Nene Wilson, ce ieşti aşa vesel azi? Mă gândeam că de şi eu sunt preşedinte de republică şi d-ta Rege,

nu-i nicio deosebire între noi: Majestatea Voastră stă pe tron şi eu stau petrol!

2 _ _ _ _ _ _ .

NOUA R E L I G I E

De cînd cu formidabilele succese repurtate de Racowski, do Kupfenvas-ser, de Bujor, de Dlck şi de cei-l-alţi revoluţionari rum/mi, Rusia a ajuns un adevărat raiu pămîfiteSc. E destul să nu fii muscal — adică să faci parte din seminţia unsă, pentru ca, în regimul de libertăţi întronat de Goldenberg, să te foloseşti de privilegii pe cari Ivan cel Groaznic nu reuşise să'şi le asigure. Te îmbraci în uniformă de pahonţ, ca să semeni cu Stere ori cu Arbore; iei o puşcă la spinare, ca să crează lumea, ca despre Antim, că faci parte din poliţia secretă — şi porneşti: la cea din-tîiu Joancă, intri 'şi-ţi umpli buzunarele laibărului; în prima băcănie, te ghif-tueşti cu icre ş ; cu şampanie, cnm bur­juii nu fac de cît cînd capătă permi­suri de export; şi cum vezi o fată fru­moasă pe uliţă, îî faci semn să te ur­meze, pentru că totul e socializat în republica împărătească.

Din evenimentele fericite cari se des-'făşoară, cuşer, în ţara icoanelor, se vede lămurit cît de vinovaţi au fost pururea reacţionarii cari se opuneau îndîrjit la triumful socialismului — şi cît de în­dreptăţiţi erau nihlliştii să omoare copii nevinovaţi cu bombele pe cari le desti­nau ruginiţilor îndărătnici cari nu pri­cepeau cît lapte şi miere are să curgă pe pămînt în ziua cînd sovietele vor înlocui alcătuirea burgheză.

S'a întîmplat, însă, cu orgnnizaţia din Rusia ceeace se întîmplă cu lap­tele, care dacă nu se poate boa cît e proaspăt, se smîntîneşte —'• şi după ce'i iei smîntîna, rămîne zer. Băncile, tot socializîndu-se, au dat de fundul sacului; mărfurile, rechiziţionate de bolşevici, s'au isprăvit — şi femeile, refractare la excesul comunist, s'au ascuns prin ghi-necee, ca să se ţie la adăpost de ama­bilităţile poporului — aşa în cît novatorii pot să colinde tot Petersburgul fără să mai aibă cu ce se. înfrupta. Ceea.ce văzîiîd Trotzki, 'şi a adunat sfetnicii, a cercetat problema şi a hotărît un nou program de activitate Viitoare:

a mobilizat pe burjui pentru ca, cu lefuri fabuloase, să lucreze în fabrici ca să producă ceea ce a distrus bol­şevismul creator;

a rechiziţionat toate tipografiile şi s'a pus să tipărească ruble, ca să aibă cu ce plăti pe apostolii dezinteresaţi ai nouei evanghelii; '

şi, pe femei, le-au dus în lagăr, unde tot bolşevicul are dreptul, de două ori pe săptămînă, să le viziteze, pe ales, cîte trei ceasuri în şir —- sub pedeapsă de moarte pentru cele care, simţind cum duhneşte cazacul, ar îndrăzni să strîmbe din nas.

Cu chipul acesta, binefacerile nouei credinţe politice sa vor face mai simţite pentru toţi adepţii bolşevismului afară, se înţelege, d« (godaci, cari, în cela

F U R N I C A

trei ceasuri reglementare, nu vor putea trage, din situaţie, toate, avantagiile pe cari le- au în vedere antreprenorii uri­aşei caso de toleranţă.

Faţă cu norocul ce a dat peste mus­cali de cînd Goldenberg s'a substituit mitropolitului din Jvîew, eu, de şi duş­man al crezului lui Kupfenvasser şi al celor-l-alţi ruşi din Dorohoiu, aştept cu patru ochi ca propunerile ruşinoase pe cari d. Duca le tot face, la club, socialiştilor, să ajungă la punct, ca să leapăd bagajul reacţionar şi să mă în­scriu în sotnia bolşevică, pentru ca, cel puţin la bătrîneţe, să răspund la apel cîte trei ceasuri pe zi de două ori pe săptămînă.

Dacă n'am putut să mă căpătuesc subt regimul stărei civile, barem acu, în sistemul dragostei libere, să scot şi eu un ceva profit.

Dar cînd va fi să se discute şi la noi noua constituţie a lui. Ruckriegel, am să propun ca, în vedere că sunt şi sovietişti ca d. Porumbarii, comozi şi belalii, economia proiectului să pri­mească un amendament: vizita la fa­lanster să se facă numai odată pe săp­tămînă— dar, în schimb, dura r a beili-cului să fie de şase ceasuri, în loc de trei.

Motzki

Revista „FURNICA" Proprietar: N. D. ŢĂRANU

Apare de doua ori pe săptămână: Lunea şi Vinerea Preţul: SO bani . f o a e a

A b o n a m e n t u l : 50. Ici pe a n ; 25 lei pe şase l u n i ; 12.50 pe trei luni, plătit înainte prin

ritktroât poştal. Adresa • Revista . F U R N I C A " — Bucureşti

M U C U R I DE. ID£ ! - - Originale. —

Cri-:'-:/' r

Dacă nu niă 'nşel, Eminescu a scris: „Poale lungi şi minte scur lă!" Sexul slab s'a supărat.. . pe nedrept — să nu' i fie cu supăra re ; „mintea scurtă" oricât de scurtă fie ea, însemnează că tot mai există ceva de sămânţă, că mintea încă n'a dezertat complect scăfârlia," t ransformându-se în nor i ­şori de scârlionţi pe frunte, tâmple şi la ceafă.' Drept judecând, ce-ar folosi femeei frumoase mintea dacă croitorul şi-a luat sarcina să gân­dească pentru e a ? Un organ care nu funcţionează, se atrofiază. Asta la carte. Viaţa de toate zilele ne dă o dovadă de progres: mintea, mul­ţumită croitorului, în loc să se a t ro-fieze, s'a prefăcut in rochii scurte şi s trâmte, „poale lungi şi minte scurtă" cedându-şi rangul lui „cio­rapi lungi şi roche scurtă". Şi dacă o continua — motiv de stagnare nu

Anul XIV, No. 4(1, Luni 7 Iulie 1910

există — posibil ea rochia să se scurteze zilnic, în două-trei luni cu­coanele noastre devenind ciorapi de sus până jos , ciorapi străvezii, gro­simea pânzei de păianjen. In care caz, spre bucuria bărbaţ i lor cari se plâng că femeile sunt prea cheltui­toare, jaretierele vor li- reduse la una singură, era vată-fundă in jurul gâtului. Toaleta se va simplifica enorm. Din toate nimicuri le înt re­buinţate astăzi, numai pantofii vor r ă m â n e în picioare — na tu ra l ! — pălăria roşie deschizând ca să se iîxeze floare la butonieră.

întâmplător , cri am făcut câţiva paşi, pe calea Victoriei, în tovărăşia unui matematician distins, profesor la podur i şi şosele. La Palat, răsare deodată înaintea noastră un corp splendid de femee înfăşurată, la mijloc, cu cincizeci centimetri ştofă lungă până la genunchi şi-o pereche de ciorapi „roz" care făceau ca pi­cioarele să pară şi mai goale. Din dreptul umer i lor până subţ bordu-*-rile pleoştite ale pălăriei, pustiu de piele pudra tă fin. Fiecare pas ii bomba muşchii r i tmic, des inându- i anatomia ea la statuete antice.

Entuziasmai exclam : — Iată o femee de nepre ţu i t ! — Te 'nşeli, amice — mă răco­

reşte savantul calculator. Preţul e uşor de stabilit şi cere ca operaţia să fie făcută repede.

— Cum.? Cum -se prezintă cazul, totul e

o fracţiune vulgară având ca numi ­tor portofelul. Dai de numără to r lungimea picioarelor pe pătratul de-eoltaj ului pieptului p lus cubul ro-chieij răslorni fracţia şi înmulţeşti...

— ... peste nouă luni. — Siguuur! Straşnic profesor, dom 'le. 1

Mucuri de idei. Furnizorii a rma te lo r au cerut con­

ferinţei dela Paris nu ştiu câte m i ­liarde despăgubiri , încetarea bruscă a războiului prodncându- le mar i pa­gube... morale .

Legenda pret inde că Oberon îm­blânzea fiarele pădur i lo r cântând din flaut. Un medic mi-afirmă că pe vremea aceea numite le animale erau surde.

O femee între două vârste tot­deauna se arată in lume c'o a treia vârstă, reprezentată prin su leme­neai a depe obraji.

Câteva din cele 14 puncte ale lui Wilson :

Punctul 10 : Micile popoare vor fi libere s'aleagă intre ştreang şi pjstol. 0

i" U R N 1 C A

Punctul 11 : Pe viilor nu va mai fi război... decât când îl vom tace noi.

Punctul 12: Pacea va fi asigurată... la o societate de asigurare amer i ­cană.

Porcul ştie să p ronunţe o singură vorbă : guiţ! — şi toţi suntem con­vinşi că e porc. Întrebaţi cochetele : câte vorbe ii trebuesc curtezanului ca să le convingă că e... porc'. '

Balzac a s p u s : La vârsta de trei­zeci de ani, femeia iubeşte cu pasi­une... dar fără cămaşe ! — adaug eu.

Crâmpei,,. . . de dialog auzit in grădina Ciş-

migiu dela doi „răsuflaţi" cari se

dis trau privind cum lebedele depe lac îşi bagă ciocul in apă r ă m â n â n d numai cu coada afară.

— Ce mai e nou, monşer".' — La club N i m i c : chelnerii

cari ne serveau, împreună cu i n ­tendentul , s'au pricopsit şi ne-au părăs i t : ci-că sunt la Constanţa.... joacă la ruletă.

— Voi ce faceţi 5 — Reforme. Chiar aseară ne-am*

întrunit ş i-am pus bazele unei ligi contra adul terului . Foarte serios... membr i i tot unu şi unu : magistraţi ,

-avocaţi, profesori. . — Moft 1 — moţăe a coabe al do­

ilea „răsuflat". Cât t imp vor exista „croitorii de dame" , greu să stârpiţi adul terul .

Wae D. Ţăranu

G R E V A C O C O T E L O R

Şi fiicele sfrâmoaşei Eva De bolcevisin sau molipsii. Iii lucru grav ni s'a vestit: Cocotele declară greva.

ATf aclamai preşedenţia Celebrii Lina, ş'au decis C'al lor program de nu'i admis închid eu ţoale Magazia.

Margot, Eifi. ş' alle-oruloare, Au desvollat programu-acesl. Veţi recunoaşte că 'i modest Din versurile următoare.

Când alţi grevişti cu inzislenţă Doar opt ore de muncă cer, Grevistele noastre ofer Ca să lucreze 'n permanenţă.

Apoi, dorinţa lulurora Fireşte 'i sporul de salar,. Cu un lari/ ca de birjar, Tarif cu cursa satt ezi ora.

Chiar când clientul e „in pană" S'eavând benzină la motor, El să plătească e dator, Căci munca mi e de pomană!

Fiind tinerelul in armată Şi începând „sezonul mort", Se cere-un mai inlins import, Guvernului, de şocolată.

E-un aliment ce poal' să dee Celor rămaşi noi energii, Şi 'ii oameni maluri să tehuii Dorinţa penlrtr o fenice. .

Congresul, in sfârşit, proclamă Să se suprime, că 'i salul, Medievalul. tristul kiuP, O instituţie infamă!

De vor avea împotrivire La cele cale an cerni, Damele nu se nud... discul, Şi intră loale 'n mănăstire !

Kiriak Napadarjan

Vârsta de hârtie

Aurea prima... cânta s t rămoşul nostru Ovidiu, în armonioasele sale hexametre , legendara vârstă de aur , in care „oamenii păs t rară moravur i b lânde şi cura te" , fără ca Săli fost nevoe să existe — sau poate tocmai fiindcă a tun cea nu existau — nici legi, nici poliţie, nici cenzură .. E drept că nu apăreau, în acea vârstă fericită, nici- gazete, dar asta nu poate decât să ne-o prezinte intr 'o lumină şi mai simpatică.

Din treaptă in treaptă, omenirea a decăzut; la vârsta de argint, când nevinovăţia începând să-şi ia s bor ui se ivesc, probabil , .primele case de prost i tuţ ie şt pr imele comisii de al i­mentare , apoi vine vârsta de aramă, în care răul şi râia dominează, în-isfârşit vârsta de fier, caracterizată prin „revărsarea tu tu ror esceselor şi a tu turor crimelor'".

De aci incolo , această cosmogonic nu m a i spune nimica, ci ne lasă, ori nădejdea unei reîntoarceri .spre vârsta aurea, ori desnădejdea unei căderi şi mai jos, pe seria metalelor nenobile ş'aşa m*u departe , a meta -loizilor, sau in sfârşit a det r i tusu-ri lor organice mai mult sau mai puţin mirosi toare. î

In zilele noastre când, şi după ce, a m asistat la exacerbarea şi cui mi ­narea s imptomelo r vârstei de fier, s imţim că după acest apogeu al ei t rebue neapărat să vină acuma alt­ceva, — necesarmente t rebue să ne întrebăm-, care are să fie dar Vârsta care are să urmeze" după vârsta de fier. Ştim că sunt mulţi cari au să voteze pentru vârsta de tinichea,—

Mur»**-*?- • pus Tn vân» zare V i n e r i 11 Iu l ie .

dar aceştia sunt oameni cari îşi con­sultă numai buzunare le , şi n'au un • simţ destul de desvoltat pentru con-siderâţ iunile de ordine istorică-cul-turală. .... ••

Eu aş înclina mai degrabă ' sp re părerea că aurora vârstei celei noui ce ni se arată in perspectivă,-*-ce e drept a ră tând mai de grabă nişte ghiare necunoscătoare de orice ma~ nieure, in locul degetelor trandafirii cântate de Homer, — ne caracter i­zează o vârstă căreia va trebui sări zicem : vârsta de hârt ie .

Cei dintâi cari o să sară î m p o ­triva indrăsneţei mele afirmaţittni, 0 să fie, ştiu, înşişi confraţii mei întru mâzgă firea acestei invenţii ce desigur nu datează din vârsta de aur , - v a să zică toţi aceia cari se plâng că ceeace se împotr iveşte afirmări i şi străluciri i talentului lor, în zilele acestea, n 'ar fi altceva decât tocmai lipsa hârt iei . Dar acest apa­rent pa radox a fost rezolvat de către amicul nostru al tuturora Mitică, cel care a spus-o Cu o oră rpai na-inte : lipsa ele hârtie; nu este decât aparentă , şi această aparen ţă p u r şi s implu rezultatul unei enorme de ­plasări întru întrebuinţarea ei.

Până acuma, Utfr'adevăr, cuno­şteam ma i mul t numa i hâr t ia o t ră­vi toare: de oameni sau de muşte . Dar acuma unde pui dumnea ta hâr t ia -monetă , care înfăşoară tot globul într 'un vast linţoliu,',sau plasă

- c e înlocuieşte chiar şi sfoara,—căci ce sens mai are oare astăzi vorba

"veche : t ragere pe sfoară'.'—şi unde mai pui pe u r m ă : hârlia-legi, hâr-

Jt ia-reforme, hârtia-tratate. . . Şi ce ma i r ă m â n e apoi (sau ea r ă m â n e din" toate astea) ia fă dumneata o

" p l imbare pe calea Victoriei, arunca o privire prin diversele galantare, şi spune -mi dacă n'ai să te cruceşti

/ d e m o r m a n e l e de pachete de hârtie igienică, W. C. ce se răsfaţă acolo,— şi dacă nu-ţ i vor apărea ele ca un

• adevăra t simbol al vârstei prin care a re să treacă . acuma omenirea '? — Singura noastră mângâiere nu este. decât că o astfel de vârstă nu poate

' să fie... decât de scurtă durată.

Ion Grămăticu

a s o c i a ţ i a „ F u r n i c a "

de or ice n a t u r ă Tn ţară ş i Cap i ta lă ,

cu c a m i o a n e a u t o m o b i l e , f i ecare

p u t â n d duce ' p â n ă la p a t r u t o n e ,

A d r e s a : î l . D . Ţ Â R A N U

C a l d a G r i v i ţ o i 9 6 ( E t a j . s t â n g a ) .

CONTINGENT 1920

— Pastile şi mănăstirea ta de răcan! In loc să faci ce'ţi spui, te uiţi în gura mea^?!

— Dacă sunt dantist, dija! Desen de F. Ş i r a t o •

LA CROITOREASA

lililIftiP

1 K

— Zici că o să'mi şeadă bine? Admirabil! Trei metri de piele şi cincizeci centimetri de ştofă

ultima modă. Dese/i de F. Ş i r a t o

F U R N I C A

Ca să fie sigur,,, In piaţa Bîbesou Vodă, unde în

iîecare dimineaţă sosesc puhoiu, din câte-şi p a l m puncte cardinale ale Bucureştilor, căruţele încărcate cu legume şi trufandale, .

Jurjescu s'a oprit in faţa unei ba­răci ca s 'adniire un pepene verde, enorm, pus pe larabă, lângă tejghea. Şi observă, chiar lângă el, un... ţ i ­gănuş.ocupai cu hceiaş îndele tn ic i re . u rmaşul faraonesc înghite in sec ca şi cum' dungile verzi ale pepenelui i s'ar opri deacurmezişul gâtului.

Lui Jurjescu i se face m i l ă : — L'ai mânca ?. — Cum te văd, n'iânca-te-aş !

.Lăcomia i -apr inde ochii 'n cap... Jurjescu pune o condi ţ ie : — Tot... dacă nu-1 mănânc i lot,

tu ii plăteşti. — Dar dacă' l m ă n â n c ? — II plătesc eu. — Bine, bo ia ru le : aş teaptă-mă

puţin să m ă duc niţel pân 'acasă şi mă 'n lo rc numaidecât .

Ţigănuşul a dispărut in goană, pe subt poalele ^dealului Mitropo­liei... s'a întors peste o jumăta te de ceas. . K "̂ • '

Jurjescu, care se p l imbase şi pe la alie barăci, îl zăreşte :."

— G a l a ? > • ' — Când vrei mala, barosane. Precupeţ i i ! tae pepenele în două.

Ţiganul şi'ui'undă botul, pe rând în fiecare jumătate' , le roade de le r ă ­mâne numai coaja. In zece minute enormul curctibitaceu a d ispărut in locaşul de veci al s tomacului .

— Bravo ! — îl felicită Jurjescu : acum să-1 plătesc.

Ţigănuşul d ă . s ă plece... Jurjescu îi cere o l ă m u r i r e : — Taseul lă mă, cioară : peni ruce

te-ai dus ad ineaur i acasă? • — Păi să 'vezi , boiarule. Vecinii

n o s t r u . e grădinar şi are in grădină un pepene m ă r e căi ăl" d 'acum. Şi d'aia m 'am dus : ca să văd dacă pot să-1 m ă n â n c p'ăsta...

— Ce-ai făcut? ,--— L-am mâncat întâi p ă t a !

Oh, b ă r b a ţ i i L.,

Popescu a găsii pe scumpa' i soţie lungită in pat, d 'avalma c'o pereche de indispensabil i al cărui propietar d ispăruse pe fereastra rămasă des­chisă în momentu l când el intrase pe u.şe. Fericitul încornorat i-apucă

intre mâini , ii scuiură... După câteva clipe de matură gândire, ii dă u r m ă ­torul sfat.., higienic;

— Nevastă, nu fc-am crezut aşâ i m p r u d e n t ă : pe călduri le astea să porţi pantalonii... vecinului.

Cr ime, acc idente , eîc.

D-şoara Panţuca, cunoscuta ta i bătrână, aşteaptă t ramvaiul electric la o „staţie facultativă".

Soseşfe vagonul... D-şoara Panţuca r id ic i umbre lu ţa

închisă cu care începe* sfi !oace aerul de parcă ar fi p.-.l'ă^ele vinete, coapte.

B R A Ş O A V £• » Ciurul ..Viitorul'' constată cu p lă-**^:ere că preţul ghetelor începe, să s cadă : dela 600 lei perechea/ a ajuns la 240, — şi adaogă:

„Greva consumatorilor dă rezul­tate satisfăcătoare".

Pro tes tăm cu indignare. Împotriva atirmaţiei oficiosului guvernamental . Oare după legenda soldaţi lor Sene-galczi mâncători de copii, care. a fost spulberată , să se puie in circu­laţie calomnia Bucureşteni lor mân­cători de ghete ? !

Bucureştenii n'au consumat in viaţa lor, cu toată lipsa de al imente, pantofi, papuci , seu bocanci.

Bucureştenii n'au s tomacuri de struţ ca unii guvernamental i , cari sunt in stare să înghită dintr 'odală mii de vagoane, fără ca măcar pe u rmă să'şi scobească dinţii.

^îpot „Viitorul" este revoltai că se — anunţă înfiinţarea unui c inema­tograf pe terasa Cercului Militar, Şi scrie:

„Suntem siguri că această nouă ofensă nu s a pulul , aduce Bucu re ­ştenilor şi cercului Militar decât în u rma influenţii unor puternici ai zilei". , v ,

Apoi, puternicii zilei nu suni li­bera l i? „Viitorul" nu e organul l ibera l i lor? Atunci?! . . . -

Credem că „Viitorul"', pregăfin-du-se de opoziţie, exagerează „an­t renamentul" , si a ajuns să facă opoziţie p ropr iu lu i sau partid.

E capabil să înjure mâ ine pe d. Vintilă Brătianu, patronul său.

Cunoscutul poef şi podgorean Dui-*^ lin Zamfîrescu face in ziarul „Îndreptarea" o paralelă între ati­tudinea minis t rului italian Orlando, care a părăsii Conferinţa Păcei, ne ­mulţumii , şi în t re a delegatului nostru Brătianu, care se zice refuză să iscălească tractatul ce se impune României.

Tramvaiu l îşi vede do treabă, co-leşte... se opreşte la vre-o cincizeci de metr i ma i încolo. Un pasager milos, probabil , s'a atârnat de cu­reaua clopoţelului dând alarma.

D-şoara Panţuca porneşte ga lop : s i n loc să se sue pe platforma dinapoi , se proţăpeşte in dreptul platformei din faţă şi 'hcepe să sbiere:

— Dobi tdcule! Dece n'ai oprit când ţi-am făcut semn ?

— Credeam că mă chemi să te pup ! - - r â n j e ş t e batjocoritor vizitiul cu privirea pironită pe mărul efe-ţe'sc ce închipuie ca-:::I fotei bătrâne.

Nae.D. Ţăranu.

I). Duiliu Zamlirescu, fiind d a i generalului Averescu, găseşte fireşte că Orlando e superior lui Brătianu.

Să restabilim adevărul : Or lando esle furioso, Brătianu amoroso. Dar d. Duiliu Zamlirescu".' Ei e... pliclicoso!

Bomiiul Nicolae torga combale pe toţi, nu măi recunoaşte nici pe

prietenii pe cari ii lăuda altădată, nu mai stă de vorbă cu nimeni.

0 să devie cazul să stea de vorbă numai cu dumnea lu i însuşi.

Regretăm sincer că acest om de mare valoare (ca istoriograf, şi nu­mai ca a tare ; va ajunge să vorbească singur.

Ultimele s implome ale acestei m e ­galomanii - acute se vor manifesta, probabil , prin manifestări şi mai extravagante.

Nu ne-ar surpr inde dacă, mâiue-poimâine. d. Iorga, ca să atragă şi mai mul t atenţia poporului , îşi va rade asiriana sa barbă. Oare Alci-biade, faimosul snob din Athena, nu a tăiat coada câinelui său, în acelaş scop?

Taraseon

România de Mîine Începem să. intrăm, oblu, în făgaşul

tradiţional — că ne-o cam fi de cînd trăim -sub regim excepţional. '

Pe ma'orul Kivu, comisarul regal dela şlepurile cu zahăr, din Brăila, l-au trimes la Buzeu ca să instruiască pe colegii colonelului Sloianovici.

Pe d-nii Stere,. Virgil Arion, Kos-take Lupu şi «Dedu Neniţescu, 'i-au scos din spital, şi 'i-au lăsat să-şi vază fiecare, de însărcinarea ce au dela Brockdorf Rantzau.

S'au pus în urmărire cei dela Ca­racal — şi s'a arestat cel dela Cernăuţi.

Numărul viitor va fi pus în v§r»~ zare Vineri 11 Iulie.

U R N I

- Ca urinare a acestui act de riguroasă clemenţă, se vor reintegra profesorii suspendaţi pentru că se băgaseră la nemţi;

Se vor întrerupe cercetările asupra avocaţilor cari au pledat pe ovreieşte înnaintea instanţelor mackenseniane;

Se vor „scoate, în palme, din puşcă­rie, toţi cîţi au fost osîndiţi pentrucă au făcut import şi export cu ausweiss dela aprovizionarea porcilor de nemţi;

Se vor libera dezertorii, trădătorii şi toţi cîţi, în timpul răsboiului sau după armistiţiu, şi-au dat coatele cu Mittel-Europa;

Se va proclama, printr'un decret-lege, ca sărbătoare naţională, ziua cînd d. O. C. Arion a căscat ca să încăl­zească sigiliul cu care s'a pecetluit pacea d-lui Marghiloman ;

Ca intermezzo, se vor da despăgu­biri negustorilor cari au fost condam­naţi la amendă fiindcă au fost prinşi vînzînd, cu două mii la sută peste pre­ţurile maximale, alimente de primă ne­cesitate ;

Se vor decerne decoraţii cu spadă celor cari au ajutat comisiei de apro- -vizionare să arunce la maidan ceapa-, cartofii, peştele şi făina stricate tot aş-teptînd ca Dumitrcseu-Militari să dea, cu preţuri dc răsboi, de fundul sacului cu care se aproviziona dela antrepozite;

Se vor bate medalii cari să nemu­rească pe Maltezeanu, pe Fortunescu, pe Flechtenrnacher, pe Kupferwasser, pe Bădărău, pe Rlumenfeld şi pe amicii lui Pinckhofs;

Se va ridica un monument colone­lului Sturdza, monument pe al cărui soclu se va slei la soare Dobrovir-z în braţele lui Verzea.— arcades ambo — iar la picioare, cu talesul dc gît, se vor resfăţa cei doi Kimberg, tovarăşii pri­marului pe spoliile capitalei.

Odată aceste amănunte «stetice o-rînduite, ţara se va culca, pe pîntece, între Ionescu-Brăila şi Gîrboviceanu, tatăl şi fiul, căci sfîntul duh lipseşte din familie — şi va aştepta era de per­misuri şi. compensaţiuni cari au făcut din Rusu Abrudeanu un Rotschild, din Guttmann un buierşi din fonescu-Dof-tana cel mai puternic mădular pe lîngă comisia de aprovizionare.

Intrăm, cum se vede, în era nor­mală, cînd curge lapto şi miere pe cal-darîmul ţărei ovreieşti.

Semn vădit despre această îmbucu­rătoare eventualitate este faptul că pîinea nu se mai poate mînca nici în doza omeopatică pe care ne-o prescrie colonelul Barca — pe cînd acţiunile, de 500 de lei, ale Băncoi Naţionale, au ajuhş, deocamdată, la 10.000 bucata iar ale tramvaiului, la patru.

Cine s'o mai plînge.dc cbesat în mij­locul berechetului acestuia, acela tre­buie expulsat în Torontal ori dat pe mîflia lui Reia Kuhn.

lonescu-Galaţi

C U S U T E C U A Ţ A A L B A

Cea mai aiuriş i tă slujbă, in alte vremur i , era aceea de cal de t ram­vai (Dacă nu credeţi. în t rebaţ i"pe d. N. Fleva care pur ta odinioară această poreclă, t ransformată intr 'un renume.. . destul de prosl.) De când insă t ramvaiul cu cai a fost des­fiinţat, şi, pr in u rmare , calul de tramvai de--asemeni, cea mai grea funcţiune publică este aceea de... pasager Ia t ramvaiul electric. [Nu ştiu dacă vreunul din nefericitele animale cari se luptau din greu altădată să scoată la liman vagonul t ramvaiului de Griviţa până . sus in piaţa Teatrului a trecut vreodată, acum, prin faţa vreunei staţii a Se-teb'eulni. Ar fi răsbunat din belşug de toate suferinţele trecutului. . . ] '

Poema în prosă de mai jos s'a petrecut în t r 'unul din aces teco l ţu r i ale Capitalei, cari fac adesea im­presia unui crâmpei «al mare i ofen­sive de laVerdun . Plouă cu găleata. O nost imă reprezentantă a sexului frumos aşteaptă t ramvaiul dinspre Cotroceni, ca să se ducă . . . Pss t ! discreţie...

De departe, t ramvaiul soseşte su­nând ironic dinlr 'un clopot invisibil. Fatal i ta te! Nu e un singur loc, nici înăuntru , -nic i pe platformă, nici pe scări. Un enorm ciucure care înnain-tează subt stropii de apă, tot mai

Doamna (sau Domnişoara'?) care aşleaptă t ranivaiul priveşte despe-rată tăbliţa neîndurată pe care scrie: complect!

De pe platforma vagonului un domn între două vârste priveşte cu -compăt imire (vorba vine!) cio­rapii necunoscutei, , care şi-a ridicat rochia din cauza ploaei (numai din cauza ploaei) până aproape de ge­nunchi . Necunoscuta, din cauza temperaturei , ridicate .(39°) nu poate să rămână. . . rece ia această privire. De subt umbrelu ţă , doi ochi a runcă pe platforma t ramvaiului săgeţi pline de înţeles:

— 0 trecător pasager (sau pasager t recător)! Nu ştiu cine-mi ieşti, dar îmi placi nespus...

Sunt priviri cărora nu l i se poate rezista. Dint 'o sări tură, domnu l de pe platformă e pe Irotoar, ca să facă loc necunoscutei .

Altă săritură, şi doamna de pe t rotuar e pe p la t forma vagonului , în locul r ămas liber.

Şi plouă, p louă ca la 10 Mai... In clipa u rmătoare t ramvaiul a

porni t din nou, sunând ironic, din clopotul său invizibil. In staţia Şe-lebeului , necunoscutul a r ămas în staţie, aşteptând tramvaiul următor ,

pe tăbliţa căruia scrie toi atât de ne indu ra t : complect !

Ci-că să mai fii bine crescut...

Nu e vorbă că, in ceeace priveşte, buna cuviinţă sunt unii oameni cari ma i au multe de învăţat. Aţâţi mojici se găsesc să-ii felicite ne­vasta, când iţi vin in vizită, pentru felul i reproşabil cum .sunt spălate scânduri le dela antreu, iar în . t impul prânzului te sfătuieşte să-ţi schimbi bucătăreasă care a afumat delicioasa ciorbă de dovleac, prepara tă în r e ­alitate de singura ta fată de măritat . (Din fericire, singura.)

Iată pentruce apariţ ia noului „cod a l m a n i e r l o r elegante", datorit p r ie ­tenului meu Eugen Talpădeîemn, e desigur bine ven i t Deocamdată partea I-a care a apăru t de curând, cupr inde poveţe numai pentru cei poftiţi la masă . Iată câteva „mostre".

1) Nu e politicos să soseşti prea târziu, când ieşti invitat să mănânci intr 'o familie. Dacă poţi, vino chiar cu douăzeci şi pa t ru de ore mai xle vreme. In felul acesta poate mănânci de două ori. * 2) Odată aşezat la masă pune şer­vetul (dacă este) pe genunchi fără să exc lami :—Ce mai obiele mi-aş li făcut eu în Moldova clin şervetul ăsta, nuidam!

3) Dacă scapi o l ingură sau o fur­culiţă pe jos, profită totdeauna de ocazie şi ciupeşte-ţi vecina.

~4) «Dacă din greşeală" bagi un la*-cum îh buzunar, ai grije, în pr imul rând, să nu te vadă nimeni , şi bagă de seamă ca tacâmul să fie cel puţin de argint.

5) Aşa după cum eşti obligat să :

ciupeşti vecina, ţi-e-.te' interzis să-i . faci semn cu piciorul pe subt masă : se poate în tâmpla o regretabilă gre^ şeală de adresă.

6) Dacă găseşti un tir de păr în supă, nu e cuviincios şa inirebi din ce par te a corpului pvovku', şi nici n u se cade să te 'îHemfjgzi dacă e al subretei, "al Imrfil^rosei sau al gazdei.

7) Nu întrebuinţa şervetul de masă drept batistă, pent ru aceasta alege un colţ al feţei dc masă < dacă e destul de curată.)

8) Nu scuipa în farfuria vecinului, mul iumeşţe- te cu farfuria pe ,dare o ai în faţă.

9) Dfi.jiă ce ;rvn ca­ll a dacă feaua-neagră, nu -mai ir

„mai e ceva". 10) Obiceiul pămân tu lu i cere ca

să îimapoiezi g a z d e i prânzul sau de ­junu l în t impul cel mai scurt. Toluş nu face să-I... înnapokz i înainte de a ieşi pe uşe, in stradă. • •

pe conf. Sandy

Fenomene atmosferice. — Minunile... avansărilor Din c a u z a r ă z b o i u l u i n u m ă r u l g e n e r a l i l o r noşt r i a

c r e s c u t c o n s i d e r a b i l .

Soarele.— Ce dracu, m'am îmbătat ori am chiorât ?... Eu ştiu

că-i ziuă, şi'n România au răsărit stelele ca noaptea! Desen de A. Wlurnu