Sacrificiul ca destinReîntoarcerea sculptorului Ion Guţu

Comoara. Caiete de cultură ale Casei-muzeu Alexei Mateevici, Zaim, Căuşeni

Ion Guţu. Fișier biografic

• Născut la 12 aprilie 1963 în s. Taraclia, r. Căuşeni, Republica Moldova, în familia lui Sava şi

a Claudiei Guţu

• 1970-1974 – elev la Şcoala medie din s. Taraclia, r. Căuşeni (acum Liceul “Ştefan cel Mare

şi Sfânt”)

• 1974-1981 – elev la Şcoala-internat de Arte Plastice din Chişinău (acum Liceul-internat de

Arte Plastice “Igor Vieru”)

• 1981-1983 – serviciul militar în oraşul Bălţi. Realizează lucrări pentru armată în atelierul

din Chişinău al profesorului Roman Manevici

• 1984-1985 – pictor la Uzina de tractoare din Chişinău

• 1985-1986 – pictor-scenograf la Casa de cultură a sindicatelor. Teatrul popular “Contem-

poranul”

• Din 1985 – maistru la specialitatea sculptură şi ceramică a Facultăţii de pictură şi grafi că a

Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă” din Chişinău

• 1988 – membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova

• 1989 – 1995 – student la Academia de Arte Vizuale “Ioan Andreescu” din Cluj, facultatea

Arte Plastice, specializarea Sculptură, clasa profesorului Terek Aurel, media 9.52

• 1996 – profesor de arte plastice în instituţii preuniversitare din România. Unul dintre ani-

matorii Societăţii artiştilor plastici basarabeni din Cluj “Bobart”

• 26 martie 1999 – se stinge din viaţă la Cluj, România. Este înmormântat la cimitirul

Mănăştur din Cluj-Napoca

Autoportret, tuş, peniţă pe hârtie, 297x210 mm

Comoara. Caiete de cultură, Ion Guţu – vol. I, 28 aprilie 2010

SacrificiuL ca destinReîntoarcerea sculptorului Ion Guţu

Destin omenesc Destin de creator Arhivă In memoriam

Casa-muzeu Alexei Mateevici, Zaim

Monumentul eroilor Şcoala din Taraclia, sediul claselor primareCasa părintească

ION GUŢU, ELIBERAT PENTRU ZBOR

Ion Guţu a pornit, de mic (după clasele primare) prin lume. Poate pentru că l-a che-

mat, providenţial, Arta. Sau, poate, pentru că a ales să poarte, oriunde s-ar duce, căldura

Spaţiului Spiritual Basarabean care i-a predestinat nu doar un nume, ci și o nemurire.

A plecat devreme de acasă – dar și dintre noi, ceilalţi – ca să se alăture, prin cute-

zanţa și dorul de nemărginire din Legenda despre Icar, legendarului poet Alexei Mateevici,

legendarului rapsod Nicolae Sulac, dar și altor personalităţi originare din Sudul Basarabiei

care s-au așezat deja la locul lor de cinste de la Binecuvântata Masă a Tăcerii...

Prin creaţia sa a făcut ca excepţionalul avânt al lui Icar să se suprapună frumos peste

versurile Limbii noastre – ambele exprimând atât de clar și curat aspiraţiile tinerilor de

pretutindeni, dar mai ales a celor care s-au manifestat în centrul Chișinăului de la înce-

putul lui aprilie 2009.

...Vor veni, poate, timpuri când insula de la Constanţa pe care se ridică Legenda

despre Icar va deveni loc de contemplare pentru oamenii de cultură europeni, sau pur și

simplu o Oază a Meditaţiei și Creaţiei Moderne. Căci, Ion Guţu a umblat pe pământ purtat

de un vis. Știa bine ce are de făcut și nu a vrut să iasă din armonia liniilor și formelor până

și-a împlinit visul. Iar pentru asta, și-a folosit din plin harul. Nu s-a cruţat în scurta-i viaţă

și A RĂMAS ÎN ȘI PRIN ARTĂ.

În cei doar 36 de ani neîmpliniţi, a reușit să intuiască esenţele operei multor mari ar-

tiști și mari gânditori, să se apropie cu grijă de miturile noastre fundamentale, ca, până la

urmă, să-și trăiască în mod dramatic propriul mit. Contactul cu valorile perene a favorizat

apariţia Legendei despre Icar și a celorlalte lucrări care îi conturează, pline de semnifi caţie,

personalitatea de artist desăvârșit.

Ion Găină, scriitor, director al Casei-muzeu Alexei Mateevici din Zaim

0

2 DE

STIN

OM

ENES

C

Învăţăcelul meu

A fost un om puternic.

Niciodată nu s-a plâns de greutăţile vieţii. A înfruntat loviturile soar-

tei bărbătește, cu demnitate.

Mie, dar poate nouă, tuturor, ne-a dat o lecţie supremă la tema

“Nu credeam să învăţ a muri vreodată...” Dă, Doamne, să susţinem

și noi, având experienţă și ani mai mulţi, acest examen așa cum l-a

susţinut el, fi ind atât de tânăr.

În tot ce făcea se bizuia pe propriile forţe, pe propriile aripi.

Zborul lui Ion a fost frumos și, în pofi da faptului că a durat atât de puţin, a învins spaţiul și timpul,

lăsându-ne nouă drept dar, aripile lui Icar la o margine de ţară, acolo, unde se întâlnește pământul cu

cerul și cu marea.

Ecaterina Cernous,

profesor de artă plastică, Căușeni

19.04.2010

0

3 DE

STIN

OM

ENES

C

Ion Gutu, sculptorul cu discurs plastic meteoric

Ion Guţu, sculptor, care a învederat o afi rmare tumultuoasă, chiar din momentul intrării pe treptele școlirii artistice. Mai întâi, însușește bazale

profesionale la Liceul Republican de Arte plastice Igor Vieru (fosta: Școala-Internat de Arte Plastice), clasa profesorului Roman Manevici, elaborând

la absolvire lucrarea de licenţă – compoziţia sculpturală Gingășie; apoi, se specializează la Arte Plastice (sculptură) “Modelaj” la Universitatea de

Artă și Design din Cluj-Napoca ( fostă: Academia de Arte Vizuale Ioan Andreescu, clasa profesorului Terek Aurel – sculptor monumentalist. Însușirea

temeinică a limbajelor plastice, în detaliu, de la medeleul imanent școlii academice, a exemplelor, via, afi rmate de Constantin Brâncuși, Henry Moore

și mișcarea axată pe promovarea sculpturii transparente, prezintă eșafodajul pentru elaborarea unor creaţii cres-

tomatice pentru cultura naţională. Aici trimitem, spre exemplifi care la compoziţiile Gingășie, Răpirea Europei

și Femeie dezbrăcându-se (afl ată în colecţia fabricii de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca), portretele poetului

Alexie Mateevici (este în colecţia Teatrului Alexei Mateevici) și a pictoriţei Natalia Bichir (face parte din colecţiile

Casei-muzeu Alexei Mateevici din Zaim, Căușeni), și evident capodopera sa Legenda lui Icar, amplasată în parcul

Tăbăcărie, în punctul denumit Insula îndrăgostiţilor, Constanţa.

Prin discursul plastic, cu o durată de circa un deceniu, a contribuit la

sporirea patrimoniului artistic din Republica Moldova, România, Turcia și

Ucraina. Opera semnată, parcă într-o grabă meteorică, a ajuns a fi sporit

multiple colecţii private din multe ţări

pe mapamond.

Tudor Braga

ÎNTR

E C

ULO

AR

E ŞI

MET

AL

Tata, aluminiu, 1996, 350x240x30 mmMama, pastel

Familia Guţu

Sava Guţu, tatăl sculptorului

(01.10.1930-20.08.1992)

Claudia Guţu, mama sculptorului

(03.06.1937-27.03.2000)

Iacob, fratele mai mare

(10.12.1956-09.05.2000)

Surorile:

Vera (n.16.10.1958)

Liuba (n. 04.02.1962)

Maria (n.12.09.1967)

Tatiana (n. 27.03.1975)

0

4 AR

HIVĂ

Domnişoară din Taraclia (Vera Guranda)

Certifi catul de absolvire a Şcolii-internat de arte

plastice din Chişinău

Certifi catul de naştere

“Exerciţiu” din copilărie.

Un gând desenat pe peretele odăii în care locuia.

(Se mai păstrează şi astăzi)

0

5 AR

HIVĂ

Bunelul Anton Traci, şamotă tonată, 1995, 365x210x250 mm

LECŢI

I DE

VIAŢĂ

ŞI A

RTĂ

LA

ŞC

OA

LA-I

NTE

RN

AT

DE

AR

TE P

LAST

ICE

DIN

CH

IŞINĂ

U

Gingăşie, 1981

Lucrare de licenţă, realizată la absolvirea Şcolii-internat de arte plastice din Chişinău

Ion Guţu împreună cu prietenul său Mihai Damian

Educatoare, Margareta Şova (protectorul lui Ion

Guţu la Şcoala-internat din Chişinău), lucrare de curs

Cu Seneca, 1981

0

6 AR

HIVĂ

Sculptorul Dumitru Scvorţov-Rusu a avut fericita idee de a crea, în cadrul Școlii-internat de arte plastice din Chișinău o clasă de

sculptură. Roman Manevici a creat o adevărată școală de sculptură în RSS Moldovenească.

* * *

Profesorul Roman Manevici, care i-a apreciat întotdeauna talentul și, mai ales, devotamentul faţă de sculptură, l-a îndemnat, în re-

petate rânduri, să-și realizeze autoportretul (întâi un medalion, apoi un bust). L-a ajutat, astfel, să-și cunoască mai bine fi inţa artistică,

frământările interioare. În cele din urmă, Ion Guţu s-a hotărât să facă Artă. Desigur, după ce avea să treacă printr-o școală prestigioasă.

A insistat să-și realizeze visul. Dacă, printr-o minune, ar mai fi obţinut o bursă, undeva, în Europa sau America, ar fi plecat să mai studi-

eze. Nu era în stare să renunţe la Artă.

Iurie Platon, artist plastic

Roman Manevici şi discipolii săi

Mihai Damian, Ion Guţu

şi prietenul acestora Grigore Băţ

Moment de meditaţieCâteva din zecile de comenzi realizate în

atelierul profesorului Roman Manevici în

timpul serviciului militar

ÎN A

TELI

ERU

L SC

ULP

TOR

ULU

I RO

MA

N M

AN

EVIC

I

EMIN

ESC

U SĂ

NE

JUD

ECE.

MA

TEEV

ICI SĂ

NE

JUD

ECE.

Alexei Mateevici, bronz, 1993

Signatura pe lucrare

Mihai Eminescu, ghips, 1995, 760x775x425 mm

Medalion Eminescu

0

8 DE

STIN

DE

CREA

TOR

exei MateeviAle

Bour, bronz, 1998, 90x55x140 mm

Neuitarea clipelor trăite

Fratele Ion e cu doispreze-

ce ani mai mare ca mine. Când

m-am născut era deja plecat

de acasa. Și deoarece venea o

dată sau de două ori pe an în

ospeţie, nu realizam că el este

fratele meu, îl percepeam ca pe o

rudă. Mai târziu m-am apropiat de

el sufl etește.

Aveam o mare bucurie când venea acasă,

chiar dacă mă certa: fi e că nu vorbeam corect sau vorbeam prea repe-

de, că nu reușeam să fac la timp tot ce-mi propuneam.

Mă bucuram când mă invita să merg cu el pe la rude, mă mândream că merg

alături de el.

Cu un an înainte de moartea lui, adică în 1998, a fost de două ori acasă, la Paștele

Blajinilor și prin luna august. Acest an mi-a rămas în amintire cel mai mult, ne-am apro-

piat într-atât că ne consideram nu doar soră și frate. Îmi devenise cel mai bun prieten.

Ultima oară când a fost acasă a stat vre-o săptămână. Am fost înpreună pe deal,

la tăiat porumb. Împreună am încărcat și curăţat porumbul. Seara, după lucru, stăteam

de vorbă până târziu, până după miezul nopţii.

Zi și noapte, o săptămână întreagă am fost împreună. Eram atât de fericită că

cineva mă ascultă și pe mine...

Tatiana Guţu-Leliuhin, sora mai mică

Autoportret, ghips

Medalion, teracotă, 1983

0

9 DE

STIN

OM

ENES

C

Medalion, teracotă, 1983

e

“Sterpu”, ghips, 1983

Profesor de artă plastică (Andrei Calmaţui), lut ars, 1986

Ca tânăr creator al metaforei plastice, a modelat cu cele mai modeste, la propriu

și la fi gurat, mijloace sculpturale, între două spaţii culturale, Chișinău și Cluj, demon-

strând încă o dată că Veșnicia s-a născut la sat.

Vasile Dohotaru,

membru al UAP București și Chișinău, Maestru al artelor

14.03.2010

1

0 DE

STIN

DE

CREA

TOR

* * *

Ion Guţu era o persoană cu spirit critic. Observa neajunsurile sociale și le defăima într-o manieră ironică inedită. Era un

bărbat mai mult interiorizat. Potenţialul lui se exprima prin alegorii și inteligenţă sclipitoare.

Obstacolul cel mare pe care nu l-a putut depăși era neatenţia pământenilor faţă de lucrările cele mai subtile ale spiritului său.

Unii îmbină ţarina cu aripile, pe când alţii în ţarină doar se ascund de veselie, dragoste și adevăr. Pentru Ion, adevărul a fost inteligenţa

indiscutabilă a intelectualilor. Aceștia au fost folosiţi în anii '90 drept instrument politic, iar astăzi sunt aruncaţi peste gardul Marelui sat.

Ceea ce vedem noi în plămădirea acestui om este un șir de răscoliri pentru ceea ce trebuie să fi e Omul. Și-a lăsat lucrările în mediile

capabile să i le descifreze, pentru a-i fi defi nită intenţia. Intenţia de călător în adevărata arta.

Valentin Maslov, artist plastic

nedită. Era u

ale spiritului

vărul a fost int

e gardul Marel

ăsat lucrările în

tin Maslov, artis

u

t

l

n

st plastic

un

său.

teligenţa

lui sat.

n mediile Gheorghe Oprea, lut ars,

460x380x430 mm

“Moraru”, bronz, soclu-marmură Eugen Stadnic, basorelief

1

1 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Alexandru Culeac, ghips

Nicolae Bretan, medalion, ceară

Portret de ostaş “afganez“ (Nicolae Manea), lut ars

Ion Guţu și Legenda sa

• Legenda despre Icar vorbește nu doar

la fi gurat, ci și la propriu despre soarta drama-

tică a lui Ion Guţu. Atunci când a ajuns să con-

știentizeze clipa zborului său suprem, a fost ars

de razele invizibile ale energiilor astrale.

• O primă variantă a Legendei despre

Icar Ion Guţu a plasat-o la ieșirea dintr-o salină

din România. Era plasată astfel încât lumina ce

pătrundea în mină îi crea spaţiu pentru zbor.

A mizat în această primă variantă pe efectul

umbră-lumină.

A ajuns la varinta fi nală din tuburi de inox

și pentru efectul cosmic al sunetului de nai sau

de orgă.

Iurie Caminschi, artist plastic

1

2 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Nicola

pla

N

astic

Natalia Bichir, ghips 1983, 510x290x210 mm Portret de domnişoară, ghips

Adriana, medalion, lut ars

Din însemnările lui Ion Guţu:

Pitagora admitea două mobiluri pentru acţiunile omenești: puterea Voinţei și

necesitatea Destinului; el le supunea și pe una și pe cealaltă unei legi fundamen-

tale, numită Provedenţă, din care ambele purcedeau. Primul era liber, iar al doilea

constrângător în așa fel încât omul să se găsească între două naturi opuse, dar nu

contrarii.

1

3 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Lumina Boţului de Lut

Ai impresia, că lui Ion Guţu Dumnezeu i-a pus în mână un

boţ de lut și l-a trimis în lume. În lumea noastră controversată

și rătăcită, prea dură pentru sufl etul lui nealterat și sensibil.

Supus mereu încercărilor, soarta nu l-a cruţat de suferinţe,

de sărăcie, de dezamăgiri, de singurătate... În pofi da acestora,

Ion a fost un mare visător și romantic. Avea în sufl et o dorinţă

nestăvilită de viaţă și frumos. A mers pas cu pas, sigur și per-

severent către profesionalism, către perfecţiune.

Încă din copilărie și-a intuit vocaţia pe care n-a trădat-o

niciodată. Nu l-a supărat pe bunul Dumnezeu. A știut să pună

în aplcare magicul BOŢ de LUT, să scoată în evidenţă esenţa

caracteristică a fenomenului, a personalităţii prin dinamism

și simţirea spaţiului, prin originalitatea formei, a plasticii în

genere, privită din interior, de la lucrare la lucrare.

Energetica apogeului său artistic este în Legenda despre Icar, lucrare inspirată din mitul străvechi care îi caracterizează sugestiv sufl etul

zbuciumat. E ca un ultim mesaj, mărturisirea lui de dragoste pentru cei pe care i-a iubit enorm.

Bunul și regretatul meu prieten, Ion, a avut o viaţă fi zică exagerat de scurtă (doar 36 de ani neîmpliniţi) și dramatică până la refuz, în același timp.

După cum vedem astăzi, viaţa lui de artist va dura în timp. Comunică prin operele sale și acum cu noi. Ele sunt pline de dragoste, farmec,

sens. În ele s-a realizat fără rezerve.

E de datoria noastră să valorifi căm opera sculptorului Ion Guţu, s-o facem cunoscută tuturor, în numele dăruirii sale, în numele valorilor

noastre spirituale.

Gheorghe Ciubuc, regizor, membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova

1

4 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Sora Liuba, ghips

Studentă, ghips, 1987

MOOOARTEA UNUUII ARTIST SAU ZZZBBOORUL FRÂNT AL LUI ICAAR

Se spune ca artiștii sunt copiii eterni ai Paradisului: inocenţi, sinceri, creativi, altruiști.

Așa a fost și regretatul nostru prieten Ion Guţu: desprins din mediul fi resc al edenului, nefi ind molipsit de egoismul, prag-

matismul și de practicismul omului comun, a devenit un inadaptat, retrăgându-se mult prea devreme Acasă, în ceruri.

L-am cunoscut în anii ‘80 la Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” din Chișinău, unde activa în calitate de maestru

în atelierele de sculputră ale facultăţii de Arte Plastice.

Modest, timid, de o cumsecădenie rară, dornic de viaţă, de iubire dezinteresată pe care știa s-o dăruiască fără să ceară nimic

în schimb, un prieten devotat și, de multe ori, neînţeles.

Pentru toţi era “Gutuz” – un amalgam alcătuit din numele său de familie (Guţu) și al pictorului italian Renato Guttuso.

Venit de prin părţile Căușenilor, purta în sufl et căldura sudică, generozitatea și bunătatea biblică. Se minuna de frumosul din

jur, amplifi cându-i valorile prin propriile creaţii. Or, “nu se pricepe toată limba să laude după cuviinţă, se minunează doar mintea

netulburată.” (Utrenia “Nașterea Domnului”, Canonul I).

L-a iubit pe Dumnezeu, îl vedeam adesea cu ochii ridicaţi spre cer – tânjea dupa Acasă, de unde s-a desprins, coborând

într-o lume ostilă.

Îi plăceau copiii și, de fi ecare dată când ne întâlneam la sărbătorile de familie la noi acasă sau la Iurie Caminschi, renunţa la

compania adulţilor, distrându-se copios cu copiii noștri.

N-a avut parte de o familie, pe care și-a dorit-o unită și prietenoasă, nu și-a găsit sufl etul-pereche, cu care să fi fost fericit.

Si-a urmat destinul, avântându-se în zborul tragic a lui Icar, care l-a inspirat în crearea unor sculpturi, având la bază acest mit.

Cu toate că era o prezenţă agreabilă în toate companiile, era devorat de o singurătate interioară. Si-a luat zborul, ajungând

să fi e cunoscut și prin părţile Clujului, conștient fi ind de harul dat de sus. A înţeles că în Dumnezeu e incognoscibilă Fiinţa Sa, însă

e cu putinţă să fi e cunoscută bunătatea, înţelepciunea, puterea, măreţia Sa în activitatea sa creativă și artistică.

Și-a exprimat trăirile prin sculptură, fără să vrea, și-a modelat propriul sfârșit departe de locurile natale. A plecat dintre noi

la fel de modest și solitar.

Si, totuși, credem că, asemeni strămoșilor noștri din Rai, și-a găsit fericirea pe care o merita, în ceruri, Acasă.

Dumnezeu să-l odihnească în grădinile Sale !

Ion Canţâr, profesor de Arte Plastice, liceul Prometeu-Prim

Ludmila Armașu-Canţâr, conferenţiar doctor, UPS Ion Creangă

1

5 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Bătrân, şamotă tonată Răstignire, basorelief, ghips patinat Monah, lut ars, 1987

Adesea îl vedeam la mitingurile şi manifestările de protest împotriva regimului comunist al imperiului sovietic. În diferite locuri, ori de câte ori se organizau asemenea acţiuni.

Atunci am afl at că acest tânăr simpatic care la acel timp purta o bărbuţă de revoluţionar era nu numai patriot şi naţionalist (ca şi mine), ci şi coleg de breaslă. Asta m-a făcut să

mă ataşez mai mult de el. Din păcate, abia acum fac cunoştinţă cu creaţia lui, după trecerea prematură în împărăţia Domnului.

Sergiu Tomşa, artist plastic

9.04.2010

1

6 DE

STIN

DE

CRE

ATO

R

Ecoul războiului

1

7 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Trânta

Rânduri dintr-o scrisoare

(Către Ecaterina Cernous, profesor de artă plastică)

Acuma lupt cu existenţa. Am renunţat la postul de profesor la şcoală în primul rând că nu e genul meu [...] şi un alt motiv este, bineînţeles, salariul mizerabil...

Pentru a mă descurca fac nişte plastică mică (ceramică, lut ars), pentru galeriile cu vânzare. Sculptura aici se vinde destul de prost [...]

Cu drag şi stimă, Ion Guţu

Instrumentiştii Răpirea Europei

Din însemnările lui Ion Guţu:

Apolo întruchipa acelaşi adevăr aplicat la viaţa pămînteană şi la ordinea socială. Inspirator al poeziei, al medicinei şi al legilor, el era ştiinţa prin divinaţie, frumuseţea prin artă,

destinul popoarelor prin justiţie şi armonia sufl etului şi a trupului prin purifi care.

Apolo-ucigătorul şarpelui este simbolul iniţiatului care învinge natura prin cunoaştere, o stăpâneşte prin voinţa sa şi, rupând cercul fatidic al cărnii, urcă în splendoarea spiritu-

lui, în timp ce bucăţile sfărâmate ale animalităţii se zvârcolesc în nisip.

1

8 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Tors, ghipsTors, lemn patinatAşteptare, şamotă tonată, 1997

1

9 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Nuduri, grafi că, 1998

2

0 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Exerciţii grafi ce “Victoria”, bronz

2

1 DE

STIN

DE

CREA

TOR

TAB

ERE

DE

CR

EAŢI

E

Centurion. Statuie comandată de

Moldova-fi lm şi neachiziţionată

IINSPIRAAAŢIE LAA CLUJJ

Răpirea Europei

Prietenul Ion Guţu mi-a rămas în memorie ca

același sculptor pătimaș după frumos, prin de viaţă,

atent cu munca sa, exigent în toate lucrările lui.

Avea multă carismă, era iubit de oameni, și pri-

etenos cu cei din jurul lui. Aceste calităţi și-au pus

amprenta în opera sa.

Este mereu prezent în discuţiile artiștilor plas-

tici care l-au cunoscut.

Iurie Cojocaru, artist plastic, Cluj

2

2 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Scenograf la teatrul popular “Contemporanul”

Secvenţe din fi lmul documentar “Binecuvântarea” (regie: Alecu Deleu, scenografi e:

Iurie Colesnic). Ion Guţu modelând chipul lui Alexei Mateevici.

O încercare de “a îmblânzi” scena

2

3 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Zborul lui Icar

“Legenda despre Icar”, ca formă, e o compoziţie abstractizată. Monumen-

tul se constituie, propriu-zis, din două elemente, ambele executate din ţevi

de inox sudate. Silueta puternic stilizată a aeronautului se conturează dintr-o

serie de ţevi de diferite dimensiuni, secţionate sub diverse unghiuri și con-

torsionate în diverse planuri.

(Optând pentru acestea ca

unic material de construcţie,

plasticianul a avut în vedere

asemănarea lor cu tuburile “de

consistenţa pură a trestiei”, semnifi când naiul – instrumentul muzical al zeului Pan –,

dorind să valorifi ce astfel încă un element din substratul mitologic-folcloric al civilizaţiei

popoarelor sud-est-europene). Structurat astfel, corpul lui Icar ia conturul unei rachete

și, împreună cu braţele-aripi, confecţionate din aceleași ţevi de inox, întruchipate în for-

mă de elice, trimit la ideea de cruce.

Al doilea element al compoziţiei, ce are și funcţia de suport pentru cel dintâi, este

format din trei arcade suprapuse, înalte de cca 10 metri, și care formează, la extremitatea

de sus, o cupolă, sugerând, în viziunea autorului, legătura dintre terestru și celest, dintre

materie și spirit, dintre cunoscut și necunoscut. Pe fundalul acestei imaginate mini-bolţi

sacre și, concomitent, sprijinindu-se de ea, se proiectează avântul în spaţiu al lui Icar

care, din acest moment, “se transformă din om în pasăre”. În ipostaza dată, conchide Ion

Guţu, “chipul-simbol al lui Icar se asociază cu un Crist răstignit, cupola servindi-i drept

2

4 DE

STIN

DE

CREA

TOR

ÎN CĂ

UTA

REA

PR

OP

RIE

I ID

ENTI

TĂŢI

crucifi x”, fără însă ca cel dintîi – în clipa lui astrală – să fi fost “încărcat de

conștiinţa sacrifi ciului” ce va să urmeze.

Rămâne de văzut, desigur, în ce măsură un ochi mai puţin avizat va fi

în stare să perceapă cu exactitate și la modul cognitiv-serios mesajul multi-

etajat și plurisemantic al acestei compoziţii sculpturale. Dar asta, de fapt, e

o problemă ce nu ar trebui să ne preocupe; de vreme ce, în persoana auto-

rului, s-a găsit un artist gata să-și asume riscul făuririi unei atare opere de

artă, cu siguranţă, se vor găsi mai mulţi inși care, barem din curiozitate, vor

zăbovi în preajma ei, scrutându-i înţelesurile.

Drumul lui Ion Guţu în arta mare a fost anevoios. Dacă nu ar fi avut

puterea de voinţă de care a dat dovadă, tânărul plastician ar fi abandonat,

poate, sculptura în favoarea unor preocupări mai puţin intelectual-artisti-

ce. A profesat, în zorii carierei sale, forme și stiluri fi gurativist-rudimentare,

cu motive de multe ori banale și afl ate la îndemîna oricui. Dar, muncind cu o

poftă nestăvilită și perseverând în căutarea unor noi paradigme artistice și

modalităţi tot mai rafi nate de expresie, plasticianul a evoluat spectaculos,

ajungând să se contopească pe de-a-întregul, în ultimele lucrări, cu miș-

cările estetice ale sfârșitului de secol XX. Cu totul remarcabil în devenirea lui Ion Guţu este, de bună seamă, faptul de a fi realizat, în ora lui

stelară, o lucrare de sinteză atât din punct de vedere artistic, cât și, mai ales, fi lozofi c-conceptual. Cântecul de lebădă al junelui sculptor, plecat

prematur în lumea celor drepţi, este și va rămâne compoziţia “Zborul lui Icar”, axată pe conceptul moral-spiritual creștin al rostului de a fi al

omului în viaţa terestră.

Vasile Malaneţchi, redactor-șef al revistei Atelier

(Revista Atelier, nr. 1-2, 2000, pag. 42-43)

2

5 DE

STIN

DE

CREA

TOR

Cu prietenul Gheorghe Para, gândind la înfi inţarea unei

şcoli de artă plastică în Taraclia.

2

6 AR

HIVĂ

Facsimile. Scrisori trimise prietenilor Oleg Cojocaru şi Mihai Damian, artişti plastici

2

7 AR

HIVĂ

Drumul spre Acasă

La Cluj-Napoca, s-a prăpădit de durere și dispera-

re, neconsolat de nimeni, pe jumătate fl ămând și total

bolnav, poate mai mult de dor decât de boala pro-

priu-zisă, sculptorul Ion Guţu, la numai 36 de ani ne-

împliniţi. L-am înmormântat în cimitirul din cartierul

Mănăștur al municipiului Cluj-Napoca, noi, repatriaţii,

ajutaţi de inimosul primar Gheorghe Funar.

Schiţele în cărbune la eventualele lui lucrări, inti-

tulate de către mine Frumoasele Universului, împodo-

besc azi și accentuează eleganţa unui restaurant din centrul municipiului. Monumentala sa lucrare Legenda despre Icar, realizată din tuburi

de inox, veghează întinsurile marine de la Constanţa. Altă lucrare a sa, sculptură în stâncă, ce reprezintă chipul unui domnitor, se afl ă în

inima munţilor Apuseni, stăpânind frumuseţile naturale și uimind escalatorii, salvamontiștii și puţinii temerari, cercetători și exploratori

ai munţilor. Încă una, lucrare de proporţii, a intrat în patrimoniul unei case de creaţie a artiștilor plastici din Ucraina. Iar sculptura Femeie

dezbrăcându-se, lucrarea sa de absolvire a studiilor, considerată una din lucrările cele mai inspirate și mai de sufl et, de care Ion zicea că i-a

fost subtilizată, fără speranţa de a o recupera vreo dată, am descoperit-o eu, la puţin timp după moartea creatorului, într-o sală de protocol

a fabricii de cosmetice Farmec, desfătând privirile pretenţioșilor musafi ri ai întreprinderii. Când, surprinsă de descoperire, am întrebat amfi -

trionul salonului de unde o are și cât l-a costat achiziţia, mi-a răspuns: “La cât e de frumoasă, ar fi trebuit să mă coste o avere, dar nu am dat

pe ea un bănuţ. Mi-a plăcut și... am luat-o”. Ce simplu: “Am luat-o”?

... O vreme, undeva, prin subsolurile primăriei, am văzut și niște sculpturi cu bustul lui Alexandru Ioan Cuza și statuia lui Avram Iancu,

lucrări realizate de Ion Guţu și expuse la judecata specialiștilor în cadrul unui concurs. Destinul acestor lucrări a fost la fel de urgisit ca și viaţa

sculptorului. Transportate dintr-un gang în altul, împinse către ziduri, printre mobile și lucruri inutile, fragilele lucrări au ajuns... bolovani de

piatră și alt material de construcţie.

2

8 IN

MEM

ORI

AM

DR

UM

UL

SPR

E C

ASĂ

. JU

RN

AL

20

00

Pe ultimul său drum, spre locul de veci, din cimitirul din Mănăștur, l-am plâns

împreună cu prietenii lui basarabeni, Iurie Cojocaru, Vitalie Leșan, Valentin Dodica,

Ludmila Frătescu, Petre Leahu, artiști plastici, care continuă să lucreze la destinul lor

aici, la Cluj-Napoca, dar și de tineri români, care i-au fost colegi, prieteni și l-au iubit

cu adevărat.

Tristul eveniment de încheiere a socotelilor cu această lume și procedura de în-

mormântare a sculptorului este o altă istorie, care necesită un spaţiu de descriere

aparte. În câteva cuvinte consemnez doar că, îndată ce s-a constatat decesul, s-a afl at

că, în România, decedatul nu avea aparţinători. Mama, surorile și fratele, toţi săraci

lipiţi, se afl au dincolo, pe malul stâng al Prutului. Așadar, ar putea fi îngropat, îm-

preună cu alţi decedaţi, în groapa comună de la cimitirul Chinteni, ca un nevrednic,

fără ritualul creștinesc de înmormântare, fără însemnul Sfi ntei Cruci la cap, uitat, șters cu desăvârșire din memoria celor ce l-au cunoscut. Atunci,

folosindu-mă de poziţia mea ierarhică din primărie, am făcut strigare urbi et orbi. În consecinţă, Dan Mășcașu, șeful Biroului Domenii cimitire din

cadrul primăriei, mi-a acordat, pentru nepotul meu (așa am motivat solicitarea), un loc de veci în cimitirul din Mănăștur (în municipiul Cluj-Napoca

cimitirele sunt arhipline, locurile de veci revenind muritorilor prin succesiune, sau prin

negocieri la sânge cu proprietarii). Alţi oameni de bine s-au dovedit a fi soţii Elena și

Ion Gancea, consilieri de specialitate în cadrul Serviciului Protecţie socială, basarabeni

stabiliţi la Cluj-Napoca. Cu sprijinul și îndrumarea lor am perfectat actele necesare și

am primit ajutorul fi nanciar cu care am cumpărat sicriul, veșmintele de înmormântare,

am organizat o modestă masă de pomenire a celui plecat și am achitat costul biletelor de

călătorie ale rudelor lui Ion, care au venit să-l plângă. Înţelegere totală ne-a oferit și preotul

capelei din cimitirul Mănăștur, care a asistat ceremonia de înmormântare fără a ne solicita

onorariul.

(Zina Cenușă. Drumul spre casă. Jurnal. Editura Stadi Form, 2008, pag. 213-216).

2

9 IN

MEM

ORI

AM

OM

AG

IU L

A C

ASA

-MU

ZEU

“A

LEX

EI M

ATE

EVIC

I” D

IN Z

AIM

Nepoţeii lingă bustul străbunicului AntonLa pag. 43 – un exerciţiul de creaţie cu

referinţă la Legenda despre Icar

Diploma “Ion Guţu” acordată sponsorului Valeriu Leliuhin

Semn de carte

Rude apropiate (Tatiana Guţu, Tatiana Leliuhin – în dreapta, sora

mai mică) în vizită la Casa-muzeu Alexei Mateevici din Zaim

Diploma a fost lansată la 26.03.2010

3

0 IN

MEM

ORI

AM

ZIL

ELE

NAŢI

ON

ALE

MA

TEEV

ICI,

EDIŢ

IA A

XV

III-

A.

OOMAGIAT PENTRU ÎNTÂIIA OARĂ ÎNN SATUL NATAL TTARACLIA

Placa comemorativă instalată pe peretele casei părinteşti

la 26.03.2010, în zi de pomenire – 11 ani din ziua trecerii

la cele veşnice.

Autor: Vladimir SmirnovRude şi prieteni după momentul dezvelirii plăcii comemora-

tive la 26.03.2010.

Oaspeţi de onoare: artiştii plastici Mihai Damian, Iurie Camin-

schi, Grigore Sultan, Anatolie Afteni

Primarul satului Taraclia, Ștefan Sârbu, deschizând momentul

omagial la casa părintească a sculptorului Ion Guţu (în dreap-

ta). În stânga – Ion Găină, moderatorul manifestării și ziaristul

Ilie Gluh

Ion Guţu vroia să deschidă o tabără de creaţie sau un muzeu al

satului în casa părintească. N-a știut că ea va găzdui un muzeu

memorial care îi va purta numele...

DECIZIE nr. 2/2

24 martie 2010

În temeiul art. 14, alin. (2) lit. (s), 19 alin. (3), 20 alin.

(1), (5) din Legea Administraţiei Publice Locale nr. 436.XVI din

28 februarie 2006 Consiliul local Taraclia DECIDE:

I. Se modifi că denumirea străzii Dacia în strada “Sculp-

torul Ion Guţu”.

II. A instala plăci comemorative pe peretele casei

copilăriei sculptorului Ion Guţu şi la Liceul teoretic Ştefan cel

Mare şi Sfânt, fosta şcoală medie din localitate.

Preşedintele şedinţei BOCANCEA Ion

Primarul satului Taraclia SÂRBU Ştefan

Secretarul consiliului local GVOZDINSCAIA Victoria

CO

NC

UR

SUL

NAŢI

ON

AL

AL

TIN

ERIL

OR

CR

EATO

RI “

CO

MO

AR

A”,

EDIŢ

IA A

XV

II-A PPROIECTE PENTRU AAMPLLASARREA REPLICCII LUCRĂĂRRII LEGENDDA DESPRE ICARR ÎN SS. TARACLIA

Elevi ai liceului Ştefan cel Mare şi Sfânt din s. Taraclia, r. Căuşeni, premianţi ai

Concursului Comoara, însoţiţi de profesori.

Premianţi ai Concursului Naţional Comoara

Compartimentul Proiecte

Premiul I – Anastasia Namolovan, cl. a IX-a”A” – Zborul lui Icar în infi nit

Premiul II – Elena Mocan, cl. X-a “B” – Spaţiu pentru zbor

Premiul III – Sorina Plamadeala, cl. X-a “B” – Icar al copilăriei noastre

Marin Silitrari, cl. VIII-a “B” – Credinţa lui Icar

Compartimentul Artă plastică – inspiraţie din Legenda despre IcarLocul I – Tatiana Doibani, cl. XI-a “B” – Singurătate

Locul II – Alina Porumbrica, cl.-IX-a “C” – Mai aproape de soare

Locul III – Andrei Porumbrica, cl. VII-a “A” – Început de zbor

Medalionul comemorativ Ion Guţu a fost lansat şi acordat la 26.03.2010 premianţilor Concursu-

lui de creaţie Comoara. Autor: sculptorul Mihai Damian

Anastasia Namolovan

Elena Mocan Sorina Plamadeala Marin SilitrariElen S

3

2 IN

MEM

ORI

AM

În perioada 1983-1989 a participat la 10 expoziţii republicane

cu diverse tematici în cadrul galeriilor de artă din Chișinău:

1983 – Expoziţie consacrată Armatei Sovietice

Autoportret, 1983, ghips tonat

1987 – Expoziţia Tinereţea ţării

Portretul prietenului, 1987, ghips tonat

Expoziţie consacrată istoriei RSS Moldovenești

Portretul lui Alexei Mateevici, 1987, ghips tonat

1988 – Expoziţie consacrată serviciului militar

Amintiri despre serviciul militar, 1985, ghips tonat

Expoziţia Pictorii – copiilor

Portretul educatoarei, 1988, ghips tonat

1991 – Expoziţie închinată Marii Uniri. Casa Matei, Cluj-Napoca.

1992 – Expoziţie de grup la Casa Studenţilor, Cluj-Napoca.

1993 – Expoziţie judeţeană de sculptură, Cluj-Napoca.

1994 – Expoziţia republicană Limba Noastră, R. Moldova.

SSIMPOZIOANE:1988 – Simpozionul Internaţional de sculptură în piatră, orașul Iampoli, Ukraina.

AACHIZIŢIONNĂRI:Muzeul de Artă din Chișinău, R. Moldova

Teatrul Alexei Mateevici din Chișinău

Datele de mai sus conţin activitatea creatoare a sculptorului Ion Guţu care

ne este cunoscută la momentul editării acestei lucrări

PPARTICIPPARREA LAA EXPOOZIŢŢII:

Editarea acestei lucrări se datorează susţinerii energice a domnilor Valeriu Leliuhin

şi Dumitru Bocancea.

Notă: Îi rugăm pe toţi cei care deţin informaţii, lucrări sau obiecte ce au aparţinut

sculptorului Ion Guţu să ne comunice despre acestea — pentru a-i studia mai

aprofundat viaţa şi opera.

Telefon de contact: 069-837-113, (0 243) 72-3-37

© Autor: Ion Găină

Lectură: Valentina Cosmescu

Tehnoredactare

şi design: Eugen Catruc

Vitalie Pogolşa

Tudor Braga

Fotografi i: Ion Guţu, Ion Găină, Iurie Platon, Oleg Cojocaru, Iurie Caminschi, Iurie

Cojocaru, Mihai Damian, Gheorghe Ciubuc, Gheorghe Stăvilă, Ecaterina

Cernous, familiile Guţu, Leliuhin, Roscot ş.a.

Sacrifi ciul ca destin / Ion Găină. – Ch. : “Cu drag” SRL, 2010

(Tipogr. “Bons Offi ces” SRL). – 32 p.

50 ex.

ISBN 978-9975-9916-8-1.

730(092)

G 14

DIN

AC

TIV

ITA

TEA

DE

CR

EAŢI

E

Ion Guţu,

P.S.S. Proto Acope Acoper

U N I U N E A A R T I S T I L O R P L A S T I C I D I N R E P U B L I C A M O L D O V A C E N T R U L E X P O Z IŢ I O N A L C O N S T A N T I N B R Â N C U Ş I U A P

a u o no a r e a d e a Vă i n v i t a

P.S.S. Ioan BEREGOI Protoiereu, parohul bisericii Acoperimântul Maicii Domnului, Selişte-Nouă, Călăraşi Acoperimântul Maicii Domnului, Selişte-Nouă, Călăraşi

la expoziţia personală: in memoriam I O N G U Ţ U

S a c r i f i c i u l c a d e s t i n A p r i l i e 2 8 – 1 6 M a i 2 0 1 0 V e r n i s a j : A p r i l i e 2 8 , 2 0 1 0 , o r a 1 6 : 0 0

C e n t r u l E x p o z i ţ i o n a l C o n s t a n t i n B r â n c u ş i U A P B d . Ş t e f a n c e l M a r e ş i S f â n t , nr . 3 , M D - 2 0 0 1 , C h i ş i nău P r p g r a m 1 0 : 0 0 - 1 8 : 0 0 . L u n i – î n c h i s . w w w . a r t a . m d