Cu Bergodi la cârmă, Universitatea Craiova are unul dintre cele mai bune începuturi de sezon din istorie: am marcat în fiecare meci dintre cele cinci disputate până acum şi nu am pierdut niciun punct

dintre cele 15 puse în joc. Chiar dacă încă sunt încă ţinuţi departe de stadion, suporterii aşteaptă şi al şaselea succes consecutiv, cu Iaşi, pentru a da apoi piept cu Dinamo, la Bucureşti, cu turaţie maximă.

UNIVERSITATEAVINERI, 2 OCTOMBRIE 2020, ORA 21:00

LIGA I, ETAPA VISTADIONUL „ION OBLEMENCO”, CRAIOVA

POLI IAŞI

SEMPRE AVANTI, MISTER!

„Nu doar fotbaliştii muncesc din greu la serviciu, la fel fac şi suporterii din acest oraş şi din toată ţara, este ceva normal“Ovidiu, te‑ai născut şi ai crescut în Abrud, un oraş mic şi frumos din Ardeal. Am vrea să ne spui despre copilăria ta în general şi despre cum te‑ai apucat de fotbal, mai ales, ţinând cont că Abrudul nu are o mare tradiţie în acest sport.

„Ce ne recomandă? Unitatea grupului, omogenitatea echipei şi pasiunea fanilor“

OVIDIU BIC:

OVIDIU BIC a jucat timp de 15 ani fotbal în Ardeal, până se transfere la Craiova, în 2018. După doi ani complicaţi, presăraţi cu multe ghinioane şi obstacole, s‑a întors la noua lui casă şi chiar a reuşit să‑şi câştige locul de titular, la mijloc, alături de Cicâldău şi Nistor. Ovidiu este un fotbalist muncitor şi sincer, care ne‑a împărtăşit atât momentele fericite din viaţa lui, cât şi pe cele mai dificile. Faceţi‑vă comozi şi parcurgeţi, împreună cu el şi cu noi, întreaga poveste a lui Bic, de la puştiul foarte ataşat de familie şi prieteni care a plecat cu inima grea din Abrud, la profesionistul care pune munca pe primul plan de astăzi.

Am avut o copilărie foarte frumoasă, cu mulţi prieteni minunaţi cu care făceam tot felul de pozne. Fotbalul l‑am început când eram deja relativ mărişor, pe la 8‑9 ani, chiar în Abrud. Aveam un antrenor care strângea mai mulţi copii şi ne antrena zilnic, era foarte dedicat. Apoi, la vârsta de 12 ani, m‑am prezentat să dau probe de joc la academia celor de la Liberty Oradea. Când cei de acolo m‑au acceptat, a fost unul dintre cele mai fericite momente din viaţa mea.

Cât de grea este pentru un copil această ruptură de casă şi de cei dragi, făcută de obicei de tânăr, de dragul fotbalului? Până şi pentru adulţi este greu…

Aşa este, a fost foarte greu. Sincer, după o săptămână de stat departe de ai mei, i‑am sunat şi le‑am spus că vreau să mă întorc acasă. Îmi era dor de ei şi de toţi prietenii. Dar ei au reuşit să mă convingă să rămân făcând la rândul lor multe sacrificii: din acel moment au început să mă viziteze practic săptămânal (nota noastră – distanţa dintre Abrud şi Ora-dea este de 170 km) şi îmi ziceau mereu că eu trebuie să fiu cu gândul la fotbal, nu la casă sau la ei. Apoi, cu timpul, şi datorită lor, a devenit totul mult mai uşor.

În afară de despărţirea de orăşelul natal şi chiar de Ardealul de care bănuim că eşti foarte legat, ce alte sacrificii ai mai făcut de dragul fotbalului?

Sincer, acesta a fost cel mai mare sacrificiu, dacă nu cumva singurul. Îmi iubesc nespus familia şi prietenii din copilărie şi am suferit mult de dorul lor, după despărţire. În rest, toată munca pe care o depun la antre‑namente şi în general stilul de viaţă cât mai atent nu le consider un sacri‑ficiu, ci ceva normal, ceva ce trebuie să fac. Nu doar fotbaliştii muncesc din greu „la serviciu“, ci la fel cred că o face fiecare suporter din acest oraş şi din această ţară.

Care sunt fotbaliştii tăi preferaţi şi ce anume îţi place la ei?Când eram mai mic îmi plăcea foarte mult Kaka, de la Milan, juca sen‑

zaţional. Apoi însă l‑am descoperit pe Andres Iniesta, care m‑a fermecat cu lejeritatea cu care conducea mingea şi cu viziunea lui extraordinară în joc.

Dacă ai putea să călătoreşti în timp pentru o oră şi să‑l întâlneşti pe Ovidiu Bic care avea 15 ani, să zicem, ce i‑ai spune şi cum v‑aţi petrece ora?

I‑aş spune să nu renunţe la visul pe care îl are şi să muncească şi mai mult decât o face, în fiecare zi şi în fiecare oră, pentru a reuşi să‑l atingă. Apoi aş face cu el un antrenament mai serios de o oră (râde).

„Am făcut cu greu faţă psihic, la început. Mă gândeam mereu că am ajuns la un club foarte mare şi că suporterii Universităţii au alte aşteptări de la mine“Ai jucat toată cariera în Ardeal, la Oradea, Salonta, Satu Mare, apoi Mediaş. Cum a fost trecerea în Oltenia pentru tine şi care a fost moti‑vul pentru care ai prins mai greu prima echipă?

Pentru mine a fost important că am luat‑o de jos, meciurile din Liga II m‑au călit şi m‑au făcut mai puternic. Dar cel mai bine m‑am simţit la Mediaş, iar asta s‑a văzut, pentru că datorită prestaţiilor mele bune de acolo m‑au remarcat cei de la Universitatea. Motivul principal pentru care nu am reuşit să mă impun din prima aici cred că a fost ghinionul: după doar două luni de la semnarea contractului a trebuit să mă operez şi am stat aproape 8 luni departe de gazon. Sincer, această perioadă lungă fără fotbal mi‑a afectat un pic şi încrederea. Mă gândeam mereu că am ajuns la un club foarte mare şi că lumea are alte aşteptări de la mine, iar această presiune şi‑a pus amprenta şi pe jocul meu. Din fericire, acum simt că am depăşit perioada mai dificilă şi sunt foarte încrezător, iar pe teren mă simt foarte bine. Mă concentrez la ce am eu de făcut şi las orice gând negativ departe de terenul de joc sau de antrenament.

După acea perioadă mai grea de la început, ai plecat împrumut la Târgovişte. A fost asta o dezamăgire pentru tine?

Nu, am ştiut că este spre binele meu să plec, pentru că aveam mare nevoie de meciuri în picioare, nu doar pentru condiţia fizică, cât mai ales pentru cea psihică. În plus, perioada petrecută la Chindia m‑a ajutat foarte mult. Îi sunt foarte recunoscător domnului Viorel Moldovan pen‑tru ajutorul oferit, a fost exact ce aveam nevoie în acel moment. La fel şi domnul Săndoi, chiar dacă cu dumnealui am lucrat mai puţin, a fost un antrenor care mi‑a acordat încredere, iar asta mi‑a prins bine. Le mulţu‑mesc amândurora mult.

Te‑ai bucurat că te‑ai putut întoarce la Craiova sau ai fi preferat să mai rămâi la Chindia?

Iniţial cei din club au fost cei care mi‑au spus că au încredere în mine şi că se aşteaptă să demonstrez că merit să rămân aici. Pentru mine a fost o şansă uriaşă şi am luat‑o foarte în serios, pentru că voiam să le arăt tuturor că merit să fac parte dintr‑o echipă atât de importantă a fotbalu‑lui românesc. Am muncit chiar şi mai mult şi sunt foarte bucuros că am reuşit să ajung în acest punct.

Cum este fotbalul fără fani în tribune şi în ce măsură crezi că absenţa acestora este un handicap pentru Universitatea Craiova, faţă de cele‑lalte echipe cu şanse la playoff (FCSB, CFR, Botoşani etc.)?

Fotbalul fără suporteri este trist, dar suntem conştienţi cu toţii, şi noi şi cred că şi fanii, că trebuie să facem sacrificii pentru a trece prin această criză sanitară cu cât mai puţine pierderi de vieţi. Este clar că pe noi ne dezavantajează absenţa spectatorilor, pentru că avem de ani buni cea mai bună medie de spectatori la meciurile pe teren propriu. Sperăm totuşi că îi vom putea simţi din nou alături cât de curând.

Ce părere ai de fotbaliştii aduşi de Dinamo până acum şi cine crezi că este favorită în meciul de la Bucureşti de peste două etape?

Dinamo a ajuns jucători de calitate, dar şi noi suntem o echipă foarte bună şi, în plus, avem avantajul omogenităţii. Eu zic că noi plecăm favo‑riţi, aşadar, dar asta contează mai puţin. Ce contează cu adevărat este ca la ora meciului să fim pur şi simplu echipa mai bună şi mai insistentă, adică să demonstrăm pe teren că suntem superiori.

„Domnul Bergodi ne dă foarte multă încredere în noi, iar asta cred că se vede pe teren“Despre Iaşi ce zici? Îi cunoşti pe jucătorii noi de acolo şi pe Pancu? Cum crezi că va fi meciul de vineri?

Mi‑a plăcut Iaşiul în acest debut de campionat. Faptul că îl au pe bancă pe Pancu, un antrenor tânăr, din noul val, cred că e important pentru ei, mai ales că ştim cu toţii cât de bine îşi motivează Daniel echipele. Cu

toate astea, eu cred că, dacă intrăm pe teren motivaţi şi hotărâţi să res‑pectăm cu atenţie indicaţiile lui Mister, vom ieşi cu siguranţă învingă‑tori de pe teren şi pentru a şasea oară la rând.

Avem 4 puncte în faţa CFR‑ului, iar Dan Petrescu a spus deja că Cra‑iova este favorită la titlu. E drept ca la fel spusese şi înainte de termi‑narea campionatului trecut. Tu ce crezi, suntem favoriţi la titlu?

(râde) Dan Petrescu are strategiile lui, suntem deja obişnuiţi cu ele. Pentru noi este prea devreme să vorbim de titlu şi şansele la el. Până acum am vorbit doar de meciul care a urmat şi ne‑a mers foarte bine.

Şi totuşi, care crezi tu că ar fi un punct forte al Universităţii faţă de celelalte rivale, în lupta pentru trofee?

Cred că ne recomandă unitatea grupului, faptul că suntem o familie cu toţii, fie că vorbim despre conducătorii clubului, despre jucători, staff sau despre oricare dintre angajaţi. Şi, bineînţeles, cred că vom avea un atu foarte important atunci când suporterii vor putea reveni în tribune, având în vedere cât de pasionaţi sunt. Noi nu avem nicio îndoială că împreună cu ei putem aduce trofee majore la Universitatea.

Dar pe Bergodi ce crezi că îl diferenţiază faţă de alţi antrenori cu care ai lucrat?

Atenţia şi profesionalismul cu care abordează fiecare partidă şi încre‑derea pe care reuşeşte să o transmită jucătorilor. Datorită încrederii pe care o are în noi, credem mereu în victorie, iar rezultatele se văd pe teren.

Un mesaj pentru suporterii Universităţii Craiova?Ştim că depărtarea dintre noi vă face să treceţi prin momente grele şi

vrem să ştiţi că la fel de greu ne este şi nouă. În ciuda distanţei, însă, noi vă simţim alături în continuare, şi la bine şi la greu. Împreună vom reuşi!

PA R T E N E R I U N I V E R S I TAT E A C R A I O V A

SHOW-UL OFENSIV CONTINUĂ: Koljic – la al șaselea gol în cinci meciuri; Cicâldău – cheia pentru trei goluri consecutive

Partidele cu Voluntari și Astra au arătat un Koljic la același nivel de top, dar și un Cicâldău mult mai implicat în jocul ofensiv al echipei. În minu‑tul 34 al partidei cu Voluntari, Koljic a finalizat cu sânge rece o fază exce‑lentă creată de Bancu și Mihăilă. Oaspeţii au egalat neașteptat în a doua parte, dar în minutul 71 a venit rândul lui Alex Cicâldău să ia jocul în pro‑priile mâini. Sau, mai bine spus, în propriul picior drept. Zecarul Știinţei a așezat în vinclu o lovitură liberă de la 18 metri și a adus al patrulea suc‑ces la rând al Craiovei, în faţa unei echipe care nu cunoscuse înfrângerea până atunci.

„Cic“ și‑a continuat elanul ofensiv la Pitești, unde a marcat spectacu‑los cu capul, în minutul 9, după o centrare perfectă a lui Vlădoiu. Și tot

Cicâldău a încântat suporterii și chiar adversarii cu o pasă de geniu cu căl‑câiul pentru Koljic, 6 minute mai târziu. Vârful bosniac a catapultat min‑gea sub bara transversală cu aceeași precizie și seriozitate cu care a tratat cele mai multe dintre ocaziile pe care le‑a avut până acum, în campionat.

Urmează Poli Iași pe teren propriu, apoi unul dintre cele mai impor‑tante meciuri ale sezonului: cu Dinamo, la București. Hai băieţii!

Universitatea – Poli Iaşi în cifre•Dintre cele 17 întâlniri directe de la revenirea Știinţei pe prima scenă,

doar două s‑au terminat la egalitate. În 10 a câștigat Universitatea și în 5 Politehnica;

•Craiova are o revanșă de luat după ce, în ultimul meci direct, a fost eliminată din Cupa României de Iași. Breeveld și Nistor au reușit fie‑care câte o dublă în acel meci nebun, încheiat cu două goluri înscrise în prelungiri, cel egalizator, al lui Nistor, respectiv cel al victoriei pentru Iași;

•Patru jucători a dat Universitatea echipelor naţionale la ultima acţiune a acesteia, faţă de niciunul Iași. Oaspeţii noștri au totuși un jucător la naţionalele de tineret, iar Craiova are trei.

•Cel mai valoros jucător al Craiovei, conform transfermarkt.com, este Alexandru Cicâldău, cotat la 5 milioane de euro. De partea cealaltă, site‑ul nemţesc consideră că Rodny Lopes Cabral are cota de piaţă cea mai bună din lotul Iașiului – 300.000 euro.

•Cei mai buni marcatori din întâlnirile directe sunt Mitriţă și Băluţă, fiecare cu câte 4 goluri înscrise în poarta adversarilor de azi;

•Nu mai puţin de 11 transferuri au fost perfectate între cele două echipe, din 2013 până astăzi. La începutul sezonului de Liga II 2013‑2014, Craiova îi lua de la Iași pe Irimia, Gado (care a apucat să joace doar 154 de minute în tricoul Știinţei) și Gorovei. Dintre cei 11, doar trei fotbaliști au făcut traseul invers, de la Craiova către Iași. Aceștia au fost Cosmin Frăsinescu, Florin Gardoș și Andrei Burlacu;

•Dintre cele 7 meciuri jucate împotriva Iașiului de‑a lungul timpului, Bergodi nu a pierdut niciunul, a câștigat unul, iar 6 s‑au încheiat la egalitate;

•Nu mai puţin de 15 jucători străini au adversarii noștri în lotul lărgit, dintre care 11 sunt necomunitari. De partea cealaltă, la Craiova joacă doar 6 străini;

•Universitatea s‑a impus de două ori la o diferenţă de 3 goluri în faţa lui Poli, în ultimii ani: un 5‑2 la Iași, pe 15 februarie 2020 (cu Papură pe bancă) și un 4‑1 la Craiova, pe 14 aprilie 2018, cu un hattrick al lui Mitriţă.