SEMIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULARPRINCIPALELE SINDROAME CARDIOVASCULARE

A. SINDROMUL HIPERTENSIUNII ARTERIALE B. SINDROMUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE C. SINDROMUL INSUFICIENŢEI CARDIACED. SINDROAME PERICARDICEE. SINDROAME ARTERIALE ŞI VENOASE

A. SINDROMUL HIPERTENSIUNII ARTERIALEHTA reprezintă creşterea valorilor presiunii arteriale peste limitele acceptate ca fiind fiziologice.Clasificarea hipertensiunii după valorile presiunii arteriale

Sistolică Diastolică1. Normal < 130 mmHg < 85 mmHg2. „În alt normal” 130-139 mmHg 85-89 mmHg3. HTA stadiul I (uşoară) 140-155 mmHg 90-99 mmHg4. HTA stadiul II (moderată) 160-179 mmHg 100-109 mmHg5. HTA stadiul III (severă) 180-209 mmHg 110-119 mmHg6. HTA stadiul IV (foarte severă) > 210 mmHg > 120 mmHg

Simptomatologie:Cerebrală

Simptome psihometale:o iritabilitateo modificarea ritmului somn-vegheo anxietateo astenie

Simptome neurologice:o cefaleeo ameţelio tulburări auditive: acufene, tinituso tulburări de vedere: miodesopsii, scotoame, vedere neclarăo AVC - tranzitorii

Cardiacă palpitaţii dureri precordiale dispnee extremităţi reci crampe musculare, claudicaţie intermitentă parestezii dureri articulare

B. SINDROMUL HIPOTENSIUNII ARTERIALEHipotensiunea arterială este o stare caracterizată prin cifrele scăzute ale tensiunii arteriale – maxima sub 100

mmHg, iar minima sub 65 mmHg.Hipotensiunea arterială este tratată ca o boală doar atunci când este simptomatică. Există persoane sănătoase

care au hipotensiune arterială, însă nu prezintă nici un simptom – în general, sportivii de performanţă, vagotonii.1

În raport cu condiţiile de apariţie hipotensiunile pot fi: hipotensiune esenţială, primară sau constituţională hipotensiuni secundare simptomatice hipotensiune ortostatică

Hipotensiunea esenţială – clinic: scăderea capacităţii de muncă şi de efort oboseală dispnee sensibilitate la frig eclipse vizuale şi scotoame tinitus, acufene ameţeli cefalee mai ales la culcare, în poziţia orizontală – denumită cefalee „de pernă” extremităţi reci şi/sau cianotice

Hipotensiunea arterială ortostatică – Aceasta reprezintă scăderea TA sistolice ≥ 30 mmHg şi a TA diastolice ≥ 15 mmHg faţă de valorile înregistrate în clinostatism.

ea se produce numai atunci când bolnavul stă în picioare normal, în ortostatism presiunea arterială coboară cu 10-15 mmHg patologică se consideră o coborâre peste aceste limite, dar cu un caracter persistent.

Simptomatologie:o uneori nesesizatăo alteori, în ortostatism bolnavii acuză ameţeli, senzaţie de sfârşeală, tulburări ale ritmului cardiac.

C. SINDROMUL INSUFICIENŢEI CARDIACEInsuficienţa cardiacă (IC) constă în alterarea funcţiei de pompă a inimii, se caracterizează prin incapacitatea

inimii de a asigura un debit care să satisfacă necesarul de oxigen la nivel tisular.Din punct de vedere anatomo-clinic recunoaştem:

Insuficienţa cardiacă stângă acută – edemul pulmonar acut (EPA) Insuficienţa cardiacă dreaptă de cauză cardiacă sau de cauză pulmonară – cord pulmonar Insuficienţa cardiacă globală

Manifestări clinice ale insuficienţei cardiace:Majoritatea semnelor clinice ale insuficienţei cardiace constituie rezultatul acumulării de sânge în spatele

unuia dintre ventriculi. Semnul cel mai evident al acestei acumulări este staza – în circulaţia pulmonară, în insuficienţa cardiacă stângă şi în circulaţia sistemică în cazul insuficienţei cardiace drepte.

Insuficienţa ventriculară stângă – semne şi simptome: dispnee de efort – de obicei este asociată cu creşterea frecvenţei respiratorii (tahipnee) dispneea de decubit:

o este dispneea care apare în poziţie culcată, obligând bolnavul să se ridiceo persoanele cu ortopnee sunt nevoite să doarmă pe mai multe perne, fiind adeseori trezite din

somn de accese de dispnee sau tuse. tusea – seacă, neproductivă sau cu spută seroasă, spumată şi/sau hemoptoică hemoptizia – francă sau spută hemoptoică oboseala, slăbiciunea, reducerea capacităţii de efort

Insuficienţa cardiacă dreaptă – izolată este rară (în stenoza mitrală, cord pulmonar) şi cel mai adesea se asociază cu o insuficienţă cardiacă globală.

Cele mai pregnante manifestări sunt:2

anorexia, greaţa hepatalgie oboseală şi senzaţie de slăbiciune cianoză (rece, generalizată) edeme generalizate revărsatele seroase (ascita, hidrotoraxul sau hidropericardul)

D. SINDROAME PERICARDICESacul pericardic înveleşte inima şi este format din două porţiuni:

fibroasă seroasă – alcătuită din:

o pericard visceral – epicard – în contact cu miocardulo pericard parietal – aderent de pericardul fibros

Între porţiunea viscerală şi cea parietală se află cavitatea pericardică, cu puţin lichid fiziologic pericardic (10-50 ml), ce permite glisarea celor două foiţe.

Pericarditele acute – simptomatologie: disfalgie – produsă prin compresia şi deplasarea esofagului disfonia – cauzată de compresia laringelui recurent

Sindromul de tamponadă acută cardiacă - creşterea bruscă a cantităţii de lichid produce tamponadă cardiacă. tahicardie „cord liniştit” – radiologic, inima are activitate minimă pulsul paradoxal Kűssmaul – în inspir, pulsul scade ca presiune până la dispariţia sa hipotensiune cu tendinţă de colaps

Pericarditele cronicePericardita constrictivă – constă în leziuni fibrose, constrictive, uneori calcificate, ce duc la tulburări de

umplere diastolică a inimii.Simptomatologie:

dureri precordiale de tip pleural şi/sau anginos; exacerbate de efort şi respiraţie dispnee: la efort şi decubit cianoza: generalizată sau predominant cefalică

Alte pericardite hidropericardul – constă în prezenţa lichidului în pericard – peste 100-300 ml lichid hemopericardul – constă în prezenţa sângelui în cavitatea pericardică pneumopericardul – constă în prezenţa de aer sau de gaze în pericard

E. SINDROAME ARTERIALE ŞI VENOASESINDROAME DE ISCHEMIE PERIFERICĂAteroscleroza obliterantă – este afecţiunea cea mai întâlnită dintre bolile ocluzive ale arterelor periferice.Boala afectează mai ales arterele mijlocii ale membrelor inferioare.Simptomatologia:

durerea – elementul patognomonic, care poate fi cu caracter de:o claudicaţie intermitentă – crampă dureroasă, în general a moletului, care apare în cursul

mersului şi dispare la oprire.o durerea de repaus, lancinantă, cu accentuare nocturnă

3

extremitatea bolnavă este mai sensibilă la frig şi bolnavul se plânge de o senzaţie de răceală în picior, chiar şi atunci când temperatura ambiantă este normală

reducerea sau dispariţia totală a pulsului periferic (la ateroscleroza tibială posterioară) culoarea membrului ischemiat capătă o tentă roşie temperatura cutanată este scăzută hipoestezie cutanată tulburări trofice: alterări ale unghiilor, ulceraţii, gangrenă.

SINDROAME VENOASEClasificare:

sindromul varicos sindromul tromboembolitic sindroamele congenitale şi distrofice sindromul posttrombolic

Sindromul varicos - Sindromul varicos primar - este caracterizat printr-o degenerescenţă a peretelui venos, care în anumite condiţii favorizează dilataţii venoase circumscrise şi neregulate, cu aspect sinuos şi amplu, denumite varice.

Tabloul clinic: presiune în molet „picioare de plumb” parestezii varicele:

o sunt vizibile la 1/3 superioară a gambeio au aspecte variate: pachete varicoase, trunchiuri venoase dilatate, sinuoaseo edemul o modificări trofice – apar sub diferite aspecte:

tegumente îngroşate, pigmentate eczeme alternând cu tegumente subţiri, cianotice, mai ales la frig.

4