºul valsului ºi al împãraþilorau fost însã rare ºi scurte. Am stat mai mult în casã.Am urmãrit cele douã programe naþionale, constatîndcã sînt mult mai culturale decît ale noastre. Am citit cît mi-a permis sejurul unei burse, încercînd, mãcar în acest fel, sã fac cunoºtinþã cu scriitori austrieci con-

temporani. Timpul fu prea scurt pentru o investigaþieamplã. Mi-am reîntîlnit vechi prieteni. Pe PETERIVAN CHELU, artist complex, pãpuºar-pictor-scriitor,obligat sã pãrãseascã Clujul prin 1988 (cu soþia ºi treicopii minori), dupã ce i s-a interzis (pe termen neli-mitat) sã mai dea spectacole, deoarece avea legãturi cu disidenþi din strãinãtate ºi era un amic al „EuropeiLibere“. Dar noi am povestit mai mult despre lite-raturã, despre cartea sa Bumgartes al II-lea, o carteîncîntãtoare, cu graficã, picturã ºi prozã... ªi l-amreîntîlnit pe DUMITRU MIRCEA, psiholog ºi terapeut(bioenergetician) care-ºi duce traiul jumãtate în capita-la austriacã, iar cealaltã jumãtate naveteazã în þarã...cel puþin o datã la douã sãptãmîni, cu trenul, de pestezece ani! ªi am scris aceste rînduri ca un scurt prologla grupajul de poezie-prozã-interviuri oferite revisteiTribuna.

n Radu Þuculescu

ustria, interferenþe culturaleA


de RECONSTITUIRE-CONSTITUIRE a tradiþiei – ºtiucã vei râde de mine – este revelaþia . Sfântul Iero-nim obiºnuia sã spunã: pessimum magistrum meme-tipsum habeo. Oare la ce se gândea? În munca meade arheolog pornesc de la constatarea cã moder-nismul îmi oferã un morman imens de cioburi,fragmentele unei lumi descompuse, o lume deapoi. Atitudinile adoptate în faþa acestor cioburipot fi foarte variate, dupã cum se ºi poate vedeaîn epoca noastrã. Nu ºtiu dacã voi reuºi sã refacdin cioburi „corola de minuni“, Mirandola dis-pãrutã pe la 1714... Dar ce altceva ar putea faceun arheolog? Sã reconstituie dintr-un dinte di-nozaurul! Are nevoie de o extraordinarã forþã aintuiþiei. Poate cã în realitate aceasta este revelaþiadespre care am pomenit mai sus. Un fel de rea-ducere în conºtiinþã a unei memorii subconºtien-te. Or, aceasta nu se petrece la întâmplare. Ci întrepte, ca în alchimie: la început au fost ºamanii,apoi Empedocle ºi Pitagora, la mijloc Platon, aºape jumãtate, „halbherzig“, cum s-ar spune în ger-manã, ºi la urmã G.B. Vico, cu a sa sapienza poe-tica. Încerc sã-mi înscriu activitatea artisticã pe ostructurã magicã. Nu ºtiu dacã am reuºit cu Bum-gartes sã dau expresie acestei dorinþe, dar am satis-facþia de a fi trãit fiecare moment al scrierii pe unplan – cuvântul „transcendent“ e cu siguranþãprea tare – în orice caz pe un plan la care nu sepoate ajunge fãrã cântec, dans ºi opiul unei fante-zii eliberate de chingile contingentului. Cititorulsã nu uite cã nu poþi prinde un post de radio careemite pe unde scurte cu un receptor fixat pe un-de medii. Prin acordarea lungimilor de undã în-þelegi mesajul. Analogia între planuri conþine sen-sul. Îl descifrezi sau nu, el este acolo. Sigur cã înhaosul literar al acestor ultime decenii, în caredisecarea analiticã a cuvintelor a atins frenezia, a vorbi despre sens, care a servit în toate epociledrept fundament al scrierii, poate pãrea nebunie.Nebunia aceasta este însã un lucru cu-minte (onebunie înþeleaptã: OXYMOROS). Mai repede saumai târziu, oricum, se va auzi acea voce inocentãde copil care sã exclame amuzat: REGELE E GOL!

Apropo de acest copil: bineînþeles cã e vorbaaici ºi de JOACÃ. Începutã ca de obicei în copilãrie,perfecþionatã în adolescenþã, e continuatã înprezent, temperatã, gradatã, pãstratã ca în Athanor(cuptorul alchimiºtilor). Pentru aceastã joacã am ziscã mã numesc JEHAN CALVUS. Aºa cum fãceaualchimiºtii, umaniºtii, unii pictori, – de pildã ShiTao din secolul al XVIII-lea, cãruia i se cunoscvreo treizeci de pseudonime –, actorii ºi bufonii.Cine sunt eu cu adevãrat? O efigie, o mascã: per-sona auctoris! Efigia mea, poate efigia Eului?! Mãrepet: mã intereseazã metamorfoza, dinamismulproteic, trecerea de la o ipostazã la alta, dansulacesta care deruteazã, ameþeºte ºi enerveazã pespecialist, dar bucurã inimile neîncarcerate, des-chise pentru adevãr, adolescente. Mã asociez opi-niei filozofului Moritz Schlick, care considera cãTINEREÞEA ºi JOACA sunt SENSUL VIEÞII.

– „Aici ºi acolo nu mai înseamnã nimic. Încerc sãfiu pretutindeni: unde sunt, unde am fost ºi unde voi ficândva...“ Cãlãtoria descrisã în final prin oraºul Cluj euna fantasticã; stadionul de lângã Someº se transformãîn Arena din Verona, de lângã Biserica Unitarianãajungi în Piazza Vecchia din Bergamo, de pe Cetãþuieîn Alpi, ca sã cobori apoi pe o stradã din Viena... Vreaasta sã însemne cã niciunde nu te simþi „acasã“ ori exactcontrariul?

– Un alt pseudonim posibil în locul lui JehanCalvus ar putea fi PEREGRINUS, „cel ce cãlãtoreºteprin þãri strãine“, „strãinul“... Adevãrata mea cãlã-torie este una de întoarcere. Nu întoarcerea la Clujsau într-un loc anume, ci întoarcerea prin exce-lenþã: VERSUS. Dansul acela extatic al ºamanului

din întoarcerile cãruia se traseazã meandrelelabirintului lui Daedalos (în greceºte, cuvântuldesemneazã artistul). Sunt peste tot acasã ºi nici-unde nu sunt acasã, aceasta fiind condiþia de„arheolog al memoriei închipuite“ sau „cel ce-i face pe alþii sã viseze“, sau „cãlãuza“, hiero-fantul în „cãlãtoria spre Brongsiwan“, cãlãtoriainiþiaticã spre miezul universului, ceea ce înalchimie ar corespunde realizãrii alcahestului,adicã piatra filozofalã. Bineînþeles la aceastãcondiþie tocmai lucrez ºi poate cã lucreazã fiecare,chiar fãrã sã ºtie. Vreau sã devin SISNAV – termenmirandolan descoperit de mine, care acoperãsemnificaþiile înºirate mai sus. Sau ai vrea sã ºtiicum mã simt la Viena? Odatã voi picta cu sigu-ranþã tabloul emblematic care sã exprime aceastãstare. Pe de altã parte, sunt convins cã nimeni dincei care mi-au citit cartea nu mai are nici o îndo-ialã cu privire la pasiunea mea aproape bolnãvi-cioasã pentru trecut. „Cine priveºte mult în trecutpriveºte mult ºi în sine însuºi“, citeam undeva. Sinele! Acolo te simþi acasã. Acolo se încheie cãlãtoria. Dar se ajunge oare?

– Aºa cum spui undeva, începutul e sfârºitul... „ziuaera în amurg deja, când aº fi vrut s-o încep“. E o cartecare nu se mai poate „repeta“. Cu ce ai de gând sã con-tinui?

– Te voi corecta: sfârºitul e început! E adevãratcã prezenþa pasajelor autobiografice, evocarea ora -ºului natal, insistenþa asupra adolescenþei ar puteada impresia cã Bumgartesar fi o carte a despãrþiri-lor, cum mã întrebase o datã poetul Dan Damas-chin. Dimpotrivã, e o carte a reîntâlnirilor. În rea-litate, am pãrãsit adolescenþa sau, mai bine zis, eam-a pãrãsit; scriind, am regãsit-o. Prietenia meacu poetul e un episod al trecutului, scriind adevenit prezent. Am plecat din Cluj, scriind amrevenit. O simplã operaþie magicã de schimbare a polaritãþii ºi evocarea devine invocare. E ca ºi cupaharul pe jumãtate umplut sau pe jumãtate gol.Spune-mi ce alegi, ca sã-þi spun ce gândeºti. Dareu ºtiu deja ce gândeºti, pentru cã, deh, scriitorule omniscient. Povestea aceea cum cã imaginea arconcura textul etc., etc. Nu cred; o receptare spe-

cializatã a cãrþii mele, separatã pe un plan plasticºi unul literar, înjumãtãþeºte mesajul creator, dis-trugând chiar sensul. Nu sunt douã cãrþi, unascrisã ºi una cu imagini, ci una singurã, în care„imaginile îndeamnã la vis ºi textul la meditaþie“ (cum scrie Breydenbach, un autor din evul me-diu). S-ar putea ca frecvenþa scãzutã a unor astfelde cãrþi sã fie condiþionatã ºi de cauze financiare –nu numai la noi, dar ºi în þãri mult mai potentedin punct de vedere economic. (Eu mai simt încãvântul vuind prin pungã.) Cine poate ºti, poateîntr-un viitor nu prea îndepãrtat al epocii post-moderne (sic), pictor ºi scriitor nu vor mai fidouã meserii distincte, formula UT PICTURAPOESIS identificându-se cu reversul ei. Amurgulnu mai e atunci capãtul zilei care a trecut, ci pre-figurare, invocare a zilei care vine.

Reîntâlnirea cea mai importantã trãitã prinscrierea cãrþii a fost aceea cu mine însumi ºi reali-zarea legãturii interioare, care e scopul oricãreipractici spirituale de la începutul lumii pânã azi.Planul spiritual nu e ca ºi cel al ºtiinþelor naturii,unde descoperi mereu ceva nou lãrgind, cum seobiºnuieºte sã se spunã, orizontul cunoaºterii. Peacest plan nu se poate descoperi nimic nou, cidoar redescoperi, la fel ºi în arte. Totul se refor-muleazã, se recompune, REPETÂNDU-SE la nesfâr-ºit. Aceastã repetabilitate ne asigurã sentimentulcoerenþei, al comunicabilitãþii, sentimentul cã nu suntem singuri într-un univers de fapt ostilvieþii. Repetarea este re-Naºtere. ªtim cu toþii cãe nevoie de un lung, perseverent ºi din pãcate nulipsit de pericolul greºelilor tratament de vinde-care. O psihoterapie generalã pentru realizareaacelei inner bonding. ªi nu e vorba numai de vin-decarea de vreo dictaturã. Mai e ºi arta, careurmeazã exemplul ºtiinþelor naturii... Ceea cepoþi face în primul rând e sã te vindeci pe tineînsuþi.

n

Interviu realizat de RADU ÞUCULESCU


Radu Þuculescu: Dragã prietene, eºti nãscut la Si-ghiºoara, ai absolvit Psihologia la Cluj-Napoca. Ne cu-noaºtem de pe vremea cînd... habar nu aveai ce înseam-nã bioenergie. Cum ai ajuns la aceastã „autodescoperire“?

Mircea Dumitru: În cursul unei intervenþiipsihoterapeutice vizînd tulburãri psihosomatice,persoana asupra cãreia aplicam un procedeu desugestie în stare de veghe mi-a spus la un mo-ment dat cã simte „ceva cald“, „ca un curent elec-tric“. Acordînd atenþie, am simþit eu însumi cevaasemãnãtor unui cîmp electrostatic, cãlduþ...Acesta a fost începutul... Depãºind momentulderutei, „îngustul“ pozitivism care mi-a amintitnu numai de senzaþiile proprioceptive..., am ur-mat, într-un alt plan, îndemnul din vechime:„Cunoaºte-te pe tine însuþi!“

– Care a fost „aventura“ clujeanã a experienþei tale?

– Spaþiul clujean mi-a oferit posibilitatea de-cantãrii, esenþializãrii, în timpul studenþiei ºi ulte-rior ca psiholog, a elementelor de bazã pe care mile-a dat spaþiul sighiºorean, cu valenþele lui deo-sebite. Desigur, umbra lui Mircea nu a fost tãcutãsau... numai la... iar oamenii care l-au... umbrit,în sens ºi cu gînd bun sau rãu, n-au fost numai...oameni, care ºtiau cã nu ºtiu... Gînd pios ºi demulþumire închin tuturor, dar mai cu seamãpãrinþilor ºi dascãlilor mei.

La Cluj-Napoca s-a realizat ºi trecerea de lanivelul frãmîntãrilor ºi încercãrilor solitare la celal activitãþii în grupuri de cercetare, coordonateºtiinþific de cãtre cercetãtori de mare valoare ºi cureputaþie naþionalã ºi internaþionalã. Prin ’85, iar-na, cu ocazia participãrii la simpozionul cu tema„La graniþa dintre fizicã ºi biologie“, dr. Vasile V.Morariu, atunci ºeful laboratorului de biofizicã dela Institutul de Tehnologie Izotopicã ºi Molecularã(ITIM) Cluj-Napoca, s-a arãtat interesat ºi, dupã odiscuþie preliminarã despre „transferul de energieºi informaþie biologicã de la distanþã“, a avut loc în’86 o colaborare. În Seminars in Biophysics, vol. 4,Bucureºti, CIP Press, 1987, se publica: Thermalcutaneous reactions durind the bioenergetic transfer proce-dure [Reacþii termice cutanate în timpul transferu-lui bioenergetic] de M.Chirtoc, Ileana Chirtoc,M. Dumitru ºi V.V. Morariu, ºi Colour perception bythe hands [Perceperea culorilor cu mîinile] de Vasi-le V. Morariu, Mihai Chirtoc, Mircea Dumitru.Aceastã „aventurã“ a ajuns în final o activitateºtiinþificã de cercetare fundamentalã ºi aplicatãvizînd „Studiul cîmpurilor biologice ale fiinþelorvii, cu mijloace electronice“, desfãºuratã în bazaunui contract aprobat de Consiliul Naþional pen-tru ªtiinþã ºi Tehnologie (CNST) la Institutul deCercetare ªtiinþificã ºi Inginerie Tehnologicã pen-tru Electronicã (ICSITE) Bucureºti ºi Filiala Cluj-Napoca, ITIM Cluj-Napoca, Centrul de CercetãriBiologice (CCB) Cluj-Napoca ºi Spitalul Clinic deRecuperare Cluj-Napoca. Cu respectul cuvenit,mã gîndesc la toþi cei cu care am avut contact ºiale cãror nume le pãstrez în memorie.

– Ai spus, cîndva, cã ceea ce faci seamãnã a panto-mimã atunci cînd... taci. ªtiu cã te ai bine cu Muzele...

– ªi cu sinceritatea cînd am recunoscut cã în-cercînd sã înþeleg una din definiþiile prostiei, con-form cãreia ‘Prostia e o stare de uimire continuã ºinejustificatã însoþitã de un zîmbet permanent’, amsesizat cã uimitor de mulþi oameni în jurul meu,ba chiar eu însumi, nu sînt uimiþi ºi-am rãmaspuþin... uimit..., sau cînd la Cenaclul Tribuna eramde... nerecunoscut... citind epigrame, cînd eu mã

preocupam de epi... fenomene... Salut cu bucuriecititorii... tribunii... ºi-þi mulþumesc cã mi-ai oferitprilejul sã dovedesc ºi alfabetizare... morse...

– Konec! Cum a fost la Moscova?

– A fost OH balºoi ºi OH2 de ploaie... mocã-neascã... Prin ’85, toamna tîrziu, am avut la Mos-cova o discuþie scurtã, cam de 30 de minute, refe-ritoare la fenomen ºi la terapia prin „masaj de ladistanþã“ cu Evghenia Davitaºvili, supranumitãDjuna, cercetãtoare ºi bioterapeutã reputatã. M-ainvitat sã particip la o sesiune de comunicãri ºidemonstraþii undeva pe lîngã capitalã. Viza meade ºedere trebuia prelungitã, iar cei de la Amba-sada României, ca ºi alþii de pînã la ºi de dupã ei,au fost alãturi de mine... doar alãturi...

– Dar la Beijing?

–... via Piatra-Neamþ, Bãlþãteºti. Un momentdeosebit a fost ºi colaborarea cu dr. Dan Vlad Fili-mon, în cadrul unui experiment clinic cu înre-gistrare EEG ºi EKG la Spitalul Judeþean Piatra-Neamþ. Printre pionierii acupuncturii, el a orga -nizat la Bãlþãteºti (jud. Neamþ) mai multe simpo-zioane cu invitaþi din þarã ºi din strãinãtate. Din-tre mulþi, distinºi participanþi amintesc, procus-tian ºi icarian, doar pe acad. dr. ªtefan Milcu, preºedintele de atunci al Academiei de ªtiinþeMedicale, ºi pe cosmonautul Dumitru Prunariu.

... via Bucureºti, unde în vara lui ’87 am reali-zat un experiment clinic cu un lot de subiecþi hi-poacuzici ºi disfonici la Centrul de Fonoaudiolo-gie ºi Chirurgie Funcþionalã ORL Bucureºti, con-dus de regretatul prof. dr. Dorin Hociotã. S-aufãcut primele înregistrãri video.

În august ’87 ºi septembrie ’90 am fost în ma-rele Beijing ºi la Marele Zid cu gîndul: „ªi Vodã-iun munte“, ba chiar ºi cu fapta. La Academia deMedicinã Tradiþionalã Chinezã, Institutul Inter-naþional pentru Învãþarea Acupuncturii, SpitalulXiyuan, Institutul de Mecanicã al Academiei deªtiinþe a Chinei, am cunoscut ºi colaborat cu cer-cetãtori ºi practicieni de Qigong (Qi = energie,gong = miºcare) în timpul unui experiment. Încadrul cercetãrii fundamentale ºi aplicate sau alterapiei, specialiºtii chinezi, beneficiind de infor-maþii foarte vechi ºi aparate foarte noi, sînt redu-tabili. Au fost fãcute ºi aici înregistrãri video. Prin’90, TVR Cluj a prezentat secvenþe din aceste înre-gistrãri. Am primit ºi aceste documente traduseulterior:

„În dimineaþa zilei de 31 august, tov. Dumitru, ro-mân, a prezentat o demonstraþie de ‘Qigong’ ºi de apli-caþii terapeutice la institutul nostru. Terapia fiind apli-catã la trei lucrãtori, aceºtia au relatat cã simt o reacþie decãldurã, ca ºi cum ar fi fãcut un duº fierbinte. Ulterior s-a efectuat un experiment asupra palmelor tov. Dumi-tru cu aparatul Schlieren ºi s-a efectuat înregistrarea vi-deo a emisiei energetice vizualizate de cãtre aparat, fiindevidentã influenþa acestui flux energetic în mediul încon-jurãtor“. Semneazã: organizator, ing. princ. LuoMimghui.

„La 6 noiembrie 1990, terapeutul român MirceaDumitru a efectuat la institutul nostru mãsurarea tensi-unii bioelectrice a celor 12 meridiane ale corpului uman,folosindu-se «analizatorul informaþional al meridianelorpe principiul medicinei tradiþionale». În stare de repaus,tensiunea era foarte scãzutã, cu o valoare medie de 8,11mV. Dupã concentrare, nivelul tensiunii s-a ridicat con-siderabil, atingînd o valoare medie de -6,36 mV. Efectulde Qigong este evident în mod cu totul remarcabil.Anexãm fiºa înregistrãrii. 1990.11.07.“ Semneazã:Chi Jin Xiao.

– Ce te-a ajutat ºi susþinut?

– Confruntarea riguroasã cu realitatea m-aajutat, iar faptele ºi performanþele profesionale,apreciate critic, m-au impulsionat. În general, darmai ales în momentele dificile ºi/sau de decizie,m-am strãduit sã respect triada eticã: bine, adevãr,frumos, conºtient fiind cã nimic din ce este ome-nesc nu-mi este strãin.

Nici mãcar statutul de „strãin“, din 2 septem-brie 1991, de cînd fac naveta de la Viena, citindba Mersul trenurilor, ba Ciocoii vechi ºi noi..., ba Dela Bîrca la Viena ºi înapoi, ba citind în... stele, baCaþavencu, ba, de-acum, Tribuna...

M-a susþinut ºi mã susþine „eternul feminin“,soþia = familia, umorul, empatia, respectul pro-fund faþã de cei aflaþi la greu ºi/sau suferinzi, cre-zul însuºit cã terapeutul aplicã o metodã de tera-pie, dar Dumnezeu/Natura vindecã, dorinþa ºicuriozitatea de a cunoaºte nestrivind „corola deminuni a lumii“, neucigînd „ cu mintea tainele ce le-ntîlnesc“ º.a.m.d.

– Proiecte de viitor?

– Imediat , vreau sã aflu dacã biologul englezBrown, cel care a descoperit miºcarea brownianã,haoticã, era de origine românã.

Mediu, vreau sã particip în Sighiºoara mea na-talã, în 5, 6, 7 iunie, la cel de-al 15-lea CongresNaþional de Acupuncturã, cu participare interna-þionalã, cu tema „Acupunctura în era informati-cii“, organizat ºi prin strãdania dr. Puiu Mezei,fondatorul Asociaþiei Transilvane de MedicinãIntegratã ºi Cuanticã. Desigur, secþiunea Qigong.

Îndepãrtat, sã nu cîºtig bani la jocuri de noroc,sã nu primesc donaþii, sã nu aparã sponsori, sãsimt cu Constanþa doritã cã sînT omis, cã, uitîn-du-mã la STATUia lui Ovidiu, sã-l pot parafrazaîmpãcat pe Nicolae Labiº, Albatrosul ucis:

Cînd briza se-nteþeºteAripa-i se-nfioarãªi re-nviat o clipãDe-un nevãzut îndemnÎþi pare cã zbura-vaDin nou ultima oarãSpre un EXIL mai sobru ºi mai demn.

Foarte îndepãrtat. „ªi se tot duce, s-a tot dus…“n

n Mircea Dumitru psiholog ºi terapeut

Vindecînd cu... mîinile goale

Interviu realizat de RADU ÞUCULESCU


M îngîie cu degetele marginea mesei ºisimþi vibraþiile lemnului. Are sã fie odupã-amiazã calmã, o searã liniºtitã, o

noapte mutã. ªi apoi încã o dimineaþã ºi o amiazãfierbinte în care umbrele vor înãlþa aburi precummetalul lichid, iar lumina va coborî din ceruriorbitor. Iar afarã, dacã se iese, deasupra capului se va simþi o sobã încinsã ºi nu se va putea facenimic, absolut nimic, nici mãcar minþi. Încã vreocîteva zile asemãnãtoare ºi probabil încã altelecîteva ºi o obosealã tãcutã, o prea mare obosealãpentru a face ceva, ºi încã o vreme mirosurilepãmîntului ºi zgomotele ºi chiar la sfîrºit un golorbitor, cam asta fu atunci.

Sã-þi citesc ceva, întrebã Unger.Povesteºte-mi ce vezi.Arºiþã, zise Unger. ªi sitarul pe adãpãtoarea

oilor ºi iarbã uscatã.Mai bine citeºte, zise Theresa.Unger aduse din dulapul din bucãtãrie o carte

ºi citi o povestire despre un om bãtrîn care, dupão suferinþã îndelungatã ºi dupã ce oraºul aproapecã-l scosese din minþi, se întoarse acasã ºi îºi gãsilocuinþa complet jefuitã. Nimic nu mai rãmãsese.Nici o urmã, nici un semn. Totul dispãru, mobi-lierul, chiar ºi hainele vechi. – Cum îºi cãutã ceeace-i aparþinuse ºi nimeni din sat nu dori sã maiaibã de a face cu el. ªi cum la sfîrºit dãdu foccasei, ºurii ºi grajdului, cîntînd.

Aºa ceva te poate scoate din minþi, zise Unger.Da, rãspunse Theresa. Nenorocul produce o

limpezire neaºteptatã. Cînd voi muri iar, dacã tuîmi vei supravieþui, atunci doresc sã dai foc aces-tei case.

Sã aduc o altã carte.Promite-mi.Sper cã nu vorbeºti serios, zise Unger, ar fi o

nebunie.E cel mai limpede gînd pe care l-am avut în

ultima vreme.

Unger nu rãspunse. Închise cartea ºi o puseînapoi în dulap. De ce vrei asta, întrebã apoi.

Nu vreau sã las ceva în urma mea, ziseTheresa. Sã nu rãmînã nimic.

Unger se aºezã din nou ºi fiecare se gîndea laaltceva. Theresa se-ntreba ce-ar mai distruge. Înprimul rînd vara ºi aparenþele ºi acest august careseamãnã cu acela cînd Ive îi mãrturisi cã va luaaltã fatã de nevastã. Nu mai drãguþã, dar multmai bogatã, totul era aranjat. Iar copilul se nãscumort pentru cã Ive îºi bãtuse soþia gravidã, nudoar o datã. De mai multe ori, poate o ºi cãlca-se-n picioare, ºi mama Theresei i-a spus, fii feri-citã cã ai scãpat de el.

ªi fu un august în care fu îngropatã nevastalui Unger, care nu-ºi manifestase, direct, mîhni-rea. O iubise cu adevãrat ºi cînd, cîteva luni maitîrziu, începu sã o viziteze pe Theresa, sã-i reparegardul ori cu alte treburi mãrunte, ea ºtiu cã oface deoarece nu suporta patul gol, orele lungi alenopþii în care-ºi auzea doar respiraþia. Era, încã,tînãr pentru a rãmîne singur. O iubea din dispe-rare. De asta, ºi nu din cauza copiilor, din cauzadisperãrii a refuzat sã se cãsãtoreascã cu el. Îºipetrecea nopþile la ea pînã cînd se liniºti treptat.Mai tîrziu, cînd cu patul se încheie, începurã sãvorbeascã unul cu altul.

ªi a fost acel august cînd Gestapo-ul începu sãîntrebe de slabul, palidul Kólocsoi ºi nimeni, înafarã de Unger, nu pricepu ce vrea asta sã însem-ne, nici mãcar însuºi Kólocsoi. Cînd din satulvecin fu ridicat croitorul evreu, furã miraþi, iarUnger, încã în noaptea aceea, îl trecu pe Kólocsoipeste graniþã în Ungaria, ca sã nu pãþeascã precumbãrbatul din Sigeth. Gestapo-ul îl ridicã pe Unger,dar acesta reuºi sã-i pãcãleascã. L-au lãsat în pace,el nu-i povestise niciodatã de ce. Dupã campaniadin Franþa, primi prizonieri de rãzboi francezi, pecare îi supraveghe la muncã ºi care, apoi, l-auascuns de ruºi într-o groapã sãpatã chiar de ei. ªidoi l-au vizitat cîþiva ani mai tîrziu ºi povestirã însat cum Unger le-a salvat viaþa ºi i-a pãcãlit penaziºti, dar nici despre asta nu a vorbit niciodatã.

Ce s-a întîmplat cu Kólocsoi?

Asta o ºtii.Cum adicã?Pentru cã dupã rãzboi, cînd s-a întors, i-ai

fãcut rost de medicamente. Era bolnav.Mã refer dupã aceea, zise Theresa.A vrut sã plece-n Australia, zise Unger.ªi? A ajuns?Nu ºtiu.A vrut, cu adevãrat, sã plece acolo?Vãzuse poze din Australia. Povestea cã acea þarã

e altfel, poate acolo ar putea s-o uite pe cea de aici.Þara asta nu se poate uita.Da, zise Unger, dar el trebuia sã încerce, dacã

dorea sã trãiascã. A promis cã scrie, dacã va ajun-ge bine. Niciodatã n-am mai auzit de el.

Ei bine, asta a fost cu Kólocsoi. Un sfîrºitaproape fericit. Sau n-a ajuns, sau a uitat totul. E totuna în ce crezi în viaþã, la sfîrºit totul seamestecã, totul se poate cuprinde într-o singurãîntrebare, poate douã, se ajunge, în tot cazul, lastrîmtoare. În cel mai bun caz s-au învãþat cîtevaºmecherii cu care se poate face viaþa mai uºoarã,ºi nu s-au folosit toate, ar fi trebuit cerut maimult de la viaþã, s-a vrut prea mult, s-a cerut preapuþin; s-a cerut prea mult, s-a dorit prea puþin;cînd pricepu toate astea, fu prea tîrziu.

Deci, nici un cuvînt în plus despre asta.Despre ce, întrebã Unger.Ah, nimic.

n

n Marianne Gruber (n. 1944)

Moartea sitarului(fragment)

Precum unii pictori ºi litografi

P recum unii pictori ºi litografi care, în aven-turoasele lor cãlãtorii prin încã puþin cu-noscutele þinuturi ale continentului nord-

american, au pictat tablouri reprezentînd eroicaviaþã a indienilor, pricepînd însã repede cã, prinapariþia fotografiei, terenul lor de lucru poate fiameninþat de noua tehnicã, tot aºa pricepu ºiFranz Hanfstaegl – unul din cei nouã copii aiunei sãrace familii bavareze – care dupã absol-virea Academiei de Artã lucrã întîi ca litograf înMünchen ºi Dresda, apoi ca fotograf la curtearegalã, se îmbogãþi ºi cu mult avînt receptã noiletehnici, devenind unul dintre cei mai avizaþiîntreprinzãtori ai branºei, pe vremea cînd aceastafãcea primii paºi, în ghetuþe de prunci.

Nu în ultimul rînd, metoda sa de a retuºa ne-dorite asprimi ºi de a ascunde anumite defecte fã-cu senzaþie pe la mijlocul secolului al nouãspre-zecelea, printre membrii aºa-numitei societãþi de

vazã care se pozau des. În curînd, apãrurã filialeale renumitului atelier „Hanfstaegl“ nu doar înParis ºi în alte oraºe mari europene, ci chiar peFifth Avenue din New York.

Franz Hanfstaegl a predat ºtafeta, în cele dinurmã, fiului sãu Edgar, care nu era foarte dotatartistic, dar era cel mai descurcãreþ dintre ceicinci bãieþi ai sãi ºi care se însurã cu o americancãde origine germanã.

Unul dintre nepoþii întemeietorului firmei,Ernst – numit „Putzi“ – Hansfstaegl, care trãiseîn America, îl cunoscu, într-o bunã zi, pe Hitlerºi fu, încã de la prima întîlnire, convins cã tînãrulbãrbat atît de hotãrît ºi cu siguranþa victoriei eviitorul conducãtor al germanilor. Îi explicã aces-tuia cã e de acord cu ideile sale nouãzeci la sutã,la care Hitler zise sã nu-ºi facã probleme pentrurestul de zece procente... „Putzi“ Hanfstaegldeveni prietenul apropiat ºi protectorul viitoruluiFührer ºi jucã un rol important în netezirea cãiiacestuia spre înalta societate din München.

Dupã înþeleapta încercare de puci, Hitler gãsiadãpost în casa lui Hanfstaegl din Uffing. Cîndapãru acolo, luã aerul unui erou de western cupistolul în mînã ºi declarã: mai bine m-aº îm-puºca singur decît sã mã las bãtut. Soþia luiHanfstaegl încercã sã-l liniºteascã ºi-i spuse cã nuputea sã le facã aºa ceva celor care credeau în el.

Încã înainte de preluarea puterii de cãtrehoardele brune în Germania, Hanfstaegl fu nu-mit ºeful agenþiei externe de presã a NSDAP. Dupãintrigile lui Hermann Göring, cãzu totuºi în diz-graþia lui Hitler, care-l clasã printre caraghioºiiburghezi-revoluþionari. Atunci fugi în Anglia ºiajunse în America, unde lucrã ca sfãtuitor al spe-cialiºtilor în rãzboiul psihologic purtat împotrivacelui de-al treilea Reich.

n

n Ervin Einzinger (n. 1953)

prozã

Marianne Gruber


La marginea lumii

N iciodatã n-am ºtiut cã se poate cãlãtoriîntr-un loc în care pãmîntul mãrgineºte,ca o coastã abruptã, universul. Aºadar,

am ajuns din întîmplare acolo, stau încã pe mar-ginea þãrmului, iar urmãtorii paºi nu mã duc înmare, ci într-o întunecime absolutã. E un înduio -ºãtor, înfricoºãtor NU: o trãire de necuprins încuvinte. La trezire, înþeleg cã mereu avem aceastãvedere, cînd privim în sus, în loc de-a lungulpãmîntului, în noapte. Deasupra noastrã – da,frumos. Dar în faþa noastrã – asta ar fi, într-ade-vãr, cel mai straºnic ºoc.

(visat 1996)

Leagãnul din încãpereNu mã mir cã stau în faþa unei scene în jurul

cãreia nu se aflã nimic ºi cã mã aflu în acest Ni-mic cît se poate de concret, de palpabil. Probabilvãd, trecînd privirea peste scenã, un întunericadînc; asta e însã de neobservat, cum e negrul din

jurul pozei aflate în album. În scenã, clar lumi-natã, se îngrijesc oameni, în culori naturale, darcu multã pompã, precis în antice costume, de ofiinþã care zace. Într-un pat cu tot soiul de jurîm-prejururi monarhice? Pe o rogojinã umflatã? Într-un leagãn? Cel mai corect: într-o supradi-mensionatã perniþã pentru ace. E un copil împã-rãtesc? Un muribund? O momîie? O zeitate?Vãd ºi uit repede multe amãnunte ale activitãþii.Ceva însã ºtiu: de-acum înainte se întîmplãlucruri importante în cosmos.

(visat la o vîrstã maturã)

Soarele i grec(în camera din spate a bunicilor, la care s-au

refugiat ai mei pe cînd aveam zece ani, am visaturmãtorul vis)

Privesc afarã din camerã peticul de cer eliberatde ziduri ºi acoperiºuri. Acolo se poate vedea,pentru scurt timp, chiar ºi soarele acestei primã-veri. Dar ce se întîmplã? Stau nori în faþa soareluiºi-l împart? Nu! Nu existã nici un nor pe cer.Soarele e însã o stea în trei colþuri, o cruce dintrei bîrne, un strãlucitor i grec. Aceastã înspãi-mîntãtoare schimbare s-a petrecut deci, nu se maipoate da înapoi, vã rog, vã rog, sã fie iarãºi ca în

minutele anterioare. Nu, îºi reia cursul. Nicio -datã înaintea acestei spaime a irevocabilului.Ultima ieºire; vã rog, lãsaþi sã fie doar un vis!Aºtept. Nu, spaima e realitate, sînt treaz.

n

n Andreas Okopenko (n. 1930)

Reportaje despre vise cosmice

La prima vedere, acest titlu ar putea fi apre-ciat drept cel puþin contradictoriu, stârnindîntrebãri legitime. Poate fi consideratã

Viena, una din capitalele europene cele maideschise, mai bine cunoscute pe meridianelelumii, drept un oraº „închis“, care mai ascundesecrete? Aºadar, ne putem întreba, pe dreptcuvânt: are Viena o „istorie secretã“?

ªi totuºi, Viena are, în afara altor calitãþi, careau fãcut-o celebrã, ºi pe aceea de a fi ºi un „oraº alparadoxurilor“, al contradicþiilor. Din motive maipuþin familiare publicului larg, „metropola de peDunãre“ a fost nu numai o capitalã a culturii, ci ºi a spionajului, loc de întâlnire nu numai aartiºtilor, ci ºi a agenþilor. Existã, aºadar, nu numaio faþã luminatã, publicã a Vienei, ci ºi una rãmasãîn umbrã, secretã. Desigur, Viena nu este singurametropolã europeanã a cãrei imagine se aflã subpecetea unui asemenea „dualism“, dar, în cazulVienei, aceastã capitalã a culturii ºi artei, parado-xul este cu atât mai surprinzãtor.

Marea majoritate a volumelor de istorie uni-versalã a spionajului, a serviciilor de informaþiiilustreazã ideea cã unele din cele mai importantemomente ale „rãzboiului mondial secret“ s-audesfãºurat la Viena, în capitala Imperiului Habs-burgic, apoi a Austro-Ungariei ºi, în sfârºit, aRepublicii Austria. Sunt citate, în acest sens,evenimente, confruntãri cu implicaþii complicateºi urmãri hotãrâtoare în conflictele politice, mili-tare, informative din numeroase momentele derãscruce ale istoriei. Drept mãrturie sunt evocateo serie de „cazuri“ celebre, acþiuni ale diplomaþieisecrete sau de spionaj care au fost pregãtite, s-au

derulat sau ºi-au gãsit deznodãmântul în somp-tuoasele palate imperiale sau ministeriale, în aus-terele clãdiri care au adãpostit serviciile militaresau secrete, între pereþii locuinþelor uneori atât delabirintice, în vestitele cafenele, localuri, parcuriale „oraºului de pe Dunãre“, pe îngustele strãduþeale oraºului vechi, pe impozantul Ring, în veselulPrater sau în romantica pãdure vienezã.

Foarte adesea, mai ales în perioada contempo-ranã, acþiunile de penetrare, racolare, influenþareale unor servicii strãine nu au mai vizat directAustria, ci alte „fronturi“ ale „rãzboiului secret“.De multã vreme Viena a devenit un spaþiu deconfruntare, dar ºi de schimburi, negocieri maiales ale agenþiilor de informaþii ale marilor puteri.În acest „rãzboi secret al agenþilor“, ca sã folosimsubtitlul volumului Viena – placã turnantã a spiona-jului al unuia din cei mai competenþi specialiºti aidomeniului, Kid Möchel, aproape nu a existatpersonaj important implicat, de-a lungul istoriei,de la spioni de marcã la conducãtori de serviciispeciale, care sã nu fi activat, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, în „metropola de peDunãre“. Ca sã citãm titlul unui alt volum, Viena ca un magnet , se poate afirma cã Viena aexercitat, desigur din motive deosebite, o realãputere de atracþie nu numai asupra oamenilor de culturã, de ºtiinþã, artiºtilor, ci ºi asupra spionilor.

Desigur, mai existã o perspectivã din careAustria ocupã un loc privilegiat în istoria univer-salã a spionajului, care se referã la faptul cã ser-viciile sale de informaþii, ca sã folosim un termenmodern, sunt printre cele mai vechi din Europa,

fiinþând de peste 500 de ani ºi luând, printreprimele în Europa, forme instituþionalizate, dacãeste sã ne referim la temutul „Cabinet Negru“. A fost normal ca Imperiul Habsburgic, unul dincele mai puternice ale continentului, þintã, dar ºiiniþiator al acþiunilor de spionaj, menite sã-i spri-jine stabilitatea ºi expansiunea, sã-ºi perfecþio-neze, în mod continuu, de-a lungul întregii saleexistenþe, serviciile de siguranþã ºi informaþii care,de exemplu, în vremea cancelarului Metternicherau printre cele mai numeroase ºi mai bine orga-nizate din Europa.

La fel, în perioada Imperiului Austro-Ungar,existenþa unor tensiuni sociale ºi naþionale, pre-cum ºi perspectiva aproape continuã a unor con-fruntãri militare, a unor rãzboaie a fãcut necesarãdesfãºurarea unor acþiuni de supraveghere ºi spi-onaj pe plan atât intern, cât ºi extern, organizareaºi perfecþionarea atât a aparatului poliþienesc, câtºi a serviciului de informaþii militare, cunoscutul„Birou de Evidenþã“.

Dupã instaurarea primei republici, dar, maiales, dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, în condiþi-ile „Rãzboiului Rece“, când nu au lipsit amenin-þãrile la securitatea statului austriac neutru, Vienaa devenit, într-adevãr, un „front“ al spionajuluimondial. În aceste condiþii, Austria a trebuit sã fa-cã faþã „concurenþei“ internaþionale, perfecþionân-du-ºi serviciile de securitate ºi informaþii, con-fruntate cu marile provocãri: terorismul, spiona-jul economic ºi criminalitatea organizatã.

Capitolul consacrat Austriei în istoria „lumiispionajului“ este printre cele mai substanþiale, cunimic mai puþin important decât cele referitoarela „marile puteri“ ale „rãzboiului secret“, iarViena se numãrã printre punctele cele importantede pe mapamondul confruntãrilor informative.Din acest punct de vedere, nu este cu nimicexageratã afirmaþia, adesea întâlnitã în istorii nunumai ale acþiunilor secrete, ci ºi în cele cu carac-

n Alexandru Popescu

Secretele Vieneihistoria

Proze traduse deRADU ÞUCULESCU


ter universal, dupã care Viena a fost, o perioadãîndelungatã, o capitalã a spionajului mondial.

De fapt, acesta este subtitlul volumului nostruîn curs de apariþie (la Editura „Meronia“ din Bu-cureºti) intitulat Viena secretã. Aceastã carte în-chide un ciclu, pe care l-am început cu volumulRelaþii româno-austriece (1998), apãrut în limbileromânã ºi germanã, ºi l-am continuat cu Vienaromâneascã (2000) ºi România ºi cele trei rãzboaiemondiale în arhive diplomatice germane ºi austriece(2002). Motivul elaborãrii acestei lucrãri a fost nu„vânãtoarea“ de senzaþional, ci faptul cã spectrulinterferenþelor, contactelor româno-austriece îndomeniile politice, economice, diplomatice, cul-turale, al fructuoaselor prezenþe româneºti în-tr-una din capitalele culturale ºi artistice aleEuropei se cerea completat ºi în domeniul diplo-maþiei secrete ºi al confruntãrilor informative.

În afarã de activitãþile informative, cazurile despionaj, am abordat, în acest volum, ºi o serie deepisoade, mai puþin cunoscute publicului, aleactivitãþilor politice sau ale vieþii publice care audevenit ºi ele episoade ale unei „istorii secrete“.Fãrã a urmãri în mod direct scopuri de spionaj,protagoniºtii unor asemenea cazuri, având maiales mize politice sau materiale, au acþionat, din-colo de legi, adesea cu mijloace apropiate de ace-lea ale serviciilor de informaþii (penetrãri, ºantaje,dezinformãri etc.).

ªi „Viena secretã“ cunoaºte asemenea cazuri,dintre care vom aminti câteva celebre la vremealor, rãmase astfel ºi în istoria universalã a spiona-jului.

Astfel, pentru perioada Imperiului Habsburgicsunt de amintit: asasinarea lui Wallenstein; consti-tuirea unei reþele de spioni plãtiþi de cãtre prinþulEugeniu de Savoia; întemeierea uneia din primeleagenþii de spionaj europene, „Cabinetul Negru“de la Viena; reformele lui Kaunitz ºi Iosif al II-leaîn domeniul supravegherii informative; confrun-tãrile dintre serviciile de spionaj în perioadaRãzboaielor Napoleoniene; Congresul de laViena, echivalat ºi cu un „congres al spionilor“.

Pentru perioada Imperiului Austro-Ungar,mai ales aceea a Primului Rãzboi Mondial, suntde amintit „cazul colonelului Redl“, dedesub-turile mai puþin cunoscute ale celor douã asasi-nate care au zguduit imperiul: al împãrãteseiElisabeta ºi al prinþului moºtenitor Franz Fer-dinand ºi, în sfârºit, pierderea „rãzboiului infor-maþiilor“ de cãtre imperiu, una din cauzeleprãbuºirii sale.

Cazurile celebre ale perioadei interbelice sereferã la asasinarea cancelarului Dolfuss, la activi-tatea agenþiilor sovietice de spionaj ºi a Coloanei a V-a germane în Austria. Aºa-numita „OperaþieCitadela Alpilor“, precum ºi regãsirea tezaurelorrãpite de naziºti constituie cele mai importantecazuri de la sfârºitul conflagraþiei mondiale.

Perioada postbelicã, de fapt aceea a „Rãzbo-iului Rece“, când Viena devine „placã turnantã aspionajului“ ºi „loc de întâlnire“ al spionilor,cunoaºte o multitudine de cazuri cu implicaþii despionaj, unele dintre ele neelucidate pânã la capãt:„Operaþia Lord“ (sãparea unui tunel pentru spi-onarea comandamentului sovietic din Viena“,„Reþeaua tãcutã“, „Cazul Lucona“, „Cazul No-ricum“). Este de amintit cã unii dintre cei maiimportanþi spioni ai perioadei „Rãzboiului Rece“au acþionat ºi la Viena. Dupã o serie de aprecieriale specialiºtilor în domeniul informativ, pentruanumite perioade Viena a devenit „un oraº alterorii“ (aici au avut loc, în anii ’60-’80, nume-roase asemenea acte, cum este acela asupra sediu-lui OPEC) ºi al criminalitãþii organizate, precum ºiun „centru al spionajului tehnologic ºi industri-al“, în Viena aflându-se sediul unor organizaþii ºiagenþii ilegale cu un asemenea profil.

O altã secþiune a volumului Viena secretã se vanumi Românii la „asediul Vienei“.

Capitala Imperiului Habsburgic a fost, în do-uã rânduri, asediatã de armata Imperiului Oto-man, în 1529 ºi în 1683, de fiecare datã de soartaVienei depinzând însuºi viitorul Europei Centraleºi de Vest. În ambele asedii, oraºul a putut fi sal-vat, la cel din 1683, la victoria cauzei creºtineaducându-ºi contribuþia ºi voievozii ÞãrilorRomâne, ªerban Cantacuzino ºi Gheorghe Duca.

Metaforic vorbind, Viena a trebuit sã se maiconfrunte, aproape continuu, ºi cu un „asediuinformativ“, al spionilor, aºa cum forþele austrieceau exercitat, la rândul lor, asemenea operaþiiasupra altor capitale europene. Un asemenea„asediu“, cãruia, desigur, au trebuit sã-i facã faþãºi alte metropole europene, mai ales atunci cânderau capitalele unor imperii, mari puteri, nu apresupus întotdeauna confruntãri deschise, vio -lente, ci s-a desfãºurat în „umbrã“, constituind oformã a „rãzboiului secret“, care, de fapt, nu aîncetat niciodatã de-a lungul istoriei universale.

Aflate în vecinãtatea graniþelor ImperiuluiHabsburgic, integrate, pentru anumite perioade,acestora ºi, în tot cazul, vizate fiind, aproape con-tinuu, din secolul al XVI-lea, de planurile sale deexpansiune, Þãrile Române au trebuit sã facã faþãunor confruntãri nu numai militare, ci ºi infor-mative cu acest imperiu, ca, de altfel, ºi cu cele-lalte din preajma lor.

Desigur, în primele secole, o asemenea con-fruntare în domeniul diplomaþiei secrete, al acþiu-nilor de spionaj, de influenþare a fost inegalã,Imperiul Habsburgic fiind, de fapt, acela care aexercitat un „asediu informativ“ al Bucureºtiuluiºi al Iaºului, fãrã sã fi întâlnit doar o rezistenþãpasivã, dacã este sã ne gândim la perioada luiMihai Viteazul. Pe de altã parte, a existat ºi ocolaborare pe acest plan, dacã ne referim la episo-dul asediului Vienei din 1683, când oraºul a pututfi salvat ºi datoritã informaþiilor din tabãra tur-cilor pe care le-au transmis voievozii români.

Dupã ce România a devenit un stat indepen-dent, asemenea confruntãri informative s-au ac-centuat, având în vedere cã, deºi, la un momentdat, þara noastrã intrase într-o alianþã militarã cuAustro-Ungaria, au continuat sã existe contradic-þii între cele douã state, datoritã situaþiei româ-nilor din monarhia dualistã. Acest context a fãcutca aceste douã þãri sã se afle, în Primul RãzboiMondial, în tabere opuse, bineînþeles ºi pe fron-turile „rãzboiului secret“. A fost perioada în care,ca ripostã a presiunii spionajului austro-ungar,serviciul militar român de informaþii a trecut la ocontraofensivã, desfãºuratã atât pe propriul terito-riu, cât ºi „la porþile“ Vienei ºi chiar în interiorulei. Este de amintit, în acest context, activitatea de

culegere de informaþii desfãºuratã în capitalaimperiului de unii care trãiau aici, deosebit deutilã pentru armata românã.

În intervalul de dupã prima conflagraþie mon-dialã, sunt de amintit unele episoade de diplo -maþie secretã, care au avut loc la Viena, între carecele în legãturã cu o uniune dinasticã între Ro-mânia ºi Ungaria. În prima parte a rãzboiului, laViena a avut loc un episod mai puþin cunoscut:întâlnirea dintre ºeful spionajului românesc,Moruzov, ºi conducãtorul legionarilor, HoriaSima, iar spre sfârºitul conflagraþiei, de aici a fostdeclanºatã „Operaþiunea Paraºutiºtii“, care vizaorganizarea rezistenþei împotriva înaintãrii tru-pelor sovietice.

Contextul „Rãzboiului Rece“, al confruntãri-lor dintre serviciile secrete ale celor douã blocuriantagoniste, a fãcut ca România sã fie implicatã în„asediul informativ“ al Vienei, devenitã „frontdeschis“ al „rãzboiului secret“. De data aceasta,serviciile de informaþii externe ale Românieisocialiste au adoptat o atitudine ofensivã, par-ticipând direct ºi cu contribuþii proprii la „asediulVienei“, oraº care, de fapt, era unul din „frontu-rile“ cele mai importante ale „Rãzboiului Rece“.

Au existat câteva cazuri, dintre care unele auintrat în atenþia presei austriece, iar altele au rã-mas obscure, legate mai ales de penetrarea unorministere ºi instituþii austriece prin agenþi recru-taþi de spionajul român. Activitãþii unora dinaceºti agenþi i-a pus capãt defectarea cifroruluiAmbasadei României la Viena, care a „livrat“ ser-viciilor de informaþii occidentale liste completeale acestora.

Viena a constituit unul din „fronturile“ acþiu-nilor iniþiate de serviciile de informaþii româneºtiîmpotriva emigraþiei, care s-au concretizat înrãpirea unor reprezentanþi ai acestora, incomozipentru regimul de la Bucureºti, sau în organi-zarea unor manevre de influenþare asupra unororganizaþii ale exilului românesc. În sfârºit, aici s-a concretizat implicarea Securitãþii în „AfacereaLucona“, care a stârnit un adevãrat scandal politic.

Dar, ca sã încheiem aceste rânduri aºa cum le-am început, adicã cu o întrebare, se poate oarenaºte opinia dupã care Viena a sfârºit prin a fi unoraº marcat, turmentat, tulburat de toate acestesecrete, cazuri de spionaj, asasinate, terorism? Defapt, existã un singur „secret“ al metropolei de peDunãre, concretizat în refrenul unei cunoscutearii: „Viena rãmâne Viena“: în ciuda tuturorvicisitudinilor istoriei mai vechi sau mai noi, ea a rãmas nu o „capitalã a spionajului“, ci a culturii, artei, spiritului…

n


„S imona Noja este un superstar al instituþieivieneze“ , declarã criticii de specialitate,„o siluetã de filigran, o frumuseþe discretã ºi

o tehnicã perfectã“ . S-a nãscut la Huedin ºi a urmatcursurile Liceului de Coregrafie din Cluj-Napoca(1978-1986), avîndu-i ca profesori pe VasileSolomon ºi Larissa ªorban (balerinã de origineaustriacã, cea care-i va preda „ºtafeta“...). Vaabsolvi liceul cu premiul I. Apoi intrã la Facul-tatea de Litere din Cluj, pe care o absolveºte în1994. Debuteazã în Lacul lebedelor ºi devine prim-balerinã la Opera de Stat clujeanã. Din reperto-riul clasic amintim Don Quijote , Giselle, Coppe-lia… Invitatã a Operei din Bucureºti ºi a TeatruluiFantasio, condus de maestrul Oleg Danovski(companie a cãrei consultanþã artisticã o va deþineîn stagiunea 1999-2000). În 1990 cîºtigã medaliade argint la cea de a IV-a ediþie a ConcursuluiInternaþional de la Jackson, Mississippi (SUA). E invitatã în Atlanta (SUA), Stockholm (TeatrulRegal Suedez), Opera din Basel.

Între anii 1991 ºi 1995 este prim-balerinã laDeutsche Oper am Rheim, Düsseldorf-Duis-burg, sub conducerea coregrafului Heinz Spoerli.Aici are ºansa de a se familiariza cu repertoriulneoclasic ºi modern. Dintr-o balerinã pur clasicã,devine un prototip al dansului contemporan,recunoscutã ºi propulsatã pe arena internaþionalãde coregrafia lui William Forsythe.

Danseazã ca invitatã ºi la Frankfurter Ballett,Opera de Stat din Zagreb, Teatrul Balºoi ºi Hel-sinki Opera.

Repertoriile diferite ale Simonei Noja implicão mare putere de asimilare ºi concentrare. În pri-ma stagiune vienezã (1997-1998), doisprezecepremiere îmbogãþesc, substanþial, repertoriul ba-lerinei. Pînã în prezent, i s-au adãugat treizeci ºitrei de roluri noi (de cînd Simona Noja se aflã laOpera de Stat din Viena), dintre care 12 au fostcreate special pentru ea. Are parteneri staruriinternaþionale: Manuel Legris, Vladimir Mala-khov ºi Giuseppe Piccone. Este invitatã sã dan-seze, printre altele, la Stuttgarter Ballett, Operadin Seul, Teatro Colon – Buenos Aires, Teatrodell’Opera – Roma, Bunkyo Civic – Tokio.

Revista de dans din Italia Danza & Danza îiacordã premiul pentru „cea mai bunã interpretã astagiunii 2000-2001“.

Repertoriul ei neoclasic ºi contemporancuprinde, printre altele: Romeo ºi Julieta (JohnCranko), Cîntecul pãmîntului, Manon (Macmillan),Mata-Hari , Sacre , Bolero, Carmen, Notre Dame deParis (Roland Petit), Pasãrea de foc, Schneekonigin(Ray Barra) ºi altele.

În 2002 i se acordã, de cãtre Ion Iliescu, cea mai înaltã distincþie culturalã din România:„Steaua României“ (Ordinul Cavaler).

Simona Noja este o artistã complexã, de-olargã gamã de expresii scenice, atentã la cele maimici detalii, avînd o deosebitã putere de a trans-mite publicului emoþia artisticã, de a crea, de fapt,o comuniune spiritualã între cel care oferã ºi celcare primeºte. O „vrãjitoare“ a scenei.

n

Simona Noja – prim-balerinã la Opera de Stat din Viena

arte

n Radu Þuculescu


n Alois Vogel (n. 1922)

Imagine de toamnãIDe la un pol la altulBatiste întinse ale morþii.În liniºte aºteaptã lumea.IINegru cresc copacii.Oameni mãrunþi pribegescPe lîngã ciori.IIIPe rînduri cenuºiinegre pãsãri; Notele unuiRecviem.

ViaþãIPrimãvara e scurtã.Vara grindina cade des.Recolta e zgîrcitã.IIDrum în întuneric.Scurt timp ard lãmpile.Chiar ºi luna pãleºte.IIIPaharul e plin.Vermut amar pentru celCe reclamã bolta cerului.

Frumoasa din pãdurea adormitã

Totul se vindecãCu timpul totul se vindecãgura ºiochiiinima.

Prinþula murit.

Castelula cãzut în uitare ºiînsãºi fîntîna a secat.Spinii sînt din oþel nichelat.

Marele zid

De cîte orin-am încercatsã rãzbim spãrgîndcu capulcu pumnulcu inima.

O mãruntã crãpãturãne îngãduiesã vedem Samarkandulo singurãpiatrã zdrobitãsã pãtrundem cãlareîn Ierusalim

Capulpumnulinimanu au rãzbit niciodatãdin Babilonpînã în Manhattan

n

n Reinhard P. Gruber (n. 1946)

Acum voi descrie lumea

MareaAtîtdeîntinsã atîtdealbastrã.

ªoseauaªoseaua a fãcut-o omulPrin urmare dominaþi-o.

RãzvrãtireaÎn tinereþe nu existã rãzvrãtireÎn tinereþe se modeleazã ridurilecare la bãtrîneþe vor fi numite rãzvrãtire.Ridurile se-ncreþescºi debarcã pe frunte.Fiecare rid o rãzvrãtire.

FulgerulCînd vine fulgerul, furtuna se-ntinde peste þarãºi în coada ei pîndeºte fulgerul ca o cometã.

GheþarulApa foarte rece devine þeapãnã.Apoi însã vine soarele ºi gheþarul se spargecrãpînd vîrtos.Toþi exploratorii climei sînt pur ºi simplu împinºi înapoiºi debarcã în mare.Aceasta este definiþia.

DeºertulCunosc un deºert atît de mareîn care nu a fost încã nici un om.Nici mãcar eu.

StradaGrecul Heraclit a azis: nu poþi sui niciodatãde douã ori pe acelaºi rîu.Eu însã spun: nu poþi niciodatãpãºi de douã ori pe aceeaºi stradã.Astfel ºi filozofia face un pas înainte.

RîulTrãiesc pe malul unui rîuE încã foarte mic – i se spune gîrlãMai jos se numeºte deja rîuDar asta e doar o chestiune de timp ºi spaþiu.Cine aºteaptã destulºade în orice caz pe malul unui rîu ºi priveºtecum s-a format.

RomaRoma e de mare importanþã, pentru cã din Romatoate strãzile pornesc în toate direcþiile.Pe vremuri, toate drumurile duceau la Romaºi rezultatul fu o nesfîrºitã... înghesuialã...

n

poezie

Traducere deRADU ÞUCULESCU


n Hans Dama

D e la Viena am primit un teanc de poeziiromâneºti, semnate de poetul ºi profe-sorul de la Institutul de Romanisticã de

acolo, Hans Dama. L-am cunoscut în vara tre-cutã, când, dupã o conferinþã la Centrul CulturalRomân, m-a invitat în Grinzing sã vorbim desprepoezie, despre Lenau ºi despre România. Domniasa se numãrã printre conducãtorii Asociaþiei„Lenau“, cea care pregãteºte pentru anul viitor, cu ocazia centenarului naºterii, o descindere laLenauheim, în Banat, regiune de care se simteîncã puternic legat, atât prin origine (e nãscut laSânicolaul Mare, la 30 iunie 1944), cât ºi prinstudii, urmând cursurile Institutului Pedagogicdin Timiºoara, între 1969 ºi 1972. Maestrul sãuîntr-ale limbii a fost profesorul timiºorean RudolfHollinger, cãruia i-a dedicat în 1985 un simpo-zion la Viena, ocazie cu care a publicat aforismeleprofesorului. Tot în revistele bãnãþene de limbãgermanã publicã primele poezii, dar în volumdebuteazã abia la Viena, în 1980, cu Schritte [Paºi],urmat de Gedankenspiele [Jocuri de idei], 1990,Rollendes Schiksal [Destin rulant], 1993, ºi Spätlese[Recoltã târzie], 1999, traducând în acelaºi timpºi din poezia româneascã (Blaga, Nichita Stã-nescu, Bacovia etc.) în germanã. (Mircea Popa)

SoareleJocul razelor talesugrumã norii,taie cerulîn brazde lucide.În respiraþia coroanelor de copacise rupestrãlucirea de aramã.Doar stâncile morocãnoasesfideazã mângâierearãmânând încãpãþânate:nu se supun niciodatã.... ªi tu te-ai nãscut stâncã.

Deschizãtura„Lumina polarã“...bâlbâie orizontul;„Salveazã-te!“

Deschizãtura...se clatinã.

Se clatinãºi totuºihomo sapienspretindedeschizãturi noi,crescânde.

FinalUltimul copac se poticneºtepe stradã.Soarele ostenittuºeºte galbenpeste acoperiºurile tremurânde.Umbreleo iau la goanãîn direcþia Styxului.Oamenii cosescîn piaþa amiezii

idei plictisitelopãtând finalul.

În trenTimid se fãrâmiþeazã amurgul

ºi trenul fugede propria-i umbrã.Peisaje se grãbesc acasãdar unde e cãminul meu?!

Joc de cuvinteNeîntrerupt dureazãpauza îndesatã,fãrã lacune, compact.Doar o unicã razã de luminãîºi croieºte drumul spre casãcând strãpunge zarea catifelatãºi, plinã de reproºuri, mângâiecioburile.Surâsul palidse topeºte ºi plângecând visul viitoruluiîntruneºte cu

chinurile trecutuluidepãrtãrileprezentului nostru avid.

Cuvinte spuse-n vântDacã gãsescvreodatãcuvinte rostite-n vântcare-þi comunicãc-am gãsitpentru rãnile mele sufleteºtiore infinitelegate de idealuriatuncitablourile vor curgespre viitoriar eu îmi pot continuadrumul.

n

ustria, interferenþe culturaleA


C el ce porneºte într-o lungã cãlãtorie cuintenþia de a afla ceva este pus la maimulte încercãri pe care trebuie sã le

depãºeascã dacã vrea sã-ºi atingã þelul propus.Acest tip de cãlãtor se identificã cu cãutãtoruldesemnat sã facã o descoperire, fiind obligat sãparcurgã un anumit traseu prin labirintul lumii.Numai trecând peste obstacolele întâlnite, indi-vidul gãseºte la capãtul cãutãrii ceea ce vrea sãgãseascã. Atât poarta, cât ºi uºa sunt douã posibileobstacole; ele întruchipeazã graniþa dintre douãstãri, dintre douã lumi, dintre cunoscut ºi ne-cunoscut. Poarta, fiind mai mare ºi mai impunã-toare decât uºa, semnificã intrarea în zone maiprofunde. Însã aceste zone pot fi descoperite doardacã individul trece pragul porþii ºi nu îl ocoleºte,înfruntând încercãrile impuse. Ambele simboluri– poarta ºi uºa – se deschid spre un mister, dar auºi o valoare psihologicã: ele nu doar marcheazãun prag, ci îl ºi invitã pe om sã îl treacã, arãtân-du-i drumul spre un alt tãrâm.

Povestea fãrã sfârºit a lui Michael Ende repre-zintã o evadare din lumea realului ºi pãtrundereaîn universul fascinant ºi nemãrginit al Fantaziei,unde se desfãºoarã peripeþiile ºi cãutãrile fabu-loase ale lui Atreiu ºi Bastian. Cãlãtoria esteînceputã de Atreiu, el fiind cel ales sã porneascãîn cãutarea „leacului“ care o va salva pe CrãiasaCopilã ºi, implicit, Fantazia de la moarte. Atreiuîncepe Marea Cãutare ºi ajunge la Oracolul de laMiazãzi. Dar pentru a putea auzi vocea Uyulalei,el trebuie sã urmeze un drum impus ºi care nueste uºor de parcurs: sã strãbatã trei porþi dis-tincte, reprezentând trei încercãri diferite pe careAtreiu e nevoit sã le depãºeascã ºi sã descopere înfinal taina pentru care a fost trimis: sã afle ce saucine anume poate sã salveze Fantazia ºi pe locui-torii ei de la dispariþie. Prima Poartã – Poarta Ma-rii Enigme – este pãzitã de doi sfincºi, a cãrorprivire enigmaticã vegheazã pe toþi cei ce vor sãtreacã pragul acesteia; este intrarea ce ascunde unoracol, loc mistic în care nu poate ajunge oricine,ci doar aspiranþii vrednici. În faþa Porþii Oglinzii

Fermecate, Atreiu nu-ºi vede propriu-i chip sauadevãrata fiinþã lãuntricã, ci „un bãieþel gras ºi cufaþa palidã ºezând turceºte pe un culcuº din saltele ºicitind o carte“. Oglinda prevede viitorul înfãþi-ºându-l pe Bastian, adicã pe cel ce va continuadrumul prin Fantazia. Ajuns la Poarta Fãrã Cheie,este necesar ca el singur sã gãseascã modalitateade a deschide poarta fãrã clanþã ºi mâner pentru aasculta oracolul. O poartã sau o uºã închisã sem-nificã un mister sau o barierã a cãrei cheie trebuiegãsitã. „Cheia“ reuºitei este ca acel ce vrea sã intrecu adevãrat sã uite de orice intenþie ºi sã nu maidoreascã nimic. Numai astfel canatul uºii sedeschide singur. Trecând ultimul prag, glasulUyulalei îi spune ceea ce trebuie sã ºtie: speranþaca Fantazia sã fie salvatã este ca o fiinþã din lumeaoamenilor sã vinã pe acest tãrâm ºi sã dea unnume nou Crãiesei Copile.

Fantazia trebuie re-creatã, re-inventatã; earenaºte doar din istorisirile ºi inventivitatea oame-nilor. Bastian ºtie sã imagineze poveºti, sã nãsco-ceascã nume ºi cuvinte care încã nu existã; elcreeazã lumi noi populate de fiinþe ºi lucruri careau ºi ele legendele lor. Bastian este deci cel ales sãgãseascã singur drumul spre Fantazia. Rostind cuvoce tare „Puiºorul lunii! Vin! Puiºorul lunii! Am ºisosit!“, Bastian pãtrunde în Fantazia. Cuvântuleste „cheia“ care-l ajutã sã ajungã aici; cuvântulare o forþã creatoare, iar dorinþa se materializeazã.Pentru Bastian, cãlãtoria printr-un alt spaþiu –total diferit de cel cunoscut – exprimã o dorinþãprofundã de schimbare interioarã, o nevoie denoi experienþe; ea este mãrturia unei nemulþu-miri care împinge la cãutarea ºi descoperirea denoi orizonturi. Prin aceastã cãlãtorie, el evadeazãdin propria-i lume, unde nu-ºi mai gãseºte rostul.

O uºã deschisã înseamnã o invitaþie de a în-frunta o nouã provocare, o invitaþie de a exploraun spaþiu necunoscut. „Orice uºã din Fantazia, chiarºi o uºã obiºnuitã de grajd sau de bucãtãrie, pânã ºi ouºã de dulap poate deveni într-un anumit moment uºade intrare în Templul Celor O Mie De Uºi. Dupãaceea, uºa e din nou ceea ce a fost ºi mai înainte. Deaceea, nimeni nu poate vreodatã sã treacã pentru a douaoarã prin aceeaºi uºã. ªi nici una dintre cele o mie de uºinu duce într-acolo de unde ai venit. Nu existã nici oîntoarcere.“ Acest loc poate duce pretutindeni, deºinu l-a vãzut nimeni vreodatã, fiindcã nu are exte-rior. Aºa se întâmplã când, aflat în peºtera leuluiGraograman, uºa dormitorului lui Bastian sedeschide brusc: pentru o clipã, uºa unei încãperiobiºnuite a devenit intrarea în Templul Celor OMie De Uºi, un spaþiu care îi lasã lui Bastian li-bertatea de a alege; o libertate primejdioasã pen-tru cã aici obstacolul este creat de alegerea lui, ºinu impus de soartã. El însuºi îºi pune obstacole,neºtiind care drum e mai bine sã-l aleagã prinlabirintul de încãperi hexagonale ºi uºi de diferitedimensiuni, forme, culori. Pentru a gãsi caleaspre ieºire este necesar ca Bastian sã aibã un scopclar: sã ºtie ce-ºi doreºte atunci când pãrãseºtelabirintul. Altminteri, el va rãtãci atât timp pânãce-ºi cunoaºte adevãrata dorinþã. Când descoperãcã vrea sã-l întâlneascã pe Atreiu, modul sãu de ase orienta prin spaþiul închis ºi confuz se schim-bã. Bastian se ghideazã dupã semnele întâlnite:intrã pe uºa din sidef care-i amintea de însoþitorullui Atreiu, balaurul-noroc Fuhur ai cãrui solzi

luceau ca sideful alb; sau trecu printr-o uºã dinîmpletiturã de iarbã, amintindu-ºi de MareaIerboasã, patria lui Atreiu. Se orienteazã, aºadar,dupã semnele care spun ceva despre existenþa luiAtreiu. Drumul pe care l-a ales prin labirint nuduce spre un centru, ci spre poarta unei biseri-cuþe din mijlocul pãdurii, ce a reprezentat pentruun moment ieºirea din Templul Celor O Mie DeUºi. Iar spaþiul în care a ajuns îl aduce pe Bastianmai aproape de Atreiu.

Existã însã ºi alte puncte de legãturã întreFantazia ºi lumea oamenilor. Talismanul AURYN,purtat pe rând de Atreiu ºi Bastian, este tot o uºã.Talismanul are reprezentat doi ºerpi, unul alb ºialtul negru, muºcându-ºi unul altuia coada ºialcãtuind un oval. Când Bastian puse jos talis-manul AURYN, acesta deveni o clãdire uriaºã, elsituându-se chiar în interiorul ei: „vãzu cã se aflãîntr-o salã cu boltã mare cât bolta cerului. Grinzileclãdirii erau din luminã aurie, iar în mijlocul nesfârºiteiîncãperi stãteau doi ºerpi uriaºi, precum zidul de împrej-muire al unui oraº“ . De fapt, AURYN era uºa pe careo cãuta Bastian pentru a se putea întoarce înlumea lui; o uºã în miniaturã pe care a purtat-ode la bun început în el. AURYN este ºi el simbolulunei treceri ce separã ºi leagã totodatã douã stãri,douã lumi, douã teritorii; iar capetele celor doiºerpi – unul negru ºi celãlalt alb – vegheazã celedouã porþi: una ce duce înapoi spre Fantazia, iarcealaltã spre lumea oamenilor.

Cãlãtoria devine un simbol al cãutãrii, desco-peririi, perfecþionãrii ºi cunoaºterii. Cãlãtorul carerãtãceºte prin labirintul lumii trebuie sã ºtie ceeace cautã dacã vrea într-adevãr sã-ºi atingã obiec-tivul pentru care a pornit la drum. Dar a începe ocãlãtorie, chiar ºi cu scopul unei cãutãri, înseam-nã tot o evadare în necunoscut. Cu cât cãlãtoriaeste mai dificilã, iar obstacolele mai numeroase,cu atât mai mult individul se transformã, însuºin-du-ºi noi cunoºtinþe despre lume. Cãlãtoria de-vine expresia unei dorinþe profunde de schimbareºi de cãutare a unui tezaur spiritual.

n

meridian

„Intrãrile“ lui Michael Enden Liana Muthu


Oleg Garaz: Continuând cele enunþate mai sus, neeliberãm de o sumã de frici ºi angoase, esenþial fiind prince metodã: prin respingerea sau prin asumarea realitãþiiºi fiinþei?

Aurel Codoban: Cele douã sensuri devincomplementare pentru istoria filosofiei occiden-tale. Interpretând ºi cãutând sã înþelegem moar-tea, respectiv realitatea „aici ºi acum“, facem închip fundamental acelaºi lucru. Moartea ºi viaþa„aici ºi acum“ sunt, în cazul existentului care esteomul, intim legate. Moartea pune în chestiune,respectiv pune în perspectivã viaþa, adicã ceea cenumim realitatea „aici ºi acum“; îi conferã alurade existenþã. Omul este singurul fiind care ºtie cãmoare. Bunul Dumnezeu, cu arhanghelii ºi înge-rii lui, este nemuritor. Animalele nu ºtiu cã vormuri. Omul este singurul fiind care are semnifi-caþia morþii.

Paradoxul este cã el are nevoie de semnificaþiamorþii pentru a regãsi sensul vieþii ca existenþã,respectiv ca o realitate „aici ºi acum“ care îºiprimeºte sensul numai prin transcendere. Semni-ficaþia morþii este punctul de sprijin necesar pen-tru a înþelege sensul existenþial al vieþii. Sensultranscende semnificaþiile pentru cã se constituiedin jocul limitativ al semnificaþiilor într-o propo-ziþie. Dar jocul limitativ al semnificaþiilor multi-ple ale vieþii nu poate fi declanºat decât de sem-nificaþia exterioarã a morþii sau, dar asupra acestuicaz aº vrea sã revin mai încolo, de semnificaþiainterioarã, dar desituatoare, a iubirii.

Moartea nu conduce la transcenderea vieþiiatât prin totalizare (pentru care s-a spus: „abiamoartea transformã viaþa într-un destin“), câtprin desituare, prin invocarea unui „altundeva“ alvieþii. Abia în prezenþa semnificaþiei morþii viaþaomului, similarã în datele ei biologice cu cea aoricãrui animal, se vãdeºte a fi totuºi o existenþã.

În ceea ce priveºte eliberarea de fricã, aº vrea,tactic, sã amân o clipã rãspunsul, concentrându-mã asupra asumãrii sau respingerii realitãþii, care,în aceastã fazã a discuþiei, mi se pare mai promi-þãtoare hermeneutic. M-am concentrat mai multîn ultima vreme asupra unei probleme care paresã fie, dacã nu mai profundã, cel puþin anterioarãproblemei Fiinþei: problema Rãului. Cred acumcã adevãrata uitare nu este atât uitarea Fiinþei, câtuitarea Rãului. Constituirea realitãþii, distincþiaîntre realitatea diurnã, cotidianã ºi realitatea noc-turnã, oniricã, cu accentul pe primul tip de reali-tate, este consecinþa eforturilor de a rezolva pro-blema Rãului. Asumarea ºi respingerea realitãþiisunt variantele polare ale acestei soluþii. Occiden-

tul a ales sã considere lumea ca bunã ºi sã situezecãderea ca un moment distinct ºi ulterior creaþiei.Asumarea realitãþii înseamnã acceptarea consis-tenþei lumii ºi implicarea în îmbunãtãþirea ei, înevoluþia spre cel de-al treilea moment, al mântui-rii. Orientul neagã rãul, considerând lumea în ca-re el apare drept o iluzie. Apare astfel un refuz alrealitãþii în numele refuzului rãului. În fine, armai fi a treia, cea a gnosticismului, care, prin pro-cedee specifice ºi numai în cazul singular al ma-niheismului, creeazã un fel de simetrie între bineºi rãu. Faþã cu aceste puncte de plecare filosofiapoate servi în calitatea ei hermeneuticã ce ne per-mite sã interpretãm viaþa ºi realitatea cu conºtiinþaprezenþei morþii ºi Rãului ºi sã o primim, adicãsã-i acceptãm calitatea aventuroasã, de existenþã.

– Filosofia este deci un exerciþiu al gândirii în con-textul aplicãrii acesteia la Realitate, Existenþã ºi Fiinþã.Aceastã poziþionare presupune o distanþã existenþialãfaþã de fenomenul raþionalizat, o continuã logicizareconceptualã a fenomenului, precum ºi construirea unormodele virtuale ale Realului, care ulterior sunt impuse camodele de „sincronicitate“ cu fenomenalul incognoscibilde fapt. La ce bun filosofia în situaþia în care filosofultrebuie sã îmbine antipolii – trãirea ºi gândirea? Însã,ori trãieºti clipa cu conºtiinþa „fenomenalizatã“, deci„aici ºi acum“, ori construieºti modele mentale alefenomenalului, modele care într-un sens topograficreprezintã un „pãmânt al nimãnui“. Din moment cecontrariile nu se împacã, la ce bun filosofia?

– Desigur, filosofia raþionalizeazã. Una dintreposibilele definiþii ale filosofiei este aceea de reli-gie raþionalã pentru elite, pentru cei iniþiaþi, dife-ritã de „religia popularã“ a credinþei ºi reprezen-tãrilor. Chiar ºi în aceastã variantã extremã existãun accent pe raþionalitate. Totul se rezumã la ceeace înþelegem prin aceastã raþionalitate. În autore-flexivitatea sa fantasmaticã, filosofia are plãcereade a se considera „logicã purã“. Printr-o miºcarelipsitã de luciditate a gândirii – consecinþa unuinemãsurat ºi pãcãtos orgoliu al statutului social ºiprofesional? – filosoful se impune ca o instanþãabsolutã a Absolutului.

Or, singura instanþã în numele cãreia filosofuleste autorizat sã vorbeascã este „omul ca toþi oa-menii“, nedãruit cu credinþa sfinþilor, cu geniali-tatea artiºtilor ori cu perspicacitatea riguroasã asavanþilor. Tipul de discurs situeazã explicit ºiconstatabil filosofia: dacã în discursul ºtiinþificlogica opereazã asupra noþiunilor, dacã în discur-sul artei semnificarea lucreazã asupra semnificaþi-ilor, principiul discursului filosofic este travaliul

logicii asupra semnificaþiilor. În toate aceste vari-ante problema este cea a coerenþei. Când atribu-im logicã sau raþionalitate discursului filosofic,vorbim de fapt despre coerenþa sa. Dar, evident,existã mai multe tipuri de coerenþã.

Pe de altã parte, cum spuneam, omul este unexistent. Traducând oarecum didactic gândireapoeticã heideggerianã, Sartre a dat o formulã per-tinentã acestei afirmaþii: la om existenþa precedãesenþa. Aceasta este antropologic posibil întrucâtla om garnitura de instincte nu este total fixatãsau elaboratã la naºtere, rãmânând loc destul ºieducaþiei în stabilirea reacþiilor comportamentale.Ceea ce revine la a spune cã omul nu-ºi conducecomportamentul numai dupã instincte, ci ºi dupãsemnificaþii. ªi dacã viaþa ºi logica se opun, nu totastfel stau lucrurile cu viaþa ºi semnificaþia. Coe-renþa vieþii, care aparþine kantienei „finalitãþi fãrãscop“, – pentru cã viaþa este, la fel ca ºi arta, imi-nenþa unei revelaþii care nu se produce! –, estemult mai compatibilã cu coerenþa slabã sau moa-le, întrucât este polisemicã, a semnificãrii, decât cucea durã a logicii. Filosofia îºi poate astfel gãsi delucru în calitatea ei de hermeneuticã existenþialã.

– Deci, prin gândirea conceptualã noi mai degrabãconstruim un vis al vieþii noastre, un film pe care îlderulãm, dându-i titluri precum Fiinþã ºi timp, Criticaraþiunii pure, Dincolo de bine ºi de rãu, Fenomenologiaspiritului etc. Atunci cum rãmâne cu faimosul dictoncartezian „Cogito ergo sum“, din moment ce realitateademonstreazã chiar contrariul – a gândi ºi a fi efectiv, în sensul cel mai profund al cuvântului, sunt lucruritotal diferite ºi care într-un mod evident se exclud cudesãvârºire? Care mai e în acest caz „raþiunea inte-rioarã“ a Raþiunii?

– Dupã ce, mai întâi, Sfântul Augustin a ob-servat cã ceea ce rãmâne în conºtiinþã, îndatã ceîndepãrtãm tot ce ne vine în ea prin simþuri, estefaptul cã trãim, în Discurs asupra metodei, Descartesa fãcut din conþinutul prim al conºtiinþei, dinconºtiinþa de a fi, prima certitudine, împotrivatuturor formelor de îndoialã. Într-adevãr, exami-nându-ne lucid conºtiinþa, putem sã ajungem sãne îndoim de orice. Totul poate fi considerat oiluzie, o festã a unui spirit rãu. Rãmâne o singurãcertitudine: îndoiala însãºi. Dar, dacã mã îndo-iesc, gândesc. Iar dacã gândesc, exist. Forma cla-sicã, cea mai rãspânditã a acestui raþionament ex-

n Aurel Codoban„Adevãrata uitare nu este atât uitarea Fiinþei,cât uitarea Rãului”

interviu

La ce bun filosofia? Sã încercãm o raportare nu atâtla jaloanele marelui itinerar al gândirii umane, cât, maidegrabã, la aceastã realitate de aici ºi acum. O astfel depoziþionare ar putea fi fructificatã într-un dublu sens: un prim vector interogativ ar putea porni de la reprezen-tarea socraticã asupra filosofiei, în care „dragostea pentruînþelepciune“ este o metodã de a ne pregãti pentru moar-te, deci, ºi aici deja intervine Platon, pentru a pregãtitranscenderea înspre lumea ideilor, spiritelor, zeilor.

În aceastã opticã facultãþile de filosofie sunt orientateînspre a forma experþi ai transcenderii sau, altfel spus,„instructori în tanatologie“, filosofia cãpãtând în aceastãviziune un caracter pur instrumental. Cel de-al doileavector interogativ s-ar referi la capacitatea filosofiei de a„procesa“ realitatea, oferindu-ne o reprezentare operabilãasupra stãrilor actuale ale existenþei, precum ºi ale fiinþei,evident, în scopul unei eficientizãri a stãrilor ºi proceselorde fiinþare, dar ºi a proceselor cognitive.


primã numai partea a doua a lui: Cogito ergo sum .Gândesc, deci exist. Aceastã expresie, ce furnizea-zã modernitãþii noastre târzii un interesant punctde plecare, formuleazã singura certitudine pe carene-o putem procura logic, prin raþionament. Prindeducþie logicã nu putem avea decât aceastã certi-tudine, a existenþei noastre. Restul, existenþa lu-crurilor ºi a lumii, existenþa celorlalþi sunt, dinpunctul de vedere al deducþiei riguroase, numaichestiuni de credinþã, întemeiabile în gradediferite pe aceastã primã certitudine.

O datã obþinutã, aceastã certitudine duce cuuºurinþã modernitatea spre solipsism ºi spre con-tingenþa lui „eu gândesc“: nu suntem permanenþi– acest „eu gândesc“ a început cândva ºi nu amnici o dovadã cã va continua sã existe neîntrerupt.Conºtiinþa de a fi viu nu asigurã în nici un felpermanenþa acestei stãri, adicã necesitatea de aexista sau imortalitatea.

Nu ne oferã nici mãcar garanþia identitãþiinoastre de-a lungul vieþii: suntem aceiaºi care amfost ieri? Noi, cei de azi, vom fi aceiaºi cu cei demâine? Pentru cã nu poate duce spre aceste con-statãri, certitudinea faptului cã sunt viu, conºtiin-þa existenþei mele îmi relevã, de fapt, contingenþamea, faptul cã puteam sã nu fiu. „Lecþia interioa-rã“ a acestui moment al raþiunii face din conºtiin-þã propriul fundament, dar un fundament contin-gent. Pornind de aici, filosofia existenþei, de laHeidegger la Sartre, a glosat asupra sentimentuluide a fi aruncat în lume. În ordine istoricã strictãînsã, modernitatea a descoperit cã acest cogitocartezian implicã de fapt un subiect ºi un obiectkantian. Cea mai interesantã descoperire a mo-dernitãþii a fost aceea cã în afara corpului ºi lumiide obiecte, conºtiinþa mai are parte de o întâlnirecu totul deosebitã: întâlnirea ei cu Altul – atât dedeconcertant de aproape ºi de departe în acelaºitimp – care i se prezintã ca un altul decât sine,dar, totodatã, ºi ca un alt sine. Nu mai puþin inte-resantã este constatarea, pe care mi-o asum, cãdorinþa este cea care ne scoate din solipsismulcertitudinii raþionale pe care cogitoul cartezianne-a procurat-o prin deducþie logicã. Se preapoate ca aceastã dorinþã sã dea mai bine seamã derelaþia noastrã cu Fiinþa decât o face intelectulnostru cu logica lui…

– Atunci cum am putea sã gândim aceastã gândireîn aplicaþiile ei logicist-conceptuale, dacã nu prin accep-tarea unei tautologii absolute? Cum ne dãm seama degândire? Oare nu prin ceva opus, prin meonul acesteia?Cum am putea reprezenta o metodicã bazatã pe o „non-gândire“ sau, cel puþin, prin încercarea de a depãºi pozi-þionarea gândirii în limitele individualului? Ce ar puteafi o nongândire metaindividualã?

– Cea mai rãspânditã reprezentare asupra gân-dirii este cea pe care modernitatea a construit-o,aceea a unui exerciþiu logico-conceptual. Aceastãreprezentare este secondatã de reprezentarea pa-ralelã asupra limbii ca instrument mai mult saumai puþin perfect al exprimãrii acestei gândiri.Rãsturnarea pe care secolul nostru a adus-o s-anumit „turnura lingvisticã“. A fost o miºcare ce adeplasat gândirea de la cunoaºtere la limbã. Temafilosofiei occidentale a încetat sã fie cunoaºterea,pentru a deveni comunicarea, semnificarea. Esteceea ce, într-o manierã cripticã, implicitã, atât decaracteristicã, ne spune Heidegger în frumosulpoem în prozã, comparabil cu rostirea presocra-ticã, Experienþa gândirii. ªi nu numai Heidegger:de cealaltã parte, pe celãlalt versant, al semiolo-giilor, o repetã Claude Lévi-Strauss atunci cândafirmã cã semnificativul este cea mai înaltã cate-gorie a raþionalului.

Opoziþiile polare nu mai sunt raþional-iraþio-nal, intelectual-afectiv, logicã-prelogicã. Teoria

aristotelianã a adevãrului-corespondenþã (întreideea noastrã ºi realitate) ºi cea kantianã a adevã-rului-coerenþã (acord logic între ideile succesiveale raþionamentului) sunt depãºite ºi înglobateîntr-o teorie a adevãrului-semnificaþie. Distincþiaprimã se stabilise între „ceea ce este“ ( to on) ºigândire, în ideea cã gândirea omului poate alune-ca, prin eroare, de la ceea ce este la ceea ce nueste. Omul rãmânea însã în registrul lucrurilornaturale, gândirea era realitate, iar semnul era unlucru printre lucruri.

Perioada modernã a filosofiei occidentale astabilit dubla distincþie între subiect ºi obiect ºiîntre individ ºi colectivitate. Realitatea era ceea cecunoaºterea subiectului construia ca obiect. Pe-rioada în care ne aflãm acum cu filosofia occiden-talã este una în care distincþiile dintre obiect ºisubiect ori cele dintre individ ºi colectivitate seestompeazã sau sunt anulate în termenii vocabu-larului de specialitate. Situaþia este oarecum si-metricã primei perioade: totul este interpretare.Lumea este în acord cu interpretarea noastrã,lumea se construieºte în interpretare, nu în cu-noaºtere. Cu aceasta distincþia subiect-obiect de-vine superfluã. Tot astfel, limba, mediul interpre-tãrii, este ºi locul unde individualul ºi colectivulse transcend reciproc. Avem deci de a face în on-tologia hermeneuticã a filosofiei de azi mai degra-bã cu interpretarea decât cu gândirea silogisticã,marota raþionalismului.

– Chiar dacã ne gândim la monumentele gândiriifilosofice, cum sunt Bhagavadgita sau Dao de Jing, criticile kantiene sau Tractatus logico-philosophicus deWittgenstein, oare nu este ceva prea puþin aceastã gân-dire dacã o plasãm între inconºtient ºi univers? Cu atâtmai mult se impune ideea unei claustrãri spirituale cucât secolul XX ridicã în filosofie problema limbajului.Reprezentãrile Realului ajung astfel reprezentãri alelingvisticului ºi dinamismul Existenþei este redus lasuma de funcþii legate de gradele de dinamism semantical Numelui (Conceptului).

– Astfel procedeazã numai una din direcþiilefilosofiei actuale: filosofia analiticã anglo-saxonã.Dar aceastã filosofie este, cu metoda ei logicã,numai cu un pas (picior) în tematizarea actualã a comunicãrii sau semnificãrii. Ea rãmâne cu unpas (picior) în tematizarea anterioarã, caracteris-ticã modernitãþii, iluminismului: aceea a cunoaº-terii. Diferit de aceastã metodã analiticã, tributarãlogicii, linia germanã a filosofiei Fiinþei a lui Hei-degger a impus hermeneutica, iar linia francezã, astructuralismului, a impus semiologia (semiotica,în expresie englezã). Felul cum vorbeºte Heideg-ger despre Fiinþã reprezintã o culme a stilului fi-losofic de gândire în Occident: Fiinþa este acate-gorialã, Fiinþa este prezenþã-absenþã, fiindul careeste omul (Dasein, Fiinþã-aici, cum s-a traduscam literal) este într-o adversã reciprocitate cuFiinþa. Desigur, toate acestea sunt formule ling-vistice ºi ceea ce Heidegger câºtigã astfel faþã decategoria sub care o filosofie mai raþionalist-logi-cistã gândea Fiinþa este dimensiunea ei misterioa-sã, care se revarsã în destinul riscant, aventuros alexistentului. Nici în acest caz nu ieºim în afaralimitelor umanului, limite trasate de cercul gân-dirii sau limbajului sãu. Este o iluzie – ºi, pentruOccidentul creºtin, un pãcat în acelaºi timp – sã

credem cã putem depãºi orice limite. Este iluziaidentificãrii fiindului cu Fiinþa, respectiv pãcatulcreºtin maximal al identificãrii creaturii cu Crea-torul. Ceea ce rãmâne este monologul interior,care ne defineºte identitatea numai în mãsura încare el se naºte de fapt dintr-un dialog cu Fiinþa.

– Din întrebarea precedentã reiese cu claritate cã nicinu putem sã ne apucãm sã transcendem gândirea, dinmoment ce nu suntem în stare sã transcendem limbajul.Chiar din contrã, îl cultivãm ºi diversificãm, gândim ºiconceptualizãm fãrã oprire, menþinând cu febrilitate acelmonolog interior pe care îl definim drept identitate. Cãilespre existenþa nemijlocitã ne sunt barate definitiv. Decinu putem visa la o nongândire metaindividualã. În celmai bun caz putem „tânji“ dupã o nonlingvisticitate,dupã o virtualã posibilitate de a depãºi logica binarãsubiect-predicat. Atunci, ca o singurã posibilitate, reuºitãdupã pãrerea mea, de a gândi nonlingvistic, de a realizaniºte modele funcþionabile ale unor „câmpuri de reali-tate“, apare Muzica.

– În ceea ce îi priveºte pe filosofi, aº prefera sãconsiderãm ceea ce se petrece în conºtiinþa lor ce-va mai aproape de genul meditaþiei decât de gân-direa calculatoare, ancoratã logic, a ºtiinþei, saudecât gândirea poeticã, a jocurilor de artificii alesemnificãrii, ale artei, mai mult sau mai puþinpoetice. Heidegger accentua dimensiunea poeticãa gândirii filosofice, a acestei meditaþii, întrucâtera confruntat cu prejudecãþi pozitiviste, logicisteºi scientiste. Nu ºtiu dacã n-ar fi momentul acumsã protestãm împotriva excesivei semnificãri poe-tice la care unii epigoni ai lui se dedau la fel de ste-ril… Dincolo de aceste cerinþe de tacticã sau stra-tegie discursivã filosoficã, marea poezie sau prozã,marea picturã sau muzicã rãmân pentru mine, capentru oricare gânditor trecut prin ºcoala heideg-gerianã, forma unei mai privilegiate comunicãricu Fiinþa. Dacã am vrea sã gãsim formule, dupã cene-am exprimat rezerva faþã de ele, atunci în cazulmuzicii avem de a face cu un sistem semnificant încare sunetul decoleazã de pe sens. Ca sã fiu maiclar trebuie sã-l invoc pe un alt „maestru“ al meu,aparþinând însã aceleiaºi tematizãri, pe Lévi-Strauss:dacã Saussure are dreptate în cazul limbii, a cãreistructurã de sistem semnificant se constituie prinîmpreuna-lucrare a sunetului ºi semnificaþiei,limbajul matematic are structura unui sistemsemnificant pur, detaºat de sunet ºi semnificaþie.Axa perpendicularã pe cea dintre limbajul „natu-ral“ ºi cel matematic este ocupatã de polii mitolo-giei ºi muzicii. În cazul mitologiei, semnificaþiilese detaºeazã de sunet, iar în cazul muzicii, sune-tul se detaºeazã de semnificaþii. Acest sunet deta-ºat de semnificaþie creeazã dureroasa profunzimeproiectivã a expresiei muzicale.

La aceastã explicaþie, care suferã de limitãrileoricãrei explicaþii pe care filosofia o poate produ-ce, aº vrea sã vin cu un adaos al meu, care ataºea-zã, într-un fel, muzica ºi tehnicile yoga. Dintretoate funcþiile noastre organice vegetative, noi nuavem controlul conºtient decât asupra respiraþiei.ªi acesta, numai în anumite limite: putem reþine,dar nu putem opri respiraþia. Tehnicile yoga acþio-neazã din plin asupra altor funcþii vegetative, uti-lizând controlul relativ al respiraþiei. ªi muzicaexercitã un fel de control similar asupra organis-mului nostru. Cu muzica se întâmplã aproape caîntr-o respiraþie gurã la gurã, cum se face când ci-neva te salveazã de la înec sau asfixie. Numai cãcea care pare sã îþi facã respiraþia „gurã la gurã“ esteFiinþa. ªi astfel inima ta ajunge sã batã atât derepede…

n(Continuare în nr. viitor)

Interviu realizat de OLEG GARAZ

În cazul mitologiei, semnificaþiile se detaºeazã de sunet,

iar în cazul muzicii, sunetul se detaºeazã desemnificaþii. Acest sunet detaºat de semnificaþie

creeazã dureroasa profunzime proiectivã aexpresiei muzicale.

„„

-

S’ a stins din viaþã, la Bucureºti, în ziua de13 iunie 2002, scriitorul ºi publicistulHoria Stanca, nãscut la 26 septembrie

1909 în comuna Vulcan din judeþul Hunedoara.Am vrut sã spun „atât de cunoscutul scriitor“, darmi-am dat seama cã ar fi fost o greºealã, nu pen-tru cã nu ar fi meritat din plin atributul, ci fiindcãHoria a murit în capitala þãrii în cea mai cruntãmizerie ºi uitat aproape de toþi. Îi mai rãmãseserãdoi prieteni credincioºi: ªtefan Aug. Doinaº ºiIrinel Liciu – prieteni de o viaþã ºi naºi la ultimasa cãsãtorie; neaºteptatul ºi tragicul sfârºit al aces-tora a pus capãt puterilor sale ºi, simþindu-se detot pãrãsit, a refuzat sã se mai hrãneascã ºi sã iamedicamentele ce-l ajutau sã supravieþuiascã.Avea sã fie ultima durere, care a încheiat ºirul a ceea ce numeºte, în cartea sa Aºa a fost sã fie ,apãrutã în 1994, „ghinionul stãncesc“ – nefastasuperstiþie a familiei Stanca datând încã de laînceputurile ei ºi care l-a urmãrit de-a lungulîntregii sale treceri prin viaþã.

Om de o rarã sensibilitate, bun, generos, unromantic, incorigibil idealist, ºi-a vãzut trãireasfârtecatã numai de nenorociri. Nepot ºi fiu depreot, ardelean îndrãgostit de glia unde s-a nãs-cut, i-a fost dat sã fie seceraþi în jurul lui, unuldupã altul – ca în tragediile antice – toþi ceiapropiaþi ºi dragi: fratele mai mic, Radu Stanca,talentatul dramaturg ºi poet, urmat îndeaproapede nevârstnicul sãu copil; Tavi (doctorul OctavianStanca), fratele cel mare, mort alãturi de soþie,soacrã ºi nepoatã sub dãrâmãturile blocului Scala,la groaznicul cutremur din 4 martie 1977; îimoare în puterea vârstei ºi vãrul Dominic Stanca,

iar cea de-a doua soþie, Ioana, pe care atât de multa iubit-o, a sfârºit victimã a unui stupid accidentcasnic.

Grav rãnit – dintr-o eroare – la sfârºitul misi-unii sale de ataºat de presã la Berlin ºi la fineleCelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, trece princâteva grele intervenþii chirurgicale ºi, reîntors înpatrie, dupã niºte aleatorii aventuri funcþionãreºtimult sub nivelul culturii sale, a fost arestat ºi con-damnat la trei ani de muncã silnicã pentru crimecontra pãcii. Ca deþinut politic, timpul i-a fostîmpãrþit între temniþã grea la Jilava ºi istovitoaremuncã la Canalul Dunãre-Marea Neagrã.

Rãmas orb de pe urma unei operaþii de cata-ractã greºitã ºi atins de cancer, ºi-a târât ultimiiani de viaþã claustrat în casã, alãturi de LuciaApolzan (cea de-a treia soþie, scriitoare ºi ea, cares-a prãpãdit cu nu multe luni în urmã), trudin-du-se sã o ducã de azi pe mâine dintr-o amãrâtãde pensie, primind de la Uniunea Scriitorilor, închip de pomanã, doar ceva hranã pentru prânz.

Prieten credincios de o viaþã ºi nepreþuit cola-borator la conducerea Cenaclului „Tudor Vianu“– prea puþin cunoscut ºi acesta la timpul sãu, totatât cât ºi revista sa Atelier literar – dupã exilul meuam rãmas mereu în legãturã prin scris ºi mai apoi– dupã ce ºi-a pierdut vederea – pânã la mijloculanului trecut, prin dese convorbiri telefonice.

Prin Horia Stanca þara a pierdut pe unul din-tre puþinii ºi tot mai rarii intelectuali de elitã aiculturii noastre, unul dintre cei cu care Ardealul– în pãmântul cãruia ºi-a gãsit veºnica odihnã laSibiu – se poate mândri; iar eu am pierdut unadevãrat alter ego.

De pe urma lui, literatura românã rãmâne îm-bogãþitã cu nenumãratele articole apãrute în celemai cunoscute gazete ºi reviste literare româneºti:Naþiunea, Naþiunea românã, Tribuna , Ardealul, Tran-silvania, Viaþa româneascã , Jurnalul literar, traduceridin limba germanã (o vreme a funcþionat încadrul revistei Secolul 20) ºi câteva cãrþi minunate:Giuseppe Verdi (publicatã sub pseudonimul DanVulcan), Ciprian Porumbescu, Aºa a fost sã fie. Celdin urmã volum, Fragmentarium berlinez (apãrut laEditura Enciclopedicã în 2000), cuprinde aminti-rile sale din perioada anilor 1942-1945, petrecuþila Berlin, când, recent întors de pe frontul dinSimferopol, – unde îºi pierduse un bun camarad,pe Sever Pop din Cluj –, fusese trimis ca ataºat depresã al Legaþiei Române din capitala Germaniei.

Dumnezeu îi va dãrui poate acolo, în cea lu-me unde a ajuns, liniºtea ºi bucuriile atât de me-ritate de care nu a avut parte în viaþã.

n


n Virginia ªerbãnescu

Horia Stancain memoriam

Î n ºedinþa din 30 ianuarie 2003 a CenacluluiUniunii Scriitorilor Cluj a citit câteva frag-mente de roman DANIEL MOSOIU. La dis-

cuþii au participat: Vasile Gogea („… întreruperi cupunct înainte de verb, de predicat sau de propoziþie sub-ordonatã, ºi nu ºtim dacã acea miºcare retoricã aparþinepersonajului, autorului sau personajului narator… mizatextului e o problemã personalã? Nouã încã nu ne-aispus ce pui la început, bemol sau diez… Substantive în-soþite de atribute dintr-un alt registru semantic, o ches-tiune de meºteºug scriitoricesc. … O realã capacitate de asurprinde gesturi, miºcãri, fapte“), Cosmin Perþa („… da, surprinde foarte bine stãri ºi sentimente în na-turaleþea lor, chiar pe cele neutre, fãrã înflorituri, fãrã scã-deri, dar îl pândeºte un risc mare: cititorul va exclama: ºi eu am trãit chestia asta! Adicã nu lasã loc cititoruluisã-ºi imagineze…“), Victor Cubleºan („… nu mãintereseazã ce este dincolo de aceste fragmente… mã de-ranjeazã cã nu existã o anumitã tensiune… Daniel scrie curat, concis, la obiect, dar tocmai aici stã vina lui… el creeazã o lume concretã, ºi nimic dincolo de ea… o descriere ce eliminã tensiunea, chiar participarea…personajul-comandant e construit puþin cam ºablo-nard…“), Nicolae Turcan („la auzul acestui fragmentmi-am pierdut simþul critic, trebuind sã mi-l recâºtig aposteriori, dupã lecturã… D. M. reuºeºte foarte bine sã

creeze o atmosferã… romanul îmi pare un act de mime-sis reuºit… o talentatã îmbinare între esenþial ºi vulgar,acestea fiind, în cazul bãrbatului, armata, sexul ºi alco-olul… am remarcat lipsa unui orizont metafizic care sãcreeze acea aºteptare înfioratã…“), ªtefan Manasia(„un autor confortabil, valabil… are apetit pentru lim-bajul cazon, duritate, înjurãturã… disfuncþionalitatearegistrelor semantice submineazã farmecul unei construc-þii… cât ºi o invazie a locurilor comune“), Ioan PavelAzap („nu mi-au plãcut descrierile fãcute la scara 1:1,riscând astfel sã transforme romanul în telenovelã…“),Mihai Goþiu („în comparaþie cu Kundera, la Dan M.punctul culminant este pus la început…“), Livia Doja(„are cursivitate, dar câteodatã se poticneºte… ºi câtepagini va va avea romanul, pentru cã sunt prea multeamãnunte, fãcând obositoare citirea lui“), ClaudiuGroza („… intuiesc cã romanul lui este unul mozaical,compus din bucãþele, unele albastre, altele roºii, gal-bene… el ne-a prezentat azi numai sticluþele albastre,ceea ce provoacã o anumitã inapetenþã… Descriereamonocordã, cu aceleaºi elemente, atât a firului pricipal,cât ºi a «burþilor» epice, face un deserviciu autorului…Dan Moºoiu practicã o prozã convivialã, deci firesctiranicã, versiunea naratorului trebuind ascultatã aºa cum este ea expusã“), Laurenþiu Mihãileanu („… creeazã în primul rând tensiunea localã, imediatã,

nu a romanului în sine, a cãrui mizã dispare astfel, seg-mentatã, iar de aici abuzul de amãnunt ºi de intenþie.Autorul urmãreºte sã radã locul în care se aflã, nelãsândcititorului ºansa participãrii… Cu toate astea firul m-aprins, am trãit alãturi de personajele lui“) ºi Ion Mu-reºan („… îi admir pe paleontologii de pe Discovery cãreuºesc sã dezvolte dintr-un osiºor un mamut întreg…iar ceea ce ne-a citit azi Moºoiu este un exerciþiu descriere absolutã. În plus, acelaºi demon analitic nu telasã sã-þi imaginezi altceva… aduce a descriere de ilus-trate, de tablouri… asta-i tentaþia poetului care trece la prozã, ºi anume de tot ceea ce nu poate face în poezie.Totul tinde sã fie amãnunþit, detaliat, analizat… mai degrabã un manual de percepþie! Îi lipseºte psiho-logia personajelor, care nu se deschid în afara sceneiprezente…“).

În încheiere, ca invitat al serii, Radu Þucules-cu a mãrturisit cã-i cunoaºte de multã vremescrierile lui Daniel Moºoiu, reclamând doar cã întextele citite lipsea ironia, autoironia, respectiv„pasta“ în care D.M. „îºi bãtea subtil joc de el însuºi“.De asemenea, a observat cã respectivele fragmen-te sunt „încrâncenat scrise în Do-major“, fãrã vreunminor, vreo relativã ori alunecare, amintindu-ºiastfel, prin contrast, de acei „tineri furioºi“, deacei scriitori care în 400-500 de pagini nu miºcauo frunzã mãcar („Aici Dan se complicã în a nu secomplica sau, cu alte cuvinte, bate toba cu aceleaºi beþegroase… o þine una ºi bunã“).

n

agendã

n Laurenþiu Mihãileanu

Cenaclu


La trecerea spre mileniul III, douã suntdomeniile în care creativitatea artisticã defacturã colectivã se manifestã plenar: jazzul

ºi dansul contemporan. De aceea, iniþiativa celeimai prestigioase instituþii de învãþãmânt muzicaldin Transilvania – Academia de Muzicã „G. Di-ma“ din Cluj – de a gira ºi studiile superioare îndomeniul acestor douã arte reprezintã o victoriepentru cultura noastrã. N’au trecut decât câtevaluni de când clasa de compoziþie ºi improvizaþiecoregraficã a fost preluatã de cãtre profesoaraLivia Tulbure-Gunã ºi activitatea de aici a prinsun avânt comparabil cu cel din companiile influ-ente ale lumii. În prag de primãvarã 2003 am asis-tat la un spectacol-examen al studenþilor întregiisecþii de coregrafie a academiei clujene. Impresiageneralã depãºeºte cele mai optimiste aºteptãri.Majoritatea interpretelor sunt absolvente aleLiceului de Coregrafie, deja angajate ca balerinela cele douã opere ale Clujului. Preponderenþaelementului feminin îmi întãreºte convingerea cã,dintre toate artele, coregrafia este aceea croitã pespecificul psiho-emoþional ºi fizic al „sexului fru-mos“. Trei ar fi marile revelaþii în câmpul creaþiei

coregrafice promovate pe scena Sãlii Studio aAcademiei „G. Dima“. Toate trei sunt ºi dansa-toare de înaltã clasã, însã fiecare are o personali-tate bine definitã. Daniela Timofte combinãîntr’un subtil dozaj romantismul evanescent cueleganþa ºi fluiditatea miºcãrilor, cãrora ºtie sã leadauge, cum grano salis , accente de humor sau deerotism. De altfel, ea realizase deja anul trecut unîntreg scenariu de teatru-dans bazat pe Concertulpentru piande Edvard Grieg. De data asta, propu-nerile Danielei au avut ca suport emblematiculragtime The Entertainer de Scott Joplin, interpretatlive la pian de cãtre Mihaela Mureºan, precum ºio piesã orchestralã (de asemenea elocventã dinpunct de vedere melodic) compusã de Leroy An-derson. Primul studiu a fost susþinut în duet, îm-preunã cu Adela Svella, iar cel de-al doilea de unfocos cvartet alcãtuit din Florina Haiduc, LauraPaºcalãu, Flavia Chetran ºi Diana Gordan.

La rândul ei, Melinda Jakab ne propune în-drãzneþe coregrafii în care prevaleazã elementulatletic. O corporalitate pregnantã, raporturi tãioa-se între parteneri, numeroase zboruri, prize ºi bo-dy-contacts, generatoare de surprize emoþionale –totul asemenea unor sculpturi mobile, permanentreconfigurate. Influenþa coregrafului francez ori-ginar din Vojvodina, Josef Nadj, rãmâne definito-rie pentru stilul Melindei. Progresele înregistratede coregrafa-interpretã de la un an la altul se da-toreazã ºi consecventei colaborãri cu partenerii descenã Ferenc Sinkø ºi Levente Molnár, precum ºicu un numeros grup de colegi de la Facultatea deTeatru (aceºtia din urmã, foarte convingãtori ºi înpasajele de improvizaþie vocalã colectivã).

În fine, Codruþa Oancea ºi-a dat mãsura ta-lentului regisoral ºi interpretativ atât într’un exce-lentissim duet realizat împreunã cu MelindaJakab pe muzicã de Franz Schubert, cât ºi înambiþioasa lucrare de mari dimensiuni, intitulatãSã priveºti spre luminã. Puneri în scenã bazate pe oepurare ºi condensare a gestului de sorginte cla -sicã, devenit în condiþiile stress-ului contemporanmai curând o hieroglifã a desperãrii ºi solitudiniiumane. Actualele realizãri ale Codruþei Oancea(ca ºi Jocul de cãrþi prezentat anul trecut) o reco-mandã ca pe o realizatoare preponderent cere-bralã, lucidã, dar cãreia îi stã bine atunci când selasã purtatã ºi pe aripile spontaneitãþii. Personal, oprefer în varianta mai condensatã ºi plinã de nerva duo-ului, decât în cea de cvartet, excesiv con-ceptualizatã, unde bunele intenþii riscã sã se dilu-eze prin lungimi nejustificate estetic. Aici însãtrebuie þinut cont de faptul cã examenul includeaca tematicã ºi dansul fãrã fond muzical!

Pe lângã aceste trei creatoare-interprete dejaprofilate, am avut ºansa de a aplauda – cu aceeaºiocazie – ºi câteva dansatoare de mare expresivi-tate: Flavia Chetran, Rodica Feºteu, Crina Þâra,Andreea Câmpean, Gabriela ªerdean, Maria Kin-ga Kis, Dalia Boar precum ºi alte meritorii încer-cãri coregrafice: o delicatã îngemãnare a univer-sului armonic debussyan cu cel poetic blagian,datoratã Ofeliei Porumb (anul II), o compoziþiescenicã de tip disneyan pe muzica lui JohannStrauss, semnatã de Adela Svella (anul III), ºi undebut cu un dans ingenuu-pervers (minat deo-camdatã de bombasticismul aproape insuportabilal coloanei sonore), înscenat de Diana Gordan(anul I). Sã recunoaºtem cã, faþã de timpul foartescurt avut la dispoziþie, producþiile acestei secþiicoregrafice de nivel academic sunt mai mult de-cât promiþãtoare. Reacþia încântatã a exigentuluipublic prezent la spectacol e o primã confirmare.

n

Virgil Mihaiu

Schimbul de mâine

Codruþa Oancea

Melinda Jakab

Daniela TimofteLivia Tulbure-Gunã

arte Flavia Chetran


I anuarie ºi februarie au fost, cel puþin dinpunctul meu de vedere, luni de calde reîntîl-niri cu spectacolele maghiare, nu doar cele

ale prestigiosului teatru clujean, ci ºi de turneu:începutul lunii trecute a coincis cu un excelent,dorit ºi necesar turneu al Teatrului „Tamási Áron“ din Sfîntu Gheorghe, companie pe care ourmãresc de aproape zece ani ºi faþã de care amun respect aproape necondiþionat.

Mãrturisesc: în pofida a peste un deceniupetrecut în Ardeal, nu ºtiu ungureºte. Dar nu ºtiunici polonezã, finlandezã, germanã, suedezã, rusã,bielorusã, ucraineanã sau alte feluri de limbi încare am vãzut teatru. A merge la teatru pentru aurmãri un spectacol într-o limbã necunoscutãare, fireºte, dezavantaje, dar ºi mari avantaje: dacãnu cunoºti piesa, poþi prin distanþare sã urmãreºticapacitatea spectacolului de a-ºi contura struc-turile narative ºi dramaturgice independent desuportul verbal. O judecatã stranie ºi beneficã,fiindcã ea se bazeazã pe concentrarea fãrã egal afacultãþilor de percepþie ºi analizã, pur scenice.Dacã textul þi-e deja cunoscut, aventura e ºi maiofertantã, fiindcã de aceastã datã nici nu te maistrãduieºti sã recompui succesiunea evenimen-telor, eliberîndu-þi spiritul pentru actul de em-patie al comunicãrii vizuale. În plus, teatrele dinCluj ºi Sfîntu Gheorghe îi oferã spectatoruluiromân cãºtile prin care, ºoptit, intim, curge tra -ducerea simultanã, ceea ce, faþã de varianta pecare am vãzut-o în festivalurile vestice, aceea cu titrarea electronicã pe un ecran de deasuprascenei, are un enorm avantaj aperceptiv. Dacã n-aþi fãcut-o pînã acum, încercaþi aventura, vãasigur cã n-o sã regretaþi.

Mai ales cã, atît la cele douã spectacole pe carele-am putut vedea din producþia clujeanã a anuluitrecut, cît ºi la cele de la Sfîntu Gheorghe, forþaexpresivã ºi rafinamentul ideilor regizorale omeritã cu prisosinþã. Printr-un accident al sorþii,voi vorbi aici numai despre spectacole ale cãrortexte se revendicã de la patrimoniul cultural clasicºi care au toate un soi de ciudatã omogenitatestilisticã, ce trebuie pusã în luminã de la bunînceput. Sunt montãri moderne, – în sensul aca-demic al conceptului –, adicã se construiesc, decãtre fiecare dintre cei trei regizori, prin reor-donãri textuale fundamentate pe o idee regizoralãcentralã, bine decupatã, ce va conduce fluxurileinterpretative ale spectatorului, aproape fãrã rest.

Dar sã începem cu oaspeþii, fiindcã aºa e cuvi-incios. Compania „Tamási Áron“ beneficiazã, decîþiva ani buni, de un regizor tînãr (încã), de mareforþã, care ºi-a structurat aici deja o operã. Estevorba despre Bocsárdi László, autor al unuiimpresionant numãr de montãri, una mai fasci-nantã decît alta, bucurîndu-se de premii în þarã(în afara Festivalului Atelier mai puþine decît ar fimeritat de fapt) ºi în strãinãtate. Toate cele treispectacole de turneu au fost semnate de el, iar euam vãzut – din pãcate – doar douã. Cel dintîi, A Csoda [Un miracol]: un scenariu recuperatorpe texte de Tamási Áron, scriitor interbelic aici cupulsiuni simultan etno-antropologice, dar ºi

expresioniste. Amintind oarecum de Blaga, dar ºi de Adrian Maniu, însã cu un plus de umoramestecat în substanþa potenþial tragicã. Un spec-tacol antrenant, inteligent, foarte coerent ºi origi-nal în construcþia de decor (Bartha József), ca ºiîn miºcarea scenicã (Könczei Árpád) ºi muzica descenã (Könczei Árpád ºi Dresch Quartett).

În mod fãþiº însã, crema turneului a fostaºteptata montare cu Romeo ºi Julieta, pentru caresala mare a fost luatã cu asalt de publicul clujean.Sunt sigurã cã, dacã ar fi permis-o condiþiile eco-nomice, a doua reprezentaþie ar fi fost la fel deanimatã. Bocsárdi oferã aici un regal interpretativ,în cheie stilisticã strehlerianã, care pare a fi laordinea zilei în teatrul maghiar de bunã calitate,din România cel puþin, dar amintind într-o oare-care mãsurã ºi de Vlad Mugur, nu atît cel dinHamlet, cît mai degrabã cel din Pirandello sauGoldoni, cel în sfumatto, obsedat de suculenþa vag morbidã a timpurilor de vamã, decadente ºiteatrale în ele însele, filozofînd despre rupturiledintre imagine ºi imaginar.

Spectacolul, aºa cum este el, e o meditaþiecrudã despre o lume putrefactã, în care valorilemorale agonizeazã sub crusta groasã, violentã, avendetelor de etichetã. Adolescenþa care se pîr-guie aici (ca nucleu al tragediei) e o adolescenþãlividã, freneticã tocmai pentru cã nu are nici uncontext favorabil de evoluþie: între rãsfãþ ºi dictat,Romeo ºi Julieta sunt, mai presus de orice, mar-torii involuntari ºi întrucîtva pasivi ai unui des-frîu sexual ºi ai unei revãrsãri de agresivitate gim-nasticã, ieºite toate din minþi. Conceput în liniiample ºi sigure, cu un decor minimal dominat de pînze pictate (Bartha József), care reproducgrotesc fresce cu nimfe ºi satiri, în notã manie-ristã, cu costume dincolo de timp – cu aer de aniipatruzeci – spectacolul e alert ºi foarte bine jucat.ªi în acest caz, o greutate aparte îi revine miºcãriiscenice, de o plasticitate excepþionalã (Liviu Ma-tei), care rezolvã ritmic cîteva dintre momentele-cheie ale viziunii regizorale: de la metafora dedeschidere la superba scenã a duelurilor Tibald-Mercutio ºi Tibald-Romeo. Cîþiva actori absolutremarcabili: Péter Hilda, o Julietã deloc conformãcu regula, tunsã scurt ºi mai degrabã voluntar-stîngace, de un rafinament copleºitor; Nagy Al-fréd, un Romeo neliniºtit ºi luat de valul pasiuniinesãbuite; Pálffy Tibor (un Mercutio mai copt,bufonînd cu înþelepciune); ºi mai ales VátaLóránd, în Tibald, compunînd din ingratul rol unpersonaj extrem de vizibil, prin plastica trupuluiºi prin mimica de o mobilitate seducãtoare.

Am totuºi douã obiecþii. Cea dintîi referitoarela calitatea – nu atît de design, cît de selecþie amaterialelor ºi de execuþie – a costumelor(Dobre-Kótay Judit). E o remarcã generalã, fiind-cã ea se aplicã nu doar acestui spectacol, ci ºi celuiclujean cu Arta Comediei de Goldoni, dar ºi altoramai vechi ale cunoscutei scenografe: fie vãzut pescena italianã, fie vãzut de aproape, în regim destudio, costumul, în ansamblul sãu, are mereuceva prãfos, neterminat, de obiect vestimentarrefolosit din magazie, aºa cum e, pînã ºi atunci

cînd încearcã sã ofere o sugestie – tipologicã sauarhetipalã – personajului. Prin acumulare, chiardacã sãrãcia e voitã, ºi nu datoratã restricþiilor debuget, spectacolele ajung sã semene între eleprintr-un soi de neglijenþã care e neartisticã.(Vittorio Holtier spunea cã pe scenã sãrãcia tre-buie cu grijã elaboratã, altminteri dã senzaþia deamatorism.)

A doua obiecþie se referã la muzica de scenã,parte live , parte înregistratã, dar pe aproape întrea-ga duratã a spectacolului coerentã, în tonuri dejazz uºor simfonizat: spre a se sparge la final în-tr-o înregistrare disco hit, cu „efect“ la spectatorulleneº, dar disconfortantã pentru cel care (îmiasum judecata) tocmai ºi-ar degusta catharsisuldatorat unitãþii de stil ºi semnificaþie.

Clujul vã poate oferi o experienþã foarte plã-cutã printr-un spectacol atent gîndit ºi foarteinteligent construit dupã piesa lui Goldoni, mairar reprezentatã, Arta Comediei (Komédiaszínház,tradusã literal în afiº Comedia teatrului). Montareaîi aparþine tînãrului regizor maghiar RusznyákGábor, care actualizeazã cu acuitate, umor ºiinteligenþã valorile perene ale teatrului desprecondiþia teatrului, din textul de bazã. Simplificatîn raport cu acesta, centrîndu-se pe actor ºi pedramatismul psihologic – împãnat adesea cu sar-casm ºi emfaze – al eroilor, spectacolul e foarteofertant pentru jocul actoricesc, unde se detaºeazãcu naturaleþe Bogdán Zsolt (Lelio).

Prezentat ºi în festivalul naþional, Flacãrã albã,flacãrã neagrã, o prelucrare foarte personalã apar-þinînd regizorului israelian David Zinder dupãclasicul poem dramatic Dybbuk al lui Anski, e oadevãratã bijuterie de teatralitate condensatã, decea mai bunã calitate, în linia postexpresionismu-lui polonez ºaptezecist. Construit pe scenã, cupublicul aºezat pe douã laturi faþã în faþã, decorule format dintr-o schelãrie metalicã care te încon-joarã pe toate pãrþile, ca zidurile unor locuinþe,lãsînd zona centralã aproape goalã, pentru situaþi-ile de interior ori de oraº. Rece ºi aparent modest,decorul lui Mireiam Guretzky are valenþe excep-þionale, e luminat cu un rafinament deosebit ºipune în valoare concepþia regizoralã în care in-tensitatea dramaticã a tragicei poveºti e asumatãmai ales la nivelul miºcãrii scenice, individuale ºide grup. O anume combustie interioarã pare sãconsume energiile întregii comunitãþi, nu numaiale eroilor centrali; iar armonia de stil a interpre-tãrii acestui spectacol este exemplarã, fiecare actorofertîndu-se generos ºi cu dedicaþie, indiferent dedimensiunea discursului verbal sau a greutãþiisimbolice cu care este încãrcat personajul. Nicinu voi povesti acþiunea, nici nu voi selecta dintrecei mai buni actori, în speranþa cã îi veþi descoperidumneavoastrã înºivã. Voi zice doar atît: KézdiImola oferã în rolul Leei o compoziþie fãrã cusur,de o transparenþã ºi de o forþã interpretativã dezile mari.

Întregul spectacol este, cred, una dintre împli-nirile majore ale anului trecut, asupra cãruia –spectatori de fiecare zi sau critici – ar merita sã neaplecãm cu încîntare ºi fior. Nu-l pierdeþi…

n

pas la pas prin teatru

n Miruna Runcan

Teatre maghiare înainte de dezgheþ


C ea de-a XII-a ediþie a Festivalului Naþio -nal de Teatru, care de anul trecut ºi-a re-cãpãtat numele „I.L. Caragiale“, s-a desfã-

ºurat în perioada 30 noiembrie-7 decembrie laBucureºti. 15 spectacole în selecþia oficialã, alte 8în extrem de ofertanta secþiune Teatrul de la miezulnopþii, lansãri de carte, colocvii ºi discuþii profe-sionale, numeroase întâlniri informale au fãcut caprogramul festivalului sã fie deosebit de dens, cri-teriul cantitãþii fiind, cel mai adesea, dublat de celîncã ºi mai important al calitãþii. ªi chiar dacãdespre aceastã ediþie nu se poate vorbi slujindu-ne de superlativul absolut, nu încape îndoialã cãea a fost o reuºitã. Însemnãrile de mai jos vorîncerca sã-mi argumenteze afirmaþia.

Condiþiile organizatorice Pregãtindu-mã sãaºtern pe hârtie aceste gânduri, am parcurs notiþemai vechi, tipãrite ori doar pãstrate în carneþelesau fiºe. Mai de fiecare datã, aproape obsesiv,apãrea notiþa cã în colocviile bilanþiere se vorbeadespre necesitatea instituþionalizãrii acestei mani-festãri de culturã teatralã, fie ºi numai pentrumotivul cã ea este cea mai importantã la nivelulunui an teatral ºi aspirã la statutul de recapitularea ceea ce a fost mai bun într-o stagiune anume. ªi tot de fiecare datã se verifica zicerea potrivitcãreia „câinii latrã, caravana trece“. Nici aceastã aXII-a ediþie nu a fãcut excepþie, ea fiind organiza-tã în condiþii de front. Cu doar patru sãptãmâniînainte de începerea ei, Ministerul Culturii ºiCultelor a gãsit de cuviinþã sã-i aprobe finanþarea.Blestemata de politichie, respectiv rãzboiulpesedisto-pedist, a fãcut ca în ultimul momentPrimãria Municipiului Bucureºti sã se retragã, cu arme ºi bagaje, din rândul organizatorilor,dovedind cã nu-i pasã cã aproape jumãtate dinspectacolele selecþionate de directorul festivalului,criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu, sunt dinteatrele capitalei. O domniºoarã cu nume predes-tinat, Oana Turbatu, ajunsã prin vrerea lui TraianBãsescu în fruntea Direcþiei pentru Culturã aprimãriei bucureºtene, e brusc lovitã de amnezieºi uitã cã e absolventã de teatrologie ºi îºi permite,pentru a doua oarã, sã lase baltã festivalul, numaipentru a fi pe placul stãpânilor ei politici. Aºaîncât eforturile organizatorilor – MinisterulCulturii ºi Cultelor, UNITER, AICT – secþia româ-nã, Societatea Românã de Televiziune ºi catedrade teatrologie a UNATC – au trebuit amplificate.Numai voinþa ºi capacitatea organizatoricã aLudmilei Patlanjoglu, care ºi-a alcãtuit cu profe-sionalism un staff cu sarcini bine precizate ºi plinde solicitudine, au fãcut ca festivalul sã se des-fãºoare în condiþii normale, cele câteva bâlbeminore neafectându-i în chip esenþial imaginea.

Condiþia valoricã Oricât de „necritic“ pot pãreafãcând aceastã confesiune, mãrturisesc cã am luatdrumul Bucureºtiului cu o substanþialã dozã descepticism. Din punctul de observaþie în care mãaflu, ºtiam cã anul teatral pe care-ºi propunea sã-lsumarizeze festivalul a fost unul relativ modest,fãrã aura marilor spectacole. Dulcele somnuleþ dedupã-amiazã în care dã semne cã se complace deceva vreme miºcarea teatralã naþionalã nu e toc-mai prielnic performanþei. Scepticismul meuiniþial a fost însã treptat înlocuit cu un sentimentde satisfacþie, fie ea ºi numai parþialã. Desigur, nu

am vãzut un mare spectacol, cel pe care mai târ-ziu, într-o posibilã viitoare cronicã, sã-l comentezfãrã rezerve. Dar montãri precum O noapte fur-tunoasã (Teatrul Naþional „I.L. Caragiale“ dinBucureºti), Othello?! (Teatrul „Radu Stanca“ dinSibiu), Lecþia (Teatrul „Csíky Gergely“ din Timi-ºoara), Regele moare (Theatrum Mundi dinBucureºti), Revizorul (Teatrul Naþional dinCraiova), Exact în acelaºi timp (Teatrul Naþionaldin Cluj), Flacãra albã, flacãra neagrã (TeatrulMaghiar de Stat din Cluj), Gaiþele (Teatrul„Odeon“ din Bucureºti) pun în valoare o bunãcondiþie profesionalã în toate compartimentele –regie, scenografie, interpretare actoriceascã.Îngerul electric (Teatrul „Act“ din Bucureºti), Horaiubirilor (Teatrul „Nottara“ din Bucureºti), Nô – 5poveºti de dragoste (Teatrul Naþional „Vasile Alec-sandri“ din Iaºi), Made în România(CentrulCultural European), Când Isadora dansa (TeatrulNaþional „Mihai Eminescu“ din Chiºinãu) auavut meritul de a nu dezonora blazonul selecþieioficiale. La rândul sãu, secþiunea Teatrul de lamiezul nopþii, rezervatã „independenþilor“ ºi tine-rilor creatori, a adus câteva spectacole cu adevãratnotabile. Mã gândesc la excepþionalul recital al luiFlorin Piersic jr., Sex, drugs & rock and roll, ce ni l-a dezvãluit pe tânãrul creator în tripla ipostazãde regizor, actor ºi traducãtor, la Drept ca o linie,spectacol înfãptuit regizoral de Radu Apostol laTeatrul „Maria Filotti“ din Brãila, la Alge (Ber-narda’s House remix), original înscenat, la Teatrul„Andrei Mureºanu“ din Sfântu Gheorghe, deRadu Afrim. Astfel, directori de scenã consacraþi,precum Felix Alexa, Silviu Purcãrete, AndryiZholdak, Victor Ioan Frunzã, Claudiu Goga,Mihai Mãniuþiu, David Zinder, Alexandru Dabijasau Dan Puric au deja concurenþi autentici înpersoana unor tineri regizori pe care îi aºtept caîn viitor sã confirme. Inutil poate sã repet cãteatrul e o artã în care concurenþa e o condiþiesine qua non ce îi asigurã vitalitatea, în absenþacãreia nu pot fi imaginate progresul sau înnoirea.Stupizeniile, prostiile patentate, teribilismele dedragul teribilismelor au lipsit din programul festi-valului. Faptul nu poate fi decât salutat ºi spunemulte despre seriozitatea selecþiei.

Dar dramaturgia originalã? Din programul edi-þiei precedente nu a fãcut parte nici un spectacolcu o piesã româneascã. Patrioþii de serviciu ºi în-grijoraþii de profesie i-au acuzat însã pe nedreptde segregaþionism pe selecþioneri, omiþând deta-liul fundamental cã un spectacol nu se valideazãnumai prin text ºi cã literatura dramaticã originalãdispune de suficientã maturitate încât sã nu-i maifie necesare tot felul de prime de încurajare. În2002 lucrurile s-au schimbat în bine, Caragiale,Alexandru Kiriþescu, Gellu Naum sau RaduMacrinici figurând cu cinste pe afiºul festivalului.Nenea Iancu a fost reprezentat doar prin douãspectacole, – cel regizat de Felix Alexa la „Naþio-nal“ ºi cel montat de Teodora Câmpineanu la„Bulandra“ –, ambele cu O noapte furtunoasã. Darcum proiectul „Caragiale în anul Caragiale“ aînsemnat doar o datorie parþial împlinitã faþã demarele dramaturg, Ludmila Patlanjoglu a avutputerea de a face faþã presiunilor de tot felul,refuzând sã falsifice realitatea ºi confirmând ostare de fapt.

Înnoirea repertoriului Dramaturgi precum EricBagasian (Sex, drugs & rock and roll), Luis Alfare(Drept ca o linie), Yokio Mishima (Nô - 5 poveºti dedragoste), Eve Ensler Monoloagele vaginului) eraupânã mai ieri absolut necunoscuþi spectatorilorromâni. Artiºti înzestraþi, precum Florin Piersicjr., Radu Apostol, Alexandru Hausvater, sau uºorveleitari, precum Alina Nelega, ni i-au adusaproape. E un indiciu cã „fuga de prezent“ pecare o diagnostica criticul Marian Popescu, adicãincapacitatea artei spectacolului românesc de a seracorda la ce se scrie în zilele noastre, e o meteah-nã pe cale de a fi depãºitã. Detaliul cã aceastãoperaþie e asumatã mai cu seamã de tinerii regi-zori nu e deloc nesemnificativ, el arãtând cã tine-rii creatori refuzã anchiloza ºi drumurile bãtã-torite.

Activitãþi complexe Numeroasele lansãri decarte au dovedit cã cercetarea teatrologicã, ca ºiscrisul pentru teatru, se aflã într-un moment fast.Colocviile matinale ce i-au pus faþã în faþã pe cre-atorii de spectacole ºi pe criticii de teatru au fostvii, amicale ºi au prilejuit autentice schimburi deidei, probând încã o datã cã, dincolo de contrari-etãþile punctuale ori pasagere, cronicarii se aflã înrelaþie de complementaritate cu cei despre alecãror creaþii scriu. Asta înseamnã cã suntem pepunctul de a depãºi starea inerþialã, cã în curândcurba descendentã ce a caracterizat ultimele do-uã-trei stagiuni teatrul românesc poate fi depãºitã.Sper ca 2003 sã nu-mi infirme dureros profeþia.

n

n Mircea Morariu

Festivalul Naþional de Teatru„I.L. Caragiale“, ediþia a XII-a

Dupã evenimentele din decembrie 1989,producþia noastrã cinematograficã ascãzut vertiginos, ajungând în anul 2000

la „punctul zero“. Un reviriment cunoaºte dinanul urmãtor, în 2001 realizându-se ºase filme,iar în 2002 ºapte. Pe platouri se aflã încã paispre-zece, existând promisiuni cã vor fi terminate toatefilmele începute. Filmul lui Radu Muntean estecel de-al 26-lea debut din perioada postdecem-bristã ºi cel de al 80-lea film realizat în aceeaºiperioadã. Dominanta majoritãþii acestora, ca, dealtfel, a întregii cinematografii române, continuãsã fie mediocritatea, cauzele fiind lipsa de talent ºide moralitate, îndeosebi a celor mai mulþi sce-nariºti ºi regizori. Prin acest debut, Radu Mun-tean, unul dintre cei mai valoroºi ºi cunoscuþiautori de clipuri publicitare, ne propune o cobo-râre în infernul român, un infern cu înfãþiºareaunei prãbuºiri sufleteºti, morale ºi spirituale, cau-zatã ºi însoþitã, pe de o parte, de o dominantãmizerie materialã ºi, pe de altã parte, de o mistu-itoare poftã de cãpãtuialã. Ambianþa filmului neeste familiarã, un Bucureºti ca o imensã mahala,un oraº complexat de condiþia unei eterne pro-vincii. Regizorul se fixeazã asupra perioadei post-decembriste, construindu-ºi povestea cu deosebi-tã rigoare în cele trei straturi – timp, loc ºi acþi-une. Timpul desfãºurãrii faptelor, a întâmplãrilor,este redus la puþin peste douãzeci ºi patru de ore.Cele mai multe secvenþe sunt filmate noaptea, în-tunericul ºi semiîntunericul neavând semnificaþiamisterului, a straniului, a sugestiei, ci, dimpotri-vã, a unui timp prielnic urzelilor, complotãrii, rã-fuielilor ºi crimei. Capitala, cu înfãþiºarea ei noc-turnã de oraº al traficului de droguri, al curselorinfernale ºi ilegale de maºini, într-un cartier mãr-ginaº, al manelelor, al violenþei, al afacerilor mur-dare, al jocurilor de noroc ºi al pariurilor, al eva-ziunii fiscale, al orgiilor celor parveniþi, al ºanta-jului ºi al rãzbunãrilor, ne apare ca un simbol alrãului, ceea ce anuleazã idilica imagine tradiþiona-lã. Aparatul de luat vederi noteazã numai ceea ceeste sau poate fi relevant pentru intenþiile autoru-lui, pentru logica interioarã a povestirii, pentruambianþã ºi atmosferã. Semnificaþia locurilor esteaceea de spaþiu închis, fãrã ieºire, de incintã.

Luca (Dragoº Bucur) este un tânãr de 24-25 deani, venit din alt cartier, aparþinând unei familiimodeste. Înzestrat cu o oarecare inteligenþã,imaginativ, speculativ, inventiv, spirit independentºi aventurier, ºtie sã iasã cu uºurinþã din oriceîncurcãturã. În general, este un om de acþiune, un extravertit, dar, de multe ori prea grãbit, seamestecã în chestiuni care nu-l privesc, devenindde-a dreptul iresponsabil. Simpatic, cu succes lafete, pare sã nu ia nimic în serios. Dar are ºi douãcalitãþi importante, anume sentimentul prietenieiºi al responsabilitãþii, manifestat cu simþul dra -maticului ºi, uneori, cu un evident gust al umo-rului. Pasiunea lui sunt maºinile, iar preocupareacurentã – cursele ilegale din cartier. Din punct devedere social, ºtie care ºi unde îi este locul. Înþe-lege foarte bine legile nescrise care determinã ºiguverneazã raporturile cu ceilalþi, mai ales cu ceibogaþi ºi puternici. De aceea oscileazã, cu dibãcieuneori, alteori cu nesãbuinþã, între rugãminþi,supunere ºi revoltã.

Felie (Andrei Vasluianu) este opusul lui Luca,amândoi formând, printr-o strânsã prietenie, ounitate a contrariilor. Serios, echilibrat, întot-

deauna þinându-ºi cuvântul, Felie este un intro-vertit, un naiv. De Luca l-a atras pasiunea comu-nã pentru maºini ºi cursele ilegale. Seara, când dãsemnalul de pornire a concurenþilor, cu braþelezvâcnind spre cer, transfigurat, pare un dirijor lapupitrul unei orchestre celebre, un vizionar. Toþiîi recunosc calitatea deosebitã, pânã la virtuozi-tate, de mecanic auto. Contrar caracterului ºitemperamentului sãu, ºi numai de dragul luiLuca, se implicã în cele mai primejdioase situaþii.De aceea moartea lui poate pãrea absurdã. Luca ºiFelie amintesc de acei „ragazzi di vita“ din scrie-rile ºi filmele lui Pier Paolo Pasolini.

Mona (Dorina Chiriac) este o hãituitã, produsºi victimã a aceluiaºi mediu. Prezentatoare la unconcurs cu câºtiguri, mimând o pãpuºã mecanicã,mascotã a unui grup de gãlãgioºi susþinãtori aiechipei Dinamo (în realitate sunt steliºti!), dispu-sã oricând pentru o legãturã de ocazie, este o nos-talgicã, o sentimentalã. Ea face parte din acea ca-tegorie de fete, de obicei de condiþie modestã,care, chiar aduse în situaþia de a se vinde pentru asupravieþui, rãmân totuºi pure în lumea lor inte-rioarã. Ca personaje, le gãsim în mod frecvent înteatrul bulevardier, preromantic ºi romantic, înproza, dramaturgia ºi cinematografia realistã ºineorealistã, devenind un veritabil mit. În perioadapostbelicã însã, personajul suferã de remanieripostmoderniste, fiind puternic demitizat, depose-dat de aura de victimã ºi împins spre condiþia deprostituatã. Mona este ºi rãmâne o balcanicã,adicã o „descurcãreaþã“. Cu simþul realitãþii, daravând ºi seducþia iluzionãrii, intuieºte în Luca pesalvatorul, sprijinitorul ºi, poate, pe viitorul ºiconstantul ei partener.

Þiganii, stãpânii cartierului, sunt bine repre-zentaþi. Gabonu (Adrian Tuli), în vârstã de aproxi-mativ cincizeci de ani, este un tip corpolent, rasîn cap, tatuat pe ambele braþe. Recidivist, fostpuºcãriaº, este vestit pentru violenþa ºi afacerilelui dubioase. Controleazã pariurile, iar, ca acope-rire, este managerul cântãreþilor de petreceri, în-deosebi al lui Adrian Copilu’ Minune. Devotatfamilist, ca toþi þiganii, în afaceri este realist, abil,tranºant ºi necruþãtor. Respingãtor, autoritar, deºiuneori se adreseazã interlocutorului într-un modsurprinzãtor de familiar, el este un primitiv rãtãcitprintre oameni civilizaþi, pe care îi dominã însãspeculând dependenþa lor de bani, de bunurile

materiale. Adrian Copilu’ Minune este interpretatde... Adrian Copilu’ Minune, cel care a fãcut (ºicontinuã sã facã) o zgomotoasã carierã în lumearomâneascã a manelelor, aceste „cântece de dra-goste de origine orientalã, cu melodie duioasã ºitãrãgãnatã“, devenite un strident factor de polu-are. Un deºeu de o sfidãtoare trivialitate, dar carese bucurã, în mai toate mediile, de o popularitatederutantã. În definitiv, maneaua este numai unuldintre reflexele stadiului de degradare la care aajuns societatea româneascã în perioada postde-cembristã. Popularitatea lui Adrian Copilu’ Mi-nune dã seamã de o gravã practicã de amestecarea criteriilor, de confuzie a valorilor, de crizã a cul-turii. Crocoi (Alin Marcu), fiul de 13 ani al „ma-fiotului manager“, îmbrãcat într-un costum alb,cãmaºã albã ºi cravatã, prea înfipt ºi obraznic pen-tru vârsta lui, grãbit sã se înfrupte din plãcerilevieþii, pare un înger cãzut, pregãtit pentru ritualulsacrificãrii.

Conflictul, intriga ºi deznodãmântul povestiriisunt rezolvate sub seducþia irezistibilã a banului ºia puterii pe care acesta o reprezintã. Datoria pecare Luca ºi Felie o au faþã de Gabonu este cauzatuturor celor care se vor întâmpla. Banul este aiciadevãratul protagonist. Din acest punct de vedere,prin filmul lui Radu Muntean, avem senzaþia cãne aflãm în intimitatea unui univers balzacian.Din cauza neachitãrii datoriei, la scadenþa fixatãabuziv de cãtre Gabonu, Felie este ucis. Este doarînceputul, o crimã de avertisment. La rândul lui,Luca (probabil) îi ucide pe Crocoi. Uciderea luiCrocoi este simbolicã ºi are semnificaþia unuicrez, a unui ritual, deºi filmul capãtã înalte sem-nificaþii îndeosebi prin ultima secvenþã: Luca, pefondul þipetelor Monei, se nãpusteºte asupra ºo-ferului care voia s-o violeze în spaþiul din spatelemaºinii, izbindu-l fãrã întrerupere. Furia lui, apa-rent iraþionalã, este un act de revoltã, o revoltãîmpotriva lui însuºi, a celorlalþi, a tuturor, împo-triva unui neam nevrednic ºi a unei þãri a nimã-nui. Ultima fotogramã, în stop-cadru, cu dubiþaroºie trasã pe dreapta ºi cu Luca lovind întruna,are semnificaþia unei eliberãri, a unei purificãri, a unei renaºteri, a unui nou început, a regãsiriiidentitãþii, a unei speranþe.

Furia este un film fãrã fisurã. Deosebit de ri-guros construit, impresioneazã prin siguranþãtehnicã, prin fluenþã ºi dezinvolturã. În nici uncompartiment al filmului nu se observã ezitãri,trenãri sau rupturi. În egalã mãsurã de remarca-bili sunt ºi actorii profesioniºti, ºi cei neprofe-sioniºti – þiganii care interpreteazã anumite roluriºi figuraþia. Un merit deosebit al regizorului esteacela cã trateazã cu seriozitate tema asumatã, fãrãa face concesii prostului-gust, prin gaguri saupoante ieftine. Cele câteva momente comice nueºueazã în divertisment, ci, dimpotrivã, sunt ex-presia unei amare ironii, a unui umor cu rezo-nanþã tragicã. Filmul poate fi considerat o meta-forã a României contemporane, un film despreincertitudinea ºi lipsa de orizont a tinerei genera-þii, generaþia postdecembristã. ªi, prin extindere,expresia unor stãri specifice întregii lumi, aflatã larãscrucea dintre milenii. Sub aspect estetic, filmullui Radu Muntean este unul dintre puþinele de-buturi valoroase de dupã evenimentele din de-cembrie 1989. Filmul de faþã (fãrã îndoialã unprodus artistic legitim, un lucru creat , iar nu meº-teºugit) se înscrie pe linia filmografiei lui LucianPintilie ºi Mircea Daneliuc, nuanþând ºi con-solidând postmodernismul din cinematografiaromânã.

n


n Mircea Dumitrescu

Un debut de excepþief ilm

Cadru din filmul „Furia“

Bucureºtiul are 11 canale tv autohtone, darnici un jurnalist-analist femeie de taliaChristinei Ockrent (France 2 ºi TV5). Vã

mai aduceþi aminte exemplarul volum (Huma-nitas, 1992) de convorbiri al aceleiaºi cu Alexan-dre de Marenches, contele aflat la vîrful servici-ilor secrete franceze ºi care a „slujit“ – e termenuldînsului – sub doi preºedinþi? De pe ecraneleprogramelor noastre se desprind abia doi, treiziariºti-analiºti cãrora le citeºti grabnic îndãrãtulfrunþii vioiciunea curiozitãþii bine informate pro-ducînd formulãri abile, neagresive, fãrã unsuroaseambiguitãþi ori bîlbe nãtîngi: Emil Hurezeanu,Stelian Tãnase ºi Lucian Mîndruþã. Toþi trei

deopotrivã scriitori, cu un condei memorabil cîndnu de temut. La doamne stãm prost, dar rãu detot. Face excepþie Eugenia Vodã, de vorbã la TVR1cu invitaþi de marcã, selectaþi din toate domeniileprofesionale. Ora emisiunii ei de joi noaptea epentru noctambuli, „sã nu care cumva afle unii“cã, iatã, „nu e toþi proºti“, ba dimpotrivã. Mãrtu-risirile personalitãþilor intervievate într-un stilniþeluº cam prea anchetã în ºarm dezvãluie minu-nea de necrezut: tenacitatea normalitãþii a bãtutadeseori absurdul conjunctural. Va sã zicã, cine avrut totuºi a fãcut meserie.

Ãst’ timp, crainice din alte studiouri îºi gîfîieºtirile ori se aºazã bombonea faþã în faþã cu

„reacþiunea“ naþiunii. Sã fim îngãduitori, cãciºcoala de (noi) ziariºti abia a intrat în pubertate.Mai rãu e cu duduile posturilor locale ori de prinalte instituþii abonate la imagine ca musca pe...tort sau acadeaua pe colivã. Personaje fragede oricãzute în vîrsta celei de a doua incertitudini, unfel de Chiriþe în provincie cu aspiraþii de DoamnãChiajna fac ordine în departamente îmbrîncin-du-i pe cei mai capabili. Fenomen strãvechi, darparcã te aºtepþi la altceva dupã 150 de ani de lavorba lui Creangã: se duce la Paris bou ºi seîntoarce vacã... Fiindcã ceea ce se vede cu ochiulliber pe ecranele realitãþii noastre, la ore de vîrfdiurn ºi nocturn, e dominanþa inadecvãrii. Încã.Nu pentru mult timp, sperãm, fiindcã ni s-a jer-pelit al naibii copacul dupã cincizeci de ani decãþãratul scroafei pe crengi.

n

S e dã o amiazã de sfîrºit de sãptãmânã oare-care; la una din televiziunile care ne-auprocopsit cu de toate, într-o veselie de zile

mari, omenetul bãºtinaº este anunþat cum cã sepot procura, la preþul de 1,7 milioane de lei, fabu-loºii pantaloni pentru slãbit „Slimmy“; nici nudispare bine din cadru tanti cu „Slimmy“, cãapare alta, tot rãbufnind a fericire, însoþitã de un flacon flancat de cugetãri ºi sfaturi dupã cumurmeazã: „Pãrul este un patrimoniu, pãcat sã-lpierzi – îl salvezi cu Cheratin Crinex“, la numai 5 milioane de lei; aºa va fi fiind, dar îþi vine sã-þismulgi din cap tot „patrimoniul“ la un nume atîtde aproape de foarte cunoscutul „cretin“. Dar,altã problemã; deocamdatã, cu nici cinci milioanede lei uºor poate sã fie omul liniºtit, plin de pãr la

deal ºi cu posteriorul protejat de formidabilii pan-talonaºi „Slimmy“, ceva în genul la mansardã –bogat, la parter – sãrac. Ar fi bine ºi frumos, darîþi picã tot pãrul ºi slãbeºti de nu mai stau niciarticolele de lenjerie intimã citind, pe de gratis,facturile de achitat. Slab ºi pãros nevoie mare,individul aleargã la garã, e aglomeraþie, junimeastudioasã se duce pe la ºcoli; compartimentedestule prevãzute cu tinerime volubilã ºi veselã,destule locuri libere care sunt reþinute pentrudiverse colege sau colegi. Într-unul, un bãtrân, unjune bubos, patru coþofene cotcodãcind ºi douãlocuri libere, dar „rezervate“; dupã ce garnituraferoviarã începe sã alerge pe plaiul mioritic, unoarecare, destul de trecut ºi nervos, se instaleazãpe unul din locurile libere, dupã ce le informeazãpe cele patru cã-l va pãrãsi cînd vor apãrea dom-niºoarele; acestea tac, dar se gãseºte avocat junelebubos, nemulþumit cît cuprinde de nepricepereacelui venit; nu se mai întîmplã nimic remarcabil;la capãtul cursei domniºoarele umflã toate baga-jele, bubosul tace mîlc, mai vîrstnicul fredoneazão melodie. Aproape cã s-ar putea nota ceva cutitlul „Neruºinare fãrã frontiere“. Dar nu e timpde aºa ceva, lumea se risipeºte, alte garnituri, altedestinaþii. În compartimentul unui tren accelerat,în primul compartiment al vagonului trei, un sin-gur cãlãtor, repartizat pe locul numãrul 16. Pemuºamaua care este prevãzutã locului în cauzã,cineva a scris urmãtorul mesaj: „SORIN din VLADI-MIRESCU. Sunt dresor de ºmecheri“. La aºa minu-ne nu mai e loc de comentarii! Nu se existã ase-menea clonã. Problema nu e cu ºmecherii, suntcîtã frunzã ºi iarbã, problema e cu dresorul, cudomnul Sorin din Vladimirescu; cum ºtie dînsulsã-i dreseze, de ce nu tipãreºte un manual dedresaj al ºmecherilor, ar intra sigur în Cartea re-cordurilor de toate felurile ºi de pretutindeni. ªiuite-aºa se duc toate cele, ºi pantalonaºii „Slim-my“, ºi „Cheratin Crinex“, ºi bubosul mincinos

cu ale sale patru trufandale la fel de nesimþite ºineruºinate ºi rãmîne doar domnul Sorin, dresorulde ºmecheri. Ce om, ce idee, ce iniþiativã!

P.S. Neaºteptat, se mai aratã ºi vreme defavorizat: o emisiune retro la radioul public senumeºte Gramofon ºi este realizatã de domnulPompilius Onofrei. La ultima ediþie l-a avut invi-tat pe compozitorul Laurenþiu Profeta, venerabilautor de adevãratã muzicã uºoarã româneascã;ultima ispravã a compozitorului ºi a actriþeiAdriana Trandafir este suita de cîntece dupã cele-brele Cîntice þigãneºti ale lui Miron Radu Paraschi-vescu. O emisiune de zile mari, o bijuterie dintoate punctele de vedere. Ar fi de predat/ascultatprin ºcolile patriei; nu de alta, dar, mãcar în parte,tinerii ar vedea/auzi cã frumuseþea e de gãsit din-colo de „puii mei“, „super“, „naºpa“. Ceea ce rea-lizeazã domnul Pompilius Onofrei dovedeºte cãmai nasc ºi în mass-media autohtone oameni!

n


teledependenþaScroafa în copac (portret-robot cu „ochi albaºtri“)

n Monica Gheþ

salonul defavorizatuluiPantaloni de slãbit, minciuniºi alte revelaþii feroviaren Mihai Dragolea


evantaiul de ciorneMarius Jucan: În iarna vrajbei euroatlantice • 2

editorialIon Cristofor: Mãrturii din era ticãloºilor • 3

carteaDiana Adamek: Scriitori clujeni despre Transilvania • 4Alexandru Jurcan: Un fantastic voalat • 5Marian Barbu: Marin Sorescu – homo ludens • 5

A U S T R I A , I N T E R F E R E N Þ E C U L T U R A L E

interviuPeter Ivan Chelu• 6Mircea Dumitru • 8

prozãMarianne Gruber: Moartea sitarului (fragment) • 9Ervin Einzinger: Precum unii pictori ºi litografi • 9Andreas Okopenko: Reportaje despre vise cosmice • 10

historiaAlexandru Popescu: Secretele Vienei • 10

arteRadu Þuculescu: Simona Noja – prim-balerinã la Opera de Stat din Viena • 12

poezieAlois Vogel • 13Reinhard P. Gruber • 13Hans Dama • 14

meridianLiana Muthu: „Intrãrile“ lui Michael Ende • 15

interviuAurel Codoban • 16

in memoriamVirginia ªerbãnescu: Horia Stanca• 18

agendãLaurenþiu Mihãileanu: Cenaclu • 18

arteVirgil Mihaiu: Schimbul de mâine • 19Ovidiu Petca: Ottmar Premstaller • 24Livius George Ilea: „Olga the Pearl“ • 24

pas la pas prin teatruMiruna Runcan: Teatre maghiare înainte de dezgheþ • 20Mircea Morariu: Festivalul Naþional de Teatru „I.L. Caragiale“, ediþia a XII-a • 21

filmMircea Dumitrescu: Un debut de excepþie • 22

teledependenþaMonica Gheþ: Scroafa în copac • 23

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Pantaloni de slãbit, minciuni ºi alte reve-laþii feroviare • 23

arteSUMAR

Graficianul austriac OTTMAR PREMSTALLEReste o prezenþã vie, de aproape cincizecide ani, în peisajul ex-libristic mondial.

Artiºtii austrieci nu au excelat în arta ex-librisului,cel puþin în lumea competiþiilor, însã acele puþineprezenþe rãmân exemple remarcabile de artã ºidãruire pentru generaþiile prezente ºi viitoare.

Ottmar Premstaller este o figurã legendarã ºiface parte din familia xilogravorilor (GerardGaudaen, Herbert Ott, Maria Elisa Leboroni,Vojtech Cinybulk, Anatoli Kalashnikov) care auridicat nivelul tehnic ºi artistic al ex-librisului,reuºind sã scoatã din anonimat micul însemn deproprietate. Tinereþea sa se suprapune epocii ro-mantice a ex-librisului, când au luat fiinþã, pestenoapte, zeci de asociaþii de ex-libris ºi graficã mi-cã, iar colecþionarii, dornici de a achiziþiona grafi-cã micã purtând numele lor, roiau în jurul artiº-tilor. Tot atunci au început congresele care, ºi astãzi, fac viabilã ºi modernizeazã miºcarea.

Ottmar Premstaller s-a nãscut în 25 ianuarie1927 la Unterweissenbach, iar în prezent trãieºteîn Austria, la St. Georgen a. d. Gusen. În arta sael continuã filonul tradiþional european, secesio-nist ºi modernist-interbelic al ex-librisului. Pe totparcursul creaþiei, opera sa suferã modificãrinesemnificative, nefiind supusã fluctuaþiilorstilistice, dezvoltarea fiind raþionalã, acumulativã,progresivã. Temele preferate sunt istoria, heral-dica, flora ºi fauna, toate motivele fiind îndelungelaborate pânã devin imagini-simbol. La fel ºitextele sunt adesea reduse la monograme. Fiindapropiat structural de arta medievalã, în lucrãrilesale apar imagini gotice epurate, în special chipuride îngeri ºi madone, precum ºi peisaje. În generalîn opera sa predominã textul, caligrafia, fiind unadin marile personalitãþi care au dus scrisul la ran-gul de artã în ex-librisul contemporan. Foartemulte din lucrãrile sale sunt doar caligrafii, fãrãelemente figurative. Aspectul îngrijit, dimensi-unea micã, care dau caracterul funcþional, tehnicaimpecabilã a gravãrii fac ca aceste lucrãri sã fiecãutate ºi apreciate de colecþionari. În lucrãriledin ultima perioadã de creaþie apar adesea ele-mente coloristice. Rarele motive grafice de culoa-re – fluturi, flori, peisaje – sunt imprimate cu

ajutorul unor plãciseparate, iar textul,lãsat negru, dã oeleganþã în pluslucrãrilor. Uneorirecurge la pictareamanualã – muncãmigãloasã, avândîn vedere dimen-siunile mici alelucrãrilor.

Elementele demodernitate dinopera lui OttmarPremstaller pot fi detectate cu ochii unui criticexpert. Poate cã în lumea pestriþã de astãzi, ope-rele sale par a veni din trecut, dar nu este aºa.Ottmar Premstaller face parte dintre acei creatoricare ºi la o vârstã înaintatã sunt în contact perma-nent cu artiºtii din lumea întreagã, gustã, apreci-azã noile tendinþe, tehnici ºi încearcã, în limiteraþionale, sã le integreze în opera sa. Aceastã chi-rurgie tehnicã ºi stilisticã este fãcutã cu prudenþã,cu mãnuºi de maestru. Aºadar, putem spune cãopera sa nu a suportat prea multe compromisuri,fiind mai degrabã o operã raþionalã, elaboratã,speculativã, care i-a permis sã fie modern, maiales în privinþa mesajului, recurgând la elementeemblematice, simboluri, imagini uneori ºocante,alteori caricaturale, sau uºoare dezechilibre întretext ºi imagine.

Recent, Ottmar Premstaller a participat laexpoziþia clujeanã „Oraºe europene“.

n

Ottmar Premstallern Ovidiu Petca

Sub generosul patronaj al Centrului CulturalBritanic (The British Council CentreCluj-Napoca), a avut loc vernisajul unui

promiþãtor ºi inedit experiment artistic. Tânãraclujeancã Gál Olga, studentã (an terminal) aUniversitãþii de Artã ºi Design, având susþinereamai experimentatei sale colege de breaslã, plasti-ciana Károly Gyöngy, a deschis o fereastrã deluminã cãtre un univers virtual animat de unspirit interactiv: o delicatã simfonie în alb, apro-piatã artei conceptuale.

Organizând spaþiul neconvenþional al holuluiîn structuri geometrice modulare parietale, avânddrept modul plicul alb pentru corespondenþã,purtând antetul The British Council Centre,aceastã surprinzãtoare instalaþie mizeazã pe forþaimaginativã a receptorului/coautor. Indicii sumare

oferite de cele câteva imagini discrete, pete deculoare, tãieturi/fragmente prelevate din posterelepromoþionale ale Centrului Cultural Britanic,purtãtoare ale unor inscripþii grafice (ca de ex.:„Dincolo de lumea realã“), focalizeazã privirea ºiatenþia spre conþinutul mesajului.

Miza o constituie aceste noi sugestii ºi asoci-aþii vizuale ºi ideatice ce conferã o realã autentici-tate demersului artistic. Aspectele stilistice ºi for-male sunt subordonate ideii de puritate a credin-þei, a sentimentului, fãrã a neglija scopurilefuncþionale ºi decorative.

Aparenta simplicitate reînvie spiritul ludic al uitatei noastre copilãrii. Toate aceste scrisori ex-pediate concomitent incitã ºi contrariazã aºteptãrilenoastre faþã de „opera terminatã“, provocându-nesã luãm parte activã la desfãºurarea ei viitoare.

Complementar, inspiratul film video realizatde Carmen Cristian, dupã o mai veche instalaþieaparþinând lui Károly Gyöngy, proiectat în acestcadru, îmbogãþeºte cu o nouã dimensiune univer-sul afectiv-simbolic fondator, eludând iluzoriibariere temporale, deconspirând o strategie post-modernã.

Unul dintre scopurile unui astfel de eveni-ment, în afarã de împlinirea vitalei necesitãþi decomunicare, este de a sublinia cã propriile noastrepercepþii ºi reacþii constituie elemente importanteîn procesul de abandonare a unui persistent ºiinutilizabil concept perimat, de secol XIX, asupraartei. Suntem astfel determinaþi sã întreprindemun salt imaginativ cãtre un sistem de comunicaremai flexibil, urmând traseele sensibilitãþii noastrepoetice redescoperite, refugiatã din faþa pragma-tismului eºuat în cinism ºi apatie.

n

„Olga the Pearl“n Livius George Ilea

serie nouã • anul II • nr. 11 • 16-28 februarie 2003 • 10 ... · AUSTRIA, interferenþe...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 11 • 16-28 februarie 2003 • 10 ... · AUSTRIA, interferenþe...