REVISTA ASOCIAŢIEI SENIORILOR DIN EDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ - VÂLCEA

An IV • nr. 1(5) • martie 2012 • Preţ 5 lei • Revistă semestrială

ISSN 2067 - 0060

Seniorii

Arhivele Statului,Râmnicu Vâlcea

Primăria Râmnicului

Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”

Constantin Brâncoveanu peun soclu de A. Copetti

Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”

Oltul în aval de Insula Mare, Emil Ştefănescu

Spiru Haret, ipsos patinat,C. Mihăilescu, 1920

C. Mihăilescu (foto col.Titi Mihai Gherghina)

Emil Ştefănescu, 1943

Pet

re P

etri

a

Autoportret, C. Iliescu, 1930,colecţia C. C. Popian

Râul Olăneşti, 1930,pictură C. Iliescu

Case de sub Capela,pictură C. Iliescu, 1946

Atelierul lui Olteţeanu, Podul luiHozoc, 1940, Emil Ştefănescu

Lucrări din colecţia Petre Petria

3

CUPRINS

160 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI I.L. CARAGIALE (1852-1912)...................................................................5GÂNDURI DE ALEASĂ PREŢUIRE........................................................7SPIRU HARET – FONDATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MODERN ROMÂNESC......................................8CENTENARUL SPIRU HARET (1912 – 2012) 2012 – ANUL HARETIAN, CULTURAL ŞI EDUCAŢIONAL, ÎN VÂLCEA..........................................................9PROBLEME BIOPSIHOSOCIALE ALE PROCESULUI DEÎMBĂTRÂNIRE ŞI ALE VÂRSTEI A TREIA........................................11CU ANII DE LICEU ÎN SUFLET, DUPĂCINCI DECENII DE LA ABSOLVIRE....................................................14PE BANCA ACUZĂRII:AGRAMATISMUL ŞI NEGLIJENŢA STILISTICĂ....................................15PETRACHE POENARU Un român de rezonanţă mondială !...........................................................17MIHAIL SADOVEANU ŞI SPIRU HARET.............................................19ASPECTE ALE VIEŢII COTIDIENE DIN ORAŞUL RÂMNIC SUB OCUPAŢIE GERMANĂ (1916-1918)..............................21BISERICA „ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI” . .......................................25AM FOST O ZI „CAPITALIŞTI” (JURNAL DE CĂLĂTORIE).....................................................................26SENIORII VÂLCENI PE URMELE ISTORIEI.........................................28LA VLĂDEŞTI, OAMENII SFINŢESC LOCUL.......................................29ANCA IONESCU: “INSTITUŢIA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE”...........................31NICOLAE KRETZULESCU-om al ştiinţei şi bărbat de stat-....................................................................33AMINTIRI DIN RÂMNICU-VALCEA......................................................34A MURIT COSTEA MARINOIU...............................................................36TRANSALPINA.........................................................................................37DEVIERE LIRICA 1924............................................................................37STĂNESCINĂ............................................................................................38IONEL STILEA ........................................................................................39PASIUNI ARTISTICE................................................................................40BUCURII PENTRU UN SUFLET DE COPIL..........................................40ÎN SATUL CU BUNICI..............................................................................42SUPEZ CU MAMA.....................................................................................42SCRISOAREA UNUI DASCĂL, CHELNER ÎN PALATUL ŞTIINŢEI, CĂTRE ELEVUL SĂU, SAVANTUL FLORENTIN SMARANDACHE..........................................46VORBE DE DUH, BANCURI....................................................................47ŞTIAŢI CĂ... ..............................................................................................48POEZIE DESPRE POEZIE..........................................................................48AHO! AHO! SENIORI FÂRTAŢI... .........................................................49PLUGUŞORUL SENIORILOR-2012.........................................................49PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ORGANIZATE DE ASOCIAŢIA SENIORILOR DIN EDUCAŢIE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ, JUDEŢUL VÂLCEA, ÎN ANUL 2011...................................51COMPONENŢA BIROULUI EXECUTIV AL ASOCIAŢIEI SENIORILOR DIN EDUCAŢIE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ – JUDEŢUL VÂLCEA...................51LISTĂ. CU MEMBRII COTIZANŢI AI ASOCIAŢIEI SENIORILOR.................................................................52PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR CARE SE VOR ORGANIZA ÎN ANUL 2012.............................................53

DACĂ...

Rudyard KIPLING (1865-1936)( Premiul Nobel pentru literatură 1907)

De poţi fi calm când toţi se pierd cu fireaÎn jurul tău, şi spun că-i vina ta; De crezi în tine, chiar când omenireaNu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură; Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;Să nu răspunzi la ură tot cu ură, Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;De poţi visa – şi nu faci visul astrulDe poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;De-ntâmpini şi triumful şi dezastrulTratând pe-aceşti doi impostori la fel;De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucităDe pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;Când munca vieţii tale-i năruită,Tu iar, cu îndârjire-o faci precum a fost;De poţi să strângi agonisita toată, Grămadă, şi s-o joci pe-un singur zar;Să pierzi şi iar să-ncepi ca-ntâia dată, Iar c-ai pierdut – nici un cuvânt măcar;De poţi sili nerv, inimă şi vânăSă te slujească după ce-ai apus,Şi piept să ţii când nu mai e stăpânăDecât voinţa ce le strigă „Sus”;De poţi rămâne tu în marea gloată,Cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;Duşman, om drag răni să nu te poată,De toţi să-ţi pese dar de nimeni prea;De poţi prin clipa cea neiertătoareSă treci şi s-o încerci gonind mereu,Al tău va fi Pământul ăsta mare,Dar mai mult: Vei fi OM, băiatul meu!

Propusă de Emil Diaconescu

4

PETRACHE POENARU

Este născut în 1799 şi a decedat în 1875. A studiat laAcademia Domnească de la Mânăstirea Sfântul Sava,

fiind elev al dascălului grec C. Vardalah şi al luiGheorghe Lazăr. A participat la răscoala lui TudorVladimirescu, ca secretar şi om de încredere al acestuia.A plecat în străinătate în anul 1822; între 1822 şi 1824 astudiat, la Viena, filologia, apoi Şcoala Politehnică laViena şi la Paris. A vizitat mai multe fabrici în Franţa,unde s-a ocupat în special de poduri şi şosele şi de ridi-carea planurilor. A luat parte la ridicarea hărţii Franţei subconducerea lui Puissant şi face practică de agricultură lamoşia unui profesor. În 1831 se duce să viziteze industriaîn Anglia.

Revine în ţară în anul 1832, unde, după recoman-darea lui Barbu Ştirbei, efor al şcolilor, a fost numit deKiseleff director al Colegiului de la Mânăstirea SfântulSava şi apoi director general al Eforiei Şcolilor Naţionaleîn perioada 1832 - 1848.

A fost membru al Academiei Române din anul1870 şi preşedinte al Societăţii pentru învăţătura poporu-lui român (1872).

24 noiembrie 2009I. M. Popescu Prof univ. dr. la Universitatea Tehnică Bucureşti

Casa Petrache Poenaru dărâmatăîn anii 30

http://www.bucureştiivechişinoi.ro

Inventatorul stiloului

Coloana infinită şi Computer sculpture

5

160 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI I.L. CARAGIALE (1852-1912)

I.L.Caragiale s-a născut în zoriizilei de 30 ianuarie 1852 în

satul Haimanale, fiu al lui LucaŞt. Caragiale şi al Ecaterinei.Tatăl său era fratele mai mare alactorilor Costache şi IorguCaragiali. Bunicul lor venise dininsula Idra de la

malul Mării Egee - scriitorul însuşispunea în corespondenţa lui: „sunt deviţă idriot”. O legendă „istorică” spuneacă bunicul purta numele de Caragea.Adus de domnitorul fanariot Caragea lacurtea sa în Ţara Românească bucătardomnesc, îi află numele şi se răsteşte lael: „Cum se poate? Eu Caragea şi tu totCaragea? Te vei numi Caragiale!” Nueste exclusă nici ipoteza inversă, potrivitcăreia fiii fostului bucătar al domnuluiCaragea să-i fi moştenit (luat) numeleacestuia.

Tatăl scriitorului, negustor înHaimanale, ajunge în 1868 judecător su-pleant la Ploieşti, unde se mutase cu fa-milia. Fiul şi-a început învăţătura cu dascălul bisericii,apoi la Şcoala Domnească din Ploieşti, cu învăţătorulBasil Drăguşescu. După gimnaziu, urmează câtevaclase de liceu la Bucureşti şi se înscrie laŞcoala de declamaţie şi mimică a unchiu-lui său Costache Caragiali.

În septembrie 1870 moare tatăl săuLuca Şt. Caragiale şi tânărul Ion Luca,purtând acum grija familiei, se stabileştecu mama şi sora la Bucureşti. Este sufleurîn trupa lui Mihail Pascaly, apoi sefleur şicopist la Teatrul Naţional. În 1875debutează în cariera de jurnalist, în 1877devine coleg de redacţie la ziarul „Tim-pul” cu Eminescu şi Slavici. Între 1881-1884 este revizor şcolar, mai întâi înjudeţele Neamţ şi Suceava, apoi în Argeşşi Vâlcea. În anii 1888-1889 este directorla Teatrul Naţional, numit de Titu Maiorescu.

Constrâns materialiceşte, Caragiale se apucă de ne-gustorie: în 1893 este berar la Gabroveni, apoi la Iaşi;

are o prăvălie în 1894 în Bucureşti pe Strada Doamnei,apoi în Strada Şelari etc. Îi place să fie mereu în mi-jlocul oamenilor – prilej de studiu pentru scrisul său,deşi economic nu-i merg afacerile, iar CiucinatPavalescu îi dedică o cunoscută epigramă: „Iancu LucaCaragiale,/ Negustor de băutură,/ Face şi literatură/ Însănu face parale!”

Cu partea sa din moştenirea averii EcaterineiMamolo Cardini, se va stabili la Berlin prin 1904, acolo

unde se va stinge din viaţă la 9 iunie1912.

Scrierile lui I.L.Caragiale se consti-tuie într-o operă a unui suflet perma-nent neliniştit în faţa realităţilor pe carear vrea să le afle la înălţimea celor mainobile speranţe ale semenilor, cum sedefinşte singur într-o cugetare: „Pemarea lină, un suflet neastâmpăratcaută a-şi meşteşugi singur furtuna”.

Întreaga operă, cea satirică şimoralistă (comediile şi schiţele) şi ceaanalitică („Năpasta” şi nuvelele),despărţite doar de modul de tratare,realizează o „dimensiune gravă” ce leuneşte: nuvelele se situează la limitadintre tragic şi comic, iar comediile şi

schiţele exprimă neliniştea şi tristeţea sub învelişcomic. Este o dimensiune gravă în contextul întregii

opere, formulată de autor: „Simt enorm şivăd monstruos”. Tragicul şi comicul cara-gialian se vor întâlni cu „râsu – plânsu”nichitstănicean, confirmând o aserţiune alui Eugen Ionesco: „Nimic nu e mai tragicdecât comicul”. Să mai remarcăm faptulcă teatrul absurdului al lui Ionesco îşi arerădăcinile şi în opera lui I.L.Caragiale.

Între anii 1878-1885 se situează re-alizarea comediilor, între care „O scrisoarepierdută” - o capodoperă a dramaturgieiromâneşti şi universale. Seriei nuvelisticii,după teatru, îi urmează acele „Notiţe crit-ice” din ziarul „Universul”, strânse învolumul „Momente”- 1901. Aici autoruleste creatorul schiţelor dialogice de mare

concentraţie, adevărate giuvaere scenice.Caragiale a creat personaje inconfundabile ce s-au

Emil DIACONESCU

Caragiale la Berlin (1912) cu fiicasa Tuschi şi cu Cela Delavrancea

Cu ocazia jubileului de 25de ani de activitate literară

6

suprapus pentru totdeauna societăţii vremii lui şi celeiurmătoare, pentru că „Şi-a făcut studiile la şcoala vieţii– unde nu se cer examene” (Şerban Cioculescu). Otrăsătură de seamă a scriitorului nostru era „înţelegereavieţii ca un spectacol” (Ştefan Cazimir), din careextrăgea esenţele creaţiei sale ce se exprimă prin struc-tura tipologică a personajelor, impunând un raportinimitabil între marca nominală şi marca actantului. Or-goliul, puterea şi compromisurile cu esenţă de şantaj seconfruntă în „O scrisoare pierdută”, căpătând noto-rietate prin personajele comediei: Trahanache,Tipătescu, Caţavencu, dar şi Dandanache. Pristandainterpretează aici trei roluri diferite sub masca servil-ismului dezinteresat - pe al soţiei, al lui Caţavencu şial popii Pripici.

Cetăţeanul turmentat rămâne simbolul omului cumintea tulburată de băutură (şi cu observaţii adeseapline de adevăr) – o prezenţă permanentă în viaţa reală.Mitică este un personaj reprezentativ al „Momentelor.” Scriitorul a găsit corespon-dentul lui în viaţă, laSinaia, unde îşi petrecea cufamilia verile, în persoanaunui proprietar de magazinde coloniale. Este person-ajul întâlnit peste tot înBucureşti, după afirmaţiileautorului:...”în prăvălii, pestradă, pe jos, în tramvai, întramcar, pe bicicletă, învagon, în restaurant, laGambrinus - în fine, pre-tutindeni...Mitică are omagazie, un arsenal, ocomoară de vorbe, deîntrebări, de răspunsuri,care fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască...”Este o distanţă de mare efect între gravul Dumitru şiderivatul său - mucalitul Mitică, ce a dus la alte derivatesuculente: Miticii din viaţa reală şi miticismele dincomportament. Comicul la Caragiale, rezultat al maimultor mijloace de expresie rămâne greu de descifrat,este un umor inefabil ca şi lirismul eminescian.

Alături de Creangă, Caragiale ilustrează custrălucire în literatura noastră acea specie a prozei nar-ative numită „basm nuvelistic”. Ne referim la trei astfelde creaţii: „Poveste (imitaţii)”, „Lungul nasului” şi„Făt-Frumos cu Moţ în frunte”- ultimele două rămaseîn periodice până la editarea postumă în volum. Basmulcult caragialian aparţine genului comico-satiric, fantas-ticul deţinând un rol minim. Deşi se menţine indeter-

minarea temporară şi spaţială, se observă trecereanaraţiunii basmice în structura nuvelistică, cu obţinereade efecte moraliste. În „Făt-Frumos cu Moţ în frunte”

tragem învăţătura că arma secretă a „ursitei” estefireşte iubirea. Tânărul se adresează fetei de împărat:

-Află că tot ursitoarea mea te-a ursit şi pe măria-ta: mie mi-a dat darul să pot înzestra cudeşteptăciune pe cine l-oi iubi, iar măriei-tale ţi-a datdarul pe cine l-ai iubi să-l poţi înzestra cufrumuseţe...

Se împlinesc cele ursite, dar scriitorul întoarceînvăţătura cu tâlc: „Spun unii ş-alţii că n-ar fi fost lamijloc puterea ursitoarei, ci că numai vraja dragosteia făcut aşa prefaceri minunate”...

„I.L. Caragiale rămâne, alături de Eminescu şiCreangă, reprezentantul caracteristic al celei maistricte conştiinţe scriitoriceşti” (Şerban Cioculescu).Dacă în realitatea zilnică, în cercul de cunoscuţi, elcrea viaţă jucându-se, îşi juca scenele pe care le is-torisea, la masa de scris încerca o stare de tortură înfaţa foii albe. Era febril şi ursuz când compunea,

muncind neîntrerupt, iar la final, cădea într-o stare desomnolenţă de durată. Fiului său Luca îi mărturiseaadesea că „Eroii mă persecută...Forfotesc în minteamea...Vorbesc...şi-i las să-şi spuie păsul”...

Pe pagina consacrată lui I.L. Caragiale din „Galeriaoamenilor de seamă din Ploieşti”, realizată de M. Sev-astos, Nichita Stănescu a scris un tristih inspirat dinsatul unde s-a născut marele dramaturg ce i-a schimbatnumele:

„Caragiale, Caragiale,Dacă nu erai matale,Rămâneam tot...Haimanale!”

Car

agia

le (

1911

-191

2) c

ătre

pi

anis

ta C

ella

Del

avra

ncea

Anastasia Caragialimătuşa scriitorului

Alexandrina I. Caragialisoţia scriitorului

7

GÂNDURI DE ALEASĂ PREŢUIRE

Pe 23 octombrie 2012 se îm-plinesc cinci ani de la consti-

tuirea Asociaţiei Seniorilor dinEducaţie, Ştiinţă şi Cultură dinjudeţul Vâlcea, organizaţieindependentă, neguvernamentală,apolitică şi nonprofit.

Sunt onorat şi mă mândresc căfac parte din grupul celor 22 de intelectuali care au pusbazele acestei societăţi în care activează o parte a eliteiinteligenţei vâlcene. Am aderat la acest demers generosştiind că noua structură organizatorică va reuni persoaneremarcabile, cu notorietate,care au activat în domenii deimportanţă fundamentală pen-tru progresul ţării, cum suntînvăţământul, cercetareaştiinţifică, educaţia, cultura ş.a.

Aşa cum sublinia în urmăcu peste un secol Spiru Haret,un nume de rezonanţă, cu va-loare de simbol înînvăţământul românesc, de la a cărui dispariţie seîmplineşte în acest an un veac, învăţătorii au fost şi aurămas sămănătorii de adevăr, moralitate şi frumuseţe înviitorul ţării.

Am dat întotdeauna o înaltă apreciere activităţii labo-rioase desfăşurată de cadrele didactice, care modeleazăcu pricepere şi cu pasiune personalitatea viitorilorcetăţeni ai României. Am nutrit permanent sentimente depreţuire faţă de dascăli, aceşti apostoli ai neamului careşi-au făcut datoria în mod responsabil, conştiincios, peparcursul carierei lor, încununată cu bucurii şi satisfacţii,dar marcată nu de puţine ori de sacrificii şi renunţări.Acelaşi respect îl port tuturor intelectualilor, care, prinideile lor competente au contribuit la propulsareasocietăţii româneşti.

La ceas aniversar, privind retrospectiv, pot afirma, cumulţumire, că Asociaţia Seniorilor a pus în valoare, cuiscusinţă, tezaurul de idei ale membrilor săi, experienţalor pilduitoare, acumulată de-a lungul unor cariere pro-fesionale de succes.

Ştiu că Asociaţia Seniorilor a iniţiat, în parteneriat cuForumul Cultural al Râmnicului, cu alte instituţii decultură, activităţi dintre cele mai diverse în domeniulştiinţific, cultural, educativ, turistic şi social, care s-au bu-curat de interes din partea membrilor şi simpatizanţilor

săi, a opiniei publice.Prin intermediul lor s-au marcat evenimente impor-

tante din istoria frământată a ţării şi a poporului român,au fost readuse în circuitul valorilor personalităţi ale vieţiinoastre ştiinţifice, tehnice, literare, religioase, din judeţşi din ţară, peste care se aşternuse vălul uitării. Putemafirma că prin gama bogată a manifestărilor iniţiate,Asociaţia Seniorilor, organizaţie de mare rafinament s-aafirmat şi ocupă un loc bine definit în viaţa spirituală şisocială a municipiului Râmnicu Vâlcea şi a judeţului nos-tru.

În acest context, un rol însemnat are şi revista „Se-niorii”, care a ajuns la numărul 5, publicaţie originală ceabordează, cu destoinicie, o problematică variată,complexă, de natură să contribuie la propulsarea

permanentă a şcolii româneşti, a vieţiisociale, la accelerarea procesului deintegrare a României în marea familiea ţărilor europene. Revista constituieun exemplu de publicisticăechilibrată, un eveniment editorialimportant, care merită toată atenţia, laapariţia căreia am contribuit şi eu înmod substanţial.

Din aceste considerente şi din multe altele de ordin afec-tiv am fost permanent alături de Asociaţia Seniorilor şi i-am acordat, în măsura posibilităţilor, sprijin moral şifinanciar pentru a-şi materializa demersurile sale con-structive.

Aceeaşi încredere o am şi în profesorii care astăzi îşiexercită nobila lor misiune şile adresez îndemnul ca, înciuda perioadei mai dificile pecare o traversăm să acţionezepentru modernizarea procesu-lui instructiv-educativ, lanivelul standardelor europene,cunoscut fiind faptul că numaiprintr-un învăţământ de cali-tate vom asigura un viitor maibun ţării noastre. Şi în contin-

uare voi valorifica ideile înţelepte ale intelectualilor defrunte, pentru a fi util oamenilor şi pentru a contribui larezolvarea unor probleme de interes general. În acestemomente de intensă trăire sufletească, în cel de-al 5-leaan al existenţei sale urez Asociaţiei Seniorilor activitaterodnică, iar distinşilor săi membri viaţă lungă, multăsănătate şi bucurii, alături de familie, de prieteni şi de ceidragi!

Ion TUDORMembru fondator al Asociaţiei Seniorilor

8

SPIRU HARET – FONDATORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MODERN ROMÂNESC

Avorbi astăzi despre personali-tatea, viaţa, opera şi actualitatea

lui Spiru Haret constituie ofascinantă şi dificilă misiune, pentruca nu cumva să omitem esenţa acelorrepere ale unui model uman care,prin opera şi vastitatea domeniilorabordate, se apropie atât de mult demarii enciclopedişti europeni.

Spiru Haret (născut la 15 februarie 1851) a intrat în is-toria culturii româneşti ca fondator al învăţământului mo-dern, pragmatic. Cu o perseverenţă nemaiîntâlnită, arealizat prima reformă a sistemului de educaţie naţională.Prima şi, până acum, singura reformă dusă până la capăt.Marele matematician a izbutit, în doar câţiva ani, săacordeze învăţământul românesc, până atunci greoi şisupus unor principii conservatoare, la suflul novator alinstrucţiunii europene. Iar şcoala noastră a izbutit, graţielui Spiru Haret, performanţa de a se înscrie în cele mai au-toritare focare de cultură şi civilizaţie, fapt consemnat şiapreciat şi de specialiştii străini în sociodinamicaînvăţământului.

De numele lui Spiru Haret sunt legate elaborarea Legiiînvăţământului secundar şi superior (1898), a Legiiînvăţământului profesional (1899), a programelor şi re-gulamentelor necesare întregului învăţământ, a unor pre-cepte pedagogice de mare valoare pentru întregul sistemal şcolilor noastre, precum şi organizarea şcolarăconcepută în spirit practic, a şcolii secundare, aînvăţământului profesional şi agricol la sate, organizareape baze ştiinţifice a şcolii primare, dezvoltarea educaţieifizice, a lucrului manual, a culturii muzicale.

Originalitatea şi valoarea contribuţiei sale la afirmareaspirituală şi materială a României moderne îşi au izvorulîn dăruirea patriotică pentru întemeierea şcolii naţionaleşi ridicarea economică şi culturală a poporului. Prin toatăactivitatea sa, Spiru Haret a căutat să transforme societatearomânească cu ajutorul învăţământului, fără a neglijaimplicaţiile factorilor politico-economici. În concepţia sa,prosperitatea economică va rămâne întotdeauna legată deprogresul cultural: „Una nu merge fără alta” susţinea el.Factorii economici devin operanţi numai prin efortul deculturalizare a generaţiilor. Ca urmare, Spiru Haret vaacorda o atenţie cu totul deosebită mersului şcolii, pentrua realiza, cu ajutorul acesteia, idealul de schimbare a vieţiioamenilor şi va deschide astfel calea spre lumină a fiilorde ţărani, creându-le posibilitatea de a-şi dezvolta

însuşirile lor intelectuale într-un mod nesperat de ei, prinasigurarea condiţiei de acces la diversele trepte şi profilurişcolare. Spiru Haret cunoştea ceea ce contemporanii săinici nu bănuiau, şi anume, că reformarea şcolii primare vaatrage după sine reformarea celorlalte trepte şi tipuri deşcoli (secundare, profesionale, superioare), a întreguluisistem de învăţământ.

Prin numeroasele studii, articole şi conferinţe, SpiruHaret nu obosea să sublinieze că scopul învăţământuluinu este numai instrucţiunea, ci şi educaţia tinerimii, care,aprecia el, este mai importantă şi mai greu de realizatdecât cea dintâi. Unul dintre meritele remarcabile ale luiSpiru Haret pentru dezvoltarea şcolii naţionale îlreprezintă interesul său consecvent pentru formarea unuicorp profesoral luminat şi competent, care să aibă laîndemână mijloace spre a se perfecţiona mereu, dar şicondiţii materiale pentru a-şi exercita menirea, „aposto-latul”, cum avea să se spună în opinia publică românească.

Marele pedagog considera că învăţătorul nu trebuie săfie numai dascălul copiilor, ci şi „sfătuitorul bun şi luminatal sătenilor, pilduitorul lor în cele bune şi folositoare pen-tru dânşii”. Având mare încredere în ei, Spiru Haret i-achemat la o misiune de adevărat apostolat, cerându-le ca,în activitatea extraşcolară să fie propagatori ai ideilornaţionale, „încălzitori ai patriotismului”, luminători aipoporului şi luptători neobosiţi pentru ridicarea niveluluicultural şi economic al sătenilor.

Ataşamentul lui Spiru Haret faţă de problemeleînvăţământului, modernizarea legislaţiei şi a regula-mentelor şcolare, lupta lui pentru întărirea sentimentuluisolidarităţii naţionale la toţi cetăţenii, pentru ridicareaţărănimii prin intermediul dascălilor săteşti şi prestigiulde care s-au bucurat în această perioadă învăţătorii – toateacestea au făcut ca întreaga perioadă dintre anii 1897 şi1910 să poarte pecetea personalităţii sale. Aceastăemulaţie spirituală nemaiîntâlnită până atunci estecunoscută sub denumirea de haretism sau mişcareaharetiană.

Cu o voinţă rar cunoscută la semenii noştri şi cu unoptimism primăvăratec la gândul schimbării spre bine asorţii ţării sale, Spiru Haret a muncit rodnic până în ultimaclipă. O boală ce nu iartă se cuibărise de timpuriu în trupulsău. Nu avea vreme să se îngrijească, căci fiinţa lui sepierdea continuu faţă de suferinţele îndelungate alemulţimii. Se uita pe sine, necruţându-şi puterile şi zilele,numai şi numai ca să poată, cu o clipă mai devreme, sărupă lanţurile iobăgiei trupeşti şi sufleteşti ale mulţimii,în care el vedea izvorul de regenerare a ţării.

HARETISMUL ÎN ACTUALITATE

Gheorghe DUMITRAŞCU

9

„Plec din lume cu mulţumirea că nu am pierdut vremea şică mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi leîndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în margineaputerillor mele fizice şi intelectuale – iată propria evaluarea activităţii sale.

Curând s-a răspândit ca fulgerul, în toată ţara, vesteatristă că Spiru Haret a închis ochii pe veci, în ziua de 17decembrie 1912, la numai 61 de ani. „O ţară întreagă, unneam întreg te va binecuvânta acum şi în vecii vecilor” –rosteau învăţătorii, colaboratorii lui, prin glasul unuia din-tre ei, în faţa mormântului deschis.

Fenomenul haretian, analizat astăzi în contextulnaţional şi internaţional, demonstrează un adevărtulburător şi anume, că mesajul operei sale aparţine nu

numai epocii în care a trăit, ci şi contemporaneităţii. Cucât trec anii şi cu cât patimile se liniştesc, cu atât opera re-formatoare a lui Spiru Haret, privită în perspectiva isto-riei, ne apare grandioasă şi covârşitoare prin măreţiamesajelor gravate în conştiinţa naţională.

În final, ne alăturăm lui Nicolae Iorga, care, cudeosebită admiraţie şi preţuire, la Congresul Corpului Di-dactic, care a avut loc în 1907, la Focşani, aprecia: „Acelcare a lucrat atât de mult şi de bine pentru ridicarea şiîntărirea dumneavoastră, a şcoalei şi a ţărănimii şi căruiaîi datoraţi, în cea mai mare măsură, puterea pe care oreprezentaţi în opera de luminare a poporului, este fostulministru al şcoalelor, Spiru Haret. Şi când vă vorbesc de-spre el, în semn de respect, sculaţi-vă în picioare!”.

PROGRAME

CENTENARUL SPIRU HARET (1912 – 2012) 2012 – ANUL HARETIAN, CULTURAL ŞI EDUCAŢIONAL,

ÎN VÂLCEA

PROGRAM-CADRU

În conformitate cu Protocolul de parteneriat încheiatîntre Arhiepiscopia Râmnicului, Inspectoratul Şcolar

Judeţean şi Forumul Cultural al Râmnicului, pentru organi-zarea, în anul 2012, a Centenarului Spiru Haret, AteneulMeşterul Manole, managerul programului 2012 – Anul hare-tian, cultural şi educaţional, propune următorul program-cadru, dezbătut şi optimizat în cadrul Forumului Cultural alRâmnicului. El este perfectibil, prin efortul concertat al coor-donatorilor Centenarului, care au constituit, în acest scop, unconsiliu ştiinţific.

HARETISMUL ÎN ACTUALITATE

Programul Centenarul Spiru Haret îşi propune, caobiectiv fundamental, să promoveze “neoharetismul”, hare-tismul în actualitate, spiritul haretian într-o abordare modernăşi pragmatică, adaptată contextului actual. Contextualizareava avea în vedere nu reîntoarcerea la doctrina şi practica re-formatorului şcolii şi culturii româneşti de la începutul vea-cului XX, ci filtrarea modelului formativ haretian înconcordanţă cu metodele şi tehnicile moderne ale procesuluieducaţional, cu standardele europene ale societăţii cunoaşteriişi educaţiei permanente, proprii începutului de secol XXI.Apostolatul cultural şi educaţional de tradiţie haretiană, cultulmisiunii şi datoriei preoţimii, cadrelor didactice, aintelectualităţii în genere, cu deosebire în mediul rural, înslujba binelui obştesc, asociate cu principiile eticii profesio-nale şi voluntariatului social, constituie una din dimensiuniledefinitorii ale neoharetismului. În acest spirit urmează să fieabordate şi celelalte componente ale modelului haretian, ar-monizând tradiţia şi modernitatea, moştenirea şi creativitatea,

într-o nouă mişcare culturală şi educaţională în spaţiul vâl-cean, unul dintre cele mai productive şi performanteeşantioane ale haretismului.

Programul Centenarul Spiru Haret este structurat încinci subprograme: ştiinţific, educaţional, cultural, artistic,editorial.

I. PROGRAMUL ŞTIINŢIFICManifestări la nivel judeţean

Cercetare pe tema “Vâlcea – eşantion reprezentativ al hare-tismului în şcoala şi cultura românească”, realizabilă de Fo-rumul Cultural al Râmnicului; finalizarea acestei cercetăriîntr-un Corpus de documente haretine, destinat publicării.O manifestare ştiinţifică de anvergură naţională (simpozion,colocviu) cu tema “Haretismul în actualitate”, în organizareacelor trei parteneri coordonatori ai programului.Reflectarea haretismului în Vâlcea în expoziţia de bază a Mu-zeului de Istorie (realizată pe baza unei cercetări ad-hoc) –obiectiv al Muzeului Judeţean Vâlcea.Bibliografia haretismului în Vâlcea – lucrare pe care şi-opoate asuma Biblioteca Judeţeană Vâlcea, pe bază de docu-mentare asupra propriului patrimoniu.

Acţiuni pe plan localCercetări monografice, studii de specialitate, sesiuni decomunicări, simpozioane, colocvii, dezbateri, mese rotundeşi alte reuniuni ştiinţifice, cu tematică legată de mişcareaharetiană în Vâlcea, de consecinţele şi implicaţiile ei în ac-tivitatea culturală şi educaţională, până în contemporaneitate– în organizarea şcolilor şi facultăţilor, a parohiilor şi altoraşezăminte de cult, a muzeelor şi bibliotecilor, a caselor de

10

cultură şi căminelor culturale, a ONG-urilor culturale, cusprijinul primăriilor.

II. PROGRAMUL EDUCAŢIONALManifestări la nivel judeţean

Conferinţa preoţilor şi cadrelor didactice din mediul rural –“apostolii satelor” –, cu participare selectivă, pe tema “Apos-tolat în beneficiul comunităţii”, realizabilă în organizareaArhiepiscopiei Râmnicului şi a Inspectoratului ŞcolarJudeţean Vâlcea.O sesiune de comunicări pe tema “Haretismul – operă de pe-dagogie culturală” – în organizarea Forumului Cultural alRâmnicului, în parteneriat cu ceilalţi doi coordonatori ai pro-gramului.Concursul de iniţiative pe tema “Învăţătorii şi preoţii – pro-motori ai binelui obştesc”, dotat cu premii – în organizareaInspectoratului Şcolar Judeţean şi a Arhiepiscopiei Râmni-cului.Ciclul de manifestări educative – “Preoţi şi dascăli haretieni– modele autentice pentru tineri” – sub patronajul Arhiepi-scopiei Râmnicului şi al Inspectoratului Şcolar Judeţean.O manifestare menită să pună în valoare travaliul cadrelor di-dactice care îndrumă pregătirea olimpicilor şi performanţeleacestora pe plan naţional şi internaţional.Concurs de competenţă şi performanţă pe tema “Ştiinţa lu-crului cu calculatorul” pentru elevi, pe categorii de vârstă, înorganizarea Inspectoratului Şcolar.

Acţiuni pe plan localAcţiuni de educaţie multiplă (patriotică, religioasă, civică,ecologică, sanitară, etică, estetică etc.) – în organizareaşcolilor şi facultăţilor, a parohiilor şi altor aşezăminte de cult,a muzeelor şi bibliotecilor, a caselor de cultură şi căminelorculturale, a ONG-urilor culturale, cu sprijinul primăriilor.

III. PROGRAMUL CULTURALManifestări la nivel judeţean

Forumul oamenilor de cultură din Vâlcea, cu tema “Vâlcea– identitate şi personalitate culturală”, în organizarea Foru-mului Cultural al Râmnicului.Colocviul “Triumviratul spiritual al satului contemporan:Biserica – Şcoala – Cultura”, în organizarea celor trei coor-donatori ai programului.Expoziţia documentară “Haretismul în Vâlcea”, realizabilăprin grija Forumului Cultural al Râmnicului, cu aportul unorinstituţii culturale judeţene.Ciclul de acţiuni “Haretieni de ieri – haretieni de azi” – înprincipalele centre ale mişcării haretiene în Vâlcea – mani-festare a cărei organizare şi-o poate asuma Forumul Culturalal Râmnicului, în parteneriat cu instituţii culturale judeţeneşi cu sprijinul autorităţilor locale.Ciclul de confernţe “Haretismul în actualitate” – susţinute depersonalităţi ale vieţii spirituale vâlcene, iniţiativă a AteneuluiMeşterul Manole, sub patronajul Forumului Cultural al Râm-nicului.Biblionet – o iniţiativă de avangardă în activitatea cu cartea,în cadrul Bibliotecii Judeţene Vâlcea.“Biblioteca haretiană” – acumularea, prin donaţii, a unui fond

de carte destinat unor biblioteci săteşti şi şcolare din localităţimai izolate – iniţiativă pe care şi-o pot asuma BibliotecaJudeţeană şi Casa Personalului Didactic.“Biblioteca virtuală” – constituirea, în cadrul BiblioteciiJudeţene, a unei colecţii de carte în format electronic, prindonaţii ale autorilor.Concurs pe tema “Spiru Haret – reformatorul şcoliiromâneşti”, pentru liceeni, în organizarea InspectoratuluiŞcolar Judeţean, cu asistenţa profesională a Forumului Cul-tural al Râmnicului.

Acţiuni pe plan localAcţiuni culturale multiple, în organizarea muzeelor şi bi-bliotecilor, a caselor de cultură şi căminelor culturale, aONG-urilor culturale, cu sprijinul primăriilor.

IV. PROGRAMUL ARTISTICManifestări la nivel judeţean

Concursul “Cea mai reuşită serbare şcolară”, competiţie inter-şcoli, cu premii, organizată sub patronajul InspectoratuluiŞcolar Judeţean.O expoziţie de artă populară vâlceană cu lucrări create depreoţi, cadre didactice, alţi intelectuali – în organizareaCJCPCT Vâlcea.O gală a folclorului vâlcean, cu interpreţi din rândul preoţilor,cadrelor didactice, altor intelectuali – în organizarea CJCPCTVâlcea.

Acţiuni pe plan localSpectacole, concerte, şezători, serbări, expoziţii, alte acţiuniartistice – teatrale, muzicale, coregrafice, plastice etc. – or-ganizate de instituţii de învăţământ şi cultură.

V. PROGRAMUL EDITORIALLucrări la nivel judeţean

Volumele III (Haretismul în şcoala românească) şi IV(Personalităţi haretiene) din lucrarea Haretismul în actuali-tate de Gheorghe Dumitraşcu, publicate sub egida ForumuluiCultural al RâmniculuiCorpusul documentar privind haretismul în Vâlcea – lucrarerealizabilă de Forumul Cultural al Râmnicului, cu aportulServiciului Judeţean al Arhivelor Naţionale.Bibliografia mişcării haretiene în Vâlcea – lucrare realizabilăîn cadrul Bibliotecii Judeţene.Catalogul personalităţilor de formaţie sau tradiţie haretianăîn Vâlcea – lucrare realizabilă de Forumul Cultural al Râm-nicului, cu aportul instituţiilor judeţene de specialitate.Haretismul în actualitate – volum cuprinzând conferinţelesusţinute în cadrul acestui program, publicate de Editura Fân-tâna lui Manole, sub egida Forumului Cultural al Râmnicu-lui.Volumul VIII (XV) din “Studii vâlcene” – număr consacratharetismului în Vâlcea.Numere speciale ale publicaţiilor de nivel judeţean, dedicateharetismului în Vâlcea

Alte lucrări Monografii de localităţi, şcoli, biserici, instituţii culturale, încare mişcarea haretiană a fost productivă şi performantă.Biografii ale personalităţilor de formaţie sau tradiţie haretiană

11

PROBLEME BIOPSIHOSOCIALE ALE PROCESULUIDE ÎMBĂTRÂNIRE ŞI ALE VÂRSTEI A TREIA

Prin cunoaştere, omul domină na-tura, domină societatea şi se do-

mină pe sine.Bunul cel mai de preţ pe care ni l-adăruit Dumnezeu, este viaţa.

Conservarea sănătăţii şi prelungi-rea vieţii pământene active sunt şiobligaţii religioase - de preţuire, păs-trătoare şi desăvârşire a darului divin

dar şi trebuinţe şi dorinţe ale fiinţei umane.Aceste cerinţe sunt imprimate şi genetic fiind puse în valoare- în toate fiinţele - prin instinctul de conservare a eului şi alspeciei.

Omul are în plus, faţă de alte vieţuitorare, capacitatea decunoaştere şi aplicarea raţională a cunoştinţelor acumulate degeneraţii, cunoştinţe transmise prin cadrul limbii. Prin cu-noaşterea istorică şi prin folosirea de raţionamente, omulpoate anticipa desfăşurarea unor evenimente şi îşi poate re-zolva problemele în conformitate cu o aspiraţie expresă şi cuun plan, cu un proiect.

Fiinţa umana, în cadrul liberului arbitru, are posibilitateapreîntâmpinării capcanelor provocate de tentaţii şi de ispitele

care il atrag şi care pe termen lung îi pot dăuna sănătăţii bio-psihice şi relaţiei cu divinitatea.

Stadiile dezvoltării umane, mecanismele îmbătrânirii, „pe-rioada bătrâneţii”, regresia biologică, longevitatea, atitudineaîn faţa ideii de boală şi de moarte au multe aspecte descifrate,dar mai au şi laturi cu cauze neexplicate satisfăcător. Din acestmotiv, circulă numeroase ipoteze şi teorii, unele cu conţinutdiametral opus. Oricum omul este însetat de cunoaştere, iarcunoaşterea, însoţită de demersuri adecvate, îi poate prelungiiviaţa activă. Se acceptă unanim ideea că vârstincul nu esteneapărat un om bolnav. „El este un om normal pe o treaptăde evoluţie diferită”1.

Longevitatea, starea generală de sănătate sunt dependenteşi de factori genetici, dar şi de modul de viaţă, de alimentaţie,de stimularea funcţionării senzoriale, psihocognitivă, de ra-portul efort-odihnă, de starea afectivă, de iubirea semenilor,de dorinţa de a trăi, de optimism, de credinţa în Dumnezeu.Neuronii noştri nu iubesc inactivitatea şi nici stresul. Tinere-ţea şi bătrâneţea sunt şi ipostaze ale spiritului şi ale afectivi-tăţii - care pot să devină etape biologice. Sportul, optimismul,dorinţa de a trăi, iubirea vieţii şi a semenilor, credinţa în Dum-nezeu favorizează producerea serotinei, a substratului care

în Vâlcea.

Acest portofoliu de proiecte culturale se adreseazăautorităţilor publice locale (primării), aşezămintelor de cult(protoierii, parohii, mănăstiri), unităţilor de învăţământ (şcoli,facultăţi), instituţiilor culturale judeţene şi locale (biblioteci,muzee, instituţii de spectacole şi concerte, case de cultură,cămine culturale), ONG-urilor culturale, firmelor private cuprofil cultural (edituri), precum şi preoţilor, cadrelor didac-tice, celorlalţi oameni de cultură care doresc să contribuie lamaterializarea programului. Acest portofoliu are un caracterorientativ: coordonatorii, coorganizatorii, partenerii şi cola-boratorii au întreaga libertate de a selecta din programul-cadru numai propunerile convenabile, de a concepe proiecteculturale proprii.

Pe baza programului-cadru, Ateneul Meşterul Ma-nole, managerul programului, va propune celor trei fondatorişi coordonatori ai Centenarului programe-modul particulari-zate pentru unităţile din teritoriu – instituţii de învăţământ,aşezăminte de cult, instituţii de cultură, alte categorii de par-teneri ai programului.

Autorităţile publice, instituţiile şi organizaţiile, pre-cum şi persoanele care doresc să contribuie la realizarea pro-gramului, asumându-şi sub toate aspectele (managerial,profesional, organizatoric, financiar) calitatea de parteneri,respectiv de colaboratori ai programului Centenarul SpiruHaret, vor trimite oferta de proiecte (întocmită conform mo-delului alăturat – vezi rubrica Instrumente până la data de 30

decembrie 2011 unuia dintre coordonatorii programului –Arhiepiscopia Râmnicului, Inspectoratul Şcolar, ForumulCultural al Râmnicului – sau managerului programului, Ate-neul Meşterul Manole, respectiv instituţiei / organizaţiei dela care a primit invitaţia de a participa la prezentul program.

Toate ofertele de proiecte vor fi centralizate, până ladata de 10 ianuareie 2012, de Ateneul Meşterul Manole, ma-nagerul programului, care va întocmi programul unitar alCentenarului Spiru Haret până la data de 20 ianuarie 2012.

Manifestarea inaugurală a Centenarului Spiru Haret– Anul haretian, cultural, şi educaţional în Vâlcea va avea locîn preajma datei de 15 februarie 2012, ziua venirii pe lume alui Spiru Haret

Programul Centenarul Spiru Haret se va derula pe totparcursul anului 2012, culminând cu manifestarea comemo-rativă din preajma datei de 17 decembrie 2012, ziua treceriilui Spiru Haret în eternitate.

Program elaborat de Ateneul Meşterul Manole şi op-timizat în urma dezbaterii proiectului în cadrul ForumuluiCultural al Râmnicului

NOTĂ: Ateneul Meşterul Manole, managerul pro-gramului, stă la dispoziţia potenţialilor parteneri şi colabora-tori, cu asistenţă de specialitate, în procesul de întocmire aofertelor de proiecte integrabile programului.

12

sporeşte capacitatea imunitară a organismului. Vârstele deregresie sau perioada bătrâneţii au clasificări variate ale sta-dilor: trecerea spre bătrâneţe (65-75 de ani); bătrâneţeamedie (75-85 de ani); marea bătrâ-neţe (după 85 de ani).

Orice fiinţă trece prin stadii aleevoluţiei şi dezvoltării şi poate săajungă şi la stadiile regresului,până la încetarea metabolismului.Sunt în circulaţie mai multe teoriiale cauzelor îmbătrânirii. Mai cu-noscute prin acceptare sunt două;1) Una este teoria „acumulărilorlezionale”. Conform acestei teorii,îmbătrânirea este generată de acumulări întâmplătoare, prinerorile de structură a proteinelor celulare, prin leziunileproduse de radicali liberi cu activitate oxidantă crescută,care scad capacitatea organismului de a menţine echilibrulfiziologic. Acumularea acestor produşişi a unor leziumi creşte susceptabilitateafaţă de boli, deteriorează sănătatea şiscurtează viaţa.2) Cea de-a doua categorie de teoriipleacă de la ipoteza îmbătrânirii progra-mate pe baza informaţiei genetice, însensul că îmbătrânirea şi durata maximăde viaţă sunt deteriorate genetic, pentrucă celulele sunt programate de la naşterepentru modificări funcţionale şi pentrumoartea celulară.Statisticile pun în evidenţă faptul că, la persoanelevârstnice, atrofia se produce la nivelul timusului, testico-lelor, ovarelor, uterului şi sânilor. Unii cercetători afirmăcă orice celulă normală are o durată de viaţă limitată, încursul căreia este capabilă de replicare. Desigur că se au învedere, în primul rând, funcţiile regla-torii sau de control, ale sistemului ne-uroendocrin şi ale sistemului imun.Există şi modificări degenerative extra-celulare de îmbătrânire care includ sin-teza defectoasă a colagenului cu efectulalterării tendoanelor, ligamentelor, oa-selor, articulaţiilor şi cu afecţiunile vas-culare periferice în specialateroscleroză. Colagenul îmbătrâneşteşi devine mai rigid şi mai insolubil,conducând la deshidratarea şi încreţireapielii, alterări ale muschilor scheletici, scăderea tonusului.Prin pierderea forţei de contracţie, se poate produce cata-ractă, hernii şi rupturi ale discurilor intervertebrale.

Cu cât se înaintează în vârstă, substanţele extracelulare,lipidele, calciul, proteinele plasmatice se depozitează în pe-reţii vaselor conducând la ateroscleroză, fiind şi cauza unoraccidente vasculare cerebrale, a infarctului miocardic, a le-

ziunilor vasculare renale şi a afecţiunilor vasculare perife-rice.

Desigur că vârstnicii au multe afecţiuni, din care amin-tim:- scăderea greutăţii corporaleşi a organelor;- la nivelul aparatului cardio-vascular, procesele de ateros-cleroză duce la scădereaelasticităţii vaselor şi la scăde-rea plexului sanguin. Prin scă-derea plexului sanguin renal,scade progresiv filtrarea şisporeşte riscul intoxicărilor de

tot felul, chiar şi al intoxicărilor cu medicamente. Micşo-rarea fluxului sanguin din ficat şi rinichi reduce procesulde epurare a medicamentelor:- la nivel pulmonar, scade capacitatea vitală şi creşte nivelul

aerului rezidual;- scade numărul de neuroni la nivelulsistemului nervos central şi vegetativşi se reduce sensibilitatea diverşilorreceptori, apar tulburări ale activităţiimotorii şi tulburări de comportament(anxietate, agresivitate, labilitateafectivă), demenţă, Parkinson.

Vârsta poate influenţa absorbţiaunor medicamente şi distribuirea lor,cu posibilitatea apariţiei accidentelorde supradozaj.

Riscul de acumulare şi intoxicare cu medicamente eli-minate renal este foarte mare la pacienţii vârstnici pentrucă scad albuminele plasmatice, ceea ce reduce legarea me-dicamentelor de proteine şi cresc efectele adverse. Prepa-ratele cu efecte iritante asupra mucoaselor degestive trebuie

evitate (aspirina, antiinflamatoarelenesteroidiene, clorura de potasiu),pentru că vârstnicul are posibilităţireduse de adoptare la agresiunile ex-terne şi este mai vulnerabil la efec-tele adverse ale medicamentelor.

Vârstele înaintate sunt ale bilan-ţurilor, ale înţelepciunii. Vârstele deregresie au însă şi multe semnale deinvoluţie şi vizează mai puternic per-soanele pensionate care s-au identi-ficat cu profesia şi care au fost foarte

active. Psihologia ocupaţională pune în evidenţă faptul căstresul de întrerupere, lipsa de competiţie, trăirea fără de afi de folos semenilor, agravează procesul de îmbătrânire şidegradarea biopsihică. Datorită antrenării sociale şi activemai reduse se produc restructurări ale caracteristicilor per-sonalităţii şi modificări ale unor funcţii psihice, a conştinţeişi dinamicii vieţii interioare.

... în leagăn cu soţia

... cântând la caval

Alexandru Popescu-Mihăeşti, moderator de

simpozioane

13

Se produc şi o serie de modificări biochimice (hormo-nale). Îmbătrânirea fiziologică, spre deosebire de cea pato-logică sau socio-ocupaţională se produce fără seisme.

Se produc modificări în ceea ce priveşte somnul şi func-ţiile lui recuperative. Se consideră că o persoană de 70 deani a fost trează cam 43 de ani, a dormit cam 22 de ani şi aavut aşa numitul somn paradoxal (somn cu vise) cam 5 ani.În timpul visului se produc secreţiile hormonilor de creştereşi de reorganizare a sistemelor care an-trenează starea de veghe. Insomnia nueste o boală în sine, ci doar simptomulunui dereglaj fiziologic sau psihologic.

Se produc, la vârstnici, modificăriîn musculatura involuntară (depen-dentă de sistemul nervos autonom,aflat în pereţii stomacului, intestinelor,al căilor respiratorii, în organele in-terne). Au loc degradări în domeniulorganelor interne.

La adulţi, de pildă, bătăile inimiisunt de 72 pe minut, cu creştere laefort, excitare, teamă. După 55 de anibătăile inimii devin mai slabe şi neregulate afectând com-plexitatea desfăşurării programului vital al organismului.Respiraţia normală la adulţi de 15-18 respiraţii pe minut,devine mai superficială, reducând gradul de oxigenare asângelui şi a tuturor organelor şi celulelor.

Se tulbură digestia care are şi funcţii de refacere a ţe-suturilor, de a menţine temperatura constantă a corpului,de a produce energia necesară.

Pancreasul îşi reduce lent secreţiile din care cauză gră-simile sunt utilizate mai prost.Ficatul devine mai sensibil la boli şi scade în mărime, de-reglând metabolismul lipidelor. Scade pofta de mâncare.Dificultăţiile de masticaţie, sedentarismul mai accentuatdetermină constipaţiile.

Secreţia tiroidei se diminuează cu timpul. Există ten-dinţa de apariţie a hipotermiei.Îmbătrânirea sistemului nervos este legată de insatisfacţiaalimentării cu cele necesare: irigare, oxigenare, alimentare.Creierul îşi micşorează volumul de la 1400gr la bărbaţii de20 de ani, la 1250 gr, iar la femei, de la aproximativ 1200grla 1125gr. Regresia este mai accentuată spre 70-75 de anişi se datorează mortificării celulelor, pierderii unei cantităţide apă. Se modifică şi conţinutul creierului în minerale şienzime utile şi în activitatea electrică.

Se încetineşte activitatea funcţiilor interne vitale, scadesensibilitatea simţurilor, se modifică echilibrul emoţionalşi temperamental. Temperamentul tinde spre manifestărimai flegmatice. Psihicul poartă amprenta experienţei deviaţă parcurse cu uşoară sclerozare a celulelor din receptoriisenzoriali: văzul se degradează prin reducerea câmpului,reducerea capacităţii discriminatorie a nuanţelor de culori.

Se modifică auzul şi auzul fonematic; au loc fenomene

de surditate psihică, în sensul că persoana aude, dar nu în-ţelege.

Sensibilitatea tactilă se degradează. Viteza reacţiilor şia mişcărilor scade simţitor. Procesele de cunoaştere suntinfluenţate de experienţa cultural-intelectuală. Şi memoriase degradează. Mai puternic cea de scurtă durată. Memoriade mai lungă durată este mai rezistentă. Oamenii mai învârstă uită mai uşor unde au pus obiectele, ce au spus într-

o împrejurare sau alta. Devine mai lentăpândirea, atenţia, vorbirea. Apar tulburăripsihice: slabă colaborare, anxietate, capri-cii, dependenţa de moment.

Sunt şi persoane în vârstă care îşi con-servă luciditatea, păstrează echilibrul psi-hic general, rămân active, cooperante,deschise la nou. Declinul psihic la bătrâ-neţe este legat şi de rezistenţa genetică,structura anatomo-fiziologică a individu-lui, rezistenţa organică, de filosofia deviaţă, de stres sau de satisfacţii profesio-nale, de stocul cultural, de programul zil-nic (ore de masă, de culcare, de evacuare,

de mişcare şi solicitare biopsihică), de starea activă şi crea-toare, de întrebuinţarea gândirii şi memoriei, de starea deemotivitate, de împăcarea cu sine şi cu semenii, de credinţă,de simţul răspunderii, de egoism sau egocentrism, de pro-iecte, aspiraţii şi de dorinţele privind realizările viitoare.

Bătrâneţea este marcată de multe ori de boală, slăbi-ciune, dezorientare, dependenţa de alţii, de preocupări so-ciale, de grija pentru urmaşi.Am enumerat aceste trăsături biopsihosociale ale bătrâneţiipentru ca, prin cunoaşterea lor, să căutăm soluţiile optimeale terapeuticii oferite de către ştiinţe şi de către experienţasocial-istorică.

Remediul regresiei, întârzierea îmbătrânirii au fost înpreocuparea fiinţei umane din toate timpurile. S-au căutatelexirul vieţii şi tratamente specifice. Prelungirea vieţii şisporirea sănătăţii sunt logic posibile, dar numai în anumitelimite şi condiţii.

De aceste aspecte ne vom ocupa în numerele viitoareale revistei „Seniorii”, pentru că „prin cunoştere, omul do-mină natura, domină societatea şi se domină pe sine”. Săne cunoaştem pe noi şi să cunaştem problemele cu care seconfruntă semenii.

Alexandru POPESCU-MIHĂEŞTI

BIBLIOGRAFIE

1. Sub redactarea dr. Mircea Dumitru, Geriatria, EdituraMedicală, Bucureşti, 1982.2. Popescu Alexandru-Mihăeşti, Omule, fiinţă firavă şi tre-cătaore, nu te mai crede Dumnezeu!, în revista „Seniorii”,anul II, nr.1(2), 2010, Râmnicu Vâlcea.3. Popescu Alexandru-Mihăeşti, Traseul biopsihic şi social

... în vizită la mânăstiri

14

Cristina Goran

al treptelorcronologice ale vieţii şi problemele caracteris-tice vârstei a treia, studiu în revista „Seniorii”, anul III,nr.2(3), decembrie, 2010, Râmnicu Vâlcea.4. Popescu Alexandru-Mihăeşti, Traseul biopsihic al fiinţeiumane şi procesul îmbătrânirii, studiu în revista „Seniorii”,anul III, nr.1(4), iulie, 2011, Râmnicu Vâlcea.

5. Romascan Ioan, Spiru Luiza, Tratat de geriatrie, EdituraAcademiei Ana Aslan, Internaţional, Bucureşti, 2004.6. Ursula Schiopu, Emil Verga, Psihologia vârstelor, ciclu-rile vieţii, Editura Didactică şi Pedogogică, Bucureşti,1995.

CU ANII DE LICEU ÎN SUFLET, DUPĂ CINCIDECENII DE LA ABSOLVIRE

Rădăcinile educaţiei sunt amare,dar fructele - dulci

(Aristotel)

Adevenit o frumoasă tradiţie, cadiferite promoţii, care au absol-

vit Colegiul Naţional Alexandru La-hovari din Râmnicu Vâlcea să seîntâlnească periodic, în semn de

aleasă recunoştinţă, faţă de această instituţie emblematicăde învăţământ care ne-a format, în mod temeinic, pentruviaţă, dar şi pentru a rememora evenimente semnificativecare ne-au marcat evoluţia.

O asemenea reuniune de suflet a avut loc pe 3 sep-tembrie 2011, cu absolvenţii din anul 1961, cu prilejul săr-bătoririi a cinci decenii de la terminarea învăţământuluiliceal.

Comisia de organizare alcătuită din trei colegi cuiniţiativă, Paula Comisarschi, Gheorghe Folescu şi RaduPopescu a pregătit, în detaliu, un program interesant, agrea-bil. Toţi cei 50 de participanţi am intrat cu multă emoţie peporţile unui loc drag, de care ne-am amintit cu nostalgie.Prima parte a întrevederii s-a desfăşurat în sala de festivităţişi a fost deschisă de Gheorghe Folescu, fost profesor al li-ceului, care s-a referit la surprizele pregătite, la întâlnirilenoastre anterioare şi mai ales la cea din urmă cu 10 ani,ilustrată într-un film interesant. Apoi, asistenţa a păstrat unmoment de reculegere în memoria celor dispăruţi dintre noi,foşti colegi şi foşti profesori. Cu multă afecţiune, d-l profe-sor Petre Tache, singurul cadru didactic prezent la jubileu,care a ajuns la venerabila vârstă de 81 de ani şi-a exprimatmulţumirea pentru invitaţia primită, ne-a adresat tradiţio-nalul bun venit în şcoala în care am învăţat, a apreciat căacţiunea este un moment de evocare, de înălţare sufleteascăşi ne-a adresat urări de sănătate, fericire şi împliniri în aniiviitori.

Doamna Isabella Elena Ioniţă, director adjunct alColegiului, s-a referit la preocupările actuale dar şi de per-spectivă şi a subliniat că toate cadrele didactice luptă pentruprestigiul liceului, care s-a păstrat, iar rezultatele din ultimiiani vin să confirme acest lucru. O dovadă elocventă o con-stituie premiile numeroase obţinute de elevi, în anul de în-

văţământ 2010-2011, la diferite olimpiade şi concursuri na-ţionale şi internaţionale, relizări care au marcat celebrareaa 120 de ani de la înfiinţarea şcolii. De asemenea mulţi ab-solvenţi studiază în universităţi de prestigiu din străinătateşi doresc, ca după absolvire, să revină să lucreze în ţară. Amconstatat, cu satisfacţie, că unitatea se află într-un ampluproces de reabilitare şi de modernizare, care o va situa, încontinuare, în rândul şcolilor de elită. Un moment la fel deemoţionant a fost prilejuit de strigarea cataloagelor celorcinci clase care au funcţionat în anul 1961. Cei care au răs-puns „prezent!” au vorbit cu sinceritate şi satisfacţie despreîmplinirile lor în plan profesional, social şi familial şi aufăcut referiri la preocupările de după pensionare.

Este impresionant că toţi colegii din promoţia noas-tră s-au realizat în viaţă şi au activat în domenii dintre celemai diverse, cu mare importanţă în societate: medici, ingi-neri, profesori, economişti, jurişti, cercetători etc. iar o partedintre ei lucrează şi în prezent. Într-o atmosferă caldă, prie-tenească, participanţii au scos în evidenţă bucuria reîntâl-nirii, la o jumătate de secol de la absolvire şi faptul că liceula reprezentat ceva deosebit în viaţa fiecăruia şi de aceea afost şi va rămâne un simbol, un reper de care îşi vor amintimereu cu mândrie şi respect.

Totodată au adus un prinos de recunoştinţă dască-lilor, adevăraţi apostoli, care ne-au îndrumat cu vocaţie şidevotament paşii pe cărările sinuoase ale vieţii, punând dra-gostea de a şlefui caractere, sufletul lor generos, la baza suc-ceselor noastre ulterioare.

Întâlnirea a continuat în aceeaşi notă relaxantă, laTerasa Ariel, din zona centrală a municipiului, unde s-a ser-vit un meniu select, pe măsura importanţei evenimentului.Pe tot parcursul revederii s-au povestit întâmplări serioasedar şi amuzante din viaţa de elev, s-au făcut glume bunecare au creat o atmosferă antrenantă. Colegii prezenţi auapreciat că au petrecut o zi memorabilă, cu mare încărcăturăemoţională, care va rămâne gravată în sufletele lor pentrutot restul vieţii.

Au fost şi unele regrete, mai ales pentru faptul cătimpul în trecerea lui ireversibilă şi-a pus amprenta şi pe fi-inţa noastră, iar numărul participanţilor a fost restrâns. Darsă fim sănătoşi şi optimişti şi să ne reîntâlnim, cu bucurie,sâmbătă, 1 septembrie 2012.

Gheorghe PANTELIMON

15

PE BANCA ACUZĂRII:AGRAMATISMUL ŞI NEGLIJENŢA STILISTICĂ

Proces literar susţinutde cercul literar “MihailSadoveanu” din Liceul

pedagogic RâmnicuVâlcea

În cadrul activităţilor cercului literar „Mihail Sado-veanu” de pe lângă catedra de limba română a Liceu-

lui pedagogic din Rm. Vâlcea, şedinţele închinateliteraturii au alternat cu cele consacrate problemelor degramatică, de stilistică, de corectitudine a vorbirii. Amcăutat să-i conving pe elevii mei că, dacă aprecierile cri-tice asupra unei opere literare puteau fi oricând reîm-prospătate peste ani, în vederea predării lor sau asusţinerii unor examene, deprinderile de exprimare tre-buie să se formeze şi să se consolideze acum în anii deşcoală. Prima răspundere în această privinţă revine în-văţătorilor şi profesori-lor de limba română, darnici celelalte cadre di-dactice nu sunt absolvitede obligaţia de a mânuicorect şi elegant limbamaternă. Încercarea dejustificare a diferitelorforme de agramatisme şineglijenţe în exprimarecu scuza „eu nu suntprofesor de limba ro-mână” se constitue într-un auto-blam pentru orice ab-solvent de liceu, cu atât mai mult de facultate.

Fonetisme şi accentuări deformate, termeni impro-prii, forme incorecte de plural, construirea analitică agenitivului (soră la soţul meu) şi a dativului (mă adresezla doamna), pleonasme şocante, construcţii ilogice, seconstitue toate într-o gravă jignire adusă limbii materneşi de ce nu? într-o dezinvoltă mărturie a lipsei oricăruisimţ lingvistic, într-o lipsă de logică. Avem îndatorireade a forma fiecărui învăţăcel, încă din primele clase,conştiinţa lingvistică, autocontrolul şi permanenta cu-riozitate lingvistică, pentru a nu ajunge la formulări cacele publicate cu ani în urmă la „Rubrica grefierului” în

ziarul „Scânteia”; ex. „- Pârât, unde aveţi domiciliul?- Onorată instanţă, vă comunic cu încredere că nu port

domiciliul la mine.”

În dorinţa de a pune o piatră la temelia acestei con-strucţii, mânuirea cu respect a limbii materne, marcă pri-mordială a identităţii unui popor, am organizat cercuride gramatică cu teme ca: „Umorul, profesor de grama-tică”, „Raportul dintre gramatică şi stilistică în luminaobservaţiilor lui T. Vianu din <<Arta prozatorilor ro-mâni>>”, „Subiectiva, predicativa, completiva directă -asemănări şi deosebiri”, „Atributul şi subordonata atri-butivă - valori gramaticale şi stilistice”.

O activitate complexă a fost procesul literar intitulat„Pe banca acuzării, agramatismul şi neglijenţa stilis-tică”, organizat cu elevii Liceului pedagogic, seria 1972-1977, în noiembrie 1976.

Cuvântul de deschidere, rostit de preşedintele com-pletului de judecată, s-a constituit într-o diatribă adresatăstricătorilor de limbă din prezent, urmaşi ai celor stig-matizaţi de V. Alecsandri, Hasdeu, Maiorescu şi Cara-

giale în epocileanterioare. Preşedinteleşi-a ilustrat afirmaţiile cuexprimări luate de pe viudin orele de limba ro-mână sau din diferite dis-cuţii cu elevii.

Scopul procesului afost clar formulat prin cu-vintele criticului IonDodu Bălan: „A te ex-prima e mult mai multdecât a vorbi sau a comu-

nica. E o formă de autodefinire şi de mărturisire a supe-riorităţii omului”.

În continuare, preşedintele a dat cuvântul grefieruluispre a citi actul de acuzare. Inculpaţii au fost înfieraţipentru ignoranţă, pentru lipsă de simţ al limbii şi de res-ponsabilitate în mânuirea limbii, nu numai la lecţii, ci şiîn vorbirea de fiecare zi, cu colegii, cu părinţii, chiar cuprofesorii. Au fost citate dezacorduri, termeni improprii,propoziţii fără subiect sau predicat, fraze confuze fărăpropoziţii principale, toate nu numai mărturii ale incul-turii, ale unei gândiri ilogice, infirme, dar şi ale lipseide autocontrol, de respect pentru limba maternă. Exem-plele adunate în ani, din lucrările lor, erau întâmpinate

Carmen FARCAŞ

Cerc literar muzicalCarmen Farcas, a doua din stânga, 1971.

16

şi de interpreţi cu hohote de râs şi trebuie să recunosccă nu cu uşurinţă am depăşit momentele de ilaritate, carear fi compromis seriozitatea momentului şi a acuzaţii-lor.

Actul de acuzare conţinea abaterile de la normele ex-primării corecte grupate:dezacordul, silepsa, ob-scuritatea, repetiţia, non-sensul, improprietatea,prolixitatea, anacolutul.

A urmat audiţia mar-torilor, care, personifi-caţi, s-au prezentatsusţinându-şi ştiinţificdrepturile: Corectitudi-nea, Acordul, Claritatea,Pronumele relativ Care,Proprietatea, Preciziu-nea, Coerenţa, Repetiţiacu valoare stilistică.

Depoziţiile martorilorau fost susţinute de articole din legea de bază a limbiiromâne: „Gramatica Academiei”, ediţia 1963. S-auenunţat şi s-au explicat articolele de bază, s-au reformu-lat corect citatele greşite, s-a explicat provenienţa gre-şelilor în unele cazuri, cum ar fi silepsa, dezacordul,anacolutul. Martorul Repetiţia, uşor ofensat, şi-a reven-dicat şi dreptul la figurăartistică, menită să subli-nieze o idee sau un senti-ment, prelungirea în timpa unei acţiuni, intensitateaunei trăiri sufleteşti.Exemple din Al. Davila,Al. Macedonski au întăritpretenţiile justificate aleRepetiţiei.

Acuzarea rostită deProcuror i-a înfierat ne-cruţător pe stricătorii delimbă română, limbă pe care au învăţat-o din fragedăpruncie şi care, deşi nu e o limbă de circulaţie universalăs-a bucurat de aprecieri şi de studii din partea unor sa-vanţi europeni de prestigiul lui Meyer-Lubke, Alf Lom-bard, Sandfeld şi Olsen ş.a. Poezii de Alexei Mateevici,Al. Vlahuţă, T. Arghezi, aprecieri ale lui A.Russo, Odo-bescu, Maiorescu, recitate de martori, au avut menireade a sublinia frumuseţea, bogăţia lexicală, marea puterede expresie artistică a limbii române şi pretenţiile justi-ficate de a fi respectată şi corect folosită.

Avocatul apărării a avut obligaţia ingrată de a-i apărape pârâţi în ciuda evidentei lor vinovăţii. Ce argumente

a adus? Că n-au comis atâtea agramatisme cu rea inten-ţie sau din sfidare; că n-au vrut să aducă ofensă străda-niilor meritorii ale înaintaşilor de a fixa „în formă nouălimba veche şi-nţeleaptă”; că judecata la care au fostchemaţi, dezaprobarea din ochii şi vorbele martorilor,

mâhnirea şi strădaniile profe-sorului de română îi vor face săreflecteze mai mult la vorbelelui Max Muller: „Gramaticaeste sângele şi sufletul uneilimbi”, şi-i vor îndemna să stu-dieze cu mai mult interes şirâvnă gramatica limbii române.În concluzie, avocatul apărăriin-a putut cere decât clemenţă,înţelegere şi o pedeapsă câtmai blândă.

Ultimul cuvânt al pârâtului,reprezentant al tuturor celoracuzaţi, ar fi trebuit să stâr-nească valuri de indignare,

dacă n-ar fi fost de tot hazul: el s-a apărat într-un stiltotal agramat. Şi-a justificat neglijenţele de limbă prinneatenţie, grabă în a scrie cât mai mult la teze şi extem-porale; şi-a permis să-l ridiculizeze chiar pe profesor,care le cita adesea vorbele scriitorului Anton Bacalbaşa,afişate în clasă pe un panou: „Nimic nu-i mai dulce, mai

suav, mai Dumnezeiesc, în ce-ruri şi pre pămînt decât grama-tica”. La urma urmei, a susţinutInculpatul, a mai comite câteun dezacord, a folosi pronu-mele relativ „care” în acuzativfără prepoziţia „pe”, nu e chiaro crimă, nu înseamnă că aibăgat mâna în bunul statuluisau al cetăţeanului. Ce ţară amai intentat proces stricătorilorde limbă?

Înalta Curte nu s-a lăsat înduioşată. Pârâţii au fostcondamnaţi la oprobiul public, la râsul biciuitor şi lastigmatizarea lor în for public. Pedeapsa le va putea firidicată numai după temeinica însuşire a deprinderilorde exprimare corectă orală şi scrisă în acest scop li s-aurecomandat studiul gramaticii, lectura marilor clasici ro-mâni, menţinerea trează a conştiinţei lingvistice, spiritcritic în exprimarea proprie şi a celor din jur. Să le fiemereu prezent în minte proverbul arab: „Limba este caun leu, dacă îl ţii legat cu lanţuri te păzeşte, dacă îţiscapă te mănâncă”.

Elena Purda grefier şi Paul Dumitrescu presedinte

Teatru în clasă... Carmen Farcas, magistrat

17

PETRACHE POENARUUn român de rezonanţă mondială !

Numele lui Petrache Poenarueste asociat de mulţi dintre

noi cu o invenţie a sa, care arevoluţionat domeniul instru-mentelor de scris. Se ştie, că el ainventat tocul cu rezervor decerneală, primul toc de acest feldin lume, precursorul stilouluide azi pentru care a primit laParis, la 25 mai 1827 brevetul de

inventator cu titlul «condeiul portareţ fără sfârşit alimen-tandu-se însuşi cu cerneală». Dar, el nu a fost numai in-ventator; era inginer şi matematician, întemeietor de şcolide toate gradele; împreună cu alte minţi luminate ale tim-pului a înfiinţat gazete şi asociaţii culturale, a îndeplinitnumeroase funcţii publice şi obşteşti. A fost o mintestralucită a secolului al XIX-lea, instruit la şcolile dinţară şi din străinătate.

S-a născut la 10 ianuarie 1799, în satul Beneşti(comuna Balceşti), judeţul Vâlcea, într-o familie de mariboieri olteni. Mama sa, Smaranda, a fost sora lui IordacheOtetelişanu, om de aleasă cultură, mare vornic şipreşedinte al Curţii din Craiova, şi al lui GrigoreOtetelişanu, suţinător şi îndrumător al învăţământuluiromânesc şi “aga” (comandant militar) al oraşuluiCraiova.

La vârsta de cinci ani, mama sa, l-a încredinţatunei rude pentru a primi educaţia necesară în acel timp.Amintirile sale din acei ani sunt triste “…aici petrecuicinci ani la învăţătură elementară a limbii greceşti, şi îmiînsuşisem atât de mult această limbă, încât mai uitasemlimba părinţilor mei, fiindcă dascălul grec mă urmărea deaproape să n-auză că iese din gura mea altă vorbă decâtgreceasca”.

La 13 ani, Petrache Poenaru este înscris ca bursierla Şcoala Obedeanu din Craiova, o Şcoală de nivel mediu,un fel de seminar, unde se pregateau preoţi şi diaconi.`

În 1816 începe să lucreze în calitate de copist lacancelaria Episcopiei din Rm Valcea, unde îl cunoaşte pegrămaticul de faimă al vremii, Neofit Geanoglu, şi prinintermediul acestuia, pe episcopul Râmnicului, Galaction(1813-1824). Impresionat de inteligenţa, cultura şi serio-zitatea tânărului Petrache Poenaru, episcopul Râmniculuil-a recomandat mitropolitului Dionisie Lupu. Cu ajutorulacestuia, în anul 1818, este primit la Şcoala Domneascăde la Sf Sava, pentru a-şi continua studiile.

Dornic de a cunoaşte şi învăţa cât mai mult, con-

comitent cu Şcoala Româneasca de la Sf. Sava, PetrachePoenaru urmează şi cursurile Academiei Greceşti, carefuncţiona pe lângă Biserica Măgureanu. După absolvireeste numit profesor la Sf Sava, al cărei creator a fost arde-leanul Gh Lazar. Petrache Poenaru considera şcoala dela Sf Sava “un centru de lumină de unde se răspândescraze care înflăcărează inimile românilor”. Aici s-aupregătit valoroşi oameni ai culturii şi ştiinţei romanesti,purtatorii idealurilor de libertate, unitate şi independenţănaţională.

În anul 1821 unchiul sau Iordache Otetelişanu îl re-comanda pe tânărul Poenaru lui Tudor Vladimirescu, de-venind secretarul acestuia şi unul din oamenii săi deîncredere.

Dupa asasinarea mişelească a lui Tudor de cătreeterişti, de teama persecuţiilor, Petrache Poenaru estenevoit să ia calea străinătăţii. Se îndreaptă spre Vienapentru a urma cursurile Şcolii Politehnice, dar concomi-tent cu aceasta s-a înscris şi la Academia Universităţiidin Viena pentru a studia filosofia. Devine un adevăratpoliglot. Cunoştea limbile: greacă, latină, germană,franceză şi italiană. Studiul manualelor de limbă latină îlconsidera “izvorul din care trebuie să se adape culturalimbii noastre”.

Continuarea studiilor necesita sume importante debani, de care tânărul student era adesea lipsit. În anul 1824a venit în ţară, şi după multe insistenţe, obţine din parteadomnitorului Munteniei, Grigore Ghica, o bursă pe timpde patru ani. După absolvirea Politehnicii din Viena,Petrache Poenaru înaintează o cerere către statul românprin care solicită continuarea studiilor la Paris, cerere carei-a fost acceptată. Superioritatea şcolilor din “oraşulluminilor” era o atracţie pentru mulţi tineri români. Aicis-a înscris la Şcoala Politehnică şi a urmat cursurile deinginerie, mineralogie şi geologie. În 1825, pierdereatatălui său, Dinică Poenaru, i-a produs o mare suferinţă.În scrisoarea pe care o trimite familiei, la aflarea acesteitriste ştiri, marturisea: “departe de locul unde m-ampomenit pe lume, departe de cei ce mi-au dat întaia hrană,de cei de un neam zic, de cei de un sânge şi de cei cem-au născut cu întristare şi durere abia mai pot gasi aerproaspat “.

În perioada cât a studiat atât în ţară cât şi în străinătate,Petrache Poenaru a dovedit o capacitate şi o dorinţănestăvilită pentru studiu. De exemplu, în 1828, pe lângăstudiile de inginerie, urmează şi cursuri de fizică, chimie,mecanică şi economie. Vizitează fabrici şi uzine pe carele consideră “învăţăminte şi însemnari folositoare cu de-

Paraschiva CERNĂTESCU

18

senele mehanismelor fieştecărei fabrici sau unelte tre-buincioase pământului nostru “. Dorea să cunoasca pro-cedee tehnologice noi în prelucrarea lânii, a inului, apieilor, a sfeclei de zahar, producerea plugurilor şifuncţionarea morilor de apă, în metalurgie, minerit etc .Apreciat pentru temeinicia cunoştinţelor sale, lucreazăalături de dascălii săi, la elaborarea unor lucrări impor-tante. Astfel, în 1829, Louis Puissant, profesor la Şcoalade Aplicaţie a Inginerilor Topografi din Franţa, îi acordăo diplomă de merit pentru activitateasa de întocmire a unor harţi aleFranţei.

În Apusul Europei, revolutiaindustrială era în plină desfăşurare, caurmare a unor invenţii şi inovaţii, şimai ales a motorul cu abur. Punereaîn circulaţie a locomotivei cu abur peprima cale ferată din lume întreLiverpool şi Manchester era o curio-zitate irezistibilă pentru tânărul român.În 1831, se afla în Anglia, şi esteprimul român care a călătorit cu trenul.Într-una din scrisorile trimise în ţarădupa acest eveniment, PetrachePoenaru spunea: «Am făcut aceastăcălătorie cu un nou mijloc de trans-port, care este una din minunile indus-triei secolului… douăzeci de trasuri legate unele de alteleîncărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o sin-gura maşină cu aburi”. Ca urmare, Petrache Poenaru esteconsiderat primul român care a călătorit cu trenul.

In anul 1832, dupa 10 ani de studii în străinătate,Petrache Poenaru se întoarce definitiv acasă. Într-oscrisoare trimisa prietenului sau Zenovie Pop din Sibiu îimărturisea: «m-a cuprins dorul de glie, de cei dragi ».Pentru tinerii români din acel timp care studiau înstrăinătate, pe banii familiei sau ai statului, era o datoriede onoare să pună toată priceperea lor în slujba ţării.

Referindu-se la învăţământul din Ţara Românească,Nicolae Iorga afirma: “ Petrache Poenaru s-a întors dinstrăinătate cu o perfectă orientare culturală, cu aplicăriapusene, dar şi cu neclintita hotărâre de a păstrainvăţământul cu caracter absolut românesc, după tradiţianeuitatului său dascăl ardelean Gh Lazar”.

Începând cu anul 1832 a primit numeroase răspunderi, printre care Inspector al Şcolilor şi director al EforieiScoalelor. Din însărcinarea generalului Kisseleffîntocmeşte un regulament al şcolilor pentru organizareaînvăţământului, anexa ce urma să fie încorporată în„ Regulamentul Organic”. Acest îndrumar pornea de laconstatarea că “educaţia este temelia prosperităţii uneinaţiuni … cea dintâi biruinţă a unui neam..”

În perioada în care a avut funcţia de inspector ge-

neral şi director al Eforiei Şcoalelor a luat fiinţă un numărmare de şcoli de toate gradele: Seminarul Central dinBucureşti (1835), seminarele din Buzău, Argeş şi Râmnic (1836-1838), cursul special pentru studierea agriculturii,şcoala care dispunea de o fermă model pentru cercetări şiexperienţe. El doreşte să aplice şi în Ţara Româneasca unînvăţământ organizat pe baze ştiinţifice care săcorespundă nevoilor societaţii. În acest scop suntînfiinţate cursuri speciale de matematici superioare,

geometrie, mecanică, agricultură şisilvicultură. Tot din iniţiativa lui PetrachePoenaru au fost create doua clase cu profilingineresc, înzestrate cu manuale şiaparatură de profil. În acest scop au fosttraduse în limba romană « Geometria »matematicianului francez Adrien MarieLegendre şi “Algebra” lui Appeltamer,care au fost primele cursuri de acest fel înlimba română din Ţara Româneasca.

A fost preocupat de dotarea şcolilorşi tipărirea manualelor folositoare elevilorpentru care a fost adusa o tipografie dinFranţa. Ca o recunoaştere a meritelor sale,în 1843 este numit director la LogofetiaTreburilor Bisericeşti .

Petrache Poenaru are o contribuţieimportantă şi la editarea unor gazete şi

societăţi :“Învăţătorul satului” (1843), periodic destinatculturalizarii ţărănimii ; împreună cu Florian Aaron şiSimion Marcovici tipăreşte “Muzeul Nationl “ (1857) ogazetă ilustrată saptămânală de ştiinţe , agricultură, in-dustrie, literatură si artă; este membru fondator al “So-cietaţii Literare a Romaniei” (1845), condusa de poetulIancu Văcărescu.

În timpul revoluţiei de la 1848, Petrache Poenaru,alături de Cezar Bolliac face parte din Comisia pentrueliberarea robilor. În octombrie 1848 este pe lista celor cetrebuiau arestaţi sub acuzarea ca s-a “implicat înrevoluţie”, că “a fost director al şcoalelor şi ocrotitor alprofesorilor din Transilvania”, şi de asemenea ca a“pregătit revoluţiunea întrebuinţând pe învăţătorii săteştipentru propaganda ei”.

Preţuit pentru capacitatea sa intelectuală , cât şipentru serviciile anterioare aduse ţării şi poporului său,domnitorul Barbu Stirbei îl reabilitează şi îi încredinţeazănumeroase funcţii precum: membru în Comisia Tehnicăa Lucrărilor Publice (1850-1856), “mare aga”, directorîn Ministerul Afacerilor Dinafara (azi Ministerul Aface-rilor Externe ).

În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fostmembru la Consiliul de Stat al Principatelor Unite. A fostales, de asemenea, primul preşedinte al “ Societăţii pentruînvăţătura poporului roman”.

19

Pentru remarcabila activitate pusă în slujba culturii,învăţământului, a statului şi poporului român, la 10 sep-tembrie 1870, Petrache Poenaru este ales membru activîn Societatea Academica Română, iar în 1872 devinepreşedintele acesteia în locul lui I H Rădulescu.

S-a stins din viaţă la 20 octombrie 1875, şi se aflăînmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti .

Analizând măsurile stabilite în timpul funcţiilorpublice pe care le-a deţinut, activitaţile şi lucrările sale,se poate conchide că Petrache Poenaru a luptat pentru unînvăţământ în limba română, cu accent pe istoria şicultură naţională, pentru o şcoală cu un pronunţat carac-ter ştiinţific şi practic ,,pentru răspândirea învăţămân-

tului atât la oraşe cât şi la sate. A fost un model pentrutimpul său, dar şi pentru noi, astăzi.

Bibliografie:Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuţă, Istoriaînvăţământului din Oltenia, Craiova, Scrisul Românesc,pag.58 Pete Petria, Petrache Poenaru, Bibliografie, Rm.VâlceaStanciu Stoian, Pedagogia româna modernă şicontemporană, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,1976, pag. 48-58

MIHAIL SADOVEANU ŞI SPIRU HARET

IN MEMORIAM

Adevaraţi titani ai culturii şiştiinţei româneşti, scriitorul

Mihail Sadoveanu şi Spiru Haret,”un sfânt al culturii noastre”, cuml-a numit Preasfinţitul GherasimCristea, s-au cunoscut şi s-au res-pectat reciproc.

Din amintirile despre mareleprozator, depănate în cartea“Badiţa Mihai” (Buc.

EPL,1968), Vasile Sadoveanu, fratele maimic al romancierului, consemneazăcâteva momente interesante din viaţaacestuia, unele dintre ele legate şi depersonalitatea lui Spiru Haret.

Mihail era întâiul născut dintre ceicinci fraţi, Vasile era mezinul, maitânăr cu opt ani.

Badiţa Mihai a stârnit admiraţiafratelui sau pentru talentul de vânătorşi pescar, dar, mai ales, prin împlinirileca scriitor şi calităţile lui de om ce sedistingea printr-o demnitate deosebită. Ascris multe pagini pătrunse de un adâncumanism, sentiment care a stat la baza tuturoracţiunilor sale de scriitor şi militant activ pentru dreptateşi democratie. Nu a pregetat să dezvăluie viciile unorpersoane şi personalităţi cunoscute din vremea sa,demonstrând puterea cuvantului scris.

În capitolul “O perchezitie la Sadoveanu in 1907”,aflăm despre îngrijorarea scriitorului privind viaţa

chinuită şi sărăcia în care trăia ţăranul român, ideidezbătute şi cu Ministrul Şcoalelor, Spiru Haret, preocu-pat de aceste probleme.

În urma coaliţiei dintre liberali şi conservatori pen-tru a reprima răscoalele din 1907, în noul guvern se aflaşi un om de mare valoare profesorul Spiru Haret.

De când ocupase postul de copist la Casa Scoalelor,activitatea lui Mihail Sadoveanu era urmarită în-deaproape de Spiru Haret. Acesta i-a acordat un premiuliterar de 700 de lei, ceea ce echivala cu salariul sau defunctionar pe 7 luni. Premiul a constituit un îndemn pen-

tru tânărul Sadoveanu ca, pe lângă activitateade functionar, să-şi urmeze chemarea de

scriitor.Cand s-a retras de la minister, Spiru

Haret l-a chemat acasa la dânsul peSadoveanu, care i-a dăruit ultimelesale cărţi. Cu acest prilej a aflat căsoţia ministrului era aceea care îl ţineala curent cu mişcarea literară.

Sadoveanu dorea să vina în spri-jinul dezvoltării artei şi literaturii prineditarea unor cărţi potrivite, în ediţii

ieftine, iar “Biblia” într-o ediţieilustrată ar fi trebuit să ajungă gratis în

orice colibă, idee susţinută şi de SpiruHaret. După răscoalele din 1907, acesta îl nu-

mise pe tânărul Sadoveanu inspector al cercurilor cul-turale şi bibliotecilor populare, unde se desfăşura oactivitate intensă. Doar în răspândirea Bibliei s-aamestecat Sinodul şi nu s-a facut nimic.

Mihail Sadoveanu îl aprecia în mod deosebit peSpiru Haret, pe care îl considera “cel mai generos om

Angela CALANGIU-ENE

20

politic din câţi am avut”. Desi om de ştiinţă , era pre-ocupat de datinile poporului nostru, de cântecul, dan-sul, ţesăturile şi costumele populare , considerând oadevărată primejdie tendinţa de dispariţie a acestora prininstalarea civilizaţiei lumii moderne.

La randul său, scriitorul con-sidera că : ”Datina e … o legestrictă a neamului … şi constituieadevarată lui unitate“.

În vol. “Anii de ucenicie”,celebrul romancier vorbeşte despreprofesorul Spiru Haret ca fiind unînvăţat de seama şi un om deosebitde cinstit. Cu modeste mijloace fi-nanciare, când era MinistrulŞcoalelor, a pornit o amplă acţiunede extindere a învăţământului pri-mar. Colindând ţara , a reuşit să in-sufle multor învăţători dragostea deşcoală şi pentru truditoriipământului. A îndrumat învăţătoriisă facă acţiuni extraşcolare, cursuride alfabetizare, cercuri culturale şibibloteci săteşti. A sprijinit înte-meierea de bănci populare, coope-rative de consum şi obşti de arendare pentru a veni însprijinul ţăranilor.

Din păcate, acţiunile lui Spiru Haret erau folositede fruntaşii Partidului Liberal în interes propagandisticpentru a da ţărănimii speranţe iluzorii într-o schimbarepozitivă.

În lumina acţiunilor întreprinse de Spiru Haret,Mihail Sadoveanu şi Artur Gorovei au publicat gazeta“Răvaşul Poporului” pentru a susţine cu puterea con-deiului măsurile de înbunătăţire a vieţii ţăranilor. Eraudezbătute probleme sociale, agricole, medicale, educa-tive, economice şi tot ce putea interesa un popor ţinutîntr-o ignoranţă de neimaginat.

Sadoveanu reuşea întotdeauna să-şi uimeascăapropiaţii cu uriaşa sa putere de muncă. Fără a neglijascrisul, se ocupa de cercurile culturale, de redactareagazetei pentru săteni, de conducerea Teatrului Naţionaldin Iaşi căruia i-a imprimat o viaţă nouă, mergea lavânătoare şi la pescuit, juca şah cu pasiune şi se bucurade plăceriile vieţii de familie. Era un tată blajin şi iu-bitor.

O întâmplare povestită de fratele scriitoruluivorbeşte de la sine de dragostea lui Sadoveanu pentruomul simplu de la ţară, lipsit de apărare.

În toamna anului 1914, aflându-se la vânătoare,cei doi fraţi au văzut pe un drum de ţară, un cunoscutpolitician din judeţul Suceava, care se deplasa într-un

docar elegant, în mare grabă. Pe acelasi drum îngust, sedeplasa şi un car încărcat cu fân, tras de doi boi, pe careun sătean îi îndemna cu glas domol. Neputând trece dincauza carului, politicianul a oprit docarul, s-a ridicat înpicioare şi a început să-l pleznească pe sătean cu biciul.

Bietul om, prins între car şi do-car , nu se putea da la o parte şiîncerca să-şi apere cu palmelemăcar obrazul.

În faţa acestei scene desalbăticie, Sadoveanu, cuprins demânie, a ridicat puşca, dar politi-cianul l-a zărit şi recunoscându-la fugit într-un galop năvalnic.

Văzând omul plin de sân-ge , scriitorul s-a oferit să-i fiemartor. Tăranul a refuzat speriat,neîndrăznind să se lupte cu unputernic al zilei.

Dupa 50 de ani de la aceastaîntâmplare, fratele romancieruluia aflat cât de urât a sfârşit politi-cianul care-l batuse pe ţăran.Dupa moartea sa , oameniichinuiţi de acesta i-au deschis

cripta şi i-au aruncat osemintele pe apa Moldovei. Dupa 1918, când scriitorul s-a mutat la Iaşi, dornic

să cunoască lumea de după război, a început să frecven-teze salonul de şah de la Cafeneaua Traian. Venea curegularitate o dată pe saptămână şi se întâlnea cu

personalităţi culturaleşi ziaristi, care afirmaucu tarie că prezenţascriitorului ridicaseprestigiul cafenelei , iarsalonul de sah eraprivit cu respect . Poetul Mihai Codreanususţinea cu admiraţiecă Sadoveanu : “are înel un fluid special,încât impune respectoricărui cetăţean cucare vine in contact “ .

Cei care l-au cunos-cut, l-au îndrăgit şi i-au citit măcar o parte dintre celepeste 120 de vol. publicate, pe bună dreptate l-au com-parat cu celebrul scriitor rus Lev Nicolaevici Tolstoi,iar Geo Bogza l-a numit “Ştefan cel Mare al literaturiiromâne” socotindu-l un adevarat “Ceahlău al prozeiromâneşti”.

Maria Tănase şi MihailSadoveanu, 1956

Lev Tolstoi

21

ASPECTE ALE VIEŢII COTIDIENE DIN ORAŞULRÂMNIC SUB OCUPAŢIE GERMANĂ (1916-1918)

Acţiunile militare ale ar-matei române în faţa

forţelor Puterilor Centrale cugreu mai puteau opri, în toamnaanului 1916, tăvăluguldezlănţuit asupra teritoriuluiromânesc. La 8 noiembrie 1916armatele de ocupaţie „sosiserăîn apropierea oraşului”, dupăcum arată o relatare a casierului

Primăriei Rm. Vâlcea, iar starea de panică era generală.Toate prăvăliile, atelierele şi alte stabilimente comercialeerau închise, şcolile deveniseră pustii, iar oparte a autorităţilor române se pregăteau săia calea exilului. La primăria oraşului aufost îngropate în grabă „dosarele şi actelede valoare” ale instituţiei într-una dincamerele de la subsol, primarul A. Boic-escu alăturându-le ceasul său de aur, livretede bani, scrisori şi diplome personale.Graba cu care a fost părăsit oraşul reiesedin aspectul casieriei în momentul intrăriitrupelor germane în oraş, în data de 13noiembrie 1918: „totul era abandonat lavoia întâmplării, casa de fier deschisă,goală şi cu un rând de chei în uşă”. În haosul general, o parte a averiiinstituţiilor publice a fost însuşită de di-verse persoane. Şcolile au rămas fără gea-muri şi ferestre, arhiva a fost răscolită,proprietatea mobilă a comunei formată dincare, boi, cai, trăsuri practic se evaporase.În oraş „se comiteau zilnic furturi de către făcătorii derele”, patrulele germane de jandarmi şi interdicţiacirculaţiei între orele 8 seara şi 6 dimineaţa neputând săpună capăt fenomenului. În acest vid de putere locală, activitatea în oraş a fostcoordonată în primele zile ale ocupaţiei de Comandaturade Etapă Mobilă 270 Germană, care a ocupat sediul fos-tei Administraţii Financiare a Judeţului. Au fostrechiziţionate clădiri pentru încartiruirea trupelor, precumhotelurile Splendid şi Bulevard, iar Şcoala Inferioară deMeserii Nicolae Pleşoianu a fost transformată în spitalpentru soldaţii germani. Noile autorităţi de ocupaţie austabilit raţii la produsele de primă necesitate, a căror lipsădevenea acută pentru locuitori. Astfel, la 18 decembrie1917, Comandatura de Etapă anunţa populaţia oraşului

că „a pus la dispoziţia oraşului gazul necesar şi a stabilitcâte 20 de grame de fiecare cap, care se poate procura dela domnul Lulu Eithel pentru preţul de 80 de bani litrul”,concomitent rechiziţionând toată cantitatea de petrolexistentă la particulari pentru aprovizionarea uzinei elec-trice a oraşului. Raţia zilnică de pâine a fost fixată la 500de grame pe cap de locuitor. Au fost luate primele măsuripentru constituirea unui nou Consiliu Comunal care săconducă interesele oraşului şi să pună lucrurile pe făgaşulnormal în această perioadă dificilă, în care Râmnicul era„părăsit de oamenii săi de seamă”. Prima şedinţă a aces-tui nou organism a avut loc la 6 decembrie 1916 şi a vizatcele mai stringente probleme: a fost organizat un serviciude poliţie municipală şi unul de pază de noapte, au fost

numiţi 10 tălmaci, cunoscători ailimbilor germană şi ungară„pentru a tălmăci în româneştecerinţele armatei de ocupaţiuneşi reclamaţiile făcute la Coman-damentul armatei”. Pentru acontracara lipsa pâinii şi speculacu acest articol de primă necesi-tate, s-a hotărât comercializareaei pe bază de cartele. Şi pentrucă în astfel de vremuri oriceresursă trebuia valorificată, con-silierii au luat hotărârea de astrânge varza şi zarzavaturileabandonate „pe câmpuri,neculese, în cătunul Ostroveni şidepozitarea lor în pivniţeleprimăriei, spre consum”. Au fostluate măsuri pentru a închidemagazinele părăsite, iar fere-

strele au fost blocate cu scânduri. Pentru aprovizionareacetăţenilor cu carne s-au făcut demersuri către Coman-datura germană pentru tăierea săptămânală a două vitemari, patru porci şi patru capre, berbeci sau oi. Cantitateade carne „abia ajungând pentru populaţia creştină aoraşului”, după cum arătau autorităţile române, s-a încer-cat obţinerea aprobării pentru sacrificarea încă a uneivite pentru populaţia mozaică a oraşului. La 19 decembrie 1916, Consiliul Comunal făcea cunos-cut populaţiei absoluta libertate a comerţului, meseriilorşi a oricăror întreprinderi în cuprinsul oraşului, după ceobţinuse asigurările comandamentului german că se„garantează buna ordine şi siguranţă a comercianţilor,deoarece şi acesta doreşte ca să se înceapă cât de repedestarea normală a lucrurilor”. Era un prim pas spre o

Bogdan Dumitru ALECA

C. Mihăilescu, 1920, montarea monumentului din Zăvoi.

Colecţia Titi Mihai Gherghina

22

minimă normalizare a stării de lucruri în oraş. Au fost re-organizate serviciul de incendiu al oraşului, cel desalubritate, a fost încadrat un nou personal în locul celuirefugiat şi a fost fixat orarul cancelariei municipalităţii.Din primul moment, populaţia a fost supusă la rechiziţiisistematice şi corvezi. Pentru a face faţă cererilor coman-damentului german, zilnic la primărie erau prezente 10care cu boi şi cinci căruţe, iar „toţi locuitorii oraşului,fără deosebire de poziţia socială, de la etatea de 18-42ani” au fost obligaţi să răspundă în mod gratuit „la oriceservicii li se va cere de către primărie, iar la primachemare să se prezinte la primărie”. Începând cu 19 de-cembrie 1916, cei care se ocupau cu comerţul şi cudiferite meserii au fost scutiţi de această prestaţie înmuncă. Veniturile bugetare ale municipalităţii nu mai corespun-deau cu cele din timp de pace. Dacă în anul 1916 ele seridicau la suma de 54.000 lei, în anul 1917 cu greu s-astrâns din taxe şi impozite suma de 25.000 lei. S-a căutatcreşterea acestor venituri, iar metoda binecunoscută afost impunerea de noi taxe. Cea mai originală a fost taxacomunală pentru „ţinerea de câini”, care, în funcţie denumărul de animale deţinute, ajungea la suma de 36 delei anual.La 13 ianuarie 1917 primarul, într-o cuvântare ţinută înfaţa consiliului comunal, arăta că „deacum înainte încep lucrări serioase pen-tru comună, deoarece eri, la 12 ianuarie1917, am fost la Comandatură şi amdepus jurământul legiuit, astfel că acumdorinţele Consiliului şi ale comunei tre-buie să corespundă cu dorinţele Coman-daturii”. Cu acest prilej consiliul şi-aexprimat „sentimentele de mulţumire şisupunere faţă de comandatura militarăgermană”. Într-adevăr, multe erau de făcut în oraş,iar cele mai stringente probleme au fostaprovizionarea populaţiei cu alimente şistăvilirea infracţiunilor. Specula bântuiaca un flagel, iar vizate erau „în principalarticolele de primă necesitate, fapt pen-tru care suferă întregul oraş”. Consiliula luat măsura stabilirii unor preţuri maximale la ali-mentele de bază şi a impus râmnicenilor obligaţia „de aveni la piaţă şi a târgui lapte, ouă, unt, brânză şi smântânădecât unei singure persoane dintr-o familie”, cei care nuse supuneau regulii fiind pedepsiţi cu amendă, confis-carea mărfurilor cumpărate şi aplicarea unei interdicţiipentru cel în culpă de a mai târgui în piaţa oraşului timpde o săptămână. Fenomenul era agravat şi de cei multprea pătrunşi de simţul oportunităţii, care, folosindu-sede relaţia cu ocupanţii germani, „sub masca ordinelor ce

au de la Comandatură, se dedau la fel şi fel de înşelătoriiatât în detrimentul Comandaturii cât şi al cetăţenilor”.Era şi cazul lui Moise Popescu, despre care ajutorul deprimar Anton Copetti arăta că „în loc de a da tot produsulComandaturii, după cum s-a angajat, vindea fructelecumpărate pentru autorităţile militare germane de la fe-meile ce veneau cu ele de peste Olt în oraş, unor persoane

din cuprinsul oraşului, cu un preţ mult mai mare”. Spec-ula alimentelor în acele vremuri de lipsuri cronice aduceacâştiguri frumuşele, de aceea comerţul ilegal a înflorit,chiar şi cu sprijinul unor funcţionari. În septembrie 1917,

agentul comunal Budişteanu informamunicipalitatea că „la ţarina dinspreTroian a întâmpinat o căruţă condusăde doi cai, însoţită de o doamnă de laBrezoi cu 400 de oauă, doi porci, douădamigene ţuică , 20 pui de găină, 5gâşte, patru raţe şi unt topit, iar întimp ce eu urmăream nişte precupeţice făceau cumpărături de ouă şi altele,subcomisarul de poliţie al oraşului aluat căruţa oprită, a dus-o la Poliţialocală, în cabinetul de lucrurămânând doar domnul poliţai cudoamna (…) şi în urmă văd că s-aeliberat acea căruţă”. Documenteleconsemnează că în vara anului 1917un oarecare Alecsandrescu a pus peroate un adevărat comerţ cu caşcaval

în cuprinsul oraşului. Marfa era achiziţionată de laBertosi Pepi, fabricant de caşcaval din Govora şicomercializată prin intermediul lui Fritz Ghelsch. Afac-erea s-a terminat prost, partenerii conjuncturali de afaceriajungând să se reclame autorităţilor pentru comerţ ilegal. Aprovizionarea cu pâine a oraşului a fost încredinţată ne-gustorului Iosif Mederer, dar un control al funcţionarilorprimăriei a arătat că pâinea era coaptă „din făina cea maiordinară, amestecată cu tărâţe şi mălai necernut”, grama-jul era inferior celui afişat, iar antreprenorul folosea un

Biserica Cetăţuia, anul 1920

Statuia Independenţei, I. Iordănescu, 1914

23

singur cuptor care nu putea asigura îndestulareapopulaţiei oraşului. În aceste condiţii, Consiliul Comu-nal a hotărât ca pâinea „să se facă din făină curată, să nuse mai amestece cu mălai, să se fabrice de o greutate de880 grame, aplicându-se pentru control câte o etichetă”pentru a împiedica „a se vinde afară din oraş sau a sevinde atât la orăşeni cât şi la cârciumari, restaurante şibirturi peste numărul cartelelor şi al raţiei”. Preţul uneipâini a fost fixat la suma de 30 de bani, iar taxa comunalăera de 2 bani pe fiecare bucată. Sistemul avantaja muni-cipalitatea, taxa pe pâine asigurând fondurile necesaresusţinerii unei cantine pentru populaţia foarte săracă aoraşului, dar a nemulţumit Comandatura Germană şiStatul Major Economic, care arătau că respectivul Med-erer nu era „nici măcelar şi nici brutar, iar brutăriile şimăcelăriile oraşului stăteau în nelucrare”, nemulţumindpopulaţia. A ordonatPrimăriei să anuleze contrac-tul, iar „brutarii şi măcelariisă intre în ocupaţiile lor”. Documentele amintescfenomenul interesant alcreşterii consumului depâine, iar motivul ţinea defaptul că restaurantele şi bir-turile oraşului erau frecven-tate de militari ai armatei deocupaţie, „care nu obişnuiescdecât pâine”, iar patronii,pentru satisfacerea cererii,pretindeau suplimentareaalocărilor.

Infracţionalitatea era omniprezentă în oraş înprimele zile ale ocupaţiei germane. Intendentulmunicipalităţii informa despre faptul că „negustoriichiriaşi ce ţin prăvălie cu chirie chiar pe platforma Halei,dimineaţa găsesc unele sparte, cu mărfuri furate”, înciuda faptului că în zonă se afla postat un sergent depoliţie. Nimic nu era de refuzat pentru hoţi, nici chiaroperele de artă. În două rânduri baraca din Zăvoi a sculp-torului Constantin G. Mihăilescu, care executa pentruacea grădină publică statuia domnitorului Barbu Ştirbei,a fost spartă, geamurile şi ferestrele furate, iar câtevalucrări de artă deteriorate. In decembrie 1917, artistulcerea ajutorul primăriei pentru astuparea ferestrelor cuscânduri pentru a nu expune statuia „stricăciunilorrăuvoitorilor”. Fenomenul de insecuritate era agravat descandalurile zilnice provocate de soldaţii germani şiderbedeii autohtoni, după cum se exprimă autorităţile.Rapoartele Poliţiei arătau că aceştia se îmbătau, plecaunoaptea pe străzi cu lăutari şi cântece, se dedau la diferitescandaluri şi bătăi, iar angajaţii Poliţiei erau împiedicaţide soldaţii germani „a ridica cel puţin pe derbedeii care

erau întovărăşiţi cu militarii”, nu de puţine ori fiind purşi simplu agresaţi. Funcţionarii acestei instituţii eraufoarte intimidaţi de prezenţa soldaţilor germani, aşa cumreiese din raportul subcomisarului Georgescu, care înnoaptea de 25 mai a asistat neputincios la bătaia aplicatăde 10 inşi, printre care şi soldaţi germani, gărdaşului civilpostat pe strada Traian, pentru simplul motiv că acesta leceruse să nu mai tulbure liniştea publică. Subcomisarulafirma că „am fost nevoit a mă retrage împreună cu agen-tul de serviciu, făcându-mi socoteala că dacă interve-neam şi noi în acel scandal ar fi luat şi mai mariproporţii”. Raportul funcţionarului amintea că printrescandalagii se aflau „şi nişte băieţi de la brutăria dinŢigănie de naţiune bulgară, care şi aceştia căuta a aprindeorişice scandal, mai cu seamă contra Poliţiei civile”. Înaceste condiţii, Consiliul Comunal a făcut demersuri pen-

tru a se reintroduce inter-zicerea circulaţiei pe stradă acivililor începând cu ceasurile10 seara.Viaţa de zi cu zi în oraş a fostafectată de cerinţeleocupanţilor. Aceştia au orga-nizat teritoriul astfel încât săîndrepte către maşina derăzboi germană toateresursele existente. În toamnaanului 1917 a fost sechestratătoată producţia de vin,cerându-se producătorilorcantităţi mai mari de vin roşu,

„deoarece acela conţine taniu şi are o valoare mai mareîn îngrijirea trupelor”. S-a impus folosirea la fabricarealui numai a strugurilor negrii sau albastru închis, acestesoiuri fiind interzise la comercializare pentru a se obţineo cantitate mai mare din acest vin. În ciuda interdicţiei,Comandatura germană se plângea că pe piaţa oraşului sevindeau totuşi „anumite sorturi de struguri pentru masăinterzişi şi se vând chiar fără ca funcţionarii cari au da-toria de control să-şi facă pe deplin datoria în aceastăprivinţă”. În aceste condiţii prefectul a luat măsuri ener-gice, anunţând că „în cea ce priveşte strugurii, de acumînainte este interzis de a se mai vinde orice fel destruguri”. În aceeaşi toamnă a fost sechestrată producţia de nuci şifasole pentru nevoile armatei, tuturor locuitorilor, copi-ilor şi şcolilor li s-a impus să adune castane, ghindă, jir,seminţe de pepeni şi dovleac, achiziţionate de agronomulComandaturii Germane cu 28 lei suta de kilograme, afost oprită sacrificarea pentru consum a boilor de jug, aoilor şi scroafelor fătătoare, a mieilor, a vacilor lăptoaseşi a găinilor ouătoare. Pentru mărirea producţiei de lapte,în iarna anului 1917-1918 autorităţile germane au luat

2 tunuri din Primul Război Mondial aufost instalate in fata Muzeului de Istorie

24

hotărârea ca vacile să fie adăpostite „în locuri joase, înbarace de lut sau în colibe făcute în pământ, daracoperite”, iar animalele cărora nu li se putea face unadăpost potrivit, erau luate contra cost de Comandament,iar în cazuri de neglijenţă vădită erau chiar confiscate.Numai cei care se obligau să crească pentruComandatură porci graşi primeau permisiunea de a tăiaanual două animale pentru consum propriu. Populaţiaoraşului a fost obligată să predea „carâmbi de cizmevechi, bucăţi de orice fel de piele, bucăţi mici de oricefel de postav, bucăţi de olandă pentru saltele, rufărie pen-tru îmbrăcăminte ca: cămăşi, izmene, ciorapi, mănuşi şischimburi pentru paturi”. Şi pentru ca demersul să aibăcât mai mari şanse de reuşită, au fost recompensateinformaţiile relative „la accesorii importante de maşinişi curele de transmisiuni, care ar puteafi îngropate, ascunse sau îndepărtate”.

Numeroase alte măsuri şiacţiuni ale ocupanţilor aminteau râm-nicenilor starea de ocupaţie. Printr-onouă legislaţie referitoare lacorespondenţă, a fost oprităcomunicaţia locuitorilor teritoriilorocupate cu alte destinaţii decât Germa-nia, Autro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria.În teritoriul ocupat, organizat sub de-numirea de Administraţia Militară dinRomânia, populaţia putea expedianumai cărţi poştale şi vederi, referi-toare exclusiv la chestiuni familiaresau afaceri urgente (decese, moşteniri,vânzări imobile). Toate scrisorile tre-buiau predate deschise şi nu erau admise la expediţie celemai mari de patru pagini sau întrebuinţarea scrisului cucaractere şi semne speciale, secrete sau abreviate. Erauinterzise comunicări referitoare la evenimente militaresau politice, de natură a afecta interesele germane sau aleStatelor Aliate. În afara ţării, populaţia României puteacoresponda numai cu rudele din Germania, Austro-Un-garia, Bulgaria şi Turcia, dar adresa şi conţinutul acestorscrisori trebuia redactat în limba ţării de destinaţie ascrisorii. Corespondenţa nu era livrată la domiciliu,locuitorii ţării fiind obligaţi a se interesa la oficiul poştaldacă „au sosit pentru dânşii scrisori sau cărţi poştale laoficiul respectiv”. Nerespectarea legislaţiei atrăgeapedepse aspre, trei ani de închisoare sau amendă de10.000 lei. Corespondenţa dintre autorităţi cuprindea în parteastângă a paginii textul în limba germană, iar în parteadreaptă traducerea în limba română.Viaţa cotidiană a intrat, treptat, într-un firesc relativ. Îngrădina publică a oraşului şi în sala Soldatenheim de larestaurantul Azuga erau organizate reprezentaţii teatrale

şi concerte. În iarna anului 1917 gheaţa „de pe lacul par-cului Zăvoi” a fost concesionată pentru patinaj, iar pentrumulţumirea publicului, concesionarii se obligau să oîntreţină aşa cum trebuie, angajând şi doi oameni spreajutor. Nicolae Ştefănescu a reluat, în septembrie 1917,proiecţiile cinematografice, autorităţile fiind de părere că„prin reînfiinţarea cinematografului se aduce foloase atâtcomunei cât şi cetăţenilor, ca distracţie”. Pentru strân-gerea legăturilor româno-germane, la 27 iulie 1917, Con-siliul Comunal „încuviinţa înfiinţarea unei şcoli de adulţipentru limba germană în localul Şcolii Primare de Băieţi,de trei ori pe săptămână, lunea, miercurea şi vinerea,delegând pe domnul primar a face apel la domnii profe-sori de limba germană din acest oraş”. Periodic, populaţiaera invitată a participa la slujbele religioase oficiate la

biserica catolică din localitate pentrudiverse evenimente precum onomas-tica M. S. Împăratului şi regeluiAustro-Ungariei, iar mormintelesoldaţilor şi ofiţerilor români şi ger-mani din Râmnic au fost îm-podobite cu flori.Învăţământul public şi-a reluat acti-vitatea după luni de întrerupere şi cueforturi mari pentru repararea lo-calurilor de şcoală şi angajarea unornoi profesori în locul celor refugiaţi. Scrupulozitatea tipic germană reiesedin toate măsurile luate deComandatură în privinţa oraşului. Înluna octombrie a anului 1917, mili-tarii germani din localitate reclamau

faptul că salubritatea lăsa de dorit, iar „sârmele de lastâlpii de telegraf erau, în parte rupte, stând atârnate, ceiace face aspect urât şi lovindu-se trecătorii de ele”.Răspunsul Înaltului Comandament Local a fost prompt,noile norme arătând că „gropile de gunoi şi privatele tre-buiau bine închise pentru a nu pătrunde muştele înăuntru;puţurile trebuiau pavate împrejur şi întreţinute curat;găleţile puţurilor urmau să fie bine legate a nu fiîntrebuinţate în alt scop şi nici a se pune jos pe pământ”.

Din fericire, ocupaţia germană asupra unei mari părţi ateritoriului românesc a fost vremelnică. Zeii războiuluiau fost favorabili, în cele din urmă, armatei române, iarcontextul internaţional a făcut posibilă Marea Unire dinanul 1918, plătită însă cu jertfe imense, omeneşti şi ma-teriale, de poporul român. De aceea rememorarea unorsituaţii de fapt cu care s-au confruntat înaintaţii noştri nueste necesară numai pentru ilustrarea sacrificiilor în-durate pentru înfăptuirea visului de aur al românismului,dar şi pentru a ne aminti în fiecare clipă că trebuie săpăstrăm neatinsă moştenirea primită.

Monumentul de la Pietrari închinat eroilor dinPrimul Război Mondial completat cu

vulturul metalic, în 2007.

25

BISERICA „ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI”

În satul Pârâienii de Mijloc,comuna Livezi, judeţul Vâl-

cea, în locul vechii biserici delemn, s-a reconstruit în anul1825 biserica actuală, monu-ment istoric, a cărei pisanie oredau mai jos:

„ Această sfântă şidumnezeiască biserică, ce se

prăznueşte cu hramul Întâmpinării lui Hristos şi SfinţilorSfinţilor Voievozi, din temelie s-au zidit, după cum sevede şi-au înfrumuseţat de robii lui Dumnezeu: Tănasiesin Statie Pârâianul, cu vărul său Matei Pârâianul şi s-ausăvârşit în zilele prea luminatului domn Grigore DumitruGhica voievod şi arhiepiscop Ungrovlahiei al acestui locKir Neofit, episcopul Râmnicului Severin, mai ajutorândşi vecinii din prejur cu ce s-au putut, la leatul dela Adam7333, iar dela Hristos 1825 august 31. Am scris eu, smer-itul între diaconi, diaconul Gheorghe zugrav otCrăpături”.

Biserica poate fi văzută din partea de sus sau de jos avăii Olteţului. Stând în preajma ei şi privind până departespre Polovragi, în zilele senine, gândul te duce în trecutulvremurilor, când stăpânii moşiei „Pârăiani” stăpâneau şi„Polovragii în întregime”.

Biserica se păstrează în forma iniţială cu o singură mo-dificare făcută la acoperiş în anul 1921. Pictura e înfrescă, atât în interior, cât şi în exterior, unde se păstreazănumai din brâu în sus. Se remarcă pictura în exterior: pepărţile laterale, deasupra tindei sunt zugrăviţi filozofii luiAlexandru Macedon, iar pe turlă, în partea de miază-noapte, este zugrăvit calul lui Alexandru Macedon (Duci-pal). În tindă, în dreapta, deasupra scenei care reprezintăiadul, sunt zugrăviţi: ţarul Por şi ţarul Alexandru. La datazidirii bisericii, circula în popor cartea numită Alexandria,ce cuprinde viaţa şi faptele lui Alexandru Macedon. Zu-gravul a socotit că, prin aceste scene, poate popularizacuprinsul acestei cărţi, având în vedere totala neştiinţă decarte din acel timp. Acum este aproape ruinată şi trebuierestaurată. În interior, în dreapta şi în stânga uşii, la intrare, suntzugrăviţi ctitorii: Tănasie Pârâianu cu soţia sa Stanca şicei doi copii ai lor ( Constantin şi Anica), iar alături de eiRadu Pârâianu şi Matei Pârâianu cu soţia sa Constantinaşi cu cei doi feciori ai lor ( Matei şi Constantin Pârâianu).

-Pe peretele din sud: Jupan Matei Pârâianu, ConstantinPârâianu cu feciorii;

-Pe peretele din vest: Jupan Matei Pârâianu, Jupan

Tănasie Pârâianu cu copilul lui, Andrei Pârâianu, Paniţa(Jupâniţa) Stanca, soţia lui Tănasie Pârâianu cu copila saAncuţa, Jupan Radu Pârâianu sân (fiul) lui MateiPârâianu;

-pe peretele din nord: Paniţa (Jupâniţa) Constantina,soţia lui Jupan Matei Pârâianu cu cei doi copii ai săi, Ior-dache şi Barbu.

Este important şi pomelnicul de pe peretele de laproscomidie. Prenumele din acest pomelnic se regăsescîn prenumele Pârâienilor găsiţi în actele de stare civilăpăstrate în arhive: Stanca, Andrei, Ancuţa, Constantina,Maria, Ilinca, Bălaşa, Marin ereu, Ioana ereiţa, Radu, Il-inca, Ion, Vasile, Manda, Preda, Grigore, Ilinca, Ion, Ilie,Radu, Grigore, Ilinca, Nicolae, Varlam monah, Ioana,Ilinca, Matei, Gherghina, Paraschiva, Amza, Dumitra,Udrea ereu, Ilinca, Stanca, Stanca, Bălaşa, Tănasie, Ilinca,

Radu, Ion, Stoian, Ştefan, Dumitra, Păuna, Maria,Catrina, Iordache, Dumitru, Maria, Vasile ereu, Bălaşaereiţa, Matei, Maria, ereiţa. Aceştia sunt toţi Pârâieni sauînrudiţi cu aceştia. Cum era de aşteptat sunt şi câtevainscripţii şterse. (Constantin Bălan (coordonator), Har-alambie Chircă, Olmpia Diaconescu şi colaboratorii:Laurenţiu Ene, Pavel Mircea Florea, Ioana Iancovescu,Ioana Ene şi Ligia Rizea, Inscripţii medievale şi din epocamodernă a României, Ed. Academiei Române, Buc. 2005,pag. 759-761).

Constanţa BADEA-PÂRÂIANU

26

AM FOST O ZI CAPITALIŞTI(JURNAL DE CĂLĂTORIE)

Într-o frumoasă zi de oc-tombrie, sub ameninţarea

ştirilor meteo de la TV că vaploua, va fi foarte frig şi va batevântul, 25 de seniori temerari amplecat spre capitala noastră într-oexcursie documentară şi de re-laxare, să fim şi noi „capitalişti”,cum zicea I.L.Caragiale. Dis dedimineaţă, cu un pacheţel de

mâncare în mână şi cu faţa numai zâmbet, ne-am întâlnitîn faţa Sălii sporturilor Traian de unde ne-a luat un mi-crobuz, curat, parfumat şi cu muzică bună la bord. Dom-nul şofer ne-a primit cu faţa a mirare pentru că se aşteptasă găsească un grup de tineri, şi a descoperit nişte tinerimai copţi de vreme, dar cu inima voioasă şi gata dedrumeţie. Cum pe maşină scria cu litere de-o şchioapă„Clubul sportiv”, am stabilit că suntem un grup defotbalişti împreună cu majoretele lor.

Încă de la plecare în maşină s-a instalat voia bună,deşi unii mai furau din când în când câteva clipe de somn.Drumul era bun, circulaţia bună, de-o parte şi de altapeisajul fura exclamaţiile noastre de admiraţie. Pădurileerau deja îmbrăcate în haina lor roşie-arămie, iar pedealuri livezile cu mere şi viile încărcate de strugurii copţicompletau măreţia peisajului de toamnă bogată. Soarelestrălucea vesel, semn că excursia noastră sta sub semnulsacru al astrului.

Când maşina rula veselă peautostradă, doamna Angela Calangiua trecut la microfon şi ne-a prezentatcâteva curiozităţi din cunoscuta şitotuşi misterioasa lume a Terrei,îmbogăţindu-ne cunoştinţele cuciudăţenii din viaţa oamenilor şi anecuvântătoarelor.

Am sosit în capitală cu o jumătatede oră mai devreme decât se progra-mase, ceea ce a fost bine pentru că ni-meni nu s-a stressat, iar domnul şofera mers calm şi preventiv, spreadmiraţia tuturor.

Deja eram aşteptaţi la intrarea în Muzeul Cotroceni,graţie bunei organizări făcute de domnul Gh. Pantelimon.După formalităţile impuse de protocolul privind siguranţainstituţiei, în grup am păşit pe aleile încărcate de istorieale fostului Palat regal, azi muzeu.

În anul 1679 domnitorul Şerban Cantacuzino a ridicatpe dealul Cotrocenilor o mănăstire, în decurs de doi ani.Construcţia a fost continuată de Constantin Brâncoveanu,care a poposit adeseori la mănăstire. În 1862 A.I.Cuza ahotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni ca reşedinţădomnească de vară. La începutul domniei sale, PrincipeleCarol I al României primeşte ca reşedinţă de vară vechilecase de la Cotroceni. Acesta hotărăşte să ridice în curteamănăstirii un palat care să-i servească drept reşedinţăoficială în Bucureşti, după planurile arhitectului Paul Got-

tereau, în stil clasic veneţian. Construcţia a început în1888. Apoi arhitectul român Grigore Cerchez a reconceputaripa nordică în stil naţional românesc, adăugând o salămare, cu o terasă deasupra şi două foişoare cu coloane,replică a foişorului de la Mănăstirea Hurez. PrincipesaMaria şi Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni înmartie 1896.

Între anii 1949 – 1976 Palatul Cotroceni a devenitPalatul Copiilor. Avariat în timpul cutremurului din 1977,

lucrările de restaurare au durat 10 ani, fiindcoordonate de arhitectul N. Vlădescu.În anul1984, la ordinul lui Ceauşescu, a fostdemolată biserica ridicată de Şerban Can-tacuzino. După 1989 Palatul Cotroceni a de-venit reşedinţa oficială a PreşedinteluiRomâniei.

Muzeul Naţional Cotroceni reflectă is-toricul ansamblului medieval şi modernCotroceni, în curte fiind ridicată o nouăbiserică în care sunt păstrate câteva coloaneşi fresce salvate din vechea mănăstire.

Îndrumaţi de o ghidă, am vizitat inte-rioarele recompuse decorativ, după stilul

vechi. Am admirat Holul de onoare, încăperile de laprimul etaj începând cu sufrageria germană, urmată de sa-lonul de vânătoare în stil italian, salonul florilor cu odecoraţie murală fermecătoare, cabinetul de lucru alregelui Ferdinand, Biblioteca ce adăpostea un bogat fond

Marinela BELU-CAPŞA

Palatul Cotroceni

Şerban Cantacuzino ctitorul Mânăstirii Cotroceni

27

de carte botanică. Au urmat marele salon de recepţie şisufrageria regală.

La etajul al II-lea al Muzeului Cotroceni am vizitatapartamentele fostei familii regale: dormitorul şi sufrage-ria decorate în stilul neorenaşterii germane,salonul oriental, apartamentul regal, sa-lonul Henrich al II-lea şi apartamentulfrancez. Impresionante sunt şi dormitorulReginei Maria şi Salonaşul norvegian, oreamenajare a budoarului Mariei. Ultimulapartament, în stil francez, este cameracopiilor.

Toată această plimbare prin interiorulmuzeului n-a făcut decât să smulgăexclamaţiile noastre de admiraţie şi demândrie patriotică.

După trei ore, am plecat entuziasmaţi, după ce ne-amînchinat în biserică, şi ne-am continuat călătoria prin ca-pitala noastră, trecând peste drum să admirăm frumuseţeanaturii în Grădina Botanică „ DimitrieBrândză”. Grădina are o suprafaţă de 17,5ha., cu peste 10 000 specii de plante, fiindamenajată aici de către botanistul românD.Brândză şi de Fuchs, un arhitect peisa-gist belgian. În acea frumoasă zi detoamnă am reuşit să ne plimbăm pe câtevaalei invadate de trandafiri uşor ofiliţi şi săadmirăm plantele din serele grădinii,ameninţaţi fiind de ploaia rece, anunţată latelevizor.

Am plecat apoi spre Muzeul „ GrigoreAntipa”, nou deschis pentru vizitare, darla intrare era o coadă cu sute de tineri ceaşteptau să prindă un bilet, încât amrenunţat şi ne-am îndreptat, uşor dezamăgiţi, spre Cimi-tirul Bellu, pentru a vizita Aleea scriitorilor.

Trecând pe Calea Victoriei, pe Cheile Dâmboviţei,ajungând la Parcul Tineretului şiurmărind din fuga maşinii CimitirulEroilor Revoluţiei, am ajuns la cunoscu-tul cimitir în care se odihnesc pentru eter-nitate multe personalităţi ale culturiiromâne. Cu fruntea plecată şi curecunoştinţă pentru tot ce au lăsat litera-turii noastre, am depus o floare pemormintele lui M. Eminescu, I.L.Cara-giale, O.Goga, L.Rebreanu, M.Sadoveanu, N. Stănescu, N. Labiş, A.Păunescu şi alţii, apoi ne-am pierdut paşiipe alte câteva alei în care odihnesc atâţiaoameni care s-au bucurat şi s-au întristatîn timpul vieţii. Din cer au început să cadă câteva picăturide ploaie, parcă natura plângea alături de noi.

După cum stabilisem de acasă, încântaţi de câte

văzuserăm în ziua aceea, ne-am îndreptat spre Mărţişor,Muzeul memorial „Tudor Arghezi”, în apropierea CăiiVăcăreştilor. Ne-a întâmpinat un ansamblu de clădiri, cupereţi albi şi acoperişul roşu. În stânga, un coteţ pe care

scria Zdreanţă. În dreapta, mormintele unuicuplu care a rezistat timp de 56 de ani: Tudorşi Paraschiva Arghezi. Ghida muzeului ne-aspus că am fost aşteptaţi de doamna MitzuraArghezi, dar, pentru că noi am întârziat,dânsa a plecat, spre regretul nostru.

Am vizitat mai întâi clădirea în care fu-sese amenajată tipografia poetului, acumfiind expuse acolo mai multe documente şiobiecte din curtea cuplului. Am aflat că în1926 Arghezi a devenit proprietarul unuiteren de două hectare unde a ridicat o casă cu

pereţii făcuţi dintr-un mortar din ciment şi paie de bambus,după planurile poetului. În 1930 familia lui Arghezi s-amutat la Mărţişor, unde în 1935 au ridicat clădirea anexă

care a servit ca tipografie a scriitorului. În1948 i-au fost naţionalizate maşinile de tipărit.T.Arghezi a cedat proprietăţile sale statului, cucondiţia ca după moartea sa Mărţişorul să fiefolosit numai pe post de casă memorială. Amadmirat cele 20 de camere ale casei, patul,cărţile, mici şi mari obiecte casnice, papucii,ochelarii, toate amintind de viaţa celor care autrăit, au creat şi au murit aici.

Am părăsit casa cu o discretă nostalgie însuflet, în spatele nostru rămânând nişte pereţidin care a dispărut demult căldura familială,dar care spun o poveste de neuitat, în cuvintepotrivite.

Doar ne-am urcat în microbuzul încălzitde domnul şofer, că norii au început să verse picături maripeste noi şi peste oraş. Însă noi eram mulţumiţi pentru căziua în care fuseserăm „capitalişti” a fost însorită, bogată

în informaţii şi se termina sub apa care spălatoate păcatele lumii.

Pe drum, pe muzica ploii ce se auzea în tavanulmaşinii, doamna profesoară Carmen Farcaş acitit două schiţe argheziene care ne-au amuzatmult cu limbajul lui hâtru, apoi doamnele pro-fesoare Angela Calangiu şi Marinela Capşa aucompletat momentele cu anecdote şi bancuricare au înveselit atmosfera şi mai mult. Dupăun scurt popas pentru o cafea sau o ciorbă deburtă la Cabana Pescarului de pe autostradă, amajuns pe înserate acasă, mulţumiţi că excursianoastră a fost cu adevărat reuşită.

Ca încheiere, mulţumim public domnului Primar alRâmnicului şi domnului director al ETA pentru ajutoruldat ca această drumeţie să fie una de neuitat.

Ale

xand

ru I

oan

Cuz

a-pr

imul

Dom

nito

r al

Rom

ânie

i

Car

ol I

pri

mul

Reg

e al

Rom

ânie

i

Nic

olae

Cea

uşes

cu, p

rim

ulpr

eşed

inte

al R

omân

iei

28

SENIORII VÂLCENI PE URMELE ISTORIEITURISM CULTURAL

Din paleta bogată, diversă, a activităţilor iniţiate deAsociaţia Seniorilor din Educaţie Ştiinţă şi

Cultură, două au încărcătură emoţională, sentimentalăaparte: marcarea debutului fiecărui an şcolar şiîncheirea cursurilor, prilej de rememorare a unor mo-mente de neuitat din cariera didactică a fiecăruia şitotodată un indiciu că seniorii respectă tradiţiile şcoliiromâneşti. S-a convenit ca în ziua de 15 septembrie2011 să se organizeze o excursie, pe un itinerar intere-sant: Râmnicu Vâlcea – Făgăraş – Braşov – Câmpulung– Curtea de Argeş – RâmnicuVâlcea. Plimbarea noastră, cu unautocar elegant al firmei AmalTour, într-o zi frumoasă de în-ceput de toamnă a fost asiguratăprin bunăvoinţa d-lui dr. ing. IonCîlea, preşedintele ConsiliuluiJudeţean Vâlcea şi preşedinte deonoare al Asociaţiei Seniorilor şia d-lui deputat Aurel Vlădoiu.Programul excursiei a fost unul dens, iar traseul a sus-citat un real interes din partea celor 45 de participanţi.Am străbătut patru judeţe, Vâlcea, Sibiu, Braşov şiArgeş am admirat frumuseţile naturii am vizitat maimulte obiective turistice, istorice, monahale şi culturalerenumite. Am traversat de două ori Carpaţii Meridionaliprin defileul Cozia-Turnu Roşu şiprin Culoarul Rucăr-Bran.Pe un segment important alcălătoriei noastre „ne-a însoţit”râul Olt, care a fost şi rămâne oimportantă axă de dezvoltareeconomică a zonelor pe care lestrăbate.Pe tot parcursul, principalii orga-nizatori, profesorii GheorghePantelimon şi Constantin Grigore au furnizat informaţiiutile, atent selectate. Parcurgând defileul Oltului ne-amamintit de descrierea inspirată a lui Geo Bogza, dinCartea Oltului: „aici calea i se strâmtează într-atât încâtmunţii trosnesc din încheieturi şi par că au să se sfarme.Ca într-un lacăt de granit, ce nu se deschide decât înfaţa celor ce-i ştiu mecanismul... pătrunde Oltul înCarpaţi. Foarte sus, din înălţimile de unde zboară vul-turii, pare că Oltul a încrustat într-un bloc de cremene,o ieroglifă de argint”.Îndreptându-ne spre Braşov, am străbătut DepresiuneaFăgăraşului cunoscută şi sub denumirea de ŢaraFăgăraşului sau Ţara Oltului, o zonă joasă cuprinsă

între Munţii Făgăraşului, Munţii Perşani şi PodişulHârtibaciului, drenată de râul Olt. După risipirea ceţiiîn care erau învăluiţi am putut admira în toată splen-doarea lor Munţii Făgăraşului, cei mai înalţi şi mai ma-sivi din Carpaţii Româneşti. Spre nord, culmeaprincipală se întinde pe o lungime de 70 de kilometri şiare creste ascuţite.Situat pe stânga Oltului, oraşul Făgăraş, este atestatdocumentar în anul 1291. Aici am vizitat castelul-cetatedin secolele XVI-XVII şi Biserica Sfântul Nicolae

(1698), ctitorie a domnitorului Con-stantin Brâncoveanu. Punctul centralde atracţie l-a constituit municipiulBraşov, aşezat la poalele Tâmpei, îndepresiunea Ţara Bârsei, menţionat în1271, dar cu o existenţă anterioară. Înprezent este un important centru tu-ristic, cultural, universitar şi nod decomunicaţii. Aici a trăit diaconulCoresi, traducător şi meşter tipograf

care a avut un rol esenţial în introducerea limbii româneîn cultul religios. Unele dintre tipăriturile sale apărutela Braşov sunt monumente de limbă veche româneascăşi stau la baza formării limbii române literare. Deasemenea aici au apărut din 1838 „Gazeta de Transil-vania” şi „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, care

au contribuit la închegareaconştiinţei naţionale a poporuluiromân. Dintre numeroasele obiec-tive am optat pentru BisericaNeagră, construită în stil gotic şiBiserica Sfântul Nicolae din ŞcheiiBraşovului – ce datează din secolulal XVIII-lea, în al cărei cimitir seaflă locul de veci al lui Nicolae Tit-ulescu (1882-1941). Acesta este

cunoscut ca om politic şi diplomat, unul dintre cei maimari diplomaţi europeni din perioada interbelică, fostpreşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale; afost ministru de externe al ţării, delegat permanent alRomâniei la Liga Naţiunilor şi preşedintele ei, între1930 şi 1931. La Râşnov, oraş renumit pentru monu-mentele sale istorice şi arhitectonice, am trecut pe lângă„Cetatea Ţărănească”, cea mai mare şi mai pitoreascădin Transilvania (sec. XIV-XVIII).Am făcut un popas în zona Castelului Bran, fostă cetatemedievală care apăra drumul comercial ce legaBraşovul de Ţara Românească. Prima menţiune despreînceputul construirii cetăţii regale Bran datează din

Seniorii la monumentuleroilor din Câmpu Lung

Seniorii la mormântul luiN.Titulescu din Braşov

29

LA VLĂDEŞTI, OAMENII SFINŢESC LOCUL

Fila de calendar indică mijlocul toamnei: 15 octombrie2011. Vara, cu zile caniculare care s-a prelungit peste

limitele ei fireşti dă semne vizibile de oboseală, iar Soarelene trimite, cu zgârcenie, raze tot mai difuze. Deşi mercuruldin termometre a coborât rapid, seniorii vâlceni nu pregetăşi se îndreaptă către o nouă destinaţie, după alte două ex-cursii reuşite, la Braşov şi Bucureşti. Conform unui proiectmai vechi am pornit să vizităm comuna Vlădeşti, o local-itate situată la vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, pe cur-sul râului Olăneşti, pe artera decirculaţie care duce spre renumitastaţiune balneoclimaterică BăileOlăneşti. Organizatorii acţiunii au fostGheorghe Pantelimon, vicepreşedinteal Asociaţiei Seniorilor şi Petre Cichir-dan, vicepreşedinte al Forumului Cul-tural al Râmnicului.Deţineam multe informaţii despreviaţa şi preocupările locuitorilor dinVlădeşti, despre meşterii populari deaici care înnobilează, cu mâinile lor deaur, lemnul şi lutul, transformându-le în adevărate operede artă, ce vorbesc despre îndeletnicirile şi tradiţiileromânilor. Ştiam numai lucruri bune despre primarul co-munei, Sorin Ghiţă, un inginer priceput care „a lăsat urme”pe unde a trecut, la Oltchim, Intreprinderea de EchipamentHidraulic sau la Uzina Mecanică Băbeni. Acesta îşi areobârşia în fosta comună Cremenari, aşezare străveche demoşteni situată pe malul stâng al Oltului, familia Ghiţă bu-

curându-se de-a lungul timpului de respectul consătenilorşi nu numai al lor.Pe tot parcursul vizitei noastre ne-a însoţit însuşi primarul,care ne-a vorbit cu însufleţire, dar şi cu modestie desprerezultatele obţinute în cele două mandate ale sale. Am aflatcă cel care l-a convins să candideze pentru funcţia de pri-mar la Vlădeşti a fost d-l Iulian Comănescu, care a în-deplinit funcţia de prefect şi de preşedinte al ConsiliuluiJudeţean Vâlcea, şi s-a numărat printre seniorii care au

făcut deplasarea. Am rămas plăcutimpresionaţi de tot ce am văzut, derealizările comunităţii, careîncorporează şi truda primarului, aechipei sale valoroase, a consilierilorlocali, animaţi de dorinţa de aschimba în bine aspectul comunei,traiul locuitorilor săi. Se poate spunecă la Vlădeşti viaţa pulsează la coteînalte. S-a construit mult s-au ridicatvile şi case confortabile s-au efectuatlucrări de canalizare şi alimentare cu

apă pe o distanţă de 18 km, s-au asfaltat două drumuri co-munale şi se lucrează la încă două, care vor facilita accesulspre satele lăturalnice, s-a modernizat unitatea deînvăţământ şi se află în construcţie o grădiniţă ş. a. Au fostaccesate fonduri de la Uniunea Europeană, pe baza unorprograme judicios elaborate şi procesul de dezvoltare alocalităţii continuă. Chiar prefectul judeţului Vâlcea, dl.Petre Ungureanu, aprecia într-o emisiune de televiziune că

Seniorii la şcoală

Gheorghe PANTELIMONConstantin GRIGORE

1377. Braşovenii au reconstruit-o iar la sfârşitul secolu-lui al XIV-lea a trecut în stăpânirea lui Mircea celBătrân, pentru apărarea trecătorii Bran-Rucăr de a-tacurile turceşti şi a fost preluată de regele Ungariei dela domnul Mihail, urmaşul lui Mircea cel Bătrân. În anul1498 cetatea a ajuns în stăpânirea oraşului Braşov, astăzifiind muzeu.Am traversat din nou Carpaţii Meridionali prin pasulBran, situat între Munţii Piatra Craiului, Leaota şiBucegi. Culoarul depresionar Bran-Rucăr asigurălegătura dintre depresiunile Braşov şi Câmpulung. Esteo zonă de o rară frumuseţe, care în opinia noastrărivalizează cu Valea Prahovei, în care s-au dezvoltatagroturismul şi turismul rural, prin construirea a nu-meroase pensiuni. Spre seară am ajuns la Câmpulung,oraş situat în depresiunea Câmpulung Muscel,menţionat documentar în 1300. Aici a avut primareşedinţă Basarab I, domn al Ţării Româneşti, cel carea pus bazele acestui stat feudal. În noiembrie 1330acesta l-a înfrânt, la Posada, pe suzeranul său, regele

ungur Carol Robert de Anjou, consolidând independenţaŢării Româneşti. Am vizitat Biserica Mănăstirii NegruVodă care datează din secolul al XIV-lea şi am admiratMausoleul Eroilor. Potrivit legendei „descălecatului”,Radu Negru (Negru Vodă) a fost primul domn al ŢăriiRomâneşti. În autocar ne-am reamintit că în 1521,Neacşu, negustor din Câmpulung, a adresat braşoveniloro scrisoare, care reprezintă primul document în limbaromână, păstrat până în zilele noastre.Ultimul popas l-am făcut la Curtea de Argeş, oraş atestatdocumentar în anul 1330, cu multe monumente arhitec-turale vechi.După 14 ore de călătorie nimeni nu era marcat deoboseală, dovadă că traseul a fost ales în mod inspirat,iar seniorii vâlceni au suficiente resurse şi se gândescdeja la o nouă excursie, la fel de interesantă.

30

Sorin Ghiţă este un primar destoinic, iar localitateaVlădeşti capătă pe zi ce trece tor mai mult aspect de oraş.Primul popas l-am făcut la şcoalagimnazială din localitate, unde s-aînfiripat un dialog deschis, construc-tiv, despre rolul şi importanţaînvăţământului în societatearomânească. Deşi cadrele didacticenu mai sunt motivate suficient îşi facdatoria cu multă responsabilitate, di-rectoarea unităţii DomnicaMecherel având numai cuvinte delaudă la adresa activităţii lor. Amapreciat luciditatea şi obiectivitatea analizei primarului,care s-a referit atât la rezultatele obţinute de guvernelede după 1990, cât şi la neîmplinirile lor. Interesant estefaptul că în opinia primarului SorinGhiţă şi în prezent mulţi muncescdin convingere patriotică, cu gân-dul la binele celor mulţi, că senti-mentul patriotic nu a dispărut, deşi,după 1989 a fost considerat desuet.În final am ajuns la concluzia căfără un învăţământ de calitate,România nu va avea viitor.La Mănăstirea Lacul Frumos ne-aprimit, cu multă căldură, ieromon-ahul Galaction Zelig, care ne-a prezentat istoricul schitu-lui şi mai multe rugăciuni, printrecare şi „Scrisoare de la mama”, oînchinare scurtă şi foarte folositoarecând ai pornit la o afacere cinstită.Sfântul Schit este un aşezământ decălugări, cu hramul „SfinţiiArhangheli Mihail şi Gavril”, fiindcunoscut şi sub numele de „Schitulsau Mănăstirea Pleaşa”. Acestadatează din perioada 1994-1997. În-temeietorul lui este ieromonahulPaisie Vasiloglu de la Mănăstirea Frăsinei, cu sprijinulcredincioşilor Traian Avrinte, cel care a donat terenul înmemoria fratelui său Mihai, mort pe front în timpul celeide-a doua conflagraţii mondiale, la vârsta de 22 de ani, allui Mihai Găujan, precum şi alaltor localnici. Lăcaşul a fost sfinţitîn anul 1997, iar de atunci înscaunul stăreţiei se află părinteleGalaction, care şi-a început viaţamonahală la vârsta de 23 de ani, laMănăstirea Frăsinei. Acesta a fostcălugăr la Mănăstirea Rohia dinjudeţul Maramureş, la MănăstireaPătrunsa şi stareţ la Schitul Pa-homie din Vâlcea. Părintele Galac-

tion, un slujitor al lui Dumnezeu, de o aleasă nobleţesufletească ne-a spus cu satisfacţie că la sfârşit de

săptămână numărul credincioşilorcare vizitează mănăstireadepăşeşte 200 de persoane.Apoi, pe o porţiune de drum maigreu accesibilă, pe care primarul oare în atenţie să o asfalteze, amajuns la Lacul Frumos, un obiectivturistic natural, unde prof. dr.Traian Rădoi, un cercetător pa-sionat al florei din bazinul hidro-grafic al râului Olăneşti ne-a vorbit

cu entuziasm despre originea şi evoluţia lacului, desprevegetaţia şi fauna din zonă cât şi despre potenţialul săuturistic.

Cu ospitalitatea-i cunoscută, pri-marul Sorin Ghiţă ne-a invitat apoi,la dejun, acasă la domnia sa undeam servit produse proaspete, eco-logice, fructe etc. A fost o „zi aporţilor deschise”, având posibili-tatea să vizităm locuinţa cochetă aprimului gospodar al comunei. Ul-tima oprire am făcut-o la colegulnostru de echipă din Forumul Cul-tural şi Asociaţia Seniorilor, Vasile

Ene, profesor de biologie şi meşter popular vestit, care şi-a ridicat, aproape de primărie, o casăprimitoare, înconjurată de o livadă demeri, un adevărat paradis. Pe tot parcursul vizitei noastre laVlădeşti am întâlnit oameni primi-tori, care îşi văd de treburile lor, carenu şi-au pierdut speranţa. Toţi îlînconjoară pe primar cu încredere şirespect, fiindcă Sorin Ghiţă esteaproape de ei, le înţelege necazurileşi îi ajută la greu. De fapt gândurile

de viitor ale primarului sunt legate tot de Vlădeşti, de viaţalocuitorilor acestor meleaguri, fiindcă s-a identificat cuaspiraţiile lor. Este o confirmare a proverbului că pentrua fi fericit trebuie să dăruieşti fericire altora. Am reflectat

la realizările experimentatuluiprimar Sorin Ghiţă şi aleechipei sale redutabile şi mi-am întărit convingerea că ţarase poate redresa, fiindcă avemoameni harnici şi mulţiconducători capabili săschimbe în bine destinulromânilor.

Gheorghe PANTELIMON

Ca altădată, în clasă, în frunte cu „şeful” lor declasă-Iulian Comănescu

Parohia Lacul Frumos

Seniorii cu primarul şi doamna director

Ieromonahul Galaction Zeling,primind oaspeţii

31

ANCA IONESCU: “INSTITUŢIA NOASTRĂ CEADE TOATE ZILELE”

Scriitori vâlceni în librării

Anca Ionescu (n. 10 mai 1951)este fiica cea mare a unor

cunoscuţi medici din Rm.Vâlcea,premianta locului I în toţi cei optani petrecuţi la gimnaziul şi Liceul“Vasile Roaită” din localitate (aziColegiul “Mircea cel Bătrân”),participantă şi premiantă laolimpiadele şcolare de limba şi li-teratura română prin anii 1965-

1970. Elevă silitoare şi inteligentă, a învăţat limbilefranceză, engleză şi germană cu profesori particulari, a vi-zitat Parisul încă din copilărie şi a frecventat, nu doar dinobligaţii şcolare, toate întîlnirile de la cercurile de limbăşi literatură română organizate de diriginta sa, prof. Car-men Farcaş. În liceu nu a avut pasiuni literare sau artisticedeosebite, precum alţi colegi, iar la Cenaclul literar “AntonPann” al liceului nu a fost decât o dată sau de două ori, ac-cidental, fără a citi ceva din creaţiile proprii şi fără a luaparte la controversele critice acerbe iscate la fiecareşedinţă de cenaclu. Era însă membră în colectivul deredacţie al revistei şcolare “File vâlcene”, tipărită iniţial laşapirograf.

Crescută într-un mediu cu preocupări mai presus decele ale cetăţenilor obişnuiţi, căci medicii aveau alte stan-darde de cultură şi loisir, alte aspiraţii sociale, a stat departede boema literară şi creatorii locali. Nu a publicat nicipoezii, nici proze în ziarele şi revistele vremii. A absolvitFacultatea de Engleză şi a lucrat mai toată viaţa catraducător şi translator în două instituţii economice şi depublicitate importante din Capitală, a colindat lumea nudoar cu treburi de serviciu, a frecventat lume bună şi sus-pusă, dar a ajuns ca spre pensionare să predea înînvăţământul liceal, silită de anumite împrejurări dureroaseale vieţii, tot acelea care au determinat-o să aştearnă pehârtie experienţa tristă trăită din cauza unui om care seconsideră Big Boss şi care crede că are drept de moarte şide viaţă asupra supuşilor săi care asudă din greu în sălileşi birourile instituţiei pe care o conduce aşa cum vormuşchii lui.

Cartea este izvorâtă dintr-o trăire personală intensăşi se cheamă “Instituţia noastră cea de toate zilele”, are157 de pagini, format obişnuit A5 şi s-a tipărit prin grijaunui amic, Florin Mateescu, directorul Editurii M.A.S.T.,în 2011, când a fost şi lansată la Salonul naţional de carte,presă şi muzică din acelaşi an. Am fost prezent şi eu la“botezul” ieşirii în lume a nou-născutei cărţi, la Muzeul

Naţional de Istorie, şi am rămas profund impresionat denumărul mare de foşti colegi de serviciu, vreo 60-70,prezenţi la eveniment. Aceştia au ţinut nu doar să-şi pro-cure cartea, oferită gratis, ci să şi afle, direct de la autoare,de ce şi cum l-a “încondeiat” pe satrapul director poreclitBig Boos sau pe mâna lui dreaptă, Segeoaica, şefa şefelorde compartimente.

Am făcut această lungă digresiune biografică pen-tru a arăta că până la 60 de ani nimic din viaţa sa nu anunţasubita calitate de prozatoare a funcţionarei-model AncaIonescu. Prin pregătirea liceală şi universitară de excepţie,ea putea fi oricând un critic, un istoric sau un teoreticianliterar redutabil, un cercetător aplicat, nimeni nu s-ar fimirat, fiind în “trendul” formaţiei sale intelectuale. Deunde şi până unde această metamorfoză în profilul creator?Se pare că argumentul eminescian al suferinţei ca mijlocşi stimul în creaţia literară şi-a găsit o exemplificareadecvată şi în cazul de faţă. E interesant că şi sora sa,Daniela, traducătoare şi profesoară de engleză la Rm. Vâl-cea, şi-a descoperit vocaţia poetică destul de târziu, dupăîntâlnirea cu George Ţărnea, debutând cu un volum de ver-suri.

Anca Ionescu îşi sublimează trăirile, profund afec-tate de drama disponibilizării forţate dintr-un loc de muncăîn care trudise zeci de ani, şi le converteşte în paginiemoţionante de literatură. Deşi autobiografic, acest romande viaţă autentică nu devine resentimentar, ci se desfăşoarăîn limitele unei parabole, în care avatarurile uneifuncţionare agresate de capriciile şi pornirile dictatorialeale unui şef narcisist şi inviolabil din cauza apartenenţeipolitice sunt numitor comun pentru mii, zeci de mii defuncţionari sclavi ai unui sistem care se vrea democratic,dar care nu este decât primitiv şi autarhic.

Toate personajele din carte sunt reale, în frunte cuBig Boss, care şi-a construit din instituţia pentru care s-aluptat 10 ani de zile o adevărată fortăreaţă, un Palat, numitchiar aşa de Stăpânul Absolut, sclipitor dar lugubru, ca înKafka, cu subalterni-servitori în livrea, cu săli speciale deprimire a oaspeţilor importanţi, pline de candelabre şi vasede cristal, cu reguli de protocol regesc şi adresări aferente:“Excelenţa Sa, Domnul Preşedinte al Camerei…” Respec-tivul individ, obtuz şi bădăran, agresiv şi hrăpăreţ ca unhârciog, concupiscent şi veninos, nu putea să existe, săreziste fără ajutorul complice al unora asemeni lui, dinsfera politicii venale, însetaţi de înavuţire cu orice preţ,plini de grandomanie şi mitocănie, lipsiţi de orice fărâmăde omenie. Nişte abrutizaţi care îşi brutalizează subalternii,care calcă voioşi peste cadavre, dar care se declarăpasionaţi de modă şi mondenităţi, plătind senini din buge-

Constantin POENARU

32

tul instituţiei sute de mii de euro pentru hachiţele demodistă a fiicei preferate.

Desigur, Anca Ionescu nu a făcut un inventar al tu-turor relelor săvârşite de acest satrap şi clica sasusţinătoare, nici măcar în ceea ce o priveşte, căci intenţiasa scriitoricească nu a fost să alcătuiască o lucraredocumentară. Dimpotrivă, a încercat să se menţină lanivelul generalizărilor pentru a înfăţişa sistemul de orga-nizare nedrept, sfidător, asupritor, dictatorial, dezuman-izant al Instituţiei. De ce nu fug oamenii dintr-un asemenealoc? Pentru că, aşa cum spun chiar unii dintre ei, în ciudatuturor suferinţelor îndurate, “Instituţia rămâne pâineanoastră cea de toate zilele”, cu “salariu bunicel, muncăpuţintică, uşurică şi la căldurică, răspundere mai de loc(…), ce mai, cozonac cu stafide”. Obişnuinţa cu Răuldevine a doua natură, deşi te macină, te termină zi de zi,n-o iubeşti, n-o urăşti, dar nu mai poţi fără ea: “E ca într-o căsnicie în care soţii se hârâie zilnic, dar care nu sedespart. Când unul din ei moare, cel rămas suferă ca uncâine şi duce dorul ciondănelilor de altă dată”.Oraşul din carte e neutru, iar aparatul birocratic de do-minare totalitară ajuns laapogeu. Din paginile scriseaproape rectiliniu, dar sucu-lent, fără artificii stilistice, sedegajă o stare angoasantă, decolonie penitenciară, în carecei aflaţi în celulele-birouripoartă toţi aceeaşi uniformăstandard, au număr matricolşi sunt supravegheaţi video,atmosfera este veşnicexplozivă, imprevizibilă, încare conducerea aproapemilitară a Instituţieifavorizează nerecunoaştereameritelor reale alesalariaţilor legaţi de birouri prin regulamente absurde şiimuabile, promovarea oportuniştilor, constituirea uneireţele de subordonaţi impersonalizaţi, fanatici şi carierişti.

Titlurile capitolelor aproape că spun totul despreconţinutul lor incendiar: “Femeile fac legea la Palat”,“Căţeaua care muşcă mâna stăpânului”, “Împrospătareasângelui”, “Proscrişii”, “Pontajul electronic şi camerele deluat vederi”, “Don Juan de la Palat”, “Viaţa de funcţionare lungă şi grea”, “Instituţia şi Revoluţia”, “Războiul ecu-soanelor” etc. Ca o veritabilă pictoriţă de portrete deodinioară, autoarea creionează cu deosebită abilitateartistică nu simple chipuri umane, ci caractere. Din tuşegroase şi apăsate răsare o colcăială de indivizi luptându-se să supravieţuiască Sistemului carceral impus de BigBoss, unii prin servilism dus la absurd şi umilinţă, alţiiprintr-o rezistenţă disperată, dar mascată printr-un fel demimetism, care să-i aneantizeze şi să nu-i aducă sub ochiirăzbunători ai Stăpânului.

Iată câteva portretizări în acvaforte, care se reţinprin tonul caustic, dar realist, prin comparaţiile sugestiveşi descrierile groteşti: “Şefele au însă şi ele slăbiciuniomeneşti: una bea de stinge până se împiedică şi cade înbirou sau vomită la o masă simandicoasă cu oaspeţi străini;(…) alta e ca baba la uluci cu bârfe, intrigi şi turnătorii;alta înjură cu spume, trânteşte şi bufneşte (…) Şefele astea,atât de diabolice cu subalternii, devin deodată umile şişterse, ca sclavele din harem, când apare BIG BOSS”.

Să vedem însă şi portretul lui Big Boss, alcătuit deautoare cu o artă desăvârşită a detaliului caracteristic, încâtcuvintele sunt mai evocatoare decât orice culoare:“Aşadar, BIG BOSS este un bărbat de vreo 60-65 de ani,mic, foarte mic de statură şi care se mândreşte cu multerotunjimi: ochi de broscoi, ceafă de taur, buze ca două fle-ici de porc, din care faci o tocăniţă bună cu ceapă multă,obraji ca bucile de sugar, burtă mare, moale şi revărsată.Dinţii din faţă sunt laţi, cu strungăreaţă mare cât pasulTihuţa, unghiile de la degetele mici ale mâinilor sunt lungişi ascuţite din pilă. Îşi trece adesea mâna peste o meşălungă şi unsuroasă, care îi întunecă fruntea îngustă,îngroşată de grăsime şi brăzdată de şanţuri adânci şi negre.Un singur lucru a rămas subţire la BIG BOSS: picioareleîn paranteză, ca două beţe, de care te minunezi că potsusţine greutatea trupului”.

Acest ipochimen - ieşit parcă de sub pana unorpamfletari precum N.D. Cocea, N.T. Orăşanu ori C.Bacalbaşa, dar cât se poate de real şi contemporan nouă –nu-şi poate ascunde condiţia de sărăntoc parvenit şiîmbogăţit din afaceri dubioase, deşi se dotează cu accesoriivestimentare care să-i dea o tentă de intelectual: haine defirmă în culori îndrăzneţe, ochelari cu lentile fără dioptriiatîrnând de un şnur trendy, ceas scump de aur cu diamante,parfumuri fine de cocotă de lux. Toate întâmplările cărţii,care mai dureroase, care mai ridicule, se petrec în jurul şiîn legătură cu acest Stăpân absolut, care a transformatInstituţia într-o feudă proprie, pe care o conduce arbitrar,în răspărul legilor şi al bunului-simţ, înconjurat de o gloatăde acoliţi care nu vor decât să parvină şi ei şi să ajungă camentorul lor. Big Boss se aseamănă în multe privinţe cuDinu Păturică, personajul principal al romanului omonimal lui Nicolae Filimon din secolul al XIX-lea, este cinic,viclean, lacom şi nesătul de bogăţii, ambiţios, gata săînşele şi să domine pe toţi, iar portretul fizic şi moral făcutde Anca Ionescu acestuia ne arată că Răul nesancţionat decei din jur poate dăinui peste seculi.

Sensul parabolei Instituţiei care îşi devoră angajaţii esteunul dureros. Ca în orice sistem totalitar, angrenajulconducător încearcă distrugerea sufletelor, transformareaoamenilor în nişte simpli zombi executanţi. Meritul scri-itoarei este acela că a reuşit să transgreseze realitatea, deşiporneşte de la ea, şi să ne dea, prin indeterminarea loculuişi timpului acţiunii, un roman cu caracter universal, atem-poral şi simbolic.

33

NICOLAE KRETZULESCU-om al ştiinţei şi bărbat de stat-

În acest an se împlinesc 200 de ani de la naşterea dr.Nicolae Kretzulescu, „om al ştiinţei şi bărbat de stat”

(D.A.Sturdza), care a participat la principalele evenimenteistorice din ţara noastră din secolul al XIX-lea, con-tribuind la crearea principalelor instituţii aflate la bazastatului român. S-a născut la Bucureşti la 1/13 martie 1812. A fost altreilea fiu din cei 11 copii ai lui Alexandru Kretzulescu şiai Anicăi, sora lui Ion Câmpineanu; străbunicii săi erauvornicul Iordache Kretzulescu, cel care în 1722 actitorit Biserica Kretzulescu din Bucureşti, şiSafta, fiica domnitorului ConstantinBrâncoveanu. Încă de mic a primit o educaţie aleasă,învăţând limba greacă şi matematica dela dascăli greci şi limba franceză de lascriitorul şi profesorul J.A.Vaillant,partizan al revoluţiei franceze de la1830. La vârsta de 20 de ani este numitla registratura Curţii de Apel, de unde,la puţin timp, demisionează, pentru ca,în 1833, să lucreze, pentru scurtăvreme, la Ministerul Din Lăuntru, în ca-litate de comisar.

Hotărându-se să devină medic, în 1834pleacă la Paris, unde, după susţinerea bacalaure-atului (1835), se înscrie la Facultatea de Medicină; în tim-pul studenţiei, prin examen, devine extern al vestituluichirurg şi anatomist Jules Cloquet, având coleg, printrealţii, pe Gustave Flaubert, viitorul mare romancierfrancez.

La absolvirea facultăţii (1839) obţine titlul de doctor înmedicină cu lucrarea „Questions sur les diverses branchesdes sciences medicales; quelles sont les circonstances ge-nerales qui ont le plus d’actions sur les appareils”, fiindprimul român posesor al unei diplome de medic obţinuteîn Franţa.

Astfel, „un fiu de boier mare se cobora din înălţimeapoziţiei lui, spre a se amesteca în rândurile oamenilor deştiinţă (...) să devină medic (...) să se ducă la patul bolna-vilor şi bogaţi şi săraci, pentru a le restabili sănătatea! Eraceva neauzit în ţările române şi este de însemnat că Kretzulescu nu propovăduia numai prin vorbă în-dreptarea minţii românilor către profesiile liberale, cidădu pilda prin faptă, deschizând astfel o nouă calepoporului român”(A.D.Xenopol).

Întors în ţară, în 1840 este numit medicul ”văpselii de

negru “ din Bucureşti, având obligaţia să examineze bol-navii din departament, să supravegheze calitatea ali-mentelor din pieţe, să controleze curăţenia străzilor şi săefectueze vaccinarea antivariolică a copiilor; despre toateacestea, periodic, prezentând rapoarte. Din 1847 estemedic la Spitalul Pantelimon, apoi medic şef al SpitaluluiColţea (1851-1854) şi Efor al Spitalelor Civile dinBucureşti (1855). În 1877, în timpul Războiului deIndependenţă, înfiinţează la conacul său de la Leurdeni-Argeş un spital cu 15 paturi pentru răniţii de război.

Una dintre laturile cele mai importante ale activităţiidr. Nicolae Kretzulescu o constituie organizarea

învăţământului medical românesc. În 1842înfiinţează la Spitalul Colţea prima şcoală

de mică chirurgie, ceea ce reprezintă în-ceputul învăţământului medical dinMuntenia, bazat pe o concepţiemodernă: cursurile, ţinute de dr. Kret-zulescu, erau completate cu demonstraţiipe cadavru; la sfârşitul anului eleviisusţineau un examen cu probe pe schele-tul uman – metode aplicate pentru primadată în ţările române.

Pentru a veni în ajutorul celor care seiniţiau în tainele medicinii, în 1841 tra-

duce „Manualul pentru îngrijitori şi în-grijirea de bolnavi şi femei la naştere”

redactat de medicul francez F. Fodere.În 1843 publică monumentalul “Manual de anatomie

descriptivă”, prima lucrare de învăţământ superior apărutăîn limba română şi care stă la baza formării lexicului me-dical românesc; o a doua ediţie a “Anatomiei descriptive”va apărea în trei volume în anii 1878, 1884 şi 1897.

În 1857 susţine eforturile doctorului Carol Davila de aînfiinţa Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie dinBucureşti şi, peste ani, ca senator, după abdicarea luiCuza, este raportorul legii pentru înfiinţarea Facultăţii deMedicină din Bucureşti.

În septembrie 1857, împreună cu C. Mimiş, L.Heineman şi Carol Davila, înfiinţează Societateaştiinţelor Medicale, al cărei rol era de “a ţine corpulmedical în curentul progreselor ştiinţei”; el a fost ales şiprimul preşedinte al acestei societăţi.

Valoroasa sa operă, pusă în slujba ştiinţei şiînvăţământului românesc, a determinat alegerea lui, la9/12 septembrie 1871, ca membru al Societăţii AcademiceRomâne, fiind primul medic ajuns în acest Pantheon alnemuritorilor.

(continuare în pag.45)

1865

George MĂMULARU

34

AMINTIRI DIN RÂMNICU-VALCEA

M-am născut în Râmnicu - Vâlcea în urmă cu 64 ani.Pe atunci oraşului i se spunea “Râmnic”, - de unde

eşti ? - din Râmnic, - unde te duci? - la Râmnic. A de-venit “Vâlcea”mult mai târziu, nu mai ştiu exact, probabilcând a devenit judeţ…

Părinţii mei erau profesori, ca urmare s-au ocupat con-stant de educaţia mea şi a fratelui meu. De la ei amînvăţat să deosebesc răul de bine, să fiu modestă oricerezultate aş avea în viaţă, când încep un lucru să-l ducpână la capăt şi să caut mereu să am satisfacţia lucruluibine facut şi multe altele.Dar nu despre ei vreau să vorbesc în cele ce urmează,

ci despre oameni minunaţi, persoane de excepţie, pe careviaţa mi i-a scos în cale în anumite etape şi care m-auajutat să evoluez.Consider că a fost un privilegiu deosebitfaptul că am fost o perioadă în preajma unor profesori,adevaraţi dascali, care pentru mine constitue şi astazimodele de profesionalism şi de comportament în viaţă.

Voi începe cu perioada cand eram la grădiniţa de pestr.Lenin pe atunci, astăzi Calea lui Traian, în curtea bi-sericii “Toţi Sfinţii”. Deşi au trecut mulţi ani de atunciam în memorie multe amintiri înca vii, pentru ca, proba-bil la acea vârstă atât de fragedă au avut un impact de-osebit asupra mea. Nu sunt sigură că tot ce voi relata s-aîntâmplat întocmai, dar aşa s-au întipărit în memoriamea , sau aşa le-am perceput eu. Rog pe cei care suntcontemporanii mei, colegii de gradiniţă, şcoalaelementară sau liceu să mă scuze, daca ei nu sunt deacord cu amintirile mele.Cred că pe la 5 ani am început să merg la balet, la orelepe care d-na prof. Valeria Şuteu le ţinea la PalatulCulturii, astăzi Clădirea Tribunalului. Trebuie să spuncă mergeam cu oarecare teamă la început, căci d-naprofesoară era f.exigentă şi ne punea să exersăm de multeori până era mulţumită de execuţie. De la dânsa amînvăţat ce importantă e mişcarea şi mai apoi dansul pecare l-am îndrăgit nespus. Şi astăzi de câte ori am ocaziadansez cu cea mai mare plăcere. Din păcate, d-na prof.Valeria Şuteu s-a mutat la Iaşi atunci când eu intram laşcoală şi eu am încheiat capitolul “balet”. Trebuie să spuncă pe d-na profesoară am reîntâlnit-o dupa ani de zile,când m-am hotărât împreună cu câţiva buni colegi să de-venim studenţi la Iaşi. Mergeam să dau examen de intrarela Politehnica din Iaşi, la Facultatea de chimie industria-lă, însoţită de mama mea într-un oraş în care nu fusesemniciodată nici eu, nici mama şi unde nu aveam altăcunoştinţă decât pe d-na prof. Valeria Şuteu. Mama îiscrisese o scrisoare, rugând-o să ne ajute cu cazarea şisfaturi într-un oraş necunoscut, la care d-na profesoară

ne-a răspuns scurt:”Coborâţi gara Nicolina. Vă aştept cudrag,Vali”.

Cu acest semn binefic, am pornit încrezătoare la drumşi la tot ce a urmat. Casa d-nei profesoare a devenit şicasa mea pentru cei cinci ani de facultate şi pentru toţianii care au urmat. În casa din” PODUL ROS “ am mersde câte ori mă simţeam singura şi-mi era dor de părinţi,de Râmnic sau aveam nevoie de un sfat. A fost pentrumine ca o a doua mamă, care între timp a devenit o bunăprietenă „mai mare”. Acolo am găsit poze de la diverseserbări cu colectivul de la balet şi am depănat multe a-

mintiri despre Râmnic. Am terminat facultatea şi ampărăsit Iaşul meu drag, dar am păstrat mereu legătura cud-na profesoară.

Soarta a făcut ca peste ani fiul meu, Felix, să dorescăsă urmeze medicina tot în oraşul studenţiei părinţilor lui-Iaşi. Şi iaraşi am ajuns cu el şi apoi el singur ca tânărmedicinist la “tanti Vali”, unde a găsit totdeauna un sfatbun, o atmosfera caldă şi sigur altceva decât la cantina

facultăţii. Decâte ori mă gândesc la această fiinţă mi-nunată, căreia îi sunt atât de recunoscătoare pentru spri-jinul pe care mi l-a dat în viaţă, pun mâna pe telefon şivorbim minute întregi. Acum când a trecut de frumoasavârstă de 90 de ani, când ii aud la telefon glasul cristalin,

1951 inaugurarea scalei de pian Octavia , SandaCioroianu, Silvia Marcu, Predoiu Rodica

Friederika RENNER

1959, şcoala de muzica clasa de pian

35

îmi transmite un optimism pe care cuvintele nu-l pot de-scrie. Deşi viaţa a încercat-o greu de tot, a rămas aceeaşiintelectuală distinsă, preocupată de tot ce înseamnă cul-tura. Citeşte enorm, de multe ori îmirecomanda diverse lecturi, care aucaptivat-o, asculta muzică simfonicăşi este o fină cunoscătoare a muziciide calitate.Cu dânsa poţi discuta despre orice dinorice domeniu. La Iaşi s-a specializatîn gimnastică recuperatorie şi la vre-mea când eu eram studentă pregătealucrări de specialitate, pe care lesusţinea la simpozioane în strainatate.Îşi prelucra singură fotografiilepacienţilor dânşii, cu modificari alecoloanei vertebrale datorită acciden-telor etc. De la dânsa, probabil, a pre-luat pasiunea pentru fotografie fiulei, Alexandru. Trebuie să spun căAlexandru Şuteu a fost operator laTeleviziunea Română şi a lucrat alăturide distinsul realizator de televiziune, Tudor Vornicu.

Ar fi multe de povestit despre d-na prof. Şuteu, desprecum mi-a influenţat viaţa, atitudinea în faţa obstacolelordin viaţa mea şi nu ştiu şi mă întreb cum aş fi fost eu capersoană fără să o fi cunoscut.

Tot în perioada când mergeam la balet, am avutocazia să întalnesc o altă persoană deosebită, lângă caream petrecut multe clipe plăcute. Dar, să încep cum amajuns să o cunosc. Într-o zi, la ora de balet, într-o pauză ,o fetiţă cu bucle s-a aşezat la pian şi a cântat o micămelodie. Am fost atât de impresionată de felul în care îşimişca degetelele pe clape, că din acel moment am ştiutcă doresc şi eu să învăţ să cânt la pian. Drept care lamasă, în loc să mănânc, mişcam şi eu degetele cumvăzusem la fetiţa cu bucle. Părinţii mei, la început s-aufăcut că nu observă, dar văzând ca la fiecare masărepetam figura, m-au chestionat şi atunci i-am rugat sămă ducă şi pe mine la lecţii de pian. Şi aşa am ajuns laprof. Octavia Lupu-Morariu, care la vremea aceea dădealecţii de pian la Sindicatul Învăţământului de pe str.Lenin (acum clădirea aceea nu mai există). Am luat lecţiide pian cca 8 ani, iniţial în particular, apoi în cadrul Şcoliide Muzică, care s-a înfiinţat în Râmnic când ajunsesemîn clasa a lll-a, şi final în particular, din nou un an, căcinu dorisem să merg la liceul de muzica din alt oraş.Pe d-na Octavia Morariu o văd şi acum cu ochii minţii:cu o frunte deosebit de înaltă şi un zâmbet cald. Fuseseo frumuseţe în tinereţe, dar şi atunci când am cuno-scut-o eu te impresiona în mod deosebit. Nu avea studiipedagogice, studiase pianul la Viena pentru plăcerea pro-

prie, dar, cum soarta o făcuse să plece din Bucovina , dinOraşul Cernauţi, şi să ajungă în micul oraşel de pe malulOltului, din lecţiile de pian pe care le dadea se întreţinea.

Era soţia profesorului Leca Morariu,filolog de mare anvergură, profesor lacatedra de Filologie a Facultaţii de Literedin Cernauţi. Domnul profesor LecaMorariu nu reuşise să ocupe un post deprofesor la liceul „Alexandru Lahovary”din Râmnic(?), aşa încât şi dânsul dadealecţii particulare de violoncel. Nu aveaucopii, dar iubeau copiii nespus şi aveaumare înţelegere pentru elevii lor. Părinţiimei nu aveau posibilitaţi să-mi cumpereun pian şi au împrumutat o pianină de labiserica germană de pe str. G-ral Praporgescu.

N-am să povestesc aici ce progrese amfăcut în anii petrecuţi (cu ore de două oripe săptămână) alături de profesoara meade pian, ci mai ales ce pedagog deosebita fost, şi ce alte activitaţi am făcut

împreună cu dânsa.Am fost o eleva conştiincioasa, nu aveam un talent de-

osebit, dar îmi plăcea să exersez şi să cânt corect la lecţii,ca d-na profesoară să mă mângâie pe cap şi să spună „afost bine”. Mi-a ales totdeauna piesele care mi sepotriveau (aveam mâna mica , abia cuprindeam o octava)şi care necesitau o interpretare mai sensibila. Pentru cădădeam şi examene şi concerte, unde cântam fără parti-tura, se întâmpla ca uneori să ai un “lapsus” şi să nu ştiimai departe ce note să cânţi. De la d-na profesoară amînvăţat să nu ne pierdem în astfel de momente cu firea şisă reluăm ultimele măsuri de atâtea ori, până depăşimmomentul critic. „Nu te opri, cântă mai departe şi la unmoment dat iţi vei reaminti”. Asta mi-a folosit mult înviaţă, în momente mai dificile, pe care nu credeam că levoi putea depaşi, mi-am zis : „nu am voie să mă o-presc, trebuie să merg înainte”. Pe lângă faptul că amînvăţat să cânt multe din piesele care şi astăzi constitue“bis-uri” la concertele de pian susţinute de mari pianişti,lecţiile de pian m-au introdus în minunata lume a muziciiclasice. Pentru mine a merge la un concert simfonic estecea mai plăcută „distracţie” la care nu am renunţatniciodată când am avut prilejul să o fac, fie că a fost laIaşi, Ploieşti, Bucureşti (Ateneu sau Sala Radio) şi mainou Oradea.

Dar de la d-na prof. Octavia Morariu am mai învăţatceva: să iubim natura şi drumeţiile. Era mare amatoarede plimbări în natură şi cum soţul dânsei era mai în vârstăşi nu mai putea să o însoţească, ne lua pe noi elevii dân-sei în aceste mici excursii. Am fotografii de pe dealulPetrişor”, din pădurile de pe dealurile din Goranu sau de

1960, Milica Ştefănescu şi MikiParlapan, concert la 4 mâini

36

la Mânăstirea Stănişoara. Una din colegele mele deatunci a urmat conservatorul şi a fost profesoară de pianla Şcoala de muzică din Râmnic.

Eu nu am considerat că am destul talent pentru a faceo carieră muzicală, aşa că după absovirea şcolii am în-ceput sa iau lecţii cu d-na prof. Morariu acasă la dânsa.Am avut astfel ocazia să cunosc mai îndeaproape aceastăfamilie de intelectuali de mare clasă şi de multe ori dupălecţii rămâneam să stăm de vorbă. Domnul profesor îmicitea cateodată câteva rânduri din cărţile la care lucra (şicare au rămas neterminate) sau îmi recomanda lecturipotrivite vârstei mele. Aveau o bibliotecă impresionantă,pe doi pereţi mari, până la tavan. Şi noi aveam acasă obibliotecă mare, tatăl meu cumpărând veşnic cărţi, pelângă cele în limba germană pe care le adunase întinereţea lui. Casa familiei Morariu respira numai acultură, niciodată nu se plângeau de greutăţile vieţii şi cemodest trebuiau să trăiască. Trebuie să amintesc aici căd-nul profesor Leca Morariu era un nepot de soră al com-pozitorului Ciprian Porumbescu şi pentru că era în po-sesia multor manuscrise ale compozitorului, mă lăsa săle copiez numai la ei acasă şi astfel am studiat câteva dinpiesele pentru pian scrise de C. Porumbescu. Cel maimult am îndrăgit o lucrare intitulată “Sara pe deal”, în

care la început este o melodie ce imita sunetul buciumu-lui. Apoi domnul profesor s-a îmbonăvit şi zăcea numaiîn pat…..Într-o seară de iarnă, când terminasem lecţia depian m-a strigat, am intrat în dormitor şi m-a rugat să-icânt ceva de Ciprian Porumbescu. M-am aşezat la pianşi am cantat “Sara pe deal”, apoi am plecat acasă. Înnoaptea aceea avea să închidă ochii pentru totdeuna. Şicum în viaţă nimic nu este întâmplător, ultimele acorduripe care le-a auzit au fost din opera lui CiprianPorumbescu, despre a cărui viaţă şi creaţie scria o carte(ce a rămas neterminată din ce ştiu eu).

La scurt timp după decesul d-lui profesor LecaMorariu, soţia lui a părăsit oraşul Râmnicu –Vâlcea şi s-a mutat la Suceava, unde s-a deschis o casa memorialăpentru cel ce a fost un mare carturar-profresorul LecaMorariu. Am aflat mai multe amănunte, când peste anide zile am facut o călătorie cu familia mea în Bucovina,să vizităm mânăstirile atât de celebre. Am făcut unpopas şi în localitatea natală a lui Ciprian Porumbescu-Stupca, am vizitat casa memorială şi mormântul com-pozitorului. Stând de vorbă cu muzeografa caseimemoriale am aflat mai multe despre legatura familieiMorariu cu compozitorul, şi, că şi profesoara mea de piannu mai era în viaţă.

A MURIT COSTEA MARINOIU

Pe 20 decembrie 2011 a murit după o dublă suferinţă, pierderea soţieicu un an în urmă şi propria boală declanşată în aceeaşi perioadă, şicare a înaintat cu o viteză uluitoare, cel care a fost preşedinteleSocietăţii Culturale Anton Pann, Costea Marinoiu; profesor şi direc-tor de şcoală în Ţara Loviştei, în anii 60, zeci de ani-directorul Cen-trului de Librării Vâlcea; cetăţean de onoare al oraşului Ocnele Mari,membru fondator al Forumului Cultural al Râmnicului...În ciuda tu-turor suferinţelor, în ultimul an de viaţă, Costea Marinoiu a iniţiat, laOcnele Mari, Festivalul Naţional „Vasile Militaru”şi ConcursulNaţional de poezie cu acelaşi nume, fiindu-i şi primul preşedinte;2011, devenind anul înscrierii oraşului natal în circuitul naţional şiinternaţional de valori ale culturii scrise. Unul dintre cei maicunoscuţi şi valoroşi autori de monografii din arealul vâlcean şi nunumai. Unul dintre cei mai mari prieteni ai Râmnicului şi Vâlcii...

37

Transalpina, cea mai înaltă arteră de circulaţierutieră din Carpaţii Româneşti, traversează

Masivul Parâng de la Nord la Sud şi atinge alti-tudinea maximă de 2145m în Pasul Urdele (2042are Transfăgărăşanul). Leagă localitatea Novaci,judeţul Gorj, de localitatea Sebeş, judeţul Alba.

Drumul poartă cuvertură asfaltică şi mai estecunoscut sub denumirea da DN 67 C. A mai pur-tat numele de "Poteca Dracului" apoi de "DrumulRegelui"

Unele surse afirmă că această cale de comunicaţie ar fi fost construităde armatele romane în drumul lor spre Sarmisegetuza, altele că ar fi fosto potecă de munte folosită de către ciobanii care au plecat dinMărginimea Sibiului peste munte, în Ţara Românească, cu avutul lormişcător şi care s-au stabilit în zona submontană a Masivului Parâng.Alte surse spun că afost construită şipietruită de germaniîn timpul primuluirăzboi mondial dinraţiuni militare, darfoarte puţin folosită.După 1930 a fostpavată cu piatră şiinaugurată în 1935de către RegeleCarol al II-lea iar întimpul celui de al II-lea Război Mondial a fost reabilitată de germani şi folosită destul depuţin în scopuri militare. După război drumul a fost uitat sau foarte puţinîntreţinut.

Punerea în valoare a acestei artere de circulaţie a început odată cuasfaltarea ei, în 2009 şi continuată până îndecembrie 2011, iar totala reabilitare va fifăcută în 2012.

Transalpina este drumul care treceprintre cele mai frumoase locuri din ţară.Aici unde cerul dă mâna cu pământulmerită să-l parcurgi chiar şi într-o excursiecu autocarul.

De aceea propunem „seniorilor”vâlceni efectuarea unei excursii de o ziunde pot admira, în toată splendoarea sa,traseul dintre Râmnicu Vâlcea- Novaci-Rânca- Pasul Urdele(2145m)- ObârşiaLotrului- Dobra- Jina- Poiana Sibiului-Rod- Tilişca- Sălişte- Sibiu- Râmnicu Vâlcea .

TRANSALPINAConstantin GRIGORE

DEVIERE LIRICA1924

Nikolai ASEIEV (1889-1963)

(Fragmente)

Diafană primăvară, încă eşti departe...Altfel mi te imaginam, atât de fină te vedeam, intangibilă aproape; fie vânt, fie soare, fie zi de sărbătoare.Încă e frig umed şi vânăt!Prin mulţime mă strecor, lovindu-mă în decor printre vehicole şi console,printre ale poliţiei fluiere, printre măşti sfidătoare, printre flirturi uitate, printre şarlatani zdrenţuroşi, printre case scorojite şi copaci scorburoşi pe lângă vreun catafalc zdruncinat.……………………………………

În aer pluteşte schimbarea...Lumea drastică,lumea perimată, lumea groaznică în care lenjerie şi cuget fierb înăbuşit, făcând să spumege norii,lumea care taie, spânzură şi-mpuşcă nu doar animale,lumea în care buze polemizează

savant despre filozofie şi artă,aceleaşi buze ucid şi ard, voi fi mulţumitcând această lume se va prăbuşi;mă voi socoti fericit când complet se va distruge şi, chiar dacă şi miegâtul îmi va frânge,măcar cu puţin mai bună să fie!

Traducere Maria TURLUIANU

Presa, la Raliul Rânca

38

Chiorean

După chipul şi asemănarea Lui

Obiectivul principal al excursieieste Tansalpina care începe cuurcuşul pe serpentinele dinspreRânca. Staţiunea Rânca estecunoscută în toată ţara ca staţiunemontană amplasată pe versantulsudic al Munţilor Parâng. Iarna,turiştilor li se oferă posibilitatea dea schia pe cele două pârtii de 500 mşi 600 m, aceasta din urmă dotată cuteleschi, nocturnă, babyski şisonorizare, precum şi două pârtii desăniuş. Se pot închiria atev-urile caresunt nelipsite pe cărările din împre-jurimi iar când zăpada este mai marese poate închiria snowmobilul. Se

poate practica zborul cu parapantade pe vf. Păpuşa, vf. Măgura,vf.Cerbul locaţii aflate în jurulstaţiunii. Vara, se pot face plimbăripe potecile de munte din apropierecare sunt marcate corespunzător.

Pentru doritori staţiunea oferăcazare în cabane, pensiuni şi hotel.

Între Rânca ( 1545m) şiObârşia Lotrului (1746m) esteadevărata Transalpina.. Drumul (DN 67 C ) este presărat cu nu-meroase serpentine,unele foartestrânse, urcă până la Păpuşa de jos(1662m), Păpuşa de Sus (1955m),Pasul Urdele (2145m), ca apoi să

coboare spre Izvor Urdele (1973m),să urce din nou până la Muntinu(2103m), de unde coboară până laObârşia Lotrului.

În acest sector de drum ai posi-bilitatea să admiri peisaje montanedeosebite: culmi, vârfuri, creste şiabrupturi ameţitoare, relieful glaciar( circuri, custuri, vai etc), lacuriglaciare, izvoare care reunitealcătuiesc pîrâuri apoi râuri, ovegetaţie alpină şi subalpină, păduride conifere care coboară pe unii

versaţi până în adâncul văilor etc.Ajunşi la Obârşia Lotrului te

afli într-un ţinut unde Lotrul, venitdin Lacul Gâlcescu pe o direcţiesud-nord, face un cot spre est creândfrumoasa vale dintre Munţii Lotrului (nord) şi Munţii Căpăţânei(sud). Aici,pe o suprafaţă de 3 ha., seaflă un popas de trecere întrejudeţele Vâlcea, Hunedoara, Alba,Gorj.Locul îţi permite să facidrumeţii sau excursii spre Lacul Gîlcescu, în jurul Lacului Vidra sauspre Lotrioara, Rânca etc.

De la Obârşia Lotruluişoseaua (DN 67 C) Tranalpina urcăspre Pasul Tărtărău (1714m) ca săcoboare spre Barajul Oaşa (1267m),care barează cursul Frumoasei-numedat cursului superior al Sebeşului,acolo unde confluiază cu Sălanele.De la Oaşa, după ce admirăm laculaflat în stânga şoselei, ne îndreptămspre Lacul Tăul Bistrei, apoi laDobra unde ai posibilitatea să optezipentru traseul spre Sebeş prin Şugag,Săsciori, Petreşti sau spre Sălişte-Sibiu prin Jina, Poiana Sibiului,Rod, Tilişca Galeş, Sălişte.Obţiunea rămâne la dorinţaexcursioniştilor.

În final, referitor la Transalpinatrebuie să mai remarcăm câteva su-perlative:

Traversează de la Nord la Sud celmai tipic nod orografic carpatin cunucleul în Munţii Parâng;

Masivul Parâng are cea maifrumoasă dezvoltare a formelorglaciare şi largi platforme de erozi-une (Borăscu, Râul Şes şiGornoviţa);Vegetaţia care însoţeşte Transalpinaeste o vegetaţie montană variată: dela păduri de foioase la cele înamestec cu conifere şi conifere pure,la vegetaţia subalpină şi alpină;

Între Bengeşti, judeţul Gorj,şi Sebeş, judeţul Alba, sunt aproxi-mativ 148 de kilometri.

STĂNESCIANĂ

"Hei, viaţă, viaţă, ieşi din cortşi pune-mi-te iar pe danţ!”

Însetat de vis şi cer,zbucnind în tine zurgălăi,îţi flămânzea o stea în minte...Cu anii, primăvara s-a stins,ascunzându-se după viss-au dus multe gânduri nespuse,pentru tine timpul se frânse;umbra ta nu mai şterge cărări,Somnul este prea greu, ai în jurpământ, fier şi îngheţ de azurdar sufletul îţi planează între stelecăci fruntea ţi-a năduşit pentruele;înger al cărţii izbăvitoare,azi o veghezi din depărtare...

Cerul a obosit deasupra ta,scara, ce urcai, treptele şi-a

terminat...

Nici şoaptă piezişă nu reuşeştesă umbrească Omul

...care străluceşte!

Ateiram TURLUIANU

În memoria omului de culturăCostea Marinoiu

Mânăstirea Oaşa

39

Subsemnatul Stilea Ionel am absolvit Insti-tutul Politehnic Bucureşti, secţia aviaţie

în anul 1957. În primii ani de activitate am lu-crat la Romstar-Bacău, o întreprinderedeaviaţie cu caracter militar.După aproximativcinci ani m-am transferat la RomaeroBucureşti.În activitatea mea profesională am fost implicat în rezolvareaunei mari varietăţi de probleme. Această oportunitate mi-alărgit orizontul profesional şi m-a ajutat să abordez o serie desarcini complexe şi de mare dificultate.În continuare, sunt prezentate, pe scurt, o parte din lucrărilemai importante pe care le-am rezolvat şi/sau coordonat, de-alungul anilor:

Avionul IL18-lucrari de reparaţii şi întreţinere:

-ghidul lucrărilor de reparaţii,-proiectarea SDV-urilor şi standurilor de probe pentru

instalaţiile hidraulice,pneumatice, electrice, aparate de bord,radio, radiolocaţie, etc.(aprox. 5000 din care peste 100 de ban-curi de probă).

Av. BN2 - ISLANDER- lucrări de fabricaţie:

-organizarea fabricaţiei avionului BN2 în Romaero;-introducerea conceptului tehnologiei de grup în fabricarea

pieselor din tablă de aluminiu. Astfel, numarul mare deşabloane a fost ordonat pe baza unui set de criterii, pe panouride rutaj în grup. Metoda a adus numeroase avantaje, printrecare:reducerea consumului de materiale cu circa 30%,evitarea pierderii sau căutării şabloanelor, etc.,

-procedeu de nituire a învelişurilor subţiri pentru elim-inarea pierderii stabilităţii locale;

-îmbunătăţirea durabilităţii dispozitivelor de presare piesetablă la prese cu covor de cauciuc.

Av. IL14 - modificări constructive:

-proiectul de instalare a radiolo-catorului RCA-meteo şi a apara-turii Transponder.- proiect de dezvoltare a între-

prinderii Romaero pentru con-struirea avionului BAC 1-11-(licenţa Bac).-culegerea şi prelucrarea datelorşi informaţiilor din fabricilelicenţiatorului,

-elaborarea temelor şispecificaţiilor de proiectare,

-lista utilajelor,-organizarea suprafeţelor de producţie,-fluxul de fabricaţie,-verificarea şi aprobarea proiectelor de dezvoltare Ro-

maero.

Pregatirea fabricaţiei pieselor mecanice aleavionului BAC 1-11-(coordonare):-elaborarea fişelor tehnologice, -proiectarea SDV-urilor,

-elaborarea programelor pentru MUCN, -activităţi de omologare procese tehnologice.- studii şi cercetări.-clasificarea morfologică a unor piese din industriaconstrucţiilor de maşini (domeniul reductoarelor de uz gen-eral),

-elaborarea automată, cu ajutorul calculatorului a fişelortehnologice pentru piesele de revoluţie,

-aplicaţii ale conceptului tehnologiei de grup la elaborareafişelor tehnologice tipizate,

-software pentru elaborarea automată (cu calculatorul) afişelor tehnologice şi a diagramelor de reglaj pentru strunjireapieselor pe strunguri de copiat,

-software pentru elaborarea cu calculatorul a formeipieselor forjate şi matriţate,

-software pentru elaborarea cu calculatorul a normativelorde munca pentru piese mecanice ( strunjirea, frezarea, recti-ficarea, găurirea, alezarea, mortezarea, etc.).Activităţi de conducere:

-şef secţie reparaţii avioane uşoare şi medii, -şef secţie construcţii avioane BN2,-tehnolog şef,-şef producţie, inginer şef-şef departament de dezvoltare a întreprinderii RO-

MAERO în vederea fabricării avionului BAC 1-11 şi a altorprograme de aviaţie.

Fam. Stilea şi Ionel Stilea

IONEL STILEA(Curriculum vitae)

40

BUCURII PENTRUUN SUFLET DE

COPIL

Nu de mult timp fac parte dinAsociaţia „Seniorii”. O să mă în-

trebe, poate, cineva ce înseamnă cuvân-tul „senior”. Seniorul pentru mine esteomul care a muncit aproape 40 de ani lacatedră şi care nici acum nu selinişteşte!...

Copil a rămas în crezul lui, şi dupăpensionare, şi aceasta pentru că, poate,cea mai puternică armă împotrivarăutăţilor, adânc înrădăcinate, în inimileoamenilor, este copilăria. Inocenţa careînsoţeşte această vârstă, surprinde mereuprin surâs şi candoare. În sufletul unuicopil e atât de multă speranţă şi dragoste,încât, rănindu-l i-ai omorî surâsul.

Copiii au felul lor de a vedea lumea.Îşi zidesc fericirea pe visuri, iar poveştileîn care binele învinge răul, fac parte dinrealitatea lor.

Sunt copii care trebuie să lupte pentruapăraera proprilor drepturi, copii pentrucare dragostea părinţilor înseamnă atâtde mult, tocmai că le lipseşte. Aceşticopii au nevoie doar de şansă pentru a-şi demonstra valoarea.

Dacă aţi fi văzut ochii unui copil de laInstituţiile de Plasament atunci când îidăruieşti ceva, ai fi impresionat.

Vineri, 7 octombrie 2011, doamneleprofesoare Calangiu Angela, CapsaMarinela şi subsemnatele, ajutate de untânăr sufletist, George Calangiu, au adusacestor copii cărţi, rechizite, hăinuţe,jucării.

Luminiţele apărute în ochii copiilorne-au încălzit şi nouă inimile şi aveamsenzaţia că e prea puţin ce-am adus.

Inima unui copil e mai preţioasă decâto comoară, mai fragilă decât o floare,mai bogată decât întreaga avere a lumii.

Seniorii nu au uitat că, oricare ar fi val-orile în această lume, ochii există pentrulumină, pentru albastrul cerului, pentru

Larisa CALMUTSCHINicoleta MANOLE

PASIUNI ARTISTICE

Eugen Sârbu se prezintă colegilor săi de la Asociaţia Seniorii prinlucrările sale ca un sculptor local, carcater modest şi înclinat spre

stilul popular-naiv, membru cândva al Asociaţiei Artiştilor Vâlceni. Născut la 14.11.1940, în comuna Nemoiu, astăzi sat al Comunei

Amărăşti, „dintr-o familiemodestă, tatăl, învăţătorulsatul Mereşeşti-Nemoiu,iar mama casnică - oţărancă evlavioasă - cuceva avere”.

De mic copil a avutpasiunea modelării lutuluipe care-l întâlnea la totpasul, pe drumurile des-fundate de ploi şi roţilecarelor şi copitele vitelor.

Spre adolescenţă a încercat pictura ca ucenic de ocazie a zu-gravilor din comună, pe cruci mortuare şi la o troiţă. Inspiraţia de în-ceput a avut-o de la fratele mai mare, Octavian, care desena destul debine.

Şcolile absolvite: clasele primare, profe-sionale-vinificaţie, apoi şcoala medie (Liceulla N. Bălcescu –Vâlcea) şi în final Facultateade Chimie şi Tehnologia produselor alimentarede la Institutul Politehnic Galaţi, absolvită în1967.

A ocupat funcţiile de conducere la Vinalcol- Horezu, Drăgăşani şi Rm. Vâlcea, apoi ca in-spector principal la Inspectoratul General deStat pentru Controlul Calităţii.

Forţat de organele puterii, după anul 1974,a fost numit Inginer Şef la Intreprinderea de Industrializarea laptelui, Vâlcea, unde, în de-

curs de 3 ani a realizat – coordonat construirea a două fabrici pentruprelucrarea laptelui în produse proaspete şi brânzeturi, şi, apoi, asecţiei de îngheţată.

După revoluţie, a lucrat şi în alte domenii: la SOCOM Moda – cainspector tehnic şef, şef servicii la S.C. Constructorul S.A., cât şi la

Fabrica de Alcool de la Popeşti.Este căsătorit din 1969, cu învăţătoarea-

institutor Elena Sârbu (Băscu) din Horezu.Locuiesc împreună şi au 3 urmaşi: Dacian,

inginer tehnolog; nora, Alexandrina Sârbu,profesor universitar, şi nepotul Alexandru -Constantin Sârbu, elev în clasa a X a la LiceulM. Basarab din Rm Vâlcea.

Pasiunea pentru sculptură şi-a descoperit-o prin 1973, din care a rezultat: statueta „Fe-meia cu două capete”, „Fata după baie”,„Pasărea”; a urmat, după 1974, modelarea în

Atelierul lui E. Sârbu

Socrate, ipsospatinat

lut şi argilă a statuetei - „capul luiSocrate”, „Capul de bărbat” – autoportret, „Torsul unei doamne”(prin 1980), „Luptătorii”, după1980. Apoi „Crucifixul”, inspiratdupă vizitarea Mănăstirii Pătrunsa,„Oratorul” – statuetă (1990).Lucrări în marmură: „Jelitoare”-prin 1995 – 1996, după o vizită lainginerul şi sculptorul ConstantinZorlescu, „Ganditorul” – unBeethoven, prin anii 1995-1996.Alte lucrări, statuete: „Femeietânără” - nud, în lemn de salcie,„Cavalcada” - inspirată din Friza Partenonului - Fidas - în lemn defrasin; „Pudica”-din lemn de salcie (2008-2010).

Pictură pe carton: „Dascălul” (2007). Alte pasiuni şi preocupări:muzica, poezia căt şi proza-ţine unjurnal personal de prin 1998.

Este membru al ExperţilorTehnici-Judiciari, atunci când estesolicitat, şi în judeţele Sibiu, Dolj(Craiova), Argeş, cât mai ales înjudeţul Vâlcea.

Se ocupă de via de la Nemoiu,unde are o adevărată colecţieampelografică, cât şi de pergola dela casa fiului său din zona RâmnicuVâlcea – lângă hotarul comuneiBujoreni.Studiază şi lucrează mai mult ziuaşi vara la cabana de pe strada LiviuRebreanu, nr.42 şi apreciazăstrugurii şi vinul pe care-l socoteşte un aliment şi medicament, fărăa abuza de calitaţile euforice. Îi place viaţa şi natura.

Bogdan CICHIRDAN

41

verdele primăverii şi albul zăpezii; guraexistă pentru un cuvânt bun pe care altul îlaşteaptă; mâinile pentru a ajuta şi aîmbrăşiţa; inima există pentru iubire.

Când Moş Nicolae, în prag de iarnă, ne-a anunţat că putem să ne aşezăm ghetuţele,frumos lustruite, ca să le umple cu daruri,seniorii s-au mobilizat să umple şighetuţele copiilor de la Centrul de Plasa-ment nr.3. Ajutat de ucenicele şi ucenicii dela Asociaţia Seniorilor din Educaţie Ştiinţăşi Cultură a început să umple pungile cucadouri pentru fiecare copil. Moşul a avutmult de lucru pentru că ţinând cont şi devârstele celor mici - căci moşul le ştie petoate - n-a vrut să se facă de râs. În pungi apus dulciuri, cărţi, hăinuţe, banane, porto-cale, globuri sclipitoare.

În ziua de 3 decembrie 2011 Moşul şi-atrimis ajutoarele încărcate cu daruri. Copiiis-au adunat în sala de mese şi se uitau cumirare la mulţimea pachetelor şi ladoamne.

Fiecare copil a primit cadoul adecvatvârstei.Cei 32 de copii i-au mulţumit Moşului şiau început să îşi cerceteze darurile.

Ajutoarele Moşului aveau ochii înlacrimi. Nici cel mai de piatră suflet nuavea cum să reziste. În unitate sunt şi copiicu handicap, care erau în altă sală, înpătuţuri.

Programul artistic al copiilor a sporit şimai mult magia Moşului. Am intrat într-olume de care ne este dor, lumea copilăriei,lumea unde grijile nu există. Am aflat dinnou, ce înseamnă copil.Înseamnă să crezi în dragoste. înfrumuseţe, să crezi în credinţă, înseamnă săfi atât de mic, încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche; înseamnă să trans-formi bostanii în caleşti şi şoriceii întelegari şi NIMICUL în ORICE, căci oricecopil poartă o zână naşă în sufletul lui.

Ce înseamnă un suflet de copil? Sătrăieşti cu pasiune fiecare clipă, cu multăcuriozitate, cu bucurie, să râzi, să nu-ţi facigriji.

Moşule, cu chip de Senior, aştept să neîntâlnim sănătoşi voioşi şi la anul pentru căe atât de simplu să arătăm copiilor,copilăria adevărată.

Artistul şi opera sa

Tors, ipsos patinat

Dascălul

42

AMINTIRI CU HAZ

Supez cu mama (După povestirea unei admiratoare dintinereţe, din Sibiu)

Schiţă de A. Calangiu-Ene

-Ioane, scoală-te, că soarele e sus! -Hai mamă, mai lasă-mă că am venittârziu azi-noapte.-De ce, Ioane? Iar ai pierdut tramvaiul?-No mama, dă-mi pace!-Scoală-te că te-ncing. Sloboade viteleşi pregateşte-te pentru scoală, că-ţi punlepedeul în gard.-Bine, mamă, bine!

Ion îşi iubea mama, o respecta, dar seşi temea de dansa. Femeie aprigă, păstracu sfinţenie tradiţia locului şi umblaîmbrăcată numai în port popular,ceea celui nu-i era tocmai pe plac.

Mai mult cu ochii-nchişi,Ion coborîdintre velinţe, îşi stropi faţa cu câtevafire de apă şi făcu ce-i poruncise maică-sa. Îşi luă uniforma de licean din cui şise ferchezui îndelung în faţa unei oglin-joare minuscule.Mergea cu tramvaiulpână la Sibiu cu nişte codane frumuşelefoc,din Raşinari. Se simţea privit, cândse prefăcea că nu le băga în seamă. Ocheadele fetelor il furnicau din cappână-n picioare, dar nu se voia legat sen-timental de nişte fetişcane, care în zi desărbătoare se îmbracau în costume po-pulare.Visurile lui erau mult mai sus,spre lumea strălucitoare a teatrului.

Pentru colegii de şcoală, Ion eraJimmy. Aceştia îl invidiau pentru părulrebel, ondulat şi destul de lunguţ,înpofida regulamentelor scolare.

ÎN SATUL CU BUNICI

Mircea Albulescu şiIon Besoiu

Mi-aduc aminte cu mult drag de vacanţele de vară când mergeamla bunici, în satul de munte de pe malul drept al Oltului. Plecam

de acasă cu noaptea în cap ca să prind, cu mama, personalul de ora 4,un tren cu vagoane murdare şi friguroase iarna, cu şoareci şi coji deseminţe vara, un şarpe care se strecura alene printre pogoanele de grâusau de floarea soarelui şi se oprea în toate gările şi haltele de la câmpie,încât credeam că n-o să mai ajungem vreodată la destinaţie. După ceschimbam un tren cu altul într-un nod de cale ferată murdar şi plin decălători adormiţi şi ursuzi, încântarea mea devenea mare pentru că deacum peisajul era unul mai prietenos, mai cald, deoarece în zare se de-senau dealurile cu viile renumite ale Drăgăşaniului, apoi apărea con-turul munţilor pe care-i aşteptam cu toată fiinţa mea. Mai emoţionatăeram când ajungeam în gările de la Zăvideni şi Ioneşti, unde, pe lângăvagoane, alergau tineri cu coşuleţe împletite din crenguţe de salcie sauviţă de vie, în care puneau miez de nucă verde, mure, zmeură saustruguri, iar călătorii întindeau banii ca să le cumpere, ceea ce da o notăde bucurie momentului.

- Nucile…! Strugurii…! Murele…! Pere moi…! strigau miciivânzători ambulanţi, spre satisfacţia mea, căci îmi puneam încă deacasă bani în buzunar ca să cumpăr repede câteva fructe de la ei. Cegustoase erau merele şi perele, afinele sau zmeura cumpărate la geamulunui tren ce se urnea din loc, pufăind greu, semn că de-acum urca lamunte, pe Valea Oltului cea sălbatică şi măreaţă! Prin faţa mea seperindau satele de munte cu bisericuţele lor albe, malurile Oltuluiîncărcate de verdeaţă, apa râului limpede, brăzdată de jocul gâştelor şial raţelor sălbatice, zidurile puternice ale Mănăstirii Cozia cea multcântată de poeţi, stânca numită Masa lui Traian pe care, se spune, că arfi poposit romanul cu armatele lui, sau podul de fier de la Cornet pestecare trecea uşor trenul plin de călători. Nimic nu-i mai frumos decât ocălătorie prin Ţara Loviştei, ţinut de poveste!

După opt ore de mers cu trenul, obosite, coboram cu mama într-o gară mare, aşezată pe malul râului, ascunsă între munţi, apoi, cu baga-jele în spate trebuia să trecem peste un deal, pe o potecă şerpuită, printreierburi înalte sau lanuri de porumbi, urcând cu greu printre bolovani,ca să ajungem la casa bunicilor, o căsuţă acoperită cu şiţă, de fapt osingură cameră cu o uşă mică, încât trebuia să te apleci, ca să nu teloveşti cu capul de toc, şi cu două ferestre mici prin care abia vedeaicurtea cea pietruită sau dealul din faţă. Bunicii locuiau în casa cea mică,deşi alături aveau o alta mai mare, spaţioasă, cu trei camere şi hol, darplăcerea lor şi a mea era să stăm cu toţii în odăiţă. Acolo eram primităîntotdeauna cu multă bucurie de către bunici şi de numeroşii meiverişori.

Prima scenă care-mi apare de fiecare dată în faţa ochilor, când măgândesc la casa copilăriei mele, este imaginea bunicului meu, o mânăde bărbat, îmbrăcat cu iţari albi şi cămaşă cusută cu flori, culcat dupăhornul din odăiţa cea mică, unde era mereu cald şi tare bine. Moşu,cum îi ziceam noi, bătrân şi bolnav, ne privea blând şi visător, şi nu sesupăra de gălăgia noastră, a celor mici. Acolo am crescut când eram

Marinela BELU-CAPŞA

PROZĂ SCURTĂ

2

43

foarte mică, într-o copăiţă atârnată de un cui prins în tavan, pe care mamasau bunica o legăna ca să nu plâng şi să adorm mai uşor. Bunicul era unbărbat uscăţiv, cu faţa prelungă pe care trona o mustaţă mare, întoarsă însus, de care mă cam speriam pentru că mă gâdila când vrea să ne pupe,şi cu nişte ochi blânzi cu care ne privea înţelegător când făceam câte opoznă, zâmbind arareori. Vorbea calm, ca orice muntean chibzuit, şi, deşiera bolnav, ţinea cu stricteţe socoteala putinelor cu brânză, a mieilor saua pieilor de oaie ce trebuiau vândute la oraş.

Mi-amintesc cum, odată, când mama s-a certat cu tata şi, supărată,a plecat de acasă şi a venit să stea cu părinţii ei, după principiul « plec lamama!», eu mă jucam liniştită prin odăiţă, fără să ştiu ce se petrecea înjurul meu. Inocenţa copiilor e sfântă şi odihnitoare pentru cei mari. Dupăcâteva zile de la evadarea nostră, a apărut în pragul casei tata şi, când l-am zărit, am sărit tare bucuroasă în braţele lui: -Tata, tata! şi-l pupam cudrag.

- Aurico, o vezi pe fată cum se bucură în braţele omului ăsta?! Teduci tălică binişor la casa voastră, să ai grijă de copilul pe care l-ai făcutcu el ; acum mai trebuie să şi suferi, aşa e când te măriţi… Nu pleci pedrum, una-două, după cum ţi se năzare ! Băiete, v-aţi luat cu drag,purtaţi-vă cuviincios şi creşteţi-vă copila asta neastâmpărată cu maimultă atenţie! i-a certat bunicul cu o voce tăioasă, venită de după sobă,unde sta chircit de supărare şi de durere.

Şi aşa mama s-a întors cu mine acasă la tata, în satul de la câmpie, şin-a mai plecat, suportând de atunci toate câte i le-a făcut bărbatul ei celharnic, iubitor de copii, dar iute la mânie, ca orice oltean.

Când m-am făcut mai mare, veneam singură în vacanţe la bunici, încuibul de sub munte, unde-mi plăcea foarte mult pentru că toţi erau tareblânzi cu mine şi, pe deasupra, aici aveam mulţi veri cu care mă puteamjuca cât era ziulica de mare. Mă sculam dimineaţa sub razele calde alesoarelui şi priveam cu nesaţ muntele din faţa casei, stâncile lui abrubte,sau pădurile răcoroase pe sub care se zăreau turme de oi şi de capre lapăşunat. Cel mai mult îmi plăcea să simt mirosul de fân cosit stivuit înpodul grajdului, sau să ascult susurul blând al unui râuleţ ce trecea firavprin grădina casei. In colţul dinspre uliţă al ogrăzii era un măr cu niştemere roşii, zemoase, pe care ne certam vara toţi copiii. Era mărul dis-cordiei pentru că mereu ne ameninţa tâna să nu mai batem pomul cu bâte,ca să cadă merele, că puteam să ne lovim sau să-i rupem crengile. Însănoi aşteptam ascunşi după casă, tăcând mâlc, până ce ea se da după tre-buri şi, pe furiş, iar aruncam cu beţe şi cu pietre după fructele cele marişi roşii care grozav ne ispiteau.

- Mamă Floricico ! striga câte o vecină, vezi de dracii ăştia de copiică-mi sparg vreun geam, Doamne fereşte ! şi tâna ieşea din baracă, cufăcăleţul de mămăligă după noi, iar noi fugeam la râu, râzând şi scoţândlimba la lelea cea pârâcioasă.

Lângă odaia cea mică şi plină de minunăţii, bunicii ridicaseră o baracăîn care ţineau uneltele şi căruţa, în pod era fânarul, iar într-un colţaranjaseră o bucătărioară în care mirosea a brânză de burduf, a piei deoaie şi a fân cosit.

La asfinţit, când se întorceau caprele de pe deal, ascultam cântecultălăngilor, care umplea valea, parcă era o simfonie măiestrit compusă demama natură, apoi aşteptam să mulgă tâna caprele şi mă bucuram cândîmi da să beau laptele cald, nefiert şi atât de aromat şi de sănătos. Maimare scandal era când fierbea laptele în tuciul în care tâna făcuse deja

Jimmy învăţa cu pasiune dindorinţa de a se desprinde de lumeasatului. Fizicul lui şi, poate, talentulpe care-l simţea clocotind undeva înadâncul sufletului, il îndreptăţeau săviseze la lumea teatrului şi a filmului.Juca teatru nu numai cu gândul, ci şiîn viaţa de zi cu zi, în special, în pe-rioada vacanţelor.

În rolul lui Harap-Alb, interpretatpe scena teatrului din Sibiu, a fost oadevarată revelaţie. Imbracat într-uncostum alb, cu pieptul acoperit custrasuri albe şi roz, încălţat cu cizmealbe, subţirel şi cu pletele până laumeri, a constituit o încântare pentrufetele din sală, care l-au aplaudat fre-netic.

Îşi procurase un geamantan, pecare lipise o mulţime de etichete dindiferite ţări, pe unde călătorise, dinpăcate, numai cu gândul. Apărea dincând în când cu el, dorind să fie văzutde cât mai mulţi colegi şi tineri ieşiţila plimbare pe strazile Sibiului, încer-când să lase impresia că tocmai atuncise întorsese dintr-o călătorie.

Unii dintre cunoscuţi îi camghiciseră “strategia” şi mustăceauvăzând atitudinea plină de importanţapropriei persoane.

Într-o după-amiază, Jimmy seplimba visător, gândindu-se că prinbuzunare îi cam sufla vântul. În faţalui a aparut un grup vesel de fete şibăieţi care l-au invitat să meargă cu eila o bere. După un moment de derută,în care simţise că e gata să leşine, îşireveni, zâmbi cu superioritate şi sescuză cu multă eleganţă:-Scuzaţi-mă, dar mă văd obligat să vărefuz, pentru că în seara asta…“supez cu mama”!

Astăzi, ajuns la vârsta seniorilor,Jimmy este cunoscutul actor Ion Besoiu care ne-a încântat o viaţă cutalentul său.

2

44

mămăliga, pentru că toţi cei patru nepoţi voiam să rademfundul tuciului pe care rămăsese un strat de mămăligăcu lapte puţin afumat . Ea îmi lua apărarea :

- Hei, calicilor, lăsaţi-o pe ea să radă tuciul că acasă,în Oltenia, la regăţenii ei, nu are aşa ceva ! Voi mâncaţitoată ziua, bată-vă bucuria să vă bată!

Şi abia atunci mă lăsau pe mine să rad tuciul; se parecă în prezenţa mea totul era mai gustos…

Fiind vară, plecam de dimineaţă în vale, la râul celmare, să ne scăldăm cu copiii care făceau câte o groapămai adâncă în care săreau, cu ţipete de bucurie, încât seauzeau în tot satul. Băieţii ne alergau şi ne stropeau cuapă, apoi începeau jocurile copilăreşti, încât uitam să nemai întoarcem seara la masă. Trebuia să vină bunicadupă noi să ne adune după drumuri. Eu eram mai timidă,mi-era frică de apă, nu ştiam să înot, stăteam deoparte şimă bucuram de zbenguiala copiilor. Uneori începeam săle cânt, cocoţată într-un alun, şi mă simţeam măgulităpentru că şi lor le plăcea cum cânt olteneşte, « ca la vale», ziceau ei.

Alteori mergeam în livada bunicilor la cules deprune sau la polog, adică la strânsul fânului cosit şi uscatpe care-l puneau în căpiţe. Intr-o vară era să dau de ne-caz. Pe poteca înspre livadă trebuia să trecem peste maimulte obstacole, nişte bârne aşezate de-a curmezişul casă delimiteze loturile oamenilor. Pe o astfel de bârnădormea leneşă, la soare, o viperă şi eu, nevăzând-o, eragata să pun mâna pe ea, vrând să mă sprijin de gard.

- Nu pune mâna! a ţipat verişorul meu care mergeaîn spate şi ştia ce pericole ne pot pândi, de aceea erafoarte atent pe unde călcam. Am încremenit cu braţul înaer şi mi s-a făcut rău de frică văzând o viperă frumoasă,liniştită, colorată cu un V alb pe cap, pe care aş fi atins-o dacă nu eram avertizată la timp. Din ziua aceeanu m-am mai dus în livada din Zăpădioare, deşi erauacolo nişte pruni grozavi şi un aluniş în care-mi plăceasă stau cocoţată.

Cu mare emoţie îmi amintesc şi de serile în care, fiinddeja elevă la liceu, mă duceam cu verii mei la CăminulCultural la bal, unde dansam mult şi eram tare fericită,pentru că la mine acasă tata nu mă lăsa niciodată să mergla dans sau la vreo altă petrecere a tinerilor din sat, «fetele mari trebuie să stea cuminţi acasă », zicea el, deparcă mersul la dans ar fi fost cel mai mare rău de pelume.

Duminica mergeam cu fetele si băieţii la plimbare laşosea, ajungeam într-un loc sălbatic, dar încărcat de is-torie: la Ganga, undeva sus, pe stânci, unde se mai vedeşi acum drumul din timpul împăratului Traian şi undeeste încrustată în piatră o cruce ce aminteşte de vremuriletrecute. Prin satul bunicilor mei au trecut hoarde de ar-mate de-a lungul veacurilor, căci pe aici era locul de tre-

cere din Ţara Românească în Ardeal. Cu tristeţe în ochi îmi povestea câteodată mama câte

au pătimit oamenii în timpul celor două războaie mon-diale! Dacă nemţii erau mai atenţi, mai curaţi şi ledădeau bomboane şi ciocolată sătenilor, ruşii au fost bru-tali, le luau mâncarea din vatră şi oricând erau gata săvioleze orice femeie mai tânără întâlnită în cale. Cugroază îşi amintea că o verişoară a ei, lelea Maria, eralăuză, născuse un băiat cu câteva zile înainte, dar un rusa ameninţat-o cu arma, vrând s-o siluiască. Noroc cubunica, femeie dârză, care l-a înfruntat pe rus arătându-i copilaşul din covată şi făcându-l să înţeleagă că femeiadoar a născut, apoi au fugit cu toţii în munte, la livadacu pruni, unde au stat ascunşi într-o colibă, până au ple-cat ruşii din sat.

Cât de frumoase erau zilele de iarnă în casa bunicilor!Cel mai mult îmi plăceau zilele dinaintea Crăciunuluicând veneau flăcăii cu colindul. Plecau de cu seară de laun capăt al satului şi până dimineaţa erau colindate toatecasele. Acolo unde erau fete de măritat, cântau colindespeciale, spre lauda fetei celei harnice si frumoase, sprebucuria acesteia şi a părinţilor ei. Băieţii intrau in casăşi cântau cu foc, iar la sfârşit erau răsplătiţi de gospodaricu colaci, cârnaţi şi vin, produse cu care organizau unbal mare la care participa tot satul. Mese bogate, lăutari,voie bună, cântece şi hore, totul emana bucuria de a trăiîntr-o lume a respectului şi a bunului simţ muntenesc.Cel mai mult mă încânta prezenţa femeilor frumoase,cu şorţurile lor negre, cămăşi înflorate şi basmale cu dan-tele, şi a bărbaţilor cu iţarii lor albi, căciuli fumurii şi co-joace miţoase. Aşa mergeau duminica la biserică şi searala horă sau la vreo nuntă.

Tâna purta o cămaşă cusută numai cu mărgele mul-ticolore, lucrată de ea noaptea la lampa cu gaz, înaintede a se mărita. Era tare frumoasă ia aceea şi, uneori, peascuns, o scoteam din lada cu hainele cele bune şi oîmbrăcam, admirându-mă în oglindă. Mult am dorit sămi-o dea mie, dar nu s-a putut pentru că a vrut să fieînmormântată cu ea, spre dezamăgirea mea…

Ce imagine idilică ! Treceau oierii perechi-perechipe uliţe, dând bineţe şi chemându-se la petrecere.Toţi secunoşteau, toţi se ajutau la nevoie, toţi se respectau.

Acum mai trec din când în când prin satul dintre văişi munţi doar ca să pun flori şi să aprind lumânări lamormintele celor dragi mie: bunicilor mei cei blânzi şibuni, mamei mele, fraţilor şi cumnatelor acesteia. Şi cumultă nostalgie privesc la casele tăcute în care trăiescalte personaje, străine mie, la clădirea Căminului Cul-tural în paragină, la valea secată şi la uliţa mare prăfuită,fără viaţă, şi lacrimi amare îmi spală faţa, căci timpul atrecut dureros de repede şi mi-e tare dor de tot ce-a fostcândva atât de senin şi de nevinovat în satul cu bunici…

45

Mai mult, între 1872-1873 este preşedinte al acesteiSocietăţi şi, între 1895-1898, preşedintele Academiei Române. În 1885 a fost ales membru deonoare al Universităţii din Sankt Petersburg.

Timp de 12 ani (1874-1882 şi 1889-1893) a condusSecţiunea ştiinţifică a Academiei, pe care a organizat-o şia revitalizat-o; la propunerea sa au fost aleşi membri dinstrăinătate, printre care egiptologul german Karl RichardLepsius şi filologul elveţian Adolf Tobler.

Totodată s-a preocupat de îmbogăţirea patrimoniuluiBibliotecii Academiei, prin donaţii personale: monedegreceşti din secolul al XIV-lea, fotografii ale unor facsi-mile de pe documente din secolele XIV-XV aflatela Moscova, copii după documente referi-toare la relaţiile Moldovei şi Munteniei cuRepublica Veneţia aflate în arhivele ital-iene etc.

În 24 martie 1895, într-o şedinţăsolemnă prezidată de Regele Carol I,rosteşte răspunsul la discursul derecepţie în Academia Română al dr. Vic-tor Babeş.

În egală măsură, dr. N. Kretzulescu s-a implicat activ în viaţa culturală aţării: a contribuit la înfiinţarea Muzeuluide Istorie Naturală, a Muzeului deAntichităţi şi a Societăţii de Ştiinţe Naturale; în 1864 cere Consiliului Superior al Instrucţiunii Publice să emită un regulamentpentru constituirea unei comisii ce avea misiunea,urgentă, să redacteze dicţionarul limbii române.

În 1888, împreună cu C. Esarcu şi V. A. Urechia,întemeiază Ateneul Român, ca instituţie culturală.

Activitatea ştiinţifică şi culturală a dr. N. Kretzulescu afost dublată de o bogată şi intensă activitate politico-diplomatică. În 1834, în drum spre Paris, întâlneşte la Cernăuţi pe

Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Docanşi Radu Panaite, alături de care-şi continuă drumul spreoraşul luminilor. La Paris face cunoştinţă cu Iancu Filipescu, N. Cantacuzino-Paşcanu, fraţii Golescu, fraţiiGhica, Brăiloiu, Anagnosti şi Ion Negulici, constituindu-se astfel un grup care pune bazele asociaţiei studenţilorromâni din Paris, devenită în 1839 “Societatea pentruînvăţătură a poporului român”.

Ca student la Paris asistă la şedinţe ale CamereiDeputaţilor, unde ascultă discursurile lui Guizot Thiers,Lamartine, Montalembert. Totodată, ia contact cu vete-ranul socialist Charles Fourier, la care ajunge cu oscrisoare de recomandare de la Teodor Diamant.

Revenit în ţară, va participa la evenimentele de la 1848.

La 8/20 aprilie 1848, la o consfătuire la care auparticipat, printre alţii, I. Ghica, C. A. Rosetti şi

N. Kretzulescu, s-a hotărât ca acesta din urmă să plece înstrăinătate şi să stabilească legături cu mişcarearevoluţionară din Ungaria în scopul încheierii uneiînţelegeri româno- ungare care să prevină pericolul uneiintervenţii ţariste pentru înăbuşirea revoluţiei; mai târziuguvernul provizoriu îl numeşte membru al comisiei deredactare a Constituţiei şi membru al delegaţiei care tre-buia să pre-zinte sultanului, la Istanbul, noua Constituţiea ţării şi ţelurile revoluţiei.

A activat în cadrul comisiilor pentru şcoli şi lucrări pu-blice pentru aplicarea prevederilor decretelorrevoluţionare, iar în august 1848 este numit revizor “pen-tru administraţia din Valahia Mare”.

La 13/25 septembrie 1848 este arestat de tru-pele otomane. După eliberare pleacă la Paris

şi de aici la Constantinopol, unde îndeplineşte funcţiade medic al cazărmii Kuleli. Revine înţară în 1849, intrând în mişcareaunionistă şi devenind unul dintre colab-oratorii apropiaţi ai lui Al. I. Cuza.

Contribuie din plin la înfăptuirile dintimpul domniei lui Cuza: secularizareaaverilor mânăstireşti, unificarea mini-

sterelor de interne, de externe şi a poştelordin cele două Principate, legea comunelor

rurale, organizarea Arhivelor Statului, orga-nizarea învăţământului primar obligatoriu;

iniţiază înfiinţarea Şcolii de Comerţ din Bucureşti ( în1864 ), a Conservatorului de Muzică şi Declamaţie, pre-cum şi a Şcolii de Arte Frumoase, a primelor Consilii deIgienă şi Salubritate din Iaşi, Bucureşti, Craiova şiPloieşti, a Oficiului de Statistică; tot el este iniţiatorulprimului recensământ al populaţiei, al regulamentului defuncţionare a bibliotecilor publice şi al legii defuncţionare a muzeelor; reorganizează tipografia statului,Curţile de Apel (1862) şi Curtea de Casaţie (1864), iar în1865 participă la elaborarea primului regulament alSocietăţii Academice Române.

Apreciind aceasta, A. D. Xenopol arată că “operaadministrativă a lui Kretzulescu a fost monumentală,aproape totul era de făcut când a luat frânele guvernăriişi când a plecat, aproape totul era plămădit”.

De-a lungul vremii a deţinut importante demnităţi:membru al Curţii de Apel (1855) şi al Înaltei Curţi deJustiţie (1856), director la Departamentul din Lăuntru,apoi locţiitor de ministru la acelaşi departament (1857-1858), prim ministru (6 septembrie-11 octombrie 1859,24 iunie 1862-11 octombrie 1863, 14 iunie 1865-11februerie 1866), ministru de interne (26 martie-11 oc-tombrie 1859, 24 iunie 1862-11 octombrie 1863,

(urmare din pag.33)NICOLAE KRETZULESCU

(continuare în pag.54)

1862

46

SCRISOAREA UNUI DASCĂL, CHELNER ÎN PALATULŞTIINŢEI, CĂTRE ELEVUL SĂU,

SAVANTUL FLORENTIN SMARANDACHEDomnule profesor,

Este o mare bucurie pentru mine să te găsesc (acumştiu cum să te caut).Nu spun să te regăsesc fiindcă în primii mei ani de

mentorat nu am putut nici să te găsesc, nici să intuiescce au hotărât în taină pentru tine ursitorile...

Credeam că am în faţă un viitor învăţător.Nu a fost să fie aşa.A fost bine. A fost bine nu pentru

că nu ai fi fost cel pe care l-ar fi căutatelevii (poate copiii de pe uliţacopilăriei tale), ci pentru că avem dingeneraţia ta foarte mulţi învăţătoriharetieni. A fost să fii printre ei cu totulaltfel. Este posibil şi sper să fii printrenoi o sămânţă aruncată din cer pentruo relativă eternitate (ce este cu adevăratabsolut?).

De ce-ţi răspund cu o întârzierepentru care scuze nu îmi cer (aşa cumse face în lumea noastră clasică şi separe rămasă newtoniana)?

În tot acest timp am încercat săînţeleg cine este acel copil, FlorentinSmarandache, transferat în anul IV la Liceul Pedagogic(nu ştiu de ce), care a stat într-o bancă oarecare (bancăce ar putea deveni obiect de muzeu!). Poate că dacă vre-unul dintre noi, dascălii tăi de atunci, ar fi citit în steleintuind care va fi devenirea ta te-am fi aşezat în primabancă. Mulţumit cu locul acesta poate nu ai mai fi plecatniciodată rămânând fidel lumii clasice!

Deci, mai întâi am citit “Metaistorie”. Pentruconţinut.

Apoi, am recitit-o. Pentru decor.Apoi am recitit-o. Pentru actori.Apoi m-am gândit îndelung ce o fi fost în sufletul

adolescentului Florentin Smarandache?Am înţeles că deşi mulţi oameni aveau acelaşi trăiri

nu le ascundeau în acelaşi tip de pungă... De aici a fostmai uşor pentru mine, dar nu ştiu dacă ce am înţeles arecorespondent în realitate. Nu a avut importanţă. Impor-tant este faptul că am putut să merg mai departe.

Mai departe cu ce, se va întreba cineva care a de-scoperit, relaţii, deci funcţii care îi poartă numele?

Mai departe cu a mărturisi convingerea că nici unpostulat nu este nemuritor.

Noi, profesorii obişnuiţi suntem chelneri la masaştiinţei. Servim ceeace s-a preparat în bucătărie dupăreţete ingenioase.. Chelnerul nu critică bucătarul (e scrisîn fişa postului) în faţa clienţilor fiindcă aceştia nu armai înghiţi preparatele (poate cu plăcere, poate denevoie...) Reţetele pot să aibă erori sau nevoie deîmbunătăţire şi asta se poate face numai când cinevarefuză să înghită ceeace i s-a pus în farfuria vieţii, intraîn bucătărie şi schimbă reţetarul.

Ei, bine, cu siguranţă, tu, copilul dinBălceştii lui Petrache Poenaru (cel carea pus în mâna stiloul şi domnului prof.Dr Florentin Smarandache), tu te-airăzvrătit. Ai mâncat ce ţi s-a servit, darîn tine ai căutat altă reţeta. Aceastărăzvrătire lăuntrică (motivată şisusţinută printr-un uriaş efort de voinţă,intelectual, pluridimensional) te-a dusînainte. Uneori mă întreb dacă oamenica voi pe care timpul îi aruncă înainte,nu se nasc înainte de a fi înapoi şi înapoide a fi înainte. Timpul e mare vrăjitor şiare secrete cât infinitatea!

Să revenim. Postulatul este ca uncopil care în momente de impas

salvează o căsnicie. Pentru cât timp? Oricum, finit ca şicăsătoria!

Bohr, deşi foarte tânăr l-a înfruntat pe Thomson. Afost o pagină extraordinară de isto-rie a ştiinţei! Postulatele lui au trăitcât o clipă! O clipă de progres!

Tu îl înfrunţi pe Einstein (şi ştiică nici lui nu i-a fost uşor). Se parecă s-a scurs clipa în care postulateleau salvat o minunată, dar efemeră,căsătorie cu ştiinţa!

Eu, un modest dascăl de provin-cie, sunt sigură că Einstein nu aredreptate. Nu am eu argumente, darpostulatele sunt muritoare ca şi oa-

menii care le impun logic la un moment dat. Este logic,dar momentan.

Căsătoria din casa ştiinţei, salvată de Einstein, se vadesface. Nu a fost “foc de paie “. A fost atunci genia-litate, dar numai POSTULAT. Tu ai şansa de a semnaacest act. Ai argumente, ai ipoteza de lucru, eşti temerarşi nu eşti un aventurier.

47

Dacă aş spune că te felicit aş avea despre mine părereacă te linguşesc...

Nu te felicit, ci te admir pentru toată existenţa ta, uncopil din Bălceştii lui Petrache Poenaru (îl iubescenorm), copil care a primit toate darurile lui Dumnezeude la mirosul pământului arat sau ars de secetă până laceeace trecătorii grăbiţi prin viaţă nu pot să înţeleagă şinici nu vor să ştie.

Îţi mulţumesc pentru cărţi. Voi încerca să înţeleg câtmai mult din ele intrând într-o lungă, dificilă, dar

interesantă sesiune (altfel motivată decât ceastudenţească).

Îi mulţumesc celui care a aruncat zarurile multidi-mensionale pentru faptul că tu eşti român, iar eu, unchelner în salonul ştiinţei, am avut şansa de a cunoaştepe cineva care poate schimba un reţetar istoric.

Problema este: ce se va pune în loc? Tot un postu-lat?

Ce vreau eu să fac? Aş vrea să-i ajut pe români să tecunoască.

Meriţi şi tu şi merită şi ei!Voi cere sprijinul unui dascăl vâlcean de excepţie,

prof dr Mihail Sandu, fizician împătimit, o valoarenaţională, tot chelner în palatul ştiinţei, dar chelner cudrept de a intra în bucătărie, deci un om care şi-a dăruittoată viaţa fizicii.

Cu prietenie,Elena DUMITRAŞCU

VORBE DE DUH

- Nu există lucruri măreţe, doar lucruri mici cu odragoste mare. (Maica Tereza)- Observă-i pe toţi oamenii, însă pe tine însuţi cel maimult. (Benjamin Franklin)- A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.(Nichita Stănescu)- Fericirea este sensul şi scopul vieţii, sigura ţintă şi fi-nalul existenţei umane. (Aristotel)- Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noiîn locul cuvintelor. (Mahatma Gandhi)- Există un cuvânt care vindecă toată durerea şi necazulvieţii: dragoste. (Sofocle)- Numele nu face cât faptele. (Ion Heliade Rădulescu)- Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute. (PaulValery)- Nu există nici o răzbunare mai completă ca iertarea.(Josh Billings)- Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătireaîntâlneşte oportunitatea. (Seneca)- Indiferenţa este esenţa inumanităţii. (George BernardShaw)- În şcoală înveţi o lecţie, apoi dai un test. În viaţă ai dedat un test care te învaţă o lecţie. (Tom Bodett)- Ştiinţa este o picătură, ignoranţa o mare. (WilliamJames)- Educaţia este un al doilea soare, pentru cei care o au.(Heraclit)- Mulţi pierd micile bucurii aşteptând marea fericire.(Pearl S. Buck)

BANCURIProfesorul se străduieşte să lămurească elevilor proverbul: „Dru-mul cel mai scurt e şi cel mai bun”.- Tata zice că nu-i aşa, spune un elev.- Zău? Şi ce meserie are tatăl tău?- Şofer de taxi.

- Gigel, poţi să-mi spui ce înseamnă abstract? întreabă profesorul.- Da domnule profesor. Ceea ce nu se poate atinge.- Bine Gigel. Poţi să-mi dai şi un exemplu?- Fierul încălzit...

- Dacă vei continua să înveţi la fel de prost, îl chem pe tatăl tău,spune profesorul unui elev, fiu de doctor.- Nu aveţi decât, răspunde elevul. Dar vă previn că tata ia 50 delei pentru orice vizită.

La ora de religie preotul întreabă:- Ionele, îţi spui înainte de masă rugăciunea?- Nu, domnule părinte, numai atunci când avem ciuperci la masă.

Pe masa de operaţie.- Doctore ce şansă am? Este a zecea oară când fac operaţia asta.- Atunci stai liniştit! Odată şi-odată tot o să-mi reuşească.

A doua zi după operaţia de apendicită, o tânără este vizitată dechirurg.- Ei, cum merge domnişoară?- Bine, mulţumesc. Dar, spuneţi-mi domnule doctor o să fie foartevizibilă cicatricea mea?- Asta depinde de dumneavoastră, domnişoară.

PAUZA DE RÂS

Paradox,Smarandache

48

lui Eminescu …

Din valurile vremii culeg eu, azi, spuma nopţilor şi apavie,Ca să renasc în mine ceva ce din nimicReiese propria-mi fiinţă.Şi regăsesc în ea mulţi morţi ce nu i-am cunoscut Decât în starea asta.Ei vii au existat mai puţin decât acum Când trăiesc pe coperţi argintate.Iar când s-au trezit din vis,Mă trezesc şi eu cu ei, citindu-i.Aşa scriu azi o poezie despre ceva ce e nimic şi totuşiAzi pot exalta din durerea procreării versului,Căci un Eminescu a existat şi “Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor”,Decât prin “Amorul unei marmore”,Prin versuri scrise de el.Aşa au scris prea mulţi şi eu cu ei nu mă alătur.Eu scriu din poezii idei ce mă veghează noaptea În vis, în oglinzi, în propriu-mi ego.Citind Diane, citind Epigonii, Amoruri,Freamături, Doruri si ScrisoriNu îl cunosc pe Eminescu, şi nici pe alţii ca el,Ci îmi caut propriu-mi suflu, aşa cum el căutaÎngerii şi demonii, codrul, marea şi lacul,Iubirea şi absolutul.Eu îmi caut ecoul, care tot întârzie

În universul strâmt al morţilor –“În cea oglindă mişcătoare”,“Sub ochiul tău rămas pe loc”;Acolo stă ideea – freamătă de suspinul greu al vieţiiPe pământul ocrotitor.

La miezul nopţii mă trezesc în mijlocul nimicului,Văd lumini întunecate şi lucruri banale, de neatins.O lume în care nimeni nu simte nimic;Iar nimicul este universul lor – al lucrurilor fără nume…Întârzierea nebună a lucrurilor mă face să strigDar mă opreşte valsul de adio…Eu stau singur şi îi văd pe toţi, ei nu mă văd pe mine…“Eliad zidea din visuri”,Spunea Eminescu, şi tot el vorbea un “Adevăr scăldat în minte, sfinx pătruns de-nţeles”.Am rămas cu “Epigonii”, dar ei din viitor cu ce?Eu nu mă nasc a doua oară, căci n-am scris destul-Ideea a rătăcit, şi acum privesc în oglinda de alături,Cu un ochi ce vede şi altul nu,Macro şi microuniversurile, un “fals” Dionis,Dualul, romantismul pierdut,Absolutul, iubirea, lacul si marea,Codrul, îngerii şi demonii…Pe Eminescu viu – şi eu, nimic, un mort ce stă în vis…

Jianu Andra – GeorgianaStudentă anul III Română - Engleză Facultatea de Litere PiteştiFiliala Rm.Vâlcea

Poezie despre poezie

Tunelul de sub Canalul Mânecii construit între Franţaşi Marea Britanie (Eurotunelul), a fost inaugurat în1994? În cadrul planului au fost realizate douătuneluri, fiecare cu o lungime de 51,5 km şi cu di-amentrul de 7,6 m, săpate la o adâncime medie de 45msub nivelul mării. Transportul se face cu trenuri depasageri, care circulă cu viteze de până la 160 km/oră,sau cu trenuri de vehicule şi de pasageri.

- Veneţia este oraşul situat pe cele mai multe insule(118), în laguna cu acelaşi nume din nord - estul Italiei?

- Marea Caspică are cea mai puternică evaporaţie din-tre mările de pe Terra, iar nivelul său scade cu 20cmpe an? Fiindcă nu are legătură cu Oceanul Planetar

este şi cel mai mare lac de pe Glob, cu o suprafaţă de371.800km2.

- Bosforul este cea mai îngustă strâmtoareintercontinentală care uneşte Marea Neagră cu MareaMarmara şi are o lungime de 30 km? În prezent pesteBosfor se arcuiesc două mari poduri rutiere sus-pendate, cu o deschidere de peste 1000m, carefacilitează legăturile Europei cu Asia.

- Londra este oraşul care a avut prima reţea de trans-port subteran din lume, la 10 ianuarie 1863, şi, deasemenea, şi cea mai extinsă reţea de metrou(435km)?

(Vorbe de duh, Bancuri, Ştiaţi că? au fostculese de Gh. Pantelimon din ziarul Click! şi

din revista Click Jocuri.)

ŞTIAŢI CĂ...

Revelionul este evenimentul de cumpănă între ani, unmoment special, care se sărbătoreşte cu familia şi cu

prietenii apropiaţi.Cuvântul revelion provine din limba franceză, unde,

reveillon înseamnă o cină mai lungăîmbinată cu o petrecere în cinsteaAnului Nou.

Din punct de vedere religios datade 1 ianuarie a fost stabilită ca în-ceput de an în 1691 de către papaInocenţiu al II-lea. Înainte deaceastă dată, Crăciunul marca în-ceputul unui nou an.

Că vremea e bună sau rea, că tim-purile sunt greu sau uşor de trăit,acest eveniment a devenit tradiţia şiobişnuinţa noastră.

Peste 93 de membri ai Asociaţiei Seniorilor din Educaţie,Ştiinţă şi Cultură au serbat revelionul 2012 în saloanelerestaurantului „Supca” din Râmnicu Vâlcea în data de 10ianuarie 2012.

Petrecerea a început la ora 18 şi s-a sfârşit aproape demiezul nopţii, timp în care „seniorii” vâlceni au dansat maiceva ca-n tinereţe.

Pentru început participanţii s-au înfruptat din plăcinta cu

răvaşe, devenită tradiţională, pufoasă şi gustoasă pregătităde doamna profesoară Angela Calangiu. Pe lângă urări debine, răvaşele au avut şi un strop din inima mare a doamneiprofesoare.

După aperitiv a venit rândul Pluguşorului creat de mem-brii asociaţiei, apoi rândul tombolei revelionului, cu toatebiletele câştigătoare.

Meniul, „de sărbătoare”, a fost servit cu atenţie şi zâm-bete de către salariaţii restaurantului, în fruntea cărora s-aaflat, ca de fiecare dată, dr. Constantin Popescu, patronulrestaurantului şi membru de onoare al Asociaţiei. Petre-

cerea s-a încins rapid. Dacă încălzireas-a făcut pe ritmuri folclorice,distracţia a continuat cu melodii tre-cute şi actuale. După o primă reprizăde joc popular, seniorii au primiturările preşedintelui ConsiliuluiJudeţean, domnul Ion Cîlea, şi ale pri-marului comunei Prundeni, domnulIon Horia Horăscu.

Cântecele pentru inimă au răsunatmelodios în sala restaurantului, înviindmomente trecute din viaţa fiecăruia...

De un deosebit interes s-a bucurat concursul de dans, re-marcându-se perechile: Rodica Grigoriu-Puiu Luca, Ioanaşi Alexandru Popescu-Mihăeşti, Lucreţia Mihalache şi Tra-ian Rădoi.

A fost un „spectacol” deosebit, seniorii, extrem deîncântaţi!

Rugându-l de iertare pe George Coşbuc voi încheia:„Sunt greu seniorii de pornit,/ Dar de-i porneşti, sunt greude-oprit”. La Mulţi Ani!

49

AHO! AHO! SENIORIFÂRTAŢI...

Larisa CALMUTSCHI

PLUGUŞORUL SENIORILOR-2012

Aho! aho! seniori fraţi,Să fiţi binecuvantaţi!Am venit să vă urăm,Anul nou să-ntâmpinămŞi-n această adunare,Într-o mare sărbătoarePluguşorul s-ascultămŞi toţi să ne bucurăm.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Bine ca am rezistatSi anul vechi s-a-ncheiatCa de ar mai fi durat

De tot ne-am fi-mputinat,Dar spre ciuda tuturor,Ne gandim la viitorSi dorim sa demonstramCa stim sa ne bucuram !

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Vor puterea,vor şi banulŞi la mai mare tot anul.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Angela CALANGIU-ENE

50

Pe noi tare ne mai doare,Că poporul în frig moare,În foame şi-n sărăcie, Asta ... e „democraţie“?Tineretul a plecatBătrânii s-au terminat,Iar cei care au ramasÎşi trăiesc ultimul ceas.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Ce mândrie-am mai simţitCând în U.E ne-au primit,Dar ce mai dezamăgireLa atâta ploconire! Că românul este nobil,E deştept şi minunat,Rezistent şi dur ca piatra,Oare de ce am uitat?

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Am venit să vă urăm,Şi nu să vă întristămC-avem oameni minunaţiDe natură înzestraţi,Domn Popescu-Mihaieşti Şi Don Pedro, talentaţi,Profesor Pantelimon,Pe Gigi cel blând şi bun Şi pe luminosul SoareEnergic şi agitatCât este ziua de mare.Cu drag noi îi lăudămZile bune le urăm,Sănătate şi-mplinireCu respect şi fericire!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Avem şi doamne merituoase,Hărnicuţe şi frumoase:Marinela cea isteată,Pam cea puţin vorbăreaţă,Ileana cea talentată,Vali cea echilibrată,

Şi mai toate sunt ca ele,La mulţi ani, doamnele mele!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Noi pe toate vă iubim,Sănătate vă dorim,Bucurii şi împlinireCă ele-aduc fericirePentru noi, copii, nepoţiSă fim mulţumiţi cu toţi!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

Forumişti şi seniori,Printre noi sunt mari valori,Chiar de nu le-am spus penume,Cu toţi au bun renume,Că sunt oameni împliniţi,De onoare, pretuiţi,Cu minte ageră şi plinăDe idei ce-aduc lumină.

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

De oamenii fără mândrieNe lipsim cu bucurie,Doar cei buni să ne traiascăŞi-n viaţă să biruiască.Cine vrea cu noi să fie,Şă trăim în armonie,În linişte şi omenie,Zile cât mai luminoase,Blânde, calde şi frumoase,Între seniori să vină,Că aici e demnitate,

Prietenii şi dreptate!

Ia mai mânaţi, măi flăcăi,Şi sunaţi din zurgălăi,Hăi! Hăi!

La anul si la multi ani !

51

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ORGANIZATE DEASOCIAŢIA SENIORILOR DIN EDUCAŢIE ŞTIINŢĂ ŞI

CULTURĂ, JUDEŢUL VÂLCEA, ÎN ANUL 2011

● Revelionul Seniorilor11 ianuarie 2011, la restaurantul „Zimbru” din municipiulRâmnicu Vâlcea;● Dezbatere cu tema: „Preţuirea valorilor culturii naţionaleîn context european”13 ianuarie 2011, la sediul asociaţiei, partener al ForumuluiCultural al Râmnicului;● Dezbatere cu tema: „Unitate şi identitate naţională înconştiinţa românilor”24 ianuarie 2011, la Muzeul Judeţean Vâlcea; parteneri Forumul Cultural al Râmnicului şi Muzeul Judeţean Vâlcea;● Simpozion cu tema: „Spiru Haret – apostol al conştiinţeinaţionale”15 februarie 2011, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”,Râmnicu Vâlcea; ● Sărbătorirea Zilei de 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii.7 martie 2011, la restaurantul „Supca” din municipiulRâmnicu Vâlcea; ● Excursie pe itinerarul: Rm. Vâlcea-Piteşti-Goleşti-Ştefăneşti-Cotmeana-Nicolae Bălcescu-Rm. Vâlcea.30 aprilie 2011.● Participare la adunarea aniversară organizată de ForumulCultural al Râmnicului, cu prilejul împlinirii a 10 ani de laînfiinţare.3 mai 2011, la Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea● Ziua Educatorului.30 iunie 2011, la restaurantul „Supca” din municipiulRâmnicu Vâlcea; ● Excursie pe traseul: Rm. Vâlcea-Horezu-Tg.Jiu-Tismana-Hobiţa-Tg. Cărbuneşti-Polovragi-Rm. Vâlcea.11 iulie 2011.● Dezbatere ştiinţifică cu tema: „Un reper în devenireaistorică românească. Revoluţia de la 1848 şi apariţia ImnuluiNaţional”.

28 iulie 2011, la Serviciul Judeţean Vâlcea al ArhivelorNaţionale, partener al Forumului Cultural al Râmnicului;● Excursie pe ruta: Rm. Vâlcea-Făgăraş-Braşov-Câmpulung-Curtea de Argeş-Rm. Vâlcea.15 septembrie 2011.● Lansare de carte: „Traian Cantemir – un portret în filigrande suflet”.20 septembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea; partener al Forumului Cultural al Râmnicului;● Excursie pe ruta: Rm. Vâlcea-Bucureşti şi retur.8 octombrie 2011.● Vizitarea comunei Vlădeşti şi a Schitului „Lacul Frumos”.15 octombrie 2011.● Dezbatere cu tema: „Arta de a trăi sănătos” – ediţia a II-a.20 octombrie 2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivire-anul” Vâlcea, în parteneriat cu Forumul Cultural al Râmnicului, Grupul Şcolar „Antim Ivireanul” Rm. Vâlcea şiColegiul Medicilor Vâlcea.● Marcarea împlinirii a patru ani de la înfiinţarea AsociaţieiSeniorilor 24 noiembrie 2011, la restaurantul „Zimbru” din municipiulRâmnicu Vâlcea;● Participare la dezbaterea cu tema: „Marea Unire – idee şieveniment esenţiale pentru viitorul României”.29 noiembrie 2011, la Serviciul Judeţean Vâlcea al ArhivelorNaţionale.● Reuniune de lansare a Programului „2012 – Anul haretian,cultural şi educaţional în Vâlcea”. 15 decembrie 2011, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, partener al Forumului Cultural al Râmnicului, Inspectoratului Şcolar Judeţean şi Arhiepiscopiei Râmnicului.

Sinteză realizată de Gh. PANTELIMON

COMPONENŢABIROULUI EXECUTIV AL ASOCIAŢIEI SENIORILOR

DIN EDUCAŢIE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂ – JUDEŢUL VÂLCEA

Preşedinte de onoareDr. ing. Ion Cîlea Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea

Preşedinte executivPopescu Alexandru Mihăeşti

Secretar generalGheorghe Dumitraşcu

Vicepreşedinţi:Angela CalangiuMarinela CapşaElena Dumitraşcu

Constantin GrigoreIoan LucaGheorghe Pantelimon

Trezorier Marcel Constantin

52

ASOCIAŢIA SENIORILOR DINEDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂJUDEŢUL VÂLCEA

LISTĂCU MEMBRII COTIZANŢI AI ASOCIAŢIEI SENIORILOR

1. Badea Constanţa2. Barbu Maria Cristina3. Barbu Nelu4. Barbu Valerian5. Băcănoiu Marina6. Bădescu Emil7. Bădescu Nicolina8. Bărăitaru Dumitru9. Bărbuş Geta10. Bâldea Florica11. Bâldea Virgil12. Bondoc Dumitru13. Braloşteanu Maria14. Brânzan Dumitru15. Burdalescu Florica16. Busuioc Veronica17. Calangiu Angela18. Calangiu Traian19. Calmutschi Larisa20. Capşa Marinela21. Cărbunescu Gheorghe22. Cernătescu Ion23. Cernătescu Paraschiva24. Cichirdan Petre25. Ciobanu Mihai26. Cojocaru Aurel27. Comănescu Iulian28. Comisarschi Paula29. Constantin Marcel30. Constantin Veronica31. Copilu Elena32. Cosmescu Petre33. Coşoveanu Emilia34. Crânguş Janetta

Crânguş Titu35. Creţoiu Elena36. Daneş Nicolae 37. Deaconescu Emil38. Deaconescu Maria39. Deaconu Gheorghe40. Dinescu Aiten41. Dinescu Gheorghe42. Dinescu Ion43. Dinescu Mărăcinescu Adriana44. Dinescu Mărăcinescu Nicolae45. Drafta Elena46. Drăghici Alexandra47. Drîngă Gabriela48. Drosu Cecilia49. Drosu Petre50. Dulcă Elena51. Dumitraşcu Elena52. Dumitraşcu Gheorghe53. Dumitraşcu Maria54. Dumitrescu Adina

55. Enăchescu Adina56. Ene Liana57. Ene Vasile58. Farcaş Carmen Lelia59. Fieroiu Veronica60. Florică Maria61. Florică Nicolae62. Florică Toma63. Geleriu Constanţa64. Georgescu Elena65. Gibă Sabina66. Gibescu Victoria67. Glăman Valerica68. Gorjan Ilie69. Grevuţu Vasile70. Grigore Constantin71. Grigore Maria72. Grigoriu Rodica73. Hereşanu Georgeta74. Ion Pantelimon75. Iovan Iulian76. Jianu Marieta77. Lazăr Ion78. Luca Ioan79. Mandea Vasilica80. Manole Nicoleta81. Manoliu Victoria

Marinoiu Costea82. Matei Carmen83. Matei Maria84. Matei Toma85. Măruţă Atena86. Mihalache Lucreţia87. Munteanu Elena88. Munteanu Tatiana89. Neagoe Maria90. Niţu Eleonora91. Niţu Elisabeta92. Niţu Marin93. Pantelimon Gheorghe94. Pantelimon Maria95. Partenie Elena96. Pascu Doina97. Pătraşcu Marian98. Pătru Ioana

Păun Elena99. Pârvu Gheorghiţa100. Petria Cornelia101. Petria Petre102. Popescu Alex. Mihăeşti103. Popescu Ana Maria104. Poponea Nicolae105. Popp Eugenia106. Porfir Elena107. Pupăză Gheorghiţa

108. Purcărescu Petre109. Răbuga Relu110. Răbuga Viorica111. Rădoi Traian112. Rădulescu Ileana Doina113. Răsdiaconu Elena114. Răsdiaconu Gheorghe115. Ristescu Gheorghe116. Ristescu Rodica117. Sârbu Elena118. Sârbu Eugeniu119. Secară Beatrice120. Serghie Elena121. Sighea Dorina122. Sinescu Filofteia123. Soare Ion124. Stănculescu Mihai125. Stăiculescu Ştefan126. Stănescu Nicolae127. Stătică Dumitru128. Stătică Silvia129. Stilea Eugenia130. Stilea Laurenţiu131. Stoica Elena132. Stoica Ioana133. Sturzu Virginia134. Şoimaru Claudia135. Ştefan Corneliu136. Ştefan Gabriela

Ştefănescu Ioan137. Taflan Petre138. Tănăsoiu Olimpia139. Teodorescu Maria140. Tucă Elena Tamara141. Tudor Ana142. Turluianu Maria143. Ţârdea Dumitru144. Ţârdea Elena145. Ţuligă Maria146. Udrescu Elisabeta147. Ungureanu Elena148. Ungurianu Maria149. Urea Ion150. Urea Irina151. Vasilas Maria152. Vasilescu Sofia153. Vânagă Emil154. Veţeleanu Corneliu155. Veţeleanu Elena156. Vlad Stan157. Vlad Vasilica158. Voineag Nicolae159. Voinicu Maria160. Voinicu Vasile161. Boboacă Maria

53

ASOCIAŢIA SENIORILOR DINEDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂJUDEŢUL VÂLCEA

PROGRAMULACTIVITĂŢILOR CARE SE VOR ORGANIZA ÎN ANUL 2012

ZIUA/LUNA DENUMIREAACTIVITĂŢILOR

LOCUL DEDESFĂŞURARE

COORDONATORI

10 Ianuarie 2012RevelionulSeniorilor

Restaurantul „Supca” Rm.Vâlcea

Luca IoanPantelimon GheorgheCalangiu Angela

14 Februarie 2012

15 Februarie 2012

Adunarea Generalăanuală a Asociaţiei

Lansarea programului„2012 – Anul Haretian,

Cultural şi Educaţional înVâlcea”

Colegiul Naţional„Mircea cel Bătrân”

Rm. Vâlcea

Colegiul Naţional „Mirceacel Bătrân”Rm. Vâlcea

Biroul Executiv

Dumitraşcu GheorgheDeaconu Gheorghe

6 Martie 2012

Martie 2012

Reuniune colegială pentru marcarea zilei de

8 Martie

Lansarea revistei„SENIORII” nr. 5

Restaurantul „Zimbru”Rm. Vâlcea

Biblioteca Judeţeană„Antim Ivireanul”

Vâlcea

Capşa MarinelaComisarschi PaulaPantelimon Gheorghe

Cichirdan PetreDeaconescu Emil

Aprilie 2012 ExcursieRepublica Moldova –

ChişinăuDaneş NicolaeStăiculescu Ştefan

Mai 2012

20 Mai 2012

Excursie

Participare la „Zilele Râmnicului”

Patriarhia Română şimănăstiri din jurul

capitalei

Rm. Vâlcea

Pantelimon GheorgheGrigore Constantin

Biroul Executiv

1 Iunie 2012

iunie 2012

„Din inimă pentrucopii”

Acţiune umanitară

Excursie

Centrul de plasament nr.3Rm. Vâlcea

Mănăstirea Prislop - Ţara Haţegului –

Sarmizegetusa

Calangiu AngelaCalmutschi LarisaConstantin Marcel

Daneş NicolaeCapşa Marinela

29 Iunie 2012 „Ziua Educatorului” Restaurantul „Zăvoi”Cernătescu ParaschivaDumitraşcu Gheorghe

54

29 Iulie 2012Participare la

manifestările prilejuite deZiua Imnului Naţional

Râmnicu Vâlcea Biroul Executiv

August 2012 Excursie Şoseaua TransalpinăGrigore ConstantinPantelimon Gheorghe

10 Septembrie 2012

Septembrie 2012

Marcarea deschideriinoului an şcolar

2012-2013

Excursie

Restaurantul „Capela”Râmnicu Vâlcea

Mediaş - Sighişoara -Târgu Mureş

Dumitraşcu ElenaLuca IoanMatei Carmen

Grigore ConstantinPantelimon Gheorghe

1 Octombrie 2012

23 Octombrie 2012

Marcarea ZileiInternaţionale a

Persoanelor Vârstnice

Sărbătorirea a 5 ani delaînfiinţarea

Asociţiei Seniorilor

Râmnicu Vâlcea

Restaurantul „Zăvoi”

Biroul Executiv

Biroul ExecutivPopescu Al. MihăeştiDumitraşcu Gheorghe

8 Noiembrie 2012 Dezbatere cu tema: „Artade a trăi sănătos”

Biblioteca judeţeană„Antim Ivireanul” Vâlcea

Pantelimon Gheorghe Dumitraşcu Gheorghe

Decembrie 2012 Datini şi oboceiuri deiarnă la români. Program

artistic

Râmnicu Vâlcea Soare IonDumitraşcu ElenaCapşa Marinela

30 ianuarie-11 februarie 1866), ministru de externe ad in-terim (septembrie-11 octombrie 1859), ministrul Justiţiei(ad interim în perioadele 30 decembrie 1862-14 iunie1863, 3 iulie-30 iulie 1863, 8 august-11 octombrie 1863, şi titularîn perioadele 19 iulie 1864-21 ianuarie 1865 şi 11 martie-8 iunie 1871), ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice(19 iulie 1864-21 ianuarie 1865 şi 11 iulie 1879-21 ia-nuarie 1880), ministru de Finanţe (23 octombrie 1857-29octombrie 1858 şi 14 iunie 1865-30 ianuarie 1866), mi-nistrul Agriculturii (30 ianuarie-11 februarie 1866), mi-nistru al Lucrărilor Publice (30 ianuarie-11 februarie 1866şi 11 martie 1871-15 decembrie 1873), deputat (1870),senator de Muscel (1888), preşedintele Senatului (1889-1890), agent diplomatic la Berlin (1873-1876), trimis ex-traordinar şi ministru plenipotenţiar la Roma (1880-1881),Sankt Petersburg (1881-1886) şi Paris (1891-1893).

În întreaga sa activitate a iubit cinstea şi dreptatea şi asusţinut permanent respectul faţă de lege: “Faceţi să se re-specte cu stricteţe legile în fiinţă, aplicaţi cu zel şi energiepe cele noi; dezvoltaţi cea mai mare străşnicie spre a stârpiabuzul (...); printr-o conduită dezinteresată şi dreaptă,ridicaţi autoritatea care a căzut; insuflaţi subalternilor

dumneavoastră exemplul de respect de legişi acel devotament patriotic, fără de care nu

putem realiza nimic; siliţi-vă să stingeţi în societatedezbinările care contribuie a ne ţine pe loc (...)”

A luptat pentru egalitate, dar a avut rezerve faţă de exce-sul de libertate, deoarece “libertatea fără margini la careau trecut clasele până acum desmoştenite are efectulbăuturilor spirtoase asupra unui om care în toată viaţa saa băut numai apă”.

S-a stins din viaţă la 26 iunie 1900, la conacul său dela Leurdeni-Argeş, lăsând în urmă amintirea unui “om deo cinste exemplară (...) înzestrat cu o bogată cultură (...),un muncitor neobosit, îndemnat la lucrare printr-o ideeoptimistă (...) şi stăruinţa pentru a duce la îndeplinire oricemăsură luată de dânsul”, amintirea unuia dintre “oameniicare au contribuit cel mai mult la regenerarea României”(A.D.Xenopol).

În semn de omagiu, în prezent, Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulator din Bucureşti, unitatesanitară de prestigiu din reţeaua MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, poartă numele ilustruluiînaintaş: dr. N. Kretzulescu.

(urmare din pag.45) NICOLAE KRETZULESCU

Revistă apărută sub egidaASOCIAŢIEI SENIORILOR DIN

EDUCAŢIE ŞTIINŢĂ ŞI CULTURĂEditura INTOL PRESS, Rm. Vâlcea

Director: Gheorghe DUMITRAŞCURedactor şef: Petre CICHIRDANRedactor şef adj.:Emil DIACONESCUSectretar de redacţie: Gheorghe PANTELIMONTehnoredactare: SC INTOL SRLTehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDANColaboratori: Carmen Lelia FARCAŞ, AlexandruPopescu MIHĂEŞTI, Elena DUMITRAŞCU, ConstantinGRIGORE, Ion LUCA, Ileana GEORGESCU, AngelaCALANGIU-ENE, Constanţa BADEAConsilier editorial: Constantin POENARUConsultant juridic: Nicolae DOBRICĂ

Calea lui Traian 169, bl. 5, sc.E, ap.3, Rm. VâlceaTel./Fax 0250736615, 0746029824, cichirdan @yahoo.com

Grafica, coperţile, fotografiile şi titlurile nesemnate aparţin Editurii Intol - Press.

Un gând bun pentru cei care suntalături de Asociaţia Seniorilor!

Ion Tudor Ion CîleaGheorghe Nicolau

Nic

ulin

a S

ima

Gab

riel

aE

ne

Ion HoriaHorescu

Sorin Ghiţă

Con

stan

tin

Pop

escu

Aurel VlădoiuPrimăria

Râmnicului

Victoria Preda,SC MINET

Tipărit la SC CONPHYS SRL

Pre

zent

şi t

recu

t în

cent

rul R

âmni

culu

i