Septimiu Chelcea Opinia Publica Cap I-II

8/8/2019 Septimiu Chelcea Opinia Publica Cap I-II

1/36

cuprtns

p re fa ta / 71. "OP IN IA PUBL ICA" - U I\I CONCEPT AMB IGUU / 13

Precizari terminologice / 13Ce se intelege prin termenul de "opinie publica"? / 22

2. D IN IS TOR ICUL CUI\lO AST ER II O PII\lIE I PUB L ICE / 27Elogiul si defaimarea opiniei publice / 27Cunoasterea stiintifica a opiniei publice / 36Legile opiniei publice / 39

3. MODELUL TR ID IM ENS IO NAL AL O PII\lIE I PUBL ICE /41Dimensiunea psihologica / 42Dimensiunea psihosociologica /53Dimensiunea sociologies / 63

Atitudinile sociale / 69Schimbarea atitudinilor si opiniilor /76Prezic atitudinile ~i opiniile comportamentele? / 93

Ape\ la memorie / 97"Soaptele" de altadata din Romania / 104Se non e vera, e una (bella) storia / 106


2/36

6 Opinia publica

6. CONSTRU IR EA OPII\IIE I P UBLlC E:ROLUL MASS MED IA /109Teorii ale influentei mass media asupra opiniei publice / 110

Influenta preluarii in mass media a rezultatelor din sondajele de opinie / 126

7. PERSUASIUNEA SI MANIPULAREA MASELOR / 137Ce este persuasiunea? / 137Manipularea maselor: 0 perspectiva psihosociologica / 145Tehnici psihosociologice de manipulare / 151

8. OPIN IA PU BLICA IN SO CIETATILE D EMOCRATIC E:JUST IT IA SOC IA LA 1 1 \ 1 ROMANIA / 155

Dernocratia si opinia publica / 155Ce este justitia sociala? /161Justitia sociala In Romania postcomunista / 174Justitia social a In tranzitia postcomunista din Romania. Opinii studentesti / 183

9. CUNOA STEREA O PIN IE I PUB LICE .VALOAREA SI L1M ITELE SONDAJELOR DE OPIN IE / 193

Aparitia si evolutia sondajelor de opinie publica / 193Sondajele de opinie publica in societatile democratice / 201Aspecte metodologice ale sondajelor de opinie publica / 206Sondajele finale: teorie si practica / 229Sondajele de opinie ca ritual al democratiei / 243

c o n c t u z t t /247Anexe / 249Bibliografie / 257Indice de nume / 289Indice de subiecte / 299


3/36

o guvernare bazata pe sondaje de opinie publicaeste 0 guvernare proasta,

dar 0 guvernare care ignora sondajele de opinie publicaeste foarte proasta.

Frederick C. Turner (1995)

p r e f a t a

Se incheiase razboiul rece. Mileniul al treilea incepea sub auspicii pline desperanta. Omenirea rasufla usurata: In confruntarea dintre marile puteri, fuseseevitata catastrofa nucleara, Oamenii discutau in public despre orice problemasociala, numai despre terorismul international nu. Se comportau ca si cum acestfenomen, care punea in pericoi civilizatia noastra, democratia, nici nu ar fi existat.Bruse, dupa II septembrie 2001, In multe tari, daca nu in to ate tarile lumii,cetatenii - de la oamenii de pe strada la politicieni si analisti politici - auabandon at subiectele lor de discutie si au inceput sa-si puna intrebari grave: cum afost posibil? Cine se afla in spateie atentatului criminal? De ce a fost comisatentatul? Ce fel de oameni sunt cei care renunta la propria lor viata pentru a curmaviata altora? Omenirea a aflat ca se afla intr-un razboi atipic, cum n-a mai existat,greu si de lunga durata: razboiul contra terorismului.

Razboiul contra terorismului a fost declarat de Presedintele SUA, George W.Bush, la 17 septembrie, cand In fata Congresului a rostit un speech, in carecuvantul "terorism" si derivatele sale "terorist", "teroare" etc. au aparut de 32 deori, iar cuvantul "razboi" de 12 ori (vezi Dosare ultrasecrete, Ziua, nr. 2339,2002).Miliardarului saud it Ossama ben Laden ~i organizatiei sale, Al-Queda, Ii s-auatribuit de catre Administratia americana raspunderea pentru uciderea a patru miide americani si demolarea "Turnurilor gemene" de la World Trade Center din NewYork. Ce se intamplase? La 11 septembrie patru avioane de tipul Boeing 757 si


4/36

8 Opinia publicaBoeing 767 au fost deturnate de catre teroristi arabi. Doua dintre ele au fostindreptate ca niste "bombe vii" spre .Tumuriie gemene". Impactul primului avioncu turnul de nord s-a prod us la ora 8 si 45 de minute a.m. Dupa aproximativ 20 deminute, la ora 9 si 3 minute, a fost lovit ~i turnul de sud. Cele doua turnuri s-autasat unul dupa altul, mai 'intai turnul de sud, la ora 9 si 50 de minute, si apoi turnulde nord, la ora 10 si 29 de minute. Oficial s-a anuntat ca incendiul produs deimpactul avioanelor a topit grinzile de otel ale structurii turnurilor, care au ingropatcirca 4 - 5 mii de oameni. Cand, dupa opt luni ~i jumatate, s-au incheiat oficiallucrarile de degajare a terenului, bilantul victimelor a fost de 2823 (cifra oficiala)de oameni nevinovati (Adevarul, nr. 3720, 2002). La comemorarea unui an de laatacul care avea sa schimbe lumea, la Ground zero din New York, locu! undefusesera "Turnurile gemene" - simbol al Americii si al civilizatiei occidentale -,s-au citit numele a 2801 victime. 0 crirna aborninabila.La mai putin de 0 saptamana de la atacul terorist, in intervalul 15-17 septembrie,Gallup International Association a realizat un sondaj de opinie in treisprezece state(Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Estonia, Franta, Germania, India, Israel, Italia,Marea Britanie, Pakistan, Romania, Spania si SUA). In majoritatea lor, israelienii(77%), indienii (72%) si americanii (54%) au fost de parere ca .Dupa ce identitateateroristilor va f cunoscuta, Guvernul SUA ar trebui sa lanseze un atac militarasupra tarii sau tarilor unde acestia l~i au bazele". Cei mai retinuti au fastpakistanezii, doar 9 la suta fiind In favoarea unei actiuni militare. Aproximativ 18la suta dintre rornani au sustinut ideea unui atac militar (In aceeasi proportie ca sigermanii, de aItfel).

In contextul de fata, nu intereseaza atat "de ce" s-au pronuntat cetatenii dincele treisprezece tari atat de diferentiat, ci mai ales "ce" stiau ei la acea data despreterorismul international, despre modul in care s-au tasat .Turnurile gemene"?Nimic mai mult decat ceea ce declarase Presedintele Bush si fusese difuzat prinmijloacele de comunicare in masa americane. in perioada de dupa implozia"Turnurilor gemene" fluxul stirilor din mass media s-a concentrat asupra"inarnicului public numarul unu", Ossama ben Laden. Spre exemplu, In Romania,conform unui studiu realizat de Data Media in luna octombrie 2001, la emisiunileinformative ale canalelor tv Romania 1, Pro TV, Antena 1, Tele 7abc, Prima TV,aproximativ Ilia suta din totalul stirilor s-au referit la Ossama ben Laden,devansandu-l in media din Romania pe George W. Bush (7, 42%). Monitorizareacontinua a programelor de stiri realizata de Compania Data Media I-a plasat pe .celmai cautat dusman al SUA" pe locul al doilea, inaintea insa. a Presedinteluiamerican, situat pe locul al treilea (Evenimentul zilei, nr. 2882, 2001).


5/36

Prefata 9Bombardarea Afganistanului de catre aviatia americana a inceput la data de

7 octombrie 2001, pentru ca talibanii care conduceau aceasta tara refuzasera sa IIpredea justitiei americane pe Ossama ben Laden. Nu au intarziat sondajele deopinie publica. La numai 0 zi dupa declansarea actiunilor militare, InstitutulRoman pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP) a cerut parerea cetatenilor dinRomania in legatura cu bombardarea Afganistanului. Persoanelor dintr-un esantionreprezentativ la nivel national (N = 1048) Ii s-a cerut sa raspunda la intrebarea:.Duminica seara a inceput razboiul impotriva terorismului. Sunteti de acord sau nucu bombardarea de catre SUA a Afganistanului?" S-au declarat de acord 51 la sutadin totalul celor chestionati. Aproximativ 44 la suta au fost impotriva, iar 5 la sutaau fost indecisi, nu au raspuns la aceasta intrebare.

Acestia erau parametrii opiniei publice mondiale si nationale imediat dupaatacul aberant de la 11 septembrie 2001 impotriva SUA si a valorilor universale sidupa declansarea razboiului contra terorismului. Cum s-a construit ea?Lucrarea de fata analizeaza emergenta opiniei publice, procesul transforrnariiopiniilor individuale In opinie publica, relatiile dintre opinia publica si guvernareademocratica, rnodalitatile de cunoastere a opiniei publice, respectiv, valoarea silimitele sondajelor de opinie.

in capitolul I sunt introduse precizarile terminologice necesare operariicorecte cu conceptele de "opinie publica", "opinie populara", "climat al opiniei"s.a. Tot In acest capitol sunt trecute In revista diferitele acceptiuni ale termenului de"opinie publica" la 0 serie de autori de referinta, precum Floyd H. Allport, GastonBerger, Leo Bogart, Radu J. Bogdan, Harwood L. Childs, Irving Crespi, PhillipsW. Davison, Leonard W. Doob, loan Dragan, George H. Gallup, Morris Ginsberg,V.O. Kay, Jr., Alfred Sauvy, Jean Stoetzel, Kimball Young. Sintetizand punctelede vedere din literatura de specialitate, se propune 0 definitie a termenului de"opinie publica", analizata pe larg in cuprinsul lucrarii.

Capitolul II este consacrat istoricului cunoasterii opiniei pub lice, incepandcu scrierile marilor filosofi ai antichitatii (Platen, Aristotel, Seneca) si incheind culucrari Ie "clasice" din prime le decade ale secolu lui al XX -lea (Gabriel Tarde,Gustave Le Bon, Walter Lippmann). Consider ca despre, 0 cunoastere stiintifica aopiniei publice se poate vorbi numai de la inceputu! secoiului trecut, mai precis dindeceniul al patrulea, pe care l-am numit "deceniul opiniei publice",Pentru intelegerea opiniei publice ca proces dinamic si complex, nu ca peceva dat, incremenit, prop un in capitolul III un model tridimensional de abordare:psihologic, psihosociologic, sociologic (incluzand aici si perspectiva politologica).


6/36

10 Opinia publica

Pe parcursul capitolului se fac trimiteri la psihologia cognitivista, la teoriile clasicesi moderne despre interactiunea indivizilor, despre public si societate.

Opiniile individuale, ca si opinia publica, nu pot fi rupte de fenomenulsubadiacent al atitudinilor sociale. I n capitolul IV sunt analizate structura sifunctiile atitudinilor, precum si modelele schimbarii atitudinilor si opiniilor,formuland in finalul capitolului intrebarea "Prezic atitudinile si opiniilecomportamentele?". Eu cred ca raspunsul pozitiv la aceasta intrebare constituieratiunea de a fi a sondajelor de opinie publica, 1 1 1 general, si a celor preelectorale, 'inspecial. Incercam sa aflam atitudinile si opiniile oamenilor pentru a putea prezicecomportamentele lor, inclusiv comportamentul de vot, si pentru a putea eventualinfluenta aceste comportamente. Formula "parintelui sociologiei", Auguste Comte(1798-1857), savoir pour prevoir, prevoir pour pouvoir Isi pastreaza deplinactualitatea cand este vorba de sondajele de opinie publica.

Capitolul V, in care este prezentata, cu referire la Romania cornunista sipostdecernbrista, problematica zvonurilor, ~icapitolul VI, tratand rolul mass mediain construirea opiniei publice, pun In discutie paradigmele, teoriile si modelele dindomeniu. Paradigma "Allport-Postman" este cornpletata, nu eliminata, deparadigma Shibutani. La fel se intampla cu teorii Ie ~i modelele influentei massmedia asupra opiniei publice: modelul "fluxului comunicarii in doua trepte" nupune intre paranteze modelul "glontul magic"; teoria "stabilirii ordinei de zi" esterafinata prin luarea In considerare a efectului "incadrarii problemelor", iar teoria"spirala tacerii" se conjuga foarte bine cu discursul despre "ignoranta pluralista",Am acordat 0 atentie speciala discutiilor despre efectele preluarii in mass media arezultatelor din sondajele de opinie publica, pentru cii prea adesea se vorbestedespre influenta nefasta a sondajelor de opinie asupra opiniei publice insasi.

In capitolul VIl se atrage atentia asupra persuasiunii si rnanipularii.Semnalez "paradoxul persuasiunii": toti dorim sa fim persuasivi, nimeni nu acceptasa fie persuadat. in acest capitol expun "schema celor zece c-uri", gandita pentru aproteja irnpotriva manipularii maselor - fenomen atat de des clamat in tranzitianoastra postcomunista,

Urrnatorul capitol, cel de-al VIII-lea, se concentreaza asupra unui fen omenprea p.itin studiat In Romania: justitia sociala, Substanta capitolului provine dincercetarea empirica a fenomenului: analiza secundara a unor sondaje de opiniepublica din unele tari ex-comuniste, inclusiv Romania, ~i din cateva tari capitalistedezvoltate: Anglia, Germania, SUA. Sunt comentate, de asemenea, opiniilestudentilor privind justitia sociala in conditiile trecerii Romaniei de la economiacentralizata si de la totalitarism la economia de piata si la dernocratia de tipoccidental.


7/36

Prefata 11.Ultimul capitol (capitolul IX) releva valoarea ~i limitele sondajelor de opiniepublica. Aparitia, evolutia si internationalizarea acestei modalitati de masurare aopiniei publice genereaza intrebari de metodologie si epistemologie: mascara intr-adevar sondajele de opinie publica ceea ce pretind ca mascara? Nu cumva tehnicade masurare creeaza fenomenul numit "opinie publica"? Ce viitor vor aveasondajele de opinie publica "traditionale", "sondajele finale" si "sondajeledeliberative"? Pot fi considerate sondajele de opinie publica un ritual aldemocratiei?Am scris aceasta lucrare cu gandul la studentii mei de la sociologie si stiintelecomunicarii. Am dorit sa le ofer rodul cautarilor mele pentru intelegereaproblemelor fundamentale ale stiintei despre opinia publica. Nu am incercat sa fiuoriginal cu orice pret, ci mai degraba un comentator constiincios al teoriilorexistente. Cred ca studentii - asa cum spunea Raymond Aron (1981) - "trebuie saadmire marile spirite si trebuie ca profesorii sa fie interpretii marilor spirite In fatastudentilor". Inaintea celor mai straluciti savanti au existat Platon ~i Aristotel;inaintea specialistilor de azi si-au pus amprenta gandului lor pionierii ~i clasiciidomeniului. Am consemnat contributiile lor, integrand in cronologie si autoriiromani. Am avut In vedere permanent realitatile din Romania, fiind convins ca"Tabloul Lumii" incepe cu "ulita satului tau". Cele cateva contributii personale:modelul tridimensional al opiniei publice, schema celor zece r-uri, design-ulcercetarilor le supun reflectiei critice a cititorilor avizati,In finalizarea lucrarii am primit sprijin direct sau indirect de la mai multe persoane~i institutii. Ma simt In continuare dator fat a de cornunitatea academica dininstitutiile de Invatamant unde imi desfasor activitate: Facultatea de Sociologie ~iAsistenta Socials de la Universitatea din Bucuresti ~i Facultatea de Comunicare ~iRelatii Publice "David Ogilvy" din cadrul Scolii Nationale de Stiinte Politice siAdministrative.

Multurnesc In mod deosebit domnului dr. Dorel Abraham, directorulCentrului de Cercetari Urbane si Regionale (CURS), pentru accesul la baza de datea acestei prestigioase institutii de sondare a opiniei publice. imi exprimsentimentele de gratitudine fata de persoanele cu care am colaborat la realizareaunor studii si cercetari de teren, ale carer rezultate le-arn inclus in economialucrarii , Astfel, Ie sunt recunoscator domnilor lector univ. dr. Lucian Radu-Geng ~icercetator st. dr. Cristian Ciuperca, impreuna cu care am studiat justitia sociala InRomania postcomunista, asist. univ. drd. Loredana Ivan, coautoarea studiuluidespre teoria si practica sondajelor finale, studentilor Alina Ovedenie, Iulia


8/36

12 Opinia publica

Parpalita, Diana Sura si Alexandru Zodieru, cu care am impartasit proiectele decercetare vizand evaluarea sociotropa, relatiile dintre factorii de personalitate siemergenta opiniei publice, posibilitatea organizarii unor sondaje deliberative inRomania.

The last, but not least, multumesc directorului Editurii Economice.prof. univ. dr. Dinu Marin, si redactorului sef al acestei edituri, conf. univ. dr.Mihai Milca, pentru initierea colectiei "Biblioteca de sociologie", In cadrul careiavede lumina tiparului ~i aceasta carte.Dedic lucrarea celor care gandesc ~iactioneaza astfel ca viata sociala In Romaniasa fie mai umana si traiul fiecaruia dintre noi mai decent.

Septimiu Chelcea11 septembrie 2002


9/36

1UOpinia pubnca' - un conceptarnblouuDupa aproximativ un secol de cercetare stiintifica a fenomenului, termenul de"opinie publica" este considerat in continuare un concept greu de determinat, untermen fuzzy, profund marc at de ambiguitate (Gingras si Carrier, 1996, 107), un"concept alunecos" (slippery concept), cum observa Keith R. Sawyer (2001, 551).Asa cum spunea un jurnalist, "acest termen este 0capcana". Si alti termeni intalnitiin teoria opiniei publice sunt polisemantici sau de-a dreptul metaforici. Kurt W.Back, profesor de sociologie la Universitatea Duke (SUA), a analizat metaforeleutilizate pentru opinia publica in literatura stiintifica si in beletristica, ajungand laconcluzia ca "Opinia publica poate f privita ca 0 parte integranta a societatii; eaeste reprezentata printr-o varietate de metafore, precum cor, voce a Divinitatii, adestinului ... Aceste metafore si relatiile lor cu organizarea sociala sunt demne deluat in considerare la construirea teoriei opiniei publice" (Back, 1988,278).

Intr-adevar, metaforele din teoria opiniei publice, ca si din teoria cornunicariiarata modul cum sunt percepute aceste procese In diferite epoci si In diferitesocietati. Metaforele "glontul magic" sau "acul hipoderrnic", de exemplu, trebuieraportate la irnportanta acordata mijloacelor de comunicare in masa la inceputulsecolului trecut. S-a spus ca opinia publica reprezinta "Vocea Divinitatii" pentru cain antichitatea greaca democratia directa piasa opinia publica In centrul sistemuluipolitic. Exemplele ar putea continua, dar este destul de clar ca termenii dindiscursul despre opinia publica trebuie definiti si metaforele intelese prin raportarealor la contextul social. Este tocmai ceea ce se urrnareste in acest capitol.

Precizari termtnoloqlceTermenul de "opinie publica" (public opinion) a fost preluat din limba engleza,Etimologic, provine din limba latina, opinio, derivat de la opinari (a exprima 0parere), echivalent al cuvantului doxa din limba greaca, Dictionarul latin-roman


10/36

14 Opinia publicaspecifica: opinio, onis, s.f. - parere, credinta, gand, presupunere. Asociat, cuvantulpublicus, derivat de la populus, sernnifica popor. Pornind de la etimologie,intelegem deci prin "opinie publica" parerea poporului, gandirea lui.

Phillips W. Davison (1958, 91) apreciaza ca "In scrierile din antichitate sievul mediu cand se mentioneaza opinia publica se face referinta ca la ceva cucaracteristici mistice si divine. In primele scrieri moderne opinia publica esteprivita ca fiind ceva perceptibil, dar nedefinibil. Se releva, de regula, unul dintrecele doua aspecte ale ei: consensul unui numar mare de oameni, pe de 0 parte, siforta pe care 0 exercita acest consens, pe de alta parte".

Filosoful luminist Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) este creditat de ceimai multi specialisti ca fiind eel care a utilizat primul si consecvent in limbafranceza termenul de "opinie publica" incepand din 1744. Mai precis, intr-oscrisoare datata 2 mai 1744, Jean-Jacques Rousseau, pe atunci secretar alambasadorului Frantei la Venetia, folosea termenull'opinion publique in sensul de"tribunal de a carui dezaprobare trebuie sa te feresti" (dupa Noelle-Neumann,1980/1984, 80). Pe baza tehnicii de analiza a continutului, Cristine Gerber (1975) aconstatat ca In lucrarile lui cu caracter de critics sociala (Julia, sau noua Eloiza:Contrtactul social; Emil, sau despre educatie; Confesiuni: Scrisoare catred'Alembert) Jean-Jacques Rousseau a utilizat de 16 ori termenul de "opiniepublica" si de circa 100 de ori cuvantul "opinie", in asociere cu adjectivul sausubstantivul "public" (apud Noelle-Neumann, 1984,81).In Germania, cuvantul offentliche Meinung (opinie publica) a fost introdus in1798 nu de filosofi, ci de un poet, Friedrich Gottlieb Klopstok 0724-1803), avandintelesul de "popor", "toti oamenii", "vointa a poporului" (cf. Loffler, 1962). Altiautori, precum Jurgen Habermas, precizeaza ca "Friedrich Georg Foster este cel cea incetatenit, mai intai in Vestul Germaniei, expresia opinie publica dreptoffentliche Meinung; Parisische Umrisse, scrisori adresate sotiei sale la sfarsitulanului 1793, ofera in orice caz prima marturie in literatura germans privind aceastanoua dimensiune" (Habermas, 196211998, 153). Farii a intra In detalii, se poatespune ca termenul de "opinie publica" (offentliche Meinung) a fost introdus inlimba gerrnana in deceniul noua al secolului al XVIII-lea.

rn scrierile rornanesti cuvantul "opinie" a aparut la inceputul secolului aIXVIII-lea. Conform Dictionarului limbii romdne (1984), cea mai veche ate stare atermenului dateaza din 1703. Emil Vartosu (1942) gaseste prima rnentionare acuvantului "opinie" in Foletul novel. CalendaruZ lui Constantin VoddBrancoveanu, 1693-1704; mai precis, in Calendar pentru anul 1703 (p. 152): "Samuncesti a birui opinia [s.n.] acelui mare, cu stricarea credintii ministrilor sai. 0,cate nebunii nascu, de un cap ce zice: Asa voiu!". Urrnarind atestarile rornanesti aletermenilor de "opinie" si "opinie publica", Marian Petcu face trimitere la raspunsuldat, in 1794, de autoritatile de la Viena cererii de editare a unei reviste romanesti:"astazi, cand lucrurile se agraveaza din zi In zi, raspandirea de ziare e mai


11/36

Un concept ambiguu 15inadrnisibila ca orisicand, caci periculoasele idei de libertate ale francezilor sepropaga cu mare iuteala, incat orice apare in ziar usor s-ar putea rastalmaci, iaropiniiZe [s.n.] pot produce zguduirea 1inistei publice" (Petcu, 200 I, 68).

Cuvantul "public" - mentioneaza aceeasi sursa - se regaseste intr-o scrieredin 1794, in Uricariul cuprinzetoriu de hrisoave, anaforale si alte acte din suta aXV-XIX, atingatoare de Moldova: "Ce sint datori atat stapanitorului tarei, sau catrepublic [s.n.] sa slujeasca". Alaturarea celor doi termeni 0 gasim in Gazeta TeatruluiNational din 1836: "Despre opinia publicului (s.n.] nu voiu putea nimic a-ti spune,caci, de vom judeca dupa aplausuri, este greseala, caci ele pureed din culise invreme ce parterul contenise." (p. 108).

Termenul de "opinie publica" a fost frecvent utilizat in preajma Revolutieide la 1848. Grigore Alexandrescu, poetul pasoptist a carui viata - asa cum apreciabunul sau prieten, Ion Ghica (1887) - "a fost 0 viata de lupta si de martir; a luptatpe fata, cu curaj, la lumina mare, pentru libertate contra despotismului, pentrudreptate in contra abuzului si napastuirii"(apud Mohanu, 1985, 226), deplangeafaptul ca la noi guvernul nu consulta opinia publica (Alexandrescu, 184211985,175).

Si Nicolae Balcescu se refera la opinia publica: "Crancenele fara-de-Iegi siamenintarile turcilor miscara toata crestinatatea, Scriitorii insernnati din toataEuropa incepura prin tipar a trezi opinia publica [s.n.] si a destepta zelulcruciadelor impotriva barbariei pagane" (lstoria romdnilor sub Mihaiu VoddViteazul. Cartea I Libertatea nationald, 1851, cf. Editia a II-a, eu 0precuvantare ~inote de Alexandru I. Odobescu, 1887, 38). Mihail Kogalniceanu a folosit deasemenea in scrierile sale printre primii "opinie publica". In articolul Jurnalismulroman, publieat in 1855 in revista Romania literard, Mihail Kogalniceanu sustineaca spiritul "se manifesta prin opiniunea publica [s.n.], iar unul din organele celemai principale ale opiniei publice este Pressa in genere" (apud Petcu, 2001, 68). Inartieolul-program al ziarului Timpul (Bucuresti, 17 decembrie 1856) sta scris: "Eibine, acesti oameni chiar indata ce 0 persoana are 0 buna opiniune [s.n.] In lume,un jurnal patriot iasa cu scop de a raspandi idei solide In natiune, ei se forteazaindata a-i pierde in diferite moduri, intai inaintea opiniunii publice [s.n.], dandu-idiferite eulori, atribuindu-i osebite fapte, si dupa aceasta inaintea guvernului,facandu-l sa treaca de ezaltat, de ostil, de vatamator binelui public" (1 . Chendi,1900,23, apud Petcu, 2001, 68). In editorialul primului numar al jurnalului politic-comereial Nationalul (Bucuresti, 5 decembrie 1857) se spunea: "organul nostru vacauta dimpreuna cu ceilalti confrati ai sai a lumina ~i a prepara opiniunea publica[s.n.] asupra celor mai insernnate chestiuni de zi" tdupa Petcu, 2001, 68). Inacelasi an (1857) apare la Paris prima revista romaneasca avand titlul Opiniunea.Pana la 1918, un numar de 28 de publicatii din Romania aveau pe frontispiciucuvantul Opiniune sau Opinie, uneori cu asocierea numelui localitati lor saujudetelor unde erau editate. Cea mai veche revista intitulata Opinia publica este


12/36

16 Opinia publicadatata 1 septembrie 1871. Marian Petcu, de la care am preluat buna parte dininforrnatiile despre atestarea In limba rornana a termenilor de "opinie" si "opiniepublica", rernarca: "Sa retinern ca In timpul dictaturii comuniste nu au existatpublicatii care sa aiba In titlu cuvantul opinie, cu 0 singura exceptie - Opiniastudenteascd, de la Iasi, Intre anii 1989-1993, In Romania au fost fondate 20 depublicatii numite Opinia, dintre care trei Opinia publica (doua la Bucuresti si unala Calarasi); in anul 1998 apareau 11 reviste numite Opinia" (Petcu, 2001, 69).

in ciuda etimologiei lara dubii si a patrunderii in limbajul de zi cu zi,termenul de "opinie publica" este inconjurat de imprecizie, din care cauza s-a pussub semnul intrebarii chiar oportunitatea utilizarii lui in continuare (A.H.Holcombe, 1952). Harwood L. Childs (1965) atragea atentia ca uneori opiniapublica este confundata cu masele, cu mult imea , Astfel, in limbajul comunexprimarile metaforice sunt luate ad litteram. Se spune: "opinia publica seindigneaza" sau "opinia publica acuza", "se ingrijoreaza", "dezaproba", "ia act","este avertizata" etc. in realitate, nu opinia publica este agentul actiunii, ci poporul,masele, publicurile - cu un cuvant, oamenii. Astfel de exprimari gresite provin dintendinta de personificare a opiniei publice. In aceasta perspectiva, opinia publicaare voce ~i urechi, ba chiar ~i ochi - cum ne informeaza un ziarist care crede ca"Modelul bulgar va tine averile demnitarilor departe de ochii opiniei publice"tAdevdrul, 2002, nr. 3789, p. 7).

Alteori, termenul de "opinie publica" este utilizat abuziv pentru a desemnaopiniile indivizilor si nu ca un rezultat al interactiunii acestora. La fel de impropriuse foloseste termenul pentru a designa complexul de emotii ~i dorinte, vazut ca 0entitate supraindividuala , Jean Stoetzel (1943) semnala pericolul reificarii acestuicomplex; chiar daca opinia publica nu se confunda cu suma opiniilor individuale,totusi ea nu exista decat legata de indivizi, de persoane, nu independent de ele.Opinia publica se exprima, lara indoiala, prin opiniile persoanelor, dar numai inmasura in care aceste opinii coincid cu opinia grupului din care respectivelepersoane fac parte. Daca exista 0 identitate in aprecierile persoanelor, atunci opiniaindividuals coincide cu opinia publica. In cele mai multe cazuri 0 astfel decoincidenta nu exista, Totusi, anumite persoane vorbesc in numele tuturor,considerand ca opinia lor. este opinia publica. Psihosociologul american Floyd H.Allport a numit acest fenomen "confuzie jurnalistica". Confuzia jurnalistica - dupaFloyd H. Allport (1937) - consta in identificarea ilegitima a opiniei publice cupozitiile adoptate de editorialistii si comentatorii inforrnatiei colective, in numeleunui public inaccesibil (cf. Stoetzel, 1963, 258). In prezent, in Romania, confuziajumalistica a luat 0 amploare vecina cu manipularea. 0 serie de asa-zisi analistipolitici si editorialisti se prezinta in mass media ca mandatari ai opiniei publice,fara sa cunoasca stiintific stare a opin iei publice, curentele de opinie publica,procesele de form are si schimbare a opiniilor. Asa cum observau Diana C. Mutz siJoe Soss (1997, 432), "abordarea in mass media a problemelor politice serveste ca


13/36

Un concept ambiguu 17un surogat al expresiei mat directe sau al solicitarilor opiniei publice". Totusi,mijloaceJe de comunicare In mas a, monitorizand cu profesionalism problemelepolitice, pot ajuta elitele sa interpreteze parerile diferitelor segmente de populatie sisa anticipeze reactiile maselor.

Modelul "ciupercii" (Brower, 1967) ne ajuta sa intelegem mai nuantat relatiadintre mass media si opinia publica: in comunicare, fluxul informatiilor vine maidegraba dinspre oameni, nu catre oameni. Ce sugereaza acest model prin analogiecu aparitia ciupercilor? Ca "Mass media reprezinta partea vizibila a ciupercilor, iarmiceliul (sau radacinile ciupercilor) reprezinta retelele de comunicare si dezbatereinterpersonala, care, din cand In cand, lsi gasesc forma de expresie In mass media"(McQuail si Windahl, 1982/2001, 84). Asadar, punctele de vedere exprimate dejurnalisti sunt un rezultat al opiniilor exprirnate de cetateni, nu cauza opinieiacestora. Ipotezele pe care se bazeaza modelul ciupercii nu ar trebui respinse abinitio, desi ne-am obisnuit sa credem ca relatia mass media - opinie publica poatefi privita doar dinspre mijloacele de comunicare in masa, nu si invers. Modelulpropus de M. Brower explica foarte bine - asa cum vorn vedea in capitolul V -aparitia zvonurilor, ca produs al retelelor de comunicare interpersonal a, In conditiisociale de criza,

Alfred Sauvy arata ca trebuie sa se faca distinctie intre "opiniile permanente"(sau de durata) si "curentele de opinie", care au 0 existenta limitata, lntr-adevar,nicaieri in lume nu este sustinuta birocratia si nici nu exista asociatii care sa cearasporirea taxelor fiscale; dintotdeauna cetatenii manifests 0 anurnita opozitie fata deperceperea impoziteJor de catre stat. Este un exemplu de opinie perrnanenta..Aceste opinii permanente sau durabile, chiar cand nu iau forma dogmelor sau atabu-uri lor, nu prezinta mare interes. Uneori, ele sunt atat de cunoscute incat 0cercetare speciala nu este utila (Sauvy, 1964, 11). Cu totul altfel stau Iucrurile candeste yorba despre curentele de opinie, care iau nastere in urma aparitiei unorevenimente noi, uneori importante, alteori chiar secundare. In jurul deciziei deretrocedare a proprietatilor s-au format curente de opinie. Este 0 problemaimportanta a tranzitiei Romaniei la economia de piata. Au aparut insa, in aceeasiperioada, si curente de opinie starnite de aspecte secundare, de exemplu, in legaturacu "afacerea firu 1 rosu" din anii 1992-1996 (discutiile secrete pentru instalareaunei Iinii telefonice directe intre Cotroceni si Kremlin). Cum se explica acestlucru? Poate cineva, un partid politic sau presa, sa creeze din nimic un curent deopinie? Raspunsul este negativ. Oricat de puternica ar fi influenta unor grupuri sauindivizi, este dificil sa se creeze 0 opinie artificiala, Opinia publica "trebuie sa sesprijine mai mult sau mai putin pe cunostintele, sentimentele sau pe intereseleindivizilor" (Sauvy, 1964, 10). In "afacerea firul rosu" a fost speculata suspiciuneapublicului, neincrederea In politicieni.Va trebui, de asemenea, sa se faca distinctie intre termenii de "opinieindividuala", "opinie publica" si "opinie populara" si sa vedem ce se intelege printermenul de "climat al opiniei". Acest din urrna termen, care a lost utilizat pentru


14/36

18 Opinia publicaprima data de filosoful englez Joseph Glanvill (1661) in secolul al XVII-lea, a fost"uitat" timp de peste trei secole. Elisabeth Noelle-Neumann (1984. 78) l-a"redecoperit" ~i l-a utilizat in teoria sa despre geneza opiniei publice, numitametaforic "spirala tacerii".

In sondajele de opinie publica este necesar sa se determine nu numaidirectia si intensitatea opiniilor, dar si "climatul" 1 1 1 care acestea se rnanifesta.Publicu 1 poate f apatic sau entuziast, poate fi dezamagit sau increzator In putereapolitics etc. Este necesar deci sa se studieze "climatul opiniei" sau "starea de spirita populatiei" (public's mood). Aceasta inseamna, din punct de vedere teoretic, saaccept am ca "starea de spirit" exista dincolo de agregarea raspunsurilor intr-unsondaj de opinie. Metodologic, se pune problema operationalizarii eonceptului.Irving Crespi (1997, 53) da ca exemplu de masurare a climatului opiniei cercetarearealizata in 1951 de Leo Bogart et al. privind efectele integrarii rasiale asupraperforrnantelor armatei americane in razboiul din Coreea. in sondajul de opinieefeetuat s-a cerut subiectilor (rnilitarilor) sa i~i imagineze 0 situatie care impuneacontactul interrasial. In legatura cu aceasta situatie erau intrebati "Cc va face JoeDoakes?" (J.D. - nume care personaliza individul mediu). Cercetatorii incercau,printr-o intrebare proiectiva, sa vada care erau practicile in grupurile de militari.Apoi erau intrebati "Ce ar trebui sa Iaca Joe Doakes?". Prin aceasta a douaintrebare se urrnarea masurarea gradului de intelegere de catre respondenti astandardelor grupului din care faceau parte. Abia cea de-a treia intrebare "Ce aliface dv. in~iva in aceasta situatie?" viza problema propriu-zisa. in fond, aceasta eraintrebarea care masura standardul moral al pcrsoanei intervievate. Leo Bogart(1992,293) a gasit di raspunsurile militarilor albi care luptau intr-o unitatc militaraintegrata erau diferite de cele obtinute In unitatile militare segregate, constituirenumai din albi. S-a tras concluzia ea aceste difcrente reflectau climatul opinici 1 1 1cele doua tipuri de unitati militate.

Masurarea "climatului opiniei" a constituit obiectul a numeroase cercetari sidezbateri, mai vee hi (1.S. Coleman, 1961; D.L. Sills, 1961) sau mai noi (J.A.Stimson, 1991). Unii autori considera climatul opiniei ea fiind dimensiuneanorrnativa a opiniei publice, forta sociala care actioneaza pentru mentinereacoeziunii si consensului: "Din acest punet de vedere, opinia publica este opinianormative, adica ceea ce sc percepe ca opinie a majoritatii, care poate aplicasanctiuni" (Shamir si Sharnir, 2000, 4). Asupra problematicii climatului opiniei voireveni in capitolul referitor la cunoasterea opiniei publice (capitoluIIX). Un lucrumi se pare important de precizat inca de acum: opinia publica nu se formeazaintr-un vacuum, starea de spirit a populatiei influenteaza opiniile indivizilor. Acestlucru impune analiza contextual a , utilizata exemplar inca la sfarsitul secolului alXIX-lea de Emile Durkheim in eseul sociologic Le Suicide (1897). James S.Coleman (1961, 608) considers ca eel mai vechi studiu care a pus in luminaimportanta "climatului opiniei" dateaza din 1952 si tl datoram lui Philip Ennis.


15/36

Un concept ambiguu 19in mod concret, dupa ce persoanele intervievate I~i exprima propriile opinii,

sunt intrebate si des pre ce cred ele ca alte persoane sau grupuri gandesc In legaturacu aceeasi problema. De exemplu, intr-un sondaj electoral intrebarea deschisa"Care este partidul pe care dv. 11 sirnpatizati eel mai rnult?" conduce la aflareaopiniei individului. in raport de aceasta, raspunsul la intrebarea, de asemeneadeschisa, "Care credeti ca este partidul pe care cetatenii din Romania IIsimpatizeaza eel mai mult?" arata care este cl imatul opiniei exprimate. Fireste catehnica de sondare a opiniilor poate varia foarte mull. Fapt este ca, foarte adesea, insondajele de opinie publica de la noi se omite includerea unor intrebari pentrumasurarea climatului opiniei.

Termenul de "opinie populara" a fost utilizat de George H. Gallup (1965),dar constituie un "concept cheie" abia la Robert Nisbet (1975). EI designeazareactiile efemere ale oamenilor la evenimentele curente din societate, nu atitudinileprofunde, oarecum stabile ale cetatenilor, exprimate spontan sau In sondajele deopinie publica. Continutul termenului de "opinie populara" este apropiat de eel altermenului de "opinie individuala", care denumeste enuntul despre evaluarea unuiobiect (fapt, eveniment sau persoana) In conditiile insuficientei inforrnatiilor ~i aleabsentei credintei, singura care of era certitudini (Bulai si Mihailcscu, 1997, 8).lndivizii l~i exprima opiniile spontan, dar de cele mai multe ori atunci candaltcineva le solicits - rernarca autorii anterior citati Acesta este rolul sondajelor:sa-i faca pe oameni sa-si exprime opiniile. Daca sunt intrebati ce parere au desprefaptul ca intr-o molecula de apa sunt de doua ori mai multi atomi de hidrogen decatde oxigen, unii i~ivor arata nemultumirea, punand acest "dezechilibru" pe seamaanilor de dictatura cornunista - cum a declarat intr-o emisiune tv, cu cativa ani inurrna, un personaj politic de prim rang. Deci, oamenii "isi dau cu parerea" inlegatura cu orice. Putini sunt cei care se abtin sau raspund simplu: "Nu stiu".Insurnarea raspunsurilor nu conduce la aflarea opiniei publice, pentru ca in astfelde cazuri ea nici nu exista, ci, in cazul eel mai bun, la determinarea opinieipopulare. Intelegerea conceptului de "opinie publica" va f deslusit in subcapitolulreferitor la psihosociologia acestui fenomen. Facem aici precizarea ca antonimulcuvantului "opinie publica" nu este "opinie individuala", ci "opinie privata". JeanStoetzel (1943, 149) facea urrnatoarea distinctie: opinia publica este, intr-un anumefel, solidificata, cristalizata, formand un bloc rigid; opinia privata este fluida,Iabila, insesizabila, dar atragea atentia ca aceasta distinctie nu trebuie absolutizata.

Analizand temeiurile cognitiei, Radu J. Bogdan (199411998, 195-206)introduce termenii de "opinie durabila", "opinie virtuala" si "opinie tacita", Fara afi foarte sigur ca am prins sensul acestor termeni, de altfel cu circulatie restransa, secuvine sa marc am contributia profesorului de filosofie si director al programului destiinte cognitive Ia Tulane University (SUA), originar din Romania. Opiniadurabila presupune inrnagazinarea si recuperarea inforrnatiei din memorie prinproceduri dogmatice. Cand contextul cognitiei cere, ne recuperam informatia ca2 + 2 = 4 ~i credem ca acest lucru este adevarat, Autorul lucriirii despre modelarea


16/36

20 Opinia publicarnintii de catre comportamentul teleologic nu exclude "ca astfel de structurimemorizate sa fie inmagazinate intr-o cutie sau adresa doxastica specials [poatesimilar cu acelea ale forme lor vizuale si auditive ale cuvintelor], sau sa fieindosariate cu a eticheta corespunzatoare care are sernnificatia [credeti ceea ceurrneaza sau ceea ce este inmagazinat mai departe]. sau ceva de felul acesta.Informatia care este crezuta a fast produsa ~i invatata intr-un context cognitiv (deexemplu, in a treia lectie de aritmetica la gradinita), apoi a fost atasata la 0astfel deeticheta sau de adresa si pusa pentru totdeauna intr-un dosar, care este specializat Ininmagazinarea de dogme" (Bogdan, 199411998, 201). Opiniile virtuale sunt acelestructuri informationale inmagazinate care fiind activate sunt totdeauna crezuteprecum sunt inmagazinate. "Acest gen de opinie este virtual pentru ca esteneaetivat si, prin urmare, nefunctional" (ibidem). Opiniile tacite se deosebesc deopiniile virtuale prin modul de recuperare a informatiei stoeate: "Tn timp ce opiniavirtuala ci'i 2 + 2 =4 a fost inrnagazinata ca atare intr-un dosar dogmatic, opiniatacita ca 465 este mai mare decat 2 este recuperata prin mijloace dogmatiee, in moddeductiv. Nu stiu daca termenii introdusi de Radu J. Bogdan vor fi asimilati inpsihosoeiologie, dar respingerea presupozitiei psihosemantice "dupa care eoneeptulpsihologic com un de opinie identifica strueturi de date reale care se gasesc in cap sicare sunt functionale in virtutea continutului lor", ca si a presupozitiei "caingredientii retelei doxastice, cum ar f date!e mneziee, eele de input, elementeledin dosarele dogmatice s.a.m.d., sunt opiniile insele" (idem, 205) mi se pareintemeiata, dupa cum are temei si teza ca " m: exista doua opinii identice care sa seformeze intr-o singura minte in momente diferite sau in minti diferite" (Bogdan,1994/1998,205).

Gaston Berger, apreciind ca opinia publica este "esentialmente constienta,daca nu de sursa sa, eel putin de expresia sa: opinia poarta in sine 0 intentie derationalitate" (Berger, 1957, 15), procedeaza la 0 bine venita distinctie intre gust siopinii, "Gusturile si culorile nu se pun in discutie". Gusturile tradue pur < i simpludiversitatea mod uri lor de a fi, in timp ce opiniile se caracterizeaza printr-o anumitaobiectivitate. Cand afirrnam ca Johann Sebastian Bach este superior lui JohannStrauss, forrnulam 0 judecata pe care 0 consideram obiectiv fondata. Opiniile faetrecerea de la sentimente la valori - afirma Gaston Berger. Intelese astfel, opiniilesunt "subiect de discutie", presupun confruntarea intre punctele de vedere contrare,o decizie relativ rationals in vederea adoptarii unei anumite pozitii. 0 altacaracteristica a opiniei consta 'in aeeea ca totdeauna 0 opinie irnplica existenta ~i aaltor opinii diferite. 0 opinie se afirma, negandu-se 0 alta opinie. Deci, opiniilesunt divizate prin esenta lor. Cand devine unanirna, opinia dispare, se transforms incredinta. Nu se poate sustine - exemplifies Gaston Berger (1957, 15) - ca pentrucrestini, in speta pentru catoliei la care se refera sociologul francez, existenta luiDumnezeu ar fi 0 opinie unanirna, Impar1a~ita de toti crestinii, aceasta este 0credinta. De asemenea, opiniile nu trebuie confundate cu convingerile profunde.Ele exprima 0 adeziune, dar superficiala, ternporara. Din aceasta cauza discutiile


17/36

Un concept ambiguu 21contradictorii dintre cei care expnrna opmn diferite nu sunt dramatice, existandmereu posibilitatea abandonarii unei opinii pentru acceptarea altei opinii, ceea cenu se intampla in cazul convingerilor. Cea de-a patra caracteristica a opiniilor, dupaGaston Berger (1957, 17), rezulta din aceea ca 0 opinie nu este 0 sim p la a firm a tieteoretica, ce illasa indiferent pe eel ce 0 exprima. Dimpotriva, opiniile antreneazade multe ori sustineri pasionante, cand se refera la ceva important pentru indivizi.Opinia publica se caracterizeaza si prin aceea ca exprima sentimenteleincompetentilor (Berger, 1957, 17). Opinia publica se afirrna cand jocul intereseloreste major ~i cand situatia devine deosebit de complexa, cand oamenii intrevadposibilitatea de a suferi de pe urma, sa spunem, a lipsei de fermitate a guvernului.Persoanele competente, specialistii bine inforrnati exprirna judecati evaluative,obiective, nu opinii. Incompetentii sunt cei care cauta argumente pro sau contra incadrul discutiilor de grup pasionate. Aceasta ar fi, dupa Gaston Berger, cea de-acincea caracteristica a opiniilor. In fine, cea de-a sasea caracteristica, si ultima,vizeaza opinia publica vazuta ca un fenomen social. Aceasta caracteristica rezultadin examinarea curbei d istribu tie i raspunsurilo r Ia 0 intrebare de opinie. Se observaca, uneori, cei mai multi indivizi au pozitii echidistante fata de un enunt "pro" sau"contra". Aceasta situatie se exprima printr-o curba normala, In forma de clopot(curba Gauss). Dar oamenii nu fac judecati evaluative tara sa comunice intre ei. Caurmare, ei tind sa imbratiseze 0 pozitie pro sau contra datorita fenomenului decontagiune, de influentare reciproca.

In teza s~e doctorat din 1962, Structurwandel der Offentlichkeit, tradusa Inlimba rornana dupa a 17-a editie nemodificata (1990) sub titlul Sfera publica sitransformarea ei structurald (I998), Jurgen Habermas (n. 1929) consacra analizeiconceptului de "opinie publica" un capitol intreg (capitolul VII, intitulat "Cuprivire la conceptul de opinie publica"). Reputatul filosof si sociolog de mai tarziu,onorat de institutii academice prestigioase cu titluri ~i distins cu multe premii(Hegel, 1972; Freud, 1976; Adorno, 1980; Scholl, 1985; Leibniz, 1986; Sonning,1987 s.a.), isi incepe analiza observand ca "Opinia publica dobandeste un sensdiferit, potrivit felului In care este abordata: ca instanta critica in relatiile ei fata depublicitatea coman data de exercitarea puterii sociale ~i politice sau ca instantareceptiva fata de 0 publicitate extinsa demonstrativ sau manipulator, pentrupersoane ~i institutii, bunuri de con sum si programe" (Habermas, 1 962 /1 99 8, 2 96).Pe parcurs, sunt introdusi termeni precum "opinii non-publice", "opinii forrnale","opinii informale", "fictiunea opiniei publice", alaturi de termenii fundamentali"sfera publica" si "sfera privata". Nu voi incerca 0 exegeza a lucrarii; rna voi limitala precizarile terminologice pe care Ie consider necesare intelegerii problematiciiopiniei publice. Ce relatie este intre conceptele de "sfera publica" si "opiniepublica", sub raportul continutului lor? Stralucitul exponent al "celei de-a douageneratii" a Scolii de la Frankfurt, fondata de Theodor Adorno (1903-1969) si MaxHorkheimer (1895-1973), spune: "Noi calificam drept publice anumitemanifestari atunci cand, spre deosebire de cercurile inchise, ele sunt tuturor


18/36

22 Opinia publicaaccesibile, in acelasi fel cum vorbim despre locuri publice sau cladiri publice",adaugand: "Subiectul acestei sfere cste publicul in calitatea sa de purtator al opinieipublice". Si mai departe: "Insa~i sfera publica se prezinta pe sine ca sfera distincta- domeniului privat i se opune cel public. Uneori ea apare pur ~i simplu ca sfera aopiniei publice, care se afla tocmai In opozitie cu forta publica. Dupa caz,"organele sferei publice" vor fi considerate fie organele de stat, fie mediile care,cum e cazul presei, slujesc comunicarii in interiorul publicului" (Habermas,196211998,45-46). Trebuie precizat ca sfera publica este inteleasa in acest contextca un "tip ideal" In sens weberian.

Ce se lnteleqe prin term enu l de -oprnte publ ica" ?Constituie un truism afirrnatia ca nu exista 0 definitie a opiniei publice unanimacceptata, Si in legatura cu acest fenomen psihosocial, ca ~i cu atatea altele(precum comportamentul agresiv, prosocial sau colectiv, moralul colectiv,memoria sociala etc.), de-a lungul timpului si in functie de perspectiva sociologica,psihologica sau politologica in care a fost privita, s-au propus diferite definitii, Vatrebui sa Ie analizam pentru a identifica notele definitorii ale fenomenului. Leabordam, pe cat posibil, in ordine cronologica,

In primul manual universitar de relatii publice (Crystallizing Public Opinion,1923), datorat lui Edward L. Bernays, profesor la Universitatea New York, opiniapublica apare intr-o tripla ipostaza: I) ca judecati prost definite, instabiie ~ischimbatoare ale indivizilor ~i grupurilor; 2) ca agregat al opiniilor individuale,cand uniforme, cand contradictorii, ale barbatilor si femeilor care forrneazasocietatea sau anumite grupuri ale societatii; 3) ca opinii uzuale ale persoanelordespre unele aspecte ale vietii publice si individuale tdupa Black, 1993, 47). Seobserva ca de la primele manuale universitare avem de-a face cu un conceptpolimorf.

Kimball Young (1931) consacra opiniei publice mai multe capitole(capitolele XXIV -XXVII). Psihosociologul american citat porneste de la definitiadata de Charles A. Ellwood (1925), considerand ca opinia publica reprezinta 0"apreciere de grup mai rnult sau mai putin rationala" (Young, 1931, 575). Seaccepta, asadar, ca opinia publica este un fenomen de psihologie colectiva, 0judecata, un enunt evaluativ. In acelasi timp, psihosociologul american anteriorcitat discuta ~i alta latura a opiniei publice, cea emotionala, aratand ca opiniile aparintr-o situatie de criza, cand primeaza ernotionalitatea, nu factorii intelectuali.Asadar, Inca in "deceniul cercetarii opiniei publice" se confruntau doua perspectiveasupra acestui fenomen: teza individualismului ~i rationalitatii versus tezacolectivismului si emotionalitatii, care ghideaza actiunile umane.in literatura de specialitate se mentioneaza ~i definitia opiniei publicepropusa de Virginia Sedman (1932), conform careia "opinia publica este 0 fortaact iva sau latenta, derivata dintr-un amestec de ganduri, sentimente si impresii


19/36

Un concept ambiguu 23individuale, care amestec este masurat prin gradul de influenta variabil aldiferitelor opinii in interiorul agregatului". Rezulta ca opinia publica exista In modmanifest, dar ~i latent si ca nu este nici unitara, nici monolita,

Floyd H. Allport (1890-1978) aprecia c a "termenul de opinie publicadesigneaza 0 situatie sau mai multi indivizi care se exprirna sau pot f chernati sa seexprime in termeni de aprobare sau de sustinere (sau de dezaprobare sau opozitie) aunei situatii, persoane sau propuneri larg impartasita de 0 proportie, intensitate siconstanta, astfel incat rezulta probabilitatea unei actiuni efective directe sau indirecteIn raport de obiectivul implicat" (Allport, 193711981, 144). Se accentueaza - cum esteusor de observat - legatura dintre opinie si actiune, Floyd H. Allport considera caopinia publica implica verbalizarea si comunicarea intre un numar mare de oamenicare sunt In aceeasi situatie, pe care 0 percep ca fiind problematica si tranzitorie.

In 1943, psihosociologul francez Jean Stoetzel (1910-1987) articuleaza 0teorie cuprinzatoare asupra opiniilor. Lucrarea Theone des opinions (1943) ramanede referinta in domeniu. Jean Stoetzel, cu care sociologii din Romania au avutlegaturi directe, definea opinia, in primul rand, ca "formula nuantata care, asupraunei probleme delimitate, obtine adeziunea Tara rezerve a unui subiect" (Stoetzel,1943, 25). Observarn ca aceasta definitie este mai degraba operationala, subliniindmodul in care pot fi studiate opiniile. 0 a doua definitie este urmatoarea: "Opiniaunui individ este pozitia pe 0 scala obiectiva a propozitiei careia ii acordaadeziunea sa totala" (Stoetzel, 1943, 54). ~i aceasta definitie, forrnulata in capitoluldespre evaluarea opiniilor, are un caracter operational. Analizand determinareaopiniilor, Jean Stoetzel (1943, 80) propune 0 a treia definitie: opiniile unui subiectsunt "rnanifestarile, con stand in adeziunea la anumite formule, ale unei atitudini,care poate f evaluata pe 0 scala obiectiva", Regasim in aceasta descriere a opiniiloridee a ca acestea sunt expresii verbale, ca sunt generate de evenimente importantesi actuale, ca opiniile au caracter dinamic, sunt schimbatoare si, adesea,catastrofale, asemenea zvonurilor negre.

Leonard W. Doob (1948, 35) aprecia ca opinia publica "se refera laatitudinile oamenilor fata de 0 problema daca sunt membri ai aceluiasi grupsocial". Se raporta astfel opinia publica la atitudinile sociale, cu care se siconfunda. Important este insa faptul ca opinia publica era privita ca rezultand dininteractiunea indivizilor confruntati cu 0 problema importanta pentru ei, ca membriai grupului. Leonard W. Doob distingea patru tipuri de opinie: a) opinia publicaexterna, rezultata din evaluarile indivizilor aflati in grupuri; b) opinia interna, carese exteriorizeaza numai In anumite conditii de asigurare a securitatii membrilorgrupurilor sau a un or gratificatii; c) opinia manifesta, exprirnata deschis de catregrupuri Ie majoritare; c) opinia latenta sau convingerile oamenilor, care au 0orientare opusa opiniei majoritatii,

Intr-un studiu public at in Revista Mexicana de Sociologia (1954, 16, 1, 19-37).Joseph S. Roucek definea opinia astfel: "0 opinie este 0 concluzie la care se ajungesau 0 judecata fermata in baza unei ideologii, in legatura cu 0 situatie


20/36

24 Opinia publicaproblernatica". Carlos Parra Morzan (1991, 15), dupa care am reprodus definitia,subliniaza ca opiniile se bazeaza pe elemente obiective. dar sunt sustinute deelemente subiective. Herbert H. Hyman (1957, 56) observa ca "aproape totdeaunaconceptul de opinie publica este identificat cu parerea publicului asupra uneiprobleme controversate si de interes general".

In Elita puterii (The Power Elite, 1956, 333), C. Wright Mills forrnuleazacriteriile pentru definitia opiniei publice. "In sfinul unui public: 1) se poatepresupune ca exista eel putin tot atatia indivizi care exprirna opinii, cati sunt ceicare Ie prirnesc; 2) sistemul de comunicare permite un raspuns imediat si efectivdat oricarei opinii exprimate in public; 3) opinia rezultata din asemenea discutii I$iafla rara dificultate 0 iesire intr-o actiune concreta, chiar daca - atunci cand enecesar - indreptata impotriva puterii; 4) institutiile puterii nu patrund In publiculcare se bucura, in consecinta, de 0 relativa autonomic" (apud Habermas.196211998,309).

Harwood L. Childs (1965, 13) considera ca opinia este "exprimarea princuvinte a unei atitudini", Intrebandu-se "Ce este opinia publica?", HarwoodL. Childs raspunde: "Opinia publica este orice grup de opinii individuale", "Grupde opinii individuale" semnifica structura, nu juxtapunere a opiniilor indivizilor. Incontinuare, Harwood L. Childs (1965, 12) face urmatoarele consideratii: a)termenul de "opinie publica" trebuie raportat la un public specific; b) totalitateacetatenilor nu constituie un singur public coerent (apud Patterson, 1990/1994. 211).

Mai aproape de zilele noastre, alti autori au vazut In opinia publica "0 fortaorganica de mare patrundere, strans legata de jocul ideologic si emotional reciprocal grupurilor sociale [ ... ], ceea ce da expresie si formuleaza nu numai judecatideliberative ale elementelor rationale dintr-o colectivitate, ci ~i insensibila vointacomuna, care integreaza oarecum $i cristalizeaza pe moment sentimentelesporadice si lealitatile maselor" (Wilhelm Bauer, 1957, citat de Bondrea, 1997,40).Dupa Wilhelm Bauer (1934), opinia publica se manifesta sub doua forme: caopinie publica statica (traditii, cutume, obiceiuri) ~i ca opinie publica dinamica,avand un caracter rational. Relatia dintre cele doua forme ale opiniei publice estecornparabila cu relatia dintre traditie si rnoda sau cu relatia dintre legea cutumiarasi legislatia parlamentara (apud Stoetzel, 1943, 373).

La randul sau, Alfred Sauvy (1964, 5-6) considera ca "opinia publica este unarbitru, 0 constiinta; s-ar putea spune ca este un tribunal, lipsit fara indoiala deputere juridica, Insa redutabil. Opinia publica, aceasta putere anonima, esteadeseori 0 forta politics si aceasta forta nu decurge din nici 0 Constitutie". Pentruca sa putem vorbi cu adevarat de 0 opinie publica - sustine sociologul francez -trebuie ca forta acestui "for interior al unei natiuni" sa intampine 0 rezistenta realasau, eel putin, posibila. Aceasta rezistenta, aceasta opozitie poate f fata de guvern,parlament, autoritate" (Sauvy, 1964, 6). In fine, Alfred Sauvy (1964, 8) distingepatru forme de opinie: a) opinia clar exprimata, care heneficiaza de 0 largapublicitate; b) opinia orala soptita - zvonurile; c) opinia rezultata in urma


21/36

Un concept ambiguu 25referendumului sau sondajului de opirue, cu participare neobligatorie; d) opiruaexprirnata prin referendum sau sondaj de opinie, cu participare obligatorie. Inacceptiunea cea mai frecventa, opinia publica corespunde prime lor doua forme deopinie - conchide Alfred Sauvy.

Sociologul Morris Ginsberg (1964) definea opinia publica drept "rnasa deidei si de judecati active intr-o comunitate care sunt mai mull sau mai putin clarformulate, au 0 anumita stabilitate si sunt simtite de oameni, care Ie intretin sau leaccepta ca fiind sociale, in sensul ca ele sunt rezultatul mai mult sau mai putinconstient ca actioneaza in comun" (apud Bondrea, 1997, 47). Morris Ginsbergaccepta ca in opinia publica gasim 0 contradictie reala, dar considers ca ea are 0valoare deosebita pentru guvernare, ce decurge nu din intelepciunea ei, ci dincontroiul pe care il exercita asupra deciziilor politice: "Aprobarea sau dezaprobareapublica reprezinta 0 forta uriasa si, desi nu totdeauna eficienta, ea actioneaza ca uncontrol asupra proiectelor celor care exercita puterea in societate. Din acest punetde vedere, valoarea opiniei publice nu consta atat in puterea ei de initiere [aproiecteior - n.n.], cat in cea de control [asupra infaptuirii acestora - n.n.]" (apudBondrea, 1997,48).

Merita de retinut si punctul de vedere al lui Georges Burdeau (1989), careconsidera ca opinia publica reprezinta "0 forta sociala ce rezulta din similitudineajudecatilor facute asupra anumitor subiecte de catre 0 pluralitate de indivizi si carese exteriorizeaza in masura in care devine constienta de ea insasi" (apud Ferreol,199111998, 146). Sociologul francez amintit anterior subliniaza ca opinia publicaapare numai prin diferentiere, in urma discutiilor, in conditiile in care sunt posibilemai multe alegeri. Opinia publica este deci un produs al democratiei,

Apreciind c a "opinia publica este un termen contestat si maleabil'Lca el estedefinit diferit intr-un context social sau altul, In diferite perioade, Susan Herbst(1998,2) considera ca 0definitie a lui acceptata de catre toti nu este nici de dorit si.probabil, nu este nici posibila.

Jacob Shamir si Michal Shamir (2000, 3) abordeaza conceptual opiniapublica pornind de la premisa ca aceasta reprezinta "0 entitate sociala colectiva",de natura "cornunicativa si politica", "un fenomen multidimensional, ce nu poate firedus la 0 singura expresie a lui". Care sunt "fatetele" opiniei publice, dupa cei doispecialisti israelieni? Situandu-se la "articulatia dintre personalitate, societate sicornunicare, dintre domeniile public ~I privat, dintre institutiile statului si societateacivila, dintre cetateni si politica, dintre mase si elite, dintre controlul social sirationalitate, dintre normativitate si intamplare" (Shamir si Shamir, 2002, 2), opiniapublica prezinta patru fatete sau dimensiuni: climatul opiniei, fatetele prospectiv-informational a, evaluativa si cornportamentala. Cele patru fatete, in interconexiune,forrneaza sistemul opiniei publice.

Sunt de retinut si sintezele realizate de psihologii si sociologii romani,incepand cu Constantin Sudeteanu (1935), care defineste opinia publica drept "0stare de acord sau intelegere comuna asupra unei chestiuni ce preocupa momentan


22/36

26 Opinia publicain actualita te cunostin te!e indiv iduale" t apud Tucicov-Bogdan, 1974, 72) ~icon tinuand peste tim p cu lucrarile lu i Joan D ragan (1980, 1996), A urel ian Bondrea(1997), S te fan B uza rnescu (199'7). Cei in teresa ti pot consu lta ~i defin iti i Ie ded ictiona r a le op in ie i publice , p ropuse de Petru Panzaru (1981) ~i MihaelaVlasceanu (1993).

In fina lu l trecerii 'in rev ista a unora dintre cele m ai des cita te defin itii a leop in ie i publice se im pune concluzia ca "In ciuda deosebirilor de defin ire ,ce rceta to rii op in ie i publice sunt ce l pu tin de acord ca op in ia publica este 0 colectiede pareri indiv iduale despre 0 p roblem a de interes public, e i consernnand si fap tu lca , de obice i, aceste pareri po t influen ta comportam cn tu l ind iv idual,comportamentu 1 de grup si po l iiica guvernam en ta la" (Phi 1 1 ip s W . Davison, 1968,citat de Bondrea, 1997. 39).Chiar daca nurnarul defin itiilor op in ie i publice este m are -In 1965 HarwoodL. Childs identificase circa cinc izeci de defin itii -, evan ta iu l larg al acestora poatefi restrans la doar patru ca tegorii d istincte , in functie de perspectiva d in care esteabordat fenom enu1 . Dupa Danie l Derivery (1993/1996, ] 93). pot fi iden tifica tepatru tipu ri de defin itii a le op in ie i publice : a) D efin itii axate pe evalua reacan tita tiva , pe cercetarea m odu lu i In care se d istribu ie raspunsuri Ie la in trebari led in sondaje le de op inie publica . Jean S toetze l este emblem atic pentru acest tip dedefin itii; b) Defin itii care accentueaza d im ensiunea po litica a op inie i publice ,vazu ta ca 0 forta de care guvernu l cste p rudent sa tina seam a, cum se exp rim aV .O . Key Jr. (1961); c) Defin iti i care au In vedere , In prim ul rand, organizareain tern a a op iniilor, sublin iindu-se fap tuJ c a op inia publica nu rep rezin ta sum aopinii lor individuate, c i structu rarea lor 1 1 1 u rm a interactiun ilor de grup ~idintreJiderii de op inie si m ase . Charles A . Ellwood ( J 925), K imball Young (1931 ) auform ulat a stfe l de defin itii; d) Defin itii care re leva re la tia d in tre op in ia publica ~icomunicarea po litica , P rin exprim area op inie i publice se incea rca influentareapu terii politice , cum sustine Jean Padio leau (1981).

Recunoscand dificu lta tile fo rm ularii unei defin itii genera l accep ta te , 1 1 1lucrarea de fa ta p rin term enu l de "op inie publica" se va inte lege procesu lpsihosocio logic in teractiv de ag regare a judecatilor evaluative . a titudin ilor sicredinte lo r referitoare la 0 problem a socia la a le unu i num ar sernnifica tiv depersoane dintr-o comuniiate, care 11 1 t1 '-o form a sau alta (dec lara tii spontane .raspunsuri la in trebarile d in chestionare le de cercetare , m emorii si scrisori adresa tefac torilor de decizie , dernonstra tii de strada , g reve . m itinguri e tc.) se exprim adeschis ,


23/36

2D in lstortcul cunoasteruoplnle! publice

in acest capitol voi schita istoria preocuparilor de cunoastere a ceea ce astazi senumeste opinie publica. Nu este istoria unei idei, nici istoria social a a opinieipublice, ci doar 0 fixare de repere pentru 0 eventual a lucrare de sociologiacunoasterii, Reperele sunt ordonate cronologic.

E lo giu l S i d e+atma re a o p tn le i publ iceDin cele mai vechi timpuri fenomenul pe care am putea sa II numim astazi "opiniepublica" a fost valorizat atat pozitiv, cat ~i negativ. Ambivalenta aceasta nu esteintamplatoare. Ideologia si conceptiile despre guvernare au facut ca mari ganditori(filosofi, politologi, psihologi sau sociologi) sa elogieze opinia publica sau,dimpotriva, sa blameze "vocea poporului" pentru inconsistenta ei.

In fiecare epoca istorica, la toate popoarele, regasirn ambele tipuri devalorizari (pozitiva/negativa) ale opiniei publice, dupa viziunea asupra modificarilorpsiho-morale ce se produc la nivelul indivizilor cand sunt reuniti In multime. SergeMoscovici (198112001, 22) schiteaza 0 antologie a conceptiilor despre "Iegeanurnarului ca lege a mediocritatii", Ne vom folosi de notele marelui psihosociologfrancez, nascut in Romania, pentru a arata cum s-au exprimat in timp rezervelecritice fata de opinia publica, fenomen ce rezulta din degradarea gandirii oameniloraflati laolalta.

In antichitate, opinia publica "exercita cenzura colectiva a comportamentuluiparticular" (Veyne, 1985/1994, 174). Cu sapte sute de ani inaintea erei noastre,poetul grec Hesiod compara "opinia publica" cu un tribunal si discursul ei cudestinul (Munci s! zi/e). Mai tarziu, In perioada sclavagista, la Roma canteceleanonime insultatoare, acele carmen [amosum, pamfletele fara pudoare (libelli) ~isatirele nu ocoleau pe nimeni, nici chiar pe imparati (dupa moartea lor ... ).Hotararile importante pentru familiile nobiliare (pedepsirea copiilor In virtutea


24/36

28 Opinia publicaautoritatii paterne, repudierea sotiei nedemne etc.) erau luate In urma sfatuirii cuegalii si prietenii. "Sfatul prietenilor" - constiinta colectiva - functiona ca 0instanta de cenzura colectiva legitirna, numita reprehensio, 0 dovada ainstitutionalizarii sfatului prietenilor 0 constituie faptul ca renuntarea la a persoanadevenita non grata se facea In mod solemn, prin trimiterea unui mesaj explicit(rellll1ztiare amicitiami. Istoricu I francez Paul Veyne conch ide ca In Irnperiulroman "Viata publica este supusa vointei membrilor clasei stapanitoare, iar viataprivata, opiniei lor" (Veyne, 198511994 , 180). in cetatea antica, la Roma ca ~i laAtena, in adunarile publice, formate din cetateni cu drepturi politice (plebea eraexclusa), se decidea interesul general. "Intr-o vreme cand discordiile eraufrecvente, legea ateniana nu-i ingaduia cetateanului sa ramana neutru: el trebuia salupte fie de 0 parte, fie de cealalta: impotriva celui ce voia sa I1U se amestece Inasemenea certuri ~i sa ramana netulburat, legea rostea 0 pedeapsa severa: pierdereadreptului de a fi cetatean" - mentioneaza marele istoric al lumii antice, Fustel deCoulanges (1864/l984, 1, 52), reluandu-l pe Plutarh din Cheroneea (c. 46-120e.n.), eu ale sale Vieti paralele, In care a reunit 46 de biografii ale oamenilor de statgreci si romani. Anticii all deseoperit ca "pentru a sti care este interesul general eranevoie sa afli parerea tuturor" (Coulanges, 186411984, vol. 2, 176). in statele-cetate"Viata publica, bios politikos, se desfasoara In piata, In agora, Tara insa sa fie invreun fel legata de acest loe anumit. Sfera publica [a se citi opinia publica n.n.)se eonstituie in cadrul convorbirii (texis), care poate lua forma unei consfatuiri saujudecati, la fel ca In eadrul unei actiuni comune (praxis), cum ar fi conducercarazboiului sau a jocurilor razboinice" (Habermas, 196211998 ,47 ) .

Dar tot In Grecia antica a aparut ideea ca psihologia oamenilor In multirne seschimba. Solon (c. 640-558 i.e.n.), unul dintre cei sapte intelepti ai antichitatii,reformatorul Constitutiei Atenei, pretindea ca "Un atenian singur e a vulpe sireata,dar daca ii reunim pe tot: atenienii pe Pnyx, intr-o adunare, avem de-a face eu 0turrna de oi" (apud Moscoviei, 1981 /2001 , 2 2).

Platon (427-347 i.e.n.) a opus opinia (gr. doxa) cunoasterii autentiee (gr.logos). In dialogul Menon se arata ca deosebirea dintre una si alta 0 reprezinta"legatura cauzala". Parerile "0 iau la pieior si zboara astfel din sufletul omului; deaceea si pretul lor nu-i prea mare cat timp nu le legi cu lantul unui rationament"(Platon, 1996, 385). Desi "adevarata parere nu-i mai putin folositoare decatstiinta", aceasta din urrna este pretuita mai mult. Oamenii politiei carrnuiesc binestatele calauziti de "parerea eea dreapta" ~i "spun adevarul, insa Tara sa-si deaseama de cele ce spun" (ibidem). In Republica. Platon a rernarcat eel dintai loeuldorintelor cetatenilor in sisternul de guvernare. Intrucat cetatenii nu pot intelegecompiexitatea aetului de guvernare, casta conducatorilor nu ar trebui sa ia Inconsiderare atitudinile rnaselor, incapabile de 0 cunoastere autentica a vietiisociale. Singuri filosofii ar fi capabili sa fundamenteze regulile guvernarii. inaceeasi lucrare Platon a aratat ca opinia are un domeniu diferit de eel al stiintei si aplasat opiniile intre cunoastere si necunoastere,


25/36

storicul cunoaterii 29"Opinia n-ar fi, deci, nici necunoastere, nici cunoastere?Se pare ca nu.Dar oare ea este in afara acestora, depasind fie cunoasterea prin claritate, fie

necunoasterea prin neclaritate?Deloc.Asadar - am spus eu -, opinia ti se pare a fi mai intunecata dedit cunoasterea, dar

mai luminoasa decat necunoasterea?Chiar asa.Atunci ea se afla in intervalul cuprins de cele doua?Da." (Republica, 478 e).Aristotel (382-322 i.e.n.), stralucitul discipol allui Platon, a consacrat ideea de

om ca "fiinta sociala" (gr. zoon politikon) ~ia ararat ca pentru guvernare este nevoie sase cunoasca dorintele cetatenilor, liber exprimate. Aristotel, acceptand ca fiecareindivid poate gandi mai slab decat un expert, si-a exprimat convingerea ca toticetatenii laolalta pot gandi mai bine decat un expert si ca dezbaterile publice ~idiscutiile dintre persoanele libere reprezinta fundamentul guvernarii populare. Este deretinut si faptul ca stagiritul (Aristotel s-a nascut in orasul Stagira) a introdus ideeasuperioritatii opiniei publicului fata de opinia individului (cf Yeric si Todd, 1989,6).Filosoful stoic, scriitorul si omul de stat roman Lucius Annaeus Seneca (c. 4i.e.n.- 65 e.n.), care a influentat crestinismul timpuriu, scria: "Credeti-rna, glasulpoporului este Divin". Nu intamplator omul politic, generalul si scriitorul CaiusIulius Caesar (100-44 i.e.n.) a decis in anul 59 i.e.n. sa-i informeze pe cetateniiRomei despre treburile cetatii, despre hotararile Senatului Romei, pre cum siopiniile sefilor Senatului despre aceste hotarari, publicand Acta diu rna. Materialeledespre Acta Senatus purtau numele actuari; de aici, rubrica de actualitati dinziarele de azi. Caius Iulius Caesar a trecut si in acest sens Rubiconul, aflandu-se laoriginea presei cotidiene de azi. Dar, in legatura cu Senatul, romanii nascociseraproverbul ramas perpetuu in actualitate: "Toti senatorii sunt oameni de bine, darSenatul roman este un dobitoc prost" (Senatores omnes boni viri, senatus romanusmala bestia). Se poate sustine ca in Imperiul roman opinia publica era pretuita si,ca atare, trebuia cucerita, A~a se explica inflorirea exceptional a a artei oratorice, alcarei stralucit exponent a fost Marcus Fabius Quintilian (c. 35-96 e.n.) cu ale sale12 carti, reunite sub titlul De institutione oratoria.In evul mediu, dictonul vox populi, vox Dei elogia opinia publica. Chiar daca inEuropa in respectiva perioada predominau cornunitatile rurale, anumite fenomene,precum disputele religioase sau luptele pentru suprernatie ale diferitilor printi sauregi, trimit la procesele de persuasiune si de formare a ceea ce mai tarziu se vanumi "opinie publica". I n Encyclopedia Britanica (1996) se aminteste ca in 1191episcopului William de Ely i s-a reprosat de catre adversarii sai politici ca a angajattrubaduri pentru a preamari in locurile publice meritele sale, astfel ca oameniidiscutau despre ele, asa cum nu se mai intarnplase anterior. I n secolul al XIII-lea lacurtea unor printi se sernnaleaza prezenta unor persoane special angajate pentru a


26/36

30 Opinia publicainfluenta opinia populatie i , Este yorba de scriitori platiti pentru a prezenta intr-unmod foarte favorabil elitele politice ale vremii. In Italia acelor timpuri, PietroAretino - contemporan cu Niccolo Machiavelli - dobandise faima de a fi eel maipriceput elogiator de acest fel.

Istoricul si omul politic florentin Niccolo Machiavelli (1469-1527), eel cares-a referit primul la opinia publica in sensul modern al termenului, considera caaceasta joaca un rol important in sustinerea sau distrugerea puterii politice. Apreciindopinia publica drept un factor care serveste atat intereselor indivizilor, cat si binelecolectiv, statul, Niccolo Machiavelli avertiza c a puterea nu trebuie sa ignore ceea cenumea opinione universale, commune opinione sau publica voce. i n lucrareaPrincipele (1516), omul politic ital ian sustine ca interesele si forta, nu principiilemorale, dicteaza politica si ca pentru guvernare este important ca acestea sa meriteafectiunea poporului, pentru ca "poporul este mai puternic decat armata" (1516/1994,104). Niccolo Machiavelli a vazut in opinia publica, ce poate fi rnanipulata, un sprijinpentru guvernare. Cornentand opera lui Niccolo Machiavelli, teoreticianul marxistitalian Antonio Gramsci (1891-1937) nota ca in viziunea acestuia "0 multime depersoane dominate de interesele lor imediate sau prada unei pasiuni suscitate deimpresiile de moment, transmise din gura-n gura Tara nici un spirit critic, se unescpentru a lua 0 decizie colectiva proasta, care corespunde celor mai bestiale instincte"(apud Moscovici, 198112001, 22). in fine, psihosociologul francez Jean Stoetzel(1943, 389) aprecia ca, in viziunea marelui om politic florentin, arta politica trebuiesa respecte doua principii: a) opinia publica este autoritatea care sanctioneazaputerea; b) arta de a guverna comporta 0 anumita maniera de raportare la opiniapublica. Subordonarea fata de ea are limite, de exemplu, In domeniul financiar si 1 1 1problemele razboiului. In general, puterea politica nu trebuie sa manifeste indiferentafata de opinia publica. Asadar, dupa Niccolo Machiavelli, chiar daca opinia publicaeste produsul celor prosti, ea nu trebuie ignorata pentru ca Ii reprezinta pe cei multi,care au puterea sa sanctioneze Puterea.Inventarea tiparului cu litere mobile (aproximativ 1440) de catre JohannGutenberg (1400-1468) si Reforma protestanta din secolul al XVI-lea au netezitcalea spre afirmarea opiniei publice. Traducerea in limba germana a Bibliei(1521-1534), devenita astfel accesibila si oamenilor lipsiti de 0 educatie aleasa, casi afisarea In 1517 de catre Martin Luther (1483-1546) a celor 95 de teze aleReformei nu au ram as Tara efecte asupra proceselor de opinie publica. Se puneaproblema atragerii maselor de partea Reformei nu numai in Germania, dar si inintreaga Europa. Propaganda religioasa a dus si la inventarea cenzurii: in 1559Papa Paul al IV-lea a oficializat primul Index de carti interzise.

Unii cercetatori, Michael Raffel (1984) de exemplu, II considera pe moralistulfrancez Michel de Montaigne (1533-1592) creatorul conceptului de "opinie publica".In editia din 1588 a eseurilor sale utilizeaza termenul de "l'opinion publique" pentrua arata cum pot fi schimbate obiceiurile $ i traditiile. In parale!, moralistul francez afolosit si termenii de "l'opinion commune", "l'approbation publique" si "referencepublique". Cateva decenii mai tarziu, filosoful englez Thomas Hobbes (1588-1679),


27/36

Istoricul cunoestetii 31enuntand principiile contractualismului, aprecia di. opinia publica reprezinta un factorfoarte semnificativ in contractul creat de oameni pe baza unei intelegeri (contract)pentru a pune capat "luptei tuturor impotriva tuturor" (lat. bellum omnium contraomnes). Dupa parerea filosofului englez, lumea este condusa de opinii (Hobbes,1650). Si Blaise Pascal (1623-1662) elogiaza opinia publica, apreciind ca ea este"regina lumii", Marele scriitor Iuminist francez, care a pledat pentru egalitateacetatenilor In fata legilor, Voltaire (1694-l778), a replicat: "Daca opinia este reginalumii, atunci filosofii conduc regina".

Aparitia si extinderea difuzarii ziarelor in marile erase din Europa In secolulal XVI-lea, chiar daca se prezentau intr-o forma rudimentara, au faeilitat proceselede opinie publica. Cititorii erau informati despre evenimentele majore ale lumii Incare traiau (de exemplu, 0 tiparitura din 1615 anunta descoperirea Braziliei de catreportughezi). Primele ziare tiparite eu regularitate au aparut in jurul anului 1600, dars-au extins eu 0mare rapiditate. In circulatia stirilor, deei a posibilitatii de form area opiniei publice. in afara presei scrise un rol important I-a avut infiintareaserviciilor postale: in Franta la 1464, In Austria la 1490.In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea ideea guvernarii demoeratiee a fost sustinutade increderea in rolul opiniei publiee pentru legitimarea puterii. Filosoful si omulpolitic englez John Locke (1632-1704), unul din initiatorii liberalismului sipromotor al principiului separatiei puterilor in stat, credea ca oamenii se conducdupa trei legi generale: legea divina, legea civila si legea opiniei sau a reputatiei,Aceasta din urma lege, numita intersanjabil de filosoful englez ~i "legea modei"(law of fashion), exercita 0 "cenzura privata" asupra comportamentelor: "niei unom nu scapa de pedeapsa eenzurii si neplacerii dad nu respecta moda si opiniasocietatii din care face parte (Locke, 1690, citat de Noelle-Neumann, 1984,70).Termenul de "opinie publica" nu apare ca atare In scrierile lui John Locke, dar esteprezent implicit In sintagmele utilizate de el inca dinainte de 1741: "opinie apoporului" si "opinie a publicului". De remarcat, de asemenea, ca legea opiniei si areputatiei are in vedere comportamentul populatiei, nu guvernarea.

in seria eelor ce au elogiat opiniile ca baza a guvernarii se inscriu si DavidHume si James Madison (cf Noelle-Neumann, 1984, 74-79). in Tratat despre naturaumana (173911740), filosoful, economistul ~i istoricul englez David Hume(1711-1776) afirma ca "numai pe opinii este fondata guvernarea". In concepti a lui,opinia publica este vitala pentru guvernare, pentru ca oamenii au tendinta natural a dea aeorda atentie si de a se eonforma opiniilor din mediul lor. Este accentuata ideea"locului" opiniilor: aprobarea sau dezaprobarea se realizeaza intr-un mediudeterminat, intr-un mediu anume. Elisabeth Noelle-Neumann apreciaza ca, inscrierile lui David Hume, perspectiva asupra opiniilor se muta de la presiuneaexercitata de acestea asupra individului la cea asupra guvernarii, asa cum atraseseatentia in urma cu doua secole Niccolo Machiavelli. Pe de alta parte, filosoful englez,precursor al pozitivismului, subliniaza irnportanta publicului, anticipandu-l pe JurgenHabermas (1962). Publicul constituie arena In care se recunosc virtutea si viciu!. Nu


28/36

32 Opinia publicaeste suficient sa fii cinstit, frumos sau bogat; trebuie sa apari astfel si in opinia altora.Omul politic american James Madison (1751-1836), reluand teza ca "to ateguvernarile se sprijina pe opinii". a examinat relatia dintre opiniile individuale si ceeace numim astazi opinia publica: daca opiniile individuale sunt timide si prudente,taria si influenta lor asupra guvernarii cresc proportional cu numarul celor careirnpartasesc respectivele opinii (Madison, 1788). Elisabeth Noelle-Neumann(198011984, 77) vede In contributiile lui John Locke, David Hume ~i James Madisono prefigurare a ceea ce va fi numit in zilele noastre bandwagon effect, care consta Intendinta indivizilor de a trece de partea invingatorului.

Daca la filosofii ~i oamenii politici mentionati pana aici termenul de "opiniepublica" aparea doar implicit, nu acelasi lucru se intampla In cazul lui Jean-JacquesRousseau, care - asa cum s-a aratat - a folosit consecvent acest concept Inca din 1744.Jean-Jacques Rousseau a elogiat rolul opiniei publice intr-o guvernare democratica, Incare "Fiecare dintre noi pune 'in comun persoana ~i toata puterea lui sub conducereasuprema a vointei generale: si primim in corpore pe fiecare membru, ca parteindivizibila a intregului" (Rousseau, 176211967, 99). in aceeasi lucrare, Du contratsocial (1762), Jean-Jacques Rousseau afirma ca "Singura vointa generals poate dirijafortele statului potrivit scopului institutiei sale", iar aceasta "vointa generala" sededuce din "calculul voturilor". in aceste conditii "orice lege pe care poporul nu aratificat-o este nula; nu este 0 lege". Filosoful si scriitorul francez, care, contrarspiritului vremii, considera ca civilizatia are 0 influenta nociva asupra omului, credeaca in stare a naturald, In care oamenii "buni de la natura" ar fi existat liberi si egali,opinia publica - in forma ei cea mai stabila, ca obicei ~itraditie - reusea sa ii protejezepe oameni mai bine decat in Franta zilelor lui. Autorul Contractului social aprecia castatuI se bazeaza pe trei tipuri de legi: legea publica, legea penala si legea civila.Exista Insa, 'in concepti a lui, ~i0 a patra lege, cea a obiceiurilor, moralei, traditiei si,mai presus de toate, a opinie publice. Aceasta lege nu este sapata in bronz, ci 'ininimile tuturor cetatenilor, protejandu-i de coruptie si decadenta, Reluand metafora luiBlaise Pascal in Scrisoare cafre d'Alembert (1762), Jean-Jacques Rousseau sustine ca"Opinia publica, regina lumii, nu este subiect al puterii regilor; prin ea insasi areslava", data fiind autoritatea sa morala, Astfel este proclamata infailibilitatea vointeigenerale, a opiniei publice. Sub influenta scrierilor lui Jean-Jacques Rousseau,termenul de "opinie publica" a inceput sa fie larg utilizat.

La popularizarea termenului de "opinie publica" 0 contributie insemnata aavut-o ministrul de finante francez din anii 1780, Jacques Necker (1732-1804),care a asociat dezvoltarea opiniei publice cu politica egalitatii si cu aparitia claseide mijloc in Franta (Yeric si Todd, 1989, 8). Oficialitatile timpului si-au dat seamade importanta schimburilor financiare si manifestau un interes deosebit pentruopinia bursei (ditta di borsa). In acest sens, Jacques Necker scria: "Aceasta opiniepublica intareste sau slabeste orice institutie urnana". Sigur, ministrul de finante allui Ludovic al XVI-lea ii avea in vedere doar pe cei alfabetizati, pe citadini, pe ceicu bani, nu masa populatiei franceze. Totusi, asa cum aprecia li.irgen Habermas(1962/1998, 117), Jacques Necker "a reusit sa deschida pentru sfera publica


29/36

Istoricul cunoesierii 33orientata politic 0 bresa in sisternul absolutist: el face public bilantul bugetului destat". Astfel. opinia publica se instituie ca instanta de control asupra activitatiiguvernului. Comparand opinia publica cu un tribunal "Ill fata caruia aveau datoriasa compara toti oamenii ce atrasesera privirile asupra lor", Jacques Necker spune:"Majoritatea strainilor intarnpina dificultati in a-si face 0 idee exacta privitoare laautoritatea de care se bucura In Franta opinia publica. Ei inteleg greu faptul caexista 0 putere invizibila care, Tara bani, Tara garzi personale, Tara armata,prornulga legi de care asculta chiar si palatul regal; ~i totusi nimic nu e mai realdecat ea" (apud Haberrnas, 1962/1998, 17). Paul Dobrescu si Alina Bargaoanu(2002, 18) se simt datori sa aduca un omagiu acestui inalt demnitar, apreciind ca"Necker a inteles mai adanc decat contemporanii sai aceasta noua forta" [opiniapublica - n.n.], fapt pentru care a platit "temeritatea de a gandi dincolo de timpulsau": la trei luni de la publicarea bilantului, regele I-a concediat.Cel mai de seama reprezentant al enciclopedistilor, filosoful francez ClaudeAdrien Helvetius (1715-1771), considera ca opiniile oamenilor au un rol hotaratorin istorie: ele fundamenteaza legislatia si regimul politic (De I'esprit, 1758).Revolutia franceza din 1789, prin consecintele sociale ce le-a antrenat, a facut caopinia publica sa se extinda asupra unor categorii de populatie tot mai largi.

Curentul umanist manifestat in Tarile Rornane prin scrierile cronicarilor si,mai tarziu, prin opera lui Dimitrie Cantemir acorda irnportanta cuvenitafenomenului de opinie publica, drept vointa a poporului. Ion Neculce, de exemplu,arata cum a fost numit domn Dabija Voda de catre inalta Poarta "la rugaminteaboierimii ~i tarii" (Letopisetul Tarii Moldovei). Tara, adica poporul, se exprima;"vocea poporului" se auzea pana la Constantinopol. Este 0 recunoastere a roluluiparerii (opiniei) celor multi. Nici Dimitrie Cantemir nu foloseste termenul de"opinie publica", dar se refera la "vocea poporului" cand spune ca "intreaga tara sejeluieste de biruri prea grele" (Cantemir, 1771/1956, 97).In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea unii oameni politici si filosofi, maitarziu si unii sociologi si psihologi, au manifestat neincredere in opinia publica si inrolul ei in societate. Se pare ca Pierre Charron (1601), un discipol allui Michel deMontaigne, a lansat formula Vox populi, vox stultorum (Vocea poporului, voceaprostilor), intalnita mai apoi in varianta "Vocea poporului, vocea dobitoacelor". Unsecol mai tarziu, Jean-Paul Marat (1743-1793) arata in Lanturile sclaviei (1774) ca"Opinia se bazeaza pe ignoranta si ignoranta favorizeaza la extrem despotismul"(apud Bellu, 1963, 3). Frederic al II-lea, rege al Prusiei (1740-1786), supranumitFrederic cel Mare, aprecia ca fiecare din generalii sai era demn de respect, dar"0 data pusi laolalta intr-un consiliu de razboi deveneau 0 adunatura de imbecili"(apudMoscovici, 1981/2001,22).

Asa cum remarcau si Niculae Bellu (1963), si Elisabeth Noelle-Neumann(1984), cea mai sernnificativa evaluare critica a opiniei publice 0 gasim la filosofulgerman Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831). Subliniind caracterulintamplator al opiniei publice, filosoful german considera ca opinia publica estemanifestarea libertatii subiective formale a indivizilor de a avea si de a-si exprima


30/36

34 Opinia publicapropriile lor judecati. In aceste judecati sunt asociate substantialul si adevarul cucontrariullor, cunoasterea cu necunoasterea, esentialul cu neesentialul, adevarul cueroarea. Opinia publica, scria Georg Wilhelm Friedrich Hegel in Principiilefilosofiei dreptului (Grundlinien der Philosophie des Rechts, 1821), reprezinta"contradictia in sine insasi", continand "tot ce este adevarat si tot ce este fals".Referitor la aceste reflectii despre opinia publica, Elisabeth Noelle-Neumann(1984, 117) conchide ca: "Hegel se rnisca intre doua tabere: Vocea poporului,voce a dobitoacelor si Vocea poporului, vocea Divinitatiio".

ldeea prabusirii gandirii la nivelul cel mai de jos a oamenilor aflati 1 1 1 multimela nivelul animalitatii este sustinuta de poeti si dramaturgi, cel putin in spatiul decultura german. Astfel, chiar Friedrich von Schiller (1759-1805), eel caruia omenireaIi datoreaza Imnul bucuriei (1785), considera ca, "in particular, fiecare om estesuficient de inteligent si de comprehensiv, dar oamenii reuniti intr-un corp social setransforrna in tot atatia prosti" (apud Moscovici, 1981/2001. 22). La randul sau,poetul austriac Franz Grillparzer (1791-1872) afirma: "Un om singur este suportabil,dar intr-o masa se apropie prea mult de animalitate" (ibidem).

Immanuel Kant (1724-1804) credea ca opinia publica "iubeste pacea" si ca"pacea internationala" se poate fonda pe ea (Spre pacea eternd, 1795), istoria nefiindaltceva decat "un progres In constiinta libertatii", Aceeasi viziune despre opiniapublica drept garant al pacii se regaseste si la filosoful si juristul englez JeremyBentham (1748-1832), care, In lucrarea Plan pentru 0 pace eterna si universala(Plan for an Universal and Perpetual Peace, 1789), aprecia rolul important al opinieipublice In infaptuirea acestui proiect. Jntemeietorul utilitarismului In etica a fost si un"pionier In teoria opiniei publice" - sustine Fred Cutler (I 999, 321).

Jeremy Bentham a sustinut ca opinia publica intr-o dernocratiereprezentativa trebuie sa fie neingradita si si-a exprimat convingerea ca "tribuna luIopiniei pub lice" este cea mai importanta institutie pentru prevenirea "proasteiguvernari", Jurgen Habermas (1962/1998, 151) apreciaza ca parinteleutilitarismului "a explicat pentru prima oara in forma nonografica interdependentaopiniei publice cu principiul publicitatii". Este vorba despre un text redactat Inlimba franceza pentru uzul celor care elaborau Constitutia franceza si publicat laGeneva In anul 1816. lata ce se declara In capitolul despre publicitate: "Intotalitatea sa, the public, Ie corps publique constituie un complet de judecata carevaloreaza mai mult dedit toate tribunalele laolalta, Ai putea face astfel de parca i-aisfida cerintele, pe care le-ai putea califica drept pareri indecise si divergente, ce seresping si se anuleaza reciproc, si totusi fiecare simte ca acest tribunal este, In ciudaposibilitatii ca el sa greseasca, incoruptibil; ca el e totdeauna In masura sa decidasoarta oamenilor de stat si ca sanctiunile pe care el Ie pronunta sunt de neocolit"(apud Habcrmas (196211998, 153). Relatia dintre presa si opinia publica esteanalizata In profunzime in lucrarea On the Liberty of the Press and PublicDiscussion (1821). Ca liberal, Jeremy Bentham credea ca opinia publicaprogreseaza, evoluand spre standardele eticii utilitarianismului: "cea mai marefericire pentru eel mai mare numar".


31/36

Istoricul cunoesietii 35in scrierile sale de tinerete, Karl Marx (1918-1889) a facut 0 serie de remarci

despre natura opiniilor. Fondatorul materialismului dialectic ~i istoric a raportatopiniile la structura sociala. in Jucrarea Mizeria filosofiei. Rdspuns la Filosojiamizeriei a d-lui Proudhon, Karl Marx a aratat di "diversitatea opiniilor se explicaprin pozitia diferita pe care [oamenii - n.n.] 0 ocupa in lume, care este un prod us alorganizarii sociale" (Marx, 184711958,79). Opiniile oamenilor depind de nevoile lorsi aceste nevoi sunt determinate de situatia lor socials. Oamenii se cornporta infunctie de opiniile pe care Ie au. Mai tarziu, in 1859, In Prefata la Contributii facritica eeonomiei politiee formuleaza teza "Nu constiinta oamenilor Ie determinaexistenta, ci dimpotriva existenta lor sociala Ie determina constiinta" (Marx,185911962, 9). Fara a sustine ca "in aceste putine cuvinte se cuprinde 0 intreagateorie a opiniei" (Ralea si Herseni, 1966, 47), nu putem sa nu remarcam ca, inpractica sondajelor de opinie publica, analiza rezultatelor se face In functie de status-ulpersoanelor, in functie tocmai de pozitia ocupata de acestia In structura sociala,

Istoricul si filosoful englez Thomas Carlyle (1795-1881) si-a exprimatneincrederea in opinia publica, numind-o "cea mai mare mincinoasa a lumii": istorianu este creatia opiniilor, a maselor, ci opera marilor personalitati. Opiniile oarnenilorsunt doar reflexul actiunilor suverane ale personalitatilor, ale eroilor. In Eroii, cultuleroilor si eroieul in istorie (O

Septimiu Chelcea Opinia Publica Cap I-II

Documents

Transcript of Septimiu Chelcea Opinia Publica Cap I-II