Sindromul de contractură:

   poziţia în'' cocoş de puşcă'':  bolnavul stă în decubit lateral, are capul în hiperextensie, coloana toraco-lombară flectată, cu flexia membrelor inferioare pe torace, a coapselor pe abdomen şi a gambelor pe coapse;

   redoarea de ceafă: contractura muşchilor paravertebrali ai gâtului nu permite flexia capului pe torace, dacă se forţează această manevră apare flexia genunchilor (semnul Brudzinski I sau al cefei);

   semnul Kernig I sau al trunchiului: flexia trunchiului pe abdomen determină flexia genunchilor;

   semnul Brudzinski II sau contro-lateral: bolnavul se poziţionează  în decubit dorsal, se face flexia gambei pe coapsă, urmată de extensia bruscă a genunchiului.

Acest semn este pozitiv dacă apare flexie şi la celălalt genunchi;

   semnul Kernig II sau al membrelor inferioare este pozitiv dacă flexia membrelor inferioare pe abdomen este urmată de flexia genunchilor şi apariţia durerii în muşchii posteriori ai coapselor şi gambelor

   semnul trepiedului şi semnul sărutului pot fi efectuate la bolnavii cooperanţi cărora li se solicită să stea în poziţie şezândă. Aceasta se poate realiza doar prin flectarea genunchilor şi sprijinirea pe membrele superioare situate posterior (semnul trepiedului). Bolnavii cu sindrom meningean bine exprimat nu pot face flexia capului spre genunchi şi nu pot atinge genunchii cu buzele (semnul sărutului).