Securitatea climatică - miză strategică

primordială a NATO la începutul

secolului XXI

Actualitatea cercetării. Securitatea internaţională reprezintă obiectivul principal de

politică internă şi externă al tuturor subiecţilor internaţionali existenţi în secolul XXI, întrucât

asigurarea păcii la nivel mondial favorizează dezvoltarea acestora din punct de vedere politic,

economic şi social. Problema securităţii este abordată în prezent într-un context mult mai

complex, pe lângă cele trei aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus, în cea de-a doua jumătate a

secolului al XX-lea fiind inclus un al patrulea - principiul securităţii climatice.

Schimbările climatice observate în ultima perioadă tot mai frecvent, afectează

stabilitatea regională şi internaţională. Astfel ea devine o componentă a securităţii naţionale şi

inernaţionale. Aceste schimbări apar ca generatoare de crize alimentare, evenimente meteo

extreme, migrări ecoclimatice, etc. prin amploarea sa, această problemă capătând un caracter

primordial. [7]

Obiectul cercetării. Provocarea ecoclimatică devine epicentrul problemei de

importanţă vitală, întrucât ignorarea acesteia va provoca catastrofe cu urmări iremediabile

omenirii, iar anvergura acestei probleme, implică toată arena internaţională. Organizaţia

Atlanticului de Nord, constituind o organizaţie la nivel mondial, întruneşte mai multe state vizate

în cadrul acestei probleme. Neglijarea protecţiei mediului alarmează opinia conturată pe arena

internaţională, de aceea noul concept strategic NATO include şi problema securităţii climatice.

Această problemă generează un grad sporit de risc prin amânarea găsirii unei soluţii sau

neglijarea totală a acesteia. Iar pentru a preveni şi prin urmare pentru a evita consecinţele grave

ale schimbărilor climatice, NATO adoptă o nouă miză strategică, care ia sub bagheta acestei

organizaţii observarea pentru început a pericolelor care ameninţă securitatea climatică, cum ar fi

teritoriul nuclear, pandemii, atacuri bioleogice cărora li se alătură acum şi schimbările climatice

propriu-zise. Noţiunea de securitate rezervată până acum doar domeniului militar, în cadrul

1

NATO capătă o conotaţie politică, socială şi economică, devenind un punct strategic în tactica de

menţinere a păcii la nivel mondial.

Importanţa ştiinţifică a lucrării. În prezenta lucrare sunt realizate cercetări de

analiză a unor probleme primordiale care reglementează activitaea NATO. Astfel, fiind pus

accentul pe noţiunea de securitate climatică, va fi conturată evoluţia acestei noţiuni în activitatea

NATO şi eforturile acestei organizaţii de a limita poluarea mediului prin intermediul

Programului de Protecţia a Mediului (original din limba engleză - Environmental Protection, abr.

EP) în urma operaţiunilor miltare şi a procesului de pregătire pentru acestea. Prin lărgirea

noţiunii de securitate şi a semnificaţiilor sale vor fi accentuate noi forme de insuficienţă şi

instabilitate în ceea ce priveşte subunităţile noţiunii de securiatate climatică şi anume securitatea

umană, environmentală, economică, alimentară, energetică, etc.

Studierea şi abordarea problemei securităţii climatice devine o miză strategică

primordială pe arena internaţională. Alinaţa militaro-politică NATO prin misiunea sa cu acelaşi

caracter militaro-politic, este un generator de securitate, pe lângă cea obişnuită cunoscută sub

termenul de pace, intervine şi cea climatică care duce inevitabil la asigurarea celei dintâi. Prin

caracterul finit al resurselor geologice procesul climatic într-o evoluţie distrugătoare, impune

societăţii nevoi şi limite care pot genera o nelinişte mondială şi aici este momentul în care

intervine Organizaţia Atlanticului de Nord pentru realizarea misiunii sale, de asigurare a păcii.

Însuşi în Tratatul Atlanticului de Nord iniţial există un articol care prevede implicarea ulterioară

a Organizaţiei în menţinerea securităţii climatice şi anume articolul 2 al Tratatului prevede [10]:

„Părţile vor contribui la dezvoltarea pe mai departe de relaţii internaţionale bazate pe pace şi

prietenie, prin consolidarea instituţiilor lor libere, prin asigurarea unei mai bune înţelegeri a

principiilor pe care sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de asigurare a

stabilităţii şi bunăstării...”.[3]. Din expresiile evidenţiate putem extrage sensul de menţinere a

securităţii climatice în condiţiile în care protecţia mediului presupune anume îndeplinirea

condiţiilor date.

Deoarece doar prin conlucrare, în mediul internaţional pot fi obţinute anumite rezultate,

organizaţiile de talie mondială au abordat tema securităţii climatice în cadrul programelor

2

promulgate de acestea. Astfel un pas mare spre promovarea legăturii dintre problemele de mediu

şi stabilitate a fost lansat în anul 2002 de către OSCE, Programul de Mediu al ONU (UNEP -

United Nations Environment Programme) şi Programul pentru Dezvoltare al ONU (UNDP –

United Nations Development Programme) lansat fiind acordul ENVSEC – Environmental and

Security initiative, adică acordul pentru Mediu şi Securitate. Acesta a fost în special realizat

pentru monitorizarea situaţiei din Balcani, Caucaz şi Asia Centrală. NATO a devenit membru al

acestui acord la iniţiativa celor 3 organizaţii fondatoare, coordonând astfel proiectele sale

referitoare la protecţia mediului şi securităţii prin intermediul unui program – Programul de

Securitate prin Ştiinţă (Security through Science Programme - SSP) şi prin intermediul

Comitetului pentru Provocările lansate de Societatea Modernă (Committe on the Challenges of

Modern Society - CCMS). CCMS a fost creat din în a doua jumătate a secolului XX, în perioada

Războiului Rece. Consiliul NATO a creat acest comitet în 1969 care activa pentru rezolvarea

problemelor ce afectează mediul şi calitatea vieţii cetăţenilor care trăiesc în statele membre şi

partenere NATO. [8] Astfel, în fiecare an prin acest program, NATO adună peste 10 mii de

specialişti în domeniu, din ţările membre şi partenere pentru cooperare întru restabilirea şi

menţinerea securităţii climatice şi stabilirea unor legături de durată. SSP contribuie la menţinerea

securităţii, stabilităţii şi solidarităţii între statele lumii, participând la catalizarea reformelor

democratice şi dezvoltarea sprijinului economic în ţările membre şi partenere NATO şi în cele în

curs de dezvoltare. SSP susţine diferite proiecte de securitate propuse în vederea menajării apei

potabile, riscurilor seismice, a diferitelor forme de poluare şi a eliminării deşeurilor radiologice.

Securitatea energetică este o componentă a securităţii climatice asupra căreia proiectele

NATO atrag o atenţie sporită. Riscurile securităţii energetice sânt stabilite de către cutremure,

inundaţii, furtuni care afectează infrastructura. În cadrul Summit-ului de la Strasbourg din 2009

au fost abordate riscurile imediate din domeniul energetic astfel fiind continuată punerea în

aplicare a concluziilor făcute în cadrul Summit-ului de la Bucureşti din 2008 care presupune

promovarea cooperării informaţionale în domeniu şi protejarea infrastucturilor critice.

Printr-un Parteneriat care implică Fondul de Încredere pentru Pace (NATO’s

Partnership for Peace and Trust), NATO acordă susţinere partenerilor în reducerea stocurilor de

arme îmbătrânite, curăţarea şi eliminarea combustibilului de rachete deteriorant, curăţarea

terenurilor afectate de deşeurile inexplodate din timpul războiului şi stocarea în siguranţă a

muniţiilor. Scopul central al acestui parteneriat este de a ajuta ţările post sovietice în procesul de

3

dezarmare şi realizarea reformei militare. Aceste proiecte reduc riscurile pe care le prezintă

materialele periculoase menţionate pentru mediul înconjurător şi pentru locuitorii acestor regiuni

şi celor megiaşe. Acest parteneriat este o metodă prin care se asigură comunicarea interstatală în

ptivinţa securităţii climatice. Este de asemenea asigurată extragerea informaţiei cu privire la

nivelul de cunoaştere şi existenţa/inexistenţa abilităţilor partenerilor de a participa la procesul de

atenuare a schimbărilor climatice şi adaptare la efectele sale.[6]

NATO prin programul de ştiinţă Centrul de Coordonare Euro-Atlantic a Dezastrelor

Ecologice (Euro-Atlantic Disaster Response Coordination Centre - EADRCC) monotorizează

efectele dezastrelor naturale sau a celor generate de om în cadrul regiunii Euro-Atlantice. Acest

centru a activat în mai mult de 35 de cazuri de urgenţă care includ inundaţiile, incendiile

forestiere şi eliminarea consecinţelor cutremurilor seismice. Centrul activează şi ca un instrument

de schimb de informaţii pentru NATO şi ţările partenere privind asistenţa acordată în timpul

dezastrelor ecologice. În fiecare an sunt organizate exerciţii la scară largă în teren în baza unui

scenariu realistic pentru a antrena trupele implicate în operaţiuni similare. În cazul apariţiei unei

catastrofe care necesită intervenţie la scară internaţională NATO şi naţiunile partenere vor activa

în baza informaţiilor colectate de către EADRCC.[9]

NATO, în prezent, îşi asumă responsabilitatea pentru protecţia mediului fizic şi natural

unde au loc operaţiuni şi antrenamente militare. Pentru a asigura această stabilitate comandanţii

NATO sânt nevoiţi să cunoască modul în care activităţile militare afecteză şi sunt afectate de

către mediul înconjurător. Politica conform căreia activează organizaţia este documentul intitulat

„Principii şi politici militare NATO pentru Protecţia Mediului Înconjurător” (NATO Military

Principles and Policies for Environmental Protection) şi adoptat în iunie 2003 şi respectiv

revăzut şi consolidat în octombrie 2010. Aceasta stabileşte principiile de protecţie a mediului din

punct de vedere militar. Politica de instrucţiuni a comandanţilot NATO se desfăşoară în anumite

domenii: prevenirea poluării, gestionarea deşeurilor, conservarea şi protecţia patrimoniului şţi

protecţia florei şi a faunei.[1] Implementarea acestei politici are loc printr-o varietate de acorduri

de Standartizare şi Publicaţii ale Aliaţilor (NATO’s Standard Agreements - STANAGs) care sunt

actualizate constant acestea constituind nemijlocit şi doctrina EP. Scopul acordurilor STANAG

este „...de a stabili doctrina de mediu a NATO în cadrul operaţiunilor militare desfăşurate şi de a

oferi îndrumare în planificarea de mediu a tuturor activităţilor militare ulterioare”.[2] Accent este

pus pe identificarea problemelor de mediu înainte ca daunele acestora să apară. Ratificarea şi

4

promulgarea acordurilor se face prin Comandamentul pentru Operaţiuni al Aliaţilor (Allied

Command Operation - ACO) şi Comandamentul pentru Tranformare al Aliaţilor (Allied

Command Transformation - ACT). Prin urmare naţiunile care contribuie la implimentarea

STAGNAs, mai intâi trebuie să transpună acordurile şi orientările acestora în directivele militare

naţionale pentru ca mai apoi acestea să devină obligatorii pentru forţele lor militare.

Instruirea personalului militar constituie în acest caz o acţiune ce presupune o

responabilitate naţională a fiecărei ţări. NATO a desemnat ofiţeri de stat major pentru punerea în

aplicare a politicii de protecţie a mediului la nivel strategic, operaţional şi tactic.

În 2004 ACO a stabilit un post de ofiţer în Organizaţia Comandanţilor Supremi a

Puterilor Aliate din Europa (Supreme Headquarters Allied Powers of Europe - SHAPE). Aceştia

sunt responsabili de a acorda consultanţă în domeniul protecţiei mediului pentru comandanţii şi

personalul de ofiţeri implicaţi activ în activităţile miltare NATO. Şcoala NATO din

Oberammergau oferă cursuri de formare în domeniul protecţiei mediului. Pentru completare a

instruirii la nivel naţional există şi un Centru de Excelenţă Militară de Inginerie care include

cursuri de tactică în domeniul protecţiei mediului.[5]

Ecologia de război (warfare policy) este o preocupare crascândă pentru NATO şi ţările

partenere acesteia fiind conştiente că impactul limitat asupra mediului a operaţiunilor miltare este

determinat de către disciplina militară. De aceea se atrage o deosebită atenţie asupra educaţiei

militarilor implicaţi în operaţiuni. Este amănunţit abordată aplicarea şi integrarea tuturor

aspectelor legate de consideraţii de mediu care sunt aplicate la desfăşurarea operaţiunilor

militare. Este inclus întregul spectru de mass-media a mediului şi resurse sau programe care pot

fi afectate de planificarea şi executarea operaţiunilor militare. Factorii care determină

desfăşurarea acestui instructaj sunt respectarea legislaţiei de mediu şi gestionarea deşeurilor.

Acesta presupune sloganul „Protecţia Mediului, ci nu Protecţia de mediu”. Este posibilă deci

ierarhizarea tuturor structurilor NATO responsabile de EP conform următoarei scheme:

5

Schema 1.1. Structura organismelor componente ale Programului Environmental Protection (EP). [10]

Strategic:

Operaţional:

Componente:

Tactic:

Structurile NATO activează conform unei ierarhizări atât a organelor competente cât şi

a programului de acţionare (vezi schema 1.1.). Prima etapă şi cea superioară este cea strategică şi

anume etapa pregătirii, planificării şi ducerii operaţiunilor militare [4] într-un context care nu ar

afecta mediul, care este realizată conform schemei de către ACO/SHAPE şi ACT. Următoarea

etapă este cea operaţională care permite crearea condiţiilor optime de efectuare a operaţiunilor

[4] conform EP, sarcină care revine Sediilor Comandamentului Comun şi a Comandamentului

Forţelor Unite. Componentele nu sunt altceva decât echipele care vor participa ulterior în cadrul

operaţiunilor acestea fiind clasificate în aeriene, navale şi terestre. Partea tactică care se ocupă cu

organizarea şi conducerea acţiunilor de luptă ale trupelor [4] este îndeplinită conform schemei de

către echipe amplasate în cele mai vulnerabile teritorii din mai multe păuncte de vedere, esenţial

fiind însă urmărită asigurarea securităţii climatice.

6

ACO/SHAPE ACT

JFC HQ JOINT HQ JFC HQ

KFOR

NTM-I

EUFOR OAE

DARFUR

ISAF

AIR CC

HQ

Joint

LANDC

C HQ

Joint

NAV CC

HQ

Joint

AIR CC

HQ

Joint

LANDC

C HQ

Joint

NAV CC

HQ

Joint

CONCLUZII

În urma investigaţiei realizate în privinţa instituirii securităţii climatice la nivel de miză

strategică pentru directivele NATO pot afirma cu certitudine că această problemă are un caracter

evolutiv, iar pe parcursul timpului va creşte pe lista priorităţilor nu a doar a NATO ci şi a tuturor

organizaţiilor internaţionale. Problema securităţii mediului şi rezolvarea sau cel puţin menţinerea

acesteia la nivelul existent este cheia îndeplinirii scopului iniţial NATO de a menţine relaţii

amicale şi de colaborare între state. De aceea este justificată importanţa care se acordă acestei

directive. Înfiinţarea tuturor organismelor, în cadrul NATO, răspunzătoare pentru menţinerea

securităţii climatice şi prevenirea apariţiei unor noi probleme deschide noi prerogative şi

posibilităţi pentru desfăşurarea programului Environmental Protection.

Securitatea climatică în abordarea ei contemporană constituie opusul Războiului Rece.

Prima fiind caracterizată în prezent de o participare cât mai activă şi desfăşurarea unor acţiuni

întru evitarea apariţiei unor consecinţe teribile pentru omenire, iar cea de-a doua problemă la

momentul respectiv fiind caracterizată de abţinerea de la oarecare acţiuni care în cele din urmă ar

fi dus la acealeaşi consecinţe catastrifale pentru Terra. Războiul Rece a fost un conflict cu

duşmani bine determinaţi, în schimb „Războiul Verde” este lupta contra Naturii, Timpului –

forţe care nu pot fi nicidecum controlate de către om. Acest fapt determină o aliere a tuturor

subiecţilor internaţionali întru rezolvarea „conflictului” dat, în speranţa unei victorii nicidecum

totale, dar cel puţin temporare, care ar da timp pentru găsirea unor noi soluţii. Am ales

compararea celor 2 procese succesoare cronologic pentru a accentua tempoul rapid de ascensiune

a problemei securităţii climatice. Dacă la începutul secolului XX miza strategică o constituia

obţinerea extinderii sferei de influenţă într-un context bipolar, atunci deja la sfârşitul acestui

secol apare o altă miză, una comună, unipolară de menţinere a păcii la nivel mondial printr-un

efort de menţinere securităţii climatice. În consecinţă pe lângă dezvoltarea politică, economică şi

socială apare un nou concept şi direcţie obligatorie în dezvoltarea statală şi anume cea de

menţinere a securităţii climatice. Iar fiecare stat are această oportunitate prin alăturarea NATO

care reprezintă prin sine un instrument al realizării scopului din urmă în lista sus-menţionată,

însă prioritar ca şi importanţă la nivel strategic.

7

PROPUNERI

În vederea răspindirii semnificaţiei termenului de securitate climatică şi implimentare a

acţiunilor pentru realizea acestui scop, propunem următoarele:

1. NATO ca şi generator de securitate climatică să continuie şi să intensifice

procesul de acordare a sprijinului financiar şi umanitar statelor membre şi partenere a

Organizaţiei întru sporirea nivelului securităţii climatice.

2. Creşterea numărului de state generatoare de securitate climatică prin implicarea

lor în activităţile destinate asigurării pretecţiei mediului.

3. Armonizarea legislaţiilor naţionale a tuturor statelor părtaşe pentru simplificarea

întreprinderii acţiunilor în vederea creţterii securităţii climatice.

4. Menţinerea unui nivel înalt de instructaj a comandanţilor forţelor armate NATO

pentru stabilirea şi evitarea daunelor produse mediului în timpul pregătirii şi desfăţurărilor

acţiunilor de ordin militar.

5. Extinderea zonei de influenţă a NATO în vederea protecţiei mediului şi

implimentării programului EP asupra ţărilor lumei a treia.

8

BIBLIOGRAFIE

Acte internaţionale:

1. MC 469 NATO Military Principles and Policies for Environmental Protection,

semnat la 30 iunie 2003, la Bruxelles. În: NATO Standartization Document Database, Bruxelles:

NATO Standardization Agency, 2003, 24 p.

2. STANAG 7141/(Edition 5) Joint NATO Doctrine for Environmental Protection

During NATO Led Military Activities, semnat la 26 februarie 2008, la Bruxelles, Belgia. În:

NATO Standartization Document Database, Bruxelles: NATO Standardization Agency, 2008, 20

p.

3. Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la 4 aprilie 1949, la Washington DC. În:

Monitorul Oficial al României, 3 martie 2004, nr 185.

Instrucţii şi materiale metodologice:

4. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Dicţionarul

Explicativ al Limbii Române ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic Gold, 1998.

Articole, publicaţii periodice, surse electronice:

5. Environmental protecion. NATO Live section: NATO official website -

http://www.nato.int/cps/en/SID-8FE7BC7F-C06690CC/natolive/topics_80802.htm (vizitat la

18.04.2012)

6. Environmental security. NATO Live section: NATO official website -

http://www.nato.int/cps/en/SID-8FE7BC7F-C06690CC/natolive/topics_49216.htm (vizitat

20.04.2012).

7. Prof. Univ. Dr. DUŢU, M. Securitatea climatică - o miză strategică primordială,

planetară. Revista de studii de securitate şi informaţii pentru apărare, „Infosfera” Anul II. Nr. 3.

Bucureşti: Direcţia Generală de Informaţie a Apărării, 2010. p. 18-27.

8. The Environment and Security. Belgium: NATO Public Diplomacy Division,

2005. 8 p.

9

9. The Euro-Atlantic Disaster Response Coordination Centre. NATO Live section:

NATO official website -

http://www.nato.int/cps/en/SID-DB814172-B3783FB6/natolive/topics_52057.htm (vizitat la

18.04.2012).

10. WALEIJ, A. Environmental Protection (EP). Scientific research. Sweden:

Swedish Defence Research Agency, 2008. 14. P.

10

Anexa 1

(p. 6)

Legenda schemei 1.1.

Abrevierea Denumirea (original)Denumirea (traducere)

Note

ACOAllied Command Operations

Comandamentul Aliat de Operaţiuni

organul responsabil pentru realizarea tutror operaţiunilor necesare, pe lângă ACT este unul dintre cele două comandamente strategice a NATO

SHAPESupreme Headquarters Allied Powers of Europe

Organizaţia Comandanţilor Supremi a Puterilor Aliate din Europa

ACTAllied Command Transformation

Comandamentul Aliat de Transformare

AIR CC HQAllied Air Component Command Headquarter

Comandamentul Aerian

Componente ale Comandamentelor Forţelor Unite

NAV CC HQAllied Naval Component Command Headquarter

Comandamentul Naval

LAND CC HQAllied Land Component Command Headquarter

Comandamentul Terestru

JFC HQJoint Force Command Headquarters

Sediul Comandamentului Forţelor Unite

JOINT HQ Joint HeadquarterSediul Comun de Comandament

ISAFInternational Security Assistence Force

Trupe Internaţionale de Asistenţă şi Securitate

Trupe cu misiune situate în Aganistan

DARFUR Darfur Echipe permanente Trupe cu misiune situate în Africa

KFOR Kosovo Force Trupe din Kosovo Trupe cu misiune în regiunea Kosovo

NTM-I NATO Training Mision Trupe de antrenare Trupe cu

11

Iraq din Iraq misiune în Iraq

EUFOR Europe Force Trpe europene Trupe cu misiune în Europa

OAEOperation Active Endeavour

Operaţiunea de „Efort Continuu”

nave NATO care patrulează zona mediteraniană pentru detecta şi proteja teritoriul de atacurile teroriste

12