Resursele naturale au devenit axa de forta a resurselor de securitate. Dezvoltarea armelor de nimicire n masa, mai ales n domeniul nuclear, ridica tot mai mult semne de ntrebare privind supravietuirea naturii si a speciei umane n general. Pentru prima oara oameni constietizeaza ca securitatea militara poate deveni cea mai teribila arma mpotriva securitatii mediului.Prin securitatea mediului ntelegem att biosecuritatea, adica securitatea a tot ceea ce este viu, ct si securitatea lumii anorganice, cea care genereaza resursele si gazduieste biosul pe glob.Abordarea pe care o avansam n domeniului securitatii mediului este de tip postsistemic, abordare care pleaca de la ipoteza ca ntregul este mai mult dect suma partilor (proprie abordarilor sistemice) si care poate fi explicata prin emergenta si dinamica sinergiei sistemului. Din aceste ratiuni, consideram ca securitatea mediului este conceptul de maxima generalitate n sfera securitatii si este o limitare contraproductiva daca este redusa doar la protectia mediului sau securitatea ecologica. Securitatea mediului, din perspectiva ultimelor documente ale UE, devine premisa fundamentala a dezvoltarii durabile.Relatia tot mai cuprinzatoare ntre securitatea mediului si cea de tip clasic, politico-militara, este evidentiata si prin preocuparile tot mai extinse ale NATO si OSCE n domeniul mediului.Securitatea teritoriala, att de mult promovata de politicieni si militari, face loc intereselor din sfera securitatii economice, domeniu care garanteaza prosperitatea natiunilor si, pe cale de consecinta, agresiunile deschise, de tip militar, sunt nlocuite cu agresiunile ascunse, nonenergetice, de tip economic, financiar-bancar, informatic, cultural sau imagologic. Nu mai sunt cucerite teritoriile ci centrele de decizie, capabilitatile economice si resursele acestora. Globalizarea si influenta companiilor transnationale devin axele de forta ale omenirii. Zeul profit se instaleaza comod n centrele de decizii globale. Agresiunile sunt redefinite si sunt identificate noi familii de agresiuni, de genul cyberatacurilor sau bioterorismului.Securitatea economica devine mobilul actiunilor la nivel global. Ea nu poate fi sustinuta fara realizarea securitatii resurselor naturale, financiare sau umane. Polarizarea bunastarii este sustinuta si de polarizarea potentialului intelectual. Dupa cum s-a demonstrat, mintea umana este singura resursa inepuizabila, multiplicatoare de valoare adaugata la infinit prin imaginatia sa si prin caracterul sau nepoluant. Ea este singura care poate fi n armonie cu natura nglobanta. Atunci cnd vrea..n ultimele decenii, ca o reala megafiinta,

mama natura

a nceput sa reactioneze la actiunile iresponsabile ale omului iar magnitudinea acestora uneori nu poate fi nici nteleasa si cu att mai putin gestionata de omenire. Raul realizat n decenii nu poate fi reparat, la nivel global, dect prin solutii care vor impune alte decenii. Din pacate, unele procese sunt ireversibile iar arsenalul naturii este, practic, greu de imaginat si, uneori, imposibil de contracarat. Omul, parte a biosului si parte a ecosistemului global, este singura componenta care poate ncetini dinamica confruntarii sale cu mediul nglobant. Zeul convietuirii si al echilibrelor firesti trebuie sa-l detroneze pe zeul profitului. Finalitatea acestui proces este realizarea, din nou, a echilibrului ntre componentele ecosistemelor.Din aceste considerente sustinem ca anvelopa de maxima generalitate a securitatii globale este securitatea mediului care include biosecuritatea, securitate economica, securitatea energetica, securitatea alimentara, securitatea militara, etc. Daca pna n acest moment expertii n sfera securitatii erau preocupati de mediul de securitate global ei trebuie sa-si reconsidere abordarile si sa demareze ntelegerea si gestionarea performanta a securitatii mediului.

Problematica impunerii si implementarii cadrului legal, propriu securitatii mediului, este obiectivul de maxima importanta pentru toate statele din Europa. Implementarea este un proces lung, dificil si extrem de complex prin existenta particularitatilor nationale sau locale.Descentralizarea administrativa

cerinta a noii culturi comunitare

este un proces care poate fi initiat printr-un cadru legal adecvat si o arhitectura institutionala de tip european iar procesele de implementare, la nivelul comunitatilor, a obiectivelor incluse n legislatia din domeniul mediului se dovedesc dificile si nepeformante.Lipsa unei reale culturi comunitare este determinata si de cultura civica inadecvata a populatiei si, n mare masura, de incapacitatea alesilor locali de a gestiona problematicile comunitatilor si de a-si asuma responsabilitati la nivelul acestora. Realitatea dovedeste, cel putin n cazul Romniei, ca descentralizarea administrativa nu aduce dupa sine si cresterea performantei de gestionare a problemelor comunitatilor. Un caz elocvent n acest sens l constituie procesul de implementare a legislatiei n domeniul managementului deseurilor, respectiv al gropilor de gunoi ecologizate, de catre comunitatile locale.Realitatea dovedeste ca descentralizarea nu a determinat si responsabilizarea decidentilor locali. Pe de alta parte, relatia dintre cetatean si institutiile statului este, de cele mai multe ori, de confruntare si nu de cooperare n implementarea prevederilor legislative. Aceasta atitudine este consecinta deceniilor de autoritate ale statului n relatiile sale cu cetateanul.Unul din factorii care aduc atingere securitatii mediului l constituie si abuzul de proprietate, mai ales n domeniul defrisarilor. Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romniei prevede elaborarea si implementarea unui

Program National pentru Gestionarea Durabila a Padurilor

care sa permita crearea premiselor de gestionare responsabila a fondului national forestier.Legislatia privind limitarea uzului de proprietate, mai ales atunci cnd efectele negative au un mare impact asupra comunitatilor, nu este suficient de clara iar abuzurile proprietarilor sunt justificate prin dreptul de exercitare nelimitat al uzului de proprietate. De cele multe ori beneficiile sunt private iar insecurizarea mediului este publica/ comunitara.