Anul IV, Numărul 44, OCTOMBRIE 2010

Alina Jar

Detalii in pag.15

AUTENTIC

la Sacramento

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

Românii vorbesc înca mult de comu-nism: “ a fost ”, “ mai e înca ” “ nu mai vrem”…

Ce e și mai trist e că în țara spre care am alergat , depărtându-ne de acel sistem ma-lefic, s-a ajuns să se vorbească aproape la fel de mult de marele coșmar al omenirii . Analizând mersul lucrurilor în ultimii doi ani , am ajuns să renunț la speranța că tentația socialismului pentru America e doar un nor trecător și că soarele libertății și democrației va continua să strălucească , biruitor . Într-o tristă meditație spuneam că cel puțin e bine de noi, cei care am trăit “ epoca de aur”, pentru că ne va fi mai ușor să ne adaptăm unei dictaturi .

În această vară, însa, am văzut semnele luptei pentru păstrarea libertăților de care a beneficiat America pentru sute de ani . Am văzut sute de mii de americani , sacrificând timp și bani să participe la demonstrații în Washington D.C. și să se roage lui Dum-nezeu pentru restaurarea principiilor și valorilor care au făcut din America un far al speranței pentru întregul pământ.

Sunt momente care marchează o generație , momente care schimbă direcția unei țari.

Oamenii își amintesc unde erau când primul om a atins suprafața Lunii, când Kennedy a fost asasinat, când Ceaușescu a părăsit sediul Comitetului Central sau când la televiziunea Română s-a anunțat ”fraților ,am învins” ”… Îmi amintesc unde eram în acel decembrie plin de speranța și îmi voi aminti și unde am fost în 28 August 2010, când speranța în viitorul Americii mi-a renăscut. Avem nevoie de îmbar-batare în timpuri grele. Avem nevoie de inspirație. Să ne uităm în jur și să vedem că și alții gândesc ca noi . Pentru câteva zile, în acest sfârșit de August, orașul politicie-nilor, a cursei pentru putere, a devenit din nou orașul marilor Părinți ai acestei unice democrații, orașul marilor idealuri patrio-tice și morale.

Un loc al pelerinajului , al meditației și al speranței . În jurul monumentului închinat lui Lincoln, părinții și-au adus copiii de la mari distanțe să învețe ce în

seamna libertatea cuvântului , pașnicul protest și valorile iudeo-creștine ridicate la loc de cinste înca o data în această țară care se îndeparteaza tot mai mult de Dum-nezeu . 28 August a fost o zi a curajului. Nepoata lui Martin Luther King a vorbit unei audiențe entuziaste în timp ce pro-pria familie repudia decizia ei . Mass-me-dia a ridiculizat și pe organizatori și pe participanți și nu a prezentat cu acuratețe nici numărul participanților nici mesajul ziditor .

America poate continua să fie un model de democrație și progres. Un loc spre care să se îndrepte cu speranța români ca și noi . Dar pentru aceasta americanii trebuie să își cunoască istoria, să stea fermi pe valo-rile morale care au susținut această țară și au adus binecuvântarea peste acest pământ unic . Acesta e mesajul și chemarea la o trezire națională înalțata de la podiumul evenimentului numit “ Restoring Honor “ . O restaurare a mândriei naționale; o re-dedicare pentru progresul și frumusețea acestei țari. Un tată și-a dus fiul să viziteze muzeul Holocaustului în 27 august. La intrare i-a spus copilului său: “fiule, astăzi vei vedea umanitatea în tot ce are ea mai rău; mâine, 28 august la manifestarea “ Restoring Ho-nor” vei vedea ce are umanitatea mai bun. Și pot să mărturisesc că așa a fost . Sutele de mii de participanți și-au arătat patriotis-mul și îngrijorarea pentru viitorul Ameri-cii în cel mai pașnic mod posibil. S-au aju-tat și respectat unii pe alții și autoritățile. Nu a fost violența verbală sau fizică de niciun fel . A fost o dovadă că mii de oameni se pot aduna într-un loc și să-și pledeze cauza dreaptă dând dovada de bunătate și ajutorare. A strălucit soarele în Wash-ington la acest sfârșit de August. Intr-un oraș oropsit cu mare umiditate în lunile de vara, ne-am simțit ca în California . Așa cum spuneau organizatorii , Dumnezeu a zâmbit și și-a arătat acceptul prin vremea splendidă și atmosfera înalțatoare. Mai exista o șansă pentru America. Așa cum este una și pentru România noastra. Ne putem ridica din ruinele morale și eco-nomice prin tăria de caracter și frumusețea curată a idealurilor noastre.

Realizatoarea Campaniei SUFLET PEN-TRU ROMÂNIA, prof. Mihaela Şerban (foto), anunță că proiectul care a avut ca scop strângerea de fonduri pentru construcția a două centre de copii orfani şi autişti în județul ARAD va începe la primăvara viitoare!

Pentru moment s-a anunțat că s-au strâns numeroase donații din dome-niul construcțiilor pentru a ajutora cele două centre de copii orfani şi autişti la CHIŞINEU-CRIŞ din județul ARAD însă donațiile vor rămâne deschise în conti-nuare până anul viitor în septembrie!

Campania SUFLET PENTRU ROMÂ-NIA va continuă şi anul viitor cu strân-gerea de fonduri pentru realizarea celor două centre de copii care se vor finaliza la CHIŞINEU-CRIŞ pe pământul donat de fa-milia MASCHIO, mai precis de către omul de afaceri MIRCO MASCHIO. Acest lucru nu va împiedică începerea construcției de anul viitor din primăvară!

Într-o conferința de presă ce va fi realizată la finalul anului acesta se va comunică ce donații s-au mai făcut pe parcursul acestor luni! În urma stu-diilor realizate la față locului şi a sfatului conducătorului de proiect, un renumit inginer constructor, construcția centre-lor va începe anul viitor, deoarece timpul scurt până la îngheț nu permite în prezent continuarea fundației. Astfel, a fost luată hotărârea de a se începe construcția anul viitor după terminarea zăpezii!

În conferința de presă de la finalul anu-lui va fi dezvăluită şi arhitectură proiec-telor pentru construcție, în acest moment, făcându-se un studiu la față locului pen-

tru implementarea fundației şi aşezarea la sol!

Campaniei SUFLET PENTRU ROMÂNIA i s-au alăturat numeroase personalități atât la teledon cât şi pe par-cursul desfăşurării programelor şi galelor care au promovat campania!

O mulțime de personalități s-au alăturat campaniei pentru ajutorarea copiilor dezavantajați, fie pentru ajutorul dat construcției sau pentru amenajare, aşa cum a spus doamna CAMELIA SUCU – proprietara companiei CLASS LIVING în cadrul Galei CELEBRITĂŢILOR 2010.

Un amănunt esențial este faptul că la terminarea celor două centre, se va face o inaugurare cu personalități şi mass-media care vor semna în mapa de protocol a CEN-TRELOR CELEBRITĂŢILOR şi vor primi o distincție din partea primarului oraşului CHISINEU CRIŞ, domnul GHEORGHE BURDAN. După acest eveniment cen-trele vor fi donate direct CONSILIULUI JUDEŢEAN ARAD ce aparține GUVER-NULUI ROMÂNIEI.

Copiii care vor beneficia de ajutor şi creştere în aceste două centre vor fi cei abandonați în maternitățile din țara sau cei care suferă de autism!

Primul centru de copii va fi unul de tip rezidențial, familial de copiii orfani, iar al doilea centru va fi o tabără de consiliere a copiilor autişti, proveniți din toată țara. Aceştia vor fi găzduiți alături de părinții lor care vor învăța cum să-i ajute pentru o mai bună dezvoltare şi creştere!

În curtea centrelor de copii va fi cons-truit un PANOU DE ONOARE unde vor fi menționate numele tuturor persoanelor, companiilor, publicațiilor, jurnaliştilor care au ajutat la finalizarea acestui proiect şi mulțumirile pentru ajutor!

Se reduc taxele

consulareDetalii in pag.15

O șansă pentru viitorul Americii CONSTRUCŢIA CENTRELOR DE COPII ORFANI ŞI AUTIŞTI VA ÎNCEPE LA PRIMĂVARA VIITOARE

Prof. Mihaela Serban

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 2

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONViorel Nicula

(Director)

Prof. Dr. Marius Petraru(Editor)

George RocaOctavian CurpasSimona Botezan(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Radu Topan (Web Master)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - AustraliaRoxana Curpas - ArizonaLia Lungu - New York

Nicholas Buda - New YorkAlexandra Hedes - Nevada

Ion Anton - CaliforniaAlina Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaAura Imbarus - California

Mircea Neagoie - CaliforniaMarian Petruta - Illinois

Pr. Octavian Mahler - CaliforniaProf. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - Romania

Victor Martin - Romania

Colaboratori presa: Clipa Magazin

AgerpressMondo News

PhoenixmissionZona Interzisa

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.com

ADDRESS: P.O.BOX 193

WEST SACRAMENTO CA 95691

PHONE: 916 868 5395"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calen-daristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abona-ment este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si res-ponsabili-tatea juridica.

Ceremonie de decorare la Palatul ElisabetaLuni, 13 septembrie 2010, ora 16:00,

Majestatea Sa Regele Mihai I al Ro-maniei, in prezenta Altetei Sale Regale Principesa Margareta, a conferit Decora-tia regala “Nihil Sine Deo”, pentru me-rite deosebite aduse sportului romanesc doamnei Yolanda Balas-Soter, domnilor Ivan Patzaichin si Cristian Topescu.

Decoratia regala “Nihil Sine Deo” poate fi acordata personalitatilor marcante din domeniul social, stiintific, educational, cultural, spiritual, economic, politic si militar care au ajuns la un respectabil numar de ani in profesie sau au realizat o performanta de inalt nivel, au avut o initiativa iesita din comun, au dat dovada de generozitate si spirit de raspundere, au folosit puterea exemplului personal pentru a imbogati prezentul romanesc.

Astfel, doamna Yolanda Balas-Sot-er a fost rasplatita de Majestatea Sa pentru cariera unica si distinsa in do-meniul atletismului, domnul Ivan Patzaichin in domeniul canotajului, iar domnul Cristian Topescu, pen-tru cariera unica in domeniul comen-tariului sportiv civilizat si profesionist.

DONATIE $1.00 DONATIONBiroul de Presa - Casa Regala

TRIPTIC POLITIC ROMÂNESC

1.TRANSPLANTUL DE TANDREŢENu ne mai trimite cerul niciun cur-

cubeu. Bruma noastră de noroc s-a răsucit ca firul de iarbă uscată. Au visat unii toată vara remaniere. Remanieri. Au croit giulgiuri. Miniştrii, ca nişte arbori livizi şi-au pus zâmbete de boboci florali. Preşedintele a venit la întâlnire cu nişte chestiuni minore pe scăfârlie. Pesediştii şi-au pansat infidelitățile cu dragoste christică. Peneliştii sunt miniaturali. Reglajul fin al guvernării e într-o mână, cel mult două. Contopite într-o savoare carnală. Sun-tem ca într-un joc de lumini şi umbre.

Intrăm în toamna aceasta cu izvoare de lacrimi şi de ploi. În orice toamnă mor atâtea despărțiri. E drept că şi în moarte există o democrație a morții. Şi în ano-timpul acesta este şi trecutul şi prezentul şi viitorul guvernării. Săgeata ultimei pri-viri din opoziție se opreşte în anticipate. Părerile de rău dau de acum ocol. Opoziția s-ar lăsa sedusă de amăgiri. Să-i priească un rol de spectator al unei mari iubiri? Cui? Celor ce se înfruntau cu îndestulare?! Sau poate că unii sunt prea îndestulați?! Re-manierea nu înseamnă trezirea la realitate. Pofta de domnie vine ca şi pofta de mân-care. Mâncând. Suferința zidurilor nu are niciodată legătura cu cea a stomacului. Ne furişăm ca nişte fugari prin viață. Ce deşertăciune a deşertăciunilor. În loc să ne preocupe fundația şi cărămida visului nostru, ne uităm speriați la drobul de sare. Meşterul Manole zideşte încă. Am putea să primim autografe de iubire. Ce-am putea să le oferim celor peste o sută de mii de oa-meni care vor fi disponibilizați în această toamnă?! Putem să punem speranțe în ru-ine? Cât de sfințită e roua nădejdii? Dar starea de jale? Of, fir-ar ea de sărăcie! Ca o muiere trupeşă şi dăunoasă ne dă târ-coale. Toată vara s-au lamentat unii pe tema sărăciei şi a democrației. Lamentații pe mai multe teme date. Răsfoite, filele de istorie ale existenței noastre sunt toate prinse între vremuri tulburi. Toată istoria noastră a fost o succesiune de vremuri tulburi. Dacă s-ar putea să pribegim peste vremurile tulburi! Săraci să fim, dar să fim în rând cu lumea. Lupii tineri, la noi, sunt gălăgioşi şi fără colți. Opoziția ar vrea să urce apele la deal. Evident că vor avea mai mulți prieteni şi la fel de mulți duşmani. Liderii de sindicat îşi planifică variantele de lucru. Mitingul cu pinguini. Numărul lor de prieteni şi duşmani rămâne staționar. Avem belşug de guverne. Rețete cu remaniați. E greu de tranşat în

tre tabe re. Între filiere. Unii cad din zbor amețitor. Alții se pregătesc de avânt. Denu ar fi aşa flămânzi, mulți dintre români, s-ar apuca să învețe democrația morții.Populația plătitoare de taxe rămâne ca dan-tela de Bruxelles. Tivită şi spartă. Ce păcat că nu s-a inventat transplantul de tandrețe.

2. ISTORIA E SCRISĂ DE ÎNVINGĂTORISuntem furioşi pe ceea ce se întâmplă în

sistemul medical. Amețiți de chiotul dure-rii, ne răsucim în analize, constatări, comi-sii şi anchete. Înfloresc imperii private pe spinarea sistemului public de sănătate. Un dezmăț financiar se revarsă peste fel şi fel de clinici particulare, spitale particulare ori alte SRL-uri ce prestează diferite ser-vicii. Nu mai avem puterea să ne revoltăm. Ni se despletesc vorbele în bucăți de beznă. Încotro? Liniştea aceasta nu o să ne putrezească? Ne vom descurca? Sigur ca ne vom descurca. Ne vom adapta.Vom supraviețui. Le vom da cu tifla. Cât suntem în viață. Atunci când la icoana sufletelor vom aprinde candela poemelor albastre, ne va seca la inimă, durerea pierderii.

Uimitori, guvernanții, rumeniți de soare şi de sănătoasa frunză verde, ajustează bugetul țării ca boabele de porumb la descântec. Nebunia îmboboceşte în coifuri sub care dospesc mormane de bani. E cutremurător cu câtă uşurință evaluăm în bani, viața. E cutremurător cu câtă uşurință evaluăm în bani, omul. Un mer-curial din cruzimea crizei. Cine îşi caută alinarea în viscolul pripegiei, îşi va adapa diminețile cu tristețe. Stăm ca sub un clo-pot şi ne pocnesc peste tâmple tăierile. Sa-lutul lefegiilor e “ție cât ți-a tăiat?!”. Tăiatul fiind perceput ca formă de exercitare a puterii. Care putere la unii, ia mințile.

Cu magice puteri de bine, un arab pales-tinian a refuzat deznădejdea şi nu a rămas cu brațele în vânt. Creația doctorului Raed Arafat se numeşte SMURD. Iar creația SMURD-ului pentru noi se numeşte soli-daritate. Cu suflet şi cu minte, doctorul Arafat plămădeşte trasee de viață. Îl ştiu din perioada anilor `90 când se zbătea la Târgu Mureş să convingă birocrații că SMURD-ul nu va înlocui salvarea. Iar fap-tul că visul doctorului Arafat a devenit în 20 de ani, substativ comun în România, e triumful luptătorului. Şi, de ce nu, al învingătorului. În rest, la moara pesedistă nu mai e grâu de măcinat. Roata morii se învârteşte şi pesediştii se macină între ei. În politică, toți se macină între ei. Darwinis-mul social îşi întinde partitura, temeinic. Fiecare îşi are povestea şi gloria. Va scrâşni din dinți fostul candidat la preşedinție

timp de şase luni? Şi dacă îi crapă smalțul?De la guvernare bate vânt tăios de stepă. Vine toamnă ciufulită cu burniță şi ciori. Economia arde luminos în reclame. Numai pe cer, luna creşte ca o pâine.

3.CUMETRIA CU DIAVOLULMotoare.Viteză. Răniți. Mutilați.

Morți. Lumânări. Coşciuge. Radiații. Arsuri. Peşti ucigaşi. Miniştrii. Bani. Cozi. Paşapoarte. Impozite. Manelişti. Tensiune. Boc. Băsescu. Udrea. Şomeri. Guvernarea în şedințe. Cioară vopsită. Opoziția în vacanță. Cuvinte cu fard. Veşti proaste. Frunză verde desenată. Frunză verde uscată. Scumpiri. Inflație. Disponibilizări. Orbire politică. Gândiri cu glas tare. O țară de mână a doua. Guvernanți de mâna a doua. Un popor de mâna a doua. Lovituri de imagine. Creşterea credibilității. Duşmani. Când treci prin viață, să ai un pom sădit. O casă ridicată. Un copil crescut. Râd dracii. Şi dau cu toporul. Vorbele ca un bici. Cu desaga în spinare. Pribegie. Scandal cu bâte şi săbii. Copii spulberați pe trecere de pietoni. Furturi cu omor. Violuri cu violențe cumplite. Poliție neajutorată.

Al treilea an de recesiune. Un popor cocoşat. Prea mulți pensionari. Eliminați pensiile! Buimăcială. Buluc. Îmbulzeală la sfintele moaşte. Avere la vedere. Unii se clătesc în noroi. Avere ascunsă. Taxă de solidaritate. Arşiță. Ploi torențiale. Văpăi. Inundații. Fum. Foc. Alunecări de teren. Trăim o vară atât de fierbinte încât dimineața ne pârjoleşte şi bobul de rouă. Roiesc pierdute în jurul nostru, grădinile. Pământul țipă încrezător şi singur. Un timp neîndurător. Un timp blând. Un timp crud. Un timp care nu trebuie stins. În existența noastră ilu-zorie, timpul acesta e cea mai zdrobi-toare din dovezi. Mai trebuie să şi trăim.

Şuieră ca o năpârcă gândul rău. Pe limba cetățeanului român, în timpul care vine, îl aşteaptă moartea. Îl aşteaptă frigul iernii. Îl aşteaptă hoția perversă, cu solzii de şarpe, a prețurilor. Îl aşteaptă catastrofa. Numai viața, nu. Pentru ce nu ne ocrotim timpul? Pentru ce ne fierbem în lacrimi, înainte ca ele să curgă? Descriu unii asfințitul, înainte de venirea dimineții. Ca nişte pui rătăciți, ne pendulăm între ecrane. Preşedintele ar cheama opoziția la guvernare. Dar alianța de la guver-nare e soluția optimă pentru acest timp. Tăcere între şoapte. Falimente. Muncă la negru. Înfricoşător extaz. Ascuns sor-bea metafora setoasă. Cu nodul în gât. Adevăr nestatornic. Timp nestatornic.

Ar trebui să pornim la o căutare în su-flet. Suntem mereu flămânzi de frumos.

Dona Tudor

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 ŞTIRI3

Nouă militari aparținând ISAF, forța internațională NATO desfăşurată în Afganistan, şi-au pierdut viața, în dimineața zilei de marți, 21 septembrie, ca urmare a prăbuşirii unui elicopter în provincia Zabul. Alte patru persoane, printre care un militar american şi unul afgan, au fost rănite în urma accidentului, a precizat International Security Assistance Force (ISAF). “Nu există nici o informație privind eventuale tiruri inamice în zonă; anchetăm cauzele accidentului”, adaugă comunicatul forței internaționale din Afganistan.

Conform agentiei Mediafax, în cursul

zilei de miercuri, 22 septembrie, purtătorul de cuvânt al guvernatorului

provinciei Zabul, Jan Rasoulyar, a declarat că “elicopterul s-a prăbuşit în districtul Daychopan, provincia Zabul”. Declaratia oficialilor afgani survine la 24 de ore dupa ce surse militare declaraseră că incidentul s-a produs într-o zonă aflată în resortul comandamentului sudic al forțelor internaționale, adică în provinciile Kandahar, Oruzgan, Zabul sau Day Kundi.

Un purtător de cuvânt al talibanilor, Yusuf Ahmadi, a revendicat atacul: "Am doborât un elicopter al forțelor străine în districtul Daychopan şi am omorât zece militari", a declarat Ahmadi.

Numărul militarilor străini ucişi în Afganistan de la începutul anului curent a ajuns astfel la 529, iar 2010 a devenit astfel cel mai sângeros de la începutul campaniei din această țară, în anul 2001. În cei nouă ani scurşi de la declanşarea războiului din Afganistan, mai multe elicoptere militare au fost doborâte de talibani sau forțate să aterizeze de urgență.

În decembrie 2009, SUA a decis suplimentarea numărului de soldați americani din Afganistan cu încă 30.000. Aceste măsuri fac parte din planul de securitate al preşedintelui Obama, care prevede contracararea atacurilor talibane şi consolidarea puterii executivului afgan.

Preşedintele American speră că aceste

măsuri vor da rezultate până în anul 2011, când este prevazută începerea retragerii trupelor americane din acest teatru de operațiuni şi predarea misiunii de menținere a păcii către forțelor armate afgane.

Accidentul a survenit la 3 zile după una dintre cele mai negre sâmbete din anul 2010 (18 septembrie), când talibanii au lansat zeci de atacuri în întreaga țară, încercând să perturbe alegerile parlamentare.

Potrivit The West Australian News, biroul de monitorizare al procesului electoral a primit circa 3.000 de plângeri oficiale de fraudă, în legatură cu alegerile din week-endul trecut şi se aşteaptă ca numarul acestora să crească, deoarece alegătorii şi candidații mai au mii de reclamații de depus, referitoare la desfăşurarea procesul electoral.

Alegerile parlamanetare de sâmbăta, 18 septembrie, reprezintă un test de credibilitate pentru executivul afgan şi au fost urmărite îndeaproape de oficialii de la Washington. Preşedintele Barack Obama a solicitat o analiză atentă a operațiunilor şi o revizuire a strategiei privind Afganistanul, iar barometrul acestora este dat de alegerile parlamentare de sâmbătă. Desfăşurarea alegerilor va juca un rol substanțial în decizia Washingtonului de a-şi retrage trupele din Afganistan în anul 2011.

Simona Botezan

ACCIDENT AVIATIC ÎN SUDUL AFGANISTANULUI NOUĂ SOLDAŢI NATO ŞI-AU PIERDUT VIAŢA

1 800 773 8183

*Se aplică taxă de conecţie.

Este Toamnă! Cad frunzele şi asemeni lor şi preţurile noastre!Este Toamnă! Caad frunzzzeeeeeeellllleee şi asemeni llooooooorrrrrr şşşi preţurile noastre!şşş şşşşşşşşşşşşşşşş pp ţţţţ

MASTERCALL VĂ PREZINTĂ CELE MAI JOASE RATE:

Sună chiar acum ca să afli detalii şi despre serviciile Direct Dial sau Locale pe care le oferim.

... ŞI EXTRAORDINARA OPŢIUNE DE A CUMPĂRA NOUL“MINUTE 2 MINUTE” CALLING CARD!“

EVENIMENTE OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 4

În perioadă 26-29 iulie 2010, româno-americanul Florentin Smarandache, născut la Bălceşti în 1954, profesor universitar la Facultatea de Matematică a Universității „New Mexico”, din oraşul Gallup, statul New Mexico, SUA, a fost în oraşul Edinburgh, din Scoția, Marea Britanie, pentru a participa cu mai multe lucrări ştiințifice la A 13-a Conferința Internațională de Fuziunea Informației, organizată anual de către Societatea Internațională pentru Fuziunea Informației în diverse locuri de pe glob, găzduită în acest an de către Centrul Internațional de Conferințe din capitală Scoției.

Fuziunea Informației este un domeniu

al tehnologiei de vârf care foloseşte informații (date) provenite de la surse de naturi diferite (electronice, optice, acustice, mecanice, umane), cu numeroase aplicații militare şi civile. Deoarece între informațiile provenite de la aceste surse pot există contradicții, este necesar un model matematic pentru selectarea informațiilor credibile, că să se poată luă decizii corecte. Există mai multe astfel de modele matematice, purtând denumirea generică de „Teorie”, unul dintre ele fiind „Teoria Dezert-Smarandache” (notată prescurtat TDSm, pentru a se deosebi de „Teoria Dempster-Shafer”, care se prescurtează TDS), realizată de către inginerul electronist francez Jean Dezert, cercetător la Oficiul Național pentru Studii şi Cercetări Aeronautice (ONERA) din Chatillon, Franța, împreună cu Florentin

Smarandache. Din anul 2008, o secțiune a conferinței, condusă de Jean Dezert şi Florentin Smarandache, se numeşte „Dezvoltari şi aplicații ale TDSm”.

La Edinburgh, acesta a fost şi titlul unei conferințe de trei ore susținută de către cei doi autori ai TDSm.

În cadrul secțiunii speciale dedicate TDSm, Florentin Smarandache a prezentat lucrările: „Fuziunea surselor de probe cu diferite importante şi credibilitati” (scrisă împreună cu Jean Dezert şi cu un alt cercetător francez, Jean-Marc Tacnet, de la CEMAGREF (Institutul de Cercetări pentru Ştiințele şi Tehnologiile Mediului Înconjurător) şi „Metoda α-reducerii pentru luarea multicriterială a deciziei” (scris numai de către balcesteano-gallupeanul Florentin Smarandache).

Mircea Monu

TEORIA DEZERT-SMARANDACHE (TDSm)Un român a făcut „Fuziunea Informatiei” în capitală Scoției

Dictatul de la Viena şi măcelul de la Diosig La Diosig, localitate de frontieră, retrăieşte cu oroare evenimentele tragice petrecute acum 70 de ani, la numai câteva zile după odiosul Dictat de la Viena, prin care a fost ruptă din trupul Ţării partea de nord a Transilvaniei. În dorința de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler.

Lovit cu topoarele de „localnici”Am descoperit în persoana comisarului

Dorin Gorcea - care a fost şef mulți ani al Pichetului de Grăniceri de la Diosig - o sursă autorizată în relatarea acelor triste evenimente: „Deşi retragerea trupelor româneşti era stabilită pentru ziua de 6-7 septembrie 1940, în dimineața zilei de 4 septembrie un grup numeros de grăniceri şi jandarmi maghiari au trecut teritoriul românesc deschizând focul asupra grănicerilor români. Au sosit în ajutorul ungurilor două plutoane de honvezi şi

unii etnici unguri din localitate. În treacăt fie spus că cel puțin unul dintre localnicii prezenți la acest act trăieşte şi se află printre noi. În lupta inegală care a avut loc, deoarece inamicul dispunea de un efectiv numeros, au căzut sergenții Gheorghe Mitu şi Gheorghe Tamaş, caporalul Pavel Mocanu, fruntaşul Ştefan Herna şi soldatul Vasile Bălan. Comandantul, locotenentul Lazea Dumitru, rănit grav după ce a fost prins şi lovit cu topoarele de către «localnici», a murit a doua zi în spitlul din Debrețin şi a fost înmormântat în aceeaşi localitate”.Ar mai trebui amintit, adăugăm noi, că localnicii doreau să se răzbune pe ofițer pentru simplul fapt că în cei doi ani cât a condus pichetul a încercat să anihileze prin toate mijloacele grupurile de contrabandişti care transportau ilegal peste frontieră produse, dar mai ales sare. Incidentul de la Diosig a fost raportat la Comandamentul Grupului 7 Grăniceri de la Alba Iulia, comandat de lt.col. Pompiliu Pârvulescu, care, la 15 septembrie, a intervenit energic pe lângă Comisia româno-ungară, constituită între timp la Turda, pentru ca trupul neînsuflețit al ofițerului să fie adus în țară

şi predat familiei. Ca urmare, în localitatea Lőkösháza, s-a încheiat un proces verbal de identificare a cadavrului, iar la 5 octombrie 1940 sicriul cu corpul neînsuflețit al ofițerului-erou Dumitru Lazea a fost repatriat la Câmpulung Muscel, unde i s-au adus toate onorurile militare, fiind înmormântat în comuna natală, Lereşti, unde mormântul său este străjuit de o cruce-monument de 3 m înălțime cu un postament ornat cu două săbii încrucişate, semn al bărbăției ostăşeşti, pe care au fost incrustate cuvintele: „Aici se odihneşte corpul neînsuflețit al tânărului locotenent Lazea Dumitru de 29 de ani, care de toți a fost iubit, ucis mişeleşte la 4 septembrie 1940 când îşi făcea datoria pe pământul scump şi sfânt unde a început din nou robia. Numele lui va fi în veci pomenit căci el a fost primul ofițer ucis pentru Ardeal, iar când patria ciuntită se va întruni din nou vom ridica o sfântă cruce pe locul unde a căzut acest erou”.

Promisiune înfăptuită în urmă cu 22 de ani de către locotenent-colonel Statie Sebastian şi actualul comisar Dorin Gorcea. Nu putem încheia această succintă relatare pentru a dezvălui insuficienta preocupare a celor chemați să-şi sărbătorească eroii,

inclusiv a celor care acum se numesc „polițişti de frontieră” şi cred că nu mai au nimic comun cu faptele de arme ale foştilor grăniceri. Să notăm, totuşi, că cineva şi-a amintit de eroii de la Diosig, acum 65 de ani de la tragicul eveniment, cei doi preoți ortodocşi care vor săvârşi duminică o slujbă de pomenire.

Date biografice:Dumitru LAZEA S-a născut la 30 ianuarie

1911, în localitatea Lereşti, județul Argeş, unde a absolvit şi şcoala primară. A urmat Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, iar apoi, atras de cariera militară, a absolvit Şcoala de Ofițeri de Infanterie de la Craiova, de unde a fost repartizat la o subunitate de puşcaşi. La cererea sa a fost mutat la trupele de grăniceri, anul 1940 găsindu-l la Diosig, comandant de pluton din Batalionul de grăiniceri Oradea. Locotenentul-erou Dumitru Lazea a fost ucis mişeleşte la 4 septembrie 1940 împreună cu alți cinci grăniceri români de către trupele horthyste. Martori oculari au dezvăluit ulterior familiei că, deşi rănit fiind încă de la plecare, dar şi în drum spre Debrețin, un ofițer horthyist a interzis să i se acorde îngrijiri, respectiv să fie pansat.

Manifestări comemorative la Diosig judetul Bihor

În suita de manifestări comemorative dedicate celor şase grăniceri, în frunte cu locotenentul Lazea Dumitru, omorâți mişeleşte la Diosig, în toamna anului 1940, de trupele hortiste, ieri inainde masa, 8 septembrie, la cele două biserici ortodoxe din localitate, s-au desfăşurat slujbe de pomenire. Vetarani, ce-i care au trăit evenimenul au dialogat apoi cu generațiile mai tinere de credincioşi. Au fost comemorate, astfel, primele victime ale odiosului Dictat de la Viena. Din păcate, monumentul înălțat în memoria lor, aflat în fața secției Poliției de Frontieră Diosig, a rămas fără nici-o floare, ca de altfel şi-n alți ani, deşi acum se comemorează 70 de ani de la tragicul eveniment. În viitorul număr al revistei noastre am dori să ne ocupăm şi de nepăsarea celor care ar trebuie să le pese şi de eroii noştri, argumentat cu documente în ce-a mai perfecta regula!

PRIMELE VICTIME ALE ODIOSULUI DICTAT DE LA VIENA: MĂCELUL DE LA DIOSIG - BIHOR

Prof. Iosif Brătcanu

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 EVENIMENTE 5

In perioada 2-5 Septembrie, 2010 in Atlanta, Georgia a avut loc cea de-a 42-a Conventie a Bisericilor Române din Statele Unite şi Canada. Atmosfera de sărbatoare, credinta, dedicatia si entuziasmul tuturor celor prezenti, participarea numeroasă a românilor atât din zona Metro Atlanta, cat si alte state din America, Canada si România, au contribuit la succesul acestui important eveniment din viata spirituală a românilor din diaspora. Numărul participantilor la această conventie a fost de aproximativ 4,000 de credinciosi, acestia intrunindu-se in zilele conventiei in cadru festiv la Gwinnett Center Arena, un punct de referintă in comitatul Gwinnett, statul Georgia.

Printre cei ce au adus cuvantul Domnului in fata audientei s-au numarat: Beni Zăgrean, Petru Lascău, Valeriu Brâncovan, Leonard Semenea, Lazar Gog,

Nelu Filip, Moise Ardelean, Cristian Ionescu, si multi altii. Prezenti de asemenea la aceasta conventie au fost dl. Mircea Lubanovici-unul dintre fondatorii ziarului Romanian Times si sotia dansului, Monica Lubanovici. Conventia a debut in glasurile nevinovate ale copiilor care au inceput lucrarile conventiei prin intrunirea lor in cadrul Conventiei Copiilor care a avut loc joi, 2 septembrie, 2010. Peste 900 de suflete, copii si adulti, au fost prezente la acest frumos eveniment.

Vineri, 3 septembrie, 2010 a avut loc deschiderea oficiala a conventiei de Pastorul Coordonator Teodor Luca, urmată de intonarea de către Fanfara Conveției a imnurilor american, canadian şi român, si defilarea drapelelor celor trei țări. Au urmat apoi serviciile divine binecuvântate, încărcate de har, cel mai lung fiind cel de duminică seara care a început la ora 5:00 pm şi “amin”-ul a venit la 11:45 pm. Sâmbătă a fost cea mai

încărcată zi, printre activități acestei zile amintim: Concursul Biblic al tinerilor, Conferința Păstorilor, Misiunilor, Surorilor, Familiilor; Seminarul de muzică şi cel pentru şcoala duminicală, si Convenția Tineretului. Pranzul de duminica a fost pregatit de talentatele surori de la Biserica Philadelphia, si intr-o atmosferă elegantă si festivă, păstorii, soțiile şi invitații –aproximativ 250 de persoane-au degustat deliciile culinare în sala de mese a bisericii Philadelphia. Printre oaspetii de onoare prezenti s-au numarat si Rev. Billy J. Rayburn si familia dansului, americani cu inimă de români care au rămas placut impresionati de proverbiala ospitalitate românească.

Cea de-a 42-a Covenție rămâne un bun exemplu de colaborare între bisericile din metropola Atlantei, adaugându-se alte biserici precum Biserica “Betel” din Nashville, TN şi coriştii din Carolina de Nord. In vreme ce zilele sunt tot mai grele, Duhul Sfânt ne-a sensibilizat să ne pregătim pentru venirea Domnului Isus Cristos. Slăvit şi binecuvântat să fie Domnul Isus Hristos care şi-A făcut prezența prin Duhul Său cel Sfânt, la această minunată Convenție! Dacă va voi Domnul, a 43-a convenție va fi găzduită de Philadelphia Romanian Church of God, păstorită de fr. Florin Cimpean, în Chicago.” Tema Conventiei, "Duhul si Mireasa" inspirată din Apocalipsa 22:17, a constituit un punct de plecare si un leitmotiv in zilele conventiei, participantii fiind invitati sa-si analizeze sufletul si credinta, sa-si defineasca statul de crestin al zilelor noastre, in contexul vremurilor dificile in care traim si totodata sa caute si sa găseasca cele mai bune mijloace prin care

sa-si consolideze credinta si dedicatia fata de Duhul Sfant. Bisericile locale, Biserica Penticostala Philadelphia, păstorită de Pastorul Teodor Luca si Biserica Penticostală Elim, păstorită de Pastorul Cosmin Avram, au fost gazde generoase cu un spirit organizatoric laudabil, evenimentul incheindu-se cu un frumos picnic organizat in stil românesc in parcul Tribble Mill din Lawrenceville, Georgia.

“Cuvinte care au caracterizat convenția”- ne impărtaseste Pastorul Coordonator Teodor Luca, catalizatorul acestui frumos eveniment - “au fost:

1)CALITATE. Muzica a mers “ca pe strună”. După multe ceasuri de pregătire, Duhul ne-a cercetat inimile în timp ce muzicanții proslăveau pe Domnul. Până şi îmbrăcămintea lor, dominată de alb şi albastru, a dat o nuanță de sărbătoare (alb pentru puritate, sfințenie necesară şi albastru pentru cerul dorit). Ne-am rugat pentru predicatori şi Domnul ne-a vorbit prin ei.

2)PARTASIE. Am participat la ultimele 39 de convenții. La aceasta mare sărbătoare anuală tinuta înafara României, Psalmul 133 devine o realitate. Deabia aşteptăm să ne vedem, să întărim legăturile frățeşti…şi ne despărțim cu greu. La picnicul la iarba verde de luni, bucătarii transpirau la miile de mici şi pulpe de pui, iar îmbrățişările, amintirile, zâmbetele şi discuțiile nu se mai terminau.

3)PATRITISM SPIRITUAL. La convenții întărim nu numai identitatea noastră de Români, ci insusi pocăința noastră se adânceşte, credința creşte, şi dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Mara Circiu

“Duhul si Mireasa” – Conventia no. 42 a Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada - Atlanta, 2010

Mircea Neagoe

PICNICUL DE TOAMNA

In data de 09-20-2010, in frumoasa zona destinata petrecerilor in aer liber Bayland Park din Sunnyvale, Biserica Ortodoxa Romana “Holly Cross” din San Jose, prin bunavointa preotului Constantin Lapustea si al Comitetului Parohial s-a organizat un reusit Picnic de Toamna la care a fost invitata sa participe toata comunitatea romaneasca din San Francisco Bay Area si vecina-tati.

Desi majoritatea am fost romani, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca printre partici-panti sunt si din alte etnii ca: americani, chinezi, mexicani, filipinezi etc..

Acest fapt, nu face altceva decat sa ne bucure cand observam ca si alte neamurise intereseaza de noi romanii; de cultura,

bucataria si traditiile noastre romanesti. Afirm cu toata certitudinea ca acestia au fost incantati de gustul si calitataea preparatelor romanesti, desi multi dintre ei nu incearcau pentru prima oara aceste bucate.

Majoritatea participantilor au fost din apropiere, dar unii au veni din departare chiar din zonz Sacramento.Compozitia a fost eterogena, de la noi nascuti pana la octogenari dar predominant au fost tinerii.

In jurul pranzului preotul Constantin Lapustea a oficiat, dupa regula, un scurt serviciu religios dupa care toti paricipantii au fost invitati la masa.

Dupa ce am aruncat o privire peste masa de participanti am fost impresionat de prezenta unui parinte calugar necunoscut, atat mie cat si majoritatii participantilor.

Am reusit sa-i pun cateva intrebari referitoare la persoana dumnealui. De unde vine si cu ce ocazie se afla in USA.

Domnia sa, se numeste preot Grigore si vine tocmai de la Muntele Sfant (Muntele Atos) din Grecia iar cu mandrie pot spune ca este prima data cand reusesc sa vorbesc cu un slujitor al Domnului de origine romanag ce activeaza in zona aceea . A venit in USA pentru doua saptamani sa-si viziteze cativa prieteni dupa care se intoarce in Grecia. Am realizat ca este un om bland, simplu, cu mult bun simt si o cultura iesita din comun, a fost o reala placere sa-l cunosc personal. Tot aici m-am intalnit cu parintii fetitei bolnave de leucemie, Raluca Ana Maria, spunandprintre altele ca situatia ei actuala este stationara, iar pana acum s-au oferit peste 80 de volun-tari ca potentiali dona-

tori de maduva, dar niciunul n-a fost compatibil. Dumnealor spera ca se va gasi cineva care poate sa-i salveze viata acestui copil nevinovat.

Este drept ca viata este plina de neprevazut cu bunele si relele ei, dar se pare ca pentru unii, relele nu se mai termina si acestia asteapta cu sufletul la gura schimbarea in bine, fie ca este vorba de sanatate, profesie sau familie. Este firesc sa nu te amesteci in viata nimanui, dar uneori un sfat sau un ajutor de orice natura ar fi, este binevenit . Este de dorit sa fim solidari si sa ne ajutam unii pe altii la nevoie.

Este de datoria noastra a tuturor ca prin toate mijloacele sa reusim sa ne tinem aproape unii de altii in comunitatea romaneasca asa cum se intampla la alte natii. Un rol foarte important il are: Familia, Biserica, Scoala la orice nivel si nu in ultimul rand Media

In incheiere, se poate spune ca este de admirat aceasta actiune, precum si pe toti cei care contribuie an de an la organizarea neinteresata a bunei desfasurari a picnicului, fie ca este vorba de cel de primavara sau cel toamna.

As putea nominaliza pe multi, dar s-ar putea sa omit pe cineva si atunci n-ar fi deloc corect.

De fapt, sunt aceiasi anonimi care in fiecare an prepara diversele produse culinare si in continuare se ocupa de prepararea micilor si a carnii la gratar, precum si de servirea mesei sau a dulciurilor.

Pentru toate acestea nu putem decat sa le aducem multe multumiri si urari de sanatate.

Va asteptam cu drag la urmatorul.

ZIG - ZAG OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 6

Putea fi 11 septembrie 2001 provocat intenţionat din interior?!

Marian Petruţa O întrebare cu tentă conspirativă nu-i

asa? Aceste idei conspirative par de-adreptul halucinante şi imposibil de conceput pentru cetățeanul de rând care priveşte sau ascultă mass media americană, gen canalul de televiyiune FoxNews.

Putea oare armata americană să puna la cale uciderea de civili nevinovati? Putea oare să orchestreze răpirea unor avioane şi prăbusirea lor în clădiri, sau alte atacuri teroriste similare? Răspunsul este afirmativ. Da, putea. Nu, nu spun eu asta ci o spun chiar documentele armatei americane din arhivele istorice.

Sărbătorim 9 ani de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, însă n-amsă scriu despre acele evenimente. Am să scriu în schimb despre o operațiune militară TOP SECRETĂ de acum aproape 50 de ani, scoasă la iveala acum 10 ani, dar care a trecut aproape neobservată în mass media centrală americană. Aceasta seama izbitor cu ce s-a întâmplat pe şi după 11 septembrie, 2001.

O excepție face ABCNews care a scris detalii despre acest document într-un articol amplu semnat de David Ruppe, pe data de 1 mai, 2001.

În primăvara anului 2001, Arhivele Secrete Naționale făceau publice un document TOP SECRET, preluat şi publicat de către George Washington University, care dezvăluia informații de-adreptul şocante cu privire la planurile armatei americane de la începutul anilor ’60.

Operațiunea intitulată “Pădurile Nordice “ (“Operation Northwoods”) este un document semnat de către tot spectrul conducerii armatei americane, asa zisul “Joint Chiefs of Staff” format din: corpul terestru de armată, trupele aeriene, marine şi navale. Documentul top secret, intitulat “Justificații pentru intervenția militară americană în Cuba” era un memorandum trimis secretarului pe probleme de aparare de atunci, Robert McNamara, în care erau descrise planurile armatei americane de a inventa diferite pretexte pentru invadarea Cubei. Aceste propuneri făceau parte dintr-un program numit “Operation Mongoose” lansat împotriva lui Fidel Castro. Cu câțiva ani înainte acesta reuşise să ajungă la putere în Cuba, fiind primul lider communist aflat la doi paşi de teritoriul SUA, lucru care-i dispera la culme pe americani.

Chiar daca ulterior planul nu a fost pus

în aplicare pentru că nu a găsit sprijinul necesar din partea conducerii civile de la acea vreme, acesta arată gândirea şi intențiile diabolice inteprinse de armata americană, care încerca să elimine un aşa zis inamic communist, folosind însă metode pe care chiar communişti erau acuzați că le utilizează: minciună, manipulare sau teroare.

Planurile descrise în acest document includ înscenări de asasinate, mai mult sau mai puțin reale ale cetățenilor de origine cubaneză din Florida, instaurarea unei campanii de teroare în zona Miami şi-n alte oraşe din Florida cât şi Washington DC, scufundarea unui vapor cu emigranți cubanezi care încercau să ajungă în SUA, înscenarea unui atac de către forțele aeriene cubaneze asupra unui avion civil american, sau atacarea unui vas american în apele cubaneze, incident de care să fie ulterior acuzată Cuba. Toate acestea trebuiau făcute cu scopul de a produce nemulțumire în rândul populației şi a comunității internationale care în schimb să susțină şi să justifice o intervenție a armatei americane împotriva Cubei, care să ducă la înlăturarea lui Castro. Din document reiese că planul ar trebui astfel demarat încât “incidentele să crească în intensitate, să se întâmple într-o ordine logica şi să fie combinate cu alte evenimente întâmplătoare astfel încât obiectivul final să fie camuflat, dând impresia că Cuba acționează în mod iresponsabil pe scară largă față de alte țări, în special Statele Unite”. Rezultatul acestor acțiuni era să arate comunității internaționale că SUA a fost pusă în poziția de a se apăra în fața Cubei, care amenința liniştea şi pacea în emisfera vestică. O serie de evenimente înscenate ar fi trebuit să aibe loc în apropierea bazei militare americane din Guantanamo Bay. Acestea trebuiau să dea impresia că “ sunt executate de forțe cubaneze ostile”. Incidentele ar fi trebuit să înceapă prin răspândirea de zvonuri transmise pe unde radio plasate clandestin, plasarea de cubanezi în uniformă care să atace baza militară americană, capturarea unor aşa zişi sabotori cubanezi în interiorul bazei, stârnirea de proteste în apropiere de porțile de la intrarea în bază, explodarea de muniție în baza militară, precum şi izbucnirea de incendii, lansarea din exterior a unor bombe care să producă distrugeri ale instalațiilor americane, sabotarea sau scufundarea unor nave

aflate în zona portului, şi efectuarea unor ceremonii funerare pentru victime care de fapt n-au existat.

Unul din punctele din document era aranjarea unui incident de “genul” celui care a provocat războiul americano-spaniol din 1898. Pe 15 februarie, 1898, nava de război USS Maine se afla în zona portului din Havana, prin preyența ei SUA încercând să-şi apare interesele în revolta dintre Cuba şi Spania, când la bordul navei americane a avut loc o “explozie” care a ucis trei sferturi din echipaj, nava scufundându-se. Americanii i-au blamat pe spanioli de incident declarându-le război. În mod asemănător americanii doreau “să explodeze o navă americană în golful Guantanamo” şi să-i acuze pe cubanezi de incident. “Putem expolda o navă fără nume oriunde în apele cubaneze. Putem face ca incidentul să se întâmple în zona Havana sau Santiago, părând un atac spectaculos al armatei cubaneze aeriene sau navale, sau ambele” arată documentul. Simpla prezență unor nave sau avioane cubaneze care ar fi venit să investigheze incidentul ar fi fost evidențe suficiente ca să-i acuze pe cubanezi de incident. Apropierea de Havana sau Santiago ar fi trebuit să adauge la credibilitatea incidentului, pentru că lumea putea auzi explozia şi vedea focul. Statele Unite urmau apoi să execute o misiune de “salvare” pe mare şi în aer pentru a evacua “echipajul-inexistent” mai arată documentul. Numărul victimelor publicate în presa națională ar fi trebuit să stârnească un val imens de indignare din partea populației.

Un alt posibil scenariu era provocarea unui război între Cuba şi o țară din America Latină. Un astfel de incident putea fi inscenat cu Republica Dominicană. Avioane americane vopsite ca să pară a fi cubaneze ar fi trebuit să penetreze spațiul aerian dominican şi să incendieze pe timp de noapte diferite culturi agricole. În plus aceste acțiuni urmau să fie cuplate cu mesaje de suport adresate dizidenților comunişti, cât şi transportarea de arme din partea Cubei, care să fie însă descoperite şi interceptate de autoritățile dominicane. Vopsirea unor avioane MIG ca să pară a fi cubaneze, şi care urmau să provoace hărțuirea avioanele de pasageri din Republica Dominicană era o altă recomandare. .

O altă metodă sugerată era înscenarea unui atac cubanez şi doborârea unui avion de pasageri american. Ruta ar fi trebuit

să fie astfel aleasă încât avionul să treacă prin spațiul aerian cubanez. Grupul ar fi trebuit să fie unul de studenți aflați în vacanță sau un grup de persoane care să fie interesate să zboare într-o cursă charter. Un avion al CIA urma să fie folosit pentru această cursă fantomă. Pasagerii urmau să fie îmbarcați sub identități false la bordul unui avion militar vopsit identic cu cel al CIA. Ambele avioane urmau să plece în acelaşi timp, însă după o scrută rută prin sudul Floridei avionul cu pasageri urma să aterizeze la baza militară, pasagerii erau evacuați, iar avionul vopsit la starea inițială. Celălat avion pus pe pilot automat urma să îşi continue ruta, iar odată ajuns în spațiul aerian cubanez urma să transmită mesaje că este atacat de avioane MIG cubaneze. La scurt timp prin semnal radio avionul urma să explodeze. Stirea atacului urma să fie făcută cunoscută americanilor de către Organizația Internațională a Aviației Civile care ar fi trebuit să intercepteze radiofonic mesajele transmise cu atacul şi explozia. În acest fel se dădea o mult mai mare credibilitate incidentului decât dacă ar fi fost făcut public de SUA.

Acțiuni similare sunt descrise cu lux de amănunte în document. Spre sfârşitul lui este menționat faptul că datorita faptului că o revoltă din interior este puțin probabilă, SUA trebui ca să creze o provocare Cubei care să-i permită o intervenție militară.

Un punct culminant al documentului este folosirea lansării în spațiu a unei rachete având la bord pe astronautul John Glenn, în februarie 1962, în timpul căreia conducerea Statului Major american propunea o explozie a rachetei care să-l ucidă pe astronaut, incident care urma să fie pus pe seama cubanezilor.

Totodată documentul avea şi câteva recomandări. Acesta trebuia trimis spre aprobare Secretarului Apărării, apoi şefului de operațiuni militare responsabil de proiectul cubanez, însă nu trebuia să ajungă în mâinile nici unui ofițer american din cadrul NATO, sau comitetului militar american din cadrul Natiunilor Unite.

Nu se ştie cu siguranță dacă proiectul n-a fost dus la îndeplinire pentru că fusese refuzat de Secretarul Apărării, Robert McNamara, ori pentru că preşedintele J.F. Kennedy i-a spus câteva zile mai târziu generalului de armată, Liman Lemintzer, că SUA nu va putea folosi acțiuni militare ilegale pentru a invada Cuba.

Daca în anii ’60 proiectul a esuat, un altul similar a fost dus la îndeplinire după atacurile de la 11 septembrie, 2001. Este vorba despre grupul de neo-conservativi de la PNAC (Project for the New American Century) care s-a format la mijlocul anilor ’90 cu scopul şi ideologia clar declarată că SUA trebuie să domine lumea prin folosirea forței.

Printre membrii grupului şi adepții acestei ideologi s-a aflat fostul vice preşedinte Dick Cheney; Secretarul Apărări Donald Rumsfeld, precum şi John Bolton, Paul Wolfowitz, Richard Perle, Richard Armitage, sau Elliot Abrams, lideri în diferite poziții importante în fosta administrație George W. Bush.

Faptul că atacurile de la 11 septembrie, 2001 au fost puse la cale de către lideri ai armatei americane sau CIA n-ar fi exclus să aflam cu certitudine din documente similare desecretizate peste 40-50 de ani. Până atunci însă putem să credem varianta oferită de autorități cu toate că asupra ei planează enorm de multe semne de întrebare, sau putem să speculam pe baza documentelor şi evidențelor deja existente.

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 RECLAME 7

BB || CC

David Bonilla Alin Cintean

Alin D. Cintean, Esq. Avocat Românîn Sacramento

Birou de AvocaturBonilla & Cintean, LLP.

Specializa i în Cazuri Penale orice nivel de complexitate (Misdemeanor i Felony)

Prelu m i anumite cazuri grave de “Personal Injury”

Deasemenea asist m i în cazuri de“Bankruptcy”

(916)447-7842 Birou (916)585-4434 Mobil

901 H Street, Suite 130 Sacramento, CA 95814

www.avocatroman.com

DIVERSE OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 8

TRURLI TRURLI – ISTORIA UNUI ŞLAGĂR

Nu de mult am aplaudat-o pe excelen-ta Daniela Mihaela Cojocaru în melodia celebră „Trurli Trurli” cu care a câştigat marele trofeu la Festivalul de muzică uşoară „Mamaia 2010”. „Trurli Trurli” a devenit un refren fredonat de milioane de

români încă din anii ’30, iar în zilele noas-tre reluată cu mare success de către Mi-haela Mihai şi bineînțeles de fermecătoarea Paula Seling.

Am găsit de cuviință să aduc citito-rilor povestea adevărată a acestui cântec şi, cu această ocazie, să repar o greşeală

strecurată de-a lungul anilor. Povestea adevărată mi-a fost povestită de către tatăl meu, regretatul N. Stroe, care, împreună cu Vasile Vasilache au compus şi scris acest şlagăr.

Se întâmpla în 1934. Stroe şi Vasi-lache, comici adorați de public, cu apariții săptămânale la Radio Bucureşti, dumini-cile la orele 14:00 în „Ora Vesela” (Alo, alo, aici e radio, Stroe şi Vasilache”), în spec-tacolele Teatrului Alhambra şi în primul film muzical românesc realizat de ei, „Bing Bang”, se întorceau de la Paris unde prin-tre altele, apăruseră la „Radio France”. Vladoianu şi Nicuşor Constantinescu i-au angajat din nou la „Teatrul Alhambra”. La acest spectacol au scris un număr comic despre o fată de la țara, Trurli, de care se îndrăgostesc doi „frantuziți”.

Cei doi frantuziți erau jucați de Stroe şi Vasilache iar Trurli, fata de la țara era jucată de către frumoasă Sily Vasiliu, care apăruse nu de mult cu cei doi în filmul „Bing Bang”. Stroe şi Vasilache contau foarte mult pe efectul comic al scenetei. Pentru că scheciul să fie mai „complex”, cei doi i-au compus în grabă o melodioara. În seara premierei, la finalul cântecului, sală a izbucnit într-un ropot de aplauze, aşa cum povesteşte şi N. Stroe în cartea

să de amintiri, intitulată „77 de ani în 200 de pagini”: „Era în seara premierei. La această melodioara au izbucnit aplauze fantastice. Ne-am dat seama într-o clipită că publicul votase pentru Trurli Trurli. Aplauzele s-au întețit şi cortina s-a tras de zece ori!”

În noaptea după premieră, înfierbântați de triumful lui „Trurli Trurli”, Stroe şi Vasilache decid să-şi deschidă propriul teatru şi o fac în pasajul Majestic: „Teatrul Majestic - Compania Stroe şi Vasilache” care este inaugurat cu spectacolul „Tic Tic Tic” în care apăreau Stroe şi Vasilache, alături de Nicolae Gardescu, H. Nicolaide, Agnia Bogoslava şi alții. Când melodia a fost publicată şi imprimata, cei doi, Stroe şi cu Vasilache, au dedicat-o pictoriței Marcela Codrescu, mătuşă cunoscutului şi talentatului artist grafic, Tudor Jebeleanu, cea care avea să devină scurt timp după aceea, soția lui Vasile Vasilache.

„Mi-a şoptit o viorea, c-ai să-mi dai inimă ta, Trurli Trurli draga...” pentru care, cu o întârziere de 80 de ani, va mulțumim, Stroe şi Vasilache.

N.R. Melodia „TRURLI TRURLI” cântată de Titi Botez (1901-1957) - cântăreț român, interpret de tangouri în perioada 1930 – 1945.

Eugen Stroe

ORAŞUL GIGANŢILOR DIN BELGIA

Ath este un oraş mic şi prietenos, si-tuat în inima Europei, în regiunea Valo-nia din Belgia. Este înconjurat de două rezervații naturale, o regiune care îmbină câmpia, pe care este situat parcul natu-ral Escaut, cu zona deluroasă. În ultimii 20 de ani, oraşul a cunoscut o revigorare economică importantă datorită reabilitării centrului istoric şi a campaniei de pro-movare a punctelor sale forte. Sloganul său, „Ţara de Ath este imensă”, ilustrează perfect expansiunea oraşului. Ath-ul este cunoscut ca oraş al „Giganților”.

În fiecare an, locuitorii din Ath participă cu bucurie la un eveniment numit Ducasse. Dar ce este acesta? O capodoperă a patri-moniului oral şi imaterial al umanității, în conformitate cu UNESCO. Ducasse este de fapt o procesiune a „Giganților”, să spun,

parada personajelor reinventate din vremuri de peste cinci sute de ani în urmă, şi atrage spectatori la un festival medieval fermecător. Deşi evenimentul durează doar câteva zile, efectele sale sunt resimțite luni

de-a rândul, aceasta, deoarece este cheia identității oraşului. Folclorul şi tradițiile au servit ca punct de plecare pentru o cam-panie reînnoită cu scopul de a promova oraşul. Fiind de origine medievală (sec. al XV-lea), procesiunea religioasă Ducasse a constat în sfințirea bisericii din Saint-Ju-lien, organizandu-se, cu această ocazie o paradă pe străzile oraşului în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea St. Julien de Brioude. Scene din Vechiul şi Noul testa-ment (Goliat sau Maria Magdalena) sau Legenda de Aur (St. Christopher) au fost prezentate pe trăsuri sau în stradă. Treptat (sec. XVI-XVIII ) semnificația religioasă a dispărut în favoarea căutării pitorescului. Prin 1819, procesiunea a devenit una laică, evoluând sub influența ideilor din secolul al nouăsprezecelea (naționalismul exotic belgian, afirmarea istoriei locale...), însă după al doilea război mondial, elementele de antichitate reapar, astfel, în duminica a patra din luna august, nu mai puțin de opt giganți rătăcesc pe străzile oraşului. Aceasta este singura lor ieşire anuală, fiind însoțiți de cortegii şi grupuri folclorice.

În 1996 a luat naştere un proiect de infrastructură turistică de calitate, cu obiec-tivul de a oferi o imagine de ansamblu a tradiției populare a oraşului pe tot parcur-sul anului. Oraşul Ath a achizionat o clădire frumoasă de patrimoniu situată în centrul istoric. Cunoscută din 1998 sub numele de „Casa Giganților”, devine muzeu din anul 2000. Deschis tot anul, acest muzeu oferă oraşului o atracție turistică unică, însumând peste 60.000 de vizitatori de la inaugurarea sa. Oraşul Ath colaborează cu Oficiul de Turism şi muzeul „Casa Giganților” spre promovarea evenimen-tului Ducasse, prin publicarea unui poster oficial, a pliantelor şi a unui ghid turistic.

Centrul istoric al oraşului Ath are mai multe monumente importante, din-tre care, cel mai vechi datează din seco-lul al doisprezecelea: Turnul Burbant, una din minunile istorice ale Valoniei. Construit în 1166 de Baldwin al IV-lea, conte de Hainaut, a avut un rol strate-gic, de apărare a ținutului. În secolul XXI turnul este încă acolo! El a devenit un martor privelegiat al istoriei oraşului.

Piața. Biserica „St. Julien”, datează din secolul al XIV-lea, construită în anul 1394 şi sfințită în 1415, turnul din stanga al pridvorului a fost finalizat în 1462. Biseri-ca a fost lovită de fulger şi a ars aproape în întregime în 1817, doar absida altaru-lui, turnul şi portalul de vest au scăpat de distrugere. Clădirea a fost reconstruită în stil neo-clasic (1819-1822) de către arhi-tectul Gabriel Francois Florent. Clopotele care se aud în prezent, cu o greutate totală mai mare de 10 tone, sunt compuse din trei octave. Biserica „St. Martin”, o clădire gotică, construită din cărămidă şi piatră în 1585 şi restaurată în 1980-1983, pre-cum şi mecanismul ceasului din turn, care funcționează şi astăzi şi dă ora exactă în Ath.

Patru muzee ocupă cladiri de pres-tigiu în centrul oraşului, fiind puse în valoare de obiceiurile şi tradițiile locale: „Spațiul galo-roman” – un muzeu unic, care ne oferă o călătorie în timp alături de barcagiul Rufus din Pommeroeul. El reînvie cizmari, olari, metalurgi, pescari, animând obiecte, vă invită să petreceți o zi în compania contemporanilor săi galo-romani. Tehnologia de ultimă oră vă per-mite să participați la o peveste imperioasă din secolul al II-lea. Vizita acestui muzeu este o experiență fascinantă şi distractivă.

Muzeul de Istorie şi Folclor, conac din sec. al XVIII-lea, lăsat la Cercul Regal de Istorie şi Arheologie din Ath, muzeul fi-ind inaugurat în 1966. Acesta conține documente şi lucrări de artă din perioada preistorică şi până în secolul XX. Muzeul de piatră Maffle, reflectă industria locală, extracția de piatră albastră, folosită la construcție şi sculptură. Vizitatorii vor avea multe oportunități de a se cufunda în viața locală şi de a descoperi caracteristi-cile sale, vizitând, printre altele: Fabrica de Bere a Giganților, Hotel de Ville, construit între anii 1614-1624 în stil baroc, restau-rat şi complet refăcut în anii 1980-1983, în care vom găsi portretele unor personalități locale şi naționale. Moara Marchizei de Moulbaix, cocoțată deasupra unui drum pitoresc, această remarcabilă moară de vânt din lemn macină cereale şi astăzi. A fost construită în 1747 şi pusă în funcțiune în 1752.

Moara Albă Ostiches, datează din 1789. Galeria de la baza clădirii găzduieşte o expoziție permanentă ce prezintă istoria morilor şi tehnicile lor.

Tatiana Scurtu-Munteanu

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 DIVERSE9

The American Dream Lived in Red and White Colors in Beverly Hills

Two color-themed events, both held in the heart of Beverly Hills at Ingrid’s Café celebrating the release of the memoir, “Out of the Transylvania Night” by Aura Imbarus, PhD, rocked S. Santa Monica Boulevard. Roses, overflowing champagne, cheese and fruits, nuts, chocolate and Mediterranean appetizers, sophisticated china have delighted the eyes of guests on September 3 and Aug 19.

What better way to “baptize” the incep-tion of a new book?

The memoir “Out of the Transylvania Night” has many layers, starting with cul-

tural, social, mystical, and economical and, of course, last but not least, a love story. It represents the pursue of happiness and the achievement of the American Dream, the ups and downs of a fast-paced life in the city that never sleeps - Los Angeles. It de-ploys the coming together and the falling apart scenes of a family of immigrants who lost the vision, love, and care in the pro-cess of blending in and keeping up with the Joneses. A story of a Transylvanian Cinderella, it is also a portrayal of life’s dreams and resolutions in the New World, premonitions and déjà-vu, Transylvania’s existence and categorical life imperatives.

As love furtively sneaks out when you least expect it, it also creeps in at the right time on the wings of hope. The memoir summarizes human’s desires in an ever-changing world, more demanding and strenuously competitive, where money and material possessions would, for a while, dominate Aura’s existence, only to dissipate as dreams vanish at the crack of dawn, into a more rooted and logically supported existence plagued by ethics, in-telligence, charisma, and sensibility. The book can be found on Amazon.com and on Barnes and Noble, on line and in stores.

The dusk settled in, and in the glow

of candle lights, guests started arriving one by one. Michael Levine, the media mogul, owner of the LCO – Levine Com-munications, the winner of the Bulldog Award for Excellence in Media Relations and Publicity, 2010 Arts & Entertainment Campaign of the Year; Liam Collopy, VP of the company, Shannon Donnelly, pu-blicist; Dr. Bettie B. Youngs, publisher; Dr. Jon Perlman, famous BH plastic surgeon; Vera Mijojlic, Founder and President of SEE Film Fest; Lerena Barbe, LA Mayor’s Office Arts Coordinator, Jim Steinfeldt, celebrity photographer who immortalized Rolling Stones, Madonna, Tina Turner, KISS; Mark Skidmore and David Haspel, two of the main endorsers of the book, Sharrie Williams, author; Roxane Barbat and Fred deWysocki, founders of Fantas-tic Films International, Mary Jeansonne, humanitarian, Cara-C, musician; Jacob Segal, financial investor; Vima Nowlis, fa-mily attorney, Adrian Pitariu, artist; Sam Green, celebrity photographer; family and close friends.

Under the magical touch of a red pen, given by Monika Szekely, the author’s sister in “lifehood,” Aura left time prints in each and every copy, remembering the dark years under the communist regime of Romania, but, at the same time, bright and warm because of her family support and unconditional love. After thirteen years of living in the US, after an interview held on Jan 13, 1997 at the American Embassy in Bucharest for the Green Card, Aura has revealed to the world her life as a jour-nalist, educator, professional speaker and now as a new author.

Nothing is impossible if you think it is possible.

So, the American Dream is still there to be grabbed and to be lived to the fullest!

Fred de Wysoki, owners of Fantastic Films International,LLC with Aura and Roxane Barbat

Aura Imbarus

Aura Imbarus - Redactor MIORITA USA

CALEIDOSCOP OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 10

CĂSĂTORIA. O LECŢIE DE ÎNŢELEPCIUNE ŞI MODESTIE

Tatiana Scurtu-Munteanu

„Două suflete pereche astăzi unul s-au făcutŞi pe țărmul fericirii împreună au trecut,Unul stea căzută-n mare, altul pasăre măiastră,Astăzi îngerii cânta-vor, azi e cununia noastră.”

Prima taină cu care ne-a binecuvân-tat Dumnezeu, încă de la începuturi, este căsătoria – unirea barbatului şi a fe -meii „într-un singur trup” în dragoste

şi înțelegere, căci Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie sin-gur; am să-i fac un ajutor potrivit pen-tru el” şi „de aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup”. (Facerea 2:18,24) Ne întrabăm astăzi, într-o epocăinformațională, în care războiul informa-tic ne desființează factura sensibilă şi pe cea religioasă, transformându-ne, picătură cu picătură, într-un mecanism automati-zat, care este scopul existenței noastre şi a viețiide cuplu, ce ar trebui să însemne căsătoria şi cum să ne comportăm după

acest eveni ment din viața noastră? Răspunsurile la aceste întrebări le găsim

cu uşurință, uitându-ne unii la ceilalți sau uitându-ne în sufletul nostru, căci omul se naşte prin dragoste şi cu dragostea inserată în conştiință, precum şi cu dorința de a trăi şi de a duce viața mai departe. După ce Dumnezeu a creat omul – bărbatul şi fe-meia – „i-a binecuvântat zicând: „Creşteți şi vă înmulțiți şi umpleți pământul şi-l supuneți” (Facerea 1:28) „...încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33), rezultatul vieții de cuplu fiind acela

de unire în iubire a soților pentru naşterea copiilor, apoi de înțelegere şi ajutor reci-proc întru slava lui Dumnezeu, pentru ca în lume sa nu existe desfrâu şi fărădelege trupească.

Pentru a întări importanța acestui eve-niment ne vom aduce aminte care a fost prima minune a Mântuitorului şi unde a fost săvârşită aceasta. Evanghelia dupa Ioan, în capitolul 2, ne prezintă o nuntă din Cana Galileii, la care Isus şi mama sa erau prezenți împreună cu alți câțiva uce-nici. Isus îndeplineşte rugămintea mamei sale, care îi spune că s-a terminat vinul, fapt care ar fi dus la terminarea petrecerii şi la dezonoarea gazdei. Scopul prefacerii apei în vin însă este acela de a ne arăta transformarea mirilor din acel moment, etapa nunții fiind treapta de trecere către o viață mai bună, aşa cum şi vinul a fost mai bun decât cel servit înainte. Fiecare din-tre miri părăseşte stilul de viață dus acasă la părinții săi, unde era îngrijit şi protejat sau viața pe care o ducea de unul singur, în care nu trebuia să-şi împartă timpul şi bunurile cu nimeni şi intră într-o uniune caracterizată prin lepădarea de sine şi for-mare a unui nou nucleu în care fiecare să trăiască pentru fericirea celuilalt ca pentru propria fericire.

Mă întreb acum ce poate avea o putere mai mare decât modelul de viață cu care ne-a miruit Dumnezeu? Care dintre „înțelepciunile” laice ale vremii are condiții mai dure ca să ne poată ține cât mai mult timp împreună? Cum să ne împărțim copiii sau averile agonisite, despre care Dumne-zeu spune să ne lepădăm ca să putem ajunge la El? Revenind la Cartea tuturor cărților şi la singurul regulament de com-portare morală şi plăcută în fața lui Dum-nezeu, găsim răspunsul limpede la Matei 19:6 : „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”, iar cele mai bune vieți, după cum spunea Michel de Montaigne, sunt cele ale oamenilor obişnuiți, care nu caută miraculosul sau extravaganța.

ZBOR PRINTRE VISE

Silvia Katz-IanăşiAtunci când viața mă loveşte şi cad,

încerc să mă ridic ajutată de speranța din visele mele. Mă văd în ele ca într-o

oglindă fermecată, în care imaginea şi sentimentele mele se transformă într-o fântână arteziană, al cărei jet mă spală de toate neliniştile sufletului meu. Am trăit viața prin ochii altora, păsându-mi mereu de judecata oamenilor şi a celui de sus. Eu îmi doream alte împliniri, alte trăiri, dar am fost mereu condiționată de vremurile pe care le trăiam şi teama să nu greşesc şi să-i dezamăgesc pe alții, m-a făcut să nu-mi dau seama de suferința din mine. Nu ştiu dacă este prea târziu să mă lamentez s-au să găsesc vinovați, dar îmi doresc ca niciodată să nu renunț la felul meu de a visa. Ştim cu toții că visele nu ni-le poate lua nimeni niciodată.

Am visat mereu să-mi găsesc locul meu. Am visat mereu la fericire, pe care ştiu că am atins-o uneori, dar nu am reuşit să o păstrez mult timp. Nu voi renunța să visez decât atunci când sufletul meu fără chip şi trup îşi va lua zborul spre cer. Până atunci voi continua să trăiesc la fel ca toți muri-tori între agonie şi extaz. În visele care mă bântuie, stă puterea mea de a merge mai departe chiar dacă uneori teama de moarte mă înconjoară ca un cerc de foc. Stau ad-esea de vorbă cu Cel de Sus şi sunt supărată pe el, deoarece nu ştiu ce drum să aleg, atunci când mă rătăcesc în întunericul din viața mea. Mereu mă aplec în fața Lui şi spun rugăciuni rosite şi nerostite, doar de mine ştiute. Încerc să-i pun întrebări care mă ard şi aştept răspunsuri care ştiu că mă

vor durea. Vreau să ştiu unde este adevărul despre libertate, iubire, dorință şi sinceri-tate?

Am cunoscut trădarea împreunată cu minciuna şi durerea care te arde atunci când simți că tu, te-ai pierdut în propria ta suferință. Uneori încerc datorită viselor mele să mă ajut singură şi să renasc ca şi pasărea PHOENIX din cenuşă. Ştiu că numai aşa voi reuşi să trec prin acest la-birint care se numeşte viață. O viață plină de nelinişte, aici pe acest PĂMÂNT AL FĂGĂDUINŢEI unde mă tem pentru viața mea, deşi ştiu că nu am făcut rău nimănui. Îmi este teamă de atentate, de război şi caut să nu mă gândesc, dar veninoasa teamă îmi dă târcoale. Iubesc Israelul, este țara care m-a adoptat şi îmi doresc să fie odată pace! Am să cred până în cea din urmă zi că oa-menii, indiferent din ce religie fac parte şi în ce colț de lume îşi duc viața, trebuie să înțelegă că este loc sub soare pentru toți.

Ce pot face eu, decât să mă aşez în fața lumi şi să aştept! Vor trece ani peste viața mea şi voi continua să scriu despre iu-bire, deoarece doar ea rămîne între noi şi după noi. DOAR IUBIREA RĂMÂNE va fi titlul la cea de-a doua carte a mea, care urmează să apară în ani următori şi este o pledoarie pentru pace, iubire şi înțelegere între oameni. Trăiesc cu speranța că vor fi vremuri mai bune pentru toți, deşi rămân la dispoziția vieți cu teama şi neliniştea zilei de mâine.

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 CALEIDOSCOP11

INTERVIU CU DOAMNA MARIA CIOBANU

Rodica Elena Lupu: Bună ziua, stimată doamnă, Maria Ciobanu! Am fost invitată de Paul Surugiu – FUEGO şi mă bucur că voi fi alături de dumneavoastră, în emisi-unea Familia Favorit.

Maria Ciobanu: Buna ziua, doamna Lupu, sunt încântată de cunoştință!

R.E.L.: Îmi pare bine că sunteți în țară şi că v-am întâlnit. Mi-am dorit foarte tare să vă cunosc personal.

M.C.: Mulțumesc, doamnă dragă. Mai merg la copii în străinătate, dar mai mult sunt în România.

R.E.L.: Sunteți cunoscută în țară şi în străinătate. Ați cântat pentru românii de pretutindeni şi mai cântați şi acum.

M.C.: Da, aşa este iar dacă mai cânt şi la vârsta aceasta o fac pentru publicul meu drag.

R.E.L.: Aveți trei copii frumoşi şi talentați şi sunteți o bunică fericită. Pe Ionuț am avut ocazia să-l cunosc în anul 2009, când a participat la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, la lansarea cărții domnului George Roca din Austra-lia, carte pe care eu am editat-o. Pe Leon-tina, renumita soprană şi pe Camelia, îmi pare rău, dar încă nu le cunosc personal.

M.C.: Am trei copii şi cinci nepoți şi mă mândresc cu ei. Ioana Maria, fetița lui Ionuț e a cincea. Îi iubesc foarte tare pe toți şi lor le-am dăruit tot ce am agonisit de-a lungul vieții mele.

R.E.L.: Eu ştiu, dar aş vrea să le spuneți cititorilor noştri unde v-ați născut?

M.C.: M-am născut şi mi-am petrecut copilăria la Hătăroaia, comuna Roşiile din județul Vâlcea.

R.E.L.: Acolo erau cele mai bune roşii? (am întrebat-o pe Maria Ciobanu, zâm-bind)

M.C.: Nu ştiu, dar aşa se cheamă (a răspuns zâmbind). Cântam pe văile ace-lea din jurul satului şi mă adorau toți consătenii mei.

R.E.L.: Spuneți-ne ceva despre părinți, pentru că moştenirea aceasta de aur vine de cele mai multe ori de la aceştia.

M.C.: Tata a fost vestit lăutar, cânta la fluier, caval, țambal, contrabas şi cu vo-cea. Mama a cântat foarte frumos, iar dacă ar fi fost cineva să o descopere ar fi fost o soprană deosebită. Vreau să vă spun că la noi în familie erau multe petreceri şi cântam cu toții. Tata se mândrea de fie-care dată cu mine şi le spunea invitaților: “Veniți să o vedeți pe artista mea. Pe asta mică o s-o fac artistă.” Aşa spunea tata şi visul lui a devenit realitate.

R.E.L.: De cele mai multe ori visele părinților privind copiii devin realitate. Mai ales când părinții au talent şi nu au ajuns ceea ce au dorit, fac tot ce este posi-bil ca să ajungă copiii lor artişti. Care a fost primul cântec interpretat?

M.C.: Primul cântec a fost din reper-toriul Mariei Lătărețu, pe care am iubit-o foarte mult. Maria Lătărețu a avut cel mai mare repertoriu iar mie îmi era atât de dragă încât am învățat tot acel repertoriu.

R.E.L: Ştiu că i-ați dedicate un cântec.

M.C.: Bine ştiți! I-am dedicate cântecul “Mai ții minte, măi dragă Mărie”. Dar nu ştiți că ea a cântat la nunta mea.

R.E.L.: Nu, nu ştiam că a cântat la nunta

dumneavoastră, dar cunosc acest cântec. Vă rog să interpretați câteva versuri din el.

M.C.: (Cu vocea sa inconfundabilă, doamna Maria Ciobanu mă uimeşte ca de

fiecare dată). Mai ții minte, măi dragă Ma-rie,/ Câte vorbe bune mi-ai spus mie…Cu drag îi mulțumesc Mariei Lătărețu şi mă voi ruga penrtru ea să se odihnească în pace!

R.E.L: Ne-am întâlnit chiar azi, de ziua numelui dumneavoastră. V-ați născut în 3 septembrie, deci şi în apropierea zilei de naştere. Vă doresc multă sănătate şi să ne mai încântați mulți ani cu minunata dumneavoastră voce!

M.C.: Da, m-am născut în 3 septembrie 1937 şi o spun cu mândrie, chiar dacă fe-meile nu îşi prea spun vârsta. Mulțumesc din suflet pentru urări. Dacă bunul Dum-nezeu mă mai ține pe acest pământ voi mai cânta pentru toți cei care mă iubesc.

R.E.L: Ați cântat pe toate meridianele, sunteți o mare artistă, ciocârlia noastră a românilor. Cui mulțumeşte doamna Maria Ciobanu pentru ceea ce este astăzi?

M.C.: În primul rand părinților şi bu-nului Dumnezeu, apoi timpului care m-a ajutat să-mi îmbogățesc repertoriul, pen-tru că în timp am cules cântece şi am creat, am făcut cursuri de teorie şi solfegiu ani de zile şi la fiecare sfârşit de an dădeam exa-men. Nu a fost uşor, dar a meritat să fac acest lucru. Îi mulțumesc lui Ion Văduva, celui care în decembrie 1961 m-a adus la concurs la ansansamblul Ciocârlia şi după cum se vede am reuşit. Ion Văduva mi-a fost şi cuscru, dar din păcate copiii noştri s-au despărțit.

R.E.L.: Nu este nici primul şi nici ultimul divorț. Eu spun că divorțul e ca operația: nu este bună, dar uneori e necesară. Aşa e viața, are şi uşor şi greu sau e mâna destinului? Cine ştie? Sunteți o voce nelipsită de la radio, de pe micile ecrane iar în vara aceasta ați avut multe concerte pe litoral şi nu cred că există emisiune de folclor unde să nu fie invitată şi Maria Ciobanu. Nu de mult la Festivalul Mangalia ați fost alături de marii noştri interpreți de muzică populară. Care cântec este solicitat mai des?

M.C.: Mă bucur că mai pot cânta pentru publicul meu drag. „Roată, roată”, este ce-rut oriunde aş cânta.

R.E.L.: Ansamblul Ciocârlia este condus

astăzi de Steliana Sima, pentru care sunteți o icoană şi vă consideră emblema ansam-blului.

M.C: O iubesc pe Steliana, care este şi frumoasă şi talentată. În 1987 ne-am întâl-nit şi i-am propus să vină la Ansamblul Ciocârlia. Am adus-o când am fost în prag de pensie şi am rugat conducerea de atunci să fie angajată.

R.E.L.: Sunteți şi ați fost o sufletistă, o colegă extraordinară, ştiu asta de la mulți interpreți de folclor pe care i-ați ajutat pe drumul cântecului popular authentic.

M.C.: Da, am făcut-o cu drag pentru că iubesc folclorul şi am vrut să fie respectat, să fie authentic. Am ajutat-o şi pe Mioara Velicu la care țin foarte mult.

R.e.L.: Dumneavoastră şi colegii din generația dumneavoastră ați fost o mare familie. avea talentul lui şi eram şi suntem iubiți de publicul nostru drag.

R.E.L.: În anul 1977 ați fost Laureată a festivalului de muzică populară “Cântarea României”.

M.C.: Aşa era atunci şi era foarte bine. Se prețuia muzica noastră populară, ne mîndream cu folclorul nostru şi respectam portul popular.

R.E.L.: Ați trecut prin greutăți, dar ați ştiut să mergeți mai departe.

M.C.: Cine spune că e fericit minte. Viața îți oferă şi bune şi rele şi mai ales când eşti un artist.

R.E.L.: Din volumul meu de poezii “Cât mai e vreme”, permiteți-mi să vă ofer această carte şi să vă citesc poezia „Tim-pul”:

Timpul nu trece niciodată,Noi trecem şi privirile,Viața merge mai departe,Rămân doar amintirile.

Iubiri, tristeți, vise frumoase,Multe aduceri aminte,Atunci când trecutul nostruAre parfum de cuvinte.

Doar din amintiri pot credeCă iubirea-i anotimpulDe veghe al destinului Şi a ocrotit-o timpul.

M.C.: Mulțumesc pentru carte şi pen-tru această poezie frumoasă. Aveți şi dumneavoastră talent. Nu e uşor să scrii şi mai ales poezii.

R.E.L.: Poezia şi cântecul merg pe acelaşi drum şi ne fac viața mai frumoasă. Ați vrut să vă retrageți acum câțiva ani, dar ne bucurăm că ați revenit. Mărie, dragă Mărie, cum să-ți mulțumim noi ție? Rămâi a noastră Mărie, cu glasul de ciocârlie!

M.C.: Da, mă gândisem la o retragere.

Am vrut să mai stau şi cu copiii mei. Doar o mamă poate şii ce e dorul de copii,/ Mama-I aduce pe lume, le dă viață, le dă nume,/ Zi şi noapte-i ocoteşte şi cu multă trudă-i creşte.

R.E.L.: Cât adevăr! Mama, fără a fi da-toare ne dă tot ce-n suflet are. Cred că le duceți dorul fetelor? Vă întreb depre Le-ontina şi Camelia, pentru că Ionuț şi fa-milia este aici în țară.

M.C.: Merg des la fetele mele care sunt în Franța şi în S.U.A., dar mărturisesc că mi-e tare dor de ele şi de nepoții mei.

R.E.L.: Dor, acest cuvânt românesc, care defineşte simțământul omenesc, ne frământă pe toți. În anul 2011 veți îm-plini 50 de ani de activitate ca interpretă, textieră şi compozitoare a multora dintre cântecele pe care le aveți în repertoriu. Vă dorim sănătate, că e mai bună decât toate, pentru că, astfel ne mai putețu încânta cu glasul dumneavoastră de aur! Aveți un mesaj pentru cititorii noştri?

M.C.: Vă mulțumesc şi dumneavoastră şi cititorilor. Îmi doresc din toată inima să cânt şi voi cânta atât cât mă va lăsa bunul Dumnezeu. Vreu să le mulțumesc tuturor acelora care încă mă mai iubesc.

MAI ŢII MINTE, MĂI DRAGĂ MARIE?

Elena Rodica Lupu

CALEIDOSCOP OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 12

FECIOARA MARIA - FLOAREA DARURILOR ŞI FLORILE SALE

„Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat

Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Că a căutat spre smerenia credincioasei Sale.

Că iată, de acum mă vor ferici toate nea-murile”.

(Luca 1, 46-49, Cântarea MARIEI)

MARIA, în limba protodacă înseamnă: Cea aleasă, Cea binecuvântată, Cea credincioasă, Cea dorită, Cea frumoasă, Cea iubitoare, Cea înțeleaptă, Cea strălucitoare, Crăiasă, Regină, Împărăteasă. MARIA este sinonimul Frumuseții, al Purității, al Dorului, al Bunătății, al Dăruirii, al Fe-cioriei. MARIA Fecioara înseamnă cas-titatea absolută, desăvârşirea spirituală, Pururea Fecioara.

MARIA este singurul nume consubstanțial cu Fecioara, cu puritatea, cu desăvârşirea. De aceea Dumnezeu l-a ales dintre toate numele mari şi fru-moase: Ana (Doamnă, Milă), Anasta-sia (Înviere), Angela (Înger), Benedicta (Binecuvântare), Casiana (Ana cea aleasă, cea distinsă), Daciana (cea care posedă puterea, măreția), Diana (divina, lumi-na), Ecaterina (purtătoare de coroană), Elena (strălucirea soarelui), Elisabeta (perfecțiune, desăvârşire), Filofteia (iubi-toare de Dumnezeu), Paraskeva (Sfânta Vineri), Sânziana (Cea frumoasă), Teodora (dorul după Dumnezeu, darul lui Dum-nezeu), Veronica (purtătoare de victorie), Zamfira (Safirul de mare preț), etc.

MARIA, la protodaci era complimen-tul pentru o Femeie frumoasă, pentru o Femeie dragă, înlocuind deseori expresia „Draga mea” cu „Maria mea”. MARIA, înveşmântată cu mireasma virtuțiilor cereşti, înseamnă pur şi simplu Frumusețea iubirii, unde razele sufletului Ei dumne-zeesc, respiră de atâta frumusețe, surâzând angelic tuturor oamenilor frumoşi, bine-voitori şi credincioşi. Credința şi Nădejdea MARIEI sunt sentimentele intimității Ei divine, care se preling statornic din lu-mina veşnicului Soare-Fiu-HRISTOS, cuminecându-ne în fiecare clipă cu vinul extazului în fața minunilor Sale.

MARIA e Cântul, care încântă întrea-ga Cântare a Cântărilor, topind sufletele noastre în culorile mirifice ale bucuriei. Deseori simțim cum lumina dorului Ei pătrunde înăuntrul inimilor şi auzim cum suspină diafan şi repetat cântul. MARIA e cântec şi mărturisire totodată. Cântă şi mărturiseşte dragoste Ei pentru Cer şi Pământ, pentru iubire şi suferință, ca o revărsare a desfătării paradisiace, peste în

soritele gânduri, înflorite în CUVÂNTUL Mângâierii, ce cântă Taina Învierii.

MARIA, prin încrederea deplină în Dumnezeu a urcat Suişul divin, ajungând să cunoască Frumusețea absolută a CRE-ATORUULUI, şi-a spălat inima în aurul topit al rugii, licărind apoi adieri peste tărâmul nesfârşit al iertării. MARIA în rugăciune şi adevăr, în dragostea pentru frumos s-a reînrădăcinat în esența trăirii supreme a dumnezeirii, înmugurindu-i frumoasele cuvinte, cuibărite în lacrimile bucuriei.

MARIA a purtat Chipul dumnezeiesc pe pământ îndumnezeind oamenii. Privirea Ei tivită cu petale şi aurori tresaltă pe aripa liniştii albe Florile îşi mângăie petalele în mireasma sufletului Ei, care le presară roua nopții pe frunțile diamantine. Printre Flori, Umbra Ei albă le brodează frumusețea cu primele raze de soare îngemănate-n scân-teieri. Îşi caută sufletu-n corola de flori, acolo, unde lumina-I dorință de zbor. Pe cerul înstelat, unde temeri nu sânt, Chipul Ei împărătesc şi curat ca lacrimile lumii de flori, urcă mereu, seară de seară umplând necuprinsul zărilor cu taina Ei ce curge în râuri de lumină. Pe pământ, Regina milosârdă a izbăvirii a ars de dor în Ru-gul nestins al iubirii. Cuprinsă de această vâlvătaie sufletul i s-a revărsat în cascade tulburătoare risipăindu-se în statornice prietenii cu cei aleşi ai Preamăritului Fiu. S-a micşorat în sine, pentru a se mări în Cel ce este însăşi Dragostea. În sufletul Ei, lumina Arhanghelului Gavriil, pe care o visase şi o dorise atâta, se revarsă de atunci primenindu-şi frumusețea şi dorul şi du-rerea şi fericirea. Cugetul i s-a aşezat în liniştea ce deschide potirul de gând, ca un cer nou, ca o catapeteasmă a Crucii, ce picură în candela sufletului o lumină roditoare, izbăvitoare şi mântuitoare. Şi totuşi, în Poiana Dorului Ei se zăresc parcă o FLOARE ALBĂ şi-o Frunte însângerată. Stropii de sânge ai Fiului drag îi lucesc în lacrimi ca rubinele unei Coroane scumpe.

MARIA este VIAŢA ei şi Destinul Da-ciei noastre. MARIA e numele sfânt şi su-prem al cinstirii. DACOROMÂNIA este Națiunea Ei, în care MARIA FECIOARA e cea mai presus cinstită şi mai preamărită. Slăvită fii în veci a noastră Crăiasă!

MARIA BRÂNCOVEANU

Maria Brâncoveanu s-a născut în fa-milia postelnicului Neagoe, fiul lui Vodă Antonie din Popeşti (1669-1672), o fami-lie bogată în copii (şapte) şi avere. Maria era o tânără jupâniță frumoasă, distinsă şi bine educată. A avut norocul unei căsnicii princiare, cu destoinicul boier Constantin Brâncoveanu, paharnicul unchiului Vodă, care a avut un cuvânt hotărâtor în această căsătorie (în 1674) şi care s-a derulat între extaz şi agonie, cu ani de belşug, de pace, de mărire, de jale, de suferință şi de jertfă. A fost o familie creştină binecuvântată de Dumnezeu cu 11 copii; 4 băieți şi 7 fete, vlăstare boiereşti, ce s-au învrednicit de o bună şi aleasă creştere voievodală. Când a urcat pe treptele tronului Ţării Româneşti, Doamna Maria, se dovedise a fi o fiică evlavioasă a Bisericii străbune, o mamă bună, o soție fidelă şi devotată. A ridicat în centrul Bucureştilor Biserica dintr-o zi (1703), Biserica Sfântul Gheorghe Nou, începută de Vodă Antonie, mănăstirea Hurezi-Vâlcea, refacerea Mănăstirii Din-tr-un lemn-Vâlcea, etc.

A construit împreună cu Vodă Brân-coveanu Palatul Curții Domneşti, cu o frumoasă grădină ce cobora până la malul Dâmboviței, peste care era un pod ce se lega de altă strălucită grădină, în mijloculcăreia se înălța impunător un alt palat, continu-

ând apoi cu palatele de la Mogoşoaia, Pot-logi, Piteşti, Brâncoveni, Şerbăneşti, etc.

Doamna Maria s-a dovedit un sprijin prețios Voievodului, ştiind rostul fiecărei case, al fiecărei moşii, al tuturor sumelor de bani trimise spre păstrare şi fructificare la băncile din Viena, din Veneția, din Am-sterdam. În perioada de extaz a domniei, Doamna Maria a avut un rol secundar, tainic şi aproape şters. Când sultanul a hotărât mazilirea lui Vodă Brâncoveanu, Doamna Maria, cu instinctul ei îngeresc şi-a rugat soțul să plece la Târgovişte, unde se simțea mai în siguranță. Pe capul ei regal se adunau norii negrii ai unor prevestiri înfricoşătoare. Prima lor fiică, Stanca, văduva lui Beizadea Radu Ilieş s-a îmbolnăvit subit intrând rapid în agonie şi prevestind sfârşitul tragic al dinastiei lor: “În fierbințeala morții începu să aiureze. Îşi cheamă mama şi surorile şi le arată, halucinată, pe peretele din fața palatului, o ceată de turci, luând pe tatăl ei de grumaz şi ducându-l în lanțuri la Stambul” (Con-stantin Gane, Trecute vieți de Doamne şi Domnițe, vol.I, Ed. Orizonturi, Bucureşti, p. 426). Marți, în Săptămâna Patimilor anului 1714, Drama Brâncovenilor a sosit odată cu Aga Mustafa, un vechi prieten al Voievodului (cât de prieten îți poate fi turcu?!)

În Miercurea Mare, ziua vânzării, lui Iuda în palatal lui Vodă, în sala Tronului, capugiul Mustafa, i-a pus pe umăr năframa neagră a mazilirii. Doamna Maria şi fetele ei, tocmai soseau de la țară, de la moşia Mogoşoaia, găsind porțile palatului păzite de turci, aflâ costernată cele întâmplate.

În Joia Mare, palatul brâncovenesc, găzduia doi domni: unul vechi şi mazilit şi altul proaspăt căftănit, ca urmare a trădării, Ştefan Cantacuzino, văr primar cu binefăcătorul său pe care l-a vândut turcilor pentru a-i lua domnia.

Vinerea Mare a Sfintelor Patimi şi-a luat la sânul ei familia domnitoare a Brân-covenilor (12 la număr), ducându-i la păgânescul Stambul, la 17 Aprilie 1714. Bărbații au fost închişi în vestita închi-soare Edicule, a Celor Şapte Turnuri, supt pământ, iar Doamna Maria cu nora Anica, soția lui Constantin, cu plodul ei de 7 luni, întru-nul din turnuri. Au început aproape 4 luni de torturi pentru Vodă, spre a mărturisi averile. Deseori aceste torturi cumplite: cercuri în jurul capului, fier înroşit pe piept, ş.a. se desfăşurau în prezența Doamnei Maria. În schimbul eliberării şi chiar al reînscăunării, sultanul pretindea nici mai mult, nici mai puțin decât 20 000 de pungi cu aur, adică echiva-lentul a 10 milioane aur.

În 15 August 1714, Ziua Adormirii Mai-cii Domnului- Sfânta Maria Mare, Do-amna Maria şi-a „sărbătorit” Sfânta Zi (şi ziua numelui ei) asistând de la ceasul 9, la decapitarea martirilor domneşti: mai întâi ginerele Enache Văcărescu, apoi al coco-nilor Constantin, Ştefăniță, Radu, Mateiaş şi la urmă al bătrânului Domn, născut în aceeaşi zi, împlinind vârsta de 60 de ani. Când a lovit călăul capul Voievodului a rămas spânzurat de trup. Cele 6 capete boiereşti au fost înfipte în sulițe şi plim-bate pe străzile Stambulului, iar trupurile aruncate în mare.

În acea zi, a simțit şi a înțeles profund adâncul de durere care i-a sfâşiat inima Sfintei Fecioare la picioarele Crucii de pe Golgota, când iudeii i-au răstignit Fiul său iubit. În acea zi, Doamna Maria Brâncove-anu a simțit şi a înțeles profund adâncul de durere al Golgotei Neamului Daco-român şi al familiei ei voievodale, care i-au sfâşiat sufletul, brăzdându-i chipul cu lacrimi de sânge, nădăjduind totodată în cutremurătoarea şi luminata biruință a

suferinței, căci Domnul ei, Domnul Ţării şi copiii urmaseră Sfintelor Pătimiri ale Împăratului Hristos- Domnul Cerului şi al Pământului. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, trupurile au fost “pescuite” şi duse în insula Halki în marea Marmara. Doamna Maria cu cea i-a mai rămas în viață a fost închisă 7 luni de zile la închi-soarea Bostangibaşa, când la sfârşitul lui Marie 1715, în schimbul a 100 de pungi aur, împrumutate de pe piața Stambulului cu 30% dobândă şi-a găsit răscumpărarea, cu fata Domnița Bălaşa, nora şi nepotul, dar nu definitiv, ci exilată la Kutias pe țărmul Mării Negre, în Caucaz, pentru încă un an şi jumătate, prin “purtarea de grijă” a aceluiaş Vodă Ştefan Cantacuzino, ruda şi finul lor de cununie. A sosit în capi-tala Bucureşti la începutul lui Noiembrie 1716, odată cu noul domn Ion Mavrocor-dat, fratele lui Vodă Nicolae Mavrocordat (făcut prizonier în Ardeal, după dezastrul otomanilor în lupta cu germanii). Ştefan Vodă-uzurpatorul fusese şi el la rându-i mazilit şi decapitat. După decesul lui Ion Mavrocordat şi întoarcerea fratelui pri-zonier Nicolae, Doamna Maria a primit învoirea lui Vodă să aducă trupul lui Constantin Brâncoveanu de la mănăstirea Halki şi înmormântat în biserica Sfântu Gheorghe Nou, în Iulie 1720.

Unul din stâlpii susținerii speranței şi credinței Doamnei Maria a fost şi mi-tropolitul Hrisant al Cesareei, cu care a întreținut o frumoasă corespondență, din care redăm un crâmpei:

„17 Iulie 1719 Maria Brâncoveanu, către Patriarhul Hri-sant NotaraDespre retragerea Domnului şi numirea ginerului ei Iordachi ca Logofăt.

Maria, cu mila lui Dumnezeu, Doamnă a toată Ungrovlahia, preasfințite de Cesa-reia, chir Hrisant, ne închinăm cu iubire Preasfinției Voastre, iar Domnului nostru Iisus Hristos cel născut din Fecioară, să dea şi să hărăzească Preasfinției Voastre sănătate, voinicie, fericire şi împreună cu mântuirea sufletească, toate cele dorite.

Două scrisori le-am trimis alaltăieri cu Stolnicul chir Mateiu Fericirii Tale, care, de se va întâmpla să meargă cineva la Constantinopol, rugăm a se trimete.

Nora mea, Anița, se închină şi sărută cu evlavie sfințita-Ţi dreaptă; de asemenea şi nepoții mei Constantin şi Măriuța, care şi-au şi împărțit cele trimese lor frățeşte şi fără vreo supărare, şi foarte mulțămesc Fericirii Tale că nu-i uiți. Acestea. Iar anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu preamulți şi cu totul fericiți şi rugăciunile-ți ascultate de Dumnezeu, cu noi.

A Fericirii Tale fiică întru Hristos şi la porunci, Maria Doamna.” (reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 854).

Împrejmuită de dragostea jertfei soțului şi a copiilor, de ultimile cuvintele de îmbărbătare şi de iertarea trădătorilor şi vrăjmaşilor, ca de zidurile unei cetăți domneşti, Maria Doamna, în lacrimile dorului ei sfânt a primit lumina şi mângâierea Preasfântului Duh, brodată de mucenicia celor dragi sufletului ei, gustând din plin paharul amar al chinurilor şi al suferințelor trăite de sfinții mărturisitori, reunind astfel aura divină a unei Familii mari de Sfinți Voievozi Daco-români.

- CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR

Gheorghe Constantin Nistoroiu

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 MICA PUBLICITATE13

Great rates in

Calin Mihalas Romanian American Insurance Agency

Auto Insurance Home Insurance Life and Mortgage Insurance Business

NEW CUSTOMERS RECEIVE A $25-$50 GIFT CARD WITH THIS AD

Nor Cal (916) 396-8212 So Cal (310) 849-2657

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen

2408 Albatross Way, Sacramento CA 95815

THE LAW OFFICES OF EDWARD A. SMITH

Ati avut un accident serios in California?Nu va lasati inselatiAflati despre drepturile dvs legale

Vorbim RomanesteSunati la 800-741-8483 pentru intrebari referitoarela accident.

www.AutoAccident.com

DIVERTISMENT/ PUBLICITATE OCTOMBRIE 2010 MIORIŢA USA 14

PROVERBE BIBLICE (5)

(Completați textul folosind soluțiile marcate cu raster) Orizontal: 1) „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât ...” (sing.). 2) „Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiți sunt ... cu ştiință” (fem. sing.). 3) Cuvântul de pe urmă! — „Un ... are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui” (sinonim) — Cal de mare. 4) „Cine îşi înmulțeşte avuțiile prin dobîndă şi ..., le strânge pentru cel ce are milă de săraci” — Trasă pe sfoară. 5) Îndemn la uitare în Moldova — Nu se trece cu vederea. 6) “Ca ... şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui” (neart.) — Femeia cinstită „Nu se teme de ... pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu” (sinonim). 7) „O femeie ... este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui” (sinonim, pl.) — „Calcă ... în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască”. 8) Dat cu usturoi — „Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va ... nepedepsit” (inf.). 9) Bis! — “ Prin înțelepciune se înalță o casă, şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiință se umplu ... ei de toate bunătățile de preț şi plăcute” (neart.). 10) „ Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se ... de ea nu va rămânea nepedepsit” (part. masc.) — „... te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic sufere de foame” (neart.).Vertical: 1) „Comorile câştigate cu o limbă ...sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte”. 2) „Dacă este flămând ... tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea” (sinonim). 3) Rece! — „Cel ... şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării” (sinonim). 4) „Cine îşi păzeşte ... şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” — Exist — Pocnit la mijloc! 5) Prenume feminine — “Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi ...ruşinea” (part. masc.). 6) „Săracul vorbeşte ...-se, dar bogatul răspunde cu asprime” (inf.) — „Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de ... ales din pricina neprihănirii lor”. 7) Sufix cu sensul „trib de animale” — Frunze de aloe! — Punct final al unei călătorii maritime. 8) Două la tata! — “Calea Domnului este un zid de ... pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul”. 9) „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră ... mânia” — Esență de apă. 10) “Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în ...”.Dicționar: IGA, INE.

Dezlegarea careului din numarul trecut:Orizontal: 1) PRESEDINTE. 2) REGINA – VAD. 3) EMINENT – PI. 4) TIPA – IOSIF. 5) EST – TEPI – I. 6) N – ECOLOGIC. 7) TENOR – RIMA. 8) IRITAT – LAT.9) OO – A – URA – O. 10) SUTINATOR.

• careu realizat de Victor Martin •

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

45

6

7

8

9

10

Medic tinar ( medical doctor), 34 de ani , doreste sa cunoasca o domnisoara medic sau dentist pentru o relatie serioasa de casatorie. TeL: 832-265-7633

Femeie, 60 de ani, educata, doreste sa cunoasca un domn, financiar stabil, pentru o relatie de lunga durata sau eventual casatorie. Tel: 559-734-4770 sau 559-308-9519

Suferiti de DEPRESIE, ANXIETATE, STRESS, DURERI sau de alte PROBLEME PSIHICE sau COMORTAMENTALE ? Sunati acum pentru consultatie gratuita.V. Vasilescu, Ph.D.Tel.832-265-7633 - Licensed Clinical Psychologist

MICA PUBLICITATE

2010 L.A. /SAN BERNARDINO

CHARITY CUPSOCCER TOURNAMENT

San Bernardino, CAOctober 15-16-Men’s 8 vs 8

-Women’s 8 vs 8

$800/Team if Registered by Sept. 25 $900/Team after Sept 2

Register your team at www.charitycup.com

Location of tournament:Blast Soccer Complex

3496 Little League DriveSan Bernardino, CA

www.blastsoccercomplex.com

MIORIŢA USA OCTOMBRIE 2010 ULTIMA ORA15

PROVERBE BIBLICE (5)

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a inițiat un Ordin comun al ministrului Afa-cerilor Externe şi al ministrului Finanțelor Pu-blice, privind revizuirea cuantumului unor taxe din anexa la Legea nr. 198/2008, privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi ofici-ile consulare ale României în străinătate, anunță doamna Janina Cismaru, secretar cultural şi de presă al Ambasadei României la Washington D.C.

Într-un comunicat de presă emis de Direcția Comunicare a MAE, la data de 1 septembrie 2010, este subliniată necesitatea adoptării acestui Ordin, datorită discrepanței excesive observată între ta-xarea serviciilor consulare de înscriere a actelor de stare civilă în registrele de stare civilă româneşti şi taxarea celorlalte servicii consulare, dar şi în raport cu taxarea efectuării aceloraşi servicii în România.

Revizuirea cuantumului unor taxe consulare constituie o masură excepțională, care vine mai ales în sprijinul familiilor cu copii, care au domiciliul sau reşedința în străinătate. MAE a avut în vedere, în primul rând, protejarea intereselor superioare ale copilului minor, aşa cum sunt acestea precizate în legislația românească, europeană şi internațională.

Prin intrarea în vigoare a acestui Ordin, nivelul taxelor con-sulare pentru îns-crierea certificatelor străine de naştere şi de căsătorie este redus cu peste 30 %, ne informează doamna Janina Cismaru.

Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 616, Partea I, din data de 31.08.2010 şi a intrat în vigoare de la data publicării. Comunicatul emis de MAE poate fi regăsit online accesând linkul: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=44786&idlnk=2&cat=4. Varianta în engleză a comunicatului emis de MAE este disponibilă la pagina web: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=16234&idlnk=2&cat=4

Pentru informații suplimentare referitoare la noul cuantum al taxelor consulare puteți accesa website-ul Ambasadei României la Washington www.washington.mae.ro secțiunea Servicii Con-sulare, disponibilă la următorul link: http://washington.mae.ro/upload/docs/77040_Taxe%20sep%202010%20-%202.PDF

Printr-un Ordin comun al ministrului Afacerilor Externe şi al ministrului Finanţelor Publice se reduc taxele consulareSimona Botezan

Buna ziua tuturor!Casa Romana organizeaza sambata, 30 Octombrie 2010,

traditionalul HALLOWEEN PARTYOrele: 7pm-1amSpre deosebire de alti ani, cind 2-3 persoane si-au adus

aportul la organizarea programului pentru Halloween Party, incepand cu acest an, organizatorii au nevoie de un sprijin mai larg al celor care pot si doresc sa participe la pre-gatirea acestui eveniment. Dorim ca acest ajutor sa vina din partea comunitatii romanesti si nu numai din partea unui grup restrins de organizatori traditionali. Sint multi romani talentati care pot imbunatati substantial programul. Avem nevoie de ajutor pentru prezentarea programului, organiza-rea de jocuri si concursuri, membri in juriul care vor decide care sint cele mai frumoase costume, ajutor cu preparatele culinare, pregatirea salii, servirea bauturilor, etc.

Daca sunt artisti talentati, care vor sa prezinte un scurt program muzical sau de dans, sunt bineveniti. De aseme-nea, poate ca aveti CD-uri cu melodii deosebite, care pot fi prezentate audientei. Cu cit mai multe persoane vor par-ticipa, cu atit mai mult vom avea o seara plina de veselie si de neuitat.

Aceasta sarbatoare americana, Halloween, a devenit o activitate traditionala pentru Casa Romana. Halloween Party se va organiza pe 30 octombrie, 2010, dar, functie de raspunsul d-voastra, vom realiza anuntul cu programul si costul biletului de intrare.

Cei care doresc sa fie alaturi de noi, sunt rugati sa-l con-

tacteze pe Colo Dumitriu la colodumitriu@pacbell.net sau pe Traian Cipleu la vilacip@yahoo.com.

De asemenea puteti suna Casa Romana la 510-780-9627. Multumim anticipat,Colo si Traian

CASA ROMANA26050 Kay Avenue, Hayward, CA 94545