· 12 ECOLOGIE Pădurile, noua miză a politicii climatice europene 13 ACTUALITATE Un singur urs...

„Insecte”apetisante

36

NR. 55•aNUL MMXVII

Atelier regional de lucru

4

Poveșticu crapi

32

Ierarhie și dominanță în lumea animală

6 ww

w.a

gvps

.ro

IULIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 55/IULIEMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

9

10

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALEfectivele de urși, încotro?4 EVENIMENTAtelier regional de lucru pentrucoexistența oamenilor și carnivorelormari6 ETOLOGIEIerarhie și dominanță în lumea animală (I)9 ACTUALITATEDespre preocupările în materie decarnivore mari din alte țări europene10 DE SEZONCorvidele11 GASTRONOMIEMușchiuleț de căprior în sos dehrean și vin de Porto12 ECOLOGIEPădurile, noua miză a politiciiclimatice europene13 ACTUALITATEUn singur urs brun mai supraviețuiește în Elveția14 POVESTIRISafari la mistreți16 EVENIMENTFestivalul vânătorilor timișoreni18 DIN TERENPe meleaguri bihorene20 POVESTIRIHaiduc

21 GLUMEBuline22 MUNI}IEGlonțul potrivit la vânatul potrivit23 CHINOLOGIEVremea lui Cuptor24 PLANTE T~M~DUITOAREDudul

PESCUIT26 COMPETI}IICampionatul A.G.V.P.S. de pescuit la crap - 201728 COMPETI}IICampioni mondiali la individual șivicecampioni mondiali pe națiuni29 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Începutul unei pasiuni30 MAPANONDÎntinsurile Nubiene (II)32 PESCUIT LA CRAPPovești cu crapi33 GASTRONOMIE„Cotlete” de crap cu sos de vin 34 PESCUIT LA CRAPProvocări sub oglinda apei (II)36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~„Insecte” apetisante38 RESTITUIRIFauna piscicolă și pescuitul din sudulțării în intervalul 1944-194640 Solunar – Rebus – Mica publicitate

30

36

P entru încetinirea fenomenului,existent și în prezent, s-a merspreventiv pe soluția cotelor de

intervenție, eliminate între timp dinconsiderente mai puțin cunoscute. Înaceste condiții, se pune întrebarea, ceeste de făcut? Într-un habitat relativrestrâns și în continuă degradare, esteclar că această populație nu mai poatefi ținută. Prin urmare, gestionarea

efectivelor din punct de vedere al re-glării numerice devine o prioritatepentru Ministerul Mediului. Impresiamea este că problema în cauză se im-punea rezolvată pâna în prezent. Nusunt specialist, dar ca jurnalist cu mareexperiență cred că s-a anticipat crește-rea efectivelor de urși la un nivel carepoate crea probleme, însă a existat bi-necunoscuta lentoare în luarea deci-

ziei. S-a ajuns în faza în care habitatulsă nu mai suporte o atât de mare po-pulația de urși care, din cauza unor lip-suri, îndeosebi a hranei, a căutat altesurse alternative de mâncare.

În prima fază, locuitorii din unelecartiere din Sinaia și Brașov, de exem-plu, au considerat venirea urșilor înoraș ca fiind ceva inedit, spectaculos,deosebit de atractiv pentru turiști. Larându-le, autoritățile locale au privit cuindiferență cum sunt hrănite animalelesălbatice cu mâncare adusă de acasă,în special odată cu lăsarea întunericu-lui. Există unități de alimentație pu-blică în perimetre din apropiereamunților, unde hrănirea urșilor a deve-nit o practică pentru atragerea vizitato-rilor aflați în vacanță. În acest mod,urșii au fost stimulați să se obișnuiascăcu omul și să coboare înspre localități,semn de lipsă de gândire și responsabi-litate. Mie mi se pare utilă întrebarea,pe care trebuie să și-o pună fiecare din-tre cei care reclamă astăzi pericolul da-torat de prezența urșilor pe străzi, curțiși gospodării „Ce-o fi fost în capulmeu?” E drept că, pentru a-ți pune, au-tocritic, această întrebare, îți trebuiecap, nu glumă.

Este evident că și hrănirea urșilor,și turismul cinegetic la „observatoare”au contribuit în același sens. Deci situa-ția este mult mai complexă decât laprima vedere, iar gestionarea popula-ției de urși necesită o abordare bazatăpe studii și soluții pragmatice. Nu credcă metodele de compromis, cum ar firelocarea, este o cale de rezolvare dedurată. Cei trei factori, hrană, adăpostși densitate, trebuie analizați științificînainte de a pune în practică un pro-gram. Un program de management ra-țional care trebuie elaborat rapid deMinisterul Mediului, împreună cu toțicei care au atribuții în gestionarea fon-dului cinegetic.

În caz contrar, să nu ne mirăm dacănumărul accidentelor nefericite, în careoamenii sunt răniți, iar animalele dingospodării sunt ucise, ar putea crește șimai mult. Restabilirea unui nivel optimal populației de urși din România, a de-venit azi absolut neceasară, în condițiiledegradării evidente a calității habitatului.

IULIE 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Atelier regional de lucru 4Aspecte de etologie 6

Corvidele 10Biodiversitate 12

Pe meleaguri bihorene 18

IULIE

EDITORIALPe țeava puștii

Problema gestionării populației de urși este departe de a firezolvată. Se discută în diverse moduri, se emit păreri, sefac aprecieri cu privire la efective, destul de numeroase,însă soluțiile întârzie să apară în aria responsabilitățiicentrale. Deocamdată se poate vorbi de mai multeelemente care intră în ecuația decizională. Toată lumearecunoaște că numărul exemplarelor de urs a crescutvertiginos în utimii ani, într-un habitat care a suferitmodificări substanțiale. Conform unor studii, în Româniaar fi între 6.000 și 7.000 de exemplare. Acestă densitateexagerată a condus la apariția unor fenomene de migrațiespre zonele locuite, de mai joasă altitudine, fapt ce agenerat reacții negative din partea locuitorilor acestora.

Efectivele de urși,încotro?ELIADE BĂLAN

Foto: NECULAI ȘELARU

A u achiesat la această iniția-tivă, ulterior, membri ai Plat-formei UE, printre care Biroul

de Politici Europene al WWF, și Secre-tariatul Platformei.

Organizarea atelierului s-a impusca necesitate în contextul situației con-traproductive generate, de fostul minis-tru Cristiana Pașca Palmer, prin refuzulnejustificat și sfidător de a stabili cotede recoltă pentru urs, lup, râs și pisicăsălbatică, în perioada 2016-2017.

Lucrările atelierului s-au desfășuratla Casa Capșa din București, pe parcur-sul a două zile, și au cuprins două seriide prezentări tematice și trei sesiuni de

discuții pe grupuri, importante pentruînțelegerea situației din România, înconjunctura preocupărilor UE pentruprotecția și conservarea, printr-o ges -tionare sustenabilă, a celor patru speciide carnivore mari din Europa. Ne refe-rim la ursul brun, lupul cenușiu, râsuleurasiatic și glutonul.

În program au fost incluse și acti-vități sociale, precum și o excursie înweekend, pentru cei disponibili, orga-nizată pe Valea Doftanei, în scopuldocumentării directe în privința bio-topului carpatin al urșilor, amplasăriipunctelor de hrănire complementară,urmelor lăsate de aceștia etc.

La lucrări au participat 68 de spe-cialiști din țară și străinătate, care aureprezentat ONG-uri cu preocupări si-milare în domeniile vânătorii, protec-ției mediului și creșterii animalelor,alături de delegați și copreședinți aiPlatformei și Secretariatului Platfor-mei UE.

Lucrările atelierului au fost con-duse de dl. Jurgen Tack, în calitate deCopreședinte al Platformei UE dinpartea ELO (Organizația Europeană aProprietarilor de Terenuri), și au fostfacilitate de prof. Alistar Both, expertîn conflictele dintre oameni și faunasălbatică.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

EVENIMENT

Cel de-al patrulea atelier regional de lucru al Platformei UE* pentru coexistențaoamenilor și carnivorelor mari, după încă trei astfel de ateliere organizate la Bruxelles,a avut loc ca urmare a invitației și insistenței A.G.V.P.S., precum și asumăriiresponsabilității acțiunilor pregătitoare de către conducerea executivă a acesteia.

Atelier regional de lucrupentru coexistența oamenilorși carnivorelor mari8-9 iunie 2017 – București, RomâniaNECULAI ȘELARU

* Platforma UE, care beneficiază de sprijinul CE, reprezintă un grup de șapte organizații reprezentative cu preocupărisimilare, care au agreat să conlucreze în scopul de a promova căi și mijloace de minimalizare a conflictelor dintre omși carnivorele mari (IUCN, WWF, ELO, CIC, FACE, Federația EUROPARC și Reprezentanții comuni ai crescătorilor dereni din Finlanda și Suedia).

În final s-a putut aprecia că atelie-rul s-a desfășurat într-o atmosferăparticipativă de lucru, care a făcut po-sibilă o conlucrare eficientă a tuturorpărșilor prezente și o declarație co-mună, după cum urmează:

„În data de 4 octombrie 2016, Mi-nistrul Mediului, Apelor și Pădurilor alRomâniei, dna. Cristiana Pașca Palmer,a anunțat decizia de a nu mai stabilicote de intervenție pentru urși bruni,lupi, râși și pisici sălbatice, invocând în-doielile manifestate față de metodele decolectare a datelor privitoare la diver-sele populații de carnivore mari din Ro-mânia. Factorii interesați implicați încoordonarea activităților legate de car-nivorele mari au opinii divergente.

Pentru a facilita o discuție mai des-chisă cu privire la modul în care se iaudeciziile privitoare la managementulcarnivorelor mari, Asociația Generală aVânătorilor și Pescarilor Sportivi dinRomânia (A.G.V.P.S.) și WWF Româ-nia au hotărât să organizeze un ateliercomun dedicat problematicii conservăriiși managementului carnivorelor maridin România. A.G.V.P.S. și WWF Ro-mânia au fost sprijiniți de organele carele reprezintă la nivelul UE, și anume Fe-derația Asociațiilor de Vânătoare și deConservare a Faunei Sălbatice (FACE)și WWF International, care sunt mem-bre ale Platformei UE privind Coexis-tența între Oameni și Carnivorele Mari(denumită în continuare Platforma), ogrupare de organizații al căror scop esteacela de a minimiza conflictele dintreacestea și activitățile umane.

La finalul atelierului menționat,participanții au agreat asupra urmă-toarei versiuni consolidate:

• Promovarea modalităților și mij-loacelor de minimizare și, ori de câteori este posibil, identificarea soluțiilorpentru conflictele dintre activitățileumane și prezența speciilor de carni-

vore mari, prin realizarea unor schim-buri de cunoștințe și prin cooperareîntr-o manieră flexibilă, constructivă șide respect reciproc;

• Colaborarea pentru îmbunătăți-rea coexistenței dintre oameni și carni-vorele mari, în special cu acele persoanecare locuiesc în mediul rural și caresunt cel mai apropiate de acestea.Toate acestea sunt importante pentruRomânia, în special pentru populațiilemari și semnificative de carnivore mari,a căror importanță este recunoscută lanivel internațional.

Participanții au convenit că mana-gementul carnivorelor mari trebuie în-temeiat pe dovezi științifice temeinice,utilizându-se cele mai bune și maidemne de încredere date disponibile.Aceste eforturi necesită continuarea ac-tivităților de cercetare, dezvoltare și in-tegrare a eforturilor de monitorizare,implicând toate grupurile de interes înmetodele de colectare. Toți participanțiiau confirmat rolul important al vână-torilor, al proprietarilor de terenuri pri-vați și al celor care dețin terenuri înarendă, precum și al altor factori inte-resați de managementul carnivorelormari din România.

În cazul în care se promovează oamplă participare/implicare din parteatuturor factorilor interesați relevanți pen-tru managementul carnivorelor mari încădin etapa incipientă, acest fapt va avea,fără doar și poate, un succes mai maredecât eventualitatea în care s-ar impune

de sus în jos o anumită politică, în lipsaunor consultări. Guvernele și agențiile tre-buie să aibă în vedere toate aceste aspectela luarea deciziilor privitoare la manage-mentul carnivorelor mari.

Participanții au identificat urmă-toarele obiective, ca fiind prioritarepentru discuții ulterioare:

• Crearea unui proces incluziv,transparent, pe baza căruia să se poatăaborda în mod eficient problemele car-nivorelor mari;

• Elaborarea unei politici clare pen-tru deciziile privitoare la gestionareacarnivorelor mari;

• Îmbunătățirea metodologiei demonitorizare a carnivorelor mari;

• Crearea unei scheme de compen-sare eficiente pentru pagubele cauzatede carnivorele mari;

• Aplicarea urgentă a unui sistem degestionare eficientă a urșilor-problemă,fiindcă interdicția de vânătoare ac-tuală nu soluționează această pro-blemă;

• Crearea unei motivații economicepentru abordarea problemelor legate decoexistență și consolidarea reputației re-cunoscute a României ca destinație pen-tru organizarea vânătorii la carnivore.

În scopul îndeplinirii tuturor aces-tor obiective, participanții la atelier in-vită Guvernul României să ajute -utilizând Platforma UE - la moderareași facilitarea procesului și să garantezeimplicarea tuturor factorilor interesațireprezentativi în viitoarele decizii refe-ritoare la managementul și monitori-zarea carnivorelor mari.

De asemenea, participanții solicităGuvernului României să se bazeze peconcluziile trase în cadrul atelierului șisă aibă în vedere continuarea acestuiproces prin înființarea unei PlatformeNaționale dedicate carnivorelor mari.

Participanții la atelier09 iunie 2017”

IULIE 2017 | 5

Aplicarea urgentă a unui sistem de

gestionare eficientă aurșilor-problemă, fiindcăinterdicția de vânătoareactuală nu soluționeazăaceastă problemă”.


ETOLOGIE

PRECIZAREA NOȚIUNILORRol și importanță

În sensul strict aplicat acestor rân-duri, ierarhia este o stare fundamen-tată într-o disciplinare pozițională șicomportamentală, în cadrul unei co-munități de indivizi din aceeași spe-cie. Consecința firească a instituiriiunei stări de dominanță a unor indi-vizi asupra congenerilor din acelașigrup este apariția unei ierarhii înstructura grupului. Individul care adobândit o poziție dominantă – acărei durată se poate modifica în timp– capătă o prioritate de acces în des-fășurarea acțiunilor de hrănire și îm-perechere. Structura de dominanțăjoacă un rol asemănător cu cel al unuifiltru, care nu reține – spre promovare– decât elementele cele mai bine

adaptate. Altfel spus, are un rol asi-milabil unei selecții naturale. Odatăinstalate, dominanța și ierarhia ser-vesc întregului grup și, prin extensie,chiar speciei, ca o formă de adaptarepentru supraviețuire.

Instalarea dominanțeiRelația de dominanță poate fi în-

țeleasă ca o rezultantă a unei acțiuniagonistice – de conflict – între doi(posibil mai mulți) indivizi, în urmacăreia se instalează o situație de supe-rioritate pozițională în interiorul gru-pului. Manifestările unei intenții de aobține această superioritate încep de-vreme la multe specii de animale. Lapuii unor specii de păsări, fie la cuib,fie în afara acestuia, apare o stareconflictuală incipientă, materializată

prin aplicarea unor lovituri cu ciocul,în intensități variabile, între „frații” cuaceeași apartenență parentală, mani-festare declanșată instinctual, decimoștenită genetic. Acest aspect a fostcercetat de către norvegianul Schjel-derup Ebbe, în 1922, denumindu-lpecking-order, care într-o traduceremai liberă ar însemna „comandă (or-dine) stabilită prin ciupituri cu ciocul”.

La mai multe specii de mamiferesălbatice, instalarea acelei situații dedominanță se produce în urma unorcontacte fizice cu violență și duratăvariabile, după care menținerea ei nueste însoțită întotdeauna de astfel deviolențe, fiind suficientă adoptareaunor poziții și atitudini de către ambii„parteneri de confruntare”. Cel aflatîntr-o situație de dominant, care

În abordarea acestui subiect, pe cât de sensibil, pe atât de interesant și util încunoașterea vieții sălbăticiunilor, ne vom referi, cu doar câteva exemplificări, laaspectele comportamentale în această privință, constatate la câteva din speciile „deinteres cinegetic”. Trebuie precizat de la început că aceste două noțiuni, din prezentultext, se referă doar la (câteva din) speciile de vânat care își duc viața în colectivitate,fie în mici grupări familiale, fie în asocieri ale unor astfel de grupări, pe care le numim,după caz, haite, ciurde, cârduri sau doar clanuri familiale.

Ierarhie și dominanțăîn lumea animală (I)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

Aspecte de etologie

IULIE 2017 | 7

simte din partea unuia din indivizii„subordonați” o încercare de a-l înde-părta din această poziție privilegiatăsau doar o insubordonare fățișă fațăde autoritatea sa, adoptă o poziție(sau atitudine) de avertizare, iar celă-lalt, înțelegând mesajul, adoptă și elo atitudine clară de supunere. În func-ție de specie, există o gamă largă deposibilități de exprimare pentru am-bele ipostaze, fie doar prin „limbajultrupului”, fie asezonându-l cu unelemanifestări sonore.

Observată mai mult sau mai puțin,ierarhizarea, în grupările unor ma-mifere, se produce atât la cele erbi-vore, dar mai ales la cele carnivore,subliniind, încă o dată, că referirea seface exclusiv la speciile cu instinct deasociere, fie în simple clanuri fami-liale, fie în grupuri de mărimi varia-bile, în funcție de specie. Motivațiapentru ambele categorii – erbivor,carnivor – este întotdeauna aceeași,legată de nevoia de a asigura grupuluicondiții de supraviețuire prin hrană șiprin perpetuarea reproducerii speciei.

În cele ce urmează, vom parcurge,așa cum am precizat la început, doarcâteva exemple privind modul în carefuncționează acest proces – dealtfelfundamental – din bio-etologia unorspecii de mamifere, în speranța că vorfi edificatoare în această privință.

LUPULAm ales această specie deoarece

poate fi considerată ca oferind cel maibun și consistent exemplu în ceea ceprivește funcționarea ierarhizării șidominanței într-un grup de animale.Haita este forma sa caracteristică deasociere, deci un termen consacratpentru această specie, cel puțin la noi.Nu putem spune, de exemplu, o „haităde mistreți”, ori o „haită de cerbi”, darîn limbajul vânătoresc autohton corectexistă și termeni definitorii pentru altegrupări de animale, cu aplicabilitatemai largă, fără alterarea sensului, deexemplu cârd, folosit pentru unelespecii de păsări – gâște, rațe – dar uti-lizabil și pentru cerb, căprior, mistreț.Ne oprim aci, nedorind să facem o in-cursiune semantică.

În privința formării haitei, unii cer-cetători acceptă două situații potențiale.

Într-o primă posibilitate, haitaapare prin dezvoltarea unei familii,mai precis a unui singur cuplu formatdintr-un mascul și o femelă, denumitconvențional „cuplul alfa” în tradu-cere liberă, mai elastică, a primei li-tere din alfabetul grec α, cu înțelesulde primul – ca valoare, sau cel maipotrivit situației. Primii lor pui vor fi

primii noi membri ai formației con-stituite, dar față de părinți vor avea,necondiționat, o atitudine și un com-portament de subordonare. Aceștiavor asimila de la părinții lor toate în-vățămintele necesare vieții, în materiede vânătoare, de luptă și de compor-tament social. Părinții sunt ghizii și in-structorii lor și niciunul dintre aceștipui nu este bântuit de vreo intenție in-stinctuală de a pune la îndoială auto-ritatea parentală, cel puțin în stadiuljuvenil sau subadult.

Dacă apar totuși cazuri de insu-bordonare, acestea se rezolvă prinaplicarea unor corecții fizice fără con-secințe grave. Dealtfel, educația pui-lor se inițiază și prin ceea ce am puteanumi „jocuri”, în cadrul cărora capătănumeroase deprinderi folositoare vie-ții de mai târziu. Această învățare prinjocuri este întâlnită și la alte specii.

Când „cuplul alfa” se va împerecheadin nou în anul următor, noua proge-nitură se va afla confruntată cu autori-tatea celor doi părinți, dar și cusuperioritatea ierarhică a fraților și asurorilor mai mari, născuți în prima ge-nerație. Astfel, a apărut un ordin tripluierarhic, alcătuit din cuplul parentalalfa, din intermediari, (primii pui) ră-

mași în rang secund față de cuplul pa-rental și din cei de rang inferior, adicăpuii din a doua generație. Șeful „cuplu-lui alfa” va fi întotdeauna masculul.

Într-o a doua posibilitate de alcă-tuirea unei haite, un cuplu, înainte dea avea pui, întâlnește un alt cuplu delupi și ambele cupluri, în consens, seunesc din nevoia de a face față maiușor condițiilor de supraviețuire îndobândirea hranei. Animalele gregareau acest instinct de a face asocieri șiîntre grupuri. Astfel, un timp, celedouă cupluri pot vâna împreună îndeplină armonie, dar se poate întâm-pla ca un mascul să fie mai abil și maiexperimentat decât celălalt în acțiu-nile lor comune de vânătoare.

În acest caz apar, ipotetic, douăposibile situații. Prima ar fi ca lupulmai puțin dotat pentru vânătoare să„recunoască” și să accepte fără pro-bleme superioritatea celuilalt, si-tuându-se tacit într-o poziție desubordonare, lipsind astfel orice con-flict între ei. Într-o a doua ipoteză, sepoate întâmpla ca cei doi masculi săfie sensibil egali în privința aptitudi-nilor și experiențelor de vânătoareacumulate. Datorită instinctelor dedominare, între cei doi va apare, înmod inevitabil, o înfruntare, care seva tranșa într-o luptă, în urma căreiapot să apară situațiile următoare.

Într-una, unul din competitori arputea fi ucis, iar celălalt, momentan în-vingător, rănit și el, ar putea muri încele din urmă. În această situație, spe-cia pierde de două ori, o dată prin dis-pariția învinsului, care a dovedit totușicalități de luptător, curaj și forța de alupta, iar bagajul să genetic, valorospentru specie, va dispare odată cu el.La fel se va întâmpla cu învingătorulrănit, care nu a supraviețuit rănilor pri-mite în luptă și, astfel, va dispare încăun bagaj genetic valoros pentru specie.Cei care au lansat această ipoteză – pe

Observată mai multsau mai puțin,

ierarhizarea, în grupărileunor mamifere, se produceatât la cele erbivore, darmai ales la cele carnivore,subliniind, încă o dată, căreferirea se face exclusiv laspeciile cu instinct deasociere, fie în simpleclanuri familiale, fie îngrupuri de mărimivariabile, în funcție despecie.

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U


care am prezentat-o pentru interpreta-rea interesantă, a unei logici care vinedin complicata orânduire genetică – in-vocă, după cum vom vedea, o reglare alucrurilor, prin intervenția unei „deciziigenetice”, în interesul speciei, care nutrebuie să piardă. Astfel, prin meca-nisme – probabil insuficient cunoscute,dar... presupuse – cei doi adversari vorfi forțați instinctual de a evita reciprocuciderea celuilalt, prin inhibarea aceluiinstinct ucigaș, „murderer instinct”. Șitot instinctual, cei doi vor urma oschemă de atitudini și de mimică, în ge-neral suficientă pentru a distribui rolu-rile fiecăruia. Acest proces determină oritualizare a ieșirilor din stările conflic-tuale, fără ca specia să piardă.

Ritualul confruntăriiO fază inițială a confruntărilor non-

violente, cu importanță specifică, esteprivirea, care constă în manifestareaintenției de a domina adversarulprintr-o privire fixă, amenințătoare.Dacă acesta nu pare prea impresionatde o simplă privire, individul cu o por-nire mai agresivă adaugă încă un ele-ment de descurajare, un aspect demimică facială, rânjindu-și colții sau,dacă mai este nevoie, adaugă și unmesaj sonor, una sau două reprize demârâit amenințător. Dacă răspunsulpartenerului se materializează printr-oprivire piezișă în jos, ori ezitantă șialunecoasă, înseamnă supunere și ac-ceptarea situației de subordonare înierarhia haitei. Se poate ca, în cazul încare cel amenințat cu privirea să în-cerce o ripostă în aceeași manieră, răs-punzând în același fel (privire fixă,rânjet, mârâit), să fie un semn al uneiconfruntări mai dure. Dar, nu întot-deauna, deoarece individul care a răs-puns amenințării poate să renunțerapid la con ti nuarea confruntării și,modificându-și modul de a privi, varenunța la rânjitul colților și la mârâit– pe care le-a folosit doar scurt timp –și va adopta o atitudine de supunere,cel mai ades exprimată în forma obiș-nuită de a-și vârî „coada’ntre picioare”sau, intuind iminența unui atac, se vatrânti pe spate, dezvelindu-și abdome-nul – partea cea mai vulnerabilă a tru-pului – oferită astfel adversarului ceamai categorică dovadă de necondițio-nată capitulare.

Mergând mai departe cu acestexercițiu de încercări de dominanțăși ierarhizare, se mai sugerează o po-sibilitate, plecând de la ideea că în cea

mai mare parte a confruntărilor nuexistă un individ dominant absolutucigaș, care, în oricare confruntare in-traspecifică, să-și ucidă partenerul deconfruntare, cu atât mai mult cândface parte din același grup și niciunindivid dominat nu este decis să selase ucis. Astfel, ni se sugerează dinnou că, adesea, au fost întâlnite des-tule exemple în care unul din cei doiindivizi să se comporte duplicitar, ma-nifestându-se ca dominant (sau, celpuțin la început, prin etalările obiș-nuite, privire-colți-mârâit) dar, defapt, să arate o dovadă de supunere.

Să revenim însă la faza în careunul din competitori, simțindu-se maislab decât adversarul său, se trân-tește pe spate dezvelindu-și abdome-nul, partea cea mai vulnerabilă,moment în care celălalt ar putea să-lsfâșie cu ușurință. Dar, în general nuo va face, pentru că, pur și simplu, nupoate. În fața unui gest de supunereatât de clar, mecanismul de inhibițieintervine prompt și blochează acel in-stinct ucigaș la care ne-am referit maiînainte, evident în beneficiul speciei.

Acest mecanism declanșator de in-hibiție se transmite genetic și se poateobserva chiar și la pui, încă în primafază a existenței lor, care se trântescpe spate, cu labele în aer, descoperindcă este cel mai bun mijloc pentru a seproteja și a potoli eventuala agresivi-tate corecțională a unuia din părinți

ori din partea fraților mai mari.Acești lupi, de rang inferior, nu tre-buie considerați ca niște „sărmanioropsiți”, chiar dacă ei vor fi ultimiicare au acces la mâncare (după etapaîn care primeau hrană regurgitată dela părinți). De multe ori poate vorputea să-și arate și ei colții, dar nuvor avea restricții la joacă, iar mai târ-ziu vor deveni, poate și ei, întemeie-tori de haită.

Subiectul reprezentat de haită estefoarte vast și, mai ales, captivant și in-citant în deslușirea subtilităților fasci-nante care se includ în funcționarea sa.Dar va trebui să ne rezumăm la comen-tariile de până acum, nu înainte de aadăuga doar câteva completări esen-țiale. De pildă, trebuie precizat că haitanu este o structură fixă și definitivimua bilă. Când numărul membrilor săidevine prea mare față de resursele ali-mentare, unii dintre aceștia sunt înde-părtați din grupare, fapt care nu seaplică membrilor de rang inferior. Eivor continua să beneficieze de avanta-jele și protecția oferite de haită, pânăcând vor putea ei înșiși să devină înte-meietori ai unei astfel de structuri. Încea mai mare parte a cazurilor, suntrespinse femelele tinere, de 2-3 ani, da-torită faptului că, ajungând la maturi-tate sexuală, pot intra în călduri înacelași timp cu femela alfa, cu care potintra într-un conflict (de interese !) po-zițional. Dar se întâmplă ca, înainte cupuțin timp de apariția unui astfel deconflict, tânăra femelă (în călduri) de-cide să se retragă din gruparea în cauzăși, în mod sigur, va fi însoțită de unmascul tânăr, care în haita din care aplecat nu avea șansa să se împerechezeprea curând. Și astfel, se formeameazăo nouă haită, care va vâna pe un alt te-ritoriu, separat de cel al vechii haite.

– va urma –

Ierarhie și dominanțăîn lumea animală (I)

Relația de dominanțăpoate fi înțeleasă ca o

rezultantă a unei acțiuniagonistice – de conflict –între doi (posibil mai mulți)indivizi, în urma căreia seinstalează o situație desuperioritate poziționalăîn interiorul grupului.

IULIE 2017 | 9

La zi ACTUALITATE

Despre preocupările în materie de carnivoremari din alte țări europeneSinteză realizată de NECULAI ȘELARU

Prezentările de mai jos aufost făcute de specialiștiițărilor menționate, prezențila Atelierul regional delucru al Platformei UEprivind coexistența dintreoameni și carnivorelor mari.

În Croația și Slovenia, țări cu po-pulații de carnivore mari multmai reduse decât în România,

ges tionarea populațiilor de urs se facecu participarea efectivă a vânătorilor,în cadrul unui proiect denumit LIFEDINALP BEAR, de monitorizare gene-tică a populației speciei. Vânătorilorle revine sarcina colectării probelordin teren și a transmiterii acestorprobe pentru analize. În mod concret,în cele două țări, peste 2.500 de vâ-nători au colectat peste 5.000 de ast-fel de probe. Prin prelucrarea acestoraîn laborator, a fost posibilă stabilireaamprentei genetice a populației localede urși și perceperea unei imagini deansamblu asupra efectivelor speciei.

În ambele țări, vânătoarea este ad-misă la urs, în baza unor cote de re-coltă mult mai ridicate procentual,prin raportare la efectivele reale,decât în România.

Toate părțile implicate în protecția șiconservarea populației de urs sunt mul-țumite, deși cea mai mare parte a exem-plarelor vânate sunt masculi, ceea ceconduce spre un dezechilibru nedorit alraportului între sexe (masculi-femele).

Printre măsurile cu caracter de pro-tecție prevăzute în proiect sunt folosi-rea pubelelor de gunoi anti-urs și celede evitare a accidentelor de circulație,cum sunt rampele de siguranță și por-țile redirecționate dinspre căile rutiere.

În Slovacia, urșii beneficiază deprotecție deplină, iar vânarea estepermisă doar în cazul exemplarelorproblemă. Spre deosebire de urși, vâ-narea lupilor este admisă, având sta-bilit sezon legal de vânătoare. Doarvânarea râșilor este interzisă total.

Ca și în România, au existat neîn-țelegeri între vânători și membriiONG-urilor de protecție a carnivorelormari în privința estimării mărimii

reale a populațiilor acestor specii. Deaceea s-a agreat și impus ideea cola-borării părților, pentru realizarea încomun a activităților de monitorizare.Sunt încă neînțelegeri în această pri-vință, în condițiile în care doar o partedintre vânători sunt convinși de nece-sitatea conlucrării. Sunt diferențe deopinii și în ceea ce privește alte carni-vore mari în afara ursului. Tocmai deaceea se insistă, în continuare, pe ne-cesitatea dezvoltării dialogului întrepărți și a colaborării acestora.

În Grecia, prin „monitorizarea”speciilor de carnivore mari (urs, lup,șacal auriu și râs), se urmărește: terito-riul ocupat de populațiile locale aleacestor specii, nivelul și tendințele po-

pulațiilor, pagubele produse altor utili-zatori ai mediului, evoluția habitatelorși urșii problemă. Metodele de monito-rizare sunt complexe, cuprinzând an-chete pentru strângerea de date dinteren, folosirea camerelor de luat vederide la distanță, stabilirea amprentelorgenetice, ascultarea și înregistrarea ur-letelor, telemetrie și monitorizarea pa-gubelor. Procesul de monitorizare a fostfacilitat prin implementarea a opt pro-iecte VIAȚA – NATURA, derulate peparcursul ultimilor 20 de ani, printrecare proiectul „LIFE AMYBEAR” privind„Îmbunătățirea condițiilor de coexis-tență între oameni și urși în orașeleAmyndaio și Florina din partea de nord- vest a Greciei”.

C uibărind în arborii înalți de laliziera pădurii și din crângurisau folosind arbori izolați ce

oferă poziții perfecte de observare,ciorile grive își trădează prezența pringălăgia caracteristică, ținând sub ob-servație terenul deschis. Putem să leurmărim în timpul zilei, observândtraseele pe care se deplasează. Leputem aștepta dimineața, când pleacăspre locurile de hrănire, sau seara,când se înapoiază la locurile de în-noptat. De regulă, dacă nu sunt de-ranjate, respectă cu „conștiinciozitate”aceste locuri și trasee.

„Locatari” mai vechi și mai noiLa fel se întâplă și cu coțofenele,

pe care le găsim nu numai la țară,prin sate sau prin crângurile de lamarginea lor, dar și în oraș, prin par-curi și grădini, printre mașini și, mainou, în număr uimitor de mare, în așanumitele cartiere rezidențiale, undestau, observă, și iau cu asalt orice s-arputea posibil mânca, dovedind, nicimai mult, nici mai puțin, decât un

imens tupeu. Oriunde s-a creat o câtde mică nișă unde hrana se poate pro-cura ușor, apar și dumnealor, gata săia în stăpânire noul teritoriu. Și uite

așa, „suratele” devin prezențe obiș-nuite. La locuri noi, locatari noi!

Dacă treci fără să le iei în seamă,dacă, în mașină, conduci mai departe,fără să oprești și fără să faci vreungest ieșit din comun, te ignoră, sau celpuțin așa pare. Dar, „ferească Sfântul”să te oprești să privești sau să încercisă faci o fotografie! Ca să nu mai vor-bim de cunoscuta situație când ai unbăț în mână sau arma de vânătoare.Dispar într-o clipită, de parcă nici nuar fi fost vreodată pe acolo. Am insis-tat odată, m-am oprit pentru un mo-ment și apoi am plecat departe. Auzburat toate, care-ncotro. Apoi, as-cuns de data asta privirilor cercetă-toare, m-am întors. După nici zeceminute erau toate, bine-mersi, înapoipe locurile lor de observație!

„Raiul” pe pământUn alt exemplu ușor de observat

sunt locurile, tot mai dese de altfel,din păcate, unde gunoiul urban seadună în grămezi fără număr aruncatla voia întâmplării. Așa am întâlnit pemalul Argeșului, mai jos de barajul la-cului de acumulare din dreptul comu-nei Căteasca, iar exemplele potcontinua.

Aflate în imediata vecinătate a te-renurilor de vânătoare, unde prepeli-țele, potârnichile și fazanii își găsescadăpostul, aceste locuri devin un ade-vărat „rai” pe pământ pentru corvide.Ce se alege de pontele celorlalte pă-sări și de puii vânatului mic, care artrebui să asigure popularea naturală,nici nu vrem să ne mai gândim. Cor-videle, stabilite în aceste zone, bene-ficiază permanent de hrană, pe de oparte oferită de gunoaiele care sunt


DE SEZON

CorvideleMAC

Vara a pus deja stăpânire peste fire, iar până ladeschiderea sezonului la păsăret, în luna august, maieste ceva timp de trecut. Până atunci însă, ca să nupunem chiar de tot pușca în cui, putem ieși la corvide.Fie că este vorba de ciorile grive sau de coțofene, putemavea partide reușite de vânătoare. Un pic de antrenamentși practică la tirul la zbor ne vor pregăti numai binepentru deschiderea la prepelițe din luna lui Gustar.

„împrospătate” aproape zilnic și, înplus, de ouăle și puii celorlalte păsări,la care ajung foarte ușor, deplasându-se în terenul de vănătoare ori de câteori hrana mai ușor accesibilă de la gu-noaie se împuținează. Așa se face că„musafirii nepoftiți” duc un adevărattrai pe vătrai!

Care este răspunsul nostru la situa-ția existentă? În ultimul timp, se pare,aproape nici unul. Autorizațiile la ră-pitoare par a fi tot mai puține, iar car-tușele tot mai scumpe. Poate pe ici, pecolo, câte o acțiune de combatere. Cinemai vrea să cheltuie bani pe cartușe casă împuște ciori și coțofene?! Iar dacăne gândim și la faptul că vânarea lorcere un pic de timp și efort pentru ob-servații în teren și că suntem din ce înce mai comozi și ducem o lipsă acutăde timp, avem deja un tablou conturat,nu în bine, al situației. Pagubele pecare le fac în ternurile de vânătoaresunt bine cunoscute. De la ouăle și puiide prepeliță, potârniche și fazan șipână la puii de iepure, toate constituieo pradă mult râvnită de corvide.

Și totuși…Vânătoarea la corvide, fie la cuib,

pe traseele de deplasare sau cuatrape, poate da roade în acest timpdin an. Silueta bufniței alături de altecâteva siluete de ciori sau coțofene,plasate într-un loc vizibil, se mai prac-tică încă și astăzi cu succes. Dacăadăugăm „scenariului” și folosireachemătorii manevrate cu îndemânare,cu care imităm cârâitul agresiv al gri-velor, putem asigura un plus de șansăpartidei. Despre preocuparea pentruvânătoarea în sine la corvide și antre-namentul pe care vânarea acestora nile pot oferi, observăm însă, cu părerede rău, că le regăsim tot mai rar, înaceastă perioadă din an.

Și totuși, pasiunea pentru vână-toare și pentru ocrotirea faunei cine-getice pot oferi motive suficient deputernice pentru a ieși mai devremeîn teren la combaterea corvidelor, ac-țiune a căror efecte benefice se potvedea, cu siguranță, într-un viitor nufoarte îndepărtat. Altfel, în teren, înloc de prepelițe, porumbei, gugu-știuci, fazani sau potârnichi, s-arputea să găsim numai… corvide! Vi-guroase și agresive, cu o vitalitate ui-mitoare și lăsate să prospere la voiaîntâmplării, acestea nu se vor da la oparte și vor continua să ia cu asalt te-renurile de vânătoare, etalându-șifără jenă tupeul și provocând pagubegreu de recuperat, în dauna vânatuluipe care încercăm să îl ocrotim și pro-tejăm.

IULIE 2017 | 11

Ingrediente: un mușchiuleț decăprior, 250 ml de ulei de măsline,120 ml vin de Porto, două linguri desos de hrean, piper, sare, cimbru saurozmarin, după preferință.

Preparare: mușchiulețul binecondimentat, se așează într-o tigaiepreâncălzită, cu 125 ml de ulei și sepune la foc mediu să se rumeneascăușor, 2-3 minute pe fiecare parte. Înaltă crăticioară se amestecă uleiulrămas cu vinul de Porto și sosul dehrean și se dă la foc mic, până scade

la jumătate și capătă consistența desos. Se adaugă mușchiulețul și se dăla cuptor până se pătrunde carnea,mediu sau după preferință.

Se porționează mușchiulețul șise servește pe farfurii încălzite, setoarnă peste carne din sosul de vinde Poto și hrean și se poate garnisicartofi noi fierți în coajă și legumeușor înnăbușite. Un pahar de vinroșu, cabernet, shiraz, va da un plusde savoare bucatelor.

Poftă bună!

MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIOR ÎN SOS DE HREAN ȘI VIN DE PORTONANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~


C um era de așteptat, UniuneaEuropeană vrea să încurajezeo mai bună protecție a pădu-

rilor prin noi legi. Acest subiect a datînsă naștere unor dispute aprinse: pede o parte, Bruxelles dorește consoli-darea politicii climatice, pe de alta,unele state membre cred că exploata-rea mai intensă a pădurilor ar fi solu-ția în lupta cu încălzirea climei.

Emisiile de gazeSuprafața împădurită, care acoperă

aproape 40% din teritoriul UE, ab-soarbe astăzi circa 10% din emisiile

anuale de CO2, captate prin fotosintezăși stocate în trunchiurile, ramurile și ră-dăcinile arborilor, dar și în soluri. Unrezervor de carbon natural pe care Bru-xelles ar dori să-l conserve prin emite-rea unui nou regulament comunitar.Însă, câteva țări cu suprafețe forestieresemnificative, începând cu Franța, do-resc o exploatare mai intensivă a arbo-retelor și terenurilor forestiere.

Dezbaterea se axează pe ceea ce ex-perții numesc „utilizarea terenurilor,schimbarea destinației de folosire a tere-nurilor și pădurilor”. Bilanțul carbonuluidin acest sector (diferența dintre volu-

mul de carbon absorbit din atmosferăde către arbori și plantații și volumul decarbon emis din cauza defrișărilor sautăierilor de păduri) a fost până acumcontabilizat în cadrul protocolului de laKyoto, privind reducerea gazului cuefect de seră. Textul urmează să fie în-locuit, în anul 2020, cu acordul de laParis, emis de COP 21.

Din păcate, emisiile și absorțiiledin acest sector nu sunt astăzi incluseîn angajamentele UE privind „pache-tul climat-energie”, care urmărește, înspecial, reducerea cu cel puțin 40% aemisiilor de gaze din UE până în anul2030, față de nivelul acestora dinanul 1990. Acțiunea europeană pri-vind clima rămâne, așadar, incom-pletă, ca să nu spunem precară,aceasta bazându-se în momentul defață pe doi piloni. Pe de o parte, piațade carbon, circa 11.000 de instalațiiindustriale (centrale termice, rafină-rii, papetării etc.) care vor fi nevoitesă își reducă emisiile cu 43% până înanul 2030. De cealaltă parte, siste-mul, așa-zis de partaj al efortului, dintransport, construcții și agricultură(responsabil de emisiile de metan, nude CO2), care trebuie să-și diminuezeemisiile cu 30%.

Pentru a-și consolida acest dispo-zitiv, Bruxelles a hotărât să adauge celde-al treilea pilon, al sectorului fore-stier, stabilind obiective restrictive șiîn acest domeniu. Astfel, în fiecare statmembru, gestiunea pădurilor nu vatrebui să își reducă funcția de rezervorde carbon, față de anii 1990-2009.

Dar Franța și-a stabilit deja noulprogram național al pădurilor și lem-nului, care prevede o creștere cu 25%a exploatărilor în următorul deceniu.Astfel, programul forestier naționalintră în contradicție cu propunerea dela Bruxelles. În realitate, pădurea me-tropolitană, care s-a dublat ca mărimeîn ultimele două secole și acoperă 17milioane de hectare, absoarbe astăzicirca 12% din emisiile anuale deCO2 ale Franței. O prelevare de lemn

ECOLOGIE Biodiversitate

Fără a intra în polemica privind motivele încălzirii planetei noastre (imputabile omuluiși activităților industriale sau unui fenomen natural care a mai avut loc cândva),concluzia este fără drept de apel: pământul se încălzește, fapt manifestat prinprimăveri mai timpurii, modificări ale nivelului de precipitații, o creștere a frecvențeifenomenelor meteorologice extreme etc.

Pădurile, noua miză apoliticii climatice europeneBIANCA IORIATTI

IULIE 2017 | 13

crescută ar avea drept consecință redu-cerea potențialului de absorție în raportcu gestiunea forestieră a deceniilor tre-cute. Franța este criticată de asociațiilede protecție, care o acuză că strică ima -ginea de lider în lupta cu încălzirea cli-mei, încercând să ascundă faptul căpădurile franceze absorb din ce în cemai puțin carbon și, prin urmare, con-tribuie la încălzirea atmosferei.

Și alte țări urmează aceeași poli-tică, cum ar fi Austria și, în specialFinlanda, a două țară forestieră euro-peană, care vrea să crească puternicexploatările de lemn, în detrimentulterenurilor forestiere tradiționale.

Această polemică europeană aduceîn discuție limitele în care promovarealemnului-energie, adică a lemnuluipentru încălzire, este „ climato-compa-tibil” sau nu. Programul francez vi-zează, de fapt, obiectivele legii tran ziției

energetice, conform căreia filierele re-generabile, printre care lemnul, vor tre-bui să furnizeze 38% din consumul decăldură până în anul 2030.

Paradoxul ar fi că, sub intenția dea atenua încălzirea globală, politicaforestieră și energetică a Franței arputea conduce, în realitate, la atenua-rea acțiunii climatice în Europa.

Vânătoarea în ajutorDupă cum se poate constata, dere-

glarea climei nu este nici singura și niciprima amenințare care planează asupraacestei bogății, de neînlocuit, care estepădurea. Iar destructurarea pădurilorantrenează dispariția habitatelor natu-rale pentru faună și floră. Sunt specii deanimale și vegetale periclitate, putândchiar să dispară, iar resursele geneticepot deveni insuficiente și, ca urmare,pot avea loc dezechilibre în lanț.

În contextul celor prezentate maisus, vânătoarea nu se legitimează însocietate decât prin capacitatea de avalorifica acțiunea sa benefică în planecologic. Nu doar prin reglementareavânătorii, dar și prin acțiunea con-cretă a vânătorilor asupra mediuluiînconjurător. Expertiză, știință, cu-noașterea speciilor, protecția și res-taurarea terenurilor, controlul sanitar,lupta contra pesticidelor, observațiiparțiale din teren etc. Lista cu acțiu-nile benefice ale vânătorii pentru eco-logie este lungă și ar fi extrem de utilca aceste acțiuni să fie aduse la cunoș -tința publicului larg, prin toate mij-loacele deoarece, fără aceastădimensiune ecologică, care se inte-grează în noțiunea de dezvoltare du-rabilă a mediului, vânătoarea ar puteapierde din valoare și chiar ar fi pusăîn pericol.

Un singur urs brun maisupraviețuia în Elveția în 2008

În aprilie 2008 „Lunetiștii secției depoliție din orașul Berna au fost nevoițisă împuște unul dintre cei doi urși caremai trăiau în pădurile elvețiene. Deciziaautorităților a survenit datorită faptuluică ursul în cauză și-a pierdut frica de oa-meni și se aventura tot mai des în orașe.Organizațiile de protecție a mediului auprotestat în urma acestei decizii, dar au-toritățile au declarat că nu au altă op-țiune, deoarece ursul nu se temea deoameni, iar probabilitatea că el să ataceun om era foarte ridicată. Ursul, în vâr-stă de doi ani, era fratele mai tânăr alaltui urs, care a avut o soarta asemănă-

toare în Landul Bavaria din Germania.Cei doi făceau parte dintr-un proiectdestinat să reintroducă ursul brun înaceastă parte a Europei, unde urșii audispărut în urmă cu peste 200 de ani.Ursul, botezat cu numele de cod JJ3, de-venise din ce în ce mai îndrăzneț și seapropia chiar pe timp de zi de așezărileomenești, în căutare de hrană. (…)” –Preluare din D:News

Elveția și-a ucis singurul urs rămas în 2013

„Ursul locuia în regiunea muntoasăGraubüeden, în estul Elveției, chiar lagranița cu Italia, unde își petrecea, de re-gulă, primăvara. Animalul… s-a apro-

piat de mai multe ori de zonele locuite,în căutare de hrană. De câteva ori, ofi-cialii spun că M13 i-a urmărit pe local-nici. Prin urmare, în toamna trecută(2012), ursul a fost catalogat drept pro-blematic și inclus pe o listă de observare,procedura necesară înaintea extermină-rii. Înainte, totuși, să-l împuște, vânăto-rii elvețieni au încercat să-l alunge dinapropierea oamenilor folosind artificii șiarzând bucăți de cauciuc. Activiștii demediu, printre care cei de la WWF, aucriticat această măsură. (…).”–Preluare din Swissinfo.ch

ConcluzieAșadar, ultimul urs supreviețuitor

din Elveția a fost împușcat în februa-rie 2013.

Pentru elvețieni, precum pentrualte multe nații care și-au exterminaturșii, dar și lupii și râșii, este mai con-venabil, din toate punctele de vedere,să-i conserve „in situ”, adică în țărileîn care s-a manifestat înțelepciuneade ai lăsa să conviețuiască cu omul.

De aici până la conservarea de su-prapopulații, doar în aceste țări estemare diferență. Diferență de rațiuneîn ceea ce privește interesul naționalîn raport cu cel internațional. Fiindcădecidenții, care nu răspund niciodatăpentru greșelile lor, ar trebui să-șipună întrebarea costurilor și efecteloracestora, asupra oamenilor și speciilorsupraprotejate.

„MANAGEMENTUL” URSULUI ÎN ELVEȚIAACTUALITATE

Se apropia sfârșitul săptămânii șiîncă nu era clarificat programul, iarNea Fănică, ca de multe alte ori, ne-ascos din impas. M-a sunat și, cu tonullui hotărât de adevărat comandant deoști, m-a anunțat ferm:

- Freacă-ți bine cu usturoi gloan-țele, că mergem la mistreți.

- Unde Nene Fănică? - Undeva spre Zimnicea. - E secret?- Nu e nici un secret, însă nici eu

nu știu cum se numește locul, dar mis-a spus numai că va fi o vânătoare pecinste, cum n-am prea mai făcut noiîn România, fiindcă mistreți sunt cuduiumul.

- Chiar așa?- Așa spunea ăla de mi-a dat pon-

tul. Oricum mi l-a dat pe gratis, iardacă m-a păcălit pe mine, te păcălescși eu pe tine! Te superi?

- Nu Nene Fănică, i-am răspuns euușor amuzat, pentru mine este impor-tant că vom fi împreună. Mergem cutoții, nu?

- Normal. Nelu și Nea Aurică suntprezenți, numai colonelul Dragu nu eprea sigur că va merge, dar speră căse va descurca el în vreun fel saualtul.

Până la urmă ne-am rezolvat pro-

blemele și, cu noaptea-n cap, încărcațide muniții și cu armele bine unse, ampurces la drum spre Giurgiu, de undeurma să o cotim pe malul Dunării,spre Zimnicea, pentru a ne întâlni cuechipa din care trebuia să facemparte. Deoarece cunoșteam destul debine zona și nu știam nici o pădureașa de mare încât să geamă de mis-treți, priveam pe geamurile mașiniidestul de circumspecți. Era însă preatârziu ca să ne mai descurajăm, așa căne-am mulțumit numai cu inventarie-rea satelor și, doar din când în când,cu imaginea cam cețoasă a Dunării.

La un moment dat, ne-au apărutdeodată, de sub un podeț, doi vânătoricu armele pe umeri și ne-au îndreptatspre un drumeag nu prea umblat, carene-a condus până în dreptul unei pă-duri de stuf, unde ne mai așteptau alțicâțiva. Am coborât din mașină și ne-am strâns mâinile, iar unul, mustăciosca și Nea Fane, ne-a felicitat:

- Vă mulțumim că ați acceptat săne ajutați să facem planul filialei că,până acum, spre deosebire de aniiprecedenți, n-am prea livrat cine știece la frigider.

- Șezi blând, Costele, îi răspundeprompt Nenea Fănică, uită-te cu maimultă atenție la noi - și arată în spe-

cial spre Nelu, ale cărui haine ples-neau pe la cusături de umplute ceerau - arătăm noi a oameni care amvenit aici de foame?

Introducerea fiind astfel făcută,colonelul s-a răsucit spre stuf, cerce-tându-l cu toată atenția:

- Și credeți că vom face planul fi-lialei cu mistreții aflați în stuful ăsta?

- Ei… nu chiar cu toți, îi răspundelocalnicul, făcându-le cu ochiul celor-lalți ortaci, dar măcar cu o parte dinei dacă dovedim, tot ne spălăm obra-zul de rușine.

- Dar, cum naiba să intrăm în periaasta de stuf? se face auzit glasul tună-tor al lui Nelu, care, între timp, s-aapropiat și el de zona cu pricina. Vinevreun utilaj care să cosească stuful șinoi să mergem în urma lui?

În timp ce localnicii zâmbeau amu-zați, ne-am apropiat și noi, mergândde-a lungul stufului extrem de des, des-coperind o mulțime de poteci umblatede mistreți, pe sub acoperișul țesut deplantele acvatice rămase pe tulpinilestufului după retragerea apelor.

- Încep să înțeleg, i-am spus eu lo-calnicului aflat în stânga mea, asta eo zonă inundabilă, iar după retrage-rea apelor, mistreții s-au pripășit aici,având scoici, pești, rădăcini de stuf șisol moale, ușor de râmat, precum șiscăldători la discreție.

- Cam așa e. Ați ghicit secretul.- Și cum organizăm treaba? l-am

întrebat eu în continuare. Cum naiba


POVESTIRI

Safari la mistrețiȚIȚI

vor intra gonacii prin pădurea asta destuf? E mai des decât degetele de lamână și are pe puțin patru sau chiarcinci metri înălțime.

Omul mi-a dat dreptate, înclinândiar din cap și a aruncat o privire spreșosea, de unde se auzeau, din ce în cemai aproape, uruitul motoarelor unortractoare, după care mi-a răspunszâmbind:

- Uite-i că vin și bătăiașii.M-am uitat lung la el, apoi m-am

răsucit spre cele șase tractoare, darcum nici unul nu tracta vreo remorcă,ar fi însemnat că bătăiașii erau chiartractoriștii?!

Eram foarte nedumerit, dar cumtoți s-au adunat în fața tractoarelor,m-am apropiat și eu tocmai când or-ganizatorul mustăcios a început să neexplice:

- Asta-i o vânătoare ceva maiaparte, după cum v-am mai spus, pen-tru plan. O facem așa de ani de zile șiastfel noi ne-am învățat cu mistreții șile știm toate metehnele, iar la rândullor, ei s-au învățat cu noi și ne cunosctoate slăbiciunile. Astăzi avem printrenoi câțiva musafiri față de care spercă nu ne vom face de râs, și a arătatspre noi, zâmbindu-ne unii altora, așacă vom începe noi, ca să se familiari-zeze și dumnealor cu metoda noastrăde vânătoare, iar cine va dori, este in-vitat să se implice direct.

Noi i-am cercetat fără să înțele-gem prea multe și, de fapt, nici nuprea aveam ce, însă i-am văzut pe ceicu arme cum se aprovizionau cu car-tușe, după care se cocoțau pe botultractoarelor, așezându-se călare ca peșeaua calului, în timp ce un altul, fărăarmă, se așeza, tot călare, pe capaculmotorului, dar în spatele celui din fațăși lipit de parbriz.

Când toate cele șase tractoare aufost astfel echipate, la semnalul mus-tăciosului, tractoriștii au pornit ime-diat motoarele și s-au răsfirat,pătrunzând în stuf concomitent dinmai multe direcții, iar eu m-am apro-piat din nou de mustăcios, fiind înso-țit și de Nelu:

- Să-nțeleg că au început goana? l-am întrebat eu precipitat.

- Nu. A început vânătoarea, mi-arăspuns, zâmbind sigur pe el.

- Păi, n-ar cam trebui să cuprin-dem și noi zona, dar mai ales prindreptul potecilor făcute de mistrețiprin stuf? Dacă se face mișcarea asta,vor ieși, iar noi stăm aici ca reporterii,mi-a cam sărit mie muștarul dupăcare, foarte iritat, mi-am dat carabinajos de pe umăr, am introdus un glonțpe țeavă și m-am îndreptat rapid spre

un grup de câteva poteci proaspete,pe unde se distingeau clar urmelemistreților. Nervos, mi-am desfăcutscăunelul și m-am așezat în așa felîncât să pot trage spre toate potecile,iar concomitent mi-am zărit camaraziicum mă imitau și ei, răspândindu-sedea-lungul stufului și instalându-seacolo unde li se părea mai convenabil.

Nici nu ne-am așezat bine, căci dinmijlocul pădurii de stuf, uruitul din ceîn ce mai întărâtat al motoarelor trac-toarelor a început să fie împănat cu su-netul împușcăturilor. Mi-am verificatdin nou carabina și mi-am așezat-o pegenunchi, ca să fiu sigur că nimic numă va împiedica să o folosesc cu efi-ciență, iar uitându-mă spre Nenea Fă-nică, aflat undeva, relativ aproape demine, i-am făcut bucuros un semn desiguranță, la care mi-a răspuns la fel demulțumit.

Împușcăturile ne ofereau cea maisigură garanție a existenței mistreți-lor, pentru care și venisem, așa căaveam toate motivele să fim mulțu-miți. Dar timpul trecea, motoareletractoarelor duduiau prin toate direc-țiile, iar împușcăturile nu încetau,însă din stuf nu apărea nici un mis-treț. Nici măcar o vulpe sau vreunșacal. Nimic absolut!

Nu după mult timp, trei sau patrudintre tractoare și-au făcut aparițiadin stuf, tractând în urma lor câte doisau trei mistreți împușcați, iar în timpce-i eliberau de cârligele înfipte subrât, mustăciosul îi aproviziona pe ceirămași călare pe botul tractoarelor cucartușe încărcate cu breneke.

M-am apropiat de mistreții împuș-cați și i-am cercetat plin de curiozi-tate, constatând din primul momentcă erau loviți cam alandala, iar celaflat călare pe capacul motoruluilângă care mă aflam a dat din cap, în-țelegându-mi nedumerirea:

- Nu vă prea place cum sunt îm-pușcați, așa-i?

- Mda, … cam așa e. - Păi, n-ați vrea să faceți un tur

măcar cu tractorul și să vedeți singurîn ce condiții se trage?

Invitația lui m-a fript, pur și sim-plu, așa că, fără să mai ezit, mi-amaruncat carabina pe spate și, în timpce el cobora de pe tractor, i-am luatlocul. Capacul motorului era călduț,iar emoția mă copleșise. Nici n-amapucat să-mi iau la revedere de la ca-marazii meu, că ne-am și pus în miș-care. Precis că tractoristul era vechiparticipant la asemenea escapade,pentru că șofa ca la cursele auto deFormula 1, dar spectacolul era cu ade-vărat grandios. Floarea stufului eracel puțin la înălțimea ochilor mei, iareu priveam în toate direcțiile pestemarea de spice, urmând ca, imediatce descopeream în față spice care semișcau, însemna că pe la baza loraleargă un mistreț, iar eu trebuie să-lidentific și să ochesc sau, după caz,dacă scăpa, trebuia să-i semnalezcelui din spatele meu, aflat lipit deparbriz, arătându-i în ce direcție afugit mistrețul, iar acesta prelua diri-jarea, îndrumându-l pe tractorist.

Treaba chiar nu era simplă deloc,însă imaginea era spectaculoasă.Tractorul avea în fața roților o barămetalică cu care culca instantaneustuful, astfel că senzația mea eraaceea că, apropiindu-mă cu viteză, ve-deam spicul stufului apropiindu-seamenințător de fața mea, iar cu câțivacentimetri mai înainte de a mă lovipeste ochi, acesta dispărea brusc, fiindînclinat într-o fărâmă de secundă debara metalică din fața roților. Eramfascinat de acest spectacol inedit așacă, impresionat de spectacol, am ratatsemnalizarea prezenței altor doi porciși aceasta, în principal, deoarece nu-ivedeam pentru a-i putea astfel ochi,așa că i-am făcut semn celui din spa-tele meu să-l roage pe tractorist să măducă înapoi la margine.

Când m-am apropiat, gâfâindușor, mustăciosul m-a și luat în pri-mire:

- Interesant, nu?- Hm, … chiar prea interesant! - Ai dreptate, dar n-avem ce le

face. Porcii n-au de gând să iasă dinpălălaia asta de stuf nici dacă i-am dafoc. Nu vedeți, câtă gălăgie s-a făcut,împușcături, uruială de motoare, zbu-cium de tractoare și, cu toate astea,nici unul nu a ieșit afară din stuf. Amîncercat să-i mișcăm și cu câinii dardegeaba, ba ne-au mai și rănit niștecâini tare buni.

Până la urmă au reușit să împuștevreo nouă sau zece mistreți, după carene-am luat la revedere de la ei și amplecat spre casele noastre, îmbogățițicu o nouă amintire, ceva mai aparteori… poate numai interesantă?

IULIE 2017 | 15

Asta-i o vânătoareceva mai aparte, după

cum v-am mai spus, pentruplan. O facem așa de ani dezile și astfel noi ne-amînvățat cu mistreții și leștim toate metehnele, iar larândul lor, ei s-au învățatcu noi și ne cunosc toateslăbiciunile”.

C ea de-a opta ediție a adus con-cursurile deja cunoscute și aș-teptate: tirul vânătoresc, tirul

cu arma cu aer comprimat pentru copii,prezentările câinilor de vânătoare șiconcursul de ceaune. De asememnea,s-au premiat cele mai frumoase stan-duri și cele mai frumoase trofee. Ca șila ediția precedent, festivalul s-a desfă-șurat pe durata a două zile: în prima ziau fost organizate concursurile de tir,la care au participat vânători din toategrupele și asociațiile participante la fes-tival. Ce-a de-a doua zi a festivalului afost rezervată concursului chinologic,celui de tir cu aer comprimat pentrucopii și concursului de ceaune.

Oaspeți, paticipanți, câini nebuna-tici, trofee de excepție așezate în stan-duri cu grijă aranjate, mirosurileîmbietoare ce se ridică din ceaune,zarva copiilor bucuroși de reușita la

tirul cu aer comprimat, ritmurile cân-tecelor românești, verdele, încă crud, alcodrului ce străjuiește adunarea, toatela un loc creează, an de an, premiseleunei manifestări cinegetice cu notecâmpenești. S-au acordat premii pentrucele mai bune preparate culinare, pen-tru cel mai frumos stand, pentru celemai frumoase trofee de cerb, cerb lopă-tar, mistreț, căprior, craniu de urs șilup, pentru performanțele de la tirul cuare comprimat, dar și pentru cele maibune prestații ale câinilor de vânătoarela probele de lucru.

Ca în fiecare an, concursul chinolo-gic a adunat cei mai mulți privitori,dornici să admire frumusețea și abilită-țile câinilor de vânătoare. La concursau participat câini din rasele cele maicunoscute folosite la vânătoare: scoto-citori, de aret, copoi. Copiii s-au pututbucura de prezența unor exemplare de-

osebite din rasele brac cu păr sârmos șicu păr scurt, springer, copoi, vizsla. Lo-curile 1-3 au primit cupe și diplome.Cei prezenți au putut admira câinii lalucru, probele susținute fiind găsirea șipontarea vânatului cu pene (fazan șipotârniche) și aportul vânatului cu păr,făcut atât din apă cât și de pe câmp,utilizând blană de iepure și vulpe.

Arbitrul chinolog pe probe delucru, domnul Dumitru Moșoiu, a pre-zentat publicului rasele. La probele delucru, au fost descrise de către arbitruatât modul de lucru corect, cât și com-portamentele și interacțiunile pre-zente în echipa câine-vânător.Ineditul l-a constituit prezentarea lu-crului în tandem, realizat cu o pere-che de câini din rasa vizsla (mamă șifiică). A fost un bun exemplu al învă-țării prin imitare, modalitate utilizatăde multe ori pentru a învăța tinerii


EVENIMENT

Festivalul vânătorilor timișoreniText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Deja a devenit o tradiție, în primele zile ale lunii iulie, organizarea, de către Clubul deVânătoare Timișoara împreună cu A.J.V.P.S. Timiș și cu suportul Consiliului Județean, afestivalului vânătorilor. Printre invitați s-au numărat, în acest an, domnul dr. ing. NeculaiȘelaru, președinte al A.G.V.P.S., domnul ing. Mugurel Constantin Drăgănescu, președinteexecutiv al A.G.V.P.S., și reprezentanți ai Consiliului Județean Timiș, alături de gazdeleevenimentului domnul ing. Cornel Lera, director A.J.V.P.S. Timiș, și domnul TraianOprea, președintele A.J.V.P.S. Timiș. La manifestări au participat și grupele de vânătoareprietene din Serbia și Ungaria, ele numărându-se, de altfel, și printre premianțiifestivalului, cu bucatele alese preparate.

câini deprinderile corecte de căutare,pontare și aportare a vânatului.

Ceea ce publicul a admirat în moddeosebit, la câinii participanți în pro-bele de lucru, a fost pasiunea căutăriiși legătura strânsă existentă între vâ-nător și partenerul său. La toți parti-cipanții în probele și prezentareacâinilor se putea observa dragosteapentru câinele lor și pasiunea pentruvânătoare. Aceste două aspecte facechipa câine-vânător de nedespărțit.Ceea ce trebuie precizat este că, înspatele acestui frumos lucru în echipă,stau multe ore de dresaj și vânătoare,în care instinctele native existentesunt șlefuite cu răbdare pentru aputea construi echipa perfectă. Vână-toarea alături de câine este o povestefrumoasă, de fiecare dată povestităaltfel, de fiecare dată inedită. O astfelde echipă câine-vânător, odată creată,

durează o viață. Din păcate, doar oviață de câine…

O altă surpriză a fost inițiativaA.J.V.P.S. Timiș, de a recunoaște me-ritele celor care, de-a lungul anilor, și-au dedicat eforturile și timpul în slujbavânătorii, susținând prin acțiunile lorasociația județeană, aducându-i recu -noaștere prin tot ceea ce au întreprins.Este vorba de acordarea titlului SemperFidelis celor care, de peste 40 de ani, slu-jesc cu pasiune și devotament vânătoa-rea, promovând etica vânătorească șiimaginea A.J.V.P.S. Timiș. Printre ceicare au primit acest titlu, se numarădomnii: Ștefan Polverejan, Ioan Vintilă,Sabin Popa, Dumitru Moșoiu, TraianOprea, Cornel Lera și alții. Pentru aso-ciație, importanți nu sunt doar veteranii,ci și cei noi în ale vânătorii, precum șiviitorii vânători. În acest an, la tirul vâ-nătoresc, noii vânători nu au mai parti-

cipat în același concurs cu cei consacrați,tocmai pentru a se putea afirma. De ase-menea, pentru concursurile de tir, pen-tru probele de lucru cu câini și pentruceaune s-au acordat premii pentru locu-rile 1-3. Acestea sunt premierele celeide-a opta ediții a festivalului vânătorilororganizat în Timișoara.

Astfel de manifestări trebuiesc sus-ținute și încurajate. Pentru cei care dejale organizează, este o provocare să vinăîn fiecare an cu noi inițiative și concur-suri. Aceste acțiuni reprezintă un exce-lent prilej de a promova vânătoarea, dea întări spiritul de echipă în grupele devânătoare, de a cultiva și întreține par-teneriatele cu asociații din alte țări, dea aduce cât mai mult public și copii lamanifestările cinegetice. Așteptăm șialte inițiative similare și, mai ales, nou-tățile ediției de anul viitor a festivaluluiorganizat în Timișoara.

IULIE 2017 | 17

V eneam din nou printre vechiiprieteni, vânători destoinici,dar și mai tineri, dornici să în-

vețe de la cei mai pricepuți. Depășinddificultatea parcurgerii unor sute de ki-lometri, recompensat în același timp depeisajele minunate, care se succedau înviteză, ca dioramele dintr-un muzeu,gândul mă purta pe tainicele poteci, laîntâlnirea mult așteptată cu viețuitoarepădurii. O nouă pagină din imensacarte a naturii aștepta să fie parcursă.

Între sălbatic și idilicÎn adâncurile pădurilor de pe liniș-

titele plaiuri bihorene, între care șicele ale Pădurii Negre, unde adeseaam hoinărit la invitația conduceriiA.J.V.P.S. Bihor și a colectivității devânători de toată isprava, trăiește,într-o creștere controlată a efectivelor,ca de altfel și pe alte meleaguri de po-veste, această puternică și curajoasăviețuitoare, mistrețul. Acesta se simtebine în multe zone, mai ales în pădu-rile bogate în ghindă.

Referindu-ne la arealul amintit, ha-bitatul cu sol umed, apă și desișuri denepătruns îi asigură confortul dorit,dar știe la fel de bine să se adapteze

ofertelor naturii, mai ales spre toamnă,în zonele culturilor agricole, prin exce-lență a celor de porumb, unde găseștecu ușurință mult apreciata hrană.

Ocupând, în general, un arealfoarte divers, dă posibilitate vânăto-rului de a-l selecționa pe criterii teh-nice și, firește, etice. Administratorulfondului de vânătoare știe, spre exem-plu, că vierulul are trofeul format pela 5-6 ani, apogeul atingându-l pe la8 ani. Dar, printre lucrurile bune, maiexistă, pe ici, pe colo, și unele atitu-dini total nepotrivite, mai ales încazul unor vânători colective, de a do-


DIN TEREN Vânătoare la mistreți

Zile superbe, gazde primitoare, șanse pentru o reușită partidă de vânătoare. Cunoștințevechi, altele noi. Instructajul, cu reamintirea regulilor obligatorii, mai ales, în cazulcăutării vânatului rănit, pentru protejarea câinilor de vânătoare. Standuri multe.Densitate mare a ștejarilor și fagilor bătrâni, imense pâlcuri cu stejăriș tânăr, zoneumede cu mult stuf, toate întregesc tabloul naturii înconjurătoare, la o vânătoarecolectivă organizată la mistreți.

Pe meleaguri bihoreneText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

borâ cel mai mare exemplar, cel dinfruntea turmei, obicei deosebit de pă-gubitor. Se știe că scroafele conducciurdele și ele apar primele, pe cândvierul vine, de obicei, ultimul sau înurma cârdului. Împușcarea conducă-toarei aduce, în marea majoritate acazurilor, dereglări în echilibrul localal speciei. De aceea, alegerea nu tre-buie făcută la întâmplare, cu precă-dere dintre exemplarele mari.

Taine… din bătrâni Când stai la pândă, mai întâi îți or-

ganizezi locul și după aceea ocupistandul. Vânătorul trebuie să fie pre-gătit pentru momentul hotărâtor, alt-fel riscă să se aleagă cu o bună lecțiedespre cum ar fi trebuit să pregă-tească terenul.

Dacă locul de pândă este lângă uncopac, nu trebuie să vă poziționați înspatele acestuia. Logic, stați în fațatrunchiului, unde veți fi greu perce-put, ajutat desigur și de un echipa-ment adecvat peisajului, cu un coloritadaptat celui din natură

Pentru o pândă reușită, mai ales

când ne aflăm într-un observator,acesta trebuie verificat totuși, tocmaispre a înlătura anumite zgomote dato-rate unor trepte care scârțâie sau cândpodeaua de lemn nu este bine fixatăși, pe lângă disconfortul creat, poate fiși o posibilă sursă de alarmare a vâna-tului care, cu siguranță, va ocoli loca-ția respectivă, pânda fiind ratată.

VânătoareaÎn momente de răgaz, pădurea de

fagi și stejari, cu falnice trunchiuricreate de natură, te îndeamnă să-i as-culți liniștea aparentă. Parcă nimic numai mișcă, totul e învăluit în mister.Păsările și-au oprit cântul, râulețul și-a potolit apele, vântul așteaptă ca lacomandă, vânătorii din linia „de foc”au devenit stane de piatră și ascultăprimele îndepărtate strigăte ale bătă-iașilor, amestecate cu lătratul, plin deînțeles, al câinilor.

Se scurg minute bune, de ordinulzecilor, pentru că organizatorul, îm-preună cu paznicul de vânătoare, vorsă cuprindă toate hățișurile, adevă-rate fortărețe ale mistreților, iar mai

apoi să păcălească vânatul, împin-gându-l către râul spre care și el se varefugia. Numai că, de-a lungul aces-tuia, pe celălalt mal, rânduiți din 30în 30 de metri, într-o frăție cu codrul,așteptăm noi, cu cele 15 flinte și cuacel dor al după-amiezilor răcoroase.

Primele repere mișcătoare, întune-cate, apar mai întâi cu pași lenți, careîți dau senzația că vietățile sunt încăsomnoroase. Dar larma se întețește.Deodată pământul se umple de ropotebubuitoare, crăcile uscate gem subgreutatea acestora, iar frunzișul esterăvășit de pala de vânt pornită ca dinsenin. Din grupul mișcător se des-prind conducătoarele care, urmate de4-5 godaci, încearcă să păcălească go-nașii și câinii lor. Și reușesc, pentru căși noi eram hotărâți să-i cruțăm.

Prin telefon, organizatorul ne co-munică să fim atenți, pentru că 4 sau5 vieri au fost scoși din hățișuri și ur-mează poteca primilor sosiți. Vânatulși-a ales cărările cunoscute numai deel, însă câinii par a-i încurca abilită-țile. La prima goană, în zona noastrănu a mai apărut nici o vietate. Tacticavierilor a dat roade. Totuși undeva, îndepărtare, s-au auzit focuri de armă.

A doua goană, după un scurtpopas, s-a desfășurat într-o zonă maideschisă, în apropierea unei trecătorides circulate. Apar cinci țapi și feme-lele lor, alergând spre locuri ferite delarma câinilor. Curând vine un vier,care pare că nu prea a apreciat binepericolul și intră în raza de ochire aunei lunete. O bubuitură scurtăsparge liniștea codrului.

Spre seară, pe platou, cunoscutultablou încununează partida de vână-toare la mistreți. E o după-amiază mairăcoroasă, așa că buna dispoziție nulipsește nimănui. Ca de obicei organi-zatorul, gazdă bună, cu doi bucătaridestoinici, mereu la datorie, ne oferă,după lăsarea serii, o mâncare caldă, așacum numai ardelenii știu să o prepare.Aici, la poalele înălțimilor, mirodeniiledin preparate parcă au împrumutat dinmireasma cetinei, sunetul taragotuluiși șipotul izvorului.

IULIE 2017 | 19

Pentru o pândăreușită, mai ales când

ne aflăm într-unobservator, acesta trebuieverificat totuși, tocmaispre a înlătura anumitezgomote datorate unortrepte care scârțâie saucând podeaua de lemn nueste bine fixată și, pe lângădisconfortul creat, poate fiși o posibilă sursă dealarmare a vânatului care,cu siguranță, va ocolilocația respectivă, pândafiind ratată.

D eodată, ușa birtului se des-chise cu larmă mare. Cei treiciobani, aflați încă de dimi-

neață în birt, ieșiră împleticit, bleste-mând birtașul care nu mai voia să ledea de băut pe datorie. Câinele celmare sări brusc în picioare, dând dincoadă, și se îndreptă spre aceștia. În ul-tima clipă, reuși să sară într-o parte dincalea bocancului greu al stăpânuluisău. Acesta, dezechilibrat de lovituradată în gol, căzu pe jos în fața birtuluicât era de lung, înjurând cumplit dintredesagii împrăștiați în jurul său. Ceilalțidoi o porniră spre munte pe ulița pră-foasă, râzând hăhăit de cel căzut, carecu greu se ridică de jos. Încet, clăti-nându-se, reuși într-un târziu să-șiarunce pe umeri desagii și plecă peurma celor doi pe aceeași uliță, reze-mându-se în boată, cu câinele cel mareîn urma lui.

La ieșirea din sat, se împiedică de opiatra și, din nou, căzu jos. Câinele,prietenos, dând din coada încovrigată

și lățoasă, neînțelegând ce se întâmplă,se opri în fața lui, privindu-l cu mirare.Deodată, în capul năuc de băutură și însufletul nemernic, încolți o ură fărăseamăn pentru dulăul lățos. Privireacăpătă o viclenie murdara. Se ridică dinnou de jos, apoi, cu o putere și o înde-manare nebănuită, îl păli pe câine cuboata. Acesta n-avu timp să se ferească,astfel încât lovitura îl prinse pe lat.Două coaste și piciorul drept din spateau pleznit sub greutatea ciomagului.Ciobanul, mulțumit de isprava sa,scuipă cu obidă pe câine și plecă maideparte clătinându-se.

De pe colina din marginea satului,Ion pădurarul cobora spre sat, du-cându-și calul de căpăstru. De acolo avăzut întreaga nedreptnicie.

Cu un icnet de durere, câinele se ri-dică de jos și porni după stăpânul său,cu piciorul atârnând în piele. Când res-pira, clăbuci de sânge îi încleștau gura.Ajuns în spatele ciobanului, scânci sub-țire, ciudat pentru mărimea sa. Ticălo-

sul se întoarse surprins, dar ochii injec-tați de băutură nu fură în stare să des-lușească în privirea câinelui nicicredința fără de sfârșit și nici nedume-rirea, așa că îl păli din nou și din nou,încercând să-i ia suflarea. Se opinti înboată încă o dată, dar lovitura n-a maicoborât către câine. O palmă mare câtlopata, palma lui Ion, îl trăzni năpraz-nic peste obraz, doborându-l în margi-nea drumului într-o tufă de brusturi, deunde nu mai fu în stare să se ridice.

Ion se apropie de câine, văzu un fi-rișor de răsuflare printre bolboroacelede sânge ce se prelingeau pe limbaatârnată, îl luă în brațe și, cu greutate,îl așeză pe cal, de-a curmezișul.

Un gând teribil se cuibări în sufletulcâinelui: stăpânul lui a ramas acolo,singur, căzut la pământ, iar pe el stră-inul acesta îl ducea cine știe unde. În-cercă sa coboare, să se întoarcă lastăpân, dar era prea dureros și leșină.

Ajuns acasă, o chemă pe Mila și-izise, arătând către namila lățoasă:

- Muiere, cred că până dimineațămoare, dar dacă i-o da Dumnezeu zile,om vedea.

De-abia după mai bine de două lunide odihnă și hrană, untură de bursuc,zeamă de cătină și alte leacuri, cu pi-ciorul încă prins între șipcile de gorun,a reușit să se ridice singur din culcușul


POVESTIRI Biodiversitate

În fața birtului, câinele ciobanesc mare și lățos, tolănit laumbra unui corcoduș, aștepta. Din când în când, cu oviteză uimitoare, prindea din zbor câte o muscăobraznică ce îi dădea târcoale. Ciripitul perechii depițigoi care își hrăneau puișorii, liniștea amiezii de varătimpurie, încremenirea dimprejur, dezvăluiau o tihnă și opace ce nu prevestea nicidecum grozăvia ce avea să fie.

HaiducMARIUS COCÂRLĂ

Doi pescari se întorc de la pescuit dinDeltă. În mașină este o liniște mormân-tală, iar cei doi fumează tăcuți, pufăindplini de amărăciune. La un moment dat,unul din ei rupe tăcerea apăsătoare:

- Fii atent la ideea care mi-a venit. Casă nu ne facem de râs și să ne justificămcât de cât săptămâna pe care ne-am pier-dut-o pe coclaurile astea, cel mai bine ar

fi ca să le povestești tu, acasă și ălora dela asociație, cât de mari erau știuca și ăiadoi somni pe care i-am scăpat după ce ne-au rupt sculele.

- Ce vorbești, mă?! Și mă rog, de cetrebuie ca eu să mănânc borșul ăsta?!

- Păi, tu ești mult mai convingător și…ai brațele mult mai lungi decât ale mele!

* * *- Tati, îl întreabă micul Bulache, care

tocmai lucra la o compunere necesară lașcoală, spune-mi și mie care a fost cel maimare pește pe care l-ai prins tu în Deltă?

- Hm, ia mai lasă-mă în pace cupros tiile tale! Nu mai țin minte, dar celmai bine întreab-o pe maică-ta, că ea nuuită niciodată nimic din tot ce-i spun eu,decât numai ce nu-i convine ei.

* * *După accidentul suferit la vânătoare,

când a căzut într-o râpă fiind fugărit de un

mistreț, Bulă are aproape tot trupul înfă-șurat în bandaje și, cu glasul sfârșit, i seadresează Bulinei:

- Scumpa mea, întotdeauna ți-amsimțit dragostea curată și niciodată nu m-am îndoit de sincerele tale simțămintefață de mine.

- Așa este, iubitule, confirmă Bulina cuochii umeziți de lacrimile fierbinți gata,gata să izbucnească, tu ai fost și ești lu-mina sufletului meu.

- N-am să uit niciodată, continuă Bulă,gemând înfundat, cum ai fost lângă mineatunci când m-am răsturnat cu mașina depe podul ăla mare și mi-am rupt ambelepicioare, iar tu n-ai pățit nimic.

- Aoleu, nu mai mi-adu aminte, cămor, în ce hal m-am speriat, explodeazăBulina, ciocănind cu degetul în lemnulscaunului. Doamne ferește!

- Sau când am fost împușcat la vână-toare, iar tu mă așteptai acasă cu masapusă, că era ziua ta…

BULINEȚIȚI

de paie. Ion, cu o mărășască în colțulgurii, îl văzu pentru întâia dată pe de-a-ntregul și-i zise femeii:

- Uite Mila, uite, a înviat Haiduc!În toamnă a început sa umble după

Ion și, de atunci, au trecut patru ani șitoată lumea din sat știa că, dacă îl vezipe undeva pe Ion Vlașin, musai e șiHaiduc pe acolo.

A venit întâia brumă. În gărâniledin munte, taurii cei mari boncăluiaustrașnic. Era destul să-i auzi, că te tre-ceau fiori reci pe șira spinării.

Cam pe atunci, șeful de ocol a sositcu străinul acela cu mașină de teren,care venise să puște urs.

- Mă Ioane, îi zise șeful, neamțu’ azis că nu vrea orice urs. Vezi cum facisă plece mulțumit!

Acum, cu ranița în cârcă și cu pușcape umăr, urca cu pas mărunt, dar așe-zat, poteca de munte. În urma lui, Hai-duc și, la urmă de tot, neamțu’. Odatăajunși sub stâncărăile Sturului, se oprisă facă planul.

Mai din vorbe (de câți ani tot veneala vânătoare în România, neamțu’ în-vățase destul de bine limba), mai dingesturi, îi zise neamțului că știe el, Ion,o râpa în care mai mereu își duce vea-cul o matahală de urs, care se simteacolo apărat. Către pârâu e prăpastie,pe partea cealaltă e perete de stâncăvertical. Între ele, un grohotiș cu copacirăsturnați de furtună, în care cu greuputea pătrunde orice făptură. De acolo,la doua-trei nopți, fiara sângeroasăurca la stânele din Cuntu și lua câte ooaie, apoi, dupa ce se sătura, venea

aici, la locul lui, departe de ciobanii cucâinii lor lătrători, departe de „tafurile”ce trăgeau bușteni din pădure, departede orice.

Îl conduse pe neamț în sus, câtevasute de metri, pâna la ieșirea din gro-hotiș. Doi corbi mari și negri se ridi-cară, croncănind mânioși de pe stârv deoaie, semn că ursul nu era departe.După ce îl lăsă pe străin ascuns dupăbradul cel mare care străjuia strungaieșirii, el cu Haiduc porniră în ocol largcătre gura din vale a grohotișului.Ajuns acolo, își încărcă pușca cea vechecu două cartușe cu bilă crestată, lăsăranița din cârcă și începu urcușul cuHaiduc printre brazii răsturnați. Nutrecu mult și câinele adulmecă înspremunte miros de lighioană. Începu sădea glas, părul i se zbârli pe spinare șio luă cu curaj înainte. Cu mâna pepușcă, pipăind mereu piedica, Ion îșifăcea cu greu loc pe urma câinelui prin-tre bolovani, pe lângă rădacini smulse,prin hățiș. Ascultă cu atenție câinele:bătea pe loc. Când ajunse mai aproape,câinele căpătă curaj și se băgă pe urs cuîncredere. Pesemne că lătratul și miro-sul de om laolaltă făcură ursul să semiște la deal, direct către pușca stră-inului. Nu trecu mult și Ion auzi foc decarabină, apoi un răcnet îngrozitor, deurs rănit, străbătu văile până departe.

Ce a urmat părea că a durat o veș-nicie, deși lucrurile s-au petrecut în câ-teva clipe. Grohotișul plecând la vale,larmă, răget de urs, lătrat de câine,crengi rupte, parcă întreg dea lul aluat-o în jos spre Ion. Brusc, dintre co-

paci, la numai câțiva metri în față, aaparut ursul, mare și întunecat ca unbivol. Haiduc era cu colții înfipți înpulpa din spate. Pușca lui Ion glăsui odată și imediat a doua oară. Ursulprimi bilele în piept, dar arsura lor îlmânie mai tare. Un nou răget se auzi,mai cumplit ca înainte, și fiara se ros-togoli peste Ion, aflat chiar în drumulsău. Matahala de patru sute de kile seafla deasupra lui. Mirosul de om seamesteca cu mirosul sângelui său cegâlgâia din blana groasă. Când săapuce capul bărbatului în gura luienormă, câinele, văzându-și stăpânulîn grozav pericol, sări în beregata ur-sului. Câine și urs se rostogoliră la valeîncă câțiva metri, până la un bradmare prăbușit de-a curmezișul. Ionavu timp să-și ia pușca și s-o încarcedin nou. Brânca uriașă a ursului căzucumplit de grea pe grumazul lui Hai-duc. Pușca se auzi din nou și apoi selăsă liniștea. Ursul era de acum mort.

Ion își pipăi întâi brațele, apoi pi-cioarele, și mai apoi se uită la burtă. Chi-mirul lat era sfâșiat de ghearele enormeale ursului, dar dedesubt nu era sânge.

O rază blândă de soare mângâie unbărbat și un câine pe coasta muntelui.Omul ține capul mare al câinelui întrepalmele sale enorme. Lângă ei, în pi-cioare, vânătorul străin, cu pălăria înmână, scrutează zările.Cei doi corbibrăzdează văzduhul și croncăne urât, amoarte. Câinele mai privește o datăchipul luminos al stăpânului. Călduraaceea mare îl învăluie pe de-a întregul.Închide ochii liniștit.

| 21

- Vai de mine, ce spaimă am tras șiatunci, se lamentează Bulina.

- Ori atunci când pescuiam la copcă și s-a rupt gheața cu mine, în timp ce tu eraiacasă la paznic, stăteai la căldurică și beaivin fiert cu el.

- Offf, nu-mi mai aduce aminte, că măînfiorez când te am înaintea ochilor, țea-păn de înghețat, de erau toate pe tine calemnul de tari, de nici n-am putut să tedezbrac de ele, și a trebuit să te las cu elepe tine până s-au mai înmuiat singure dela căldura sobei.

- Ehei, și câte au mai fost, iar tu n-aipățit nimic niciodată, spre deosebire demine.

- Ce să-i faci? Așa a fost să fie. Bine c-ai scăpat.

- Mda, am scăpat cum am scăpatînsă, începând de azi, îmi este cât sepoate de clar că tu îmi aduci numai ghi-nioane.

* * *Bulă dă buzna în clasă înainte să se ter-

mină ora, pentru a-și exprima nemulțumi-rea față de profesoară, așa că, fără să-șipiardă cumpătul, aceasta îi propune să facăo probă și îi pune o întrebare lui Bulache:

- Te rog, spune-i tăticului tău ce este Patria. Bulache ridică din umeri și, cu coada

ochiului, încearcă să-i prindă privirea lui Bulă,în speranța că-i va sufla, dar acesta ascultadiscuția, fiind încruntat. Între timp, profe-soara adresează aceeași întrebare altui elev:

- Vasilică, răspunde tu. Fără să ezite,respectivul răspunde prompt:

- E mama mea, doamnă profesoară.- Ei, acum ai auzit? – îl întreabă profe-

soara pe Bulache. - Mda, am auzit. - Și, ce-ai de spus?- Că Patria este mama lui Vasilică!- Dobitocule, sare ca ars Bulă, Patria e

mama voastră! Acum ți-e clar?!

- Da, de-abia acuma am priceput,mormăie Bulache, gata, gata să izbuc-nească în plâns.

- Hai, acum, ca să nu mai fie supărat tă-ticul tău, spune-ne tu singur ce-ai înțeles,da? îi invită profesoara cu toată blândețea.

După ce înghite de câteva ori în sec,Bulache își face curaj și, în cele din urmă,se hotărăște să răspundă:

- Am înțeles că Vasilică e frati-miu!

* * *Bulă pleacă cu trenul spre un teren de

vânătoare ceva mai îndepărtat și, cu pușcape genunchi, privește încântat pe fereastră:

- V-ar deranja dacă vă rog să țineți pușcaaltfel, adică cu țeava în altă direcție, poate sedescarcă? îl interpelează vecinul, aflat pebancheta alăturată.

- A, nici o problemă, îi răspunde Bulăfoarte amabil, am cartușe suficiente, așacă o pot reîncărca imediat.


MUNI}IE

N u sunt rare gloanțele carebat departe și, odată ajunseîn vânat, își măresc diame-

trul, dând naștere unui canal adânccu orificiu de ieșire. Dar dacă vânatulîți vine aproape, același glonț rapid sepoate sparge total în schije mici, fărăsă pătrundă adânc și să-l rănească de-cisiv. După cum există și gloanțe preadure, care și la viteze mari își păs-trează forma, dând un canal prea în-

gust și rănind inutil vânatul. Potriviteste un model de glonț care expan-dează și la viteze mici, fără a se frag-menta la viteze mari.

Contează mult și cât de rezistenteste vânatul. Gloanțele cu fragmen-tare merg bine la vânat cu pielea sub-țire: căprioară, vulpe, șacal, iepure,chiar și lup. Cu piele groasă și muscu-latură puternică sunt: mistrețul, cer-bul, ursul, care pot fi chiar periculoși

dacă atacă frontal, iar glonțul îți poatesalva viața.

Cele mai multe întâlniri pot avealoc la distanțe situate între 40 și 400metri. Au fost testate 8 modele de ca-librul .300 Winchester Magnum, de11,7 grame (180 grains), dintre care7 modele cu miez din plumb și unudin cupru. Ele au fost trase în blocuricu gelatină balistică, la 40 m și la 400m, rezultatele apărând în cele douătabele în ordine alfabetică. În fiecarefigură se vede (st. - dr.) cu un glonțîntreg, unul tăiat și două expandate.

Rezultatele testelor și figurile auapărut în revista Bălgarski Loveț dinaprilie 2014, pag. 16-18.

Glonțul potrivit la vânatul potrivitMATEI TĂLPEANU

Producătorii gloanțelor de vânătoare nu sunt interesaținumai de balistica acestora în țeava armei și detraiectoria lor în aer, ci și de balistica lor terminală.Adică nu doar de viteza și precizia lor, ci și de succesulmisiunii lor, de a doborî net vânatul fără suferințe.

Rezultate la distanța de 40 metri cu gloanțe grele de 11,7 grame, de cal. .300 Win.Mag.Glonț Viteză (m/sec) Penetrație (cm) Expandare (cm) Greut. rem. (g) Greut. rem. (%)Barnes TTSX 892 69,85 1,68 11,61 99,6Fed.Trophy Bonded 915 62,23 1,49 10,12 86,7Hornady Interbond 885 58,42 1,81 9,10 78,0Nosler Accubond 865 63,50 1,52 7,66 65,6Nosler Partition 878 69,85 1,65 8,04 68,8Rem.Core-Lokt Ultra 884 49,53 2,34 9,24 79,2Swift A-Frame 866 62,23 1,47 11,49 98,5Swift Scirocco II 874 60,96 1,73 10,12 86,7

1 2 3

4 5 6

Rezultate la distanța de 400 metri cu gloanțe grele de 11,7 grame, de cal. .300 Win.Mag.Glonț Viteză (m/sec) Penetrație (cm) Expandare (cm) Greut. rem. (g) Greut. rem. (%)Barnes TTSX (Fig. 1) 725 91,44 1,27 11,59 99,3Fed. Trophy Bonded (Fig. 2)753 59,69 1,75 11,40 97,7Hornady Interbond (Fig. 3) 712 60,96 1,73 10,59 90,7Nosler Accubond (Fig. 4) 708 68,58 1,45 8,63 74,0Nosler Partition 709 69,85 1,40 8,51 73,0Rem.Core-Loct Ultra 690 55,88 2,00 11,22 96,1Swift A-Frame (Fig. 5) 670 78,74 1,40 11,50 98,5Swift Scirocco II (Fig. 6) 720 74,93 1,52 10,83 92,8

IULIE 2017 | 23

Ț inând cont de căldura excesivădin timpul zilei, este recoman-dat să ieșim cu câinele în teren

dimineața sau după-amiaza, după cedogoarea soarelui se domolește. Să nuuităm, câinii simt temperatura multmai accentuat decât noi, iar la nivelulsolului aceasta este, de regulă, cu celpuțin câteva grade mai ridicată decâtla nivelul nostru. Pentru pontatori, carelucrează intens pe teren uscat, chiar șio temperatură de numai plus 20 degrade Celsius poate deveni o problemă,având în vedere efortul fizic intens pecare îl fac. În cazul retreiveri-lor, carelucrează, de regulă, în apropierea uneiape, situația se schimbă, deoarece potsinguri să se răcorească ori de câte orieste nevoie. Să nu uităm că majoritatearaselor de câini pot suporta mult maibine frigul decât căldura!

În teren, trebuie să acordăm oatenție deosebită semnelor deshidra-tării câinelui nostru de vânătoare.

Dacă mersul devine apatic, ochii sti-cloși sau, pur și simplu, se așează des,fără comandă, toate sunt semne dealertă. La fiecare jumătate de oră, înzilele toride, dați-i să bea pe săturateși nu strică dacă îl și stropiți cu puținăapă. Monitorizați permanent stareacâinelui. Faceți câte o pauză, trecețila umbră și din nou dați-i să bea apăsau, dacă este vreo apă prin apro-piere, lăsați-l să facă o baie, de voie.Nu uitați că la nivelul ierbii tempera-tura este mai ridicată, iar ventilațiaeste mai redusă. O căldură tolerabilăpentru noi poate fi deja prea ridicatăpentru companionul nostru patruped.

O mențiune specială trebuie făcutăreferitor la paraziții externi prezenți înteren, amintind aici, în primul rând,căpușele. Vremea caldă și secetoasă leeste favorabilă, iar acestea au marcato dezvoltare excesivă în ultimii ani.Unele căpușe pot transminte boalaLyme - borelioza, ce crează neplăceri

grave dacă nu este observată și tratatăcorespunzător. Pentru protejarea câi-nelui nostru, putem folosi diferite pro-duse antiparazitare speciale, ce segăsesc în farmaciile veterinare. Optațipentru calitate și, chiar dacă va costaun pic mai mult, merită tot efortul,prevenția fiind, și de data aceasta, celmai simplu și sigur tratament.

Antrenamentul fizic trebuie efec-tuat continuu, cel puțin de două, treiori pe săptămână, câte o ieșire de celpuțin o oră, preferabil în teren libersau, dacă aceasta nu se poate, chiar șiîn parc, în locurile special amenajate,unde câinele poate alerga în voie. Esteimportant de reținut faptul că pregă-tirea trebuie începuă și trebuie săcrească gradual în intensitate, pentrua putea aduce partenerul nostru pa-truped la forma fizică deplină înainteadeschiderii sezonului de vânătoare,profitând, chiar de acum, de timpul șivremea lunii lui Cuptor!

Câinele de vânătoare

Luna iulie a adus călduri excesive întrerupte de scurte perioade cu ploi și vijelii, unadevărat mozaic cu schimbări bruște ale vremii, iar temperaturile, mult pesteobișnuitul mediei anuale pentru acest timp din an, răspândesc dogoare peste întinsuri.Când deschidera sezonului de vânătoare la păsăret bate la ușă, vom continuaantrenementul alături de partenerul nostru patruped, pregătind pe îndelete condițiafizică a acestuia, dar și a noastră, acum, la vremea lui Cuptor.

CHINOLOGIE

Vremea lui CuptorPREGĂTIRI PENTRU DESCHIDEREA SEZONULUI DE VÂNĂTOAREALECSANDRU CODRIN


C unoscut și sunb denumiri popu-lare, precum agud, iagod,murar sau frăgar, dudul a avut

numeroase întrebuințări în gospodăriileoamenilor, mai cunoscută fiind folosi-rea frunzelor sale la creșterea viermilorde mătase și la obținerea ceaiurilor pen-tru vindecarea unor afecțiuni digestive,iar fructele, pentru producerea țuicii.Astăzi, diferitele părți ale dudului,funze, scoarță, fructe, sunt folosite pen-tru obținerea de produse naturiste.

Dudul negru poate crește până laînălțimi de 20-25 de metri și poateatinge vârste înaintate, de peste 100de ani. Este o plantă dioică, astfelexistând arbori care produc flori mas-culine și arbori cu flori femele. Dudulînflorește în luna mai, iar fructele secoc pe parcursul lunilor iunie-iulie, înfuncție de mersul general al vremii.

Dudele conțin o serie de compuși,precum taninuri, materii peptice grase,antocianozide, caroten vegetal, săruri,

vitamina C, fapt ce le conferă o seriede proprietăți laxative, depurative, to-nice și răcoritare. Frunzele duduluiconțin acid aspartic, arginină, acid folicși alți acizi organici, betacaroten și sub-stanțe minerale. Preparatele din frunzede dud au, la rândul lor, proprietăți as-tringente și ușor antiglicemiante, sudo-rifice și antidiareice.

Grație proprietăților benefice, pre-paratele naturiste din dud – fructe,frunze, scoarță, pot ajuta în cazulafecțiunilor precum diabetul zaharat,constipații și alte dereglări ale tranzi-tului gastric, împotriva paraziților in-testinali, ameliorarea unor afecțiunibucale – afte, stomatite, precum șipentru revigorarea/tonifierea organis-mului în general. Preparatele din dudpot fi sub formă de ceai/infuzie dinfrunze, din scoarța rădăcinii sau dinfructe uscate, decoct, tinctură dinfrunze sau sirop din fructe proaspete.Consumate în stare proaspătă, dudeleau un efect laxativ.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din dud să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

DudulDOCTOR PLANT

Dudul (Morus sp. L.) face parte din familia Moraceae șieste originar din sud-vestul Asiei, regiune în care a fostprezent din timpuri străvechi, în prezent fiind cultivat șiîn Europa, Africa și America de Nord. Din cele circa 16specii de dud, cele mai des întâlnite sunt dudul negru(Morus nigra L.), originar din Persia, și dudul alb (Morusalba L.), originar din China și Japonia. În Europa, dudul afost introdus în cursul secolului XII, iar la noi în țară îlgăsim răspândit din zona de câmpie și până în zonacolinară, fiind întâlnit adesea plantat de-a lunguldrumurilor, cu precădere în zonele rurale.

dude negre dude albe

FLORA Plante tămăduitoare

IULIE 2017 | 25

PESCUITCompetiții 26

Mapamond 30Pescuit la crap 32

Tehnică 34Pescuit la răpitori 36

Restituiri 38

IULIE

Pescuitul practicat în apele coli-nare și de șes este destul de dificil,cu rezultate imprevizibile, datoritătemperaturile tot mai ridicate din

timpul zilei. Acestea determină inactivitatea peștilor din iazuri și heleștee,care se hrănesc, în această perioadă, mai mult noaptea sau în primele ore aledimineții.

Rezultate bune se obțin în apele curgătoare și în lacurile de acumulare,care au adâncime mare și se oxigenează datorită curenților sau a valurilor.Peștii se cantonează în zonele cu vegetație submersă sau plutitoare, cu iz-voare, la umbra sălciilor sau a perdelelor de stuf, în locuri care oferă, pe lângăhrană, o oxigenare suficientă a apei.

Pescuitul se poate practica în toate categoriile de ape, cu evitarea speciilorprotejate și respectarea dimensiunilor minime pentru reținere.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

P rima semifinală, programată înperioada 25-28 mai, a aliniat lastart 17 echipe, desemnate prin

tragere la sorți, care s-au clasat astfel:

Semifinala a doua s-a desfășuratîn perioada 8-10 iulie, echipele parti-cipante ocupând următoarele locuri:

Primele trei clasate în cele douăsemifinale și-au disputat podiumul șitrofeele în finala desfășurată în pe-rioada 22-25 iunie.

Spicuim, în continuare, din co-mentariile care au prefațat această fi-nală, ale unor specialiști ai pescuituluila crap din România, campionii națio-nali și internaționali Andrei Vlădeanu,AVPS Vulturul – The One Team, șiDan Mitrănescu, CS Senior Crap –Senzor – Shimano, apărute pe foru-mul www.crapmania.ro.

„În finală vor veni cele mai buneșase cluburi din România. Au fost 34 șiau rămas șase. Ce va face diferența? Eucred că această finală nu se poate câș-tiga pescuind la intercepție, oricât debine ar identifica pescarul zonele bunede pescuit și oricât de atractiv ar fi boi-liesul de la cârlig.

În primul rând pentru că în concur-sul de joi vor exista câte 6 echipe pe fie-care sector al lacului, și nu 17 ca înmanșele semifinale. Mai mult, acesteavor fi dispuse din doi în doi, adică vaexista câte un stand liber între concu-renți. Prin urmare, fiecare echipă va


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

1. AVPS Vulturul – The One Team2. Club Crap Corbu CCC3. WLC Carp Club4. AJVPS Constanța5. Fair Play Fishing Club6. CS Oltenia Fishing7. CS Valuri de Crap8. CS APS9. Abbara Carp Team10. CS Friends Carp Team11. AVPS Egreta București12. CS Pelicanul13. AVPS Acvila București14. AJVPS Argeș15. AVPS Ardealul16. AJVPS Suceava17. AVPS Sitarul București

SEMIFINALA I

1. CS Champions Carp – Carp United2. Club Tomis Carp3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano 4. CS Energy Carp5. Enjoy Fishing Club6. CS Green Lake7. AJVPS Diana8. CS MG Special Carp9. CS Carp United10. Hooc Fishing11. CS Dacic Carp12. AVPS Șoimul București13. CS Mr. Fish14. CS Carping Club15. Hydra Carp Club16. KAN-VIS Rm. Vâlcea17. CS Crap Cristian

SEMIFINALA II

Campionatul A.G.V.P.S. de pescuit la crap - 2017Text MUGUREL IONESCU, fotografie GEORGE IORGA

Programată pe carpodromul de la Corbu, jud. Constanța, găzduită de SC. RIG SRVICE SA,competiția crapiștilor s-a desfășurat în acest an în alt mod față de cum eram obișnuiți înedițiile anterioare. Modificările s-au datorat, în primul rând, numărului mare de cluburiînscrise în concurs, 34, cifră record, fără precedent până acum. De aceea campionatul afost structurat în două etape semifinale și o etapă finală, cu desemnarea campionilor.

avea o zonă mult mai mare liberă înfața ei, să nu mai vorbesc de cele cap desector. Iar fiecare club va avea un capde sector.

Ei bine, în aceste condiții lejere dinpunct de vedere al zonelor de pescuit,mie mi se pare greu de crezut că te poțibaza exclusiv pe atractivitatea momeliisingulare de la cârlig. Trebuie nădit, iarcrapii (care la Corbu au crescut consi-derabil), trebuie să-ți accepte boiliesul,să-l mănânce și să revină pe patul denadă. Din punctul meu de vedere,acesta este primul pas (obligatoriu)pentru a te înscrie în lupta pentru pri-mul loc.”–Andrei Vlădeanu, AVPS Vulturul –The One Team

„În etapa de calificare la de la CNam început cu metoda din anul trecut,dovedită câștigătoare în două etape. Nuputeam să trec peste ea așa ușor. Maiales că totă lumea era setată pe dis-tanță. (…) Nu știu ce o să se întâmpleîn finala CN. Mă gândesc la asta demult timp. Mi-am dorit să o joc foartemult. Pe lângă valoarea competiției,

mi-a stârnit maxim interesul felul încare o să se joace: 6 echipe pe un sector,din două în două standuri! Asta în-seamnă un alt Corbu. Vlădeanu discutaaspectul în articolul de pe prima pa-gină. Și părerea mea este că pescuitulpe nadă o să capete altă valoare. Cât?O să bată pescuitul izolat? Aici estetoată frumusețea.

Într-o astfel de finală, numai cinepleacă de la început bine, pe metoda op-timă, poate să câștige. Nu este loc de su-

ceală (…). Acum nu mai merge. (…)Dacă peștele o să se comporte la fel,

fără să țină cont că pescuim din douăîn două standuri, consider că, avândavantajul timpului de aplicare a meto-dei optime și, totodată, a bilei din câr-lig, nu avem cum să pierdem.”–Dan Mitrănescu, CS Senior Crap –Senzor – Shimano

După desfășurarea finalei campio-natului, clasamentul s-a prezentat ast-fel:1. Club Crap Corbu CCC2. AVPS Vulturul – The One Team3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano4. WLC Carp Club5. CS Champions Carp – Carp United6. Club Tomis Carp

Noua campioană se va pregătipentru participarea la cel de-al 19-leaCampionat Mondial de Pescuit laCrap, care va avea loc la Kaposvar,Lac Deseda, Ungaria, în perioada 20-23 septembrie.

IULIE 2017 | 27

Trebuie nădit, iarcrapii (care la Corbu

au crescut considerabil),trebuie să-ți accepteboiliesul, să-l mănânce șisă revină pe patul de nadă.Din punctul meu de vedere,acesta este primul pas(obligatoriu) pentru a teînscrie în lupta pentruprimul loc.”–ANDREI VLĂDEANU, AVPS Vulturul – The One Team.

A u participat echipe reprezen-tând 22 de națiuni. Selecțio-nata română, formată din:

Florin Gokler – APS Timișoara – dele-gat, Lucian Fiat – APS Timișoara – că-pitan 1, Răzvan Tolan – AJVPS Arad– căpitan 2, Zolt Benzar – AVPS Târ-nava Mare Odorheiu Secuiesc, RaduPrisăcariu – Clubul Sportiv de PescuitStaționar – Corvin, Dan Predoi – APSTimișoara, Cristian Elena – APS Timi-șoara, Gabriel Dot – Clubul Sportiv dePescuit Staționar – Corvin, MariusBodea – AJVPS Arad – Feeder TeamFântânele – concurenți, s-a clasat înfinal pe locul II, cucerind medalia deargint.

Ocuparea acestui excelent loc sedatorează, în primul rând, prestației deexcepție a concurenților MariusBodea, locul I și campion mondial laindividual, și Radu Prisăcariu, loculIII și medalie de argint la individual,dar și determinării și bunei pregătiri acelorlalți componenți ai echipei.

Vineri, 7 iulie, la ședința tehnicăde deschidere a primei etape a Cam-pionatului A.G.V.P.S. de Pescuit Sportiv– pescuit la Feeder – individual - 2017,programată la Sărulești, dl. dr. ing Ne-culai Șelaru, președinte al A.G.V.P.S.din România, s-a aflat în mijlocul celorpeste 40 de concurenți și arbitri.

Acesta a felicitat întreagul lot vice-campion mondial pentru modul exem-plar în care s-a pregătit și a promovatdin nou, pe plan mondial, pescuitulromânesc de competiție și imagineaA.G.V.P.S. din România și, în special,pe cei doi medaliați la individual, în-mânându-le plachete comemorative.

Festivitatea s-a încheiat cu ciocni-rea unui pahar de șampanie în cinstealotului național, dar și a tuturor spor-tivilor prezenți la competiție.

A urmat ședința tehnică, cu stabi-lirea ultimelor detalii legate de pistade concurs, cantitățile de nade și mo-meli, tragerea la sorți a locurilor însectoare etc.

Dar, despre această etapă de cam-pionat, vom prezenta mai multe infor-mații în numărul viitor al revistei.


COMPETI}II

În perioada 19-25 iunie, echipa reprezentativă de pescuitsportiv la feeder a A.G.V.P.S din România a participat lacel de-al 7-lea Campionat Mondial de Pescuit la Feeder,care a avut loc în Cabecao, Mora – Portugalia.

Campioni mondiali laindividual și vicecampionimondiali pe națiuniMUGUREL IONESCU

Deosebit prin tehnica și echipa-mentul folosit, pescuitul cumuște artificiale a cunoscut,

de-a lungul timpului, o evoluție spec-taculoasă și continuă să câștige totmai mulți adepți atrași de specificulaparte al acestui gen de pescuit. Dacă,la începuturi, muștele artificiale eraudestinate, cu preponderență, pescui-tului la salmonide, în prezent tehnicas-a extins, fiind folosită și în pescuitulaltor specii de pești. Pescuitul păstră-vului continuă însă să rămână desti-nația principală atunci când mușteleartificiale sunt aduse în discuție.

Apreciat drept un pescuit de marefinețe, pescuitul cu muște artificialeatrage prin eleganța tehnicii ce tre-buie însușită pentru a reuși să aducemîn minciog păstrăvii și lipanii dinapele limpezi. Adesea, adânci doar deo șchioapă, apele de munte adăpos-tesc o varietate impresionantă defaună acvatică, ale cărei taine va tre-bui să le descoperim pentru a ne per-fecționa în această artă amuscăritului, dacă ne este permis săo numim astfel.

Pescuitului la păstrăv cu muște ar-tificiale, pentru că la acesta vom facereferire cu precădere, presupune și ovarietate de aspecte ce trebuie avute învedere atuci când ne gândim să dămcurs unei pasiuni noi. Pe de o parte,este un pescuit dinamic, ce presupuneo anumită condiție fizică, având în ve-dere locurile în care îl practicăm, iar pede alta, presupune cunoașterea aspec-telor legate de specificul biotopuluiapelor în care pescuim, în strânsă le-gătură cu tehnica ce o vom folosi. Și,nu în ultimul rând, este vorba desprecomplexitatea echipamentului specificacestui gen de pescuit și despre însuși-rea tehnicii pescuitului în sine, înce-pând cu lansarea firelor de construcțiespecială și până la controlul, prezenta-rea și conducerea artificialelor în un-dele cristaline ale apei.

Astfel se face că avem de-a face cuo varietate de cunoștințe teoretice șipractice pe care trebuie să ni le însu-șim înainte de a ieși pe malul apei.

Aici includem, între altele, cunoaște-rea specificului speciilor de pești, păs-trăv și lipan în cazul nostru,cunoașterea biotopului apelor în carepescuim, a vietăților acvatice pre-zente, configurația albiei apei pentrua o putea ulterior „citi” și, nu în ulti-mul rând, cunoaștera echipamentuluispecific, cu particularități speciale:lansete, mulinete, fire, muște artifi-ciale și așa mai departe. Urmează apoipractica și timpul dedicat pe care îlvom petrece pe malul apei. Toate cermultă răbdare și perseverență, ca de

obicei, nimic nu este ușor, dar satis-facțiile reușitelor ulterioare vor com-pensa efortul și timpul dedicat acesteipasiuni. Adăugând aici și faptul căpescuitul păstrăvului începe primă-vara, oferindu-ne astfel șansa de a ieșimai devreme pe malul apei, avemdeja un motiv în plus pentru a nepleca atenția asupra acestui pescuitaparte, deschizând liber calea pentruo provocare interesantă și o nouă pa-siune!

- va urma -

IULIE 2017 | 29

MUSC~RITPescuit la muscă artificială

Când vine vorba despre pescuitul cu muște artificiale, gândul pornește, de cele maimulte ori, pe cărări de ape de munte, acolo unde păstrăvii își oglindesc pistruii înundele cristaline ale pâraielor alpine. Săltând peste pietre și bolovani, apele îți poartăalaiul la adăpostul pădurilor montane, într-un cadru natural care încă rezistă custoicism asaltului civilizației contemporane, păstrând, pe cât se poate, prospețimea și frumusețea peisajului.

Începutul unei pasiuniALEX CODRESCU

D upă o scurtă întâlnire cu o pi-sică de mare ce părea să aibăproporții serioase, m-am aven-

turat în apa ceva mai adâncă dinsprezona surf-ului, adică unde valurile sespărgeau în reciful de corali, unde amprins încă un exemplar superb de tri-gger fish.

EDGE sau lansetele de super… clasă

Chiar și cu o lansetă clasa 8 și șnurde clasă aproape 10 era greu să lansezmuștele împotriva vântului, așa că amîncercat să mă deplasez cât mai de-parte, pe lângă zona productivă, pentruca apoi să mă las cu vântul din spate,ceea ce mi-a ușurat mult munca în aceadupă-amiază.

E aproape imposibil să scriu des-pre aventura din Sudan fără să amin-tesc de lansetele EDGE Gamma Beta(ΓΒ) by Gary Loomis, fiindcă acesteaau făcut parte din experiența fiecăreizile de pescuit pe Întinsurile Nubiene.

Clasa 8 bate tot… dacă este de la EDGE

În condițiile în care vântul a bătutcu putere din după-amiaza primei zile

și până în ultima zi, cu excepția dimi-neții de duminică, ceilalți pescari re-nunțaseră la clasele 8 sau 9 și foloseaudeja lansetele de clasă 10 pentru pes-cuitul la trigger fish, unde, în mod nor-mal, un 8 sau maxim 9 este suficient.Eu am venit cu doar două lansete lamine, EDGE-ul de clasă 8 și cel de clasă11. Puteam închiria o clasă mai marede pe vas, dar nu am simțit nevoia,

m-am descurcat așa, mai ales că aveamde a face cu două lansetele necunos-cute, cu ale căror acțiuni și caracteris-tici trebuia să mă obișnuiesc ca să lepot folosi în mod optim. EDGE-ul declasă 8 este o lansetă rapidă, dar în ni-ciun caz rigidă, astfel că m-am pututbucura chiar și de capturarea unor spe-cii mici de pești, care făceau lanseta săflexeze cât se poate de plăcut în drill.

Prima zi de pescuit pe Întinsurile Nubiene a fost neașteptat de darnică în capturi cu unîncepător în ale pescuitului la muscă în apă sărată (SWFF sau „saltwater fly fishing”). În timpul sesiunii de după-amiază, vântul a început să bată cu putere (între 25 și 35km/h), iar valurile făceau tot mai dificilă reperarea peștilor trigger, chiar și în apa de ojumătate de metru.


Pescuit în Marea Roșie

Întinsurile Nubiene (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

MAPAMOND

Miercurea vântoasă sau Windy Wednesday

Miercuri, echipa de ghizi a decisanularea zilei de pescuit din cauza vân-tului puternic și a valurilor tot mai mari,așa că toată lumea a stat, cuminte, pevas. Unii, printre care și eu, au legatmuște (mai ales că modelele de acasă separe că speriau peștii trigger cu portoca-liul lor aprins), alții au prins pești derecif cu liniile de mână, în spatele bărcii.

Joi am schimbat insula, fără niciocaptură, iar pe seară am plecat la o se-siune de teasing cu unul din ghizi și cuunul dintre pescarii „vikingi”. Aveamla bord trei danezi, un britanic, un

sud-african și un român, exact ca înbancurile multinaționale clasice.

Rechinilor le place cât mai „în sânge”

Lăsând gluma deoparte, pe recifdrumul era anevoios și nu reușeam să-mi mențin echilibrul din cauza funduluiapei, denivelat și extrem de alunecos.Dacă adăugăm și valurile care mă iz-beau constant, am obținut rețeta unuidezastru iminent: după o oră, picioareleerau numai sânge, de la genunghi înjos, până la apărătorile de pietriș dinneopren. Dar am continuat să pescuimîn sistemul de teasing. Ghidul lansa o

nălucă de suprafață fără ancore, pe careo recupera rapid, atrăgând peștii răpi-tori din zonă. Fiindcă stăteam pe mar-ginea recifului, fiecare lanseu era în apealbastre și foarte adânci. Când teaser-ulse apropia la maxim 10 metri de noi,ghidul îl smulgea din apă, iar noi lan-sam streamere mari în aceeazi zonă șiîncepeam să recuperăm rapid. Din pă-cate, după o seară de teasing la margi-nea recifului de la Mesharifa, singurulcare s-a ales cu ceva eram eu, și anumecu picioarele făcute praf. Nu am avutîntâlniri cu rechini până duminică, peîntinsurile insulei Magarsum, dar păs-trez povestea pentru episodul următor.

O plimbare pe recifSeara, pe vas, gazdele au aplicat un

spray antibiotic pe răni, iar zilele urmă-toare am pescuit cu rănile deschise înapa foarte salină a Mării Roșii. Ca ur-mare, în ultimele două zile, picioareleîncepuseră să mi se umfle precum tu-burile de oxigen de la echipamentul descuba diving și așa am și ajuns acasă,abia mergând. M-am dus imediat lamedic care, văzând despre ce eravorba, m-a trecut imediat sub trata-ment cu antibiotic puternic timp de 10zile. Aventurile pe Întinsurile Nubienenu s-au încheiat în apusul sângeriu alzilei de joi, ci am continuat pescuitulextrem până duminică.

– va urma –

IULIE 2017 | 31

Din păcate, după oseară de teasing la

marginea recifului de laMesharifa, singurul care s-a ales cu ceva eram eu, șianume cu picioarele făcutepraf.

C hiar de la primul contact cu ounealtă de pescuit, aflat pemalul unei bălți, imaginația

pes ca rului începător, stârnită de po-vești și povestiri depănate la câte un focde tabără, se lasă purtată în lumea ape-lor unde, printre plantele submerse, ră-dăcini și bolovani, scormonește câte uncrap solitar. Dorința se tramsformă în

obsesie, pasiunea în demență, scopulsău în viața de pescar, pe care, poate fărăsă-și dea seama, tocmai a început-o, de-venind acest magnific ciprinid.

Ca și ceilalți „tovarăși de sufe-rință”, la rândul meu, am parcurs ace-lași traseu, despre care aș dori să văpovestesc câteva întâmplări de înce-put de „carieră”.

Delta 1Eram la prima mea expediție ade-

vărată în Deltă. Mai văzusem Delta, înexcursii cu părinții, în care fiecare orăliberă era dedicată pescuitului oblețilorîn Dunăre, cu trestia dintr-o bucată șimuște prinse lângă grajduri.

Acum eram așezați cu cortul pemalul Canalului Litcov, undeva, întreCrișan și Caraorman. De această datăaveam în dotare o vargă de bambusdin trei bucăți, perfect echilibrată, ac-cesorii și cam atât. Dar aveam unuldintre camarazi, vechi și experimentatpescar, care avea lansetă echipată cumulinetă, destule accesorii și care știasă le folosească.

Locul ales pentru pescuit era la câ-teva zeci de metri de tabără, unde osalcie bătrână scufundată, înțepenită înalbia canalului la 4-5 metri de mal, neasigura un vad rezonabil. Spun asta de-oarece curentul era destul de puternic,iar trunchiul salciei crea o zonă de pro-tecție, unde peștii căutau hrana. Carași,plăticuțe, babuști, iar pe înserat câțivasomotei, ne asigurau masa zilnică.

Cu varga cu plută era destul de di-ficil de pescuit, din cauza curentului,oricât de grea era linia folosită. Și avenit ideea tovarășului meu, care atransformat varga de pescuit cu linieplutitoare, legându-i un plumb mare lacapătul firului și un cârlig atașat deasu-pra, în derivație, într-o sculă de pescuitpe substrat, perfect stabilă în curent.Lansam cât permitea lungimea firului,puneam bățul pe stativul improvizatdintr-o creangă de salcie și așteptam.Vârful destul de sensibil din bambussemnaliza trăsătura peștelui, și asta afost rețeta succesului în conjuncturaprezentată.

Așa am prins primul meu crap, șisingurul din acea escapadă, devenindcampionul echipei. Avea în jur de 3 kg,dar mie mi s-a părut enorm.

Delta 2De data aceasta eram, tot cu cortul,

la Maliuc, pe malul Brațului Sulina.Acum aveam o lansetă Tokoz de 2,40 mlungime, plină, grea, echipată cu o mu-linetă Galion, cam mică față de vargafolosită, dar pentru mine, la vremea res-pectivă, reprezentau o comoară.

Pescuiam în fața corturilor, într-ungolf format între sălciile care străjuiaucanalul. Prindeam tot soiul de pești,mai puțin crap. Deși apa era adâncă dela mal, probabil nu avea sbstratul poti-vit pentru acesta.

Și au venit și crapii. Întâi mai mici,atacând râmele de nămol cu careobișnuiam să pescuim. Imediat amtrecut la mămăligă, pentru ai selec-


Pescuit la crapTEHNIC~

Crapul. Un pește fascinant, rege declarat al peștilorpașnici, dar care, odată cu creșterea în vârstă șidimensiuni, mai și răpește câte o fâță aflată la îndemână,apride imaginația oricărui pescar, sportiv sau deagrement. Nu mai vorbim de imaginația gurmanzilor. Prindimensiunile la care poate ajunge, greutatea de a-l găsi șiademeni, forța și viclenia cu care luptă odată ajuns încârlig, crapul este provocarea supremă a „fixiștilor”,devenind astfel trofeul cel mai căutat de aceștia.

Povești cu crapiText și fotografie MUGUREL IONESCU

ționa, și astfel am început să prindembucăți între 3 și 5 kg. Frecvența eraextraordinară, dar la un moment data trebuit să ne oprim. Se adunase des-tul pește, mult mai mult decât aveamnevoie pentru subzistență. Am încer-cat noi să îl sărăm pentru al conserva,dar nu a ținut.

Așa cum au apărut, așa au și dispă-rut, parcă nici nu ar fi fost. Totul adurat o zi. Și nici nu au mai revenit înacea vacanță.

Delta 3Începutul de toamnă timpurie ne-a

găsit la cabana din Crișan. Zilele se maiscurtaseră, dar sorele blând ne petreceape cărările împodobite de rugii demure care dădeau în pârg, urmărindmalurile Brațului Sulina și ale canalelorinterioare.

Pescuiam diversificat, avat și șalăuîn Dunăre, știucă și biban pe ghioluri,din barcă, dar și caras mare, la râmăneagră, în enormul ghiol ObretinulMare, situat cam la 3 km de cabană. Pevremea aceea, ghiolul avea statut de in-cintă îndiguită, un fel de crescătorie ne-furajată, oarecum păzită, dar mai alesîmpotriva pescarilor cu plase.

Carașii de aici, având un regim sta-ționar al apei, nefiind afectat de curen-ții Dunării și ai canalelor, atingeaudimensiuni impresionante, exempla-rele de până la 2 kg nefiind o excepție.

Într-o după-miază molcomă, carenu ieșea din tiparele anotimpului, unadintre bambine s-a lipit de vargă. Pes-cuiam cu două lansete, pe substrat, culinii destulde fine, cu câte un cârlig fie-care, pentru că, în cazul în care doi ca-rași ar fi tras concomitent, fenomen

destul de des în bazin, riscam rupereamonturilor și sacrificarea peștilor.

Am înțepat prompt, parcă agățasemun bloc de beton și, după câteva frac-țiuni de secundă în care nimeni nu și-adat seama ce se întâmplă, a începutmișcarea. Lent, dar puternic spredreapta, fir de pe mulinetă, frână pro-gresivă, întoarcere spre stânga, fir depe mulinetă, frână progresivă, și totașa, vreo 20 de minute. Nu îndrăzneamsă forțez, pentru ca montura să nu ce-deze. La schimbarea direcției peștelui,de la stânga la dreapta și invers, reu-șeam să-l mai apropii câțiva metri. Șiiată-l obosit, în apropierea malului des-tul de înalt, un crap de toată frumuse-

țea care îmi amintea că nu am mincio-gul la mine. Tovarășul cu care eram aintrat în apă, cu mare atenție, câțivametri mai în lateral, s-a aplecat, a băgatbrațele în apă, eu am adus peștele întreel și mal și, după un plonjon ca la volei,peștele se zbăte printre frunzele arămiide plop.

Cântărit la cabană, a dat peste capacul cântarului de 10 kg.

Fără nostalgieZile frumoase de pescuit au mai

fost și sper că vor mai fi. Cu crapi saufără crapi. Obsesia, plăcerea, fiorul dril-lului, încununarea succesului, nu vordispare niciodată.

IULIE 2017 | 33

Deosebit de apreciat de cunoscători, crapul ocupă un loc defrunte în bucătăriile tradiționale balcanice. Dacă are calitățileobligatorii, prospețime și dimensiuni corespunzătoare, poateasigura pregătirea unei mese ușoare, de vară toridă.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

„COTLETE” DE CRAP CU SOS DE VIN MAMA PAȘA

Ingrediente: un crap de 3-4 kg, 500ml vin alb sec, 100 ml ulei de măsline,două lămâi, piper verde măcinat, sare.

Preparare: peștele se curăță desolzi și se eviscerează, după caretăiem „cotlete” de 3-4 cm lățime, pecare le frigem pe un grătar clasic sauelectric. Preparăm sosul amestecând,de preferat într-un blender, vinul, ule-iul, zeama celor două lămâi și coajarasă a uneia dintre ele, sarea și pipe-rul. Sosul se toarnă peste bucățile depește când acestea sunt fierbinți.

Servire: se servește rece, 2-3 bu-căți de pește cu sosul alăturat. Sepoate orna cu pătrunjel verde saufrunze de țelină. Un pahar de vin albsec/demisec, sauvignon blanc/char-donnay aburit îi vor spori savoarea.Poftă bună!

A șa se face că vârfurile feeder-elor rămân, pentru perioadelungi de timp, complet nemiș-

cate, iar semnalul sonor al avertizoa-relor, pentru lansetele clasice de crap,amuțește complet. Câți dintre noi nuam asistat la aceste „scenarii” de pes-cuit din timpul zileleor verii, ce nepun răbdarea la grea încercare, șiaceasta după ce, practic, am epuizattoată gama de trucuri pentru nădireși variante de monturi, care mai decare mai sofisticate și, bineînțeles, maimult sau mai puțin cunoscute…?

Crapi sub oglinda apeiȘi în tot acest răstimp, când ne-

mișcarea și amorțeala aparentă a pusparcă stăpânire peste luciul apei, ca laun semn, crapii apar la suprafață, ciu-gulind ici și colo, din când în când,câte ceva. „Umbrele” molatice se de-plasează fără să le pese aparent denimic și de nimeni în pelicula superfi-cială a apei, etalându-și, din când încând, alene, solzii pe câte o parte, în

lumina soarelui plin. Oglinda apeiprinde deodată viață, iar dârele tra-sate de „leneșii” urcați la suprafațăpar că ne sfidează eforturile. Unde îicăutăm noi, și unde se află ei…?!

Datorită condițiilor specifice aleapei la momentul respectiv, peștii nu se

mai hrănesc pe substrat și urcă pe ver-ticala apei. În ciuda eforturilor noastrepentru nădire și a monturilor sofisticate,toate plasate însă pe fundul apei, peștiinu răspund „ofertelor” noastre atrac-tive, aflate, de data aceasta, departe delocul în care ei se află în acel moment.


Pescuit la crap

Provocări sub oglinda apei (II)Text și fotografie MAC

TEHNIC~

Zile de vară, soare plin pe un cer albastru, fără pic de nori. Apa bălților s-a încălzitdeja, iar sub arșița prelungită a soarelui, gradele Celsius, cu plus, continuă să se adune,afectând nivelul oxigenului dizolvat și, implicit, activitatea viețuitoarelor acvatice.Peștii nu fac excepție și își modifică adesea rutina zilnică, fapt tradus, nu de puține ori,prin „mofturile” pe care le fac la nada și momeala oferită pe cârlig.

Momeala plutitoare

Kriuser Contol

Situații noi, soluții ingenioaseAșa cum aminteam la început, în-

clin să cred că nu sunt puțini cei ce auasistat, pe parcursul zilelor verii, laasemenea „spectacole” mai puținagreabile, la care probabil, de celemai multe ori, am rămas simpli privi-tori, lipsiți de o soluție practică pentru„situația de criză”, dacă ne este per-mis să o numim astfel, ce se deruleazăpe „scena” bălții.

O metodă, pe cât de simplă pe atâtde ingenioasă, pentru situații de genulcelor prezentate, este folosirea monturiiKruiser, cu plută și momeală plutitoarepe cârlig, pusă la dispoziția pescarilorde cei de la Korda. Grație caracteristici-lor componentelor acestei monturi, mo-meala este prezentată pe cârlig, chiarpe suprafața apei, acolo unde, în condi-țiile amintite, se află peștii.

Montura este compusă dintr-oplută, Kriuser Surface Controler, con-cepută și echilibrată special pentru aține forfacul cu cârlig și momeală înpelicula superficială a apei. Unghiul

pe care forfacul îl face la ieșirea dinvarnișul plutei permite așezarea firu-lui pe suprafața apei și prezentareaadecvată a momelii. Firul plutitorCruiser Control se așterne practic peapă și contribuie, la rândul lui, lamenținerea cârligului cu momeala pe

oglinda apei. Pentru aceeași montură,Korda a conceput Mixa, un cârlig spe-cial, cu greutate extrem de redusă,dar suficient de robust pentru a facefață provocărilor ce pot apare din par-tea solzoșilor mai bine îmbrăcați.

Cât privește momeala, alegereaeste cât se poate de flexibilă. Singuracondiție necesară este aceea ca să plu-tească. Fie că utilizăm pop-up-uri,boabe artificiale de porumb sau pastăsiliconică plutitoare, toate trebuie săaibă consistența necesară pentru a leputea poziționa corect pe cârlig. Ata-șarea momelii pe cârlig poate fi făcutăfie pe fir de păr, fie cu inel siliconicsau cu anou sau, pur și simplu, directpe cârlig. Alegerea culorii și a aromeiproprii momelii sau a celei de dip-uire a acesteia rămâne, practic, la ale-gerea pescarului, în funcție deexperiența, preferința și, nu în ultimulrând, de inspirația de moment a fie-căruia dintre noi, pentru a răspundecât mai bine provocărilor de suboglinda apei. Fir întins!

IULIE 2017 | 35

O metodă, pe cât desimplă pe atât de

ingenioasă, pentru situațiide genul celor prezentate,este folosirea monturiiKruiser, cu plută șimomeală plutitoare pecârlig, pusă la dispozițiapescarilor de cei de la Korda.Grație caracteristicilorcomponentelor acesteimonturi, momeala esteprezentată pe cârlig, chiarpe suprafața apei, acolounde, în condițiile amintite,se află peștii.

C ând apele râurilor au fost lim-pezi, atunci când am avut po-sibilitatea, lansam muștele

artificiale de la câțiva metri depărtarede mal, pentru a nu speria peștii dinzonă. Dacă nu aveam această posibi-litate, mă apropiam de marginea apeicu mișcări line și încete. Pășeam câtmai discret, iar dacă observam clenice înoatau pe lângă mal, în apropie-rea mea, mă opream, încetam oricemișcare și urmăream ce se întâmplape și în apă doar cu privirea. Mi s-a în-tâmplat, de multe ori, să fiu în astfelde situații. Clenii, chiar dacă apa eralimpede, nu se speriau, înotau în con-tinuare cu aceeași viteză dar, până sedepărtau la o distanță mai mare fațăde mine, îi observam cum și ei mă ur-măreau suspicioși, cu „coada” ochiu-


Pescuit la muscă artificialăMUSC~RIT

„Insecte” apetisanteText și fotografie DORU DINEA

Vara, dar și toamna, până când vremea nu se răcește foarte mult, mulțime de insectede felurite mărimi și culori iau în stăpânire întinderea nemărginită a câmpiei. Multedintre acestea ajung pe și în apele râurilor și alcătuiesc, în mare parte, meniulprudenților cleni. Sunt perioadele din an când pescuiesc la fly, în general, cu mușteartificiale ce imită o parte din aceste insecte.

lui. Abia după aceea executam lansă-rile, cât mai fluide, de-a lungul malu-lui sau către largul râului. Dacă, întimp ce pescuiam, observam pești ceînotau în imediata mea apropiere, dinnou rămâneam nemișcat, până cândse depărtau la câțiva metri. Dupăaceea reluam pescuitul și, de obicei,lansam chiar după peștii pe care toc-mai îi observasem.

Când apa a fost mai opacă, nu amai fost nevoie să fiu atât de precaut.Mă apropiam fără probleme de mar-ginea apei și, de multe ori, pescuiamcu muștele artificiale în imediata meaapropiere, fără să mai derulez șnur depe mulinetă.

Am folosit muștele artificiale tip in-secte mai mult ca muște uscate și maipuțin ca muște ude și, de aceea, le un-geam cu vaselină siliconică. În specialcând apa râului a fost limpede, trebuiasă execut cât mai bine lansările. Efec-tuam cât mai fluid mișcările, iar muscaartificială trebuia să pice cât mai natu-ral pe apă. Abia după ce musca pica,aterizau pe apă leader-ul și apoi șnurul.

Când am pescuit în zone unde apaavea un curent de curgere foarte mic,deci era aproape statică, lăsam dupălansare musca artificială să plutească,uneori chiar câteva minute și, abea

apoi, dacă nu aveam nici o prezen-tare, recuperam foarte încet din fir șiîi schimbam locul.

Când am pescuit în zone unde apaavea un curent de curgere mediu saurapid, mă poziționam, pe mal sau înapă, aproximativ perpendicular pe di-recția de curgere a apei, sau astfel încâtsă lansez înspre amonte. Recuperam

șnurul, astfel încât musca artificială dincapătul leader-ului să aibă aproximativaceeași viteză de deplasare ca și cea acurentului apei din acea zonă. Uneori,din când în când, mai executam mici„ciupiri” sau chiar mici accelerări aleșnurului, pentru a atrage atenția pești-lor asupra muștei artificiale.

În perioadele de timp când apa afost limpede, observam clenii cum îno -tau spre suprafața apei și, uneori, chiarcătre adâncuri, iar musca artificială lan-sată de mine plutea, uneori, chiar la odistanță apreciabilă față de aceștia.Având experiența altor partide, nu măpanicam și nu lansam musca artificialăîn alt loc, ci o lăsam să plutească pe apăcât mai natural cu putință. De multe ori,nu după mult timp, unul sau chiar maimulți cleni, ce se aflaseră la distanțăfață de musca artificială, înotau cătreaceasta și o atacau.

Cel mai mult însă am fost fascinatde modul cum clenii de dimensiunimari atacau musca artificială. Au fostși cazuri când se apropiau de muscaartificială și refuzau să o atace, dar, îngeneral, atacurile se produceau. Însăerau într-atât de iuți și simțitori că,după ce absorbeau, cu precauție,musca artificială și realizau că nu eraatât de „comestibilă” pe cât părusemai înainte, o expulzau într-o frac-țiune de secundă. Trebuia să fiu cât sepoate de atent, să nu am rezervă,„burtă” mare la șnurul rămas pe apăla ieșirea din lanseta de fly și să executînțeperea peștelui în timpul util. Văspun sincer că au fost partide în astfelde condiții când, cu toate că eramatent și încercam să-mi coordonez câtmai bine mișcările, reușeam să amdoar un sfert din capturi la atacuri.Foarte rar, s-a întâmplat să am par-tide de pescuit în care clenii mari sălase „garda” jos și să atace fără pre-cauție muștele artificiale.

Dintre modelele de muște artifi-ciale de tip „insecte”, „zburătoare” sau„terestre”, cel mai mult am utilizatbibio marci black, orange cdc ant, zebrasedge, hopper terrestrial fly. De celemai multe ori, pentru clenii de dimen-siuni mari, foloseam și cele mai marimodele de muște din gama respectivă.

Cu toate că abordez și pescuitul cumuște artificiale umede sau pe cel cunimfe, cel mai mult îmi place pescui-tul cu muște artificiale uscate, decicele care plutesc pe suprafața apei. Eun adevărat spectacol atunci cândpeș tii „sparg” oglinda apei și atacămusca artificială. Dacă atacul peșteluise concretizează și cu o înțepare și undrill reușit din partea pescarului,atunci spectacolul este complet.

IULIE 2017 | 37

În perioadele de timpcând apa a fost

limpede, observam cleniicum înotau spre suprafațaapei și, uneori, chiar cătreadâncuri, iar muscaartificială lansată de mineplutea, uneori, chiar la odistanță apreciabilă fațăde aceștia.

Aspecte legate de faunapiscicolă și pescuitul din

diferite ape curgătoare șistătătoare

Ape curgătoareÎn 1940, din râul Crevedia (pe teri-

toriul județului Ilfov, azi Dâmbovița),se pescuiau știucă, crap, lin și caracudă,iar din râul Pasărea, în anii 1940 și1942, crap, biban și lin. Din Colentina,pescarii din Buciumeni (jud. Ilfov) ob-țineau, în 1942, caracudă, lin, știucă,roșioară, biban și țipar.

Pentru râul Dâmbovița, documentedin 1940 menționau faptul că, în drep-tul comunei Vasilați-Ilfov (azi jud. Că-lărași), peștele „nu era bun de mâncatdeoarece miroase a gaz, din cauza apeicare vine murdară de la București”.

Din Doftana, pe parcursul anului1941, localnicii din Lunca Mare (com.Șotrile, jud. Prahova), au pescuitmreană, clean și molan, folosindu-sevârșele. Tot atunci, din Râul Târgului,se pescuiau mreană și clean cu halăul,de către cei din Rădești (jud. Muscel,azi Argeș).

Uneltele cu care pescuiau în Câlniș-tea localnicii din Răsuceni (jud. Vlașca,azi Giurgiu) erau plasa și vârșa, iar înBuzău, locuitorii din Găvănești (jud.Buzău) pescuiau cu vârșele. Pescuitulîn Mostiștea era practicat de cei dinFundulea (jud. Ilfov, azi Călărași) cunăvodul, vârșa și târbocul.

Din râul Ialomița și bălțile apro-piate, localnicii din orașul Urziceni(jud. Ialomița) pescuiau, în anul 1942,caras, știucă, caracudă, biban, roșioarăși foarte puțin crap. Tot din Ialomița, îndreptul satului ialomițean Buești, sepescuiau atunci crap, știucă și cara-cudă. În anul 1943, somnul nu maiexista în acel râu în dreptul comuneiAlexeni (jud. Ialomița), din cauza po-

luării cu derivatele țițeiului, aduse derâul Prahova.

În 1942, în râul Cenușarul, îndreptul localității Lahovari (azi ValeaCireșului), jud. Vlașca (azi Teleor-man), era doar caracudă.

Fauna piscicolă a râului Argeș, îndreptul satului Pârlita (azi AdunațiiCopăceni) jud. Vlașca (azi Giurgiu),cuprindea, în 1942, următoarele spe-cii: crap, știucă, somn, biban și, rar,lin. În schimb, la Ionești (lângăGăești), în același an, se pescuia dinacel râu numai mreană.

În apa Dâmbovnicului, la Șelaru(jud. Vlașca, azi Dâmbovița), nu erau,în 1942, decât crap și mreană, și totatunci, în Neajlov, în sectorul aferentjudețului Argeș, exista doar caracudă.

În Călmățuiul brăilean, erau peștimici care se pescuiau cu undița, plasași minciogul și care, pentru populațianevoiașă a satelor din apropiere, con-stituiau „o bună parte din an, hrana detoate zilele”. În anul 1942, localniciidin satul Cuza Vodă pescuiau crap,biban, caras și obleț.

În 1943, la Gropșani (jud. Roma-nați, azi Olt), pescuitul în Gemărtăluise făcea cu cârstașul și plasa.

La Melinești și Bodăiești (jud. Dolj),în 1942, se pescuia din râul Amaradianumai nisiparnița, folosindu-se undița,sacul și plasa.

În râul Jiu, localnicii din Fărcășești(jud. Gorj) pescuiau: crap, somn, nisi-parniță, știucă, mreană, plătică, darpredomina scobarul. La Bâlta-Filiași(jud. Dolj), se pescuia cu mreaja, plasa,cârstașul, vârșa și undița, un pescar pu-tând prinde până la 15 kg/zi (s-a cap-turat și un somn de 50 kg). Acolo, în1942, ihtiofauna râului era reprezen-tată de mreană, scobar, clean, știucă,somn, crap și șalău. În 1943, pescariidin Teasc (jud. Dolj) pescuiau în Jiucrap, știucă, lin, caracudă, somn șimreană, iar localnicii din Raeți-Sadova(jud. Dolj), crap, știucă, caras, roșioarăși țipar, folosind cotețe și vârși.

În pârâul ce traversează orașul Băi-lești (jud. Dolj) erau, în 1943, numaicaracudă, știucă și țipar.

Fauna piscicolă a râului Olt, în


Date statisticeRESTITUIRI

Continuăm prezentarea unor aspecte referitoare la fauna piscicolă și pescuitul dinregiunea de sud a țării noastre, cu date identificate recent în cadrul cercetărilorefectuate la Arhivele Naționale, date care se referă la intervalul 1940-1943. Cele expuseilustrează fauna piscicolă și pescuitul atât din anumite ape curgătoare (inclusiv fluviulDunărea) cât și stătătoare. Sunt și mențiuni referitoare la vechile unelte de pescuitfolosite. Totodată, localităților menționate în text li s-au specificat apartenențeleadministrative atât din 1940-1943 cât și cele actuale.

Fauna piscicolă și pescuituldin sudul țării în intervalul1944-1946SORIN GEACU

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

1

IULIE 2017 | 39

dreptul localității Sprâncenata (jud.Olt), era reprezentată de mreană,somn, crap, știucă, lin, răspăr, roșioarăși caracudă.

La Polovragi (jud. Gorj), se pes-cuia „în mod barbar, folosindu-se varnestins și dinamită”, păstrăv și lipan;„norocul este că în ochiurile de apă dincheile sălbatice ale Oltețului, mijloacelesălbatice de pescuit nu au efect, astfelcă aici se menține păstrăvul”. Pe teri-toriul aceleiași comune, din râul Tâ-râia se pescuia mreana.

În râul Teslui, localnicii din Golfin(jud. Romanați, azi Dolj) pescuiau cucârstașul, iar la Robănești (jud. Roma-nați, azi Dolj), din acel râu, în 1941, sepescuiseră 140 kg pește cu vârșa, plasași cârstașul.

Localnicii din Goicea Mare (jud.Dolj) recoltau, în Desnățui, crapul, fo-losind coșuri de nuiele, dar și prostovo-lul, setca și minciogul. Tot dinDesnățui, localnicii din Curmătura(jud. Dolj) pescuiau, în 1943, roșioară,caras, caracudă, crap și țipar, cu plase,vârșe și coșuri.

Din râul Vedea, în anul 1942, local-nicii din Mircești (jud. Olt) pescuiauțipar, clean și caracudă.

Ape stătătoareÎn județul Vlașca (azi Giurgiu), băl-

țile de la Vieru aveau crap, plătică,caras și biban, iar cele de la Radu Vodă,crap, caracudă, țipar, zvârlugă și plă-tică (1942).

Speciile de pești din bălțile de laMărgineanu-Mihăilești (jud. Buzău)constau în caracudă, caras, biban, ro-șioară și țipar, care se pescuiau, în1942, cu plase, mincioage și târne.

Din lacul Gălățui (jud. Ialomița,azi Călărași), se pescuiau, în 1943,crap, știucă, biban, plătică și lin. Totatunci, lacul Iezer (jud. Ialomița) aveacaras și biban.

Din lacul Jirlău (jud. RâmnicuSărat, azi Brăila), se pescuiau crap,caras, caracudă și obleț. În anul 1943,se prindeau, folosindu-se vârșe și nă-voade, între 200 și 500 kg/zi. „Peșteleîndestulează populația comunei șiajunge și pentru comunele din județ[Râmnicu Sărat n.n.], plus orașul Râm-nicu Sărat. Când se prind cantități marise vinde și prin județele limitrofe” men-ționa un document.

Lângă Surdila Greci (jud. Brăila), înanul 1943, din balta Strâmba se pes-cuia crap și caracudă, cu undițe, coșuriși plase.

Iată și speciile de pești existente înanumite bălți din Oltenia: la Afumați șiBăilești (jud. Dolj), caracudă, crap,știucă și țipar, la Vata (jud. Olt), cara-

cudă, crap și murgoi; la Constantinești(jud. Olt), clean, crap, murgoi, zvâr-lugă, țipar și caracudă; la Văleni (jud.Olt), crap; la Amzulești (jud. Dolj),crap, caracudă și știucă, la Covei (jud.Dolj), crap, lin, știucă și plătică, la Spi-neni (jud. Olt), caracudă, murgoi și,rar, crap. Acestea se pescuiau cu coșu-rile de răchită și cârstașul (cristașul).

Fauna piscicolă și pescuitul din fluviul

Dunărea și apele stătătoare din lunca acesteia

Localnicii din Rast (jud. Dolj) pes-cuiau știucă, crap, somn, caras, plăticăși lin, folosind năvoade lungi de 300 –400 m, plase, vârșe și coșuri, peștelefiind comercializat în Craiova și în târ-gul Plenița (jud. Dolj). Și cei din Dăbu-leni (jud. Romanați, azi Dolj)obțineau, din bălțile Dunării, crap,somn, știucă, șalău și plătică.

La Hunia-Cetate (jud. Dolj), pescui-tul se făcea cu plasa, năvodul, dar maiales cu vârșe și mreje.

Pescarii din localitatea PoianaMare (jud. Dolj) au pescuit, în anul1943, din lacurile dunărene, știucă,somn, lin, caras, crap, răspăr, văduvițăși mreană, iar din Dunăre, nisetru,morun și cegă.

În lacurile Nedeia și Cârna, dar șiîn râul Desnățui, localnicii din GoiceaMare (jud. Dolj) pescuiau crap, plătică,știucă, lin și șalău, folosind coșul,plasa, vârșa și năvodul.

În Dunăre și lacul omonim, cei dinNedeia (jud. Dolj) pescuiau mari can-tități de somn, crap, știucă, cegă, lin,șalău, biban și caracudă, care erau tri-mise în diferite regiuni ale țării.

La Catane (jud. Dolj), se pescuia cuplasa, vârșa, setca, prostovolul și năvo-dul, crap, știucă, lin, caracudă, somn șișalău. Mai în amonte, localnicii din Hi-nova (jud. Mehedinți) pescuiau în Du-nărea Mică cu setca și cârstașul.

În lacul de la Potelu (jud. Roma-nați, azi Olt), conform situației dinanul 1941, cel mai frecvent era crapul(se pescuiseră și exemplare de 15 kg),urmând apoi, ca pondere, știuca și șa-lăul, apoi bibanul, caracuda, ghiborțul,sabița, plătica și roșioara. S-au pescuitși lin, caras, biban și avat. Se pescuiacel mai adesea cu năvodul, dar și cuvârșe, plase și setci. Prin „Cooperativa”de pescuit locală, peștele era dus și laBucurești.

În dreptul orașului Turnu Măgurele(jud. Teleorman), pescuitul se făcea laurmătoarele specii: morun, nisetru,viză, somn, crap, cegă, șalău, mihalț,scrumbie, plătică și mreană (1941).

Bălțile dunărene de la Știrbei Vodă

(azi Pietrișu) jud. Vlașca (azi Giurgiu),erau bogate, în anul 1942 în biban,știucă, somn, crap, caras și plătică. Însăpescuitul în Dunăre se făcea atunci „peo scară limitată, dat fiind depărtarea desat și lipsa uneltelor necesare pescuituluiîn fluviu. În Dunăre pescuiau lipoveniplătiți de arendași”. La Malu (jud.Vlașca, azi Giurgiu), se foloseau, pen-tru pescuit, târbacul, prostovolul,plasa, năvodul și vârșa.

Și la Oinacu (lângă Giurgiu), înbălțile din lunca Dunării se pescuiauștiuca, crapul, șalăul, linul, caracuda șiplătica, iar din Dunăre, cega și somnul(1942).

În dreptul localității Dichiseni (jud.Ialomița, azi Călărași), din brațul Bor-cea, se pescuiau crapul, somnul, cara-sul, știuca, bibanul, șalăul, cega șimreana. Recolta din anul 1942 s-a ri-dicat la circa 20 t, peștele fiind vândutîn orașele Slobozia și Călărași.

La Șocariciu (jud. Ialomița), aziUnirea (jud. Călărași), se pescuiau, înanul 1943, din Borcea și Dunăre, cegă,viză, păstrugă, nisetru, crap și știucă.

Întreaga cantitate de pește obți-nută, în anul 1943, în dreptul comuneiCocargeaua (jud. Ialomița), azi Borcea,(jud. Călărași), din speciile șalău, crap,biban, știucă, oblete, caracudă, vădu-viță, somn, roșioară, țipar, lin și caras,se vindea pe piețele din București.

Din Dunăre și brațul Borcea, îndreptul orașului Fetești (jud. Ialomița),se pescuiau cegă, păstrugă, guvizi,scrumbie, rizeafcă, iar exemplarele desomn puteau depăși 50-60 kg (1942).

În 1943, din regiunea Cegani (jud.Ialomița), se obțineau „cantități imen -se” de pește din speciile cegă, șalău,știucă, lin, somn și crap. Pescarii erauîn proporție de 30% români și 70% li-poveni, din satul vecin, Bordușani.

La Făcăeni (jud. Ialomița), pentrupescuit se foloseau năvodul, setca,vârșa și plasa, pescuitul pe teritoriulacestei comune fiind practicat de lipo-venii din Ghindărești (jud. Constanța).

În 1943, la Tufești (jud. Brăila), sefăcea negoț cu pește „pe o scară în-tinsă”. Atunci erau 80 de locuitori carese ocupau cu pescuitul, capturându-sesomn, plătică, știucă, crap, șalău, lin,roșioară, caras, biban, obleț, caracudă,mreană și, rar, țipar.

Din bălțile dunărene, în anul 1942,pescarii din Chiscani (jud. Brăila), pes-cuiau șalău, biban, avat, roșioară, ghi-borț, sabiță, mreană, caracudă, lin,știucă și crap. Totodată, în timpul vii-turilor fluviului, somnii ajungeau și înanumite bălți, unde erau prinși cuplasa, ostia și, mai ales, cu priponul.

2


VÂNZ~RI

mica publicitate

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetăSWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de4.000 euro.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând armă de vânătoare cal. 16, cutoc din piele, la prețul de 2.000 lei.Tel. 0741-013.022

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând armă de vânătoare marca IJ 58,calibrul 12x70, cu țevi lise juxtapuse,stare foarte bună. Tel. 0745-141.628.Ploiești.

Vând armă de vânătoare marca MER-KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare defuncționare, cu toc din piele, la prețulde 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând armă de vânătoare IJ 54 MadeURSS, toc și cartușieră din piele, înperfectă stare, la prețul de 1.000 lei.Tel. 0721-463.538, Constanța.

VÂND dublu expres cal. 9,3x74,marca Franz Sodia, în stareperfectă, echipat cu lunetă CarlZeiss Diavari de 1,5-6x42 și aimpoint Docter, la prețul de 4.200 euro(3.250 + 650 + 300), negociabil.Tel 0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND carabină Mauser, cal. 7x66Von Hoffe, în stare perfectă, culunetă de 8x56, montaj fix pearmă, la prețul de 1.200 euro (900 + 300), negociabil. Tel.0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cucap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și 0720-404.444.

IULIE 2017 | 41

AUGUST 2017VÂNZ~RI

1 M 0.43 7.26 13.09 18.522 M 1.31 8.14 13.57 19.393 J 2.08 9.02 14.45 20.284 V 2.46 9.50 15.33 21.175 S 3.37 10.37 16.21 21.536 D 4.28 11.22 17.07 22.417 L 5.16 12.05 17.51 23.32 L.P. 6.09 20.338 M 6.07 12.49 18.42 -9 M 0.37 6.20 13.04 18.4810 J 1.29 7.13 13.57 19.4111 V 2.18 8.02 14.46 20.2912 S 3.07 8.53 15.33 21.1613 D 3.54 9.46 16.18 22.0014 L 4.41 10.31 17.03 22.5715 M 5.36 11.24 17.54 23.48 U.P. 6.19 20.2116 M 6.23 12.13 18.41 -17 J 0.18 6.54 12.36 19.1618 V 1.07 7.43 13.23 19.4419 S 1.49 8.31 14.11 20.3120 D 2.34 9.18 14.59 21.1921 L 3.25 10.06 15.48 22.07 L.N. 6.25 20.1122 M 4.13 10.54 16.37 -23 M 0.09 5.51 12.35 18.1724 J 0.57 6.40 13.24 19.0725 V 1.46 7.28 14.12 19.5426 S 2.34 8.19 15.03 20.4127 D 3.23 9.08 15.51 21.3528 L 4.02 10.45 16.28 22.4729 M 4.49 11.37 17.19 23.32 P.P. 6.35 19.5430 M 5.38 12.21 18.05 -31 J 0.57 6.40 13.24 19.07

DIN NOU LA…VÂNĂTOAREION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând carabină TITAN RÖSLER cu ac-celerator, cal. 300WM, lunetă DOC-TER 2,5-10x50 cu punct luminos,reticul 4a, la prețul de 1.750 euro.Tel. 0736-366.208.

Vând căței rasa Epagneul Breton, năs-cuți pe data de 27.04.2017, culoarealb-orange, din părinți cu rezultatemaxime în examenele și concursurilede vânătoare și frumusețe. Ambii pă-rinți au în origine sânge de lucru fran-țuzesc din canisa Karanluan.Informații suplimentare la tel. 0742-100.378, 0244-347.196.

PRIMUL VÂNĂTOR Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Armă de foc pentru lovitura de grație– Jumătate din profit! 2) Mișcare sinuoasă la supra-fața apei. 3) 24 alice! – Nu e vânată de donjuani. 4) Curăță rana – Cap de armă! – Trei în tribună! 5) Ceasul care se întoarce. 6) Colorați cu sânge –Umblă mereu cu cleștii la ei. 7) Cap de vânător! –Vase de apă dulce – Taine ale vânatului! 8) Cap destruț! – Partea din lemn a puștii vânătorului. 9) To-varăși la vânătoare. 10) Vânători ai deșertului (fig.,pl.) – Cremă …tăiată! VERTICAL: 1) Culori îmbinate …ca la papagal. 2) …șiunul fără culoare – 24 animale! 3) Des răsucite! – Pre-cum o pădure de lăstari (masc.) – Închise la culoare.4) Armă grea – Autorul unor scene de vântoare în cu-lori. 5) Vas de lut – Continentul vânătorilor pe cămile– Jumătate din timp! 6) Împodobesc simbolic frunteatriumfătorului – Nefolosite. 7) 4-5 mistreți! – O bu-cată de drill! – Toc gol! 8) Aruncată cu praștia de vâ-nătorul primitiv – Deschizătură a pielii. 9) Revenireaasupra unei povești …prea vânătorești. 10) Cai fărăcoadă! – Vânătorul în relație cu vânătoarea (fig.).


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ........................................................................Mandat poștal nr. ........................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel. 0732-333.113.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini de vânătoare și căței proveniți din câini de vânătoare:

• femelă de copoi ardelenesc standard, născută în 17.05.2013, folosită pentru reproducție – val. 1.000 lei.

• femelă de copoi alpin, născută în 22.04.2017. – val. 360 lei, negociabilă.

Se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

· 12 ECOLOGIE Pădurile, noua miză a politicii climatice europene 13 ACTUALITATE Un singur urs...

Documents

Transcript of · 12 ECOLOGIE Pădurile, noua miză a politicii climatice europene 13 ACTUALITATE Un singur urs...