Semiologie 1

Anul 1, trimestrul 2

Semiologia - știința care se ocupă cu studiul semnelor și simptomelor diferitelor boli, cu descrierea lor, studiul metodelor care pun în evidență aceste semne și simptome și care le diagnostichează.

Foaia de observație clinică

Anamneza – din grecescul anamnesis – aducerea aminte – metoda de investigație clinică prin care medicul află starea de boală a pacientului din relatările acestuia. El află astfel senzațiile dureroase, pacientul îi face istoricul bolii, îi prezintă antecedentele sale de sănătate. Anamneza cuprinde, așadar, toate informațiile pe care bolnavul și le amintește în legătură cu debutul bolii, cu evoluția acesteia și deci motivele care l-au determinat să vină la medic.

Metodele anamnezei sunt: ascultarea, interogatoriul și chestionarul.

Ascultarea – are o valoare diagnostică foarte mare pentru că bolnavul este singurul care poate să-și descrie suferința. Metoda constă, pe de o parte, în a oferi pacientului posibilitatea de a povesti, cu cuvintele sale, ceea ce simte iar pe de altă parte în a asculta cu răbdare și înțelegere relatările acestuia.

Interogatoriul – este metoda prin care medicul formulează întrebări în legătură cu boala.

Chestionarul – este un formular cu întrebări în legătură cu boala pacientului.

Dificultăți în luarea anamnezei – bolnav necooperant (deficit neuropsihic, comă), pacientul este timorat de prezența altor pacienți, criza de timp, numărul mare de pacienți și numărul mic de medici.

Datele biografice ale pacientului – nume, prenume, vârstă, sex, religie, ocupație, starea civilă, adresa.

Vârsta – este importantă pentru că numeroase afecțiuni prezintă o incidență legată de vârstă. La sugari predomină manifestările digestive. În prima copilărie predomină bolile eruptive: pojarul, vărsatul, scarlatina; la adult predomină bronșitele cronice, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic. Peste 65 de ani predomină emfizemul pulmonar, accidentul vascular cerebral.

Sexul – este important pentru că bolile respiratorii sunt mai frecvente la bărbați, la fel ca și afecțiunile renale. Afecțiunile urinare sunt mai frecvente la femei.

Ocupația – se pot produce boli profesionale legate de calitatea locului de muncă. Silicoza – este o afecțiune pulmonară care apare la muncitorii care lucrează cu prafuri industriale. Hipertensiunea arterială este mai frecventă la pacienții care lucrează la birouri; neurastenia – la telefoniști; accidentul vascular cerebral – la medici.

Motivele internării – aceste motive includ simptomele majore care l-au determinat pe pacient să vină la medic.

Istoricul bolii:

- Data debutului bolii;

- Tipul de debut al bolii – acut (brutal, paroxistic) sau lent;

- Circumstanțele de apariție și momentul apariției simptomelor; ulcerul – are o influență sezonieră (toamna și primăvara); boala artrozică este meteorosensibilă (se acutizează la frig și umeazeală);

- Antecedentele heredo-colaterale – cuprind bolile cu predispoziție genetică (diabetul zaharat, astmul bronșic);

- Antecedente personale – acestea se împart în patologice și fiziologice.

o antecedente personale patologice - cuprind bolile infecto-contagioase ale copilăriei dar și alte afecțiuni și intervenții chirurgicale;

o antecedente personale fiziologice – data primei menstre, durata ciclului menstrual, regularitatea acestuia, numărul nașterilor;

- condițiile de viață și de muncă – poluarea, temperaturile prea ridicate sau prea reduse, stresul profesional;

- alimentația – rațională sau nerațională (nerespectarea ritmului meselor);

- alcoolismul, tabagismul;

Examenul obiectiv – cuprinde patru metode principale: inspecția, palparea, percuția și auscultația.

Inspecția – reprezintă primul contact al pacientului cu medicul. Medicul, așezat în fața pacientului, inspectează de preferat la lumină naturală, diferitele părți ale corpului. Se începe cu extremitatea cefalică, apoi cu gâtul, toracele, abdomenul, membrele superioare, membrele inferioare.

Palparea – ne dă informații asupra sensibilității anumitor organe. Se realizează cu ajutorul feței palmare a mâinii și prin apăsare.

Percuția – poate să fie directă și indirectă.

- Directă - cu ajutorul degetelor de la mâna dreaptă, lipite între ele și încovoiate în formă de ciocan.

- Indirectă – când între suprafața tegumentului și decetul percutor se interpune degetul mijlociu de la mâna stângă.

Auscultația – se realizează cu ajutorul stetoscopului. Condițiile în care se face auscultația: trebuie să fie liniște perfectă, atât în jur cât și din partea pacientului; aplicarea corectă pe suprafața pielii; adaptarea perfectă a olivelor stetoscopului în conductul auditiv extern; evitarea zgomotelor parazitare.

Fizionomia feței

Examinarea feței bolnavului permite medicului să-și facă o idee despre o posibilă afecțiune generală sau locală. Fizionomia mai înseamnă și conformația feței.

Mimica – este expresia psiho-motrică a feței.

Faciesul – cuprinde modificări ale fizionomiei și ale mimicii și determină aspectul particular al expresivității feței în anumite boli.

Faciesul în afecțiuni endocrine

Faciesul hipertiroidian (basedowian) – exprimă spaimă, groază, neliniște, ochii sunt exoftalmici. Privirea este fixă, strălucitoare, pielea este umedă, caldă, subțire.

Faciesul hipotiroidian (mixedem) – pufos, buhăit, aspect somnolent, pleoapele sunt edemațiate, buzele sunt îngroșate, limba este edemațiată.

Faciesul din boala cushing – cu aspect de lună plină, impregnat cu țesut adipos foarte important.

Faciesul din acromegalie (o boală în care este afectat hormonul hipofizar de creștere) – proeminența și îngroșarea nasului, a buzelor, a urechilor, a limbii.

Faciesul din boala adison (insuficiență corticosuprarenală cronică) – modificări de culoare ale feței, care se aseamănă cu cafeaua cu lapte. Pe acest fond decolorat al pielii apar și zone pigmentare care dau feței un aspect murdar.

Faciesul din bolile respiratorii

Faciesul din pneumonia acută – se traduce prin congestia intensă a obrajilor, mai ales de partea pneumoniei. Ochii sunt sclipitori și mai avem specific herpesul nazo-labial.

Faciesul în tuberculoză – fața este roșie, cianotică, ochii sunt strălucitori și faciesul este suferind.

Faciesu din astmul bronșic în criză – facies inițial palid, care în câteva minute devine cianotic.

Faciesul din bolile cardio-vasculare

Faciesul mitral – pomeții sunt roșii, congestionați, ușoară cianoză a buzelor, a nasului, a urechilor. Faciesul este cu aspect fardat.

Faciesul din insuficiența aortică – palid-gălbui, conjunctivele sunt palide.

Faciesul din bolile renale – este buhăit, determinat de edemul feței; edemul pleoapelor. Este dispărut șanțul nazo-labial.