Sec 19 2014-15

ALO 2014-15 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE

CURSUL 5: NAȘTEREA PROBLEMATICII MODERNE A LOCUIRII

Arhitectura Locuire Oras


1. Câte ceva despre LOCUIRE și cum o chestionăm din perspectivă domestică pentru a identifica ceva din problematica contempoarnă a proiectării locuinței urbane. 2. Toate TIPURILE mari de locuire au existat de mult, în diferite moduri de asociere: -  locuința/locuirea individuală – veche de când lumea și conformându-se culturilor locale și

modurilor specifice de locuire. -  locuirea/locuința colectivă apare totdeauna când există aglomerație. 3. Locuința s-a dezvoltat odată cu așezările, producând o mare varietate tipologică. 4. Locuința banală/comună s-a dezvoltat organic, este o construcție vernaculară până în perioada modernă, împrumutând în timp din locuința privilegiată, care a făcut de timpuriu obiectul arhitecturii erudite (proiectării). 5. Articuleaza logica socială cu compoziția arhitecturală.

CE-AM VĂZUT/AFLAT PÂNĂ ACUM?

URMEAZĂ SĂ VEDEM…


1. La început nu i-a prea interesat: 2. Totuși încercări: 3. Odată cu mutațiile secolului al 19-lea n-au mai avut încotro Mutațiile Consecintele – politica de locuire 4. Cum s-a configurat noul domeniu al gândirii arhitecturale și proiectului?

CUM AU GÂNDIT ARHITECȚII ȘI DE CE?


la început nu i-a prea interesat 1.  Locuința banală se rezolva organic – construcție vernaculară 2.  Pe arhitecți i-a interesat in măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban –

după Renaștere. Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic. 3.  Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care însă se oprește la nivelul fațadei; se

rezolvă la nivelul interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței. 4.  Locuința nu se schimbă substanțial (devine doar în timp mai confortabilă).


1.  Locuința banală se rezolva organic /orașul împreună cu așezarea – construcție vernaculară


2.  Pe arhitecți i-a interesat in măsura în care se face necesar controlul estetic al spațiului urban – după Renaștere. Relația organică dintre locuință și spațiul urban intră sub control estetic.

Panoul din Urbino, cca. 1460-1500) atribuit lui Piero della Francesca (1415-1492) Luciano Laurana…

De la organicitatea medievală a unității în diversitate la regularizarea străzii sub controlul estetic al principiilor clasice (embellissement)


3.  Apare o presiune a spațiului urban asupra locuinței, care se oprește la nivelul fațadei (se regularizează; se rezolvă la nivelul interfeței dintre spațiul urban și arhitectura locuinței.

4.  Locuința nu se schimbă substanțial (devine doar în timp mai confortabilă).


totuși încercări Arhitecți 1.  Sebastiano Serlio (1475-1554) – Cartea VI (1547-1551) - Libro Sesto di tutte le habitationi 2.  Pierre Le Muet (1691-1569)- Manière de bastir pour touttes sortes de personnes... (1623) Filantropi Fugger – Die Fuggerei mănăstiri, municipalități de orașe cu caracter special (ex. orașele hanseatice)...


Arhitecți 1.  Sebastiano Serlio (1475-1554) – Cartea VI (1547-1551) - Libro Sesto di tutte le habitationi Primul arhitect care arată interes pentru locuința claselor sărace și primul care ia în seamă arhitectura vernaculară (franceză) în propunerile lui. un grand intérêt aux logements des classes pauvres et des classes moyennes ; il ajoute également des maisons communales où l’on partageait des services comme les cuisines et les toilettes. Locuințe urbane pt 11 categorii sociale, de la cabane de muncitori până la un proiect pt Luvru. 4 modele rurale și 5 urbane, între tradiția franceză și cea italiană.


Arhitecți 2.  Pierre Le Muet (1691-1569)- Manière de bastir pour touttes sortes de personnes... (1623)


Filantropi Societăți filantropice, biserica, municipalități de orașe cu caracter special (ex. orașele hanseatice)...care construiesc pentru săraci Filantropia: valoare morală cu dimensiune politică Henry Cockeram, in his English dictionary (1623), cited "philanthropie" as a synonym for "humanitie"(in Latin, humanitas) in the works of Anthony Ashley-Cooper, 3rd Earl of Shaftesbury and Francis Hutcheson, who proposed that philanthropy is the essential key to human happiness, conceived as a kind of "fitness"—living in harmony with Nature and one's own circumstances

Die Fuggerei, Augsburg, sec. XVI (1521) Arh. Thomas Krebs


secolul al 19-lea i-a obligat Mutațiile secolului al 19-lea conturează O NOUĂ PROBLEMATICĂ REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ SALTUL DEMOGRAFIC GÂNDIREA SOCIAL POLITICA DEZVOLTAREA URBANĂ: “ORAȘUL LIBERAL” și locuința lui CRIZA PROFESIUNII

Obligă NOI ATITUDINI = GÂNDIREA MODERNĂ 1. POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite FINANȚARE DIN BANI PUBLICI = LOCUINȚA SOCIALĂ → necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE - se conturează liniile care se aplică și astăzi

2. ARHITECTURALĂ = GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE: Arhitecții încep să se gândească sistematic la chestiunea locuinței "banale"/celor mulți / numărului mare Gândirea este, inevitabil, tributară liniilor de gândire ale momentului → de aceea se conturează înafara profesiunii


REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ Dezvoltarea științifică și tehnologică à producția industrială à mutații economice à noi unitati de producție la scară mare: oportunități noi de câștig al existenței Decăderea producției mestesugărești à clasa mijlocie a meșteșugarilor decade O schimbare de clase sociale à noua clasă industrial-financiară ia conducerea, în paralel cu DECĂDEREA CLASEI MIJLOCII / MEȘTEȘUGĂREȘTI Orașul devine punct de atracție datorita locurilor de muncă à puternică migrație sat – oraș

SALTUL DEMOGRAFIC Creștere demografică fără precedent a populației à o “altă epocă demografică”: Anglia:1801 – 9 milioane locuitori; 1811 – crește cu 14%; 1821 – creștere >20%; 1901 – 41 milioane; Franta: 27 milioane (1800) – 38 milioane (1900); Germania: 23 milioane (1800) – 56 milioane (1900) Datorită revoluției industriale, creșterea demografică este inegală; cea urbană este și mai mare decât cea generală. Creșterea demografică urbană se face printr-o populație saracă, în căutare de lucru; o populație care pleacă de la sate în speranța unei vieți mai bune à SCHIMBAREA PROFILULUI SOCIAL AL ORAȘULUI

Intre 1850 si 1900, in Europa, numărul de orașe mari (100.000-200.000 loc) se tripleaza (1950-1900) Cu variații de la regiune la regiune, între 1500 si până în 1800, raportul rural/urban în Europa = 9/1; la 1800, rata de urbanizare =17,5%. După 1800 raportul se schimba vertiginos. (La 1800 -luând in considerare orase de peste 2000 locuitori: Transilvania – 7,1% din 3 milioane locuitori; Tara Romaneasca -5,7% din 1milion; Moldova – 7,8% din 900.000)

Mutațiile secolului al 19-lea


GÂNDIREA SOCIAL POLITICĂ: Liberalismul și socialismul Democrația modernă 1787-88-89 - Constituția americană 1789 - Declarația universală a drepturilor omului



DEZVOLTAREA URBANĂ: DEZVOLTAREA LIBERALA à în domeniul urban se dezvoltă speculația funciară și imobiliară ca răspuns la cererea mare de locuințe a pieței Lipsa unui control administrativ à orașele cresc spectaculos cu periferii de proastă calitate din punct de vedere constructiv, igienic și estetic. Imaginea orașului se modifica datorită marilor lucrări industriale, căilor ferate, locuințelor cu apartamente de închiriat, creșterii mobilității populației à UN ALTFEL DE ORAȘ LOCUINȚA CLASEI MIJLOCII A ORAȘULUI PREINDUSTRIAL (organism individual, înglobând producția și viața familiei) dispare și se pierde în anonimat datorită schimbărilor economice (decăderea artizanatului; externalizarea funcțiunilor de producție și afaceri) și sociale. Noua clasă saracă (muncitori și oameni în căutare de lucru) nu-și poate construi o locuință, locuiește cu chirie (1800 - cca. 60% chiriași; 1900 - cca. 90%) sau pe unde apucă.



“ORAȘUL LIBERAL” (denumire data de Leonardo Benevolo, Storia della citta) este perceput în general ca un fenomen nociv: RĂUL URBAN

aglomeratie, criminalitate locuinte insalubre, insuficienta canalizarilor si infrastructurii edilitare, boli, mortalitate infantilă, speranța mică de viață, molime, poluare olfactivă și sonoră urâțenie, dezordine, haos, incapacitatea de a stimula sentimente de solidaritate umană, apartenența și participare la comunitate.

Orașul liberal aduce O NOUĂ PROBLEMATICĂ, în noi termeni: edilitară, de igienă, de ocupare a solului, culturală, de circulație, locuința de masă etc. Locul controlului estetic al orasului este luat de controlul chestiunilor cantitative. CRIZA PROFESIUNII ARHITECTUL nu e pregătit să răspundă acestor cerinte (preocuparea lui e estetică. În primul rând) și pierde teren. Este înlocuit în gestiunea orașelor de ingineri, economiști și administratori; apar urbanismul și urbanistul.



Răul urban: « ...consecință a revoluției industriale, care aruncă o întreagă populație muncitorească în orașe care nu sunt în stare să o primească. »


Răul urban: « ...consecință a revoluției industriale, care aruncă o întreagă populație muncitorească în orașe care nu sunt în stare să o primească. »

CONȘTIENTIZAREA “RĂULUI”: Epidemii de holeră (1832, 1848-1850) à interesul public și al oficialităților pentru felul în care locuiesc săracii (potențiali votanți) Valoarea muncitorului pentru patronul său à măsuri reformatoare timpurii – cartiere și orașe muncitorești finanțate de patroni Considerente umanitare, religioase și morale à reformatori sociali, patroni cu idealuri religioase, catolicismul social Actori cheie pentru conștientizarea problemelor: ziare, partide politice, filantropi, filosofi, utopiști, gânditori/reformatori sociali, clerici (catolicismul social), medici, igieniști … à PRIN PRESIUNI SE IMPUNE NECESITATEA UNOR ACTIUNI COERENTE SI SUSTINUTE PRIVIND LOCUIREA URBANĂ


Part of Charles Booth's poverty map showing the Old Nichol, a slum in the East End of London. Published 1889 in Life and Labour of the People in London. The red areas are "middle class, well-to-do", light blue areas are “poor, 18s to 21s a week for a moderate family”, dark blue areas are “very poor, casual, chronic want”, and black areas are the "lowest class...occasional labourers, street sellers, loafers, criminals and semi-criminals".

HARTA SĂRĂCIEI


secolul al 19-lea i-a obligat Mutațiile secolului al 19-lea conturează O NOUĂ PROBLEMATICĂ REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ SALTUL DEMOGRAFIC GÂNDIREA SOCIAL POLITICA DEZVOLTAREA URBANĂ: “ORAȘUL LIBERAL” și locuința lui CRIZA PROFESIUNII

Obligă NOI ATITUDINI = GÂNDIREA MODERNĂ 1. POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite FINANȚARE DIN BANI PUBLICI = LOCUINȚA SOCIALĂ → necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE - se conturează liniile care se aplică și astăzi



gândirea modernă a locuirii NOI ATITUDINI 1. POLITICĂ: obligația societății de a da locuință celor care nu și-o pot permite FINANȚARE DIN BANI PUBLICI = LOCUINȚA SOCIALĂ → necesitatea unui control de altă factură decât cel estetic asupra orașului Ambele aduc problema locuinței banale în sfera politicului → POLITICA DE LOCUIRE - se conturează liniile care se aplică și astăzi



o1. DIN PARTEA GUVERNELOR: POLITICILE DE LOCUIRE găsirea de formule legislative și resurse financiare; politicile de locuire In ultimii ani ai secolului al XIX-lea, legislatia europeana privind locuinta se va indrepta atat spre asigurarea unei finantari publice adecvate constructiei de locuinte cu pret redus, cat si spre punerea la punct a unui instrument legislativ capabil sa condamne proprietatea nepotrivita cu noile norme de sanatate publica si sa controleze noile dezvoltari. Aceasta este linia generala adoptata de Marea Britanie, Belgia, Franta, Olanda, Germania, Italia, etc. Desi puternic reformatoare, aceasta legislatie va ramane adesea numai nominala, daca judecam dupa efecte. In ciuda largirii politizarii problemei, abia dezastrul produs de al doilea razboi mondial va reusi sa puna in miscare un larg program de constructie de locuinte sociale (M.Pawley, Architecture versus housing).

o2. DIN PARTEA PROFESIONIȘTILOR: LOCUIREA MODERNĂ găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in special a locuirii celor lipsiți de mijloace

un dublu răspuns


o1. RĂSPUNSUL DIN PARTEA GUVERNELOR: Problema controlulului se pune mai ales în termeni cantitativ-pragmatici: politica funciară, ansamblu de prevederi igienico-sanitare, prevederi economico-financiare, ansamblul legislativ, prevederi administrative à MĂSURI PRIVITOARE LA LOCUIREA ECONOMICĂ: legi privind alocarea de fonduri publice, metode de administrare, norme igienice (de la chestiuni edilitare și sanitare la controlul aglomerației), legi privind expropierea pentru interes public, societăți de constructie pentru locuințe ieftine din bani publici, controlul chiriilor (mai tărziu)

POLITICA DE LOCUIRE = ansamblu de dispozitii legislative și financiare privind promovarea, finanțarea, realizarea și administrarea locuințelor, în conformitate cu anumite standarde de igienă și confort acceptate și cu gestiunea orașului, în general.

SE POATE REFERI: la toate tipurile de locuinte (privilegiate si « populare », colective sau individuale etc.), în acord cu politica urbană, dar problema grea este cea numărului mare, fără posibilitati financiare.

!

!

LOCUINȚA SOCIALĂ = vehiculul prin care se răspunde crizei locuirii = locuința finanțată din bani publici pentru categoriile deprivilegiate

POATE FI: unifamilială sau colectivă, construită direct de stat/administrații locale sau prin societăți dedicate


LOCUINȚA SOCIALĂ

În țările industrializate iau naștere diverse societăți / organisme publice pentru administrarea banilor publici alocați construcției de locuințe pentru muncitori. În paralel, legislația privitoare la locuința economică stabilește norme igienice și de suprafață care impun o locuire mai civilizată.

POATE FI: unifamilială sau colectivă, construită direct de stat/administrații locale sau prin societăți dedicate


1867 – Grosvenor Estate, Gattliff Building, Londra

Anglia: 1845 «Societatea pentru ameliorarea locuintelor claselor muncitoare»

LOCUINȚA SOCIALĂ


LOCUINȚA SOCIALĂ

Anglia - 1890 - Housing of the Working Classes Act

1895-1900 – Boundary Estate, London City Council


Este o formă de control de sus în jos a orașului (deci îngrădește libertatea nelimitată promovată de liberalism) Caracterizează perioada pe care Leonardo Benevolo o numește « orașul post-liberal » Se poate referi:

la toate tipurile de locuințe din oraș (privilegiate și « populare », colective sau individuale etc.), în acord cu politica urbană (dar problema grea este cea numărului mare, fără posibilitati financiare).

Un exemplu complex = Parisul haussmannian: 1.  Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle

(locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian

2.  Trimite înafara Parisului problema claselor sărace, dar construiește totuși și locuință socială (despre care se știe mai puțin)

POLITICA DE LOCUIRE


1.  străpungerile și locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului și crează un tip aparte de locuință plurifamilială pentru marea burghezie, imobilul haussmannian

2.  trimite înafara Parisului problema dificilă a claselor sărace, 3.  dar construiește totuși și locuință socială, despre care se știe mult mai puțin.

Un exemplu de politică de locuire: Parisul haussmannian (1853-70)


1.  străpungerile și locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului; o operație de modernizare fără precedent al cărei vehicul a fost un tip de locuință plurifamilială cu ocuparea intensiva a terenului prin posibila cuplarea pe 3 laturi = imobilul haussmannian

Un exemplu de politică de locuire: Parisul haussmannian


1.  Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle (locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian

2.  Pentru a le pune în practică, construiește un sistem de expropiere, antrepriză și finanțare foarte modern (la limită legalității de atunci), precum și primul plan director al Parisului



PROBLEMA LOCUINTEI SOCIALE: LES CITÉS NAPOLEON III - prin operatiile haussmann-iene, un număr mare de muncitori (sărăcimea în general) sunt evacuați, odată cu problema locuirii lor, in afara limitelor noului Paris burghez - va aparea în timp “periferia roșie” [la banlieu rouge], în care regulile urbane impuse intra-muros nu vor functiona. Aceste cartiere devin un loc de experiment. - în sensul vederilor socialiste ale imparatului, se vor construi din banii statului cca. 1500 locuinte in arondismentele mai putin urbanizate. “La cité Napoleon” își are sursa în mai multe modele (care urmează în curs): – o reflecție asupra falansterului, familisterului și alte “palate familiale” construite până atunci; – o reflecție asupra experienței britanice.

1.  Construiește Parisul marii burghezii (imobilul haussmannian), capitale du 19e siecle

(locuința pentru marea burghezie = vehicul al modernizării/restructurării masive a orașului și crează un tip aparte de locuință plurifamilială, imobilul haussmannian

2.  Trimite înafara Parisului problema dificilă a claselor sărace, dar construiește totuși și locuință socială, despre care se știe mult mai puțin.



LES CITÉS NAPOLEON III


1849 – SOCIETATE CU CAPITAL DE 6 MILIOANE arh. Veugny – plan de “cetate muncitoreasca” “Scopul asociatiei este de a edifica “cetăți muncitorești” in fiecare din arondismentele Parisului; locatarii vor gasi aici locuinte sanatoase, bine aerisite, si , mai ales, la preturi sub cele pe care le platesc acum pentru o singura camera insalubra. Locuintele se vor compune dintr-o mica bucatarie si doua dormitoare si o camera si vor fi incalzite cu calorifere, care vor servi si ca ventilatoare vara.” Inaugurata in 1851 – 200 locuinte in jurul unei curti centrale – 27 mp locuibili/familie (fata de standardele epocii de 1 camera/familie) – echipamente sanitare comune/etaj – apa distribuita in curte – confort modern: spalatorie si baie, centrala termica, gradinita, consultatii medicale si distributie de medicamente gratuite. – regulament de ordine interioara Succese si critici (morale, politice, de perceptie) 1852 – NOUA SUBVENTIE: 10 milioane pentru “ameliorarea locuintei muncitoresti in orase”



LES CITÉS NAPOLEON III – CITÉ OUVRIÈRE RUE ROCHECHOUARD


“ LES CITES NAPOLEON III” LES CITÉS NAPOLEON III – CITÉ OUVRIÈRE RUE ROCHECHOUARD



URMĂRI:

1867 - EXPOZITIA UNIVERSALA - UN MOTOR AL EXPERIMENTULUI

doua oportunitati: Crearea unui veritabil muzeu de

arhitectură pe terenurile libere, unde se vor expune multe idei

Intrarea “economiei sociale” ca parte a expozitiei (clasa 93, a “locuintelor

caracterizate prin pret scăzut și prin condiții de igienă și bunăstare”)

1889 - EXPOZITIE UNIVERSALA + CONGRESUL INTERNATIONAL PT

LOCUINTE IEFTINE: SOCIETATEA FRANCEZA PENTRU

LOCUINTE IEFTINE (Habitations Bon Marche /HBM, care va deveni mai

târziu HLM)

Vers 1900, développement de la banlieue industrielle en première couronne et autour des villages (DIN CONFERINTA PROF PH. SIMON, UAUIM 24.03.2009)


LOCUINȚA DEVINE O PROBLEMĂ POLITICĂ LOCUINȚA SOCIALĂ: locuința subvenționată, în diverse feluri, de administrația publică, din banii publici. Datorită scării și complexitătii problematicii, locuința socială începe să capete un rol foarte important în dezvoltarea orașelor ca PROBLEMĂ-CHEIE ARHITECTURAL-URBANISTICĂ

DEVINE ȘI PROBLEMĂ ARHITECTURALĂ Formele moderne ale locuinței sociale depind de voința și inteligența politică (banii publici, de politicile/strategiile de locuire) și de evoluția gândirii arhitectural-urbanistice.


găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in special a locuirii celor lipsiți de mijloace

o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:


găsirea soluțiilor arhitectural-urbanistice de rezolvare a problemelor urbane și in special a locuirii celor lipsiți de mijloace Progresul în materie de locuire economică este dublat și susținut de o activă și largă dezbatere ideologică, ce va prefigura gândirea arhitectural-urbanistică modernă a locuinței urbane și aplicațiile la scară larga.

GÂNDIREA LOCUINȚEI URBANE MODERNE PRINDE CONTUR TEORETIC “ÎN AFARA” PROFESIUNII:

modelele ideologice (linii de gândire care conturează anumite direcții de abordare a problemelor locuirii și orasului)

PROFESIONISTII LE VOR INTERPRETA ȘI APLICA: modelele arhitectural-urbanistice

(ansamblu de cunoștiinte specifice, teoretice și practice, care se interpun între cerintele societatii și transpunerea lor în forme; aplicațiile dobândesc rol exemplar)

o2. RĂSPUNSUL DIN PARTEA ARHITECȚILOR:


După Francoise Choay, L’urbanisme, utopies et réalités, 1965: Toate pleacă de la critica orașului liberal și industrial și a societăți moderne, dar se identifică prin aspectele pe care se axează în primul rând critica acestora și pe poziția față de trecut și viitor. MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST

în centrul criticii: degradarea individului MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST

în centrul criticii: pierderea coeziunii comunitare MODELUL IDEOLOGIC NATURALIST

în centrul criticii: orașul însuși ca fenomen nociv CRITICA FĂRĂ MODEL

în centrul criticii: exploatarea individului

“MODELELE IDEOLOGICE”

Model ideologic: ansamblu de idei care vizează să fondeze teoretic organizarea unei noi societăți. Reprezintă o teorie din care decurg practicile din diverse domenii (politic, economic, societal, cultural). În cazul nostru, pentru a explica fundamentele teoretice ale "realizărilor și rătăcirilor urbanismului" și a le pune în ordine, Fr. Choay a grupat textele epocii în trei tipuri de "modele ideologice", adică de familii de gândire.

gândirea modernă a locuirii


Două etape importante, diferențiate după criteriul participării profesioniștilor și, în consecință, după aplicarea lor: PERIOADA PRE-URBANISMULUI (secolul al XIX-lea): se conturează – în afara profesiunii – liniile de gândire care incearcă să găsească direcții noi de rezolvare a problemelor locuirii și orasului - “modelele ideologice” PERIOADA URBANISMULUI (începe cu puțin înainte de 1900): profesioniștii urmăresc să găsească forme de rezolvare practică a problematicii urbane (incluzând locuirea), creând astfel ”modelele arhitectural-urbanistice” (ansamblu de cunostiinte specifice care se interpun intre cerintele societatii si transpunerea lor in forme; aplicații care dobândesc un rol exemplar)

Bibliografie: CHOAY, Françoise: l’Urbanisme, Utopies et réalités, Ed. Seuil, 1965, Paidea, 2000 HAROUEL, Jean-Louis: Istoria Urbanismului, Ed. Meridiane, 2001 HALL, Peter: Orasele de maine, Ed. All, 1999 LAVEDAN, Pierre, Histoire de l’urbanisme, Paris, 1946, vol. 3 CASTEX, Jean, DEPAULE, Jean Charles, PANERAI, Philippe, Formes urbaines: de l’illot a la barre, Montreuil, 1980 MUMFORD, Lewis, La Cité à travers l’histoire, Paris, 1961



REPREZENTANȚI: Charles Fourier, Robert Owen, Victor Considerant, Etienne Cabet, Pierre-Joseph Proudhon, Benjamin Ward Richardson, Jean-Baptiste Godin, Jules Verne, Herbert-George Wells etc.

accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST



reformatori sociali, socialiști utopici, oameni ai bisericii, filantropi, doctori… animați de idealuri umaniste, dorind o lume mai bună, critică, teoretizează, caută soluții; urmându-i pe utopiștii secolului al XVIII-lea, teoreticienii precursori ai curentului progresist se lansează în descrierea orașului ideal se înscriu pe linia raționalismului filozofiei Luminilor: explicarea fenomenelor prin relația cauză-efect gândire orientată spre progres și viitor propun un cadru spațial foarte riguros, logic, chiar rigid, specializat după activități principale (locuire, muncă, timp liber) orașul este văzut ca loc al unei mai bune organizări sociale (alta societate, adesea o societate care constrânge și in care individul este un “pion”) o concepție abstractă asupra omului ca individ-tip (determinarea științifica a unui “model uman”), ceea ce duce la încercarea de a-i crea un cadru satisfăcător printr-o analiza științifică; pornind de aici, introduc în propunerile lor exigente igieniste: verdeață, aer, lumina, ocupații legate de cultura pamantului; spații deschise cred ca analiza rațională poate determina o ordine-tip, aplicabila universal grupărilor umane; dar propunerile pe care le fac sunt adesea sisteme constrângătoare consecința periculoasa a acestei linii de gândire: reificarea individului

MODELUL IDEOLOGIC PROGRESIST

accentul critic: DEGRADAREA INDIVIDULUI


Charles FOURIER (1772-1837) - autodidact si lucrător în comerț Théorie des quatre mouvements et des destinées générales propune inlocuirea orașului cu FALANSTERUL - model de locuire integrat unui concept teoretic mai vast, de organizare socială, țintind către armonia universală - palat social (de unde și ideea “palatului pentru popor”, recurentă și azi) - locuit în comun de aprox. 1600 oameni;



Familisterul din Guise -1859 un fel de falanster pe curți interioare (curtile joaca rolul străzilor galerie gândite de Fourier); dotări: grădina de agrement, creșa, economat, spălătorie, măcelărie, școală, teatru...

Jean B.A. GODIN (1817-1888) - muncitor, apoi patron filantrop



Familisterul din Guise -1859 Familisterul lui Godin se transformă în cooperativă: pentru a crea o comunitate de sine stătătoare, într-un cadru corespunzător (se desființează în 1968)


New Lanark – 2000 muncitori (500 copii) (azi World Heritage - 185 locuitori)

Robert OWEN (1771-1858) “They will be surrounded by gardens, have abundance of space in all directions to keep the air healthy and pleasant. They will have walks and plantations before them”. (Book of the New Moral World - 1842)



colonia New Lanark


http://www.newlanark.org/robertowen.shtml

"To train and educate the rising generation will at all times be the first object of society, to which every other will be subordinate". (The Social System, 1826) "The three lower rooms (in the Institute) will be bombed open for the use of the adult part of the population, who are to be provided with every accommodation requisite to enable them to read, write, account, sew or play, converse or walk about. Two evenings in the week will be appropriated to dancing and music, but on these occasions, every accommodation will be prepared for those who prefer to study or to follow any of the occupations pursued on the other evenings". (Address to the Inhabitants of New Lanark, 1816)


Robert OWEN - 1825 - New Harmony / Indiana / SUA

New Harmony by F. Bate (View of a Community, as proposed by Robert Owen) printed 1838

experiment utopic extrem (abolirea banilor și proprietății private etc.); eșuează după 4 ani, dar există încă în unele locuri.


Etienne CABET (1788-1856) 1840, Voyage en Icarie - utopie egalitaristă; viziune geometrică și igienică asupra lumii; Orașul ICARIA Decupajul riguros geometric și rațional al spațiului urban “Metoda modelului”: oraș model, locuințe model; echipare igienică; mobilare model, acoperiș terasă Eficacitate asigurată prin constrângere și represiune Încercări de realizare a unor comune egalitariste în SUA Pierre-Joseph PROUDHON (1809-1863) 1865, Du principe de l’art et de sa destination sociale - rigoarea inginerului, funcționalism urban Benjamin Ward RICHARDSON (1828-1896) - medic 1876, utopia HYGEIA; 1853, Journal of Public Health and Sanitary review; 1862 Social Science Review Ambii propun prototipuri: tipuri de locuințe individuale și alte tipuri de clădiri



REPREZENTANȚI: Augustus Welby Northmore PUGIN, John RUSKIN, William MORRIS

accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII UMANE MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST



accentul critic: PIERDEREA COEZIUNII UMANE legat strâns de tradiția romantismului englez ideea de bază: orașul european pre-industrial a reprezentat un moment excepțional al istoriei, realizarea individuală și înflorirea culturii s-a făcut grație mediului urban; gândire anti-industrială, hrănită de nostalgia pentru orașul trecutului, cu căldura sa umană și cu calitatea arhitecturala care se cer re-înviate; nevoile spirituale sunt mai importante decât nevoile materiale; estetica ocupa aici locul pe care îl avea igiena pentru progresiști urâțenia răspândită de societatea industrială este văzută ca rezultat al unei carențe culturale ce nu poate fi combătută decât prin întoarcerea la o arta inspirata din Evul Mediu, in directa legătură cu renașterea artizanatului; resping geometria rigidă: “caroiajul este mormântul sufletului” (Ruskin), prototipurile si standardele: numai organicitatea poate integra aporturile succesive ale istoriei, locuințe simple, dar suficient de diverse pentru a reprezenta personalitatea celor care le locuiesc (ca in Evul Mediu, de ex.) capcana acestei linii de gândire: reificarea timpului

MODELUL IDEOLOGIC CULTURALIST


Augustus W.N. PUGIN (1812-1852) arhitect, adept al « Gothic Revival » 1836 - Contrasts - opune prin gravuri edificii omoloage din Evul Mediu și din momentul contemporan (un oras catolic din 1440 si acelasi in 1840, sau edificii cu destinație similară – ex. asistență socială); caracterul arhitecturii reflectă societatea și este în favoarea Evului Mediu 1843 - Apology for the Present Revival of Christian Architecture in England Ideile sale sunt preluate si dezvoltate de J. Ruskin si cunosc, prin el, o mare notorietate.



John RUSKIN (1818-1900) –scriitor, poet, pictor, critic de artă 1849 - The Seven Lamps of Architecture 1851 - The Stones of Venice 1853 - Lectures on Architecture and Paintings -  influență copleșitoare asupra istoriei și teoriei artei, cu reverberații în teoriile sociale -  critica societății victoriene – dezagregată, incoerentă – și a industrializării -  analiză critică ascuțită, însă propuneri plate și abstracte -  prin W. Morris și C. Sitte, ideile lui stau la baza urbanismului de factură culturalistă

« … Arta unei țări exprimă virtuțile sale politice și sociale.

Armonia pe care o degajă străzile unui oraș (vechi), frontonul care se ridică deasupra altora, turnurile care se succed de-a lungul crestei colinelor, ating un grad de sublim despre care nimic de astazi nu ne

poate da vreo idee. Faptul că placerile voastre, ca și virtuțile voastre devin mai prețioase prin întrajutorare este o lege

divină si naturală. Arhitectura urbană poate astfel să capete farmecul și sfințenia care îi lipsesc. Cred că obiceiurile noastre nomade, care au ajuns astazi aproape necesare existenței, sunt, mai mult

decât orice alt caracter al vieții moderne, cauza profundă a viciilor arhitecturii noastre. »



William Morris - The Red House, 1860

William MORRIS (1834-1896) Arhitect, artist, poet, gânditor și militant: Ruskin îi este “maestrul spiritual”, apoi devine un socialist militant, cu nuanțe anarhiste: “In afara plăcerii de a face lucruri frumoase, pasiunea vieții mele stă în ura societății moderne”. 1862 - fondează o “cooperativă” de artă decorativă (Arts & Crafts), ce va avea o influență majoră în modernizarea practicilor artistice și arhitecturale.

Contrar opiniei curente, impulsul decisiv pentru înnoirea discursului arhitectural în secolul al XX-lea nu se datoreaza inovatiei radicale a curentului progresist, ci procesului de modernizare a artelor decorative, care a facilitat acceptarea noului de catre public. Timp de câteva decenii, artele decorative au reprezentat domeniul prioritar al experimentelor inovatoare, devansând si uneori influentând evolutia artelor majore, în special a arhitecturii. Dupa cum afirma însusi Le Corbusier, “apoteoza artelor decorative în anul 1925 marchează deci, printr-un paradox, e adevarat, trezirea miscarii arhitecturale a epocii masiniste. (M. Criticos, Modernitatea)



accentul critic: ORAȘUL (CA OPUS NATURII) MODELUL NATURALIST AMERICAN

Un fel de “specie locală” a modelului culturalist, dar prezentând diferențe notabile, dintre care unele ar putea fi încadrate - paradoxal - în linia progresistă. Legat de nostalgia pionierului și a naturii sălbatice, față de care orașul industrial este criticat în diferiti termeni: Thomas JEFFERSON, în numele democrației și a unui empirism politic; Ralph Waldo EMERSON (eseist, filozof, poet, transcendentalist) și Henry David THOREAU (scriitor, poet, critic, filozof, naturalist, aboliționist, trancendentalist; Walden/1854 ) în numele unei metafizici a naturii; Henry ADAMS (istoric, jurnalist, memorialist), Henry JAMES (scriitor) și alții, în numele raporturilor umane. Ideea unei restaurații a stării rurale, singura care poate permite dezvoltarea personalitătii și veritabila sociabilitate; de aici și ANTIURBANISMUL AMERICAN. A influentat urbanismul american al secolului al XX-lea, culminand cu Broadacre City, “orașul sinucigaș” al lui Frank Lloyd Wright.



Mizeria omului în marile orașe actuale: Pretul Pamantului - ca apanaj al omului, sau acela al omului - ca mostenire fundamentala a pamantului, au devenit azi incomprehensibile in marile orase pe care centralizarea le-a edificat (fara sa le gandeasca). … Fericirea cetateanului “urbanificat” consta in a se aglutina celorlalti in dezordine, abuzat de caldura hipnotica si de contactul constrangator al multimii. Violenta si rumoarea mecanica a marelui oras ii agita capul “urbanificat”, ii umple urechile “urbanificate” - precum cantecul pasarilor, fosnetul vantului in copaci, strigatele animalelor si vocile celor care ii umpleau inima altadata. … O agitatie perpetua il excita, il impiedica sa mediteze si sa reflecteze mai profund, ceea ce l-a caracterizat altadata, atunci cand traia si murea sub un cer pur, in natura verde al carui companion era inca de la nastere. Viața urbană și democrația: Idealul nostru social, democratia, a fost originar conceputa ca dezvoltare libera a individului uman: umanitatea intreaga, libera sa functioneze la unison, in unitate spirituala si, prin aceasta, dusman al oricarei fantasme si insitutionalizari. … Acest ideal al unei stari naturale sta in inima democratiei organice si a arhitecturii organice.

Frank Lloyd WRIGHT (1867-1959) The Disappearing City, 1932

When Democracy Builds, 1945 The Living City, 1958

MODELUL NATURALIST AMERICAN /ANTI-URBANISMUL


Ideea unei restaurații a stării rurale, singura care poate permite dezvoltarea personalitătii și veritabila sociabilitate. -  funcțiuni urbane dispersate în natură -  locuințe exclusiv individuale, pe parcele de 1-2 ha. -  celulele (locuințe + servicii) sunt legate într-o rețea de transport rapid (terestru și aerian) .

Broadacre City


mare intindere orizontala, aproape “fara limite” cu parcele de aproape un acru = 4 046,86 mp pentru fiecare familie. un oras descentralizat, orizontal si legat de natura.

Sarcina esentiala a fiecaruia dintre noi trebuie sa fie aceea de a integra mijloacele mecanice de care dispunem azi universal, astfel incat sa-i facem pe oameni liberi sa se consacre lucrurilor cele mai nobile (…) in scopul dezvoltarii estetice a vietii. ….Daca libera dispozitie a solului este asigurata in conditii cu adevarat democratice, arhitectura va rezulta in mod autentic direct din topografie (…) va deveni parte integranta.

Broadacre City


Peisajul – element al arhitecturii Prefabricare Regăsirea agriculturii

Broadacre City Strâns legat de „modul de viață american” și de o anume cultură a libertății și individualismului


Broadacre City

Amestec de idei progresiste și culturaliste: - În același timp închis și deschis;

-  Preocupat simultan de individ și de comunitate; -  Cu preocupări atât pentru igienă cât și pentru cultură;

-  Privește în acelați timp către trecut și către viitor.

Prefigurează - urbanismul american de după RM2 (suburbanizarea extensivă, cultura automobilului, lipsa preocupării pentru eficiența utilizării resurselor), - precum și unele realități urbane contemporane („oraș difuz”, „Zwischenstadt” …. – se vor discuta în anul III – ACP)


accentul critic: “EXPLOATAREA OMULUI DE CĂTRE OM” CRITICA FĂRĂ MODEL

Karl MARX (1818-1883) Friedrich ENGELS (1820-1895)

1845 – Engels, Situația clasei muncitoare în Anglia: prima sociologie a locuinței muncitorești; 1848 – MARX și ENGELS, Manifestul partidului comunist: critica socială foarte pragmatică, îndreptată spre revoluția socială - orașul este locul istoriei și cadrul luptei de clasă; - problema locuinței nu poate fi rezolvată independent de problema socială generală; - confiscarea și redistributia locuințelor; - ștergerea diferențelor dintre sat și oras (Engels: crearea orașului-sat).



directiile de gândire comunică între ele, atât la nivel teoretic, cât, mai ales, în aplicarea practică:

Principiile culturaliste ale miscarii Arts & Crafts, dictate de un impuls evolutionist, empiric si antiutopic, au contribuit chiar la fundamentarea directiei opuse, rationalist-progresiste, a Miscarii Moderne. Organizatiile Wiener Sezession

si Deutscher Werkbund, personalitati precum Otto Wagner sau Adolf Loos, iar mai târziu scoala Bauhaus perpetueaza credinta Arts & Crafts în calitate, simplitate si onestitate, ca si idealul de integrare a artelor,

artizanatului si productiei de serie într-un decor unificat al vietii cotidiene - promovându-le însa sub eticheta unui rationalism orientat spre valorile noi ale erei industrializarii.

(M. Criticos, Modernitatea)

Modelele ideologice sunt construcții teoretice, linii de gândire care au catalizat și orientat practica.

MODELELE IDEOLOGICE NU TREBUIE VĂZUTE CA OPUSE:



De exemplu, toate realizările în materie de locuință pentru muncitori ale secolului al 19-lea au fost răspunsuri, mai directe sau mai indirecte la ideile reformatoare ale epocii, indiferent dacă au fost promovate/subvenționate de stat (locuința socială) sau de filantropi (locuință filantropică și patronală) DE EXEMPLU, Locuințele (în “colonii”/sate) construite de patroni pentru muncitorii lor în sec. 19: Owen (New Lanark), Cadbury (Bournville), Lever (Port Sunlight), Schneider (Le Creusot), Titus Salt (Saltaire) etc.; și continuă în sec. 20: Krupp (Essen), Bata (Zlin) etc. - legate de diverse idealuri morale ale “promotorilor”, dar și de aspecte pragmatice (valoarea muncitorului pentru patron; - foarte legate și de utopiile sociale - toate reprezintă premize ale gandirii moderne a locuirii urbane.

George Peabody (1795-1869)

„părintele filantropiei moderne americane”



Locuințe Paebody Bldg. Commercial St., Londra (1863) pentru “industrious poor” (Arh. H.A. Darbishire)

REALIZĂRI ALE SEC. 19: LOCUINȚĂ PATRONALĂ


Mulhouse (Franța / Germania), 1853-97, 1243 locuinte muncitoresti

LOCUINȚĂ SOCIALĂ


Bournville village (cca. 1890), George Cadbury (ciocolată)

Saltaire (1853), Titus SALT (industria textilă/lână)

LOCUINȚĂ PATRONALĂ


William Hesketh LEVER, admirator al lui Ruskin, pasionat de gotic, construiește satul Port Sunlight pentru muncitorii fabricii lui de săpun; 600 de case într-un stil tradițional (Early English)

LOCUINȚĂ PATRONALĂ


Mai mult sau mai puțin debarasate de conținutul lor ideologic, utopiile pre-urbanismului vor fi reluate, în forme diverse, de patronat, de puterea publică și de arhitecți și urbaniști, și vor căpăta aplicații mai sistematice, transpuse în « MODELE ARHITECTURAL-URBANISTICE » și in politici specifice, care se vor răspândi în întreaga lume, cu diferite interpretări.


Sec 19 2014-15

Documents

Transcript of Sec 19 2014-15