Ştefan Lemny

Ştefan Lemny (n. 1952) istoric cu doctorate la Iaşi (1984) şi la Paris (1999), a fost cercetător la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi până in 1991, când s-a stabilit in capitala Franţei. La Biblioteca Naţională a Franţei, unde lucrează in prezent, se ocupă de imbogăţirea colecţiilor de istorie. Specialist in istoria culturală a secolului al XVIII-lea, abordează teme legate de istoriografia acestei perioade, de evoluţia societăţii şi mentalităţilor in Ţările Române (Românii in secolul XVIII.Printre operele sale….

Cartea Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc a apărut la editura Meridiane,Bucureşti în anul 1990 şi reprezintă o introspectivă în sensibilitatea veacului XVIII-lea românesc,secol care găsea ţările române foarte aproape de linia de hotar ce despărţea Europa Luminilor, de o Europă a despotismului oriental.Înoirile se produceau,în cosecinţă ,într-o societate marcată profund de acceastă realitate,dovedind,pe de-o parte,consensul cu direcţiile de dezvoltare din continent,pe de altă parte,o diferenţă fundamentală văzută şi de unii filozofii ai veacului ,ca Voltaire,.După cum spunea şi Razvan Teodorescu,secolul al XVIII ne-a preagătit în fond modernitatea şi ne-a prelungit până astăzi câteva din elementele esenţiale ale definiri noastre istorice,estetice,apartinând evului mediu.

Cartea ne relevă un tablou mai eterogen .în care imobilitatea tradiţională a fost adesea invocată,tocmai din nevoia de a relifa transformările.Ea reprezintă marea opera a secolului trecut prin care s-au pregătit revoluţiile mai profunde din veacul următor. Fie că vorbim despre uliţele Iaşului fie de boierul din anteriu,fumându-şi narghileaua,tolănit leneş pe o sofa asemnenea lui Cosache Conachi,observăm o detaşare şi o relatare obiectivă a autorului atât de plină de amanunte şi de imagini vii.

Chiar şi individul care este pus în faţa celor două atitudini revalatoare ale existenţei şi a formări umanităţi,cea a erotici si cea a morţi,tindem să credem că comportamentul său releva geneza acelui individualism afectiv surprins de Lawerence Stone la baza experienţei sentimentale a veacului,făra a fi vorba de un refugiu în cochilia “eului” şi de o sustragere de la pulsul vietii cotidiene. Ştefan Lemny afirmă că transferul de sensibilitate a societăţii s-a produs tocmai în matriţa acelei lumi tradiţionale,subminată lent,impercetibil, de criza de conştiinţa ce a însoţit pretutindeni în lume procesul preschimbărilor moderne,ale înoiri.Un proces extrem de complicat în istoria românilor,fie şi dacă ne gandim numai la coordonatele cât şi în contextul relaţiilor externe în care s-a desfăşurat.

În concluzie cartea Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc îmbogaţeşte istoriografia naţională,o istoriografie referitoare la formarea naţiunii şi a conştiinţei naţionale moderne,istoriografie ce oferă premisa esenţială pentru studiu indentităţii naţionale,fenomen complex prin care cercetările recente din lumea întreagă îşi propun,de fapt ,o regândire a istoriei popoarelor,nu doar a entitaţii politice,economice etc.ci şi ca entitaţii spirituale,pshiologice.

Istoria sensibilităţii îşi dovedeşte utilitatea şi în acest sens,fiindcă ea ne introduce în realităţiile cele mai intime ale existenţei umane.N-am putea să întelegem omul modern,animat de marile aspiraţii naţionale şi democratice,fără a-l înţelege ca om,cercetându-i accea sensiblilitate de zi cu zi,care i-a însotit întreaga existenta.Spre acest univers se îndreaptă şi cartea lui Ştefan Lemny care se vrea a fi o incursiune în problema constiinţei naţionale ,şi a sensibilităţii individului secolului a XVIII putând afirma că cartea rămâne o carte ‘’deschisă’’,constiintuind un punct de plecare spre noi studii şi cercetării în domeniu.