Explorarea sensibilităţii

Din punct de vedere clinic, sensibilitatea se împarte:

-sensibilitatea subiectivă şi obiectivă;

-sensibilitate superficială şi profundă

Sensibilitatea subiectivă

Cuprinde paresteziile şi durerea, care poate îmbrăca diferite aspecte:

•nevralgie,

•cauzalgie,

•dureri radiculare, 

•dureri polinevritice, 

•cefalee, 

•migrenă,

•înţepătură,

•fulguraţie,

•arsuri.

În funcţie de localizare, durerea este de mai multe tipuri:

- În leziunile nervilor periferici durerea se localizează pe traiectul nervilor respectivi şi se

exacerbează la presiunea acestora.

- Durerea radiculară are distribuţie radiculară, este exacerbată de factori care cresctensiunea: tuse,

strănut , defecaţie sau de manopere de elongarea trunchiului nervos:

•Manopera Lasègue; constă în ridicarea membrului inferior bolnav întins ceeace provoaă o durere

vie pe traiectul rădăcinii ( Lasègue pozitiv);

•Manopera Bonné : flectarea gambei pe coapsă şi a coapsei pe bazin cu adducţie

concomitentă provoacă durere (Bonne pozitiv).Lasegue pozitiv se poate cuantifica prin precizarea

gradelor la care devine pozitiv: 30,40, 50,…, grade.

- Durerea cordonală are extindere difuză imprecisă însoţită de parestezii.

- Durerea talamică apare în jumătatea corpului opusă leziunii cu caracter particular =sindromul

talamic: are sediul profund şi distrubuţie difuză, cu caracter de arsură, intesă, parţial influenţată de

analgezice; durerea este exagerată de stimulări algogene minimale şi de stimulări nealgogene.

Sensibilitatea obiectivă

Examenul sensibilităţii obiective trebuie să se efectueze după mai multe reguli:

-explorarea se face într-o camera linştită cu temperatura de confort;

-subiectul va avea ochii închişi pentru a nu vedea aplicarea excitantului;

-înainte de începerea examinării vom face cunoscut subiectului excitantul care va fi aplicat;

-examinarea se face comparativ, pe zone simetrice;

-regiunea cu tulburări de sensibilitate se delimitează cu un creion dermatograf

Explorarea sensibilităţii superficiale

Se examinează pe rând sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă.

1.Sensibiliatea tactilă

a)sensibilitatea tactilă

se examinează cu ajutorul unei bucăti de vată cu care atingem diferite regiuni ale corpului. Se

apreciază intensitatea excitantului şi localizarea lui. Atingerea se face uşor şi cu aceeaşi intensitate.

În condiţii patologice sensibilitatea tactilă poate fi diminuată=hipoestezie sauabolită=anestezie.

b)discriminarea tactilă

este posibilitatea de a distinge doi excitanţi tactili aplicaţi simultan pe piele, la o oarecare distanţă.

Ea se examinează cu compasul lui Weber care are două braţe (unul cu vârful ascuţit celălalt cu

vârful bont) aşezate pe o bară metalică gradată. Distanţa minimă la care cei doi excitati aplicaţi

simultan sunt apreciaţi corect este diferită în funcţie deregiune: la nivelul buzelor= 1-3 mm, la

nivelul pulpei degetelor =1-2 mm, la spate şi la coapse=6-8 mm.

c)dermolexia

constă în capaciatea subiectului de a recunoaşte cu ochii închişi literele, cifrele sau desenele

executate de examinator, pe diferite regiuni ale pielii corpului. Tulburările dermolexiei se

numesc adermolexie.

2.Sensiblitatea termică

Sensibilitatea termică permite aprecierea temperaturii unui obiect pus în contact cu tegumentele.

Pentru explorare se utilizează două eprubete, una cu apă încălzită la 40-50 grade C şi o alta cu apă

rece sub 15 grade C. Se aplică alternativ cald şi rece pe regiunile de examinat. Excitanţii

trebuie aplicaţi la un oarecare interval de timp, deoarece senzaţia persistă un timp mai îndelungat.

Sensibilitatea termică poate fi modificată în:

plus=hiperestezie,

diminuată=hipoesteziesau 

abolită=anestezie.

3.Sensibilitatea dureroasă

Sensibilitatea dureroasă înregistrează excitanţii care produc durerea. Pentru explorarea ei se

foloseşte un ac cu un vârf bine ascuţit pe care îl aplicăm moderat, dar suficient ca să provoace

o senzaţie dureroasă si nu tactilă. Sensibilitatea dureroasă poate fi diminuată= hipoestezie

sau abolită=anestezie

Exploarea sensibilităţii profunde1.Simţul mioartrokinetic

Acest tip de sensibilitate permite subiectului (având ochi închişi) să recunoască poziţiile imprimate

de examinator unui segment de membru, într-o anumită articulaţie Examinarea se face începând cu

articulaţiile mici de la nivelul degetelor. Deplasăm un deget de la un membru, într-un anumit sens şi

subiectul trebuie să imite la membrul opus mişcarea făcută de examinator, să spună ce segment am

mişcat, la care membru şi în ce direcţie.

2.Sensibilitatea vibratorie

Sensibilitatea vibratorie se examinează cu ajutorul diapazonului cu timbru jos. Se

aplică piciorul diapazonului (pus în vibraţie) pe emineţele osoase ale membrelor (maleole, rotulă,cr

easta tibiei etc). Se apreciază durata cât subiectul percepe vbraţiile şi sensibilitatea cu care percepe

aceste vibraţii.

3.Sesnsibiltatea barestezică

Se examinează prin aplicarea unor greutăţi difeite, persoana apreciind diferenţa degreutate.

4.Stereognozia

Steeognozia reprezintă posibilitatea de a recunoaşte, cu ochii închişi, un obiect , pipăindu-l cu deget

ele. Uneori, subiectul poate denumi forma, mărimea, consistenţa,regulariatea obiectului, dar nu îi

poate spune numele.

5.Somatognozia

este simţul schemei corporale. Se explorează prin solicitarea persoanei să recunoască , cu ochii

închişi , segemntele corpului şi a raportului lor spaţial.

Bibliografie:

Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în

recuperarea medicală, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II

Student: Florea Stefania-Alexandra

Anul I, Master-kinetoterapie in reeducarea neuromotorie