Scurt istoric al asistentei medicale n Romnia

Fr ndoial c de-a lungul evolutiei multimilenare a omului, practica medical, n imensa majoritate a timpului, a mbrcat caracterul unei asistente de medicin general. De altfel, de la vraciul sau samanul triburilor arhaice pn la medicul secolelor XVII-XVIII, metodele si mijloacele medicinei au fost cele ale medicinii general, utiliznd tratamente privind medicina intern, interventii de mic chirurgie si de igien.Diferentele subaspectul asistenteii medicale, ntre urban si rural au fost extrem de pregnante, ruralul beneficiind, aproape n toate trile pn n secolele XVIII-XIX, de o medicin popular, empiric, dominat n bun parte de misticism si magie. La noi, n cele dou principate, nceputuile creerii unor formatiuni medico-sanitare teritoriale se leag de epoca regulamentelor organice puse n aplicare n 1831 n Tara Romneasc si n 1832 n Moldova.Aceste regulamente organice prevedeau nfiintarea unor organe sanitare superioare Comitetului Carantinelor, care se transform n Comisii de snqtate care functionau pe lng Ministerul treburilor din luntru (Ministerul de interne), avnd ca sacin conducerea central, pe ntreg teritoriul fiecrui principat, a problemelor sanitare. Ca servicii sanitare exterioare principatele sunt mprtite n regiuni sanitare numite ocroguri, 6 pentru Muntenia si 5 pentru Moldova, avnd fiecare un medic, un chirurg si 10 moase, ncadrare cu totul insuficient spre a face fat asistenti medicale. Aceste servicii se ocupau de prevenirea si combaterea epidemiilor si au initiat msuri de combatere a bolilor venerice, a rabiei si a pelagrei.Este interesant de mentionat c aparitia organizrii sanitare n rural trebuie strns corelat cu epidemia de cium din 1828-1829, epidemie nsotit de masiva epizotie a bovinelor. Msurile luate au primit asemenea dimensiuni nct pot fi socotite ca fiind prima campanie sanitar la noi. n acest sens s-a ntocmit un plan pentru revizuire si curtenie general care s-a pus n lucrare sub privigherea a treu generali, prin ofiteri, functionari de carantin si medici, cu ajutorul boierilor si clerului.Chiar dac epidemia a fost stvilit o parte din personalul implicat n combatere a fost mentinut avnd un dublu scop: ocrotirea snttii oamenilor si a vitelor. Neexistnd personal suficient n Spitalul strjii pmntesti din Bucuresti, mai multi ostasi au fost instruiti n mestesugul felceriei; la Craiova au fost instruiti agenti veterinai, iar medicul orasului a instruit ctiva tineri n tainele vaccinrii antivariolice la sate; la Bucuresti mamosul Iosef Sporer preda cursuri pentru pregtirea moaselor.n 1834 n Adunarea obsteasc se prezint Proiectul de regulament pentru nvtturile n seminare si tinerea lor n bun rnduial care prevedeau ca n anul IV, elevilor din seminarii s li se predea lectii de vaccinatie si de medicinveterinar.n 1853 prin Legiuirea pentru ntinderea asezmintelor sanitare si mbunttirea serviciului sanitar se prevedea ncadrarea fiecrui judet (n total 33 judet n cele 2 Principate) cu un medic, un chirurg si un felcer. Si n aceast situatie, ncadrarea rmnea la fel de nesatisfctoare, neputndu-se realiza nici mcar vaccinrile. Acest fapt l-a obligat pe Iacob Felix, n 1859 s scrie: asistenta medical prin comunele rurale exist numai de nume.Acelasi lucru l putem afirma si despre Ardeal si Banat. Cele dou acte legislative promulgate pe timpul Mariei Tereza - Planum regulationis in re sanitatis din 755 si Generalum normativum in re sanitatis din 1770 prevd att reglementarea activittii medicale, ca^t si ncadrarea fiecrui judet cu un medic doctor n medicin si a fiecrei coune fie cu medic, fie cu un chirurg. Din nefericire, n secolul al XVIII-lea acoperirea cu medici a ruralului n Ardeal si Banat rmne extrem de deficitar.Toate aceste timide, dar ludabile ncercri de a asigura organizarea unei asistente medicale n rural, trebuie socotit ca o etap initial sau etapa primelor norme ale organizrii asistentei medicale din mediul rural. Adevratul nceput al asistentei medicale n mediul rural are loc, ns, ntre anii 1855-1885, interval ce constituie etapa organizatoric a medicinii romnesti sau epoca lui Carol Davila.Carol Davila ajutat de N.Kretzulescu si Iacob Felix reusesc, dup Unirea Principatelor din 1859, s reorganizeze si sunifice serviciile sanitare civile si militare din Principate, s ntemeieze nvtmntul medical si farmaceutic superior romnesc, s fixeze cadrul organizatoric modern al medicinii romnesti, pregtind epoca de creatie stiintific medical la noi.Una din cele mai importante realizri o constituie nfiintarea n 1862 a 33 de posturi de medici de arondisment, dintre care - dat absenta cadrelor, nnu au fost ocupate dect 17 (toate n [ara Romneasc). Obligatiile acestor medici erau: -s dea tuturor bolnavilor ajutor medical-s dea locuitorilor srmani, dorobantilor si grnicerilor (si familiilor lor) medicamente necesare din farmacia portativ, fr a avea dreptul s primeasc o plat de la acestia -s efectueze vaccinarea si revaccinarea antivariolic-s ntocmeasc acte medico-legale, s fac revizia sanitar a scolilor, cazrmilor, hanurilor si crciumilor-s previn epidemiile, s combat, s combat sarlatanismul medical, s alctuiasc statisticile sanitare si s acorde chiar asistent veterinar-s acorde o atentie deosebit misiei morale si civilizatoare.n 1874 apare prima lege sanitar romneasc, avnd ca raportori pe doctorii I.Felix si A Tatu, legea constituind un vdit progres fat de legislatiile anterioare, avnd o conceptie modern n problemele de sntate public prin accentul deosebit acordat igienei si profilaxiei.Legea din 1874 este simtitor ameliorat prin modifirile ce i se aduc pe parcurs. Astfel n 1881 se dispune nfiintarea spitalelor rurale, prin care se introduce n viata satelor o asistent medical calificat si ntr-o oarecare msur chiar specializat. Tot n 1881 legea mai prevede folosirea periodic a ambulantelor militare ca ambulante rurale.Modificarea din 1892 mai prevede nfiintarea unor servicii de control sanitar, declararea obligatorie a bolilor infectioase si obligativitatea autoittilor administrative de deschide, chiar si n rural, spitale n timpul epidemiilor. n 1894 apare regulamentul pentru serviciul sanitar de judet, conform cruia fiecare plas si chiar fiecare comun trebuia s aib un agent sanitar. Acest post urma s fie ocupat de subchirurgi, iar n lipsa lor de fosti sanitari din armat si vechi infirmieri din spitale.n 1904 apare Regulamentul pentru serviciul sanitar rural, care reglementeaz atributiile agentilor sanitari si a moaselor. n acelasi timp, n temeiul legii comunelor rurale se nfiinteaz infirmeriile rurale, avnd ca obiective izolarea bolnavilor contagiosi si eventual acordarea asistentei la nastere. Ultima completare este adus n anul 1907, cnd legea asistentei sanitare a stenilor prevede nfiintarea a 32 spitale rurale si a unor azile de pelagrosi si tuberculosi, ca si luarea unor msuri de combatere a pelagrei si tuberculozei.n acelasi an - 1907 - Ion Cantacuzino preia conducerea Directiei generale a serviciului sanitar, pentru ca dup trei ani, n 1910, mpreun cu Vasile Sion s elaboreze noua lege sanitar care trebuie socotit o lege cu un caracter modern, tehnic si tinnd seama de probleme majore ale snttii publice.Sub aspectul asistentei medicale n rural, legea Cantacuzino din 1910 prevedea:-construirea Casei snttii publice rurale, avnd ca scop realizarea unor lucrri necesare salubrittii publice la sate;-fixarea razei unei circumscriptii sanitare rurale la 15.ooo de locuitori, cu dispensar, salon de izolare, locuint pentru medic si moas;-nfiintarea de farmacii portabile;-intens activitate de educatie sanitar.Legea, ns, pe de o parte prea pretentioas pentru acele timpuri, iar pe de alt parte, n mare msur, nenteleas si mai laes sabotat de autoritti si chiar de medici, a fost prea putin aplicat n practic.Mai trebuie mentionate eforturile profesorului N.Manolescu, care n perioada februarie 1903 - decembrie 1904, ct timp a functionat ca Director general al serviciului sanitar a obtinut fonduri pentru nfiintarea a aproximativ 1200 infirmerii rurale cu 5700 paturi (5). Adept inflcrat al infirmeriilor rurale si al bilor comunale, el porneste la actiunea nfiintrii acestor infirmierii tinnd seama de situatia extrem de precar a populatiei rurale n ceea ce priveste starea sanitar a acesteia: o mortalitate general de 26,3% si o durat medie de viat n jur de 30 de ani. La o populatie rural de 5.016.919 locuitori la nceputul anului 1903, existau 129 medici de plas, revenind la 1 medic 38.890 persoane, iar n unele judete situatia se prezenta si mai grav, existnd 1 medic la 40.50.000 de locuitori. De aceea, n 1904 ca o solutie de rezolvare momentan a problemei, N.Manolescu a promovat ideea nfiintrii infirmeriilor rurale, avnd ca scop izolarea bolnavilor contagiosi si asigurarea asistentei de urgent n caz de nasteri si accidente, activitatea medicului urmnd a fi secundat de oficianti sanitari si moase de clasa a II-a, recrutate din rndul moaselor empirice si instruite 3 luni.Ideea infirmeriilor rurale a fost mult criticat, motiv pentru care dup 1904, cnd profesorul Manolescu prseste Serviciul sanitar, majoritatea acestor infirmerii au fost desfiintate, desi obiectiv vorbind- cu toate deficientele acestora- ele au fost utile, constituind premize reale pentru dezvoltarea ulterioar a unor cabinete medicale n mediul rural.n 1906 se voteaz legea Loteriei de stat din aplicarea creia au rezultat 5 milioane lei pentru cldirea a 30 spitale jubiliare si 750000 lei pentru ntretinerea acestora. n anii 1907/1908 din excedentul bugetar rezultat s-a mai alocat suma de 1.5 milioane lei pentru dispensare si infirmerii rurale. Ca atare din anul 1908 ncep s se ridice noi cldiri, mai nti n 6 judete, apoi treptat n toat tara. La resedinta medicilor de plas se zideste un dispensar cu locuint separat pentru medic, iar n comune infirmerii. Astfel c n 1909 n Vechea Romnie existau 842 infirmerii n care au fost imternati 16172 bolnavi cu 318725 zile de cutare.n Ardeal si Banat organizarea circumscriptiilor sanitare rurale dateaz din 1876 cnd intr n vigoare noua lege sanitar. Conform acestei legi fiecare comun trebuia s se ocupe de asigurarea populatiei cu medic. Medicul din rural trebuia s acorde asistent curativ si preventiv, ca si expertiza medico-legal. Asistenta sracilor era gratuit, iar a celorlalti n baza unui onorar fixat prin lege. La fiecare 800 locuitori trebuia s existe o moas oficial. n comuna cu medic exista o comisie sanitar prezidat de medic, din care mai fceau parte veterinarul, farmacistul, preotii, notarul, un nvttor din fiecare scoal si 3 cetteni.Vom acorda, n cele ce urmeaz o atentie mai deosebit organizrii sanitare a mediului rural din Banat, naintea legii din 1876. Este vorba de problemele privind organizarea sanitar a Banatului la mijlocul secolului al XIX-lea anii 1854-1855(6). Banatul istoric: teritoriul cuprins ntre Dunre, Mures, Tisa si Carpati, dup pacea de la Passarovitz din 1718, conform dreptului armelor jus gladiumera supus direct Curtii Aulice de la Viena. La nceput conducerea a fost militar pn n 1757, apoi civil pn n 1848. Dup revolutia din 1848 timp de 11 ani- din 1849 pn n 1860- ia fiint privincia separat denumit Voivodina srbeasc si Banatul Timisan, Pentru ca dup o scurt stpnire austriac n 1862 odat cu aparitia dualismului austro-maghiar, pn n 1918, Banatul apartine Ungariei, deci Budapestei.n secolul al XVIII-lea luptele continue dintre turci si austrieci, ca si marile epidemii de cium si holer, nu permit instituirea unor structuri organizatorice stabile. Abia n secolul XIX-lea, mai linistit si mai stabil pune pentru autorittile austriace ale provinciei problema unor preocupri privind organizarea sanitar a acesteia nu numai n mediul urban, dar si extinderea acesteia n rural. Dintr-o lucrare a medicului militar Frederick Ybl efectuat n 1837-1838, evidentiaz situatia asistentei medicale extrem de deficitar a Banatului. El arat c n comparatie cu Moravia, Austria si Boemia, unde n acel timp revenea un medic la 2000 locuitori, un farmacist la 8600 locuitori si un spital la 30000 de locuitori, n Comitatul Timisan exist doar un medic la 16085 locuitori, un farmacist la 25479 locuitari si un spital la 66425 locuitori.n primele decenii ale secolului al XIX-lea se fac eforturi n vederea ameliorrii situatiei sanitare a Banatului nct la mijlocul secolului -anii 1854-1855- din punct de vedere al organizrii sanitare teritoriul Banatului era condus de un sistem alctuit din trei formatiuni sanitare distincte.a).Comisia medical provincial (Medicinal-Landes-Kommisim) pentru partea civil a populatiei incluznd mai putin de 3/4 din teritoriu si supus administratiei centrale a Guvernmntului Banatului, dependent direct de Ministerul de Interne austriac. Comisia si avea sediul la Timisoara fiind format din un presedinte (medic) si 6 membrii (4 doctori n medicin, un chirurg si un farmacist). Orasul Timisoara poseda un personal sanitar orsnesc propriu care prin intermediul Teritoriului cercual Timisoara depindea de Comisia medical provincial si era alctuit din 3 chirurgi (Stadtwund-artzte) si 5 moase sub conducerea unui medic sef (Stadt physicus).Provincia respectiv mediul rural n 5 teritorii cercuale Kreisbehorde. Fiecare teritoriu cercual si avea medicul su conductor, iar circumscriptiile sanitare (Sanitats-Gemeiden) apartineau direct teritoriilor cercuale si erau conduse de un medic comunal (Gemeinde arzt). Teritoriile rmase pe actualul teritoriu al trii au nsemnat 466 localitti cu 575224 locuitori repartizati la 81 circumscriptii revenind n mediu pentru fiecare medic 7101 locuitori si 5-7 localitti.b). Serviciul sanitar al diferitelor regimente al Granitei militare bntene (Feldarztleche-Personale) pentru partea militarizat a teritoriului cuprinznd o ptrime din teritoriu si subordonat administratiei militare dependent de comanda suprem a armatei din Viena (Armea-Ober-Komando). Aceste unitti militare si aveau serviciile lor sanitare dependente de Guvernmntul militar din Timisoara care avea la conducere 2 cadre: un medic sef si un chirurg primar, iar la spitalul garnizoanei din Timisoara erau 6 cadre: 3 medici si 3 felceri plus alti ctiva medici la unitti militare mai mici.Din cele trei regimente care intrau n componenta granitei militare bntene supuse legilor militare pe teritoriul actual al Banatului se afla integral Regimentul grniceresc Romno-Banatic nr.-13 avnd sediul la Caransebes si partial, 2 companii din Regimentul grniceresc de infanterie Srbo-Banatic nr.12 cu sediul la Biserica Alb. Regimentul nr.13 avea un medic de regiment, un medic primar, ambii cu resedinta n Caransebes si 4 chirurgi (Oberwundarzte) si 8 felceri (Unterartzte) repartizati celor 12 companii existente n diferite localitti. n plus mai existau un medic balneolog la Bile Herculane si un medic primar, ajutat de un felcer, care era si nvttor pentru stiinte naturale afectat celor 93 de scoli de orice grad si limb de predare din cuprinsul teritoriului grniceresc. Medicii militari si felcerii companiilor acordau asistent medical, pe baza unor legi speciale, gratuit, att ostasilor ct si populatiei din teritoriu care nsuma 99 localitti cu 81273 locuitori, revenind astfel pentru medicii companiilor, medie 6772 locuitori si 8.2 localitti.Cele dou companii ale regimentului 12 si aveau sediul la Berzasca si Pojejena Romn avnd o populatie de 10726 locuitori din 17 localitti, revenind unui medic 5363 locuitori si 8.5 localitti. n 1972 desfiintndu-se regimentele grniceresti, asistenta medical a populatiei, att urbane ct si rurale se organizeaz pe baza legii emis de guvernul de la Budapesta n acelasi an.c.) Serviciul sanitar al Directiei miniere bntene (Montanistisches-Sanitats-Nesen) cuprinznd parte din populatia angajat n sectorul minier. Era subordonat administratiei miniere cu sediul n Oravita (Banater Berg Direction) care pn n 1855 depindea de Ministerul de finante austriac, iar din 1855 n urma nfiintrii societtii STEG (Privilegiarte Osterreichische Staatseisenbahn Gesellschaft) cu sediul la Resita, mentinea vechea organizare sanitar, fiecare oficiu militar, 8 n total, si aveau medicul propriu, la care n timp s-au mai adugat 10 medici uzinali si un farmacist sef la Resita, 6ntreg serviciul medical fiind condus de un medic cameral (Berg-Kameral-Physicus) care era doctor n medicin si chirurgie.Medicii oficiilor miniere, ca si cei uzinali erau obligati ca pe lng asistenta medical a salariatilor s acorde gratuit aceeasi asistent si familiilor acestora.Aceeasi situatie se pstreaz si dup instalarea n 1867 a dualismului austro-ungar, deoarece uzinele si minele rmn pe mai departe a sociattii STEG. Ba mai mult chiar dup unire, cnd Societatea STEG se transform n UDR (Uzinele si domeniile Resita), aceasta si mentine pn la nationalizare, n 1947, aceleasi structuri organizatorice sanitare.La terminarea primului rzboi mondial, datorit nivelului de trai extrem de sczut al populatiei, consecint fireasc a privatiunilor la care aceasta fusese impus, starea sanitar a trii, n general si a celei a mediului rural n special (7) se afla ntr-o situatie extrem de deficitar. Epidemiile si bolile sociale secerau mii de victime, iar indicii demografici, dar mai ales mortalitatea infantil crescut, reflectau din plin aceast situatie.n consecint a fost necesar a se acorda o atentie deosebit asistentei medicale si ocrotirii snttii populatiei rurale. nfiintarea Ministerului Snttii n 1923, a Institutelor de igien din Cluj, Bucuresti si Iasi, ca si caracterul din ce n ce mai tehnic al directiilor sanitare judetene au creat premize favorabile ameliorrii ocrotirii snttii populatiei localittilor rurale.Legea unificrii administrative din 1923, a ncercat s asigure judetelor si comunelor o anumit autonomie n probleme de interes local, inclusiv n cele de ordin sanitar, nu a dat dect rezultatele scontate.Un pas nainte l-a constituit Legea sanitar si de ocrotirea profesorului Moldovan, din 1930. Legea aducea numeroase reforme structurale, insistnd asupra conducerii, cu caracter tehni pe care Ministerul snttii trebuia s o aibe n ocrotirea snttii. Legea mai prevedea, n ceea ce priveste, ocrotirea snttii populatiei rurale, nfiintarea de plsi sanitare, ca unitti cu sarcini preventive, cte un medic de circumscriptie rural la 1000 de locuitori, ca si ample msuri privind prevenirea si combaterea mortalittii infantile si a bolilor sociale. Din nefericire reavointa unora si nentelegerea altora a dus la aplicarea doar partial a multora din prevederile legii.Cu toate acestea, n ceea ce priveste asistenta medical n mediul rural nregistreaz n perioada interbelic o ameliorare att prin cresterea numrului circumscriptiilor sanitare rurale, ct si prin o orientare mai profilactic a continutului de munc al acestora. n acest sens (8), ntre altele, medicului de circumscriptie rurale i se cerea vizitarea sptmnal a localittilor neresedint n vederea acordrii asistentei medicale si a supravegherii strii sanitare si epidemiologice, aplicarea legislatiei de prevenire si combaterii bolilor sociale si infectioase, participarea activ la viata social-cultural a satului.Fat de 1918 cnd numrul circumscriptiilor sanitare rurale era de aproximativ 400, n 1944, numrul acestora se ridic la 1200. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, numrul circumscriptiilor sanitare aproape c se dubleaz, sunt ncadrate cu un medic de medicin general de adulti, iar la unele din acestea apare un medic pediatru si un medic stomatolog, iar cadrele medii sunt mai numeroase si mai diversificate sub aspectul continutului lor de munc.Totusi aceast acumulare cantitativ de cadre, institutii si dotare nu a dus ntotdeauna la un real si eficient salt calitativ n ocrotirea si promovarea snttii populatiei rurale. Cauza principal a acestui fapt const n ceea ce noi denumim marginalizareamedicului de medicin general.

Sursa: www.medfam.ro

4