Limbajul scrisorilor de afaceri

Scrisorile de afaceri sunt documente redactate conform cerinţelor stilului oficial-

administrativ. Acest stil constituie o varietate funcţional – stilistică a limbii române, fiind

condiţionat de factori extralingvistici şi conturat de surse ale limbii, selectate şi organizate în

raport cu cerinţele de bază ale acestei varietăţi funcţionale. Stilul oficial-administrativ deserveşte

o realitate polivalentă. şi de aceea are o structură neomogenă. În ultimul timp, capătă amploare

delimitarea acestui stil, printre celelalte stiluri funcţionale ale limbii române, ca un stil al

comunicării în sfera economică, juridică şi diplomatică, precum şi în sfera relaţiilor oficiale între

diverşi parteneri de afaceri şi diverse organizaţii.

După cum se menţionează în literatura de specialitate [Capitole de stilistică, p. 375-381],

în cadrul stilului oficial-administrativ se disting trei substiluri în funcţie de cele trei sfere de

activitate: juridică, diplomatică şi administrativă. Se vor deosebi, respectiv, trei substiluri în

cadrul stilului oficial-administrativ: substilul juridic, substilul diplomatic şi substilul cancelăresc

sau administrativ. La rândul lor, aceste substiluri îşi organizează textul după genuri şi specii.

Acestea se deosebesc printr-un specific de organizare compoziţională a materialului de limbă,

printr-un principiu constructiv unic. Datorită acestui fapt, unele genuri capătă o compoziţie şi o

exprimare standardizată, ceea ce permite ca ele să circule pe formulare, pe blanchete speciale.

Majoritatea documentelor ce ţin de stilul oficial-administrativ au părţi compoziţionale

comune. Pentru documentele diplomatice, de exemplu, sunt specifice următoarele părţi

componente: formule protocolare introductive şi de încheiere, mesajul propriu-zis, care conţine

partea argumentativă şi expunerea faptelor. Aceste componente nu sunt specifice numai

documentelor diplomatice. După acelaşi principiu sunt alcătuite şi scrisorile de afaceri, şi diferite

documente administrative. În genere, e de notat că aproape toate documentele oficial-

administrative sunt scrise după un anumit tipar, plan. Acest lucru înlesneşte mult constituirea lor.

Cerinţele de bază ale stilului oficial-administrativ, impuse tuturor tipurilor de documente,

sunt următoarele: exactitatea şi accesibilitatea mesajelor, caracterul impersonal, logic şi laconic

al exprimării.

Scrisorile de afaceri ţin de substilul administrativ care deserveşte relaţiile administrative

şi comerciale. Sfera de comunicare a acestui substil sunt afacerile. Principalele documente

redactate conform cerinţelor acestui substil sunt: scrisorile comerciale, de afaceri, cererile,

certificatele, demersul, nota explicativă, invitaţia, procesul-verbal, raportul de activitate,

documentele necesare pentru angajarea în câmpul muncii, cum ar fi curriculum vitae, scrisoarea

de intenţie etc.

În cele ce urmează, vom încerca să descriem particularităţile limbajului scrisorilor de

afaceri. Articolul se bazează, în mare parte, pe materia predată la cursul „Corespondenţa

economică şi comunicarea de afaceri” studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice.

Scrisorile de afaceri sunt nişte documente care au un scop funcţional distinct şi o valoare

economică şi juridică aparte. Există câteva tipuri de scrisori comerciale conforme cu situaţiile

reale care apar în procesul de comunicare între agenţii economici. Se cunosc următoarele tipuri

de scrisori de afaceri: cererea de ofertă, oferta, comanda, confirmarea de comandă –

caracteristice pentru etapa precontractuală şi reclamaţia şi remedierea răspuns la reclamaţie,

scrisori de revenire – caracteristice pentru etapa postcontractuală. Într-o scrisoare de afaceri,

selectarea şi organizarea mijloacelor de limbă sunt conforme cu scopul comunicativ al fiecărui

tip de scrisoare în parte, dar pot fi relevate şi particularităţi comune limbajului corespondenţial.

Printre acestea se numără: utilizarea lexicului comun, neutru; prevalarea substantivelor

deverbale, folosirea unor îmbinări de cuvinte specifice; terminologie adecvată, lipsa arhaismelor,

regionalismelor şi a cuvintelor dialectale, folosirea pe scară largă a cuvintelor împrumutate din

alte limbi, lipsa conotaţiei, folosirea unor formule standardizate etc.

Astfel, corespondenţa de afaceri se deosebeşte de cea obişnuită în sensul că se supune

unor reguli mai stricte. Ea poate servi o probă sau dovadă în justiţie, ceea ce nu se face în cazul

unor simple scrisori sau convorbiri telefonice. Din cauza aceasta, copiile scrisorilor de afaceri

trebuie păstrate timp de 10 ani în arhiva organizaţiei.

Limba în care un om de afaceri discută cu partenerul său este instrumentul principal folosit în

derularea afacerilor. Limbajul afacerilor este foarte complex şi stăpânirea lui are efect pozitiv

asupra interlocutorului. Fără a vorbi corect limba riscăm să nu fim înţeleşi în diferite chestiuni

esenţiale atât în comunicarea faţă în faţă, cât şi în cea prin intermediul corespondenţei.

Stilul corespondenţei de afaceri se caracterizează prin anumite calităţi.

● Prima calitate, sau mai bine zis, cerinţă este ca scrisoarea elaborată să dovedească prin ea

însăşi profesionalism în domeniul în care se încadrează afacerea respectivă.

● Nu doar limbajul în cuvinte şi expresii de specialitate, ci şi forma grafică a scrisorii spune

partenerului pe cine se poate baza în afaceri. Hârtia pe care se scrie (tipărit sau scris de mână)

o scrisoare de afaceri trebuie să fie de o calitate bună, de obicei, de culoare albă. Formatul

hârtiei –A4 sau A5. O scrisoare de afaceri se scrie numai pe hârtie cu antetul companiei. Fără

antet scrisoarea dă o impresie de ceva personal, ceea ce se poate interpreta diferit.

● O scrisoare de afaceri trebuie să fie scurtă şi la subiect, simplă, fără repetări. Referirile

personale se admit doar uneori în primele 2-3 rânduri şi la sfârşitul scrisorii.

Trăsăturile unei scrisori de afaceri ţin de stilul acesteia. Stilul corespondenţei oficiale

reprezintă forma specifică de exprimare a ideilor. Deci, stilul este felul în care ne exprimăm

gândurile, modul în care sunt folosite resursele limbii în diverse domenii ale activităţii sociale.

Fiecare domeniu de activitate are o terminologie specială şi un limbaj de specialitate. Astfel,

alături de celelalte stiluri ale limbii, există şi un stil al corespondenţei oficiale ce se

caracterizează prin folosirea de expresii stabile, renunţând la nuanţe emotive şi la folosirea

cuvintelor cu sens figurat.

Principalele trăsături ale stilului corespondenţei oficiale sunt:

● Claritatea. Această trăsătură a stilului se referă la faptul că exprimarea ideilor nu trebuie

să dea naştere la interpretări eronate. Claritatea presupune folosirea cuvintelor cu sensul lor

propriu, folosirea expresiilor celor mai potrivite pentru redarea ideii respective. Trebuie

cunoscute foarte bine mijloacele sinonimice, paronimice, omonimice pentru a redacta corect

conţinutul scrisorii şi a evita echivocul. Prezentarea logică a ideilor este o altă cerinţă a clarităţii.

Frazele prea lungi, fără elemente de coeziune a textului năucesc uneori cititorul. Scrisoarea de

afaceri nu trebuie să conţină nici o ambiguitate. Nu trebuie folosite expresii vagi sau prea

pompoase, precum, Pereţii şi podeaua vor beneficia de un tratament special. Trebuie să fie

precizate materialele folosite la zugrăvirea pereţilor sau la vopsirea duşumelei. De asemenea

dacă vom scrie: Reprezentantul nostru va veni cât de curând, partenerul nu va şti când să îl

aştepte. Trebuie indicată data şi ora exactă.

O exprimare imprecisă devine o sursă de reclamaţii ulterioare, pentru discuţii, care îl vor

pune pe expeditor în situaţia de a veni cu precizări , cu corectări a propriei scrisori, ceea ce îi va

răpi mult timp şi va prejudicia bunul mers al afacerilor.

Folosirea unor cuvinte străine neasimilate încă de majoritatea funcţionarilor dăunează clarităţii

stilului, inducând în eroare şi cauzând interpretări uneori total greşite. Totuşi, se pot folosi

expresii de care circulă în limbajul corespondenţial internaţional, cum ar fi: a plăti cash, en gros

şi en detail etc. [Vivien, Arne, p.12]

● Simplitatea care se referă la expunerea ideilor într-o formă simplă, fără expresii greoaie,

întortocheate, dar trebuie să avem grijă să nu exagerăm nici în sens invers, adică să folosim

forme şablonarde, seci.

● Concizia se referă la faptul ca scrisoarea să conţină cât mai multe idei exprimate în cât mai

puţine cuvinte. În acest sens se utilizează termenii de specialitate si expresii uzuale care să

exprime ideile fără să dăuneze clarităţii scrisorii. Concizia este o lege supremă a corespondenţei

oficiale întrucât acest tip de scrisori sunt destinate unor oameni de afaceri care de regulă sunt

foarte grăbiţi şi iau unele decizii din mers. De aceea o scrisoare de afaceri trebuie să fie scurtă.

● Exactitatea. O scrisoare de afaceri trebuie să fie exactă. Inexactitatea, minciuna pot duce

la pierderea încrederii clientelei. Dacă anunţaţi că o marfă livrată este de calitate superioară, în

timp ce aceasta este de o altă calitate, fie ea şi apropiată de cea superioară, riscaţi să pierdeţi

clientela. De aceea este contraindicat enunţul: Ca răspuns la ultima dvs. scrisoare, ci trebuie

indicat precis numărul şi data scrisorii la care răspundeţi. Aceasta pentru că s-ar putea ca din

cauza întârzierilor de la poştă clientul respectiv să nu fi primit încă scrisoarea la care se face

referirea. De asemenea, nu trebuie formulată o idee importantă astfel: Condiţiile noastre sunt

aceleaşi ca şi pentru precedentele comenzi, referitoare la acelaşi articol. Spunând aşa,

partenerul este pus în situaţia să caute şi să recitească scrisorile anterioare, ceea ce îl agasează,

mai ales dacă nu poate găsi repede documentul respectiv. Trebuie să fie repetate condiţiile,

pentru a nu-l pune pe partener în situaţia să caut e în arhivă scrisoarea precedentă. [Vivien, Arne,

p.13]

● Deferenţa se referă la modul de exprimare, la tonul folosit care trebuie să fie cât mai

politicos şi binevoitor, cât mai amiabil. Chiar dacă atitudinea partenerului de afaceri lasă mult de

dorit, trebuie să ne comportăm cu bună-cuviinţă.

Nu trebuie trimisă imediat o scrisoare, dacă suntem încă sub efectul nemulţumirii. Iată un

exemplu, citat de Dale Carnegie: „George Rona a fost multă vreme avocat la Viena, dar (...) s-a

refugiat în Suedia. Era fără bani şi avea mare nevoie de un loc de muncă. Putând să vorbească şi

să scrie în mai multe limbi, a sperat să găsească un rost de corespondent pentru o firmă de export

sau import. Cele mai multe firme i-au răspuns că nu aveau nevoie de asemenea servicii, dar îi vor

păstra oferta...şi aşa mai departe. Totuşi, una din scrisori primite de George Rona a fost puţin

diferită. Scria acolo: „Ceea ce îţi imaginezi tu despre afacerea mea nu este adevărat. Te înşeli şi

eşti prost. Nu am nevoie de nici un corespondent. Şi chiar dacă aş avea, nu te-aş angaja pe tine,

pentru că nu eşti în stare să scrii corect nici măcar în suedeză. Scrisoarea ta e plină de greşeli.”

Când George Rona a citit această scrisoare, s-a înfuriat ca Donald Răţoiul. Ce zicea suedezul

acesta că nu scrie corect! Păi scrisoarea suedezului era plină de greşeli. Aşa că Rona a scris o

scrisoare menită să-l facă praf pe omul acela. Apoi s-a oprit şi şi-a spus: „Stai o clipă. De unde

ştiu eu că omul nu are dreptate? Am studiat eu suedeza, dar nu e limba mea maternă, aşa că poate

fac greşeli de care nu sunt conştient. Şi dacă aşa e situaţia, cu siguranţă trebuie să studiez mai

mult, dacă vreau să capăt o slujbă. Poate că omul mi-a făcut un serviciu, chiar dacă nu asta i-a

fost intenţia. Simplul fapt că s-a exprimat în termeni dezagreabili, nu înseamnă că îi sunt dator.

Aşadar, am s-i scriu şi am să-i mulţumesc pentru ceea ce a făcut”. Prin urmare, Rona a rupt

scrisoarea înfierbântată pe care o redactase deja şi a scris alta, în care spunea: „ Aţi fost foarte

amabil să vă deranjaţi să-mi scrieţi, mai ales că nu aveţi nevoie de un corespondent. Îmi pare rău

că m-am înşelat în privinţa firmei dvs. Motivul pentru care v-am scris a fost următorul: m-am

interesat de firmele care se ocupă de import sau export şi numele dvs. mi-a fost dat ca fiind unul

dintre liderii în domeniu. Nu am ştiut de greşelile gramaticale din scrisoarea mea. Îmi pare rău şi

îmi este ruşine. Mă voi dedica mai stăruitor studiului limbii suedeze şi voi încerca să îmi

corectez greşelile. Vreau să vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat să pornesc pe drumul

autoperfecţionării”. Peste câteva zile Rona a primit o scrisoare de la acel om, prin care îl ruga să

vină s îl vadă. Rona s-a dus şi a obţinut o slujbă. Rona a descoperit de unul singur că un răspuns

blând alungă furia”. [Dale Carnegie]

● Promptitudinea reprezintă, de asemenea un act de politeţe faţă de parteneri. Răspunsul

fără întârzieri contribuie la evitarea aglomerării de corespondenţă nerezolvată, ceea ce uşurează

munca şi disciplinează lucrătorii serviciului respectiv.

● Concizia se referă la formularea cât succintă a ideii exprimate pentru a nu abuza de timpul

partenerului de afaceri. În lucrările de specialitate s-a menţionat că ”O cerere scurtă, redusă

numai la ideile esenţiale, dar clar redactată, este, de multe ori, mai eficientă decât un memoriu pe

pagini întregi, oricât ar fi de documentat”.

● Corectitudinea se referă la respectarea regulilor gramaticale la redactarea textului, la

efectuarea corectă a acordului şi folosirea corectă a formelor gramaticale. De asemenea,

corectitudinea se referă şi la evitarea greşelilor lexicale, cunoscute sub numele de tautologie,

pleonasm, echivoc, calchiere, paronimie. [Boia, p.8]

Să trecem în revistă aceste tipuri de greşeli spre a le identifica şi evita.

Tautologia este o greşeală de stil care constă în utilizarea alăturată a două cuvinte care au

aceeaşi rădăcină: scrisoare scrisă, conducător care conduce, debutantul debutează etc.

Pleonasmul este o greşeală de stil care constă în utilizarea alăturată a două cuvinte cu acelaşi

sens: avansaţi înainte, graniţa hotarului, cobori în jos.

Echivocul constă în înţelegerea ambiguă a unui enunţ: cizme pentru femei de culoare neagră,

mănuşi pentru bărbaţi de lână, ambalaj de fructe şi legume, confecţionăm mănuşi din pielea

clientului etc.

Calchierea constă în traducerea mot-à-mot a unei expresii dintr-o limbă în alta:

Nici într-un caz În nici un caz

Până ce Deocamdată

Numai ce Tocmai acum, chiar acum, acum o clipă

Am ajuns la compromis Am făcut un compromis

A realiza marfa A vinde marfa

A măsura hainele A proba hainele

Careva măsuri Anumite /unele măsuri

Paronimele sunt cuvinte apropiate sub aspect fonetic: se deosebesc printr-o literă:

familiar / familiar; interesant / interesat, original / originar, oral / orar etc.

La redactarea corespondenţei de afaceri este nevoie de multă prudenţă. Nu trebuie

dezvăluite secrete care ar putea pricinui daune afacerii. Nu trebuie să divulgaţi preţul real, ci

numai pe cel care ar iniţia discuţia. Aceasta nu înseamnă lipsă de sinceritate, ci o problemă de

tactică. Scrisoarea trebuie să fie conformă cu spiritul şi politica generală a firmei. Cel care

redactează scrisoarea îşi va lua toate precauţiile necesare pentru a nu da naştere unor procese

nedorite. Astfel, el nu va anunţa că se obligă să plătească la o dată stabilită dacă nu este sigur că

îşi va putea ţine angajamentul; nu va promite că va livra un produs la o dată stabilită atunci când

acest produs este încă în proces de fabricaţie etc. [Vivien, Anre, p 12-14].

Alegerea formulei de adresare este deosebit de importantă. Titulatura este aleasă în

funcţie de două elemente: destinatarul scrisorii şi cât de formală este relaţia cu el. Există câteva

reguli de care e bine să se ţină cont.

1. Este întotdeauna corectă şi preferabilă unei greşeli adresarea Stimate domn sau Stimată

doamnă.

2. Când o persoană are mai multe titluri, alegeţi-l pe cel mai important: Domnule director,

Domnule Preşedinte.

3. Când nu se cunoaşte funcţia persoanei, scrisoarea va începe cu apelativul Domnule, Doamnă,

Domnişoară urmat de numele persoanei respective.

Un bărbat care scrie altui bărbat se va adresa cu Stimate domn sau Dragă domnule, dacă

îl cunoaşte mai bine. Un bărbat care scrie unei femei va spune doar Stimată doamnă. Nu se

folosesc adresări de tipul :Dragul meu domn, dragă domnule Ionescu, nici Dragă doamnă sau

Dragă doamnă Ionescu.

O mare importanţă pentru scrisorile de afaceri o au formulele de redactare. Există nişte

formule de redactare folosite pe larg în corespondenţă. Aceste formule sunt grupate după poziţia

pe care o ocupă în corpul scrisorii. Astfel se delimitează formule de introducere, formule de

încheiere şi formule folosite în corpul scrisorii.

Formulele de introducere se deosebesc după tipul de scrisori. Astfel:

● La scrisorile de iniţiativă, din oficiu cea mai frecventă formulă de introducere este Prin

prezenta vă facem cunoscut (comunicăm, informăm, confirmăm, aducem la cunoştinţă, delegăm

etc.) O altă formulă larg folosită la acest tip de scrisori este Vă rugăm a aproba( a dispune, a

trimite, a ne comunica, a ne livra, a ne expedia). Tot verbul a ruga, însă în construcţie cu

conjunctivul este folosit în formula următoare Vă rugăm să luaţi notă de, să confirmaţi, să

verificaţi etc. O formulă politicoasă de introducere este: Avem onoarea a vă comunica ( a vă a vă

face cunoscut, a vă informa). Tot din această categorie face parte şi formula Ne permitem a vă

informa ( a vă ruga, a vă solicita). Se foloseşte şi o formulă neutră cum este aceasta Vă trimitem

(transmitem, remitem, restituim) alăturat ...; V-am informat în scrisoarea noastră nr. / din...

● La scrisorile de răspuns cea mai răspândită formulă de redactare este Ca răspuns

(răspunzând) la scrisoarea( cererea, adresa) dvs. nr.----/ din---, pentru care vă mulţumim... Sau

câteva asemănătoare: La scrisoarea dvs. nr.---/ din--- vă comunicăm următoarele; Am primit

scrisoarea dvs. nr.---/ din---, prin care ne anunţaţi că...; În posesia scrisorii dvs. nr. ---/ din---

Confirmăm primirea scrisorii (comenzii, ofertei, facturii, contractului, mărfurilor) dvs. nr. /

din---; Am consultat catalogul dvs. şi vă rugăm să ne trimiteţi o ofertă detailată pentru ...;

Circumstanţe independente de voinţa noastră nu ne-au permis de a vă răspunde mai curând.

● La scrisorile de revenire şi reclamaţie se folosesc următoarele formule: Ca urmare la

scrisoarea noastră nr. / din; Ca urmare la convorbirea noastră telefonică avută în ziua de...;

Revenim asupra scrisorii noastre (celor comunicate în scrisoarea noastră) nr. / din referitoare

la...; Pentru precizarea celor comunicate prin scrisoarea nr. / din...; În completarea scrisorii

noastre nr. / din; Întrucât până astăzi n-am primit răspuns la comanda(contractul, oferta etc.) vă

rugăm...

Formule folosite în corpul scrisorii: Considerăm necesar de a vă prezenta (informa,

anunţa, semnala, transmite...); Considerăm de datoria noastră de a...;Având în vedere

importanţa problemei, vom face tot posibilul pentru rezolvarea ei cât mai urgent; Vom proceda

la reexaminarea acestei probleme; Problema se află în curs de rezolvare (studiu, examinare,

cercetare);Vă asigurăm că vom depune toate eforturile (vom face tot posibilul, vom ţine seama

de propunerile, sugestiile dvs.);Faţă de această situaţie, vă rugăm (suntem obligaţi etc.); V-am

rămâne îndatoraţi dacă ne-aţi indica...; Vă trimitem alăturat un cont bancar nr. De 1000 de lei

şi v-am rămâne îndatoraţi dacă ne-aţi confirma primirea lui.

Formule de încheiere sunt aceleaşi la toate tipurile de scrisori. Cele mai frecvente sunt:

Vă rugăm să primiţi mulţumirile noastre; Vă mulţumim anticipat pentru...; Cu mulţumiri

anticipate; Mulţumim şi aşteptăm cu interes răspunsul dvs.; Aşteptăm cât mai urgent răspunsul

dvs.; Mulţumindu-vă pentru încrederea arătată, vă asigurăm...; În aşteptarea răspunsului

(confirmării...) vă mulţumim anticipat; În speranţa că veţi găsi oferta noastră convenabilă, vă

mulţumim anticipat; În speranţa că soluţia propusă de noi va fi acceptată; În speranţa că veţi

rezolva această chestiune în mod satisfăcător, vă mulţumim anticipat; Rugându-vă să primiţi

scuzele noastre pentru..., vă asigurăm că... etc. [Boia, p. 11-13]

Pe lângă formulele citate mai sus, orice scrisoare se încheie cu formule de politeţe. Se

obişnuieşte să se reia exact titlul persoanei respective în formula de politeţe. Această regulă nu

este respectată în circularele publicitare. Dintre cele mai curente formule de politeţe merită să fie

reţinute următoarele:

Cu stimă, formulă utilizată pentru persoane necunoscute; Cu cele mai bune sentimente, formulă

mai familiară, folosită de la egal la egal sau pe o scară ierarhică superioară; Cu sentimente alese,

de la furnizor la client, de la funcţionar la patron; Cu respect, de la cel mai tânăr la cel mai în

vârstă; Cu cea mai înaltă consideraţie, rezervată scrisorilor solemne, pentru un funcţionar înalt,

un ministru etc. Sunt binevenite şi fraze scurte, precum: Sincer, al dumneavoastră, Cu salutări,

în scrisori impersonale cum sunt comenzile.

E bine să se reţină şi câteva formule protocolare, folosite în situaţii de protocol:

● Pentru preşedintele ţării – Domnule Preşedinte, Vă rog să primiţi omagiul celui mai profund

respect.

● Pentru ambasador – Domnule Ambasador, Excelenţa voastră, Vă rog să primiţi asigurarea

întregii noastre stime.

● Pentru un ministru – Vă rog să primiţi, Domnule Ministru, expresia întregii noastre stime.

● Pentru procuror – Vă rog să primiţi, Domnule Procuror, cele mai respectuoase sentimente.

● Pentru un senator sau deputat – Vă rog să primiţi, Domnule Senator, expresia profundei

noastre consideraţii. [Vivien, Arne, p.11; Ghidul, p.70-72]

În concluzie, e de remarcat că redactarea scrisorilor de afaceri va fi mereu actuală,

deoarece, după cum se menţionează în lucrările de specialitate, orice convorbire telefonică sau

telegrafică, care tratează o problemă serioasă de afaceri, trebuie confirmată în scris. Astfel încât,

limbajul corespondenţei de afaceri are o mare pondere în activitatea oricărei unităţi economice.

BIBLIOGRAFIE

1. Boia Aurel, Corespondenţă şi stenodactilografie, Bucureşti, 1996.

2. Borcoman Raisa, Corespondenţa comercială, Chişinău, 1998.

2. Borcoman Raisa, Corespondenţă şi uzanţe de protocol, Chişinău, 2003.

3. Bossico Mary, Scrisori de afaceri, Bucureşti, 1992.

4. Capitole de stilistică, Chişinău, 1990

5. Chiriacescu Adriana, Mureşan Laura, Barghiel Virginia, Hollinger Alexander. Corespondenţa

de afaceri în limbile română şi engleză, Bucureşti, 2003.

6. Ghidul funcţionarului. Corespondenţa şi tehnica secretariatului, Chişinău, 2001.

7. Moldovanu Gh, Corespondenţa în limba franceză, Chişinău, 1993.

8. Palii Alexei, Cultura comunicării, Chişinău, 2002.

9. Şoşa Elizaveta, Scrierea corectă. Reguli. Modele. Exerciţii, Bucureşti, 1997.

10. Vivien Georges, Arne Veronique, Secretara perfectă, Bucureşti, 1995.

11. Vlăduţ Zoica-Elena, Temeş Ana, Corespondenţa comercială. Bucureşti, 1997.