Scrisul Scrisul Românesc Nr. 6 (58) iunie 2008 · 2008. 6. 12. · Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s...

32
Scrisul Românesc Poezie Pierre Albert-Birot Mihai Duþescu Dan Ionescu Marin Sorescu Prozª Eseu Carmen Firan Mircea Daneliuc Ion Floricel Adrian Sângeorzan Irina Mavrodin Monica Spiridon Marian Victor Buciu Ion Buzera Ovidiu Ghidirmic Ioan Lascu Constantin M. Popa cmyk Inedit: Marin Sorescu p. 11 Florea FIRAN Carte eveniment: Gabriel Co”oveanu despre Irina Mavrodin p. 4 Teatru: Ion Parhon Festival dedicat Actorului p. 26 Revistª de culturª fondatª la Craiova, în 1927, serie nouª, acreditatª de CNCSIS Românesc Gheorghe Chiþu Continuare în pag. 3 Serie nouª Anul VI Nr. 6 (58) 2008 Scrisul R o m â n e s c S c ri l s u SR Jurnal inedit III Florin Rogneanu Pictorul Iulian Segªrceanu p. 28 Craiova Aleea Personalitªþilor C ªrturar erudit, poet, gazetar ”i publicist, om politic, Gheorghe Chiþu reprezintª una dintre personalitªþile de seamª pe care Craiova le-a dat culturii române”ti. Face parte dintr-o familie de intelectuali craioveni, Maria P. Chiþu fiind prima traducªtoare în limba românª a Divinei Comedii de Dante (apªrutª într-o ediþie de lux în tipografia Samitca din Craiova), Lucilla Chiþu, scriitoare, autoarea cunoscutei Legende a Craioviþei. Gheorghe Chiþu s-a nªscut la 24 august 1828 în comuna Oboga de Romanaþi, astªzi judeþul Olt. Tatªl sªu, negustor ardelean stabilit la Craiova, citea pe Homer ”i le explica celor prezenþi, vorbea grece”te ”i citea carte elineascª. Clasele primare ”i o parte din cele secundare le urmeazª la “coala Centralª din Craiova, actualul Colegiu Naþional Carol I, sub supravegherea lui Ioan Maiorescu, prieten bun al tatªlui sªu. Fiind remarcat de caimacamul I. Bibescu, este trimis sª-”i continue studiile la Colegiul Sf. Sava din Bucure”ti, iar la absolvire, pentru scurt timp, funcþioneazª ca profesor al prestigioasei ”coli. ˛n timpul revoluþiei de la 1848 Comitetul revoluþionar din Capitalª îi acordª mare încredere ”i-l trimite comisar de propagandª în Oltenia. Dupª înfrângerea revoluþiei pªrªse”te þara, stabilindu-se pentru o perioadª la Viena, iar din 1850 devine student la drept. La Viena, pªtruns de ideea daco-românismului, ca mai toþi tinerii intelectuali români veniþi pentru studii, scrie ”i publicª bro”ura Oracolul anului 1851, în care î”i exprimª sentimentele sale patriotice, pentru care face câteva zile de închisoare. Tot în aceastª perioadª traduce ”i drama Evreica din Algeria de Th. Gautier ”i Noºl Parfait ”i asistª la concertul dat la 19 iunie 1853 de Lud. Weist, când melodiile române”ti Cântecul Jianului ”i Cªlu”arilor fac sª exalte sala. Atunci scrie cunoscutul Sonet la d-nul Lud. Weist, publicat în Vestitorul românesc, al lui Zaharia Carcalechi (1853) ”i reprodus de G. Bogdan-Duicª în Semªnªtorul din 30 aprilie 1906, nu atât ca valoare artisticª, cât mai ales pentru faptul cª este unul dintre cele mai vechi sonete române”ti. Sonetul respectiv a atras atenþia ”i lui Nicolae Iorga, apreciindu-l în mod deosebit. Luându-”i licenþa în drept (1853), tânªrul Gheorghe Chiþu se reîntoarce în þarª, la Craiova, unde, la 22 aprilie 1857, scoate ziarul Vocea Oltului (cu nr. 6 î”i schimbª numele în Oltul), jurnalu politicu litterariu, în care actul Unirii ”i-a gªsit un puternic ecou ”i care urmªrea crearea unui climat spiritual favorabil dezbaterii literaturii ”i promovªrii condeielor locale. Periodicul beneficiazª de colaborarea lui Toma Strâmbeanu ”i a poetului Nicolae Nicoleanu, care ”i debuteazª în paginile ziarului, dar mai ales de colaborarea lui Gheorghe Chiþu care, în Cântecul olteanului, se prezenta Oltean mândru ”i voinic/ Fªrª fricª de nimic (Oltul, nr. 12). Prin materialele conþinute, publicaþia a contribuit la trezirea con”tiinþei naþionale, furnizând un bogat mate- rial informaþional. Articolul-program semnat de Gheorghe Chiþu la apariþia periodicului, ”i cel cu titlu Asupra dorinþelor naþiunii, ca ”i publicarea listei cu deputaþii în Divanul ad-hoc al Þªrii Române”ti, au avut o mare importanþª în atmosfera entuziastª din timpul Unirii. Alªturi de versurile patriotice, Gh. Chiþu semneazª ”i foiletoane satirice, cronici teatrale ”i artistice. Bun prieten al lui B. P. Hasdeu, îl nume”te pe acesta director general al Arhivelor Statului ”i publicª în revista Columna lui Traian câteva note folclorice care îi dezvªluie cuno”tinþele sale temeinice despre tradiþie ”i limba popularª (Cuvinte cre”tine în limba românª). Când un popor jurª a-”i apªra virtutea, hotªrârea nu este alta decât sª visesze sau sª moarª liber. Gheorghe Chiþu Prtretul lui Gheorghe Chiþu de Carol Popp de Szathmary

Transcript of Scrisul Scrisul Românesc Nr. 6 (58) iunie 2008 · 2008. 6. 12. · Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s...

  • Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 1

    Poezie

    Pierre Albert-BirotMihai DuþescuDan IonescuMarin Sorescu

    Prozã

    Eseu

    Carmen FiranMircea Daneliuc

    Ion FloricelAdrian Sângeorzan

    Irina MavrodinMonica Spiridon

    Marian Victor BuciuIon Buzera

    Ovidiu GhidirmicIoan Lascu

    Constantin M. Popa

    cmyk

    Inedit: Marin Sorescu p. 11

    FloreaFIRAN

    Carte eveniment: Gabriel Coºoveanu despreIrina Mavrodin

    p. 4

    Teatru: Ion Parhon Festival dedicat Actorului p. 26

    Revistã de culturã fondatã la Craiova, în 1927, serie nouã, acreditatã de CNCSIS

    Românesc

    Gheorghe Chiþu

    Continuare în pag. 3

    Serie nouã Anul VINr. 6 (58) 2008

    ScrisulRomânescScri lsu

    SR

    Jurnal inedit III

    Florin Rogneanu PictorulIulian Segãrceanu p. 28

    CraiovaAleea Personalitãþilor

    Cãrturar erudit, poet, gazetar ºipublicist, om politic, GheorgheChiþu reprezintã una dintrepersonalitãþile de seamã pe care Craiova le-adat culturii româneºti. Face parte dintr-o familiede intelectuali craioveni, Maria P. Chiþu fiindprima traducãtoare în limba românã a DivineiComedii de Dante (apãrutã într-o ediþie de luxîn tipografia Samitca din Craiova), LucillaChiþu, scriitoare, autoarea cunoscutei Legendea Craioviþei.

    Gheorghe Chiþu s-a nãscut la 24 august 1828în comuna Oboga de Romanaþi, astãzi judeþulOlt. Tatãl sãu, negustor ardelean stabilit laCraiova, citea pe Homer ºi le explica celorprezenþi, vorbea greceºte ºi citea carteelineascã. Clasele primare ºi o parte din celesecundare le urmeazã la ªcoala Centralã dinCraiova, actualul Colegiu Naþional Carol I,sub supravegherea lui Ioan Maiorescu, prietenbun al tatãlui sãu. Fiind remarcat de caimacamulI. Bibescu, este trimis sã-ºi continue studiile laColegiul Sf. Sava din Bucureºti, iar laabsolvire, pentru scurt timp, funcþioneazã caprofesor al prestigioasei ºcoli. În timpulrevoluþiei de la 1848 Comitetul revoluþionar dinCapitalã îi acordã mare încredere ºi-l trimitecomisar de propagandã în Oltenia.

    Dupã înfrângerea revoluþiei pãrãseºte þara,stabilindu-se pentru o perioadã la Viena, iar din1850 devine student la drept. La Viena, pãtrunsde ideea daco-românismului, ca mai toþi tineriiintelectuali români veniþi pentru studii, scrie ºipublicã broºura Oracolul anului 1851, în careîºi exprimã sentimentele sale patriotice, pentrucare face câteva zile de închisoare. Tot înaceastã perioadã traduce ºi drama Evreica dinAlgeria de Th. Gautier ºi Noël Parfait ºi asistãla concertul dat la 19 iunie 1853 de Lud. Weist,când melodiile româneºti Cântecul Jianului ºi

    Cãluºarilor fac sã exalte sala. Atunci scriecunoscutul Sonet la d-nul Lud. Weist, publicatîn Vestitorul românesc, al lui Zaharia Carcalechi(1853) ºi reprodus de G. Bogdan-Duicã înSemãnãtorul din 30 aprilie 1906, nu atât cavaloare artisticã, cât mai ales pentru faptul cãeste unul dintre cele mai vechi sonete româneºti.Sonetul respectiv a atras atenþia ºi lui NicolaeIorga, apreciindu-l în mod deosebit.

    Luându-ºi licenþa în drept (1853), tânãrulGheorghe Chiþu se reîntoarce în þarã, la Craiova,unde, la 22 aprilie 1857, scoate ziarul VoceaOltului (cu nr. 6 îºi schimbã numele în Oltul),jurnalu politicu litterariu, în care actul Uniriiºi-a gãsit un puternic ecou ºi care urmãrea creareaunui climat spiritual favorabil dezbaterii literaturiiºi promovãrii condeielor locale.

    Periodicul beneficiazã de colaborarea lui TomaStrâmbeanu ºi a poetului Nicolae Nicoleanu, careºi debuteazã în paginile ziarului, dar mai ales decolaborarea lui Gheorghe Chiþu care, în Cânteculolteanului, se prezenta Oltean mândru ºi voinic/Fãrã fricã de nimic (Oltul, nr. 12). Prin materialeleconþinute, publicaþia a contribuit la trezireaconºtiinþei naþionale, furnizând un bogat mate-rial informaþional. Articolul-program semnat deGheorghe Chiþu la apariþia periodicului, ºi cel cutitlu Asupra dorinþelor naþiunii, ca ºi publicarealistei cu deputaþii în Divanul ad-hoc al ÞãriiRomâneºti, au avut o mare importanþã înatmosfera entuziastã din timpul Unirii.

    Alãturi de versurile patriotice, Gh. Chiþusemneazã ºi foiletoane satirice, cronici teatrale ºiartistice. Bun prieten al lui B. P. Hasdeu, îl numeºtepe acesta director general al Arhivelor Statului ºipublicã în revista Columna lui Traian câteva notefolclorice care îi dezvãluie cunoºtinþele saletemeinice despre tradiþie ºi limba popularã(Cuvinte creºtine în limba românã).

    Când un popor jurã a-ºi apãra virtutea, hotãrâreanu este alta decât sã visesze sau sã moarã liber.

    Gheorghe Chiþu

    Prt

    retu

    l lu

    i G

    heor

    ghe

    Chi

    þu d

    e C

    arol

    Pop

    p de

    Sza

    thm

    ary

  • Scrisul Românesc2 Nr. 6 (58) s iunie 2008

    Scrisul Românesc

    Evenimente culturale

    Revistã de culturã

    Rom

    ânescS

    cril

    suSR

    Cuprins

    Fondatã la Craiova, în 1927,Serie nouã (din ianuarie 2003)

    Acreditatã de CNCSIS

    Apare sub egidaFundaþia Revista Scrisul Românesc

    în parteneriat cu Gazeta de Sudºi

    Primãria Municipiului Craiovaºi A.F.C.N

    REDACÞIA

    Redactor-ºef:FLOREA FIRAN

    Secretar general de redacþie:GABRIEL COªOVEANU

    Redactori:FLORENTINA ANGHELIRINA CUCUCOSMIN DRAGOSTEMIHAI ENEDAN IONESCU

    Redactori asociaþi:FELICIA BURDESCUMONICA JOIÞAION PARHONFLORIN ROGNEANU

    Colegiul redacþional:ADRIAN CIOROIANUANDREI CODRESCUDANIELA CRÃSNARUIRINA MAVRODINEUGEN NEGRICINICOLAE PANEADUMITRU RADU POPADUMITRU RADU POPESCUMONICA SPIRIDONINA VOINEA

    Corecturã:CLAUDIA MILOICOVICI

    Prezentarea artisticã:CRISTINA CORNELIA MARCU

    Redacþia ºi Administraþia: CraiovaCont: RO03BRDE170SV21564261700Telefon: 0722753922; 0351/404.988E-mail: [email protected]: www.revistascrisulromanesc.ro

    Abonamentele se pot face la oficiileRODIPET sau la sediul redacþiei.Revista se difuzeazã în toatã þara, prinreþeaua RODIPETÎn Bucureºti, revista poate fi procuratã ºide la Centrul de Difuzare a Presei, MuzeulLiteraturii Române.

    ISSN 1583-9125

    Responsabilitatea opiniilor exprimateaparþine integral autorilorManuscrisele nepublicate nu se înapoiazãTiparul: Tipografia de Sud, Craiova

    cmyk

    Lansãri de carte

    P e 14 mai 2008 la BibliotecaJudeþeanã Ion Minulescu dinSlatina a avut loc Salonul anual de carte încadrul unor manifestãri devenite tradiþionalela care au participat edituri din localitate ºidin judeþul Olt, dar ºi edituri invitate din þarã.Editura Scrisul Românesc a fost prezentã ºila aceastã ediþie cu un numãr important devolume, în special cu ultimele apariþii. Cuacest prilej a fost lansat volumul de versuriVis Visus sau Forþa Visului de Dan Ionescuºi numãrul 5/ mai 2008 al revistei ScrisulRomânesc, dedicat Festivalului Interna-þional Shakespeare, ediþia a VI-a.

    Despre cele douã publicaþii a vorbitFlorea Firan, directorul Editurii ScrisulRomânesc, care a precizat cã volumultânãrului poet Dan Ionescu este unulvaloros, autorul schimbându-ºi registrul, iarnumãrul pe mai al revistei ScrisulRomânesc este de o deosebitã importanþã,ediþia a VI-a a Festivalului InternaþionalShakespeare fiind o manifestare de anver-gurã, cu o participare excepþionalã de trupede teatru ºi o Sesiune de shakespeareologiece s-a bucurat de prezenþa unor nume ilustrecu preocupãri privind pe marele Will ºi ope-ra sa. Astfel, numãrul revistei capãtã valoarede document, fiind unul de arhivã.

    L a invitaþia reprezentanþeidiplomatice ºi culturale acomunitãþii franceze din Belgia ºi DelegaþieiWallonie-Bruxelles din Bucureºti, EdituraScrisul Românesc a fost prezentã la Sa-lon du Livre Bookfest, ce a avut loc laBucureºti în perioada 4 8 iunie 2008 cuvolume de versuri ediþii bilingve românã-francezã.

    La standul de carte au putut fi vãzute o

    Salon du Livre BookfestBucureºti, 4 - 8 iunie 2008

    serie de volume ce repre-zintã literatura belgianã delimba francezã traduse ºipublicate în edituri dinRomânia.

    E d i t u r a S c r i s u lRomânesc afost prezentã cu

    urmãtoarelec ã r þ i ,traduse deC e c i l i aBurticã, absolventã aFacultãþii de Litere,Universitatea dinCraiova:

    François Muir, 57 poèmes de lalumière / 57 de poeme ale luminii;

    Jacques Izoard, Între albastru ºiliber;

    Bernard Castelaine, Posibilevariaþii ale unui eu pulverizat.

    Salonul de carteBiblioteca Ion Minulescu, Slatina

    Poetul Dan Ionescu a fãcut mãrturisiriprivind procesul de elaborare a cãrþii saleºi a lecturat din creaþia sa.

    Evenimentul s-a repetat la BibliotecaJudeþeanã Alexandru ºi Aristia Amandin Craiova, în data de 21 mai a.c., la careau participat îndeosebi tineri elevi ºistudenþi.

    Au vorbit despre autor ºi cartea sa,precum ºi despre revista ScrisulRomânesc, Nicolae Bãbãlãu, directorulBibliotecii, Florea Firan, directorul editurii,scriitorul Horia Dulvac ºi poetul Dan

    Ionescu, autorul cãrþii, care a fãcut interesantemãrturisiri ºi a lecturat din creaþia sa.

    Gheorghe Grigurcu, Paul Matiu, directorulBibliotecii Ion Minulescu, Florea Firan,

    Dan Ionescu, Paul Aretzu

    Sala de lecturã Elena Farago BibliotecaAlexandru ºi Aristia Aman

    Editura Scrisul Românesc prezentã laSalonul de carte Slatina (Red.)

    Florea Firan, Gheorghe Chiþu .......................... pp. 1-3

    Red., Lansãri de carte ........................................ p. 2

    Red., Mircea Dinescu. Poezia insurgenþei ............ p. 3

    Red., Centenar SSR/USR .................................... p. 3

    Red., Premiile Naþionale pentru artã .................... p.3

    Gabriel Coºoveanu, Cioran sau

    Magister Iude .................................................... p. 4

    Red., Premiul Uniunii Latine .............................. p. 4

    Monica Spiridon, Care Europa?(II) ..................... p. 5

    Ovidiu Ghidirmic, Ordini paralele ...................... p. 6

    Mihai Duþescu, Poeme ........................................ p.6

    Constantin M. Popa, Omul de la ultimul etaj ......... p.6

    Irina Mavrodin, În seara asta ... ........................... p. 7

    Adrian Cioroianu, Artistul ºi dictatura ............... p. 7

    Ion Buzera, Epistemologia bârfei ..................... p. 8

    D.R.Popescu, Biodiversitatea

    Petre Stoica (III) ............................................... p. 8

    Marian Victor Buciu, G. Ibrãileanu ºi

    diarismul ficþional Adela ................................. p.9

    *** Calendar iunie .......................................... p. 9

    Ioan Lascu, Moarte ºi tragism existenþial ............ p. 10

    Ioan Lascu, Festivalul Internaþional

    Lucian Blaga ............................................... p. 10

    Marin Sorescu, Romanul cãlãtoriilor.

    Jurnal inedit (III) ............................................. p. 11

    Mihai Ene, Prolegomene pentru o înþelegere

    a lecturii critice ............................................... p. 12

    Gabriela Rusu-Pãsãrin,

    Pansemnificaþia umbrei ................................... p. 13

    Dan Cristea, Cuvânt înainte la o nouã carte ........ p. 13

    Mircea Daneliuc, Douã spãlãri pe cap ......... pp. 14-15

    Ion Andreiþã, O carte aºteptatã ......................... p. 15

    Dumitru Radu Popa, Pinocchio... cenzurat! .......... p. 16

    Adrian Ioniþã, Piatra, piatrã de e piatrã ............. p. 16

    Carmen Firan, India Împotriva cuvintelor II ...... p. 17

    Adrian Sângeorzan, Sandy ................................. p. 18

    Florentina Anghel, Povestirea

    în povestire la Jhon Updike .............................. p. 18

    Ileana Alexandra Orlich, Trupul femeii

    ca un câmp de luptã... ........................................ p. 19

    Felicia Burdescu, Adevãrul lui H.G. Gadamer ....... p. 19

    Ion Jianu, Fãrã Universitatea

    Craiova la Euro 2008 ....................................... p. 19

    Nicu Vintilã, Virtutea dreptãþii .......................... p. 20

    Marius Dobrin, Faþa cu minte a istoriei .............. p. 20

    Cosmin Dragoste, Metopia lui Ecovoiu ................ p. 21

    Ion Floricel, A fost o lume .................................. p. 21

    Horia Dulvac, Învingãtor ºi gladiator ................ p. 22

    Liviu Andrei, Sfârºitul erei

    de mireasã ...................................................... p. 22

    Rodica Grigore, Kobo Abe. De la chip la Mascã .... p. 23

    Pierre Albert-Birot, Poem .................................. p.23

    Ileana Firan, Prezenþe culturale româneºti la Paris p. 24

    Monica Joiþa, Prezenþe culturale

    româneºti la Veneþia ......................................... p. 24

    Viorel Forþan, liftpoeme (iii) .............................. p. 24

    Haricleea Nicolau Rãdescu, Mitul Dionisiac ........ p. 25

    Florea Miu, Ritmuri ºi peisaje ............................ p. 25

    Ion Parhon, Bocsardi nu se dezminte .................. p. 26

    Ion Parhon, La teatrul George Ciprian

    din Buzãu... ..................................................... p. 26

    Mariana Bãlãceanu, Expoziþia Grupul Arhart ...... p. 27

    Florin Rogneanu, Iulian Segãrceanu ................... p. 28

    Daniel Mocioi, Timp ºi spaþiu în

    lirica arghezianã ............................................. p. 28

    Cecilia Cãpãþînã, Un substantiv

    ºi colocaþiile lui (I) .......................................... p. 29

    Silviu Gongonea, Limbaje de tranziþie ................ p. 29

    Red., Okeanos .................................................. p. 30

    Gabriela Rusu-Pãsãrin, Galeriile Radio Arts ..... p. 30

    Mihai Duþescu, Aleea personalitãþilor ................ p. 31

    Silviu Bratu, Expoziþia Sentimente .................. p. 31

    Nicolae Bãbãlãu, Centenar Aman ....................... p. 31

    Ion Jianu, Interviu cu ªtefan Popa PopaS ........... p. 32

    ***, Iulian Segãrceanu ..................................... p. 32

  • Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 3 Eseu

    Evenimente culturaleContinuare din pagina 1

    Gheorghe ChiþuFlorea FIRAN

    Gheorghe Chiþu portret de Mircea Olarian

    E ditura ºi Revista ScrisulRomânesc publicã periodicmaterialele apãrute în revistã ºi în volumepentru autorii de bazã care susþin curegularitate rubrici în care comenteazãaceleaºi probleme. Criticul Constantin M.Popa este unul dintre autorii care au publicatîn ultimii ani la rubrica Reografii literarefragmente privind pe Mircea Dinescu scriitorul ºi opera sa.

    Cartea Mircea Dinescu. Poeziainsurgenþei reuneºte comentariile semnatede C.M. Popa ºi apãrute în ultimii doi ani înrevista Scrisul Românesc. Lansarea ei aînsemnat un eveniment editorial ºi literar, ocontribuþie însemnatã la cunoaºterea creaþieilui Mircea Dinescu, dupã cum a precizatFlorea Firan, directorul Editurii ScrisulRomânesc.

    Despre Constantin M. Popa ºi cartea saa vorbit ºi criticul literar Gabriel Coºoveanu:Îmi face mare plãcere sã vorbesc despremicromonografia Mircea Dinescu. Poeziainsurgenþei ºi despre autorul ei, C.M. Popa,colegul nostru de rubricã de la Ramuri.Dovadã indubitabilã cã existã democraþiaculturii ºi ne miºcãm într-un spaþiu aldemocraþiei culturii. Între noi nu existãrivalitãþi, acestea aparþin oamenilor care aude împãrþit decât acest spaþiu cultural.

    De ce alege Constantin M. Popa sã scriedespre poezia insurgenþei? Pentru cã,indiferent de vârstã, eºti atras de poziþiilenonconformiste ºi Mircea Dinescu exceleazãîn acest sens, apoi, pentru cã disponibilitateade a recepta un asemenea personaj reprezintãºi un fel de a rãmâne tânãr.

    Mircea Dinescu este un personaj com-plex, considerat de unii bufon, nebun, darbucurându-se în acelaºi timp, de atenþiaaltora, a celor care citesc în profunzime, carenu confundã felul în care poetul, cu gesturilelui extravagante uneori, în limbajul sãuburuienos, se prezintã pe sticlã, în tandem,sã zicem, în Tãnase, ºi modul grav, polemic,acuzator în care vorbeºte despre lumeacontemporanã. El scrie o poezie a disputei,o poezie contestatarã la adresa regimuluitotalitar. Trãind experienþa tragicã a închisoriivaste, extinse la nivelul unei întregi þãri.

    Cartea domnului Constantin M. Poparecupereazã, cu profesionalism, un poet cese cere în continuare citit, pentru cãinsurgenþa reprezintã o dimensiune majorãa spiritului ºi, deopotrivã, definitorie pentrucreaþia ºi viaþa lui Dinescu. RED.

    Mircea DinescuPoezia insurgenþei

    In 24 aprilie, Uniunea Scriitorilor dinRomânia, ca moºtenitoare de drept aSocietãþii Scriitorilor Români, ºi-a sãrbãtorit100 de ani de existenþã. La festivitate auparticipat preºedintele României, TraianBãsescu, ministrul culturii, AdrianIorgulescu, preºedintele Institutului CulturalRomân, Horia-Roman Patapievici, repre-zentanþii Academiei Române, ai MinisteruluiEducaþiei ºi Cercetãrii ºi ai AsociaþieiNaþionale a Uniunii de Creaþie. Istoriculbreslei a fost prezentat de scriitorii TeodorVârgolici ºi Ion Ianoºi. Dupã masã,sãrbãtoarea s-a mutat la Clubul Diplomaþilor,unde a participat ºi Cãlin Popescu Tãriceanu,primul ministru al României.

    Societatea Scriitorilor Români / USR - Centenar

    Icadrul unei festivitãþi care a avut locla Ateneul Român, în ziua de 21 maia.c., au fost decernate Premiile Naþionalepentru Arte, fiecare în valoare de 25. 000 deeuro. Din punct de vedere financiar, a spusla decernare Adrian Iorgulescu, ministrulCulturii ºi Cultelor, sunt cele mai consistentepremii acordate vreodatã de statul românpentru recunoaºterea excelenþei. Acestepremii, a mai spus Adrian Iorgulescu, mi-aºdori sã devinã o garanþie a recunoaºterii ºivalorii.

    Instituite de Guvernul Român, PremiileNaþionale pentru Arte au fost acordate decomisii a cãror componenþã a fost stabilitã deuniunile ºi asociaþiile de creaþie. Hotãrârilecomisiilor au fost luate prin vot secret.

    Premiile Naþionale pentru ArteComisia pentru literaturã, formatã din criticii literari Nicolae Manolescu (preºedinte),

    Al. Cistelecan, Dan Cristea, GabrielDimisianu, Ion Pop (membri), a decis sã-iacorde Premiul Naþional lui MirceaCãrtãrescu, pentru cartea sa Orbitor. Aripadreaptã. Întâmpinat cu vii aplauze MirceaCãrtãrescu a spus la înmânarea premiului:Cred într-un boom al literaturii române încadrul unui boom al Estului. Anul 2007 a fostcu siguranþã anul cinematografiei româneºti,anul 2008 s-ar putea sã fie al literaturiiromâne.

    Pentru cinematografie, premiul i-a fostacordat lui Cristian Mungiu, pentru filmul 4luni, 3 sãptãmâni, 2 zile, iar pentru spectacolde teatru lui Alexandru Dabija, pentruIonesco 5 piese scurte.

    Traian Bãsescu, Preºedintele României, salutând Uniunea Scriitorilor Români

    Mircea Cãrtãrescu

    Lui Hasdeu îi încredinþeazã unchestionar pentru a fi trimisînvãþãtorilor la sate în vedereastrângerii obiceiurilor juridice alepoporului. Preþuindu-l pe Hasdeu îlrecomandã craiovenilor pentru a-l alegedeputat, la rându-i, Hasdeu a scris lucrareaOriginile Craiovei.

    În arhivele din Craiova, întremanuscrisele lui Gheorghe Chiþu, figureazãºi poeziile Essilatul, dupã Lxile partout estseul de Lamennais, dedicatã D-lui Gh.Magheru, datatã dec. 1853 ºi Cãtre români(1 mai, 1854).

    Activitatea literarã din tinereþe a luiGheorghe Chiþu este dublatã de una culturalãºi mai ales politicã, din 1876 fiind în mai multerânduri ministru al Cultelor ºi InstrucþiuniiPublice, calitate din care ia o serie de hotãrâri,între care Legea concursului în învãþãmânt

    (1879) ºi Legea acordãrii gradaþiilor pentruprofesori. O perioadã a fost ministru de In-terne, de Justiþie ºi de Finanþe.

    La Craiova a fost magistrat, procurorgeneral la Curtea de Apel, primul primar alCraiovei (1853) numit de MihailKogãlniceanu ºi fondator al ªcolii de Arteºi Meserii, astãzi Colegiul NaþionalConstantin Brâncuºi, precum ºi al ªcoliipublice comerciale din Craiova, ce-i poartãnumele.

    Constantin Brâncuºi a manifestat o mareadmiraþie faþã de profesorul sãu, cãruia i-adedicat prima sa lucrare de sculpturã: Bustullui Gheorghe Chiþu, gips, începutã în 1897,

    terminatã în 1898 ºi expusã laExpoziþiunea agricolã industrialãdin Craiova din ParculRomanescu. Lucrarea afostdeclaratã dispãrutã dar a fostsemnalatã în ziarul Românul dinBucureºti (1 nov. 1897) ºi VoinþaCraiovei (21 oct, 1898). Mai târziu,criticul Barbu Brezianu omenþioneazã în volumul sãuBrancusi en Roumanie, p. 208.

    Împreunã cu T. Teodorianîntemeiazã Tipografia Românã

    (1871), devenitã, un an mai târziu, Tip.Asociaþii Craioveni. A fost deputat ºi sena-tor, profesor la Facultatea de Drept dinBucureºti, iar din 1879, membru titular alAcademiei Române.

    Generos, Gheorghe Chiþu l-a integrat peTitu Maiorescu la catedra de unde fusesedestituit, pe nedrept, de Cristian Tell.

    Gr. Tocilescu îi editeazã, postum,Discursuri parlamentare (1904), mai înainte,în 1864 îºi publicase la Craiova Principiigenerale de drept roman. Între iniþiativelesale culturale se numãrã ºi constituirea uneicomisii mixte româno-italiene, formatã din Gr.Tocilescu ºi Bruto Amante, pentru cercetãriprivitoare la exilul lui Ovidiu la Tomis.

    Gheorghe Chiþu înceteazã din viaþã la 28octombrie 1897, la Mirila-Olt.

    Colegiul Naþional Gheorghe Chiþu

  • Scrisul Românesc4 Nr. 6 (58) s iunie 2008Cronicã literarã

    Cioran sau Magister ludiGabrielCOªOVEANU

    Carte -eveniment

    Despre Cioran este ispititor ºipericulos a scrie, exact dinpricina acelei fascinatio pecare o exercitã opera: comentatorul poate fiprins de obiectul comentariului precumiepurele blocat de privirea cobrei. Dupã 1990au apãrut, la noi, puzderie de interpretãri,majoritatea propunând un limbaj pletoric,exaltat, suficient de ceþos în sentenþiozitatealui forþatã cât sã parã cã aminteºte de celmai mare stilist francez al secolului XX, cumsunã formula captantã lansatã în Occident.Doar cã avântarea fastidios-metaforicã,wagnerianã a unor astfel de studii cadepe lângã ideea cioranianã a unei austeritãþiexistenþiale, dublate de o autocenzurãseverã, într-un grad dificil de perceput,îndeobºte, de compatrioþii sãi, încã sensibilila cuvinte ce din coadã au sã sune.

    Una dintre puþinele analize cu adevãratserioase, supravegheate în expresie ºi întimbru, este Cioran sau Marele joc, carteaIrinei Mavrodin apãrutã la ICR, în 2007 (caediþie bilingvã, purtând, ca atare, ºi titlulCioran ou Le grand jeu). Ne aflãm în faþaunui fericit (adicã instructiv) caz de

    convergenþã a cunoaºterii directe a omului,operei ºi Grund-ului lor cultural, ca ºi a uneimetode propuse cu siguranþa celui care a ºidezvoltat-o, pe urmele iniþiatorului ei, Valéry,ºi anume abordarea poieticã/poeticã (de ocomplexitate care, din perspectivã francezã,e sinonimã cu o teorie a literaturii). Validareaunei lecturi din Cioran ar presupune, astfel,re-parcurgerea textelor sale în totalitate,câtã vreme orice decupaj provoacã,paradoxal-organic, toatã þesãtura operei, carevine sã se opunã fragmentului ales. IrinaMavrodin opteazã, ca orice profesor care serespectã, pentru un subtitlu dezambiguizant O poieticã/poeticã a ambiguitãþii,pornind de la Jakobson ºi Eco, pentru aajunge la concluzii proprii, cu atât maipreþioase cu cât emanã de la traducãtorulunor piese pretenþioase, Précis dedécomposition ºi La chute dans le temps.Iatã de ce ni se pare credibilã, rectecompetentã ºi modestã, în acelaºi timp,perspectiva agreatã de eseistã, unaconºtientã de limitãrile sale, animatã însã deo continuã uimire, care face ca (d)enunþareaimposibilitãþii proiectului sã nu echivalezecu un eºec hermeneutic: ...pe mãsurã ceînaintez (sau mi se pare cã înaintez) în spaþiulsuprem ambiguu pe care îl desemnãm prinsintagma «Cioran», simt tot mai mult

    zãdãrnicia (spre a nu spune derizoriul)încercãrii mele, a oricãrei încercãri de acestfel. Orice discurs care ambiþioneazã sã seconstituie, în raport cu discursul «opera luiCioran», ca metadiscurs, este supus cel puþinunei stãri de inconfort major. Orice ar face,orice fel de tacticã ºi de strategie ar imagina,acest metadiscurs se simte brusc chiar dacãa demarat în ritmul cel mai calm ºi cu deplinãîncredere în sine de prisos [...].

    Rezultã cã avem de-a face cu oinstabilitate funciarã a demersului, care s-arinstala în categoria acelor Holzwegeanunþate de Heidegger, dacã nu ar duce,totuºi, cãtre sine, cãtre imprudentulpropunãtor al unei asemenea proceduri. Nus-ar cuveni, prin urmare, sã ne întrebãm cea vrut sã spunã Cioran aici, ci sã convenim,exact ca ºi cum am discuta despre un textpoetic, faptul cã scriitorul s-a exprimat li-teral ºi în toate sensurile, cum ar formulaRimbaud, cã fiecare pãrticicã rãspundeîntregului, din care nu se dã desprinsãnicicum. Vorbim de un întreg ce trebuie luatca atare, ce nu se poate descompune înfactori primi, pentru cã nu este creat sub ozodie a dezagregãrii sub planul scriiturii, cinumai în plan semantic. Ceea ce sedescompune ca ideaþie se coaguleazã, seîncheagã imediat ca jubilaþie constructivã,ca suprestiþie ciceronianã a stilului (Cioranradicalizeazã: Visez la o lume în care se vamuri pentru o virgulã). Aici ni se propuneo paralelã cu Beckett, care merge simultancu dislocarea semanticã ºi cea sintacticã,deºi, dincolo de diferenþele vizibile la acestnivel, procesul suspectãrii sensurilor acesteilumi îi duce pe amândoi spre orizontulabsurdului, al nonsensului ce se aflã lacapãtul oricãrei vânãri (sistematice saudisperate) de sens. Cu sprijin în Ricoeur, seavanseazã ipoteza preeminenþei uneimetafore producãtoare ºi nureproducãtoare de sensuri: Ea nu «descrie»o realitate preexistentã, ci spune ceea cenumai ea poate sã spunã, în mod plurivoc.(Opera lui) Cioran ascultã poate unimperceptibil murmur dintru început al lumii,fascinanta ºi strania ei bolborosealã, iarîncercarea sa este cea a cuiva care vrea sãspunã starea de oroare ºi de atracþie pe careo trãieºte în ºi prin aceastã experienþã.

    Este credibilã, atunci, mefienþa în privinþazelului unor interpreþi de a-l afilia pe Ciorancutãrui sau cutãrui trend filosofic, cãcimetafora dã semne insistente cã ar deveniconcept, fãrã a o face vreodatã, cu toþiirãmânând, aºadar, într-o stare tranzitorie,suspendaþi între ambiguul neliniºtitor ºipromisiunea descifrãrii, care se amânã sinedie. Deruta pe care o seamãnã Cioran, este,din acest punct de vedere, una afiliabilãmodernismului, conform cãruia eul semultiplicã, se alieneazã, subeurile coexistândîntr-un armistiþiu fragil. Când el rosteºteÉtant plusieurs, il ne peut se choisir, neamintim de rimbaldianul Je est un autresau de formula aproape împãcatã a luiWhitman: Mã contrazic? Sunt mare, conþinmultitudini.... Oricum, aproximãm o formãspecialã de luciditate provocatã tocmai defrecventarea unor zone misterioase sau chiarinterzise experienþelor comune (burgheze),grupabile sub genericul irealitate. Esteexplicaþia faptului cã sfinþii apar asociaþi, înrepetate rânduri, poeþilor, cu sublinierea,fãcutã în Cartea amãgirilor, cã un sfânt se

    comportã atipic în numele unei doctrine, învreme ce poetul, în degringolada sa ceambeteazã simþul pedestru, nu face apel lanimic ºi la nimeni. Drept care întrebareacapitalã, culeasã în eseul dedicat lui Valéry,din Exerciþii de admiraþie, se aratã a fi:Pânã unde ai mers cu percepereairealitãþii?. Problematica facerii operei deartã incumbã, în acest fel, valenþeontologice, ºi, dincolo de celebrele atributeconferite de un Eliade funcþiei irealitãþii,Irina Mavrodin vede un temei pentru arealiza apropieri cu filosofia existenþialiºtilor,pendulare între transcendent ºi imanent prinoperatori precum absurd, neant, angoasã,moarte, boalã, singurãtate, conºtiinþãtragicã etc.

    Ambiguitate ºi paradox cuplate cu oirezistibilã tendinþã spre monotonie (con-cept teoretizat de autoare într-un volum re-cent, cum se petrec lucrurile ºi cu termenuluimire) înregistrãm în poziþionarea lui Cioranpe terenul identitar. Exemplicarea se faceapelând nu la generoasa, din acest unghi,Schimbare la faþã a României, ci la Istorieºi utopie: ...textul cioranian în alcãtuirealui concretã se menþine simultan într-un daºi într-un nu (nu între un da ºi un nu), pecare ne invitã în mod repetat, monoton, sãle percepem, sã le asumãm ca tot unificatprin chiar aceastã contradicþie esenþialã,întemeietoare: «Minune care nu are nimicde oferit, democraþia este paradisul ºitotodatã mormântul unui popor». ªi totuºi,se întreabã Cioran, «dacã Sud-Estul nu ar fidecât oroare, de ce, când îl pãrãsim ºi cândmergem spre cealaltã parte a lumii, simþimca un fel de cãdere admirabilã, e adevãrat în gol?». În altã parte, secvenþã notoriede altfel, anume Despre douã tipuri desocietate (cu subtitlul Scrisoare cãtre unprieten din depãrtãri), se comparã douãstructuri lingvistice, cea a românei ºi ceaa francezei, chip de face o disociere, de fapt,din perspectivã psihoetnicã, echivalentã cuo sfârtecare. Evocându-ºi limba natalã, încontrast cu cea adoptatã, înspãimântãtoareprin precizie, amestec de cãmaºã de forþãºi salon, stilistul gãseºte prilejul sã regrete

    nu doar pãrãsirea unui idiom, ci ºi opþiuneapentru un fel de a se sustrage datum-lui sãubiologic, întrucât mãrturiseºte cã resimtelipsa unui mod expresiv unic. Lista esteedificatã oximoronic, se referã la atribute aleromânei, care subîntinde manifestãrile unuipopor întreg, cu mireasma de lucru proaspãtºi de putreziciune, amestecul de soare ºi debãlegar, urâþenia nostalgicã, superbadezordine. În general, referirile se fac laimpreciziile sugestive ale limbii noastre, aptesã ascundã mai mult decât ce aserteazã.Pornind, e adevãrat, de la alte date, Blaga adezvoltat o teorie întreagã a necesitãþiiocolorii acelui mysterium tremendum, care eobârºia divinã, facerea iniþialã impenetrabilã.Schimbând ce e de schimbat, Cioran abhorãpracticile care þintesc la elucidarea deplinã aunui text, gãsind lamentabilã înþelegereatotalã a unui scriitor, chiar asimilând-onenorocirii. Un eseu ca Valéry ºi idolii sãiîi dã posibilitatea Irinei Mavrodin sã susþinã,justificat, cã, la Emil Cioran, observaþiile depoeticã funcþioneazã ca metatext faþã de pro-pria-i operã, dupã cum pãrerile sale în privinþatranspunerii într-altã limbã (Îl pun pe un buntraducãtor deasupra unui bun autor)conduc la opinia cã autotraducerea e oformã supremã a actvitãþii creatoare.

    Întregind excursul cu rememorareaîntâlnirilor cu Cioran la Paris, sub semnulunor mari ezitãri ºi emoþii, contrastând cunaturaleþea ºi promptitudinea rezidentuluidin Rue de lOdéon, cu glose la carteaAlexandrei Laignel-Lavastine, Cioran,Eliade, Ionesco: Uitarea fascismului (întraducere proprie), ºi la volumul neobiºnuitsemnat de Friergard Thoma, Pentru nimicîn lume. O iubire a lui Cioran (tradusã dingermanã de Nora Ioga, în 2005), IrinaMavrodin intrã în bibliografia obligatorie laacest capitol important al gândirii secoluluice tocmai trecu. Contribuþia e cu atât mainotabilã cu cât vine ºi în variantã francezã.Însã, mai ales, este eligibilã ca exemplu pentrucum se face o exegezã, ºi anume efasându-tepe tine, ca interpretant, prin sobrietate, fãrãa exclude empatia, aspect cumva enigmaticpentru mulþi ºi gãlãgioºi tineri critici de astãzi.

    P remiul Uniunii Latine pentruLiteraturi Romanice aflat la ediþiaa XVIII-a a fost acordat anul acesta, încadrul unei ceremonii desfãºurate recent laRoma, scriitorului românDumitru Þepeneag. Dinjuriu au fãcut partepersonalitãþi din lumealiterarã internaþionalã, dintrecare ºi scriitoarea GabrielaAdameºteanu din România,motivaþia juriului fiindexcelenta calitate artisticãa romanelor, eseurilor ºimemoriilor lui DumitruÞepeneag, precum ºiangajamentul sãu înapãrarea formelor literare ºia libertãþii de exprimare ascriitorului.

    Uniunea latinã este oorganizaþie internaþionalã fondatã în 1954cu scopul de a difuza valorile culturale ale

    identitãþii latine. Din Uniunea Latinã fac parte37 de state, printre care ºi România.

    Premiul ce se acordã este în valoare de12. 000 de euro, sumã din care jumãtate i se

    înmâneazã laureatuluiºi jumãtate este folo-sitã pentru traducereaºi tipãrirea uneia dincãrþile sale într-o limbãromanicã, alta decâtaceea în care a fostscrisã.

    Printre laureaþii dinanii precedenþi s-aualfat Juan Carlos Onetti(Uruguai), JoséCardoso Pires(Portugalia), JeanMarie Le Clézio(Franþa), VincenzoConsolo (Italia),

    Antonio Lobo Antunes (Portugalia), precumºi românii Alexandru Vona ºi Virgil Tãnase.

    Premiul Uniunii Latine

    Dumitru Þepeneag

  • Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 5CronicãEseu

    MonicaSPIRIDON

    Care Europa?(de la periferii cãtre centru

    ºi invers) II

    I n România, în posteritatearevoluþiilor burgheze, paradigmaeuropenistã de la 1848, proiectatãde bonjuriºti, a avut o carierã lungã ºi demnãde atenþie, fãrã ca ceva sã se schimbe radicalpânã la cel de-al doilea rãzboi mondial, cândþara a fost ocupatã de URSS. Perioadainterbelicã poate fi vãzutã la rigoare dreptapogeul eforturilor autohtone de modernizareeconomicã, politicã ºi culturalã, dar ºi desincronizare cu modernismul artistic european.

    În secolul XX, francofilia principalulmotor al proiectului europocentric local afost asumatã de un grup de intelectualistrãluciþi, fãrã frustrãri periferice sau complexelocale de inferioritate, cu o vãditã înclinarespre problematizarea elaboratã a identitãþii lor:o adevãratã galaxie de staruri culturale, careau contribuit la promovarea europenismuluipe alte cãi decât predecesorii lor patruzeci-optiºti. Prin simplul fapt de a se fi nãscutromâni, ei au perceput Europa ca pe o patrieaxiomaticã.

    Pãrãsind definitiv sau temporarBucureºtiul pentru orizonturi mai provo-catoare, ei s-au arãtat deciºi sã creeze oriundeca europeni pur ºi simplu. Dacã îi facem creditlui Edward Said, cei mai mulþi indivizi aparþinunei singure culturi, unui singur loc, uneisingure patrii, pe când exilaþii sunt parte a celpuþin douã, ceea ce îi face profund conºtienþide dimensiunile paralele ale apartenenþeiculturale. În cel mai înalt grad simbolic,europenismul lor a transgresat ºi a fãcutirelevant sensul topografic îngust al noþiuniide apartenenþã. Unii dintre ei s-au stabilit laParis, alþii au fãcut constant naveta întreRomânia ºi Franþa. Elena Vãcãrescu, de pildã,a reprezentat România ca diplomat la Paris ºiGeneva, în vreme ce prinþesa Marthe Bibescoobiºnuia sã-ºi petreacã o jumãtate de an laParis, altã jumãtate în România, precum zeiþaProserpina, care îºi împãrþea existenþa întrepãmânt ºi infern.

    Succesoare a Mavrocordaþilor bizantini,Marthe Bibesco se înrudea cu un general allui Napoleon prin soacra sa, prinþesa deCaraman-Chimay: în vinele ei curgea sângeromânesc, francez, grec ºi italian ºi, printr-unefort intens de anamnezã, ea ºi-a amintittrecutul tuturor familiilor europene, alprincipatelor ºi al popoarelor care au stimulatcreativitatea strãmoºilor ei, atrage atenþiaunul dintre contemporanii prinþesei. Oaspetefamiliar al saloanelor pariziene, MartheBibesco numãra printre cunoscuþii sãi,personalitãþi militare ºi politice precumRamsey Mac Donald, Neville Chamberlain ºiWinston Churchill (cãruia i-a dedicat omonografie). Ca mãrturie a distinselor saleamiciþii pariziene, poate fi evocat schimbulepistolar cu Paul Claudel sau bine-cunoscutacarte Au bal avec Marcel Proust (La bal cuMarcel Proust).

    Total asimilatã literaturii franceze, MartheBibesco a publicat la Paris ºi la Bucureºti,mai mult de 30 de volume, unele distinse cupremii de Academia Francezã. Dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial, generalul Charles deGaule i-a decernat Legiunea de Onoare,pentru devotamentul ºi energia cu care a scrisliteraturã în limba francezã.

    Marthe Bibesco ºi-a dedicat ultimii treizecide ani din viaþã unei cãrþi masive, care a rãmasdin pãcate neterminatã: La Nymphe Europe.Titlul sãu este ilustrativ, personificând ideeade Europa într-o efigie femininã: o nimfã. Încartea Marthei Bibesco, acest mod aparte dereprezentare a europenismului cedeazã treptat

    locul unui discurs autobiografic, detaliu careatestã modul vizibil personalizat,autoreferenþial, de asumare a europenismului,care marcheazã opþiunile identitare aleintelectualilor români din secolul douãzeci.Ei adaugã proiectului identitar de la 1848 odimensiune autoreflexivã constitutivã.

    Aceastã generaþie de intelectuali românide pro-europeni s-a arãtat tentatã sãproblematizeze sistematic ecuaþia local vs.european, în compuneri bine articulate,precum La Nymphe Europe, discursurilepublice ale Elenei Vãcãrescu în Franþa sauElveþia, consideraþiile lui Cioran despre Cumpoþi sã fii român publicate la Paris, sauEseurile lui Mircea Eliade, cele mai multescrise în francezã.

    Dupã ce s-a stabilit în Europa occidentalã,Mircea Eliade a trebuit sã-ºi defineascã per-manent statutul cultural, care în termenii luiMontesquieu, l-ar fi asimilat unui Huron.Totuºi, impresionantul sãu Jurnal, lung câto viaþã, ca ºi Eseurile sale dau o replicã fermãcelor mai redutabile îngrãdituri locale aleoricui: rãdãcinile naþionale. Alãturi de MartheBibesco, de Elena Vãcãrescu sau de Cioran,Eliade a conferit noi valori sensului tradiþionalal apartenenþei, optând pentru o patrieintelectualã, cosmopolitã. La antipodulnaþionalismului teritorial îngust, Europa lor afost mai degrabã un cosmopolis suprana-þional.

    Miºcarea dinspre periferie spre un centrucultural prestigios, cum a fost Parisul, capitalamodernismului european, poate fi vãzutã cadimensiune majorã a eforturilor uneicomunitãþi marginale de a se integra ºi de adeveni vizibilã. Pascale Casanova, care ameditat asupra acestui proces în cartea ei,Republica mondialã a literelor ca ºi într-oserie de studii conexe, îl distinge tranºant decolonizare, care reprezintã un tip invers dedinamicã, dinspre centru spre periferii.

    Nicio evaluare a repre-zentãrilor eurocentrice aleidentitãþii româneºti nupoate trece cu vederea oreplicã mai puþin vizibilãdecât emfaticul proiecteuropean francofil: celinspirat de modelele ger-mane de gândire ºi de acþiu-ne. La antipodul euforiceifrancofilii publice, acest tipmodest ºi oarecum tãcutde europenism a fostpromovat de cãtreabsolvenþii români de lafilosofie, politehnicã saustudii economice de launiversitãþile din Berlin,Giessen sau Viena.

    Cu precãdere dupãmomentul istoric cândînscãunarea în România adinastiei de Hohenzollerna pãrut sã le ofere o ºansãmai bunã, cele mai diversenostalgii, aspiraþii ºi ambiþiiintegrative europocentricelocale au mizat pe oalternativã pro-germanã. Eun loc comun cã înGermania, mai mult decâtHabsburgii catolici,dinastia protestantã deHohenzollern a fostperceputã ca moºtenitoarea Ideii de Mitteleuropa .

    Spre sfârºitul secolului, începând cu domnialui Carol I, monarhia de Hohenzollern a iniþiatprocesul de modernizare socialã, politicã ºieconomicã a þãrii, edificând Româniaeuropeanã. Aºa cum se spune azi laBucureºti, Ne-au trebuit aproape o sutã deani ca sã distrugem treptat tot ce a întreprinsRegele Carol I ºi încã nu am reuºit de tot!.

    Din unghi retrospectiv, pentru mulþiistorici, opþiunile europene pro-germane secuvin puse în strânsã relaþie cu aºa-zisa ideecolonizatoare de Mitteleuropa. Varianta deWeltpolitik numitã Mitteleuropa s-a bazat pemisiunea istoricã ºi civilizatoare a culturii,ºtiinþei ºi tehnologiei germane. În cea maisimplistã prezentare, numitorul comun alacesteia a fost proiectul unui imperiu german,suficient de extins ca sã susþinã o nouã ordineeuropeanã.

    Inspiratã ºi alimentatã de proiectulMitteleuropa sau nu, alternativa europeanãpro-germanã în România modernã meritãamintitã, mãcar fiindcã, dincolo de aparenþe,etaleazã un tipar comun cu antipodul sãufrancofil: miºcarea de sus în jos, orientareadinspre periferie spre centru ºi, mai ales,aceeaºi tendinþã auto-colonizatoarefrapantã. În plus, ambele au avut o structurãtemporalã identicã, cu o turnantã paºoptistãºi una postpaºoptistã. E de prisos sã adãugãmcã ºi proiectul identitar pro-german lasã lavedere o fibrã autoreferenþialã consistentã.

    Dupã revoluþiile de la 1848, societateapoliticã ºi culturalã Junimea a lansat o criticãbine articulatã speculativ la adresa importuluisuperficial ºi pripit de modele franceze,denunþându-le drept forme fãrã fond.Sintagma îi aparþine lui Titu Maiorescu, liderulJunimii, filosof, critic literar, politician redutabilºi prim-ministru. Formula revelatoare, activãºi azi în România contemporanã, eticheteazãprompt importul nejustificat de culturã ºi decivilizaþie, în momentul de faþã mai ales din

    Uniunea Europeanã. Autoexilat la Berlin cãtresfârºitul vieþii, unul dintre cei mai importanþiscriitori naþionali ai secolului al XIX-lea, I. L.Caragiale, a fãcut în proza sa o radiografiepãtrunzãtoare a vârstei de aur a Micului Parisºi a Belgiei Orientului, prezentatã ca produsal unui mimetism galic ridicol.

    Ca ºi în cazul proiectului de orientarefrancezã, alternativa pro-germanã a fostasumatã în prima jumãtate a secolului al XX-lea (mai ales în perioada interbelicã) de cãtreun grup de tineri intelectuali elitiºti, care auînzestrat-o cu o dimensiune autoreflexivãvizibilã.

    Liderul neoficial ºi carismatic al grupului,profesorul de filosofie ºi politicianul NaeIonescu, a glosat teoretic pe marginearaportului dintre europenismul à la française,vizibil, spectacular ºi emfatic, ºi orientareapro-germanã, mai curând inaparentã, dar maieficace. Pentru Nae Ionescu, orientareapostrevoluþionarã francofilã ar fi fostpreponderent retoricã, afectând în specialeducaþia ºi discursul politic al Românieimoderne. Asta în timp ce, într-o proporþiemai mare decât s-ar fi crezut, cultura inclusivfaþa urbanã a Micului Paris ar fi disimulattipare germane esenþiale ºi profunde.

    Nae Ionescu s-a afirmat ca unul dintrecriticii fervenþi ºi prestigioºi ai modernizãriifilofranceze a României, care nu era decât oimitaþie epidermicã a modelului sãu originar:Aº numi asta o mentalitate de schimb,opusã unei mentalitãþi producþie. Citatulþintuieºte într-o formulã memorabilã,mentalitatea de schimb, dimensiuneaparadigmaticã stabilã a imaginarului identitarromânesc. Adepþii lui Nae Ionescu audenunþat insistent aspectul teatral ºi comiculgenuin al mimetismului cultural în genere, caºi idolatrizarea sfântului model francez.Totuºi, nu putem trece cu vederea faptul cãauto-colonizarea de orientare germanãsusþinutã de ei a condus finalmente la apariþiamiºcãrii extremiste a Gãrzii de Fier.

    Ca ºi în cazul altor spaþii europene, înRomânia, naþiunea promovatã de eliteleintelectuale, a funcþionat ca un argumentmajor de coeziune pentru locuitorii unorteritorii disparate. Conform lui Habermas, înItalia ºi în Germania lucrurile n-au stat altfel:Înainte de orice, naþiunea este un proiectpolitic care conferã un sentiment de coeziune.În cazul Italiei ºi al Germaniei, construcþianaþiunii s-a produs de sus în jos, într-oconjuncturã în care elitele intelectuale auîncercat sã gãseascã un punct de sprijinpentru proiectele lor politice (Habermas,1998, 397 410).

    Deºi esenþialmente elitist, în ultimii 150de ani acest proiect a fost vândut cu succesnaþiunii-masã, care, în România, în termeniipropuºi de Erich Hobsbawn, a fost profundataºatã unei forme proprii de proto-naþionalism popular.

    Confirmând faimoasa formulã a luiBerkeley, Esse est percipi (A fi înseamnãa fi perceput), acest tip de aspiraþie culturalãcãtre vizibilitate, bazatã pe o dinamicã dinspreperiferie înspre centru, ar trebui clar distinsãde ceea ce numim în mod curent colonizare,susþine Pascale Casanova. La rândul sãu, prinorientarea centripetã generatã ºi promovatãdin interior, construcþia identitãþii pro-europene româneºti se opune net ideii decolonizare. Pascale Casanova nu sugereazãînsã o denumire aparte pentru acest proces,în care se disting atributele clare ale uneiorientãri auto-colonizante. Mai trebuieadãugat cã este legitim sã situãm acest tip deauto-colonizare imaginarã exact laantipodul imperialismului imaginaþiei omiºcare dinspre centru spre periferie, definitãºi exploratã de Vesna Goldsworthy în carteasa, Inventing Ruritania. The Imperialism ofthe Imagination, care dã seama de procesulspectaculos ºi tenace de inventare aBalcanilor, iniþiat în Europa occidentalãmodernã ºi activ pânã azi.

    Principesa Martha-Lucile Bibescu de Giovanni Boldin, 1911

  • Scrisul Românesc6 Nr. 6 (58) s iunie 2008Eseu Poezie

    Ordini paralele

    OvidiuGHIDIRMIC

    Confruntãri

    Omul de la ultimul etaj

    Reografiiliterare Constantin

    M. POPA

    Mihai DUÞESCU

    Trezorier al marilor clasici(Eminescu, Creanga,Caragiale), gestionând unfabulos fond de referinþe critice, coordonatoral alumnilor harnici interesaþi sã impunãrigoarea în lumea fiinþelor de hârtie(Dicþionarele de personaje) sau eseist crep-uscular (Serile cu Bartolomeu), ConstantinCubleºan nu înceteazã sasurprindã . Recenta sacarte, Din mansarda luiCioran, abordeazã o temãtensionatã, fluctuantã înfuncþie de atitudinipartizane, pentru a conciliabiografia cu gândirea ºi cuscrisul celui pe care îlnumeºte cãlugãrul meta-fizic. Portretul anaho-retului retras în chiliapropriilor sale gânduri secontureazã din trans-parente lãmuritoare ºireflexivitate, într-un regimcomprehensiv susþinut deo scriiturã ce evitã limbajulexcesiv personalizat.

    Autorul se situeazã în acord cu locatarul de sub acoperiº înacea mansardã idealã,de la înãlþimea cãreiapoate panorama existenþa unei personalitãþicare a marcat, prin scepticism ºi nihilismparadoxal, filosofia veacului trecut.

    Din scrisorile, interviurile, caietele deînsemnãri ori jurnalele cioraniene, dinmãrturiile celor care l-au cunoscut, estedescifratã formula unui destin excepþional,ce ºi-a asumat programatic solitudinea,cultivatã însã fãrã fanatism. Mai degrabã,aº spune, singularizare dictatã de seducþiamarginalitãþii ºi a neangajãrii instituþionale,premise ale unei depline, chiar dacã iluzoriilibertãþi.

    Constantin Cubleºan citeazã copios,comenteazã aplicat, ºi, cu toate cã tentaþiacomplicitãþii îngãduitoare nu este absentã,reuºeºte sã rãmânã obiectiv, montajul sau,fãrã a urma cronologia strictã, reþinândcomplexul moral al trãirilor esenþiale. Înlipsa efortului teoretizant, el surprinderumoarea vitalã, dinamica biografieiaccidentate a filosofului care a trãit la limitasinuciderii, e adevãrat, o sinucidere mereuzãdãrnicitã, mereu amânatã. Nãscut preatârziu, într-o lume iremediabil bolnavã,Cioran este un raisonneur tragic,frãmântãrile sale lãuntrice reverberând marileprobleme ale societãþii umane.

    Cartea reconstituie un proces fãrãinstanþã, reiterarea temelor specificedosarului cioranian aducând în atenþiedepoziþii contradictorii. Cioran se apãraîmpotriva propriului trecut prin declaraþiirepetate în legãturã cu motivele plecãrii de-finitive din þarã, renunþarea la limba maternã,pãcatul originar sãvârºit prin Schimbareala faþã a României, volum nãscut, ca ºi Peculmile disperãrii , din scârba, suferinþa,revolta, exaltarea, din intuirea absurditãþiisau, cum singur scrie, a insignifiantei ºiiraþionalitãþii procesului de viaþã istoricã.Cel care cãzuse în eroarea aderãrii la extremadreaptã, va defini, odatã cu recunoaºtereadelirului de moment, în cunoºtinþã decauzã, legionarismul, miºcare crudã,amestec de preistorie ºi de profeþie, de misticã

    a rugãciunii ºi a revolverului (Þara mea).Încercarea de a se explica pe sine nu areîntr-atât aspectul unei deziceri, cât al uneidetaºãri de tot ceea ce fusese apanajulideologic al vârstei sale tinere, într-unanume context istoric. În treacãt, sã amintimcã primul acuzator al lui Cioran a fost N.Tertulian, arhitect al proletcultismuluistalinist în România de dupã 1947.

    Stabilit în faimoasamansardã din 21, rue deLOdeon, lucidul tragedian alexistenþei face din Paris obiectde adoraþie ºi urã, capitalaspiritualã a lumii oferindu-i unpermanent spectacol al ridi-colului ori al sublimului, aldecãderii ori al performanþeiartistico intelectuale, sau, cualte cuvinte, al filosofãrii desine. Ca într-un ritual de sacrãoficiere a izolãrii noteazã C.Cubleºan el se retrage însingurãtatea mansardei sale,cufundându-se în insomniilece i-au chinuit toatã viaþa,pentru a trãi astfel în esenþagândului. Calitatea de

    gânditor în sinteze, împreunã cu vocaþiamoralistului se relevã în aforismele sale,multe generatoare de scandal. Iatã cum, pecoordonatele filosofiei fataliste, defineºte încheie stilistica, melancolia cruzimii refulate:Ar trebui sã repaosãm pe ungureºte, iardacã nu, sã renunþãm a mai muri. Sau,denunþând apartenenþa la un popor dedescurcãreþi, refractari la metafizicã ºi lamisticã,sintetizeazã cinic drama anilor depuºcãrie înduraþi de C. Noica: Trecând dela o închisoare la alta a fãcut turism fãrãvoie.

    Treptat, în scrierile sale intime îºi fac localte subiecte de meditaþie: plictisul,plimbãrile în naturã, bãtrâneþea, iubirea târzie.Cioran este, fãrã îndoialã, ºi un portretistredutabil, fixând în tuse trasate cu fermitatedatele morale. Vecinãtãþile îl deranjeazã înmod evident (Vecinul e detestabil dinprincipiu) ºi le evita cu obstinaþie. Anturajulfilosofilor îi provoacã asemenea verdictesevere: Sartre, o marionetã ºi un monstru,Teilhard de Chardin, un debil mintal, iarpe Camus îl dispreþuieºte pentru cultura luide institutor. Scriitorii au parte de untratament asemãnãtor: Constantin VirgilGheorghiu ii apare ca un amestec de nebun,ºarlatan, de reptilã ºi de Smerdiakov, în timpce privindu-l pe Celan sesizeazã acel aerstingher, urmare a crizei psihice prin carepoetul abia trecuse.

    Pe alte coordonate evolueazã romanuldragostei ilicite deconspirat de epistolarulFriedgardei Thoma. Încãrcãtura afectivã,discreþie, eleganþã, halou romantic. Suntultimii ani din viaþa filosofului, cânteculmorþii gânditorului ce a iubit frenetic viaþa,chiar dacã i-a apãrut lipsita de sens.

    Portretul scepticului da la Paris, înviziunea lui Constantin Cubleºan, conþineaproape totul: temeritate, orgoliu, fanatism,disperare, mizantropie, neant. Fãrã flatãri, fãrãanamorfoze, fãrã omisiuni strategice. Demerssubsumat concepþiei despre portretizare alui Cioran însuºi: Un portret nu esteinteresant decât dacã înregistreazãmetehnele, cele ce umanizeazã un personaj.

    Nu-i aºa ?

    se însereazã, e unturcoaz

    care cuprinde totul, ascultãcum vine trecutul-torturã, spre azi,ca o fanfarã superbã ºi mutã

    cine te mai þine de mânã, Doamne!lucrurile stau adormite pe trepte,cine mai poate sã vinã prin toamnevieþile strâmbe sã ni le-ndrepte

    þi se miºcã buzele, dar fãrã cuvintenu-i aºa cã se moare fãrã iubire?ºi zilele-pãsãri trecând înainteºi orele-arme trãgând în neºtire.

    Muzici stinse

    aº fi vrut sã ne ningã, sã fie ianuare,sã-þi desfaci pãrul ºi sã þi-l scuturiîntr-o searã în care pe sub felinarene îngroapã zãpada aceasta de fluturi

    ireal pare totul, parcã suntem în filme,ai paltonul albastru direct peste piele,eºti goalã, iubito, ai coapsele fineºi cauþi refugiul în braþele mele

    se aud muzici prin parcuri, sau nu,ºi plânsetul vântului se mai aude,umãrul tãu prin haine trecucãtre buzele mele sã þi-l sãrute.

    Diversitatea preocupãrilor îiseparã atât de mult peoameni, încât aceºtia potevolua, adeseori, pe traiectorii completdiferite, pe ordini paralele, ce nu convergniciodatã.

    Cea mai radicalã opoziþie este aceeadintre ordinea spiritului ºi ordineainstinctualã. Acestea nu sunt numai paralele,dar ºi incompatibile. Conºtiinþa intrã în con-flict cu instinctul. ªi aceasta este dramaumanã. Sunt oameni capabili sã se eliberezede instincte ºi sã-ºi punã probleme deordinul cunoaºterii, pe când alþii trãiesc laun nivel pur instinctual sau vegetativ. Astfel,nu este de mirare cã omul fãrã culturã, caretrãieºte într-un univers exclusiv pragmatic,acaparat numai de propriile-i intereseimediate ºi care nu concepe altfel de valoridecât cele materiale, nu poate sã-l înþeleagãpe savant, pe creatorul de valori spirituale,care îi poate smulge, cel mult, respect ºiadmiraþie.

    Ideea aceasta, a incompatibilitãþii celordouã ordini: spiritualã ºi instinctualã, aalimentat multã literaturã, ºi încã de cea maibunã calitate.

    Pe o astfel de idee este construitLuceafãrul eminescian. Sursa acestei idei,Eminescu a gãsit-o în filosofia platonicianã.Dupã Platon, existã o ordine absolutã, aideilor eterne, a arhetipurilor, o lume, cu altecuvinte, idealã, iar lumea realã nu este decâto copie, imperfectã, a ei. La antipodul acesteiordini superioare, a spiritului, a cunoaºterii,se aflã ordinea relativã, inferioarã, senzorialãºi instinctualã. Pe prima ordine evolueazãLuceafãrul Hyperion, pe cea de-a doua,Cãtãlin ºi Cãtãlina. Între cele douã ordiniexistã o incompatibilitate funciarã. Divorþul,ruptura, sciziunea sunt inevitabile. Deºivorbeºti pe înþeles,/ Eu nu te pot pricepe îi declarã, cu maximã sinceritate, fata deîmpãrat Luceafãrului. Ceea ce vrea sãînsemne cã neînþelegerea nu este de limbaj,ci între ei existã o diferenþã de nivel, deordinul cunoaºterii, un mod diferit de agândi, care face imposibilã comunicarea.

    Tot Eminescu, în fragmentul filosofic Ar-chaeus, spune, cu multã ironie, cã într-un feleste vãzutã lumea de un membru gros de laprimãrie ºi într-un cu totul alt fel de Kant,autorul Criticii raþiunii pure, ºi adaugã, cuun crud sarcasm: Totuºi câtã deosebire întreochii de porc ai subînþelesului membru ºiprivirea adâncã a înþeleptului de laKönigsberg.

    Dar, poate nimeni n-a opus, cu mai multãobstinaþie ºi consecvenþã, ordinea spirituluiºi odinea instinctualã, ordinea cunoaºteriiºi ordinea pragmaticã , decât CamilPetrescu. Întreaga sa literaturã, prozã ºidramaturgie, se susþine pe aceastã funda-mentalã antitezã, fapt întrutotul explicabil,deoarece Camil Petrescu a apãrat, cu cea maimare îndârjire ºi intransigenþã, statutul,condiþia intelectualului. Romanul sãu Ultimanoapte de dragoste, întâia noapte de rãzboiare, în ultimã instanþã, aceeaºi problematicãdin Luceafãrul eminescian ºi consfinþeºteaceeaºi dramã a cunoaºterii prin eros. CamilPetrescu a creat, în acest roman, un personajmemorabil, balzacian, demn de autorulComediei umane: Tãnase VasilescuLumânãraru, afacerist, tipul milionaruluianalfabet, care nu ºtie sã citeascã, dar îºiascunde, cu multã abilitate, infirmitateaintelectualã, în spatele ochelarilor. Dinîntrebarea, pe care milionarul analfabet i-oadreseazã lui ªtefan Gheorghidiu (personajulprincipal ºi alter-ego al romancierului):I-adevãrat, domnule Gheorghidiu, cãdumneata ºtii atât de multã carte?, trans-pare, totuºi, ºi o dozã, secretã, de admiraþie.În schimb, Nae Gheorghidiu, politicianul abilºi versatil, este de-a dreptul cinic ºi manifestãun total dispreþ faþã de preocupãrile filosoficeale nepotului sãu: Cu filosofia dumitale nufaci doi bani. Cu Kant acela al dumitale ºi cuSchopenhauer nu faci în afaceri nicio brânzã.Eu sunt mai deºtept ca ei când e vorba deparale. Dacã societatea umanã s-ar fi condusdupã logica, absurdã ºi vulgarã, a lui NaeGheorghidiu, n-ar mai fi progresat. Iatã unexemplu, cum nu se poate mai concludent,de ordini paralele.

  • Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 7Eseu

    În seara asta...

    ExerciþiiIrinaMAVRODIN Adrian

    CIOROIANU

    In seara asta a venit Marieta, omuldin afara familiei care a iubit-o ºi oiubeºte cel mai mult pe Irinuca,prietena mea bunã care m-a înþeles ºi susþinutmereu, care ºtie totul despre Irinuca. A venitcu o scrisoare o carte poºtalã ilustratã, defapt pusã într-un plic foarte, foarte bine lipit de la O., care voise, la început, sã obþinã, prinMarieta, o întâlnire cu mine, dar care vãzândcã asta nu se poate, a recurs la acest mod decomunicare. E o scrisoare foarte scurtã, princare ne doreºte sã ne ajute Dumnezeu sãtrecem prin încercarea grea în care ne aflãm.Niciun cuvânt de mea culpa când a vorbitcu Marieta, acesta a fost tonul convorbirii.Textul lui mi s-a pãrut a fi o gãselniþã, oºmecherie, o piruetã prin care sã rezolveproblema acestei comunicãri cu noi pe care osimþea necesarã. Necesitatea aceasta dacãa existat cu adevãrat e tot ce rãmâne, credeu, pozitiv, din demersul lui. Am stat de vorbãcu Marieta pânã la unu noaptea. Ne-am amintitde mii de lucruri legate de Irinuca, dar ºi decopiii Marietei, de viaþa de familie a Marietei.A fost un moment de har, am simþit-o peIrinuca lângã noi. Vorbind cu Marieta, mi s-aprecizat ºi mai mult ideea unui Centru decercetare lingvisticã purtând numele Irinucãi,cu sediul în apartamentul în care locuiesc ºipe care îl lãsasem moºtenire Irinucãi, prin-tr-un testament înregistrat la notar. Vreau sãinstalez aici biblioteca de lingvisticã adunatãde Irinuca în ultimii zece ani de peste tot depe unde a umblat ºi a locuit, precum ºi,alãturatã acesteia ºi lãsatã moºtenire Irinucãi,tot ce am mai bun în biblioteca mea. Vreau sãfac un catalog pe calculator ºi, de asemenea,un site al Centrului (Centru afiliat FundaþieiSecolul 21).

    Voi pune în acest Centru, pe pereþi,fotografii ale lui Irinuca ºi ale celor din familie,ºi voi depozita aici ºi alte documente, obiectesemnificative. Îmi amintesc cât de mult iubeaacest mic apartament al meu, pe care îl gãseasomptuos, pentru cã iubea atmosfera lui,pentru cã se simþea bine în el. În ultimele patruluni pe care le-a mai petrecut în þarã, dupã oabsenþã de trei ani, nu a mai venit aici decâtde douã ori, o datã în absenþa mea, pentru atrimite niºte e-mailuri de pe calculatorul meu,al ei nefuncþionând.

    Miorel îmi aminteºte de tot felul de vorbeale ei, ca, de exemplu, de urmãtoarele cuvinte:Voi trãiþi de parcã aþi mai avea în faþã o viaþãde o mie de ani. Cuvintele ei se coloreazãacum altfel ºi îi înþeleg mai bine reproºurile pecare uneori pãrea cã le face cu privire la olentoare pe care o întâlnea, în familia noastrãsau, în general, în România.

    Eu îmi amintesc de alte cuvinte, spuse cuo spontaneitate, o energie ºi o uimire carem-au lãsat fãrã glas. Dar aici, la voi (adicã înRomânia) e þara plãcerilor!

    Da, dragii mei compatrioþi, existã ºi oasemenea percepþie, la un român care acunoscut bine Europa ºi Statele Unite: oRomânie, þarã a plãcerilor! Sã nu vã grãbiþiaºadar niciodatã sã credeþi cã numai voideþineþi adevãrul. Adevãrul stã în raportuldintre obiect ºi simþul care-l percepe. Unsingur adevãr nu stã sub incidenþa acestuiraport: Dumnezeu.

    Am fost astãzi la Nina G., buna meaprietenã. Am fãcut programul nostru obiºnuit,pe care-l repetãm de câþiva ani buni încoace.A fost o zi mai specialã. Încã înainte de a

    începe sã luãm masa, am simþit eu nevoia sãvorbesc despre Irinuca. Am vorbit mult, Ninam-a ascultat cu atenþie, se fãcuse ora patru,afarã se întunecase. Mi-a propus sã începemsã mâncãm, dar ºi sã continuãm sã vorbim.Aºa am ºi fãcut. Apoi, ca de obicei, ne-amretras în camera alãturatã. Eu am vorbit, amvorbit. Nina îmi punea din când în când câteo întrebare. I-am citit scrisoarea lui Marcelden Dikken, profesorul lui Irinuca, scrisoareadresatã mamei ºi tatãlui Irinucãi, ca rãspunsla scrisoarea prin care ei anunþau moarteaunicului lor copil. Dupã o tãcere, Nina mi-aspus: Dar Irinuca e un geniu, un fel de IuliaHasdeu!

    Asemenea vorbe vin spre mine dindiferite direcþii, de la oameni care aucunoscut-o foarte bine, mai puþin bine, careau vãzut-o doar poate numai o singurã datã,care o ºtiu doar din povestiri. Mã simtconfirmatã, întãritã în ceea ce pãrinþii ei ºi cumine ºtim. Hotãrârile pe care am început dejasã le luãm ºi sã le punem sub semnul urgenþei cãci nici noi nu vom mai avea multã vremede trãit, ºtim asta cu acuitate sunt parcãizvorâte din voinþa celor din jurul nostru (prinmijlocirea cãrora ne vorbeºte poate Irinuca,divin inspiratã?).

    Mã uit la cele douã portrete ale Irinucãi,douã fotografii mãrite de Bebe, adicã de tatãlei: una o reprezintã la vârsta de un an saupoate doi, alta la vreo douãzeci ºi cinci. Primaîn alb-negru, fãcutã la Bucureºti, a doua înculori oarecum pastel, fãcutã în Olanda,probabil la Amsterdam (unde a studiat lafacultatea de lingvisticã timp de doi ani), saupoate la Den Bosch? (oraºul unde a locuitcâþiva ani, cãsãtoritã fiind cu Olaf, ºi undefãcea zilnic naveta la Nijmeigen, cadoctorandã a profesorului Ad Foolen?). Dinamândouã se uitã la mine cu o privireprofundã, misterioasã, cu o privire de oatotcuprinzãtoare înþelegere, care ºtie ceeace eu nu ºtiu. Alãturi de aceste douãfotografii, e încã una, care o surprinde camicuþã elevã, cam pe la opt ani. Stã dreaptã,foarte dreaptã, îmbrãcatã într-o bluzã albã ºio fustiþã neagrã care-i acoperã genunchii (arecei mai frumoºi genunchi pe care i-am vãzuteu vreodatã). Pe cap are parcã o cununãinvizibilã, chipul ei mi se pare uºor sever,învãluit în acea boare de severitate hãrãzitãnumai celor aleºi sã iasã din rând, sã seconstituie în sublime ºi tragice embleme.

    Trec pe la Miorel, prin Titulescu, ºi o iaula mine, în Apolodor. Am umplut taxiul cu totfelul de pungi ºi punguþe, unele sunt con-serve fãcute de Nina pentru mine, altele sunttexte ºi fotografii de-ale lui Irinuca, pe careurmeazã sã le punem în albume ºi dosare.Ne-a cuprins o frenezie de a lãsa în urmanoastrã totul în deplinã ordine, inclusivcãrþile, de fapt tot ce ne aparþine, ºi prin astaînþeleg ºi drepturile mele de autor, pe care lelas moºtenire Centrului de studii IrinaIzverna Tãrãbac. Irinuca fãcuse o glumã, oglumã amarã, dar pe care ºtiuse sã oîndulceascã mult (prin intonaþia albã): Voi arfi trebuit sã faceþi un copil de rezervã, le-aspus pãrinþilor ei, într-una din ultimele ei zile.Am râs cu toþii (aºa cum mai râsesem ºi laalte vorbe premonitorii ale ei, ca, de exemplu:Am venit sã mor pe pãmântul patriei).

    De ce oare oamenii râd tocmai când spunsau li se spun lucruri atât de grave, care lepun altfel în luminã întregul lor destin?

    O idee

    Citesc, cu întârziere, un volum dememorii-dialog al maestrului IonIrimescu1 , marele sculptorromân. Maestrul a trãit mai mult decât veaculXX timp suficient, s-ar spune, pentru acunoaºte mare parte din elementele de duratãsau de butaforie ale secolului trecutromânesc; nãscut în februarie 1903 ºi mort înoctombrie 2005, Irimescu închide, în propriasa biografie, un capitol lung ºi de complex de istorie româneascã. În egalã mãsurã istoriea artei ºi istorie pur ºi simplu, a conducãtorilorºi a celor conduºi. Cartea sa de memorii m-adescumpãnit. Nu sunt un cunoscãtor alistoriei artei româneºti contemporane, ci maicurând un spectator (neangajat) al acesteia.ªi, ca fost elev al ªcolii generale nr. 18 dinCraiova pe Calea Unirii, cum cobori spreParcul Romanescu pe partea dreaptã nu potsã nu-mi amintesc dimineþile de duminicãpetrecute cu clasa, la finele anilor 70, lângãsoclul statuii 1907, curãþind pãmântul dinjurul ei de buruieni ºi ºtergând cu bureþi aduºide doamna dirigintã eventualele inscripþiiireverenþioase.

    Ei bine, aceastã frumoasã statuie aCraiovei este una dintre operele lui Irimescu.Cu un þãran învins ºi muribund la bazã ºi cuun altul victorios pe soclu, ea strânge în sinetoatã mitologia rãscoalei de la 1907, aºa cumo poate recita astãzi orice elev din ºcoalaprimarã cu note mari la Istorie. Monumentul afost ºi rãmâne ºi azi impresionant pentrucei ce-ºi ridicã spre el privirea. Numai cã înspatele operei se ascunde o dramã, de nimictrãdatã.

    Lucrurile stau astfel: în primãvara lui 1907,pe când rãscoala din Moldova era în toi, fa-milia viitorului artist Irimescu (care aveaatunci vreo patru aniºori) era de cealaltã partea baricadei! Tatãl artistului era un om înstãrit,proprietar de moarã, în satul Preuteºti de prinpãrþile Fãlticenilor. În faþa furiei þãranilor carevroiau sã-l jupoaie pe stãpânul morii! , fa-milia Irimescu a încãrcat tot ce a putut într-uncar ºi s-a refugiat la Fãlticeni. De acolo, dincasa unei rude care-i gãzduia, au fost martoriiintervenþiei armatei române o pacificaresoldatã, cum se ºtie, cu morþi ºi rãniþi.

    Trecut-au anii. Irimescu urmeazã

    Artistul ºi dictaturaFacultatea de Arte Frumoase de la Cluj.Artistul pãstreazã o frumoasã amintire anilorlui Carol al II-lea, pe care-i considerã foartepotriviþi spre deosebire de ce va urma capriciilor unui artist. Cred cã are dreptate în fond, capriciile regelui erau oricum mai mari.În plus, categoric Carol al II-lea a respectatarta cât toþi urmaºii sãi la conducerea þãrii laun loc.

    Comunismul aduce, pentru Irimescu,angajarea în opera socialã. E Laureat alPremiului de Stat în 1953. Prezent în toateexpoziþiile importante care se organizeazã înþarã. În 1954, la un an dupã moartea lui Stalin,participã, în numele României, la Bienala deArtã de la Veneþia. În paralel, primeºte Premiulde Stat clasa I-a, destinat celor mai bun artiºtiai Republicii Populare Române. În 1958realizeazã bustul istoricului Vasile Pârvan, laConstanþa. În 1959, lucrãrile sale suntprezente în expoziþii la Budapesta, Belgradsau Minsk. ªi, în fine, la începutul anilor 60,ridicã la Craiova, în faþa intrãrii principale dinParcul Romanescu pe atunci, ParculPoporului Monumentul 1907. A fost, seînþelege, o comandã de stat (cu ocaziaîmplinirii a 50 de ani de la rãscoalã), pe careartistul a onorat-o.

    Ironia destinului: un artist a cãrui familiefusese fugãritã din satul natal de þãraniirãsculaþi ajunge sã ridice, într-unul dintremarile oraºe ale þãrii, o statuie spre gloriarãsculaþilor.

    Au urmat mici bucurii ºi mici sacrificiiobiºnuite pentru orice artist important alRomâniei socialiste: cãlãtorii în strãinãtate fãrãnevastã (din teama vreunui responsabil cuideologicul ca artistul sã nu rãmânã afarã),participare ghidatã la expoziþii în afara þãrii,participarea la expoziþii de interior, inclusivdin cele a cãror încãrcãturã politicã eraevidentã. Întrebat despre arta realismului so-cialist, artistul spune, la un moment dat: Da,am sculptat muncitori ºi muncitoare, dar dacãm-a atras o muncitoare, nu a fost pentrumunca ei, ci pentru aspectul ei, pentru faþa ei,pentru corpul ei. Elena Ceauºescu ca sãnu mai vorbim de soþul ei ar fi fost oripilatãde aºa o afirmaþie.

    L-a cunoscut ºi pe Nicolae Ceauºescu, ºii-a rãmas în amintire mai ales perioada deînceput a acestuia, când liderul era foarteatent cu artiºtii, îi mai invita la o discuþie etc.În opinia lui Irimescu, ideile artistice ale luiCeauºescu erau mai stângiste decât cele alelui Gheorghiu-Dej. Cum-necum, a ajuns sãfacã cuplului conducãtor Nicolae ºi Elena douã busturi din ghips, apoi altele în bronz.Bustul din ghips al lui Ceauºescu a ajuns,înainte de 1989, la muzeul din Fãlticeni, astfelîncât, în tumultul revoluþiei din decembrie, ceicare au intrat în acea incintã au luat lucrarea,au scos-o în stradã ºi au fãcut-o fãrâme înfaþa Primãriei din Fãlticeni. Dupã propriamãrturisire, artistul nu a suferit foarte mult mai avea douã busturi cu Ceauºescu, pe caredirectorul acelui muzeu le ascunsese dinvreme

    Un detaliu: Nicolae Ceauºescu nu i-apozat niciodatã artistului. Ion Irimescu a lucrataºa cum lucrau toþi artiºtii epocii sale,sculptori, pictori sau tapiseri: dupã niºtefotografii ale Cârmaciului, furnizate de ceicare-i comandau lucrãrile.

    1 Zoe Iustina Martin, Izgonirea din Rai.

    Convorbiri cu Ion Irimescu, Ed. Curtea Veche,

    Bucureºti, 2002.

    Monumentul 1907 Craiova

  • Scrisul Românesc8 Nr. 6 (58) s iunie 2008 Eseu

    Epistemologia bârfei

    Expectaþiicritice

    IonBUZERA

    Bârfa e varianta insignifiantã, softa ceea ce constituie sau poateconstitui astãzi doxa, opiniacomunã, rudimentul unui spaþiu public. Ecomponenta ei mãruntã, antidecizionalã,inertã pe orice termen în afara celui imediat.Implicã în mod covârºitor o voluptate a etalãrii,exhibãrii unei pãreri, a oricãrei pãreri, adicãa pro-punerii ei incontinente, eliberate deorice grijã, de orice context ºi de oriceconsecinþã. E imediatitatea ºi inexactitatea înstare purã. (Este, prin definiþie, ºi un teritoriual pãrelniciei, iluzoriului, nu numai etimologiatermenului fiind necunoscutã, ci ºiposibilitãþile lui.) Encratismul unui astfel dediscurs este ieftin, fantasmatic, derizoriu, fiindnu numai nonproductiv pragmatic, ci ºi înmulte cazuri lent-autootrãvitor. Prezintã oanume atracþiozitate ºi pentru spiritele fine,alese, întrucât dã senzaþia unor confruntãride idei, numai cã ideile care sunt generate înastfel de împrejurãri (oricât de complezenþiam fi) nu depãºesc stadiul unor flori plãpândede mucigai, care pier odatã cu aburiiconjuncturii.

    Tot ce se poate spune mai mult înfavoarea acestei forme de (simili)existenþãumanã este cã rãspunde unui ciudat (darirepresibil) principiu al plãcerii: un plaisirsublimat al îngenuncherii ºi distrugeriiadversarului sau potenþialului adversar, oreminiscenþã a unor mult mai realiste ritualuriantropofage. Este ca un viciu ascuns, de pecare se ridicã mai mult sau mai puþin cortina.Se prezintã ca o certã, din fericire pasagerã,regresie a umanului în zona unei confortabile,cãlduþe animalitãþi, o animalitate contaminatãrareori ºi de saloane.

    Tocmai pentru cã este un spaþiu alresetãrilor ideatice iresponsabile ºi alcomplicaþiilor inutile, bârfa se bazeazã ºi peo hibridare semioticã (gesturi, limbaje,grimase) inconsistente, risipitoare, totalnepãsãtoare ºi pe o vulnerabilitate asumatã,la fel de candid, a ipotezelor de lucru, pe onebuloasã cognitivã (atât de pornire, cât ºide ieºire) ºi pe o confuzie sistematicã întrelocuþionar ºi perlocuþionar. Nu e resentimen-tarã, pe cât e de agramatã teleologic, fãrã aimplica, totuºi, pura pierdere de timp, ci unsoi de vacuizare sau evacuare a tempora-litãþii, care în anumite condiþii poate fifertil exploatatã, de pildã în sensul nihilismulmâlos ionescian sau nihilismului calofilcioranian. E un autism jucat în doi, în trei, încâte câþi vrei, cu conºtiinþa precisã a faptuluicã, mai ales cu un prilej similar (de la care veiabsenta), coparticipanþii te vor repudiapentru radicalismul tãu de melc ieºit pentrucâteva secunde din cochilie, la bãtaie.Deschizând piste de discuþie superflue, pecare þine morþiº sã le aprofundeze, un atarediscurs mixt nu face altceva decât sã-ºidemitã orice seriozitate a ofertei (care nicimãcar nu existã: bârfa este ºi cazul-limitã alunui discurs pragmatic lipsit de oricepragmaticã!), având, în schimb, un spec-tacular coeficient de amorsare spontanã, derelansaj lejer ºi autoreproducere practicinfinitã. Regula dominantã de constituire aspaþiului discursiv al bârfei este, astfel,aleatorismul pur, adicã încreþirea la unmoment dat, la orice moment dat (când sepot întruni condiþiile; or, ele se pot oricândîntruni: este nevoie de un consens tacit ºi

    de o temã oarecare, proiectatã pe unpersonaj oarecare), a unui continuumnedefinit ºi nedefinibil, vechi de când lumeaºi care va dura cât va dura lumea. (Oprotosemiozã sau un zgomot de fondetern?). Ar putea fi atunci o formã subtilã demanifestare a potenþialului ludic al oricãruilimbaj? Nici pe departe. Ludicul presupune,într-adevãr, gratuitate, eliberare deconstrângeri exterioare (nu ºi de regulileintrinseci), în timp ce ofensivele verbale pecare le declanºeazã ºi le întreþine bârfasugereazã mai degrabã o foarte serioasã,metodicã luare în posesie a personajului/personajelor þintit/e. Se pare cã bavardajul eun sine qua non al posibilitãþii de a te puteaexprima. Ceea ce e însã uluitor e cã reprezintãchiar limbajul în stare purã, adicã înarticularea lui batologicã, fãrã ierarhie, fãrãconotaþie ºi chiar fãrã sens. Analizadiscursului de tip bârfã pune problemagenezei limbajului ca spaþiu moral, con-tractual, centripet. Sã recunoaºtem cãdesfiinþarea fãrã probleme a oricãrei reguli(oricine poate spune orice despre oricine)pavoazezã cu un nesperat libertinaj, unulrealmente anticonvenþional, spaþiul libertãþiide exprimare.

    Pe scurt, bârfa este: a) o falsã operaþiemagicã de aneantizare a celuilalt, despre celcare se vorbeºte (totdeauna unul, fie ºiserializat, cãci dacã discuþia tinde sãdevinã mai amplã de exemplu: despre ungrup de persoane, o stare de fapt publicã,despre o situaþie politicã etc. sau maiabstractã se transformã în orice altcevadecât în bârfã: în fond, aceasta din urmã esteºi o degradare maximã a ideii de seminarprivat); b) o creare de spaþiu interstiþial,provizoriu al unei dispute, al unei paradoxe,cãci oricât de mult ar fi discreditat Absentul,el se va manifesta prin funcþia derememorare, dacã nu de compãtimire, fie eaºi inconºtientã, fugitivã: punerea îndiscuþie înseamnã nu numai declic allimbajului, ci ºi un interes direct în legãturãcu persoana vizatã; c) o hermeneuticãprimitivã, aflatã cel mult în stare brutã, cãciunilateralã, desfiinþatoare cel mai frecvent,chiar ºi atunci când se spun calinerii, adicãatunci când suntem în prezenþa aºa-numiteibârfe de bine (spre deosebire de ClaudeBremond, sunt de pãrere cã bârfa nu estehermeneutica in statu nascendi, ci o anulareconstantã, aproape programaticã a ideii dehermeneuticã); d) manifestarea psihanalizabilã din multiple unghiuri a uneivinovãþii conviviale, debordante,comunitare a celor prezenþi (bârfitorul efrustratul în stare genuinã, satrapul virtual,deocamdatã ingenuu); e) manifestarea uneiimpotenþe morale, pentru cã presupuneascundere, neasumare a celui mai mic riscposibil, acela de a-i spune victimei (falseivictime) ce crezi cu adevãrat despre ea; f) oformã de perturbare masivã a funcþiei co-native (Jakobson) a limbajului, întrucât celde faþã e vitima urmãtoare; g) o modalitatede a altera (de a pune sub semnul întrebãrii)ceea ce ar putea însemna alteritatea; h) înfine, o relevare a faptului cã nu existãsubiecte minore, ci numai abordãri minore.

    Concluzie: bârfa este utilã în planterapeutic, vag-promiþãtoare la etaj estetic,nudã în registru moral ºi nulã epistemologic.

    Acolo în grãdinãprintre ridichi ºi foi de salatãprintre cioburi de sticlã ºi bulbi putreziþiprintre pietre ºi pene de cintezoiîntr-o zi am gãsitceva ce gãseºti numai o singurã datã în

    viaþãceva fãrã formã, fãrã gust ºi culoareceva topindu-se ca literele soarelui pe

    apã

    Ce este acest ceva fãrã formã, fãrã gust,fãrã culoare, cu acest ceva ce se topeºte caliterele soarelui pe apã, ceva ce nu gãseºtidecât o singurã datã în viaþã? Rãspunsulpoate fi foarte clar, sau plin de mistere?Depinde cine rãspunde la aceastã lungãîntrebare! Oricum, universul grãdinacu miracole banale, am putea zice, cufoi de salatã, ridichi ºi bureþi putreziþi ºipene de cimpanzei! este, totuºi, unspaþiu paradisiac, plin de luminagenezei, un tãrâm binecuvântat, cenu-ºi extinde hotarele într-o sturlubaticãrisipire de sine, risipire datoratã vreuneienergii, pânã la urmã, negative, ºerpeºti!

    Melancolia se învaþã în fiecare zidacã nu te-ai nãscut cu flutureleacesta pe degeteascultã zornãitul alunelorexerseazã vesel în visaria vânzãtorului de pãsãridar nu ironiza niciodatã înalta catedrãde la care vorbeºte cu patoscapra cu ochelari dacã totuºimai crezi în mecanismele vântuluisearacând trec soldaþii cântândPoemele lui Petre Stoica se întrepãtrund,

    se continuã unele pe altele, formândbiodiversitatea Petre Stoica, în care n-auapãrut cu pregnanþã sfinþii barbari aiviitorului, pentru care totul e de vânzare,pentru care totul e posibil!...

    Oamenii nu sunt pândiþi de dezechilibremajore, n-a nãvãlit nici rãsãritul galben alºarpelui de dudãu, care sã-ºi contemple cubucurie propria infatuare învingãtoare,trecutul este permanent viu, cu eroziunilede rigoare, fireºte! prezentul este viu,exerseazã vesel în vis aria vânzãtorului depãsãri ºi nu ironizeazã înalta catedrã de lacare vorbeºte cu patos capra cu ochelari

    Atunci unde putem situa creaþia poeticãa lui Petre Stoica, în spaþiul unei lumiparadisiace, patriarhale, idilice? Nu vã

    D.R. POPESCU

    BiodiversitateaPetre Stoica III

    Istoria paradisuluigrãbiþi! În orice rai existã un ºarpe!

    Omul modern, vãzut mai de aproape, îºidezvãluie obscur tainele vii ºi nestãvilite alegerminaþiei rãului, care sunt, desigur maiales pentru Adam, primul om modern dinparadis, ºi poate ultimul! esenþa existenþeisale în curs de destabilizare!

    Tot timpul s-a crezut cã ºarpele stârneºterãul în (din?) Adam ºi Eva, oferindu-le, înschimb, ruºinea de a se vedea în pieleagoalã! Aici istoria paradisului se aflã larãscruce: conºtiinþa care-i oferã lui Adambucuria descoperirii aromelor ºi gustuluimãrului împãrþit cu Eva e copleºitã imediatde înþelegerea în chiar tragedia conºtiinþeisale! a vieþii absurde, banale, finite, ce-i

    era hãrãzitã la Est depârleazul raiului,dincolo, vasãzicã, deparadis!

    Totuºi, dacã vrems-o luãm pe dupãplop, Adam ºi Eva,mâncând mãrul delângã drumul princi-pal din rai, rãmân,cumva, tot inocenþi,fiindcã pornirea sprehalitul fructului opritn-a venit din cãpã-þânile lor: ei au fostvictimele ideologiei

    ºarpelui!Lui Dumnezeu, în secvenþele urmãtoare,

    nu-i vine sã-i creadã ochilor: Adam ºi Evaîºi puseserã în jurul buricelor, ºi mai jos,niscaiva frunze ºi flori semn cã voiau sã-ºiascundã goliciunea!... O dovadã explicitã cãdeveniserã conºtienþi cã erau în pielea goalã!Astfel am putea spune cã statutul explicit alvinovãþiei a fi sau a nu fi în pielea goalã! este proba irefutabilã a pãcatului!...

    Interesant! Adam ºi Eva nu pot profitanici mãcar un minut sau o noapte! deactul cunoaºterii!... Ei sunt imediat expediaþila Est de Eden, la munca de jos! Azvârliþipeste pârleaz, scoºi din eternitate, la Est deparadis ei nu vor putea profita decât de pro-pria lor moarte!

    Dar de unde ºtim noi cã nu asta urmãrearaþiunea vicleanã a ºarpelui: sã nu rãmânãnimeni viu ºi neîntinat nepãtat! îneternitatea paradisului?!

    Pânã vom vedea cine este ºarpele ce dãtârcoale biodiversitãþii Petre Stoica, sãspunem mãcar cã ºarpele paradisiac poate finumit primul ideolog al morþii!

  • Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 9 Eseu

    Calendariunie iunie

    Unicul roman al lui Ibrãileanupoate fi privit ºi ca o ilustrarea vocaþiei sale de cititoravizat. Pare un citat inventat în margineaoperelor apropriate prin lecturã, romane deanalizã a (a)moralitãþii ºi idealitãþii amoroase,de la Dominique de E. Fromentin ºi Armancede Stendhal la realiºti critici occidentali ºiruºi ori moderniºti din ºcoala lui Proust.Ajunge o continuare a lecturii romanelor. Aºidentifica în Adela, prin urmare, un supratext.Ceva asemãnãtor se petrece cu intertex-tualismul derivat în supratextualism.Conceptul acesta narativ rãmâne, desigur,mai potrivit pentru operele terminate de alþiautori decât cei care le-au început, ca în cazulprozei lui Mateiu I. Caragiale ori în cel aldramaturgului M. Sebastian, autor al uneipiese, Insula, încheiatã de Mirceaªtefãnescu. Romanul Adela iese dintr-oesenþialã adecvare creatoare ºi nu dintr-odiferenþã ori autonegaþie. Cartea a fost cititãca fiind produsã de singulara ºi binecu-vântata întâlnire a unui talent cu subiectulsãu (Paul Zarifopol, id.). Autoreferenþial,biografic, romanul este scris cu o naturalãînclinaþie empaticã ºi cu o livrescã propen-siune metodicã. El este un jurnal de crizãficþionalizat. Reflexivitatea, aici, se naºte ºicreºte din trãire. Trupul nu scapã examenuluiînsufleþit. Trupul sufletesc, ca sã reiauideologia epicã a Hortensiei Papadat-Bengescu ºi sã reamintesc cã Ibrãileanu i-afost acesteia primul mentor literar, în Adelaîºi menþine armonia într-un mod nu doarfiresc, dar ºi nefiresc, din vanitate ºiartificialitate.

    Emil Codrescu, autorul jurnalului, seaflã aici în cãutarea timpului ºi a iubiriipierdute în viaþã, dar regãsite în scris.Motivaþia eºecului iubirii nu este doarbiologicã, prin vârsta expiratã pentru iubire,prin diferenþa de aproape douã decenii dintrebãrbat ºi femeie, prin (pre)judecãþi morale,ori prin dificultãþi psihologice, legate derelaþia de iubire maternã sau de cuplu.Iubirea, tema majorã a scrierii, este conceputãaici ca o cauzalitate a minþii care absoarbe ºidominã tot restul, pentru a-ºi menþineautonomia. Iubirea ajunge un refuz alandroginiei. În Adela, iubirea esteoximoronicã. Vanitatea coincide cu pasiunea.Iubirea se realizeazã pe mãsurã ce se de-realizeazã. Emil Codrescu iubeºte, dar seteme de o mulþime de primejdii, mintea i sepierde într-un labirint de gânduri ºiimpulsiuni contradictorii care-l fericesc ºi-lnefericesc totodatã (G. Cãlinescu, Adela,Adevãrul literar ºi artistic, 4 iunie 1933).Romanul urmeazã dezambiguizarea unui

    ObsesiiMarian VictorBUCIU

    G. Ibrãileanu ºi diarismulficþional Adela

    sentiment complex ºi tulburãtor ca iubirea,prin opþiunea pentru salvarea ei în sacrificiu.Adela exprimã mãreþia unui sentiment tragicºi purificator.

    Sufletul personajelor nu e desprins detrupul lor individual ºi nici de condiþia socialãºi culturalã. El platonic (G. Cãlinescu), eaepicureicã? Ar însemna sã înþelegemmaniheic, deci sã nu înþelegem. Emil nu efilosoful moralist iar Adela nu e uºuraticaincultã. Nu se confruntã cultura cu natura.Sunt un bãrbat ºi o femeie din douã generaþiicare trãiesc diferit, pentru cã lumea seschimbã. Ei înþeleg ºi urmeazã diferit viaþacorporalã ºi mentalã, senzualitatea ºireflexivitatea, natura ºi cultura. Asistãmaproape la o confruntare idealã, simili-miticã,între bãrbatul aflat la crepuscul ºi femeiaaflatã la apogeu.

    Emil Codrescu existã la modul cartezian,în mãsura în care se îndoieºte de tot, inclusivde îndoialã. El este prins în capcanaprotectoare a tropismelor deliberãrii. Catânãrul Sandu, al lui Holban, maturul Emilraþionalizeazã iraþionalul. E incapabil sãcunoascã altfel decât în absolut sentimentuliubirii. Emil Codrescu este un intelectual(post)iluminist autovictimizat de raþiona-lismul autonomizat. Raþiunea îi substituiecredinþa. Unica teamã a lui Emil este sã facãceva din neîncredinþare. El are un fel demisticã a rezonabilitãþii. E închis nu prinnaturã, ci prin culturã. Voinþa lui nu e naturalã,dar culturalã. Natura lui nu e unilateralã ºiabsolutizantã, dar dualã ºi relativistã, cum aexplicat-o P. Constantinescu (id.). Darcultura îl artificializeazã ºi îl rafineazã.Adevãrul lui derivã din falaciozitate. Nu ede crezut cã Emil Codrescu îºi trãieºte preadin vreme senectutea, ca bãrbat trãind înRomânia (Moldova) în ultimul deceniu alsecolului XIX, devreme ce statisticilemenþioneazã cã media de vârstã în Franþa,pe la 1900, era de 46 de ani (deºi Bibliamenþine ideea cã vârsta de 70 de ani era ceapotrivitã sfârºitului vieþii, restul anilor fiindspre pedeapsã). Emil este doar un om cupicioarele, încã, pe pãmânt. El nu resimtebãtrâneþea de la naºtere, dupã cum ea sedesfãºoarã, aparent în ascuns, în mod natu-ral. El contemplã bãtrâneþea de la vârstadeplinei maturitãþii, când aproape totul odezvãluie. Simþurile (vizual, auditiv, tactil)sunt intelectualizate, metafizicizate,interferate în sinestezii de discurs analitic,poetic, similiepic, de tip simbolist. Chiarintrospecþia este aici simbolistã. Ea de-realizeazã, dar numai în aparenþã devinemortifiantã. În fapt, în (noua) realitate, eaajunge chiar vivifiantã. Iubirea apare

    înþeleasã ºi practicatã în chip de causamentale. Iubirea neliniºtitã ºi tulburãtoare amorþii nu reduce, ea chiar sporeºte viaþa. Oastfel de iubire priveºte deopotrivã pe mamalui Emil, moartã cu 36 de ani în urmã,depãºitã ca vârstã de bãrbatul burlaccvadragenar, ºi îl are în vedere ºi pe fostulsoþ al Adelei, anonimizatsub iniþiala L., care nu-ioculteazã iubirea idealizan-tã (ideaticã), nu i-o anulea-zã. Din contra, i-o sporeºte,îi mãreºte haloul de ocult.Iubirile anterioare, defunc-te mai cu seamã la propriu,dar în orice caz la figurat,intrã în aceeaºi ecuaþie desuflet ºi conºtiinþã. Ele suntniºte copile, Lolitele luiCodrescu, reînviate ºificþionalizate delicat ºipervers. Trãirea în conºti-inþã substituie ºi augmen-teazã actul, mai ales prinambiguizare. Codrescu areerosul asiatizat, el nu este un senzual fixat înscopul abstinenþei. Senzualitatea lui nudevine scop, dar mijloc. El ºi-o abstrage, sau,ca sã folosesc un termen freudian, ºi-ocondenseazã în act, pentru a osupradimensiona în idee. Foloseºte la maxi-mum subiectivitatea, ridicatã la nivel dedemiurgie. De aceea ia în sprijin peSchopenhauer ºi convingerea cunoscãtoarecã lumea este reprezentarea mea. Iubireaajunge pentru el realã în cunoaºtere (cuaccepþia de co-naºtere). Dincolo de aceastaîncepe degradarea trãirii ºi alterarea umanã.Aparent oscilant, Emil este un consecventîn simþire ºi gândire. Un împãcat înneîmpãcare. Un ambiguizant tolerant,stãpânit retoric de figura oximoronicã, în careîºi înscrie viaþa ºi sensul acesteia. Într-odialecticã a opoziþiilor baroce ºi nu romantice,trebuie sã urmãm cititorul din text (lector infabula U. Eco) atras de gândirea lui LudwigBüchner din Kraft und Stoff. Emil nu e unîndrãgostit indecis, ci unul foarte decis înindecizia sa. Aparent, el se opreºte lajumãtatea drumului. În fapt, trece pe un altdrum, pe care îl parcurge pânã la capãt. Adelaeste un romanul modern care pãstreazã cevaesenþial, vechi, din romanul cavaleresc,clasic, idealist. Emil ºtie cã femeia idealã nuîi apare în faþã, dar trebuie sã ºi-o nascã încap. În iubirea sa existã preceptul: adevãrateste numai frumosul ideal. În termenii lui M.de Unamuno, Emil este un sentidor mereupregãtit sã slujeascã un pensator .Adâncimea rafinatã a expresiei gândirii sale

    trãite a convins cel mai mult.Adela rãmâne personajul preferat de

    comentatorii romanului, graþie realismului,verosimilitãþii ei complexe, dar nu compli-cate, senzitivitãþii sale spontane emanatã dininconºtient. Ea, aristocrata de neam ºisânge, este femeia fireascã. Natural, dar ºi

    cultural, Adela apare fun-damental diferitã desofisticatul, pervertitul cul-tural Emil. El este doar unspirit artistic aristocratic, unPygmalion e�


Scrisul Romanesc 7/2012

Scrisul Romanesc 7/2012

Nr. 5-6 (247-248) 2018 · parte scrisul literar laic, cu registrele sale funcționale bine marcate și . 10. ROMÂN˜ clar individualizate, și pe de altă parte scrisul literar bisericesc,

Nr. 5-6 (247-248) 2018 · parte scrisul literar laic, cu registrele sale funcționale bine marcate și . 10. ROMÂN˜ clar individualizate, și pe de altă parte scrisul literar bisericesc,

6124-PCN-58 PC

6124-PCN-58 PC

SR 02 2018 - Libris.ro Scrisul...Scrisul Romnesc Nr. 2 (174) februarie 2018 3 Eseu Continuare din p. 1 A stfel, încă de tânăr, Anton Bibescu a avut privilegiul de a cunoaște și

SR 02 2018 - Libris.ro Scrisul...Scrisul Romnesc Nr. 2 (174) februarie 2018 3 Eseu Continuare din p. 1 A stfel, încă de tânăr, Anton Bibescu a avut privilegiul de a cunoaște și

Newsletter LSRS #58 Octombrie 2015

Newsletter LSRS #58 Octombrie 2015

SCRISUL INTERZIS AL LUI EMINESCU

SCRISUL INTERZIS AL LUI EMINESCU

Rev Scrisul Romanesc

Rev Scrisul Romanesc

Cezarina Adamescu-Treptele sinelui · Title: Microsoft Word - Cezarina_Adamescu-Treptele_sinelui.doc : Created Date: 11/7/2008 10:08:58 PM

Cezarina Adamescu-Treptele sinelui · Title: Microsoft Word - Cezarina_Adamescu-Treptele_sinelui.doc : Created Date: 11/7/2008 10:08:58 PM

58 Astrorelokacija

58 Astrorelokacija

Întâlniri literare L Membră A.R.I.E.L. - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc Nr. 7 Din 2017.pdf · Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 3 Eseu Cătălin Dorian Florescu Continuare

Întâlniri literare L Membră A.R.I.E.L. - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc Nr. 7 Din 2017.pdf · Scrisul Românesc Nr. 7 (167) ♦ iulie 2017 3 Eseu Cătălin Dorian Florescu Continuare

58 100 4 - drept.uvt.ro

58 100 4 - drept.uvt.ro

Slujba Invierii 58-63

Slujba Invierii 58-63

SR 12 2017 - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc nr.12 din 2017.pdf · Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 3 Eseu → din exil și reproduce versuri de A. Cotruș, G. Busuioceanu,

SR 12 2017 - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc nr.12 din 2017.pdf · Scrisul Românesc Nr. 12 (172) ♦ decembrie 2017 3 Eseu → din exil și reproduce versuri de A. Cotruș, G. Busuioceanu,

Scrisul -de la origine pana in prezent

Scrisul -de la origine pana in prezent

Actualittati Stomatologice 58

Actualittati Stomatologice 58

Psihologie lectia 57 +58

Psihologie lectia 57 +58

2.EXEGEZA IZVOARELOR BIZANTINE ÎN SCRISUL ISTORIC AL ŞCOLII ARDELENE. GENERAŢIA A TREIA

2.EXEGEZA IZVOARELOR BIZANTINE ÎN SCRISUL ISTORIC AL ŞCOLII ARDELENE. GENERAŢIA A TREIA

Revista AP Aprilie - Iunie 2008 Nr. 2 (58)

Revista AP Aprilie - Iunie 2008 Nr. 2 (58)

Revista Scrisul Romanesc Nr. 8 Din 2018 - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc Nr. 8... · Pasionat de istoria literară, Mircea Iorgulescu scrie sistematic și riguros volume cu foi-letoane,

Revista Scrisul Romanesc Nr. 8 Din 2018 - cdn4.libris.ro Scrisul Romanesc Nr. 8... · Pasionat de istoria literară, Mircea Iorgulescu scrie sistematic și riguros volume cu foi-letoane,

Geopolitica Rom 11 58

Geopolitica Rom 11 58