SECURITATEA MEDIULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Grupul nr. 5

Școala de State-building

Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei precum ar fi: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune cuprinzând atât elementele enumerate cât și valorile morale și spirituale.

În era primitivă indivizii, dar mai ales comunităţile cărora le aparţineau, erau preocupați de asigurarea securităţii alimentare şi teritoriale. Relaţia lor cu mediul înglobant se rezuma la identificarea resurselor care permiteau supravieţuirea şi emergenţa relaţiilor intracomunitare. Dezvoltarea tehnologiei armelor a adus în prim-planul preocupărilor securitatea spaţiilor şi a teritoriilor care asigurau resursele vitale. Dezvoltarea comunităţilor şi apariţia statelor a adus în centrul atenţiei cucerirea de noi teritorii, posesoare de noi resurse, care să asigure prosperitatea şi supremația centrului de putere.

Putem sesiza în această etapă primele excese din partea omului în raporturile sale cu mediul înglobant: vânarea unor specii până la exterminare (elefanţii pentru fildeş, spre exemplu) şi identificarea/exploatarea unor zăcăminte naturale de cărbune, gaze naturale sau petrol fără nici o grijă pentru fauna şi flora învecinată.

De la exploatarea unor resurse până la realizarea produselor finale omul generează deşeuri. Începe, într-o fază embrionară, conflictul dintre om şi natura înglobantă. Securitatea teritorială, bazată pe conflictul între ideologii, sacrifică resurse enorme pentru înarmare iar conflictele regionale (Vietnam) devin poligoanele de testare a unor arme ( napalmul) care afectează grav atât omul cât şi natura.

Marile imperii coloniale au dispărut – atingând masa critică de sustenabilitate din perspectiva securităţii teritoriale – generând o multitudine de conflicte locale pentru eliberare. Noi resurse şi noi teritorii sunt devorate/devastate în aceste războaie locale.

Echilibrul precar al Războiului Rece a fost menţinut cu mari sacrificii în sfera resurselor întrucât competiţia tehnologică, mai ales în domeniul militar, a solicitat noi şi noi materii prime şi materiale. Securitatea militară a devenit regele neîncoronat al existenţei globale. Natura a fost privită ca un izvor nesecat de resurse şi un loc ideal pentru depozitarea deşeurilor. Resursele naturale au devenit axa de forţă a resurselor de securitate. Dezvoltarea armelor de nimicire în masă, mai ales a celui nuclear, ridică tot mai mult semne de întrebare privind supravieţuirea naturii şi a speciei umane în general. Pentru prima oară oameni conștientizează că securitatea militară poate deveni cea mai teribilă armă împotriva securităţii mediului.

Dacă e să ne referim la un cadru concret, Republica Moldova, în perioada de după anul 1990, ca un nou stat democratic, sau care tinde spre o revigorare instituțională, politică și economică, și-a propus și direcții de reglementare și în domeniul mediului. Accentuarea acestei priorități a devenit chiar o politică de mediu. De participarea, semnarea și practicarea unor

1

documente importante internaționale. Precum documentele ONU, Convenția pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992). În acest context au fost elaborate un set de acte legislative și hotărâri de guvern, o condiție importantă fiind semnarea și ratificarea de către parlamentul Republicii Moldova a convențiilor internaționale (18 la număr). De fapt aceste măsuri au finalitatea de a reglementa, drepturile cetățenilor la un mediu sănătos de viață, la informație veridică, la justiția și participarea în luarea de decizii în acest domeniu. În același timp actele legislative, pun în evidență și obligațiile fiecăruia, indiferent de statutul social și protecția mediului.

Republica Moldova ca stat nu face excepție în ceea ce privește lipsa problemelor de mediu, de fapt acestea fiind specifice statelor aflate în perioada de tranziție. Din moment acțiunile nu vor fi doar declarative, dar și funcționale. Acestea se vor contura în următoarele acțiuni:

1.Implimentarea tehnologiilor noi

2.Lărgirea suprafețelor împădurite și a ariilor protefate

3.Promovarea și susținerea agriculturii ecologice

4.Utilizarea rațională a resurselor naturale.

5.Colaborarea cu țările din regiune în domeniul protecției mediului.

Republica Moldova deja a făcut pași importanți în rezolvarea unor probleme ce cereau a fi soluționate într-o măsură sau alta: asigurarea cu apă potabilă a unor localități sau regiuni ale țării(Găgăuzia, cu suportul financiar al Republicii Turce); lichidarea deșeurilor toxice în special al poluanților organici persistenți, de la depozitele abandonate și învechite; împădurirea teritoriilor degradate. În 2006 Ministerul de resort( al Ecologiei de atunci), a elaborat programul național de asigurare a protecției ecologice pe anii 2007-2015, obligația statului de a asigura securitatea ecologică este stipulată în art.37 al Constituției Republicii Moldova, care garantează dreptul fiecărui om la un mediu înconjurător viabil. Problemele existente și evidențierea posibilităților de soluționare sunt expuse în rapoartele naționale privind starea mediului înconjurător. Ediții anuale totalizează informația și reflectă starea mediului înconjurător, direcțiile principale fiind calitatea aerului atmosferic, a apelor naturale, starea solurilor, căi de degradare ș.a.

În ultimii 10-15 ani a fost creat și adoptat setul de bază al legislației ecologice în majoritatea domeniului mediului și a măsurilor prevăzute. Participarea Moldovei în cadrul convențiilor și tratatelor internaționale a creat suportul juridic pentru elaborarea actelor normative și legislative de protecție a mediului. Din setul legislativ următoarele legi sunt reprezentative:

Legea privind protecția mediului înconjurător - capitolul 1 stipulează principiile de bază ale prezentei legi: prioritatea protecției mediului în activitatea economică și social-umană; responsabilitatea persoanelor juridice și fizice pentru prejudiciul realizat legii; folosirea cu plată a solului, a subsolului, a apei, a pădurilor în scopuri economice și social-umane; stimularea aplicării tehnologiilor de economisire prin acordarea de credite preferențiale și alte metode; perceperea de taxe și amenzi pentru încălcarea legislației de mediu; conștientizarea pentru

2

armonizarea relației dintre om și mediu; respectarea tratatelor și a acordurilor internaționale. Capitolul 2 al prezentei legi menționează competența parlamentului, președintelui, guvernului și autorităților centrale în domeniul protecției mediului.

Codul Subsolului- are următoarele sarcini stipulate: reglementarea relațiilor miniere în scopul valorificării raționale ștințific întemeiate a subsolului, protecției acestuia; asigurării securității lucrărilor la folosirea subsolului; precum și apărarea drepturilor persoanelor fizice și juridice indiferent de tipul de proprietate și gospodărie.

Codul Funciar- menționează că toate terenurile indiferent de destinație și proprietate constituie fondul funciar a republicii Moldova și include următoarele categorii de terenuri: * cu destinație agricolă *din intravilanul localității *destinate industriei transporturilor, telecomunicațiilor etc. *destinate ocrotirii naturii, sănătății, activității creative *terenuri de valoare istorico-culturale *terenurile zonelor suburbane și a terenurilor verzi * ale fondului silvic *ale fondului apelor *ale fondului de rezervă.

Solul este cea mai importantă bogăție naturală a Republicii Moldova. Iată câteva date statistice despre fondul funciar al Republicii Moldova.

Fondul funciar constituie 3,384 mln ha

Terenuri agricole: 2 mln ha sau 74 % din totalul teritoriului RM

a. Arabil - 1820 mii ha (72,7 %)

I. Cernoziomuri tipice moderat humificate şi cele levigate;

II. Cernoziomuri tipice slab humificate și cele carbonatice;

b. Pajiști – 356,1 mii ha (14,2 %)

c. Plantații pomiviticole – 303 mii ha (12,1 %)

Din această statistică vedem clar că cea mai mare parte a teritoriului RM o constituie terenurile agricole, în special terenurile arabile. În pofida acestui fapt, susținerea pe care o dă statul sferei agriculturii este una foarte mică, lucru care se relevă din alocațiile Guvernului pentru Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. De exemplu, pentru fondul de subvenționare a producătorilor agricoli în 2011, guvernul a alocat 250.000 lei .

O problemă majoră o constituie pesticidele folosite în epoca sovietică ca și consecință a politicii nechibzuite în domeniul agricol, dar și a fanatismului iluzoriu al ideologiei sovietice Acestea afectează Moldova și până în prezent. Experții au atenționat în nenumărate rânduri că perioada de descompunere a pesticidelor ajunse în mediu poate dura peste 200 de ani și astfel există riscul unor consecințe de lungă durată. Acestea vor fi resimțite de generațiile următoare. Când vorbim de securitatea mediului, este extrem de important să înțelegem riscurile și beneficiile pe termen lung ale activității umane. Mii de tone de pesticide pe suprafața solului Republicii Moldova sunt o alarmă serioasă pentru instituțiile abilitate ale statului. Problema bolilor oncologice, care determină sfera de studiu a securității sociale, sau cel puțin ar fi trebuit, are ca și cauză directă lipsa unei educații agricole, deci a unei strategii în domeniul securității

3

mediului. Pesticidele folosite în diverse lucrări agricole afectează și va continua să afecteze sănătatea populației Republicii Moldova.

Codul Apelor- constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative ce reglementează relațiile din domeniul folosirii fondului apelor, în scopul: asigurării folosirii raționale a apelor pentru necesitățile populației și a economiei naționale; protecția apelor împotriva poluării, impurificării și epuizării; prevenirii și lichidării efectelor distructive ale apelor; ameliorării sării obiectelor acvatice și păstrării acestora pentru generațiile prezente și viitoare.

Legea privind Apa Potabilă- unul din articolele de bază ale prezentei legi se referă la calitatea apelor potabile și anume:

*normele sanitaro-ingienice ale apei potabile se aprobă de ministerul sănătății*normele de calitate se asigură prin alegerea sursei corespunzătoare cu apă potabilă și a

tehnologiei de tratare a apei etc.

Actual în Republica Moldova situaţia este cu adevărat deplorabilă(cu mici excepţii pe sectoare mici) şi cu tendinţă de înrăutăţire. La ora actuală, resursele acvatice ale Republicii Moldova sunt reprezentate de 3621 râuri şi râulețe cu lungimea totală de circa 16 000 km, 4117 lacuri naturale şi bazine artificiale, ape subterane cu peste 7000 fântâni arteziene şi circa 166 500 fântâni cu alimentare din apele freatice. Resursa medie a apelor de suprafaţă în Republica Moldova, reprezentată în principal de râurile republicii (Nistru şi Prut), este estimată la 13,2 miliarde m3. Rezerva de ape subterane este estimată la circa 2,8 miliarde m3. Astfel, potenţialul teoretic al apei este de cca. 16 miliarde m3, ceea ce înseamnă cca. 4000 m3 /locuitor/an (in Europa 4560 m3/locuitor/an). Se utilizează actualmente în jurul a 300 m3/locuitor/an, ceea ce constituie mai puţin de 8% (in Europa 720 m3 /locuitor/an, ceea ce constituie circa 20%). Luând în consideraţie resursele disponibile în Republica Moldova şi aspectul irigaţional al agriculturii, real am putea beneficia de cca. 1100 m3/locuitor/an.

Actual, teoretic, cel puţin Republica Moldova stă destul de bine în ceea ce priveşte legislaţia de mediu. Există şi o serie de instituţii şi ong-uri ce se ocupă de monitoring, informare, ameliorare şi managementul apelor din ţară (Ministerul Ecologiei şi a Resurselor Naturale, Agenţia „Apele Moldovei”, „Ageom”, Serviciul Hidrometeorologic, Inspectoratul Ecologic, Ministerul Sănătăţii etc.). Cu toate acestea iniţiativele cu adevărat constructive sunt prea puţine iar restul ori stagnează din cauza ineficienţei soluţiilor propuse, ori din lipsa finanţelor, ori din neglijenţa şi iresponsabilitatea oamenilor. Există şi un cadru legislativ cu privire la utilizarea şi protecţia apelor, care de curând se va racorda la Directiva-cadru a UE cu privire la apă(2009-2015). Cu părere de rău dintre toate strategiile, actele şi normele legislative, nici una nu vizează perioade mai îndelungate de 15-20 de ani. Astfel poluarea intensă a râurilor, lipsa scurgerii permanente deja a multor dintre ele, lipsa unui sistem de management centralizat ca strategie dar descentralizat pe bazine hidrografice în procesul decizional, scăderea nivelului apelor subterane şi poluarea lor, managementul neadecvat al deşeurilor şi zonelor de depozitate a lor, sistemele învechite de epurare a apei, toate acestea atestă că starea resurselor acvatice în aspectul actual nu garantează securitatea alimentară, sanitaro-igienică şi ecologică şi nici nu contribuie la dezvoltarea economică şi socială durabilă a ţării.

4

Pentru asigurarea securităţii resurselor acvatice de pe teritoriul Republicii Moldova ar trebui să se întreprindă măsuri urgente şi energice, pentru a evita momentele negative ce nu mai pot fi reparate. Astfel în primul rând ar trebui organizate întâlniri succesive ale experţilor autohtoni(eventual şi din străinătate) pentru a elabora un document ce va cuprinde o strategie generală, privind ameliorarea, utilizarea şi protecţia resurselor de apă, pe termen lung. Documentul va trebui să includă desigur şi toţi paşii ce trebuie efectuaţi pe termen scurt şi mediu şi forurile instituţionale ce vor fi responsabile de ele, iar apoi vor trebui atestate şi forurile ce vor trebui să urmărească şi să sancţioneze abaterile de la bunul mers al lucrurilor. Întocmirea unui sistem care să poată îndeplini aceste acţiuni de reabilitare a apelor din ţară şi dacă va fi nevoie să se apeleze la ajutorul poporului, sau să se organizeze diferite tabere de muncă pentru elevi, studenţi, diferite colective de muncă, pentru curăţirea şi amenajarea obiectivelor acvatice.

Astfel trebuie instituiți o serie de paşi ce trebuie efectuaţi în Republica Moldova pentru ameliorarea situaţiei ecologice a resurselor acvatice:

1) Eliminarea rampelor de gunoi din apropierea cursurilor de râuri sau zonele de stocare a apelor subterane;

2) Inventarierea şi luarea în evidenţă a tuturor izvoarelor captate şi a iazurilor din ţară pentru a găsi cauzele dispariţiei apelor din râuri;

3) Refacerea ecosistemelor naturale, pentru că apa are capacitatea să se autopurifice în mod natural;

4) Sistemele de captare a apei potabile să se alimenteze din cele 2 râuri mari ale ţării(Nistru, Prut) pentru a nu produce dezechilibre în cadrul apelor subterane şi de suprafaţă;

5) Asigurarea uzinelor cu sisteme de epurare a apei;

6) Purcederea la elaborarea planurilor de gospodărire a apelor pe bazine aparte, unde în fiecare caz concret se vor adopta măsuri de reabilitare ecologică a râurilor mici;

7) Cooperarea transfrontalieră care să se bazeze pe principii de transparenţă şi echitate;

8) Programul de alimentare cu apă de canalizare necesită reabilitări şi atragerea de fonduri financiare şi desigur că trebuie folosite tehnologiile alternative şi ecologice de sanitaţie şi de epurare a apei;

9) Este nevoie crearea unei baze de date computerizate cu privire la toate datele despre apele RM, aceasta scurtând cu mult posibilităţile de intervenţie a specialiştilor;

În principiu strategia cu privire la securitatea mediului este stipulată în Directiva-cadru a UE care include:

1. direcţiile strategice principale şi principiile managementului resurselor acvatice, care sînt axate pe relaţiile formate în cadrul unui bazin hidrografic, ţinînd cont că apa nu cunoaşte frontiere politice la compartimentul distribuirii, protecţiei şi prevenirii poluării ei;

5

2. aspecte sectoriale ale utilizării resurselor acvatice, reflectă direcţiile sectoriale ale managementului apelor pentru alimentarea cu apă potabilă, industrială, agricolă, irigaţiei şi drenajului, hidroenergeticii, creşterii peştelui şi pescuitului industrial, agrementului şi turismului, precum şi pentru întreţinerea biodiversităţii şi speciilor ocrotite;

3. protecţia resurselor acvatice, reflectă principiile protecţiei şi conservării resurselor acvatice în aspect cantitativ şi calitativ.

4. structura organizatorică a managementului resurselor acvatice, se bazează pe aspectele instituţionale ale managementului şi a trecerii la principiul gestionării pe bazine hidrografice (structuri ale gestionării resurselor de apă la nivel naţional şi de bazin);

5. baza legislativo-juridică in domeniul gestionării resurselor acvatice, se axează pe activităţi de transpunere a Directivei – Cadru privind Apa in legislaţia naţională în domeniul resurselor acvatice, inclusiv a sistemelor de management integrat;

6. monitoringul resurselor acvatice şi sistemul informaţional se bazează pe optimizarea sistemului monitoringului resurselor acvatice, care include monitoringul calităţii şi cantităţii resurselor acvatice (precipitaţiilor аtmosferice, apelor de suprafaţă, freatice şi subterane), monitoringul utilizării apei (consumul de apă, utilizarea apei, evacuarea apei), monitoringul integrat al obiectelor acvatice, al infrastructurii respective şi al bazinelor de recepţie ale apelor, monitoringul impactului negativ al apelor;

7. resursele acvatice şi securitatea publică prevede măsuri privitor la combaterea secetei, inundării şi subinundării, alunecărilor şi eroziunilor, precum şi măsuri de protecţie a sănătăţii populaţiei, legate de factorul acvatic;

8. mecanismele economico-financiare ale managementului resurselor acvatice, vor forma politica de tarifare. Vor fi elaborate şi propuse mecanismele formării preţurilor pentru apă ca resursă naturală şi ca marfă. Va fi aplicat principiul “Poluatorul plăteşte”.

9. colaborarea internaţională în domeniul gestionării resurselor acvatice, care prevede o cooperare între ţările de frontieră în baza unui plan comun de management al bazinului hidrografic, care va reuni interesele din amonte şi din aval ale autorităţilor publice locale, regionale, naţionale a părţilor interesate, inclusiv a ONG-urilor.

Astfel numărul impunător de propuneri ce au fost enumerate mai sus în concordanţă cu strategiile propuse sunt în stare să îmbunătăţească vizibil starea apelor din ţară în numai câțiva ani, cu condiţia participării populaţiei ţării şi ca aceste acţiuni să fie implementate cu toată responsabilitatea şi seriozitatea de instituţiile abilitate.

Alte legi din domeniul protecției mediului:

o Legea privind acordarea de licență pentru unele feluri de activitate

o Legea privind tratatele internaționale a Republicii Moldova

o Legea cu privire la spațiile verzi în localitățile urbane și rurale

o Legea Nucului

o Legea cu privire la protecția plantelor

o Legea privind accesul la informația de mediu6

o Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate

Dacă ar fi să exemplificăm măsurile pe care le iau instituțiile afiliate în domeniu privind securitatea mediului și realizarea unuor condiții favorabile de conservare și ameliorare, prevenire a efectelor negative de distrugere și diminuare a calității mediului, e necesar de menționat punctele cu referire la sectorul respectiv.

Astfel, impactul lucrărilor industriale de extragere și activitatea de protecție a mediului se orientează spre următoarele măsuri:

* valorificarea haldelor( sterilelor),

*reparația drumurilor, cu materialul rămas din industria constructoare,

*în dependență de condițile în care se efectuează lucrările de extragere, recultivarea tehnică are următoarele direcții: în scopul utilizării ulterioare în agricultură, în scopul plantării pădurilor, pregătirea teritoriului pentru construcție, amenajarea lacurilor și în baza lor crearea gospodărilor piscicole, pregătirea terenurilor în scopuri recreative, crearea zonelor sanitaro - igienice

( gunoiște).

Protecția landșafturilor naturale se prezintă prin asigurarea condiților de păstrare în deplină ordine a principalelor zone luate sub protecția statului: rezervații naturale, rezervații peisagistice, parcuri naturale, monumente ale naturii. În ceea ce privește landșafturile antropizate, în special cele urbane, acestea sunt asigurate de o bună organizare a orașelor. Toate acestea sunt făcute pentru a diminua efectul poluării fonice, atmosferice.

Pentru prevenirea și combaterea degradării poluării solurilor se iau următoarele măsuri:

*includerea în asolament al plantelor amelioratoare

*creșterea cantității humusului în sol prin încorporarea resturilor vegetale și în arderea acestora

*compensarea substanțelor nutritive prin adăugarea de îngrășăminte minerale a cărui necesar să se stabilească prin metode științifice

*instiuirea sistemului de monitoring al calității solului, mai ales în zonele afectate de activitatea umană etc.

Efectul dezastruos pe care l-a exercitat utilizarea excesivă a pesticidelor în perioada anilor 1950-1960, se menține și azi. La etapa acuală sunt implimentate un șir de măsuri care coordonează și restricționează utilizarea unor anumite grupe de pesticide. Drept exemplu am aduce următorul set:

*Folosirea doar a pesticidelor omologate în lista pesticidelor și a altor produse de uz fitosanitar

*Administrarea pesticidelor prin centrele autorizate

7

*Pentru pesticidele din grupele III, IV să se autorizeze administrarea pesticidelor și de către producători agricoli cu un anumit instructaj

*Interzicerea comercializării unor produse agroalimentare ce conțin reziduri de pesticide

*Interzicerea aplicării cu mijloace acvatice în agricultură și sericicultură a pesticidelor din grupele I și III de toxicitate

Un alt aspect negativ, care tot mai mult în ultimii ani prezintă un pericol de poluare și diminuare asupra calității vieții și sănătății este problema deșeurilor. În acest sens autoritățile concentrează activități de aplanare și soluționare uneori a acestei situații, astfel se păstrează amplasarea depozitelor de reziduri necontrolate, pentru evitarea poluării apelor freatice, și a terenurilor aferente, se exploatează și valorifică depozitele, prin transformarea acestora, în terenuri de sport, parc, , se construiesc instalații pentru compostarea reziduurilor, construcții și instalații pentru incinerarea reziduurilor solide, reciclarea, tratarea chimică, introducerea în puțurile de mină

Pentru a menține într-o bună organizare și asigurare a securității mediului Republica Moldova desfășoară activități și într-un alt sector al securității mediului și anume cel al protejării biodiversității. Astfel au fost luate următoarele măsuri:

*Pentru protecția habitatului, prin instituirea de zone protejate( parcuri, rezervații)

*Măsuri pentru protecția în mod particular a speciilor

*Măsuri de conservare a speciilor în grădinile botanice

*Măsuri pentru stoparea contaminării biosferei cu poluanți

Securitatea ecologică la nivel statal este realizată prin subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului Ecologic de Stat. Actualmente cele mai importante aspecte de securitate ecologică în Moldova sunt afectate de toate activităţile social-economice din ţară şi în urma poluării transfrontaliere. Activităţile în domeniul asigurării securităţii ecologice sunt perfectate conform HG nr. 304 din 17.03.2007. În cadrul acestui document a fost adoptat Programul naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007–2015.

Cele mai importante activităţi în domeniul securităţii ecologice sunt desfăşurate în următoarele direcţii:

- Prevenirea şi reducerea nivelului degradării resurselor naturale şi sporirea eficienţei utilizării lor;

- Păstrarea calităţii mediului ca factor de menţinere a sănătăţii umane şi îmbunătăţirii calităţii vieţii;

- Crearea unui sistem efectiv de monitoring asupra mediului, a calamităţilor naturale şi elaborarea măsurilor privind diminuarea consecinţelor negative;

- Ajustarea legislaţiei naţionale din domeniu cu prevederile Directivelor de mediu ale UE;

- Crearea bazei de date respective;

8

Colaborarea Republicii Moldova în sectorul securității mediului s-a orientat în două direcții:

*Colaborarea bilaterală și multilaterală la nivel de guvern

*Colaborarea prin intermediul Organizațiilor Internaționale, preocupate de protecția mediului înconjurător Activitatea internațională a Republicii Moldova în domeniul protecției mediului se observă relațiile cu așa organisme internaționale ca CEE, OECD, PNUD și cu alte organizații neguvernamentale. Politica Republicii Moldova cît privește participarea în acest domeniu, se face prin:

*Îmbunătățirea cooperării internaționale în ceea ce privește protecția mediului la nivel regional și european

*Armonizarea internațională a instrumentelor legislative recent adoptate

*Elaborarea programelor naționale și stabilirea mecanismelor de implimentare a convenților

*Implimentarea acordurilor bilaterale și participarea la programele regionale.

Astfel Republica Moldova pînă în 2005 a ratificat cca 18 convenții internaționale din domeniul protecției mediului. Acestea sunt:

1. Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa(Berna 1979)

2. Convenția privind evaluarea impactului mediului înconjurător în context transfrontalier(Eespo, 1991)

3. Convenția privind efectele transfrontaliere ale accidentelor industriale( Helsinki, 1992)4. Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor

internaționale(Helsinki, 1993)5. Convenția privind diversitatea biologică( Rio-de Janiero, 1995)6. Cnvenția cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice(Rio-de Janiero, 1995)7. Convenția asupra poluări atmosferice transfrontaliere la distane lungi(Geneva, 1995)8. Convenția privind protecția stratului de ozon(Viena, 1996)9. Convenția privind controlul asupra transfportării transfrontaliere a deșeurilor periculoase

și neutralizarea acestora( Basel, 1989)10. Convenția ONU privind combaterea deșertificării în țările afectate de secetă(Paris, 1998)11. Cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Sofia, 1994)12. Accesul informației, participarea publicului la procesul adoptării deciziilor și accesul la

justiție, privind problemele de mediu( Aarhus, 1998)13. Asupra zonelor umede de importanță internațională în special ca habitat al păsărilor

acvatice14. Conservarea speciilor migratoare de păsări și animale(Bonn, 1979)15. Comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție(Washinghton, 1973)16. Peisajul European( Florența, 2000)17. Poluanții organici persistenți(Stolkhom, 2000)

9

18. Convenția de la Roterdam privind procedura de consințămînt și cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticidelor care fac obiectul comerțului internațional(Roterdam, 2000)

Rezumativ, teritoriul Republicii Moldova este foarte afectat nu numai de poluarea transfrontalieră, dar și de multitudinea problemelor cu care se confruntă în ceea ce privește starea actuală a securității mediului.

Trebuie să fim conștienți că de securitatea mediului depinde și securitatea alimentară și starea sănătății populației, și dezvoltarea economica, ș.a. Există numeroase interferențe între mediu și celelalte componente ale vieții. Astfel, se impune o interdependență care nu trebuie neglijată. Dimpotrivă, trebuie să menținem securitatea ecologică, trebuie să contribuim la dezvoltarea unui mediu sănătos. Trebuie să fim conștienți că aceasta ar fi un gest de solidaritate cu generațiile care vin.

10