Clasa IBun găsit, iubiţi părinţi!Astăzi, clasa noastrăO serbare-a pregătit,Pentru dumneavoastră!

Nu suntem artişti vestiţi,Ci începători,Dar cu noi ştim c-o să fiţiÎnţelegători.

Dragii noştri spectatori,Mame, taţi, fraţi, verişori…Anu-ntreg am cercetat,Lumea-ntreagă-n lung şi-n lat,Literele le-am aflat.Le-am văzut, le-am cunoscut,Pe hârtie le-am ţesut, Le-am dat viaţă, le-am crescut.Acum vi le-nfăţişămSi, de n-om sti să jucăm, De ne mai şi încurcăm,Fiţi cu noi îndurători!Mame, taţi, fraţi, verişori, Dragii noştri spectatori!

Nu-i prea mult timp de când, întâia oară,Sculându-ne cu grijă de cu zori,Ne-am luat ghiozdanulSi-am pornit spre şcoalăSfioşi, dar veseli şi nerăbdători.Ne mai ţineam de mâna mamei încă. Ne era teamă? Nici acum nu ştiu,Dar ne-ndreptam spre prima noastră muncă:Să învăţăm, să scriem, să citim.

Cântec: Să sune clopoţelulSă sune clopoţelulDin prima zi de şcoală,Să-nveţe toţi copiiiSă scrie cu cerneală.

Să sune clopoţelulDe-acum până la vară, S-adune bucuriaCu sunetele lui!

E prima zi de şcoală. VeziCe mândru-s cu ghiozdanu-n spate?Şi râde toamna prin livezi,Tufişurile-s vulpi roşcate.Elevii mari sunt zgomotoşi, Cei mici trec pragul cu sfială.- Bine-aţi venit, copii frumoşiAici, la draga noastră şcoală!Prima zi de şcoală-mi vine-n minte,A trecut de-atunci aproape-un an…

Eu eram fetiţa cea frumoasăCu codiţe lungi şi cu ghiozdan.Mă ţineam de mama cu-ndârjire,Nu voiam să mă despart de ea.Şcoala cu ferestrele înalteŞi grilaj de fier, mă speria.

A ieşit în prag învăţătoareaŞi mi-a spus cu glas surâzător:“Hai, copilă, să intrăm în clasă!”M-am desprins de mama-ncetişor…Şi-am urmat-o ca pe-o zână bunăRăsărind din cartea cu poveşti…Datorită ei sunt înţeleaptă,Ştiu acum să scriu şi să citesc.

Cântec: Şcolărei şi şcolăriţeŞcolărei şi şcolăriţe,Băieţei şi voi, fetiţe,Hai la şcoală să-nvăţăm Şi bine să ne purtăm!

Să-nvăţăm ca să citim,Să scriem, să socotim,Să cântăm, să ne jucăm,Lucruri bune să-nvăţăm!

Zi de zi am mers la şcoală,Atâtea lucruri noi am învăţatŞi am aflat cu bucurieCă Abecedarul, azi, l-am terminat.Aceasta este cartea noastrăŞi-i spunem “Abecedar“.Sunt scrise-n ea literele toate,De mână, dar şi de tipar.

Abecedarul: - Bună ziua, dragi prieteni!Cor: - Bună ziua, prietene Abecedar!Abecedarul: - Îmi amintesc cu drag ziua-aceea Când, cu inima de nerăbdare plină Mă răsfoiaţi filă cu filă. Cor: - Aşa e! Aşa e! Abecedarul:- Ei, prieteni, bucuria

Îmi înseninează chipul,Dar socot că este timpulSă vedem ce-aţi învăţat!

- Ştim poveşti, ştim poezii,Jocuri, ghicitori şi snoave!Ba-ţi putem aduce-n dar

T ot ce e-n Abecedar!

Abecedarul: - Bravo, bravo! Dar, ia staţi!Nu cumva vă lăudaţi?

Cor: - Nu, nu! Dacă nu ne credeţiPuteţi la probă să ne puneţi!

Abecedarul: - Veniţi, dragi litere-nfrăţite, De toţi şcolarii îndrăgite!Veniţi la vesela serbare,Literă mică sau mare!

E ca vârful de săgeatăCe mereu în sus arată.Poate fi şi-un vârf de bradŞi-o silabă din Arad.O silabă chiar din AnaŞi, la fel, din Adriana, Din Azor, din Aurel,Cel mai harnic şcolărel.Şi-n Austria e oare?Am ghicit! Este A mare!

Sunt un A cu pălărie,Orişice şcolar mă ştie!Nu-s o literă de frunte,Dar ajut şi eu la multe.Dacă uită să mă pună,El e BUN, dar ea nu-I BUNĂ!Eu ADUN, el nu ADUNĂ!Din CĂLIN rămâne… CLIN, Iar din VINĂ iese…. VIN!

Iar ţara noastră, România, Cu  din A se scrie.E-o vorbă care se rosteşteCu dragoste şi cu mândrie!

B e foarte şugubăţ!Parcă-I 3 legat de-un băţ.Barză, brad ori brotăcel, Toate se fălesc cu el.Două mere retezateUnul pe-altul aşezate, Le-a luat Barbu ca să-şi scrieNumele pe o hârtie.

Scrisoare

Bunico, scriu prima scrisoareAzi, pe adresa dumitale.Ştiu alfabetul, scriu, citesc.Bunico, ce mult te iubesc!

Cu grijile, cu treburi multe,Îţi este greu, nu e aşa?Dar în curând va fi vacanţăŞi iarăşi ne-om îmbăţişa.

Te-oi ajuta pe la grădină,Prin casă-ţi voi da ajutor,Să uiţi că n-am fost lângă tine,Să uiţi că nu ţi-a fost uşor.

Abia aştept să-ţi spun măcarPuţin din cât a fost de greuSă fii în clasa întâi şcolar!Dar, de-ai avea o-nvăţătoareCum este buna doamna-a mea,

Ai vrea să vii şi tu la şcoală,Să-nveţi din nou, aşa ai vrea!

Te-mbrăţişez, dragă bunicăSi-ţi desenez o floare mică!

Mă-ntâlni pe o cărareC-un c mic şi un C mare, Două toarte de cerceiRătăcite, fără ei.Cucul le ieşi-nainteŞi le spuse trei cuvinte:- Cucu! Cucu! Cucu!- Ce-i?- Ce-aţi fugit de la cerceiŞi-aţi lăsat-o pe AniţaSă tot plângă, şcolăriţa?- N-am mai vrut să stăm la ea, Fiindcă nu ne învăţa!Şi-am lăsat-o cu cerceiiFără nici un c în ei, Şi-acum poartă doar… erei!Ca să vadă chiar şi ea,Ce se-ntâmplă dacă iaOrice c, micuţ sau mare,Din întreaga expimare!

Cântec: Cucu1. Prin codrii, primăvaraEu zbor şi cânt voios, Din zori şi până searaCu glas melodios!

Refren: Cu-cu! Cu-cu!Eu zbor şi cânt voios, Din zori şi până searaCu glas melodios!

2. De vânt, de ploi, ştiţi bine,Nu-mi place să mă plâng.Sub zările senineVă chem din orice crâng.

3. Nu-mi place tărăboiulŞi cuib nu am deloc.Mă ştie tot zăvoiulCă zbor din loc în loc.

4. Când mierlele dau vesteÎn crâng voios cântândŞi spun a mea povesteEu “cu-cu” le răspund!

Abecedarul: - Aţi cântat cum scrie-n carte,Dar să mergem mai departe.Să îmi spuneţi, deci, concret,Ce urmează-n alfabet?

Luna iese binişorJumătate dintr-un nor.Când o vede cum apare,

2

Din balconul lui cel mare,Doru zice cu mirare:- Luna parc-ar fi D mare, De la Dunărea străveche,Fluviul cel fără pereche!

El te-nvaţă cum să scriiMulte nume de copii:Eugen, Elena, EneŞi Emil, şi Eftene.Frăţiorul lui cel micE în toate câte-un pic.Se găseşte în panereŞi în mere, şi în pere, În penele şi-n nuieleŞi chiar sus, pe cer, în stele.Cin’ să fie fraţii oare?Sunt e mic şi cu E mare!

Azi pe F l-am învăţatŞi-n caiet l-am desenat.El cu E se înrudeşte,Doar un dinte îi lipseşte!Pot citi de-acum: fetiţă, Fir, foc, floare, furculiţă.

Litera lui GoguleţO citeşti, de eşti isteţ!Când stă bine pe picioare,Cifra 9 el îţi pare.Sau un a mic răsturnat, C-un baston mai lung legat.De-l culci, pare-o sănioarăCe printre troiene zboară.Fratele lui cel mai mareSeamănă cu un C mare. Cin’ să fie cei doi fraţi?Ia poftiţi şi-i căutaţi!Îi găsiţi, de luaţi aminte, Când citiţi multe cuvinte:Gard, găină, guleraş,Gâscă, greblă, Grigoraş,Gură, gară, gărgăriţă,Lingură şi linguriţă.

Greierele şi furnica de Alecu Donici

Greierul în desfătare,Trecând vara cu cântare,Deodată se trezeşteCă afară viscoleşte,Iar el de mâncat nu are.La vecina sa furnicăAlergând, cu lacrimi, picăŞi se roagă să-l ajuteCu hrană să-l împrumute,Ca de foame să nu moară,Numai pân’ la primăvară.Furnica l-a ascultat,Dar aşa l-a întrebat:- Vara, când eu adunam,

Tu ce făceai? - Eu cântamÎn petrecere cu toţi!- Ai cântat?! Îmi pare bine!Acum joacă dacă poţiŞi la vară fă ca mine!

Cântec: GreieraşulSpune-mi, iubite copilaş, Cum cântă micul greieraş?Cri, cri, cri, cri, cri, cri, Aşa cântă micul greieraş.

Spune-mi, iubite copilaş, Cum râde micul greieraş?Ha, ha, ha, ha, ha, ha, Aşa râde micul greieraş.

Spune-mi, iubite copilaş, Cum doarme micul greieraş?Mmm, mmm, mmm, mmm, Aşa doarme micul greieraş.

Cri, cri, cri, cri, cri, cri, Aşa cântă micul greieraş.

Parcă-i scaun ce te-aşteaptăSau o scară cu o treaptă.Dacă-n alfabet n-ar fi, Hora nu s-ar mai hori, Horia n-ar hoinări, N-ai avea cum să citeşti Multe vorbe din poveşti:Haină, hartă, ham, hotar, Hora din Abecedar, Hunedoara, han, hain, Mehedinţi şi Huedin.De-aţi ghicit, să spunem tare:Sunt h mic şi cu H mare!

Cântec: AlunelulAlunelu’, alunelu’, hai la joc!Să ne fie, să ne fie cu noroc!Cine-n horă o să joace

Mare, mare se va face!Cine n-o juca de felSă rămână mititel!

Iancu şi Ileana vorSă se plimbe cu-n vapor.Însă, ca să iasă-n larg,Au nevoie de-un catarg,Drept şi neclintit să stea,Fără lanţ, fără proptea!Fiindcă n-aveau nici un par,S-au dus la Abecedar.Ce catarg le-a dat el oare?Aţi ghicit! Le-a dat I mare!

E un I cu pălărie, Orişice şcolar îl ştie!Nu-I o literă de frunte,

3

Dar în multe se ascunde!Cine nu îl ştie oare?!Cu el scri învăţătoare!

Învăţătoare-i spun cu falăIubitei mame de la şcoală!Stăpâna basmelor frumoase,A literelor graţioase, A cifrelor puse-n probleme,Stăpână peste-atâtea teme…

Învăţătoare-ţi spun cu falăIubită mamă de la şcoală!Eu sfatul ţi-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveţi eu iau aminte, Îţi simt ocrotitoarea mână, Învăţătoare, mamă bună!

Când am venit la şcoală-n toamnă, Eram un tânc sfios şi mic.M-aţi mângâiat pe creştet, doamnăŞi, parcă m-am simţit voinic.

Ce caldă mână mi-aţi întins!Şi-am scris şi am citit cu spor;Nimic în viaţă nu-i uşor!Să fim destoinici ne-aţi pretins!

Acum, când primul an s-a dus,Ca soarele către apus,Pe când ne înălţăm pe-o treaptă, Vă sărutăm mâna cea dreaptă Şi vă aducem doamna noastrăTot cerul într-o floare-albastră!

J a fost foarte senin, Dar s-a-ncovoiat puţin.I se spune bietuluiCârja alfabetului.Hai la joc, la joc, la joc,Dacă ţi-ai făcut cojoc!Joacă, joacă până joiCu Jianu joc de doi!Trage hora pân’ la GorjCu Jenica, Jean şi Jorj, Să se simtă că iubeştiJocurile româneşti!

Cântec: Drag mi-e jocul românescDrag mi-e jocul românesc,Dar nu ştiu cum să-l pornesc!Hei, hei, tra, la, la…

Bine de nu l-oi porniEu ruşine oi păţi!Hei, hei, tra, la, la…

Nu te uita la cojoc, Ci te uită cum mai joc!Hei, hei, tra, la, la…

De e zahăr, de-I orez,

Când le cumpăr, să le amLe măsor c-o unitateCe se cheamă kilogram!

Azi, echerul meu s-a ruptŞi o margine-am pierdut.A rămas din el, hai-hui,Un arac cu umbra lui.Cine ştie şi-l ghiceşteMerge-n Londra de-l citeşteŞi-n Lupeni el îl găseşte.Aţi ghicit cine e oare?Este litera L mare!

Cifra 1 din povesteÎn oglindă se priveşte.El se uită lung, voiosŞi se vede-ntors pe dos.Mia, Mimi şi Mardare Spun, privind spre arătare:- Nu vedeţi? Este M are!Cuvântul cel mai drag,Cel mai de seamă, Cu m se scrie.Este cuvântul mamă!

Mamă, zână bună, ţieÎţi spun prima poezie,Tot aşa cum ţi-am mai spusDe un dinte ce s-a dusŞi de-o febră, de-un necazŞi de mărul din obrazŞi de-o notă mică, mareŞi, din lecţii, de-o-ntrebare…

Frumoase-s florile-n câmpii,Frumoase-s stelele-aurii,Frumoasă-i bogăţia toată,Frumoasă-i piatra nestemată!Frumos e tot în astă lume,Frumos, frumos e-un singur nume!Dar, orice-am spune cu-n cuvânt,Nu-I mai frumos pe-acest pământDecât să tot şoptim aşa:Măicuţa mea, măicuţa mea! (cor)

Mama mea dragă şi bunăTe asemeni cu o zână,Care veghează mereuLiniştea somnului meu.C-un zâmbet de nedescrisTu mă duci în lumi de visŞi presari în calea meaFlorile de catifea!

Ochii tăi sunt viorele,Ciripit de păsăreleEste glasul tău duios!Mâinile muncesc şi-alină,Pentru mine se trudesc.Mamă, harnică albină,

4

Fruntea mea ţi se înclină!Mamă dragă, te iubesc!

Mama-i cântec, Mama-i soare,Mama-i dulce alinare. Mama-i zâmbet,Mama-i vis,Mama-i floare de cais.Mama-i rază,Mama-i dor, Mama-i aripă de zbor. Mama-i toate câte sunt,E iubirea pe pământ!

Cântec: MamaCe dragă-mi este mamaCând mă gândesc la ea.Pe braţul ei, cu glasul ei,Mereu mă legăna!

Şi-atunci când voi fi mareŞi departat de ea,Tot gândul meu se va-ndreptaMereu spre mama mea!

Noruleţ habar nu areCum să scrie cu N mareNumele pe care-l are!Îl rugă pe tatăl NorSă îi vină-n ajutor.Tatăl Nor l-atinse-un picŞi aprinse-un fulger mic,Din trei linii de lumină, Sus, pe bolta cea senină.Iar Norica, din balcon, O strigă pe mama-mare:- Ia te uită! Un N mare!

Două roţi de la tractoare,Un o mic şi un O mare,Ocolesc întreaga zare.Dacă-l cauţi, îi găseştiŞi-n poeme, şi-n poveşti.O e-n pom şi în ogoare,În bănuţul de la floare,E în ou şi în culoare,Urcă-n nori şi chiar în soare!E în oră şi-n orar,Pentru orişice şcolar!Onu, şcolărel cuminteL-a-nvăţat şi-l ţine minte,Când îl scrie în cuvinte.

Azi, Petrică cel voinicŞi prietenul lui micStau pe plajă aplecaţi,Amândoi frumos bronzaţiŞi în slipuri îmbrăcaţi,Fără haine, cămăşuţe,Doar pe cap purtând şepcuţe!

Paula-nspre ei priveşte Şi lui Pavel îi şopteşte:- Uită-te şi tu, măi frateLa şepcuţele-aplecate!Parc-ar fi venit la mareUn p mic şi un P mare!

Rică nu ştia să zică:Râu, răţuşcă, rămurică.Dar, de când băiatu-nvaţăPoezia despre raţă,Rică ştie-acum să zică:Râu, răţuşcă, rămurică.

Linioară şerpuităPrin cuvinte stă pitită.Şi mai mică, şi mai mare,Cum o scrie fiecare.O-ntâlneşti în suc şi-n sac,În sacoşă şi-n rucsac,În sită şi-n săniuţă,În săgeată şi-n căsuţă,La Stelică şi la stea,La Simona şi-n saltea,În soare şi la serbare,Care-s literele oare?Sunt s mic şi cu S mare!

Două gemene leite,Amândouă şerpuite!Cum să le deosebeşti,Neatent dacă citeşti?!- Una are-o virguliţă!Zice-n grabă Ştefăniţă.Eu le voi citi corect,Căci voi fi mereu atent!

Cântec: Uf, de i-ar vedea pisicaNe cunoaşte-o lume-ntreagă,Noi suntem taraful Chiţ,Jucăuşi şi buni de şagăSuntem cântăreţi vestiţi.

Refren: Chiiiiiiiiiiţ, chiţ, chiţ, chiţ!N-avem frică de pisici!Chiiiiiiiiiiţ, chiţ, chiţ, chiţ!Când nu sunt aici.

Cu o cobză şi-o vioară,Cu un nai şi-un contrabas,Dăm concerte-n seri de varăŞi cântăm aşa pe nas!

Am suit pe bloc antenaŞi-mi trimite iute-n zborUnde nevăzute-n aer,Până la televizor.Şi-acum pot vedea de toateÎn desene animate:Tigrii, trotinete, tei,Trompe de elefănţei,Tren, tricou italian

5

Şi trompeta lui Traian.Iată litera antenăÎntâlnită-n orice temă.Cu ea scriu îndatăŞi cuvântul tată!Eu cresc mare lângă tataŞi-nvăţ carte bine,Ca părinţii mei să fieMândri şi de mine!

T îmi este mie frate;Virguliţa ne desparte.După ea, tu, când citeşti,Poţi să ne deosebeşti.Cu t, fata e fetică,Iar cu ţ – fetiţă mică.Cu t scri tata, Titel,Cu ţ – Ţicu, băieţel!

La o undiţă, pe lac,Stă un fir, în vârf c-un ac,Iar la umbră, la răcoare,Ursu-aşteptă cu răbdare,Vrea să prindă-un peşte mare! Dar, în loc de peştişor,Ursul prinse-n acuşorDoar un vârf de beţişor!Lângă el, pe o cărare,O furnică din poveste,Şcolăriţă silitoare,Peste umăr îl priveşte.Şi, cum a-nvăţat un pic, Strigă: Uite-l pe u mic!

Viviana vrea să ştieFrăţiorul ei ce scrie.Vede numai cinci cuvinte,Le citeşte, ia aminte:„...oicu ...ine iar la ...ie”Şi se-ntreabă cu mirare?- Ce să fie-aceasta oare?Două aripi de cocorCând se-apropie în zbor?Spune-mi iute, frăţioare!- Sunt v mic şi cu V mare!- Acum ştiu şi eu ce scrie:„ Voicu vine iar la vie”!

Cântec: Vulpea şi gâscaVulpe, tu mi-ai furat gâsca,Dă-mi-o înapoi, dă-mi-o înapoi!Că, de nu, eu vin cu puşcaŞi cu 3 copoi!Lele vulpe, fii cuminteNu mai tot fura, nu mai tot fura!Gâşte fripte şi plăcinteNu-s de dumneata!

Acest semn nu e cuminteŞi-a intrat cu luare-amintePrintre litere-n cuvinte.

Alexandra îl priveşteŞi, zâmbindu-i, îi şopteşte:- Ce cauţi tu, semn mititel,Printre cuvinte fel de fel?- Eu îţi spun când se citeşte„Cs” sau „gz” într-o poveste!Căci eu sunt vestitul x (ics)Din Alexa şi din pix, Dar sunt „gz” rostit cu tactÎn exemplu şi-n exact!

Zaharia e zidar.El zideşte un hambar.Lângă el Zoica zice:- Oare zidul o să pice?Zaharia îl priveşteŞi, lucrând de zor, zâmbeşte.- Zidul meu, când se usucă,

E mai zdravăn ca o stâncă!Zece zmei de l-ar loviZidul meu nu s-ar clinti!Nici furtuna nu-l clinteşte,Litera z mi-l păzeşte.Cred că aţi ghicit, cu mineSe încheie alfabetul.Zi de zi am tot doritŞi, dorind, am reuşitCa să dezlegăm secretulCe cuprinde alfabetul.

Abecedarul: - Staţi, că nu aţi terminat!Grupurile le-aţi uitat?

Cor: - Dragule Abecedar,Noi le ştim pe toate-i clar?Ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi!

Abecedarul: - Foarte bine, am greşit,Credeam că m-aţi păcălit.Meritaţi, deci, să plecaţiŞi-alte cărţi să învăţaţi!

La revedere, drag Abecedar!La revedere, noi plecăm!Păşim cu toţii-n clasa-a douaŞi cât de mult ne bucurăm!Oricâte-oi învăţa de-acum,În lungul vieţii mele drum, Nicicând eu nu te voi uitaPe tine, prima carte-a mea!Să strigăm toţi într-un glas:

Cor: Şcoală dragă, bun rămas!Vom veni peste trei luniŞi mai harnici, şi mai buni!

Am trecut încet, încet,De la A până la Z (zet)Prin întregul alfabet,Fără chin şi pauze,Merităm APLAUZE!

VACANŢĂ!!!

6

7