i *2

P R O P R I E T A R :

SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELLÁN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E ;

autorităţi «I instituţii 1000 lei de onoare 500 -particular* 250 ~

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA

BDCUKŞTI I Str. Brexoianu 23-25

T E L E F O N 3.30,10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L L • Nr. 48

S Â M B Ă T A 22 Noembrie 1941 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

C ultivând mereu şi risipind pretutindeni literatura şi gân­

direa care dizolvă toate certitudi­nile omeneşti, evreii au făcut să se creadă că arta şi filosofia nouă sunt numai acelea pe care ei le propulsau. Foarte rarele glasuri a l e conştiinţei mediteranene, de esenţă greco-latină, nu isbuteau să învingă conspiraţia spiritului iudaic. Simţim astăzi tot mai trebuincioasă eliberarea din ju­gul acestui vis urît, care a fost domnia gândirii dizolvante. Lu­mea nouă se va clădi prin pos­tulatele creştine şi certitudinile eterne ale spiritului omenesc.

S ateliţi ai marilor puteri în trecutul nostru furtunos, am

oscilat când către Răsăritul slav, când către forţa Bizanţului ocăr-muit de puterea turcească. Trep­tele eliberării noastre au fost pli­ne de suferinţa atâtor generaţii. Nu simţiţi că începem, să intrăm în faza cea mare a libertăţii şi a recunoaşterii depline a marilor noastre însuşiri? Istoria ne-a răs-bunat. Iar tinereţea şi vigoarea sufletului românesc s'au verifi­cat cu prisosinţă.

| T n cântec de slavă al tă-riei şi energiei româneşti ,

contrapus unui trecut plin de pătimiri, va străbate l iteratu­ra de după războiul întregirii . şi al definitivei noastre afir­mări, pe toate planurile m a ­teriale şi sufleteşti.

m n biserica Sf. Nicolae Dom-• nesc delà Curtea de Argeş, printre atâtea străvechi picturi, există o mare compozite, înfăţi­şând Adormirea Maicii Domnu­lui. De câte ori am avut prilejul s'o văd, m'am încredinţat că nu este scenă din zugrăvelile noas­tre bisericeşti mai plină de duio­şie, de farmec şi de uman decât

în reprezentarea trecerii către cele veşnice a Sfintei Fecioare. Iar la Curtea de Argeş avem un exemplu de autentică pictură bi-zantino-română, care aminteşte frescele primitivilor italieni sau scenele din viaţa Sf. Francise da­torite lui Giotto.

И ubesc sau urăsc"... Intre a-ceste două alternative nu poate să fie o cale de mijloc pentru marele creator. Cunoaşteţi doar glăsuirea Apocalipsei: „O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fier­binte, am să te vărs din gura mea".

Adolescenţă ; imi aduc amin­te de-o gară pierdută în câmp, străjuită de doi sau trei brazi, undeva între Târgu-Mureş şi Si­ghişoara. O fată cu bluză albă stătea la geam şi, aşa, în goana maşinii, mi s'a părut că o văd zâmbind. De-atunci m'am întâl­nit de zeci de ori cu fata asta, în toate gările pe toate drumu­rile. Sau poate mi s'a părut nu­mai. Adolescenţă ; îmi aduc a-minte de-o gară pierdută în camp... etc. etc...

* într'o librărie plină de p'af, din

provincie, m'am întâlnit cu urna din primele antologii de poezie română, alcătuită de poligraful uitat, Teohar Alexi. „Parnasul român" se cheamă acea culegere de versuri, în care am dat de E-minescu alături de Tăutu şi de alţi ,.juni de viitor". Glorie lite­rară a zilei, putem dormi liniş­tiţi?: -• - ~ w

* In sufletul meu, unde încă

mai pot creşte crinii, aşează-ţi toate cojile pe care le lepezi ; îţi dau voie ! Sau : de ami­ciţia.

„Lauda somnului" Am văzut atât de mulţi oa ­

meni murind, şi m'a înfiorat lipsa lor de responsabil itate în faţa morţii. Căci trebue sâ ai o responsabilitate măcar faţă de sufletul tău. Nu este admis unui om, indiferent dacă moartea e legală sau nu, fortuită sau fatală, să suporte anularea lui celulară pentru un simplu capriciu al divini­tăţii.

Cine a fost nebunul, care a spus că vieţile noastre sunt sortite reintrării în h u m a ge­nerică? Nici copii nu mai pot crede în acel neverosimil pa­radis.

Singuri doar nouă ne apar­ţ inem şi această proprie po­sesiune ne însingurează atât de mul t , că nu mai poate fi vorba decât de o supremă şi triumfală intrare într'un m e ­diu absolut personal. Moartea unui o m nu se adaugă altora, nu ajută ia popuiarea sau multiplicarea duhurilor. Ci înseamnă o reînchidere în spaţiul de convulsii delà înce­put. Ori este prea dureroasă această resemnare in irealita­tea de sus, ca să aibă cineva curajul s'o primească lucid.

Duhurile noastre n'au va -loare şi nu-şî capătă simbolu' decât în corpuri. Nu ne elibe­răm de suflete, oricât de pă ­cătoase şi măcinate de mus­trări ar fi, ci şi ma i mult n i le întunecăm.

Nimeni până acum nu ne-a putut verifica dacă acolo e Lumină sau Seninătate.

Am trăit odată halucinaţia unui spirit neodihnit şi pen ­tru prima dată a m avut cerţi tud.nea spaimelor m e l e de după moarte.

Oare sfinţii n'au avuit re-muşcări pentru moartea lor materială? In agonia lor, cu neputinţă să nu-şi fi bleste­mat destinul şi să nu fi im­plorat puţ in hohotul divini­tăţii, care dispune! i

Aş vrea totuşi să mor, cre­zând, că eu însu-mi a m avut

puterea să hohotesc la moar­tea mea. Astfel pasiunea nn capătă valori luciferice, prin acest perfect dispreţ de l u ­mea cealaltă, ci se absoarbe în altă dorinţa într'adevâr un ică : aceea de a crede că m ă voiu întâlni în imensele grădini ale paradisului cu su­fletele lui Edgar Poê sau Pla­ton, de pildă. Ca să -mi pot numai aşa dimensiona volup­tăţile euforice şi să -mi con -frunt Ideile în cea m a i apro­piată lume a Umbrelor.

Responsabilitatea, care to ­tuşi mi se impune, se ridică

insă pe planul acelor false esenţe întrezărite aevea şi amăgitor neaflate nicăiri.

Asta nu mai înseamnă pa­siune de moarte, ci pasiune de a reînvia în fiecare dimi­neaţă. Căci trebue să măr tu ­risesc un risc al metehnelor mele interioare: somnul meu de fiecare noapte egalează morţii.

LAURENŢIU FULGA

CARTE DE ÎNCEPUT

:

EMILIA SÄRÄTEANU (Sala „Universul") Portret

Scrisoare deschisă d-lui Şerban Cioculescu

CELINE EMÍLIÁN Dane

St imate Domnule Cioculescu,

Vă adresez această scri­soare, cu ferma credinţă, că n'o veţi aprecia, nici ca ino­portună şi nici ca lipsită de orice eleganţă. De altfel, vă rog să fiţi încredinţat, că a u ­torul ei n u vrea să tu'.bure, cu nimic, l impezimea amint i ­rilor ce ne leagă şi nici n u vrea să desgroape fapte, care să sdruncine prestigiul dvs. critic. Spiritele noastre s'au întâlnit , de mai multe ori, щ aceeaşi atmosferă de înţele­gere reciprocă, deşi structu -rile ne erau diferite. Ştiţi foarte bine, că n'am nici gus­tul pamfletului cu orice praţ, care v'ar putea face să vă în ­doiţi de s inceritatea celor ce vă scriu. Vă rog, deci, să luaţi cuvintele mele drept nedume­riri şi — dacă veţi găsi de cu­vi inţa — sa-mi faceţ i plăcerea unui răspuns. Fiecare din noi poate greşi, ş i m a i ales şti ind, şi unui şi altul, câ ideile îşi au originara lor forţă de e x ­pansiune, greu de înfrânat, când intră 'n joc t e m p e r a ­mente şi structuri de cultură fatal diferite.

Vă aduceţi amtate , că, acum u n an, a m ţ inut o con­ferinţă la societatea „Priete­ni i istoriei literare". C o n f e ­rinţa voia să pună problema posibilităţii criticei ca disci­plină autonomă şi să indice o soluţie, pe baza faptului coexistenţei in artist a t u t u ­ror valorilor, cu mul t şi in -fructuos ta lent analit ic dife­renţiate de K a n t şi de neo -kantienii ortodocşi. Conclu -ziile la care a jungeam atunci au avut norocul de a fi discu­tate pe larg — aproape i n -tr'o nouă conferinţă — de

dvs. Zic: „am avut norocul" — întru cât, cunoscut fiind laconismul inexplicabil al cri­ticilor asupra naturii artei lor, a m putut să aud un cu­vânt autorizat şi să fiu mar ­tor la un act de s inceritate publică până atunci destul de pudic reţinut. Concluziilor mele asupra panimpresionis-mului criticei, deci, asupra neputinţi i de constituire a cri­ticei ca disciplină autonomă, strict estetic axată, — dvs. le negaţi îndreptăţirea, fixând, după luxoase incursiuni t eo ­retice, încrederea absolută în

ceea ce numeaţ i „esprit de f i ­nesse", ca apanaj al m e n t o ­rului critic. Concluziile la care ajungeam eu aveau o funda­mentare teoretică, filosofică; ale dvs. — o intuiţie faptică,, introspectivă. Ale me le au ră ­m a s aceleaşi; ale dvs. vom ve­dea ce întorsătură au luat sau pot lua.

Acestei mărturisiri făcuta atunci, îi conexez o altă măr ­turisire, pe care aţ i făcut-o, după puţin t imp. Nu mul t după manifestarea reciprocă delà „Prietenii istoriei l i te­rare", m'am hotărît a lua contact cu dvs. După cum ştiţi, in tenţ ionam publicarea a două studii: unui despre Arghezi; altul despre Rebrea-nu. V'am găsit în cancelaria „Seminarului Pedagogic". Ci­teaţi, foarte atent, studiul proaspăt apărut al d-lui P o m -piliu Constantiinescu despre Tudor Anghezi, marcând, cu asiduitate, pe margini şi în text „confuziile" filosofice şi critice ale autorului. Fiind eu însumi versat în terminolo­gia filosofică, am discutat în ­delung acele interminabile „confuzii" şi „erezii", răs fă ­ţate maestos pe pagini î n ­tregi. Eraţi extrem de indig­n a t şi de decepţionat, spu­nându-mi ,că veţi scrie o re­cenzie ,care, de altfel, a ş i a-părut în „Curentul Literar".

Mărturisirilor menţionate , deşi orale, lé -am acordat de­plină încredere, aşa cum se cuvine oricăror mărturisiri ale oamenilor ce s'au arătat, u l ­terior, a-şi avea curajul răs­punderii ideilor, pe deasupra eventualelor cont ingenţe de timp. V'aţi ţ inut dvs. oare de principiul fineţii şi de promi­siunea din cancelaria inst i tu­ţiei amint i te? In legătură cu principiul f ineţi i: D a ; in apli­caţia lui practică; Nu: in fun­damentarea lui teoretică. Cât priveşte promisiunea, n'aţi ţ inut-o, decât în aparenţă. Dar, să vedem faptele. In ar­ticolul Critică şi laicitate, prin care răspundeaţi d-lui Valentin Al. Georgescu, aţi fost, din nou, pus în s i tuaţia de a defini criticul şi critica, definindu-vă totodată pe dvs. înşivă ca apartenenţă cri­tică. Iată, ce spuneaţi acolo: „Criticul laic e ţ inut să profa-

de CONSTANTIN CALOTA

seze obiectivitatea, f i indu-i interzise proiectările narcisi­ste sau cristalizările, de tipul celei erotice, după formularea lui Stendhal . El este, in m ă ­sura în care se arată apt de receptivitate cât mai variată, interpretând cu egală înţe le ­gere, scriitori deosebiţi de propria lui structură. Creditul său e în funcţie de înţelegere; s imţirea consonantă , aşa nu­mita Einfühhimg duce... la simpatii de tip subiectiv; ne ­exclusiv, criticul e dator să releve considerativ şi ceea ce nu se potriveşte cu propria lui structură, cu gusturile şi î n ­clinările lui intime. A fi laic pentru u n critic înseamnă În­tâi a nu-şi face o religie din subiectivitatea sa". Tot In acelaşi articol, vă fixaţi pozi­ţia în „apărarea autonomiei fenomenului estette".

Citind şi reflectând asupra acestor afirmaţii precise şi neţ inând seama de aluziile personale pe care le faceţi ca aplicaţie, îmi v in in minte, d-le Cioculescu, tocmai nedu­meririle de care vă vorbeam, la începutul acestei scrisori. Mă întreb pe rând:

1. Cum se împacă „spiri­tul de fineţe", ca structură şi instrument al criticului, cu „profesarea obiectivitătii", in ­dependentă de „proectările narcisiste"? Dacă metoda cri­ticului este „înţelegerea" (cu aceasta sunteţ i adeptul, chiar al doctrinei de care vă te­meţ i ) prin „spiritul de fineţe", — atunci această „înţelegere" nu se poate face decât strict narcisist. Fiecare va înţelege: conform felului său de a privi; conform: spiritului său mai mult sau mai puţ in „fin". Şi cred că-mi veţi concede, d-le Cioculescu, afirmaţia consec­ventă, că acest spirit, oricât de fin, n u este exclusiv inte­lectual şi pur, ci o imixt iune involuntară senzorial-emotivă de cel mai autentic specific uman. Şi orice imixt iune de acest fel implică fatal i tatea narcisismelor şi cristalizărilor. Unde- i posibilă atunci „pro­fesarea obiectivitătii"? E de dorit şi chiar am avea drep­tul să cerem unui critic „da­toria de a releva considerativ şi ceea ce n u se potriveşte cu propria sa structură". Dar,

(Urmare in pag. 3-a) C. MEDREA Broasca ţestoasă

Biruinţa electorală a ideii naţional-socialiste îm Germa­nia a provocat repercursiuni serioase în toate domeniile de vieaţă şi gândire ale poporu­lui celui de al treüea Reich Repercursiuni care s'au dove­dit hotărîtoare în evoluţia ce avea, firesc, să urmeze datei instaurării noului regim de guvernămînt, ştiut fiind, că ideia naţional-socialistă cir­cumscrie deopotrivă în noţi­unea ei pe lângă normele de conduită ale individului şi co­lectivului în vieaţa cea de toa­te zilele în cadrul privat şi. al Statului şi manifestările de ordin spiritual.

Era de aşteptat ca şi Literi-lor să li se deschidă drum nou.

Ceea ce s'a şi întâmplat. Într'adevâr, delà litera fixă

şi rigidă a ştiinţei Dreptului— totalmente revoluţionat pen-pentru a putea fi pus în acord cu concepţia statal-rasială a Naţional Socialismului — şi până la bijuteria fină a ver­sului noua ideie se simte pre­zentă.

A fost o vreme — imediat după biruinţă — când s'au strâns în pieţe cărţile jido­veşti şi li s'au dat foc. Şi'n vremea aceea umanitariştii au protestat înspăimântaţi şi jic­niţi — dar ceea ce făceau nemţii atunci era ceva, într'a­devâr, revoluţionar dar şi fi­resc. Ei se lepădau de-o lite­ratură altoită artificial (şi de aceea fără posibilitate de du­rată) pe poporul german şi-şi deschideau idrum nou ipentnt literibe autentice ariene.

Spectacolul de-o frumuseţe rară prin înaltu-i simbol — odafă văzut -- este imposibil de uitat. (Iată, de ce, arderea de mai târziu prim diverse pieţi ale maculaturii jidoveşti din Sărindar, din acea vreme, nu mi s'a mai părut de aceiaşi tărie ca a faptului petrecut cu puţini ani înainte în Germa­nia).

Şi pentrucă un Ştefan Zweig ori Emil Ludwig n'au mai avut posibilitatea circulatorie anterioară acestei daţi—uma­nitariştii, au declarat deca­denţa literaturii germane şi mulţi au şi crezut în asta-

Se 'nşelau, însă, amarnic. Se 'nşelau fiindcă literatura

germană îşi deschidea încet dar masiv drum nou — aşa cum mai târziu maşina de răs­boiu germană avea să desfacă făgaş nou poporului german.

De altfel scriitorii n'au de­venit atunci scriitori.

Nu s'a întâmplat eroarea, ca, pe loc, luptătorii — minu­nate exemplare în activitatea lor specifică — să „devină" scriitori şi să fie decretaţi ofi­cial astfel.

Nu ! — ei enau încă de ani de zile prezenţi în scrisul ger­man dar erau înăbuşiţi de cu­cuta judaică.

Un Rudolf G. Binding era de mult cunoscut la data asta ca şi Hans Carrossa — autorul a-celei de neuitat cărţi: „Sfârşi­tul doctorului Buerger", ori Paul Ernst, care deşi moare în ajunul înscăunării naţional-socialiste a însemnat pentru literatura germană un punct luminos.

Dar dacă ei au început să se bucure de puterea circulatorie

de EUGENII! V. HARALAMBIE

în propria lor ţară — dacă vorbelor lor a început să 1« descifreze simbolul profetis-mului — ei aveau să îndure, în ceeace priveşte străinătatea, soarta guvernului lui Adolf Hitler. La început, batjocura, zeflemeaua — apoi, ignorarea ca după asta să isbucnească ura contra lor. Ura organizată dp judaismid mondial.

Timpul critic, însă a trecut. Lumea s'a trezit la realita­

te.. Lumea de pretutindeni. A luat cunoştinţă de extra­

ordinara ideie naţional-socia­listă şi din acuzatorii de ieri astăzi foarte mulţi ii sunt amici.

(Urmare în pag. 5)

Literatură provincială

Arta adevărată se presimte de la cele dintâi rânduri. Poţi sä scrii şiruri de cărţi, să ştii sa povesteşti, aşa cum se poves­teşte în majoritatea volumelor apărute, dar să nu faci altceva decât literatură. Căci delà lite­ratură şi până la aria cea mare, culmea este covârşitoare.

Din nenumăratele lucrări care în fiecare lună se tipăresc In Italia, rareori surprindem cărţi unde să vorbească arta cu liber­tăţile ei vil, pe care literatorul obişnuit nu şi le poate însuşi.

Am alături câteva din roma­nele şl colecţiile de nuvele, io afară, bineînţeles, de retipăririle clasicilor sau a acelora oe încep să treacă in rândul autorilor consacraţi. Dintre aceştia, toi mai stăruitor mă îmbie ultimul ro­man al lui Marino Moretti : Văduva Fioravanti, apărut la Mondadori, luna trecuta.

Ca şi adinioara, ispita trebue să aibă o deplină justificare. Când citeam astfel romanul ,,OeJ curaţi la inimă", mă apropiam definitiv de acest scriitor al vie­ţii provinciale, cum puţini are Italia literară de astăzi.

Marino Moretti are lumea, are universul său propriu, prin ur­mare din scrisul său isbucneşte în toată voia şi o artă proprie; pe care o simţi delà prima în­tâlnire cu o carte a sa.

începând cu poezia, ca şi alţi confraţi din ţara sa, a trecut cu­rând la proză-

Subiectele şi le-a cules a-proape totdeauna din mediul provincial. Provincia lui Mo­retti ,41 naţio loco", — este tris­tă, asemenea condiţiei miresei vieţi omeneşti, când ai isbutit să-i descoperi ascunzişurile. Dar acolo, în provincie, iot se mai întâlnesc suflete curate, вешіі-g üli te de caricatura civilizaţiei. In ritmul zilelor banale, plate, cenuşii, dintr'un târguşor sau chiar dintr'un sat, iată că se des­prinde o dramă puţin obişnuiţi.

Deoparte, lumea celor bani. înfăţişată de unul din eroii ro­manului (câteodată şi o pereche), de cealaltă parte conspiraţia ce­lor violenţi, vulgari, duşmănoşi.

Dar pentrucă am pornit s i vorbim de literatura lui Mo­retti (a scris până acum 20 vo­lume), deosebim şi un alt carac­ter de seamă al eroilor sil. Cu­loarea cenuşie, apăsătoare, prin care zăreşti mişcându-se prota­goniştii din aceste volume, îm­prumută şi sufletelor o nuanţă asemănătoare.

De aceea, liniile sufleteşti ale eroilor nu sunt prea accentuate. Aceşti eroi sunt, aşa cum în­suşi autorul a deflnii-o pe una din femeile romanelor sale, „nici frumoşi, nici urîţi".

Dar câtă bogăţie de limbaj se găseşte în ultimul roman, cu viaţă tot provinciali, în Văduva Fioravanti ! Uneori socoteşti c i ai auzit vorbindu-ţl tn dialect pe cutare măcelar, pe cutare mahalagioaica, pentruca apoi să-ţl dai seama că autorul a creiat un limbaj potrivii fiecărei persoane, fiecărui strat social din care a ieşii aceasta.

Arta stăpâneşte astfel pe toate căile, cu atât mai mult pe ace­lea ale stilului fluid, limpede şi plin de viaţă-

C. N. NKGOIŢA

UNIVERSUl*UTERAR 22 Noembrit 1941

Cronica dramatică Moartea în scenă Delà Unic dreaptă de vieaţa,

pe care o bat zilnic oamenii, se depărtează «tn ins, dezertând din rânduiala socială. Această dezer­tare poate să îmbrace diferite forme şi mai cu seamă două: prostia şi moartea.

Noi privim şi ne manifestăm . . deosebit faţă de aceste aouă mo- te decât să-ţi producă milă şi decât de câştigat.

viaţa de astăzi, bine înţeies ceva rol. Am fi văz"t-o, mai de grabă, duri de dezertare. Pentru рггѵл compătimire. Figura unui muri- Am văzut acum câţiva am, la mai puţin pătrunsă de impur- interpretând rolul Tofanei în- luăm o atitudine de ras, de bat- bund emană uttimele sforţări şi teatrul „Regina Maria", o dramă,

In cadrul avant-premierei pie- tan ţa licenţei în litere pe care o tr'un spectacol onest dat de ele- jocură, pe când pe a doua o pri- agăţări disperate de uieaţă. jucată de d-na Lucia Sturza-Bu-

FOX MOVTJETONE

TEATRUL NAŢIONAL : PATIMA ROŞIE — piesă în

acte de Mihail Sorbul

Pe aceeaş Tofana de acum 25 nişoara Anca Sahighian. Dânsa 3 de ani o putem întâlni şi în n'are însă nimic comun cu acest

tic este acest „spectacol". Agonia oricărei vietăţi nu poa-

De cute ori a fost imitat tea-t.iil grecesc, spectacolul n'a avut

„Patima Roşie"—ciudat sună va dobândi în curând, calitatea de premieră atribuită Şi tot aşa, pot ц întâlniţi şi unei piese care s'a prezentat de astăzi un Sbilţ, un Castriş, un atâtea ori pe scena Teatrului Na- Rudi, o Crină. ţional — domnul Mihail Sorbul Iată pentru ce piesa s'a bucurat se plângea, dacă putem spune la reluare, de acelaş succes de­asa, de succesul dobândit de a- bandit acum 25 de ani. ceasta dramă, succes care a fă- Personagiile domnului Sorbul cuit ca toate celelalte piese ale continuă să trăiască pe scenă» sale să fie socotite bune, dar făcându-i pe spectatori să parti-mai puţin bune ca „Patima Ro- cipe la micile şi marile lor tra-şie". gediL

Dintru început trebue să spu- Trecând la distribuţia piesei, nem că publicul se înşeală dacă vom remarca mai întâiu divcsi-il trece pe domnul Mihail Sorbul tatea comentariilor din foyerul ш rândiil autorilor unei singure teatrului, în legătură cu jocul in-opere mari. terpreţilor.

Bine înţeles există şl la noi, L"crul are o explicaţie foarte ca în toate ţările de altfel, ase- logică : Personagiii dramei dom-menca autori. Mai ales romanul nului Sorbul nu sunt realizate are un astfel de strălucit repre- pe o singură linie. In „Patima zentant. Roşie" nu întâlnim oameni defi-

Nu putem spune însă lucrul a- nitiv buni şi oameni iremediabil cesta despre domnul Mihail Sor- răi. Mai întâiu de toate, întâl-bul. Dânsul nu este omul care, nim în această piesă oameni, oa-

vii conservatorului.

EMIL BOTTA

Director de scenă a fost dom­nul Bumbeşti. Aşa scrie pe afiş.

la o anumită vârstă, să-şi f i scris meni pur şi simplu, încărcaţi c» D o m m l l B u m b e ş t i a CTe2Bt) ^ desnodământ, e d i c ă să-şi compV орега de căpetenie, mai târziu toate calităţile şi defectele ome-neisbutind decât să trăiască in neştL urma succesului dobândit de câ- Pentru spectatorii comozi, ace-teva personagii create într'un ste acrobaţii scenice ale autoru-

t>im cu milă, durere, sau chiar strâmbături, schime, svăcniri, landra şi d. G. Storin, lacrimi QChi holbaţi, guri cari nu mai pot In actul 1 ni se înfăţişa armo-

Vasăzică aceste două dezertări articula .desigur că nu-ţi vor pro- nia unei case de om cumsecade, delà rânduiala sociată ne produc duce niciodată o emoţie estetică. De cum s'a ridicat cortina pe ac-două sentimente diametrai opu- Nu s'a văzut nici un muribund tul U, ne-am dat seama că cineva se, chiar antipodice: comicul agăţăndu-se cu mâinile de tăblia a m u r i t s l a c e l cinema e ra per-(prosttaj şi tropicul (moartea). patului şi debitând „patru pagini Sonajul interpretat de d. Storin.

Moartea, prin însăşi conţinutul M r j « de text lirico-eroico-tragi-notelor ei, este un moment serios co_patetlco_ete... p l i n d e tirade şi *f c e ' a r J * J ° s t . s a " !

în societate. Ca «i „jurul" ei sunt stil eftine, cari „te mif- v e d e m *>e d - S t o n n sbatandu-.se íinalizarea unei existenţe; rezul- c a p a n a j a lacrimi" ?» bolborosind ultimele dorinţi ale tatul unei lupte veşnice şi ne- S u n U i n t r a d e v a r > u n i î m u r i - unui cap de familie, când exte-egale, intre om şi natura tot- Ь и п г і j u c i 2 i d ar nici aceştia nu riorul şi mai ales sbuciumul su-deauna duşmana. ^ ^ ^ r ă m f l s Ы п fietesc al d-nei Bulandra ne-au

Teatrul, în tendinţa de sinteti- d e l a c e i c a r e _ i asistă, sau se im- lămurit pe deplin. Dar pentru zare şi idealizare a viefii, a găsit ~ m c e i c ă r a ţ i . asta trebue un autor talentat şi mijlocul, destul de comod, de a ^ ? . o a m e r l i i m a r i < . un actor bun.

mor la fel. înainte de-a fi „oa- I n „oaspele nepoftit", drama meni mari", sunt oameni; fac d e mare talent a lui Maurice parte din rotiţele de angrenaj ale Maeterlinck, nici nu vedem mă-societăţii, ni?tei rotiţe matimpor- m t t r i b u n d t r t ш 4 j i e c a r e

tante şi perfecţionate ,totuşi ріаб- " muite din acelas aluat ca şi ce­lelalte.

Ei bine, în ultimele clipe, pe scenă, ale acestor „oameni supe­riori", asistăm la nişte pseudo-

realiza senzaţii tari, aducând moartea, ca act fizic, în scenă.

Cea mai mare parte din tra­gedii, drame romantice şi tragi­comediile teatrului modern, se sfârşesc cel puţin cu o moarte (fără să mai vorbim de „Ham­let"). Actorul, sau actorii desti­naţi să moară, trebue să ne pre­gătească treptat, pentru acsst

V. MAXIMILIAN după succesul „Papa se lustrueş-te" joacă o piesă originală: Păca­tul lui Naică" de Const. Colonaş.

moment de mare inspiraţie.

semne că acţiunea piesei se pe­trece în Olanda, ţara în care nu se f"ră nimic. Aşa doar se expli­că prezenţa cuerului cu paltoa­nele Tofanei şi ale Iui Castriş,

,. „ , , instalat într'o săliţă în care poa-par oarecum nefireştL Spectato- t e c i m ü a o r t e l d n ^ f t a

r"l prefera să ştie dela început: І Д І Ц , ^

lui, aceste treceri rapide dela o stare sufletească a eroilor la alta

simpatic, TRAIAN LALESCU

nă rolul de tragedie, căutând di­ferite efecte, pentru a putea face la urmă pe spectatori să spună transportaţi şi impresionaţi:

„ Vai, ce frumos şi nobil a murit X !"

Cei cari au asistat la ultimele clipe ale unei rude, prizten, sau cunoscut, Ştiu cât de puţin este-

авшввааявве

Cutare personaj este cutare este antipatic-

Astfel de spectatori vor putea cu greu să participe la jocul unor interpreţi inteligenţi ai „Patimei roşii". Ei şi-au făcut, dela lectura piesei, o părere de­finitivă despre eroii domnului Sorbul. Unii .dintre ei au impre­sia că Tofana este o femee rea şi vulgară. Aceştia vor părăsi teatrul, convinşi că doamna Ma-rieta Anca a prezentat o Tofana CINEMA TRIANON: „OPERETA pe mal, făcând un plongeon, con-

Ä S Ä ^ Ä Ä S^J^SJSSS Й

scenă este stăpânită de prezenţa morţii şi intrarea actorului care anunţă moartea, este aşteptată ca o certitudine.

Dacă „Avram Iancu", creaţia d-lui Lucian Blaga, ar fi încăput pe mâna unui fabricant de efecte patriotico-literare (gen Vasile A-lecsandri şi discipolii săi, de care e plină literatura de azi) ar fi însemnat un spectacol banal şi nimic mai mult, dar bunul simţ estetic al d-lui Lucian Blaga, l-a ajutat să colaboreze cu mitul po­poran şi astfel, tn loc ca Avram Iancu să moară in suârcoliri cân­tând „De?teaptă-te Române" sub

MIA APOSTOLESCU

MARIETA ANCA

Domnul Mihail Sorbul este, mai .ale», un excelent meşteşugar, un autor care cunoaşte prea bine teh­nica necesară construcţiei unei drame, aşa că piesa „Patima ro sie" apare, cel puţin după păre-

prea intelectualizată. Alţii, tre­când cu vederea rudenia ei cu Haralambie Sbilţ şi lăsându-se păcăliţi de licenţa Tofanei, o vor socoti doar intelectuală. Aceştia îi vor reproşa doamnei Anca vulgarizarea personajului pe care l'a interpretat.

După părerea noastră, Tofana, în frântura de viaţă prezentată de autor, nu este nici studentă, nici nepoata hingherului Hara­lambie Sbilţ. Este mai ales, femeea care iubeşte (ea are im­presia că îl iubeşte pe Rudi pen-

ori, sub formă de tirade în ver­suri, spuse cu gura strâmbă ţi întovărăşite de svâcnituri şi să­rituri, sub pretext că „aşa mor eroii". Lumea aplaudă şi e emo­ţionată, autorul e declarat genial şi actorul talentat.

Nu numai că asemenea scenă nu serveşte artei, ci poate chiar

l-a trimis, după cum spune şi le­genda, în pădure să se facă pa-

demisia în ultima săptămână, s'a decis totuşi să joace în noul spec­tacol al d-lor Maican şi Puiu Maximilian.

FARA NUME" comitent cu focurile de artificii Deşi „reclama e sufletul co- ~ ~ * » » * însă după câteva £ < ^ « e * c ă d e ™ «™

TS'^Stt^V A A 2 - MeT9 astfel de spectacole pen­sa făcut atâta valva şi sau pu- F » ^ tru „masse", să vadă cât sânge s u s rece are cutare voevod, m ulli-

Deşi în pericol de-a se înneca m e l e c l lPe» s ű « c u m pedepseşte din cauza valurilor şi-a ploii, t a t a i * e u n t K a l o ° C ű r e l ' a ^ , t . , , 4 t

după o rapidă demonstraţie de norat fata şi familia etc.. dar tot anturajul ei de fapte cari înnot, Inge ajunge la mal. Bine­înţeles, la câţiva metri de locul unde.şi lăsase rochia, pantofii, etc. etc.

rea noastră, ca un moment foarte t r u c \ ü p o a ' e T i a r ă c i

interesat, in evoluţia firească a dramaturgului, iar nu ca o cul­me la care autorul n'a mai putut pe urmă să ajungă.

tut institui premii pentru găsi­rea titlului cel mai nimerit, unui film atât de slab ca această o-peretă fără nume.

Subiectul, de-o naivitate aga­santă, are o serie de scenarii a căror explicaţie ar putea fi do­rul de a ieşi din comun. Insă a-ceastă originalitate „masivă'*, nu prinde.

Citez la întâmplare unul din fragmentele „tari" ale fumului.

„El" şi „Ea", petrec la o ser­bare câmpenească.

Din motivele cari vor fi vă­zute de cei cari au lăudabila in-

săre. Aşa, a reuşit să atingă arta. In teatru moartea „reală" cu

o penîru alcătuirea unui spectacol preced şi o urmează, este fotó­dé artă, nu. grafie; şi e cunoscută prăpastia

Dece suntem neapărat obligaţi dintre artă şi fotografie; însă să aducem moartea ea parte ac- „teatrală", departe de-a

povestea studentei superioare — în fond, pasiunea ei, împreu­

nă cu gelozia, au fost iscate de panglicuţele atârnate la mando-

MaJ m u l t rtiîar «nnnfi», „x i l i n a oarec"m bărbierească a unui s i f i ^ u t Î n 'mal maTe ser- R u d i *• — douăzeci H cinci ^nţieje^ a găsi un tUlu filmu-viciu domnului Mihail Sorbul d e Ш ) * **** înţelege să-şi dacă i s'ar fi prezentat de astă * p e r e p a n ă U г т а & ! U x a s ^ m a r e

dată o dramă mai puţin cuno- *™Boste a eu ecută dar la fel de bună, dacă . ^ . . " f " * » , е т ^ ѵаЛаМ a nu chiar superioară ..Patimei , e ^ u t l t s a ţ a ^ e m ex Roşiî celente, doamna Marieta Anca.

. . . , _ Se prea poate ca maniera sa Ne gândim, de-o pildă, la „De- d e m t e r p r e t a r e s ă . i f l o b o s i t p e

zertorul ş. mai ales la acea ex- ^ d i n t r e 3 ^ ^ ^ . A c e ş t i a celentă piesă „Prapastm". pe t r e b u e rtJ fíe ^ , ^ ^ ^ . care mai târziu domnul Sorbul a t e r p r e t e i c a x e l e . a ^ transformat-o ш roma n sub tit-

lui, tinerii îndrăgostiţi se re­fugiază în eternul parc, oprin-du-se, conform tradiţiei, pe mar­ginea lacului, la a cărui vedere, „El" este tentat să se scalde, sub lazele lunei. -Argumentele adu­se de „Ea" din punctul de ve­dere al lipsei costumelor de baie nefiind de actualitate, îl

Luna e ascunsă între nori. Dis­tingem totuşi conturul unor pi­cioare frumoase, ce aleargă în ritmul ploii, şi cari pot fi admi­rate în momentul când luna apa­re; nefericită această idee să faci baie 'n luna Mai, având în loc de costum de baie o umbre­lă, trimisă de destin...

In scurt timp „Ea" reapare îmbrăcată tot atât de impecabil ca înamte de-a începe potopul şi acţiunea continuă, încercând să tindă spre verosimil.

Cum jocul Măriei Jakobi ne

tivă în scenă? fi artă, nu e nici măcar foto­grafie.

PATRAŞCTJ ION SÂRBUL

FIFl HAR AND

„trece la revistă". După frumo­sul succes din ,,Un băiat iubea o fată", prezenţa sa într'un spec­tacol muzical este bine venită.

Această rămăşiţă a teatrului

lui de „Mângăerile Panterei". Aşa însă, cetăţenii văzând pe

afişe numele domnului Sorbul ti­părit alături de acela al Patimei Roşii, pot uşor ajunge la con­cluzia care 4 face atâta sânge rău dramaturgului.

Am fost curioşi să vedem dacă piesa domnului Sorbul- prezen­tată din nou pe scena Teatrului Naţional, îşi păstrează toată in­tensitatea dramatică remarcată de cei cari-au văzut piesa acum mai bine de douăzeci de ani.

Ne-am temut chiar să nu se înregistreze un nou insucces de natura aceluia dobândit în ac­tuala stagiune dc adaptarea sce­nică a „Doamnei Bovarry" sa° de cu totul neexplicabila prezen­tare a comediei lui Labiche: „Pă­lăria florentină".

Cu toată bucuria trebue să re­cunoaştem că ne-am înşelat.

Piesa a dobândit un frumos succes, fiind urmărită de spec­tatori cu acelaş interes cu care a fost privită şi de spectatorii de acum un sfert de veac.

Sunt, bine înţeles, in drama domnului Sorbul, unele scene cari, din pricina trecerci vremei par oarecum neverosimile.

Autorul dă, de-o pildă, prea mare importanţă faptului că To­fana este studentă silitoare — fată cultă, deh! — acesta fiind chiar unul din motivele cari-1 îndepărtează pe Rudi de ea

Acum când pe sălile facultăţi­lor întâlnim mai multe fuste de cu mijloace destul de simple, a cât pantaloni, tirada lui Sbilţ, adus pe primul plan al atenţiei care ar fi de părere ca porţile u- spectatorilor, rolul aproape alb niversităţii să fie închise pentru al lui Castriş — cunosc oameni fete, apare oa'ecum deplasată. caxl-au citit piesa şi cari nu-şi

Domnul Sorbul n'a urmărit, niai aduceau aminte de existen-în piesa sa, să prindă o genera- ţa acestui personaj, ţie, să caracterizeze o anumită Mai ales în actul Ii, domnul epocă. Botta a isbutit să-l prezinte pe

Pe autor l-au interesat mal Castriş, astfel cum cred că nici ales cele cinci personagii ale dra- autorul n'a sperat vreodată să-l mei sale: Tofana (mai ales To- vadă-fana), Şbilţ, Rudi, Crina şi Ca- In rolul Crinei, a apărut o «triş foarte talentată debutantă : doro-

vedem pe eroul nostru bucurdn-ocazia du-se de binefacerile unei par­

ei şi gândească putţin. Ude de înnot. însemnăm aici cu toată b™cu- Tentată de temperatura apei,

ria a doua mare isbăndă a dom- Pe care o încearcă dealtfel cu nului Băltăţeanu din această sta- degetele dela piciorul stâng, in-giune : După Rudolf din „Doam- genua îşi lasă şi ea vestmintele na Bovarry", Şbilţ din „Patima roşie". _ _ _

Un Şbilţ, astfel cum suntem convinşi că domn ul Bumbeşti, nu l-a văzut. Un Sbilţ care apărea, pe semne doar în visele bune de până acum ale domnului Sorbul. Din acelaş rol interpretat până acum de Mihai eseu, de Brezeanu sau de Calborean", domnul Băl­tăţeanu a isbutit să scoată efecte nebănuite, prezentând un Sbilţ-om, iar nu brută sau doar ratat, cum şi l-au închip uit unlL Is-bucnirea de durere din actul II l-a făcut simpatic în ochii spec­tatorilor, iar durerea resemnată care putea fi bănuită în inter­pretarea din actul III a domnului Băltăţeanu a făcut ca scena ofe­ririi revolverului să pară cât se poate de verosimilă.

Domnul Aurel Munteanu, in­terpretul lui Rudi, influenţat de o replică a acestuia din actul Ш, (atunci când declara că e o vic­timă în mâinile femeilor) ne-a prezentat un Rudi oarecum ble-guţ, lipsit de atributele cuceri­torului despre cari se face atâta caz în cursul piesei. Un personaj pe care Iancovescu îl ridicase pe planul I, a fost trecut în umbri de acest nou interpret.

In schimb domnul Emil Botta,

este de mult cunoscut, n'am romantic ar trebui să dispară, avut nici o decepţie în ceeace Tragedia grecească, dela care a-

vem atâtea de învăţat, ne rezolvă şi această problemă.

in teatrul antic, moartea este povestită. Este un fapt audiţia şi

o priveşte. Voiu fi însă ceva mai pruden­

tă de acum încolo şi nu mă voiu mai duce la filme cărora nu le poate fi găsit un nume nici de o-bicnuiţii naşi.

CU PRILEJUL UNEI INTER- rile lor, dar de cele mai multe PRETARI LA „FILARMONI- ori, e prea târziu. CA". — Este rară, în primele Silvia Şerbescu a fost, prin ad-desfăşurări ale nnei cariere de mirabila seriozitate a judecăţii ei concertist, prezenţa credincioasă, artistice, întotdeauna departe de

primejdii de felul celor trecute in revistă. Această concertistă, care încă dela primele ei afir­mări s'a situat pe primul plan al

dealungul tuturor manifestărilor ce o compun, aflarea semnelor unor orientări estetice, unor

ADRIANA NICO ARA modern.

nu unul vizual, cum a fost, spe- p r i n c i p i l a r tistice, unor directive culai, fără un real folos, de tea- d e conduită muzicală, am spune, artei româneşti a pianului, a în-trul romantic şi în parte de cel а ^ d e accentuate şi de hotărî- ţeles totuşi să scruteze îndelung

toare ca acelea mărturisite până fiecare compoziţie însemnată că-

P R E I S T O R I C E

INVENTATORUL BĂŢULUI DE СНШШТ

Inventatorul: Dac'aşi şti ce trebue să-i pun în vârf ca sä se aprindă, aşi fi un om fericit!

astăzi, de pianista Silvia Şerbe­scu, în decursul concertelor d-sale.

Din acest punct de vedere, poate că nici nu s'ar putea vorbi

tre care s'a îndreptat şi să-şi clă­dească bazele de statornicire ale talentului său cu o luare aminte, un spirit critic, o onestitate ar­tistică, excepţionale. A pus la în­

de progres în arta d-sale. Ar fi, cercare marile mijloace ale teh-intr'un fel, o diminuare a acti- nicei de forţă, de bravură, de vităţii d-saJe din trecut, care, ne strălucire, cu concertele de Liszt, amintim foarte precis, a avut, De mare expansiune dinamică şi încă dela începuturile ei, pecetea patetic accent dramatic, cu con-aceloraşi mari calităţi, virtuţi ar- certul de Rachmanlnoff. De in-tistice, mai curând, pe care le vocare a învăluirilor vii şi calde pune în evidenţă şi astăzi. de ritmuri şi culori, a reînoitei

Totuşi, Silvia Şerbesc» şi-a virtuozităţi a pianului modern, păstrat, in afara bineînţeles a cu „Nopţile în grădinile Spaniei" problemelor de pură măestrie in- a lui Manuel de Falia, a iscodi-strumentală, a căror aprofunda- rilor complicate şi îndrăsneţe ale re şi rezolvare tot mai extinse muzicei dornice de noi cuceriri înseamnă şi evoluţie, posibilităţi în lumea polifonică, cu concer-de înaintare pe calea realizărilor tul lui Prokofieff. interpretative prin însuşi modul A aprofundat întotdeauna. Şi-a în care a înţeles să-şi formeze oţelit, şi-a amplificat, şi-a pus la repertoriul. încercare stăpânirea pianului

Asistăm, nu arareori, la apari- a r t a de a-l face cât mai desăvâr-ţii concert Istice de debut, în care şjt mijlocitor. Bach, Mozart, Beethoven, Schu- ş i acum a privit în faţă, cu mann, Brahms, sunt atacaţi piep- conştiinţa deplină a tot ceea ce tiş, cu degetele încă tresărinde de poate cuprinde această hotărîre, muncile şcolare ale claviaturei, un concert de Beethoven, cu glasul magistrului încă pre- Primul pe care îl interpretea-zent în mintea abia trezită la ză. Primul care a putut răsfrân-căutarea unui drum propriu. In g e tot ceea ce această artistă a timp ce pe o temelie încă fra- clădit până astăzi, a desvoltat, a gilă, temerarul tânăr încearcă să limpezit, în urmărirea unor ţe-zideasci neaşteptate palate. luri muzicale care califică dela

Asistăm la alte forme ale gră- sine valoarea şi talentul, birei tinereşti uneori nu numai Concertul în mibemol, pe care tinereşti, a concertistului, astfel l-a interpretat la „Filarmonica", numit pentrucă dă concerte, iar sub bagheta maestrului George-nu totdeauna pentru că le dă seu, fixează de aceea un moment cum se cuvine, care sunt înşi- însemnat în cariera eminentei ruirea precipitată a zeci de opere pianiste românce, în acelaş timp, în repertoriu, a angajării, pe ne- punctul de plecare către cuceri-răsuflate, la tot felul de răspun- iea culmilor literaturei planului, deri muzicale. pentru care este, cu adevărat,.

Cu timpul, unii din cei care pregătită, îşi asumă riscurile unor astfel de procedări, Iţi dau seamă de ero- ROMEO ALEXANDRESCU

22 Noembrie 1941 UNIVERSUl UTHRAR

Giovanni Pap in !

O vizită la Lenin M'am sbătut aproape o lună. trialismuluL Ii lipsea simţul

dar în sfârşit am isbutit. Ve- barbariei şi de aceea era abia târnă se pierduse, cu decaden-nisem In Rusia numai pentru o treime de om. Un créer în- ta păgânilor. Sacriliciue ome-a cunoaşte pe acest om şi n u dopat de bere şi de hegelia- neşti aveau şi « ™ b .™{ " * u

voiam să plec înainte de a-l nism, pe care prietenul Engels un simbol .profund, o » a L * In­fi auzit vorbind. Cred că este, H i n j e c t a cu câte o idee genia- А ^ Л Й г Su-în felul lui, unul dintre cei trei ц Revoluţia rusă e o desmin- t o a s ă ' I n l o c u l * ?

sau patru contemporani, care ţjre perfectă a profeţiilor lui merită să fie ascultaţi. Ca să Marx. Comunismul a învins ajung până la el, m'a costat tocmai acolo, unde nu era a-aproape douăzeci de mii de proape deloc burghezie, dolari — cadouri la nevestele

SfiimpiŞistete Note italiene

şilor, eu aud urcându-se rână Ia mine urletele celor in.-hişi şi ale muribunzilor, — si vă asigur că n'aş da această s im­fonie pe toate nouă ale lui

•i . ,j t- «Oamenii, domnule Gog, sunt п . . ( і , п , , о п р я P panta—a de comisarilor, bacşişuri soldaţi- s ă l b a t i c i f r i u c a r e * A . lor roşu, daruri pentru orfe- * f i c o n d x I s i * d e u n s a l b a t i c Prevestire a fericim yntoare. linate — dar nu-mi nare rău « x c o n a î ^ 1 Q e u n s a i M t i c Avui impresia că faţa des­sale dar nu nu pare rau f ă r ă г fiu ^ £ c a d a y r u a ы ^

o x тл j - • i r T. Restul, — flecăreală, literatu- .„ агѵЬясй înainte sa as-

primi pe nimeni, afară de in- s o m \ *f t a- f i cum sălbaticii lemnă, pe care numai el putea timi. N u mai stă la Moscova, ci seamănă cu delicvenţii, idealul s ' o asculte. Intra doamna într'un sat apropiat, într'o f^prern al oricărui guvern tre- Krupskaia şi-mi spuse că so-veche vilă boerească, cu obiş- ^ e să fie acela de a-şi trans- ţul ei se sime obosit ţi are nuitul peristil de coloane albe f o r m a t a r a î n t r u n f e l d e tem- nevoe de puţină odihnă. Iesü la intrare. Vineri seara, ulti- rută. Vechia catorgă ţaristă Îndată. mele dificultăţi fură înlăturate este ultima expresie a înţelep- Am cheltuit aproape două-şi telefonul mă înştiinţa că ciunii politice. Dacă te gân- zeci de mü de dolari, pontra а eram aşteptat pentru Dumine- deşti b i n e , viaţa de penitenciar vedea pe acest om, dar, ca să că. Ii spuseseră lui Lenin că e s t e cea mai potrivită pentru spun drept, nu-mi par asvâr-banii mei ar putea ajuta la mijlocia oamenilor. Ne mai liţi în v â n t începuturile greoae ale NEP-ei fiind liberi, sunt, totdeodată, şi consimţise să mă vadă. scutiţi de riscurile şi necaz u-

M'a primit soţia, o femee r i * e responsabilităţii şi in con-grasă şi tăcută, care se uită la diţii de a nu mai putea face mine cum se uită infirmierele rău- îndată ce un om intră in la un bolnav nou, internat în carceră, trebue neapărat să spital. Pe Lenin l-am găsit ducă o viaţă de inocent P e într'o mică verandă, aşezat la deasupra, nu mai are nici o masă mare, plină de coaie de gânduri, nici preocupări, fiind-desemn. Mi-a făcut impresia că e cine să gândească şi să unui condamnat, căruia i se comande pentru el: lucrează cu îngădue să se amuze cu ni- trupul, dar spiritul se odihnes-micuri în ultimele ceasuri ale t e , Ş i s t i e c ă m f i e c a r e ^ 0

să aibă de mâncare şi unde să

Carul mare în t imp de răsbolu E altfel decât in t imp de pace. Mai e o nădejde, Doamne, mai e O vreme care să ne Împace ?

In aer totul e la pândă şi noaptea Ghimpii trandafirului par de oţel. Pe cer carul mare şi-a oprit stelele, Privind cu ochii scânteind la m ă c e l

Peste noi, departe, priveşte văile Unde n'a mai rămas pasăre pe ram. Prin pădurile triste pe unde trec roţile Cand de fier s'a smucit din ham.

Cât un uruit mare e tăcerea ! S'au pornit care, s'au ciocnit oşti, Obuzele ţes garduri de sârmă după care Se-arată şi o moarte pe care n'o cunoşti.

EMIL GUIJAN

МАЮІ.К EDIŢII lui Mario Apollario; „Fioretti di San Fancisco" prin grija lui

Sub titlul de „Le grandi edi- F r 4 m c e S c o Valii; „Novelle" de гіош", revista „II libro italiano M a t l e o B a n d e l I o , volum îngrijit nei mondo', anunţă în fiecare d e G i a n C a r l o yiporelU; „Go-numâr noui mari publicţii, aţin gând uneori câteva zeci de vo­lume, Îngrijite de specialişti şi retribuite de stat, cuprinzând opera vastă şi în mare parte ră­masă inedită a vreunui poet sau filosof, compozitor sau om de ştiiinţa, iar de cele mai multe ori reeditarea clasicilor italieni sau traduceri din „poeţii Romei". O astfel de ediţie necesita ană

ceaca lui Dino Compagni, co­mentată de Fabio Cusion; iar „Scienza Nuova" a lui G. B. Vico îngrijită de G. E- Barié.

CASA EDITOARE JPRATELLI BOCCA"

ae ocupă cu tipărirea ediţiei na­ţionale a operelor lui Antonio

întregi de muncă; căutarea prin R o s m i n i ) tipărire încurajată de arhive şa colecţii private a ma terialului inedit, cercetarea şi clasificarea lui şi numai după ce a fost înglobat în opera scrii­torului respectiv şi însoţit de ne­cesarele note explicative, opera

,,Societatea Filosofică Italiană". Planul a fost discutat într'o şe­dinţă specială a Academiei.

Opera marelui filosof al Re­naşterii morale şi naţionale o

te gânditorului e, insfârşit, bună I t a l i e i * ™ c e a m a i ^ p * r t e

pentru tipar necunoscuta. Manuscrise inedite Războiul actual nu împiedecă

, Din „GOG"

trad. de Mircea Й. Popescu

mai dorm încă în arhiuete din » - , , Stresa şi Domodossola. Multe din

preocupările de genul acesta dun , * , . . д , T t o U o X o , -« УЛІ. ele> *>entru ^portanta lor filo-

f Italia; s'ar putea spune că le dă o mai puternică desvoltare. Cla sicii italieni s'au bucurat tot

sofică şi politică, au ridicat spre mijlocul secolului trecut nesjăr-

N o t e germane

deauna de o entuziastă cercetare ? i t e ** d e s t u l d e violente discuţii. g ^ ^ ^ f T ^ V ^ f t ^ i i . " ' a publicului cititor si ediţii ca s.'au Oăsit aproape două mii de ^ - ' • • • • • { . " • i - ^ jje Monnier", „Laterza", „Mon- scrisori, patru jurnale, ? i nenumă-

dadori", „Salani", au pus la dis- r a t e s c r i e r l c u caracter religios, poziţia iubitorilor de literatura P 0 1 *' 1 ^ filosofic, pe lângă însem-nu numai un text revăzut şa ad- n â r i ?» n o t e critice de o mare notat de critici, dar şi o carte cu ™1™ге documentară şi doctn-un aspect exterior plăcut şi pe un preţ minim.

In ultimul timp Editura „Gar-

nara. Publicaţia condusă de Societa­

tea Filosofică Italiană, va dura

HERMANN LÖN S

tică a textului, fiecare volum va U g V F o s c o T o " ^ ^ mtroducere de cuprinde si o introducere, repre-

zentând o încadrare istorica a

zanti" a anunţat apariţia unei z e c e a n i ?{ v a număra cincizeci noui colecţii de clasici italieni. d e volume în —8° de aproape 400

volumele de versuri Mein Ыапеа Mare îndrăgostită de peisagiu Textele vor fi comentate de d*о^^Апіыіо Rosmini va Buch (1909) şi Der kleine Rosen- şi profundă cunoscătoare a su- scriitorii moderni, care vor re- upera lut Antonio itosmint vo

fi,,nr*™t, « » , , г й mnn*nHc* - - - - - - - - a * » t « IP**** Ь y t e " garten (1911) depăşise atmosfera fletului omenesc, Lisa Wenger e leva în special părţile înrudite 2шТZZg'elice^şl iL u «i Ä doarmă' ^ ^ n U m u n " ratura de dinainte de Lpresionistă a producţiei sale ° excedentă povestitoare a vieţu C u problematica timpului nostru. l f e ^ edSTc4

uscat si toSri^moaîe^Teîsta' cMar dacă e bolnav, fără c e l a , t r ă z b o i u mondi«l. Neadeptat iirL de până atunci, scriind ^1,1 ^ ^ ^ !

uscat şi totuşi moaie. | easta s ă s e S D a t ă c a c e i k l ţ i h b e r i i n i a d a D t a b i l a cunoscut toate halade si cântece cari foarte a- d e s c r i e m m j l o a c e h r e ş t l ' , p l l n € »Scr"« militari e politici» de printre buzele murdare, lăsa să A . I 1 inaoapţaDii, a cunoscut toate balade şi cântece cari, ioane a d e c u l o a r e ş i a d e v ă r . Aproape se vadă şirul stâng de dinţi. ? e n

f

t r u procvn o pâine feţile vieţii. A ynit să se facă p r o a p e d e c â n t e c u l p o p u l a r > s e • » Craniul mare şi chel dădea im- m f l . e c a J e dimineaţă şi un oul- medic şi a părăsit studiLe. L-uu g i t u i a z ă î n a J a r ă d e t i m p ^ ^ щ ^ ^ d e o . presia unei cutii barbare, scoa- oue ш fiecare seară. Visul meu atras ştiinţele naturale, dar n'a P o v e s t i r i g e n i a l e ( s e D i t e . să din osul frontal al vreunei e s a traosfonm Rusia într un avut răbdarea să se facă natu- u n i œ d i n v i a ţ a a m m a l e l o r c o n - Din vasta-i operă reţinem: Das fosile monstruoase. Doi ochi imens penitenciar, — şi să nu ralist A fost ziarist în Gera, in s t i t u i e cuprinsul volumelor : Da blaue Märchenbuch (1905) roma-vicleni şi iscoditori de vulpe vă închipuiţi că o spun din Buckeburg şi Hannovra, risipin- draussen vor den «ore (1912) şi nele Prüfungen (1908), Die Wun-se ascundeau sub pleoapele în- egoism, fiindcă într'un astfel du-şi fără precupeţire timpul şi M e i n b u n t e s B n c h ( 1 9 1 3 ) ş i a l c ă r . derdoktorin (1910), Der Rosenhof sângerate. Mâinile se jucau cu de sistem cei mai robi şi mai extraordinaru-i talent. A căutat ^ot, ein Buch fur (1915, premiat cu premiul Schil-un creion de argint: vedeai că sacrificaţi sunt tocmai şefii fericire fără a găsi măcar un Jäger und Heger, Auf der Wild- 1er), Er und Sie und das Paradies fuseseră groase şi puternice, o c n e i & temnicerii. p i c d i n mulţumirea de care avea H o h K u d ^ j M u m m e l - ( 1 9 1 8>> D e v ° ß e I i m K ä f l * < 1 9 2 2 )

mâini de ţăran, dar acum, Lenin tăcu brusc şi începu să atâta nevoie. In cele din urmă m a n H f W i d u , Aus Forst und D i e Longwy und^ihre Ehen

Giuseppe Bottai; Poesiile lui Foscolo comentate de Giuseppe de Rober tis; „Lirici del Cinque­cento", volum îngrijit de Carlo Bo; .Xiriche e Tragedie" de Alessandro Manzoni prin grija

descărnate, prevesteau moar- privească atent un desemn, pe tea. N'am să pot uita niciodată care-l avea dinainte. Reprezen-urechile de fildeş, alterat, în- ta, îmi pare, un palat înalt ca tinse în afară, ca pentru a un turn cu nenumărate fe-prinde ultimele sunete ale lu - restre rotunde. Indrăsnii să mii, înainte de marea tăcere- pun una din întrebările mele:

In primele minute, convor- „Dar ţăranii?" birea fu destul de penibilă. „Urăsc ţăranu, răspunse Vla-Lenin căuta să mă cântărească, d i m i r n i c h ) c u 0 strâmbătură însă cu un aer distrat, ca şi d e desgust, urăsc mugik-ul cum şi-ar fi îndeplinit o da- i d e a l i z a t de Turghenieff, am torie, care nu-i mai dădea a-:âta ghes. înaintea acelei măşti de pergament, obosite,

ramolit occidental, şi de Tol­stoi, un faun ipocrit şi conver­tit. Ţăranii reprezintă tot ceea nu mai găseam curajul de a „ % и а 7 ^ = " ^

pune întrebările, pentru care c e e u a e t e s t ' t r e c u t ' c r e a u H â ' venisem. îngânai, la întâm- erezii şi manii religioase, lu ­

cru manual. Ii tolerez şi mă plare, un compliment pentru marea operă realizată de el în P o r t i r u a a o s cu ei, dar ii urăsc. Rusia. Faţa-i vestejită se um- A$ v r e a s a _ i v ă d dispărând pe piu, atunci de cute spectrale, t?tf> P â n ă la unul. Un electri-care voiau să fie surâs sarcas- ^ 1 1 valorează, pentru mine, t i c cât o sută de mii de ţărani.

— ,,Dar era gata totul, ex - Când vom ajunge, cum sper, clamă Lenin» cu vervă neaş- ^ t r ă i m c u alimentele produ-teptată şi aproape -crudă,—era s e d e maşini, în câteva minu-gata totul, înainte de a Veni t e - ~ m uzinele noastre chimice, noi! Străină şi imbecilii cred vom putea să masacrămpros

Flur şi Wasserjungfern „poveşti fl»30); nuvelele: Irrende (1912), despre trimişii verii şi vestitorii Amoralische Fabeln (1920), Der

Hermann Löns

se retrage şi încearcă să trăiască

soarelui". Convins că fiecare e dator să

lupte cu destinul şi nu să i se supună orbeşte, Lőns concreti­zează această convingere prin două romane pe care le numeşte „tendenţioase": Ler letzte Hans-bu r (1909) şi Da hinten in der Heide (1910), das Zweite Gesicht (1911). Dar capodopera sa e ro­manul Der Wehrwolf (1910) o cronică de pe timpul războiului de treizeci de ani.

In romanele sale, Löns ne des­chide porţile către cunoaşterea sufletului ţăranului german de totdeauna.

In afară de acestea, Löns a mai publicat (1906) studii despre Spitteier, Oskar Wilde şi Napo­leon („Lui-meme").

In 1914 se înrolează voluntar şi cade în în ziua de născuse la 29 August 1866 în

Garten (1925); povestirile din vo­lumul Die Altweibermühle (1921), Hans Peter Ochsner, Das fünfte Rad şi memoriile întitulate Im Spiegel des Alters (1926).

TRAIAN CHELARITJ

cuprinsului volumului în opera totală a lui Rosmini.

O ediţie nafionalá se pregăteş­te şi operei piemontezului V'n-cenzo Gioberti, unul dintre pri­mii iniţiatori ai Fascismului. In scrierile lui filosofice, politice si religioase, Gioberti expune une­le soluţii în legătură cu proble­mele naţionale, care abea în tim­pul de faţă au fost utilizate. Şi publicaţia aceasta se va bucura de metoda întrebuinţată la edi­tarea operei lui Rosmini, intrând în cadrul aceloraşi preocupări filosofice, dar si naţionale.

SORACTES

Scrisoare deschisă d-lui Şerban Cioculescu

(Urmare Ліп pag. I-a)

c u m o poate face, c u m poate cu dvs. asupra dispreţului m e - om. Este oare posibilă deper-evada din condiţia lui orlgi- ritat. pe care-l manifestaţ i , sonalizarea monovalentă a

nară, a subiectivităţii? Dvs . faţă de cei ce cu adevărat spiritului critic? F ie -ne îngà-Franţa, lângă Loire, n u n e . Q l a s â n d > p r 0 _ c o c h e t e a z ă " cu filosof la. Şl f u i t a n o crede, în numele 26 septembrie El se b a b U > r e z o l v a r e a teoretică şi sunt iarăşi de acord cu dvs. loSicel şi al faptelor.

- , a , , 0 . . . : „ , f i 1 x n . ; » ° - T

v i August îsbb m p r a c t i c ă pg geamă aceluiaşi asupra regretabilelor r e z u l - Cu acestea, păşim spre m e n ­ea s a creat ceva nou aici. Gre- "mea, aevemta muma. u n se d i n modeste venituri de scriitor. K-uim. magic .spirit de fineţe". täte ale acestor critici, care ţ ionarea consecvenţei dvs. în şală de burghezi orbi. Boise- v^l_^T}°}^ 'muncitori, ori vor I r i s ă nici de astădată nu poate Toată viaţa fusese un sbuciu- 2 D ^ j . a c e s t т\хі% de fi- numai „cochetează" cu fi lo- ceea ce priveşte promisiunea:

fi mulţumit. Toate câte le încear- mat, nici o altă moarte nu i-air n e * e « p e c a r e ( " d v s «\ а ш sofia. Din faptul că două, trei aplicaţie practică a oblectivi-că el ies pe dos. Nefericit în re- « P«tut încheia chinuita existen- "„иійіЛ 'contimporani experienţe au dus la dlscre- ţăţii teoretizate Am urmărit,

iţi a-l accepta ca înnăscut , ditare, nu trebue să conc lu- Ä ^ E ^ I ^ L ^Ä'™

vicii nu au făcut decât să a- crăpa. Viaţa în natură „• o ru-dopte, desvoltânidu-l, regimul ? m e preistorică instaurat de ţari, singurul care Să ştiţi odată pentru tot- pe

petatele-i căsătorii, zbuciumat şi ţă decât moartea de erou. cr i t păreţi se potriveşte poporului rus. Nu deauna că Bolşevismul repre- ^ - , . , 1 - , - T=c_„ ' t i r v „ , ' т,,,ьТі

se pot conduce o sută de müi- zintâ un răsboiu triplu al bar- J ^ a î ^ ыТі P o a S i sZT t ă pagini geniale literaturii ger- ^ « S ^ ^ S ^ T ^ Ï Ï d A m f i i S S : într-unui din numerele „Cu-oane de brute, fără ciomag, barilor ştiinţifici împotriva in- £ ? m a / ^ r e

e

n u . Ş 1 p o a t e g a f e c h l T ^ ( „ , i „„ „ ! n . 1 0 І„ ' 'ГІ?І \^- „ І ^ І . - . Г Г , „ „ „ ^ x _ гемЛийиі Literar», am găsit ^ ^ L î i ^ f i f ? " : ca pe o virtute originară a ce-' dem Insă, că, şi atunci când * . vă văd la fapte^ In sfârşit.

ü f f l e . u e ;iB' ldL* c l o m a K ' M ^ J ^ ^ ^ ^ n r í ^ , ' l i b r u l d e c â t î n momentele cari mane. Totuşi opera lui nu se în- prin virtutea recunoscută, o sofică, criticul nu are putinţa Tenzia stumuTui rm'a we spioni, poliţte secretă, teroare, J f 1 « * ^ ^ КІГ^П ^

n s c o t d i n e l & a œ s t e îăusează ca un torso, ci drept problemă şi mai dificilă. Cu- unui plus de puncte de ve- tee ffidSmlrîe-spânzurătoare, tribunale mili- tűim contra Occidentului şi al » * lucru desăvârşit. noasteti , desigur, intermlna- dere şi de perspective. Da;.ă J S * " £^LtFl™ щ

tare, ocnă şi torturi. A m schim- oraşulm împotriva satului. Şi ^ 0 ™ ^ a T^pjSreZ El e şi autorul vestitului şi ac- - 8 . ^ - - — — - -»™ s t u n u l a t ^ rezervele dvs. Mă bat doar clasa, care-şi baza Jj « ^ ^ ^ е ^ Ж м Й «SSS^vaÄtor^STSS tualulu? . íngel landl ied ' . (ІВепп egemonia pe acest sistem. Erau sa alegem armele- Individul P wir fahren gegen Engeland"), şaizeci de imu de nobili şi poa- trebue suprimat. E o invenţie m a ? I v°narui nu sunt aecat te patruzeci de mii mari biuro- a Grecilor pierdevară şi a fan- P r e t e x t , căci pe el îl atrăgeau eraţi — î n total o sută de mii tasmagoriilor germane. Cine & a t « n t e l e plimbări prin

LISA WENGER

de persoane. Astăzi sunt, a- se va opune va fi tăiat ca o levierele atât de pline de semne proximativ, două milioane de bubă primejdioasă. Sângele e ?\ graiuri ale naturii. Străbătând proletari şi de comunişti. Este cel mai bun îngrăşământ ofe- câmpia şi un progres, un mare progres, rit de natură. din izvoarele lor mântuitoare. In fiindcă privilegiaţii sunt de Să nu credeţi că sunt crud. mlaştinile peisagiului a învăţat zece ori mai numeroşi, dar Toate aceste împuşcări şi spân- s ă v a d ă n u numai apa tulbure ci nouăzeci şi opt la sută din zurări, care se execută din or- ş i oglindirile răsăriturilor şi ale populaţie nu a câştigat, în dinul meu, îmi fac rău. Urăsc apusurilor, schimb, cine ştie ce. Fiţi sigur victimele mai ales fiindcă mă I n prelungile adieri de vânt a că nu a câşigat nimic, şi e toc- silesc să le ucid. Dar nu pot m c e P u t s ă desluşească noimele mai ce trebue, ceea ce doresc face altfel. Visez'să fiu direc- —

d ? a l . t ^ ? 1 ' c e e a c e e absolut torul general al unui peniten-inevitabil'. ciaj. model, al unor ocne jiniş-

Şi Lenin începu să râdă în tite şi bine întreţinute. Dar surdină, ca negustorul care, sunt, ca în toate închisorile, şi după ce a tras pe sfoară pe ci- r e b e i i , neliniştiţi, din aceia neva, se uită satisfăcut dupa c a r e , a u s t i d a n o s t a l g i e a v e . muşteriul păcălit: c h U o r i d e o l o g ü ş i m i t o l o e i i o-

— ,,Dar atunci mormau, micide. Toţi aceştia trebuesc Marx şi progresul şi celelalte?" suprirnaţi. Nu pot îngădui câ- S a l e ' a s t ă z i P ° P u l a r e , ca şi unele

Lenin mă privi cu un aer de . ., , , , . v cântece scrise de el, sunt aşa de mare uimire. ; ™ 1 ^^olnavi să corn- î m p Hnite , încât uiţi că sunt opera

bila dscutie a irmeisrnului î n cele câteva experienţe n'au a e t o m ¥ n m . ,„ „ . „ „ , . , „ „ l a

fiaoeofle.'ştiţi că multe se- dat rezultate, aceasta s'a î n - ^ e p t a m ^ C i o c u l e s c u ^a

darătme şi infructuos, pentru dintre experimentatori n u m u l t a r f i a v u t ' d e s u » e r i ţ o problemă rău pusă. Prin ac- ş i-a ascut:* îndeajuns spiri- p r i € t e n i , a personală sau Ute-ceptarea inneităţi i „spiritului tul în ale filosofici. Di letan- г , а г а a celor doi critici. Mă

U e пачіги. ^гаоашпа "«scută Ruutz, la 25 ianuarie ^ « ^ A e S i i S t i e e î ^ f t lsmul eclectic - sau cum îl aşteptam la o lecţie severă, nădurea Löns a băut 1 8 5 8 . î n Berna, a murit, zilele a- v r f Ç I ' . P r ° D i e m a . cricicei, in a - numiţ i dvs. — amatorismul ş t lmd că nu vă lipseşte seve-

cestea, la moşioara-i din Corona c e l a ş A . ? L a n : P e г** 5 e c o m o d ; de idei, le-a distrus nobilele ritatea când vreţi s'o aveţi, şi ^ Î t ï t i f ^ d J S S ' ï ï lor totenţu._Mi-ar părea foar- ^,î™*\£™«^ (Tessin). demonstraţi i concludente. As - t e bine, dacă, anumite lăuda- la timidităţi amabile de pro-

ascunse ale vieţii tuturor vieţui toarelor şi ale propriei sale exis­tenţe. In toate cărţile pe care le-a scris, se resimte binecuvântata *r\J.t apropiere de natură. Şi Löns ştie ' să te prindă cu muzica unei i limbi literare pe cât de nepre- g tenţioase, pe atât de inedite Unele pasagii ale povestirilor

„Fiindcă sunteţi străin şi íer ickea yütoare a mi- unui autor. „ . ,„,x j . ™ boane de oameni. Şi la urma om de vază, reîncepu, dum

neavoastră vă putem spune to­tul. Nimeni nu vă va crede-

... . . Opera lui Löns, nu este rorea urmei, extracţiile de sânge, v a s t 7 s i nici operâ a unui sc^T care se practicau înainte, nu tor ajuns repede la maturitate.

Dar amintiţi-vă că Marx însuşi І^Л.*"1 r ă u .tratament fizic. La 35 de ani publică două cărţi

ne-a arătat valoarea pur in- E x i s t ă 0 a n u m i t ă voluptate în Mein goldenes Buch (1901) -stTumentală şi fictivă a teorii- a te simţi-stăpân pe viaţă şi p e versuri şi Mein grünes Buch lor. In starea, în care se gă- moarte. De când bătrânul цдоі) _ povestiri vânătoreşti. seau Rusia şi Europa, a trebuit Dumnezeu a fost omorât — nu Abea în Mein braunes Buch să mă servesc de ideologia co- Ştiu bine dacă în Franţa sau цдоб) — tot descrieri ale naturii munisiă, pentru a ajunge la î n Germania — anumite sa- ~m legătură cu vânătoarea, — deci adevăratul meu scop. In alte tisfacţii au fost acaparate de când împlinise 40 de ani, Löns ţări şi în alte timpuri, m'aş fi om. Eu sunt, dacă vreţi, un e în deplină stăpânire a călită

cundeţi problema în mister, Ь Ц е e x ^ e p ţ j j d e critici români movare discretă a unui inipu din înclinări involuntare că - c u preocupări serioase filoso- die gal imatias cu pecete ou­tre un fel de „critic adamic", f i C e a r fi în măsură, să vă cială de competenţă. „Confu-cum s'ar exprima colegul dvs., f a c a r e c u n o a s t e , că, uneori, ziile" şi „gravele erezii" au Pompüiu Constantinescu. Cu s u b s t r a t u i in t im ál pornirilor devenit „alunecări". I m p u n -singura deosebire, că „omul d v s polemice n u este a tât de suturile indirecte — reveniri adamic al colegului era o exclusivist pe câ t pare. de mai târziu — n'au fost în nostalgie, pe când „criticul . n«him«- iH rv» s t a r e > să dea ceea ce răbda-adamlc" al dvs. vrea să fie *• ^ ^ о г т ш Т А а Г t o a r e a curiozitate a unui pu-o real i tate . Ш fond deci, o «JJ ^ g f ^ ^ S blic el însuşi dornic „de a nu simplă diferenţă d-e trepte pe ° s p i r i t u l d e f i n e ţ e « : credeţ i « îngrădit in relevarea ade-« Я Д , . ? aderenţă la o a ^ s m c e r , d-le Coculescu, to vărului" aştepta delà un cri-tâ lcunie mitice. m . w . . . f ' „ o c l , a ^ „ f a tic „laic": Adevărul însuşi —

3. Oricare Var fi consec- ^Aîf a«5Stî?5tVfnec" ta toată splendoarea lui pate-venţa şi oricare ar fi urmările nomenului estetx sub aspec- U c ^ ^ ^ ^ M a i n ţ r e D :

logice şi faptice ale „spiri- tul lui absolut pur, prin m e - unde- i obiectivitatea s i „pro-tului de fineţe" susţinut, este toda „spiritului de fineţe"? f e s a r e a obiectivitătii"'. ' d-le exclus, d-le Cioculescu, a n u b a i veţi îngădui îndoiala asu . C i o c u l e s c u ? I n aşteptarea accepta ş i o evoluţie u m a n ă pra acestei credinţe şi indrep- preţiosului dvs răspuns, n u şi culturală a lui. Prin ce-ar tăţiri. Opera creatorului de m a p o t dispensa de obligaţia putea evolua acesta? De s i - artă e o structurare a tuturor u n e l anticipări: Dacă î n t â m -gux, printr'o educaţie,, meni tă valorilor, nu numai a celei piător s > a r găsi mumif lată In să-l ascută la m a x i m u m cu estetice. Creatorul de artă se v r e u n (astru /neînspăimântat putinţă. Iar această educaţie redă pe sine, aşa c u m el î n - încă de propria lui s ingură-ar avea şi amprente filosofice, suşi a receptat şi transformat t a t e v e ţ i f i a t â t d e b u n s a

aşa cum e necesar pentru u n toate valorile. Ar fi o greşală, m i . i ' i n d i C a ţ j i n orice caz spirit ce se vrea cât mai pă- să pulverizăm In monade fără s p e r c ă d i s t a n ţele lui supra-trunzător şi mai logic. Ori, ferestre ceea ce este un tot pământene nu ne vor sili, pe

Dedicându-se târziu literaturii, d v s . nu vă arătaţi a tât de unitar. Afară de aceasta, î n - noi pământeni i la utilizarea căci până pe la vârsta de 46 de mult dispus în a simpatiza s u ş i „spiritul de fineţe" al unor lunete 'nedescoperite

Lisa Wenger

servit de alta. Marx nu era semizeu local, poposit intre ţilor ţsale plăsmuitoare. Odată a n i fusese pictoriţă, Lisa Wen- preocupările filosofice ale СГІ- criticului nu-i altceva decât încă. Ne-aţi fixa O soartă decât un evreu burghez, căţă- Asia şi Europa, dar câte un atins acest nivel, autoul dăruieşte s e r s ' a impus repede în rândul ticilor. Deseori, ţ intiţi , dispre. aceeaşi uni tate a valorilor, aşa prea zadarnic luciferică. rat pe statistici englezeşti şi, mic capriciu mi-1 pot totuşi literaturii germane cărţi de ne- celor mai de seamă scriitori el- ţuitor, în „criticii CU cochetă- c u m ele au fost Incorporate ih taină, admirator al indus- satisface. Sunt gusturi a căror trecătoare proză, — după c«, ta v«ţi»» ai «wolutai nostru. rii filosofice". Sunt de acord transformate de orltiCUl- CONSTANTLN CALOTA

4 UNIVERSUL LITERAR 22 Noembrie 1941

*4> .• —

Oi \ v

\ r

S e i « . T. R. ILII" IOSIF Bombardament aerian

nsemnări marginale E xporiţ ia organizată în Ro- vâmd m vedere doar rezulta- i -o cunoşteam î n expoziţiile tonda d in subsolul Athenen- U h f Ш І е { Ш л ^ p r w . obicinuite, din vremuri de

Ü t í / P ™ , , S M a j o I \ - cupe de procesul e i genetic . * Vânâtoru este lesne secUa Propagandă, cuprin- ^ ^ d « recunoscut î n unele ad-zâmd pe lângă reportajul f o - a f * ш . i m m e i n r t o i л* m i r a b i l colorate schiţe, chiar tografic de aşteptat, pictură, * JT d a c á s * camuflează sub titlul sculptură, desen şi grafică, *«™«Ъ*** * * de caporal T. R. Mai cu sea-are de învins delà început di- * e 1 1 1 c a r e S U M t <*Di |Şnuiti să m ă o guaşe reprezentând o ficultăiţ intrinsece care pot P"»*™*. S e susţ ine de obiceiu vedere panoramică de oraş, părea insurmontabile la pri- necesi tatea de a asigura arti- ne-a impresionait î n cel mai m a vedere Este vorba de a s t u l ű i ° continuitate de con- înalt grad. Anatol Vulpe, concil ia două / tendinţe care diţii materiale, care să - i seu- multiplu şi fecund, expune încearcă fiecare dominarea tească atenţ ia a se mai ajusta * £ Й к «esen şi gravură, multe exclusivă a spiritului celui după nevoile adaptabil ităţi i . d i n e l e reveiandu-ui-1 pe ace-afiat în s i tuaţ ia aceasta de so- Aclimatizarea artistului în I?*8

apreciat artist d in colec-lieitare bilaterală. Pe de o par- mediul s trăin celui cunoscut tivele oficiale ale anului. R e -

Cap, T. R. VÂNĂTORU OH. Crochiu

te nevoia de document , care de el. este u n fapt care nu ГЯ^шЖ&Ѣ obbgă arfcstul să - ş i cireumi- poate trece fără repercusiuni p e n ! d a n t m f e r i c i t î n

scrie a t en ţ ia la temă, la rea- în, operă. Apoi întâlnirea cu şui expus, uzarea cât mai adecuată, mai ggfc modele de artă decât şi- D . Geo Zlotescu expune exactă ş i mai sugest ivă a o- ar fi ales el In viaţa de toate schiţă, acuarelă, caricatură biectului ( u n eveniment de ^ _ & , ш ft ш e t c f t o a t e e u w r v a d e e x e c u . '

tot^h să întâ lnească vre- Ѣ Pe care i -o cumoaşfcm

de i se consacra; indiferent ^ ^ ^ Л ^

A C I L C I K E N C U

de subiect, munci i propriu КЙКЙЙЬ a fos t întot- ^ î n ! o e a r c a Jfj. zise a realizării picturale, « *т>гш& prin rezul- 1 о а с < я 1 < и . ^ ф е c ^ h e t e a z ă cu care necesită echilibrări de obţ inute imediat sau c u 1 > i s m u L ^ й ш е а ш 1 a „ ! e c d o -linii, mase şi tonuri într'o m a i , Ъ а ! Ш и - t ic, narativ, de istorie, în câ-eonipoziţ.e c u muzical i tatea Grigorescu a avut In ca - ^ е ѵ а destul de realizate schiţe , ei specifică ş i ou o armonie riera sa de pictor favorit al D . losif Il iu es te poate prin evloentă chiar şi pentru sim- unei societăţ i î n stare să- i talentul său de ilustrator şi plii identificatori de teme. ofere toate binefacerile suc- prin practica susţ inută a ge-

Evidemt, a face ca o operă c e s u i u i material , şocul con- nului, Ia el acasă î n desenele să servească i n acelaş t imp fruntarii c u asprimea unor în alb şi negru, ©aşi î n câteva unei raţ iuni de fond, fără a evenimente pe care fără răz- t incturate de culoare. O foarte

ÉÉ cădea în iconografie anectdo- boiul d in 1817 nici n u ie-ar frumoasă marină în culori vii t ică pur ş i s implu, este a d e - f i p U l t u t bănui măcar. I n urma s e * * * * * * seori dificil. Dimpotrivă, a campaniei d in Bulgaria, car- Afişul său este foarte suge -picta în vâltoarea unei mari s a l e de schi ţe se îmbo- s W v . d * a s e m e n i acţiuni epice ca lupta susţi- gătesc nu numai numeric, ci D . Al. Ciucurencu iese d in

_ nută de Armatele Româneşt i , с Ы а г щ posibilităţi d e reac- ***ettoa suavităţi lor de tonuri, fără emoţ ia participării la e- ţ i e Ş i expresie. O experienţă pentru a n e oferi foarte reu-popee, echivalează c u o atiitu- netrăită încă şi fără şansele Şte realizări într'un gen care

Щ d ine j icni tor de in adecuată de a f i întâ ln i tă aiurea, se să împace cele două tendinţe , chiar dacă estet ismul supe- o f e r a a r t i s t u l u i încadrat î n - O marină în tonuri tari, ne -a rior dJn care izvorăşte este tr'o acţ iune colect ivă de mari dat perspective în posibilită-justif icat de prezenţa unor z g u d i a i r i : războiul este pentru ţlle ignorate până azi, ale a-neîndoioase cal i tăţ i artistice, oricine o reîntoarcere la s e n - cestui artist . Factura ar-Mediaţia între ant i teze şt iu & ш ц е ^ existenţei . hipopularizată a lui I. A n e -s'o obţ ină rareori chiar ar- Roadele zilelor trăite ex- stln, l inia sa s intet ică, elc-

Г t i ş tu talentaţi . Aşa s e face că c e p ţ k r a a l d e a r t i ş t u care a u ***** «* Ѵ І € ' în cele în panourile conţ inând pic- participat la războiu, fie ş i în câteva frumoase desene o tură, desen sau gravură, din c a l i t a t e d e anosti ş i n u de concepţie de o tonal i tate e m o -mult iple le aspecte intere- soidaţi combatanţi , s e vor v e - tivă m a i gravă. Aurel Diaco-

— — - sânte ale expoziţiei M. C. G., d e a ^ târziu.De-o-camdată expune două Schiţe 4n-întâ lnim foarte mul t e piese, roadele imediate a u şi fost teresante. Gest icone este rea-

Tun în t r age re care n u pot pret inde altă va- p r i m c o r a i a n d a - l i z a t ^ a f i ? copertă. D . lorificare decât cea p e care m e n t u i u i M. S. M. secţia Pro- Ghia ţă aduce două piese re ­le -o oferă interesul documen- , . , . . - ^ - marcabile. Alexandru Istrati tar a i temei tratate . Ce este Ги!А ÜffÄ Z « * * • ^ i z ă plăcută, paradoxal însă în cazul ace- J «wS R»mân. I m . » fracov ic i »«ш frumos stora, este faptul că , adesea, w . e Î ! , л - кыгоя de dens si, de ° adevărata tuimure stâr-lipsa de realizare artist ică м ^ « s i a de stuf os, de d e m ş , de ^ d € s e M l e й , т I ( m M u s .

întâmplă să coincidă cu lipsa SSeSJSShST celeanu' demn de rcat

interesului pentru proporţia D t t p f : . _ ^ . f , alături de pictori consacraţi .

Serg. T. R. POPESCU GH. Rănit pe front

Sold. T . R. DIACONE&CU AUREL Camarazi la masă

de documentar inclusă. Aşa că, pe de o parte, ne-

putându-se substitui fotogra fiei decât prim utilizarea unor mijloace manuale măcar în parte asemănătoare tehnice! acesteia mecanice, pentru a putea pretinde la cal i tăţ i le de

poziţiei abea, cândl planul ei t s t t b t i U t a t e a desenului începe să se clarifice vizita a u t o r i t i torului, când secţiunile şi di- t e a z ă

viziunile . îşi demască score

ş i autori tatea c u u n gen

care tra-niţc l i n ­

f luenţat de Lucian Grigores-

dorumentului . pe de parte neavând destulă s tanţă estet ică pentru

altă sub-a f&

Infanteria in timpul unui atac

tul o nouă privire aja^nim- ^ m e a m c r e f l e , A

ţ ită, de as tă dată analit ică, ^ , m a i ^ ф и 4 е а

este binevenită. Descoperim ^ щ п Ш е п і ^ atunci culorile scânteietoare c a X e t r e b u e s ă revină la pic-şi l inia spirituală a lui Luc i an tură. orice a l tă ocupaţie ar Grigorescu (plotonier T. R. ! ) , ^ S t a Í n S e a c u ocazia a-în v i r e - o 20 de cadre dintre ceasta de a s e af irma atât de ceie mai reuşite ale întregei strălucit, trebue considerată expoziţii , alături de desenele c a u n î n C e p u t de zodie nouă

d é p e n s a de suportul înţele- toCotenentului Va l en t i n Hoef- pentru cariera sa suiui anecdotic , pirioducţiile ... . - - . - „_ . . ' .

4. *• i 4. \ - f l i C n ' d e • factură pe care Ш Mai trebuesc amintiţ i d-nii care nu pot fi apreciate dm punctul de vedere a l artei, cu greu s'ar putea susţ ine prin cealal tă tendinţă.

Nu numai realizarea pune însă probleme, în cadrul ex ­poziţiei acesteia. A discuta de­spre reuşita sau nereuşita e s ­tetică a unei opere implică o concepţie s tat ică a criticei, a-

Avachian şi D. Şahighian, ul­timul cu o marină foarte reu­şită, în genul decorurilor sce ­nice.

Sorin Ionescu expune şi el uncie schţe , mai puţin reu­şite decât aceie cunoscute d in expoziţiile sale paşnice.

ION FRUNZETTI A. CIUCURENCU Atelaj

22 Noembrie 1941 UNIVERSUL UTERÄft

Cântece noui

De vorbă c u e i

Iată că a trecut mai bine de o jumătate de an, de când ne întâlnim în acest colţ, în co­loanele acestea, noi între noi. Zbuciumul prozaic şi amar al atâtor zile, l-a răscumpărat deseori un poem, iar singură­tatea orelor ne-a luminat-o, nu odată, întâlnirea în plic, cu un om căruia totdeauna am fi avut ce să-i spunem. Ne-am adunat din unghiuri de ţară şi odată pe săptămână ţinem festinul la care pe zi ce trece se adaugă alţii şi alţii. Pre­zenţa poetului tânăr — iată o realitate pe care am căutat s'o impunem, şi avem până acum destule semne că am isbutit într'o măsură destul de largă. Drumul este netezit şi dacă mâine ar veni altcineva să ia lumina din umilele noa­stre mâini, ne vom da în lă­turi cu smerenie, pentrucă a-vem încredere în acest suflet nou, pe care mai ales noi îl simţim cum bate, cum se sba-te şi cum se ridică.

Şi dacă totuşi avem o ne­mulţumire, va trebui s'o ex­primăm în primul rând faţă de noi înşine, sincer şi des­chis, aşa cum ne e obiceiul. Ştim: cântecele acestea noui, nu sunt monologuri versifica­te, ci întotdeauna au vrut să fie cuvinte care merg delà inimă la inimă — adică delà om la om. Nenumăratele epi­stole pe care le-am primit în tot acest timp, stau vie şi grăi­toare mărturie despre aceasta. De vorbă cu ei în felul acesta, nu am putut sta decât rareori şi poate că tăcerea noastră a fost interpretată ca o negare. Dar ' nu interpretările ne intere­sează pe noi. Să ştie poeţii, a-ceşti fraţi iubiţi şi deseori ne­cunoscuţi, că oridecâteori a-veam în faţă mesagiile lor, inima noastră bătea în acelaş ritm, în'aceeaşi cadenţă, cu a lor. Da, poate că ar fi trebuit să le-o spunem, poate că măr­cile poştale anexate în plic, reprezentau o mustrare, un act de prezenţă, peste care noi am trecut nepăsători şi muţi. Aşa s'ar putea crede, tinere poet, dacă n'ar mai fi fost şi versurile, melodiile a-celea, alături de care am po­posit cu o religiositate şi cu o simpatie pe care nu o vor pu- ' tea mărturisi aceste rânduri de tipar. De vorbă cu ei, am stat zile şi zile dearândul, în armonia unui sonet, în muzi­ca unui catren, în ritmul unui vers original şi nou.

Scrisorile veneau ca anexe şi obstacole şi mărturisim, spre ruşinea noastră că dese­ori ne-am văzut puşi în impo­sibilitate de a le trece. Sunt în sertarul mesei de lucru câ­teva frânturi de-acestea, că­rora numai implacabila scur­gere a timpului le va putea da răspunsul nimerit şi, poa­te, cel mai aşteptat.

Să nu ne ierte poeţii. Mesa­giile cu textul răspunsului au sosit de multe ori în chiar pa­ginile revistei. Oare atunci mai aveau ei nevoie de „con­firmări", de revărsări sufle­teşti şi de adausuri? Credem că nu, atâta vreme cât ei în­şişi au dat soluţia cea mai sinceră şi mai grăitoare, tu­turor convorbirilor care ar fi putut să aibă vreodată loc î n ­tre noi. Talentul lor, nu mai cere să stăm de vorbă, pen­tru că el vorbeşte, porunchv du-ne să tăcem. Şi noi ne-am conformat. Judecaţi şi dum­neavoastră, pentrucă îi cu­noaşteţi: acordurile grave şi rare ale lui Ştefan Aug. Doi­naş, cântecele cu adevărat noui ale lui George Păun, ti­nereţea robustă a lui Remus Luca, perfecţiunea clasică a lui Ion Oana, năbădăioasele strofe ale lui Leonida Secre-ţeaniu, hermetismul voalat al lui Florin Lucescu, sfătoşe-nia adolescentă a lui Radu Pă-trăşcanu, (ca să nu înşir decât câţiva dintre ei) — oare bogă­ţiile acestea inedite nu mărtu­risesc despre incontestabila existenţă a unui duh nou în cea mai nouă poésie româ­nească? Şi acest duh, spre a fi şi а se perpetua, nu mai are nevoie nici o clipă de stâlpi de susţinere, de răspunsuri şi con­firmări.

Iată aici, în foarte scurte cu­vinte verificarea unui mod de a trăi liric, care se va impune pe zi ce trece, mai mult. Deci, fără a întreţine flacăra prin vrejuri aruncate de noi, o vom lăsa şi de azi încolo să lumi­neze singură şi clară. Aceasta e puterea pe care a câstigat-o în timp!

ŞTEFAN BACIU

N. B. — Manuscrisele se tri­mit la redacţie, menţionându-se pe plic: pentru Ştefan Baciu. Şi cuvintele de răspuns: Polimer Z.» P. Buţiu, Mircea C, Victor Ion, C. Tut-: Nu. C. Ştfn: Ceva da. Mihail Mvr : Altele, poate-

Su/fy-SPrudfiomme : banfurite Am vrut să iubesc totul şi sunt nefericit Căci chinurilor mele eu le-am mărit izvorul; Frânghii fără de număr, din sufletu-mi cernit Spre lucrurile lumii îşi iau într'una sboruL

Toate ra'atrag de-odată c'un farmec similar Dreptatea prin lumină şi umbra prin tăcere; Un fir prelung mă leagă de-albastrul viu, solar, Şi fire de mătasă de-a stelelor mistere. Cadenţa mă robeşte la cântecul felin, Dulceaţa catifelei la foiri de micşunele; Un zâmbet mi-a robit pe veci ochiul senin, Şi-o sărutare lungă văpaia gurii mele.

De-aceste legături mi-atârnă 'ntreagă vieaţa Sunt rob pe totdeauna acelor ce-i iubesc: La cea mai mică boare ce le atinge faţa Simt cum frânturi din mine fiinţa-mi părăsesc.

Traducere de ION OANA

3tocturnă Azi noapte a m sorbit cu sete viaţa La masa ntinsă'n umbră, cu golanii. D e am plătit c u aur, sau cu anii, Pământul ăsta tot nu-ş i schimbă faţa.

N u am cântat nic i ode, nici l i tanii Pentru madona cu sărut ea ghiaţa,

Barbar ros-irăm până d imineaţa B les teme negre ş i descânturi stranii .

Ţiganii alungaţi n e blestemară, Când l e -am sfărmat viori le de scară Paharele i sbite de perete . . .

Ş i când î n zori, trădase-ne şi v inul , de n'a'ndrăsnit — Măgarul — să ne 'mbete , pornirăm — mari — să n e v â n ă m d e s t i n u l

R E M U S L U C A

^Toamnă singură Drumul ăst de cocoare-i cel de pe urmă drum... Nopţile, de mâine, vor ji tot mai aproape Poemele, de mâine, le-oi risipi pe ape Cântecele vor ji sparte iar amintirea scrum.

Voi asculta în parcuri frânturi de menuete, Cum solitare frunze mor timpuriu şi cum îşi plimbă toamna, tristă, căruţele cu fum Prin peisagii clare de ore violete.

Singur, sub bolţi grele de linişti vesperale,^ (Albastrele vecernii când sufletul îl cheamă)^ Mă va surprinde noaptea sihastră la o cramă Visând în beciuri vaste cu iz de butii goale...

N. VERONESCU

Sfm6ătrînim... Nu mai vreau nimic! — îmbătrânim ; tot mai tristă-i seara, tot mai goală, creşte peste noi un ţintirim fără nici o pală de răscoală...

Lasă visul, corn — să sune'n vânt peste'ntinderile despletite — cu, ori fără e l — acelaş sânt: sunet spart de'naii.'uri onăruiifte,

N.u-ml acoperi privirile, ce-ar putea să mă'nspăimânte oare? — Logodit cu năruirile nici o prăbuşire nu mă doare.

Acuma-toate sunt în zadar! Tânjesc prosteşte nemărginirea, arunc hazardul în joc de zar

sfidând destinul şi omenirea...

Ehei! — şi totuşi îmbătrânim. Isbeşte timpul al vieţii amnar -creşte peste noi un ţintirim cu prea multe trepte de (hotar...

EMANOIL F L O ß E N S

J"iüe-o dock N u şt iu dece — ul t ima seară m i - o închipui cu mese populate şi pahare umplute , când ficare î ş i va suna î n oase nis ipu-i şi-i vor părea toate melodi i le cunoscute.

In haine negre ş i gravi — v o m rătăci prin bălăriile ani lor vechi ; v o m şti că toate căile încep şi sfârşesc aci — şi n u ne vor mai minţ i v iori le din urechi .

Cupele tăcerii se vor ciocni sonore ş i triste; sunetul şi umbre le noastre vor luneca p e st ic le; târziu, toate lumini le s e vor pierde în pâcle şi vom îngheţa c u mâin i le pe batiste.

Ul t imul gând luminos va fi amint irea unui bal din t ineţerea noastră, când trupurile erau bete şi dansau, tremurând, şi când aşteptam cu nerăbdare iubirea.. .

P e urmă totul va fi l inişte d e cenuşă... Undeva , o corabie va sfârteca î n proră apele f luviului care curge prin uşă şi care bate p e perete u l t ima oră...

Ş T E F A N A U G . D O I N A Ş

SPe tumea asta Ai gura'nsângerată ca apusul; obrajii: mere domneşti, Ochi vii ca doi luceferi, păr de tutun. Şi creşti Cu'ntreaga ta făptură, din cap pân' la picioare, ln holda mea de visuri Domniţă călătoare.

Când ars de doruri către altarul tău mă'ndrept, Smeriţi ţi se închină toţi îngerii din piept. Flămânzite, albinele buzelor mele înfiorate Din mugurii sânilor sboară pe florile pulpelor ca-

Itifelate.

Trudit, când fruntea naltă o plec p e n t r u hodină, Torţele braţelor tale mai pâlpâie lumină. In patul cald şi moale ca sufletul tău bun, Din depărtări amare înfrigurat m'adun.

Pe lume nu te am decât pe tine, albă mireasă. Cu trupul ca un abur proaspăt de mătasă. Din vârful alb al umerilor până la picioare Eşti numai cântec luminoasa mea sărbătoare.

C ŞTEFANI U

E T C A E T E R A . . . Note româneşti O VIAŢA AGITATA şi fără autografe. Tristă toam­

nă. Atâ ta d e tr istă, încât s'a Vă prezentăm astăzi un alt hu- ho tă r î t să se r ă sbune pe dom-

morist fără voe. E fomnul Cris- nul Teodoreanu, cel necredin-tian Teodorescu. Dânsul a scris o cios şi întârziat , carte intitulată „O viaţă agitată" fa z i u a fa с а г е domnul şi apărută în anul 1930. Ionel Teodorearm s'a instalat

Povestea domnului Cristian fa f a t a m e s e i acoperi te cu Teodorescu e lunga şi „cu poze .

D. HORIA FILIP In „Ştiinţa distruge monopo­lurile", un reportaj romanţat de

s'a dovedit un serios cunoscător o factură care iese din comun, al mişcării naiţonal-socialiste autorul „Războiului Petrolului" din Germania în tot ansamblul trece în revistă toate chestiunile ei impunător şi bine articulat, mari şi pasionante ce preocupă asura căreia a făcut să apară omenirea de mii de ani. Dând o — în cursul ultimului an, — o deosebită atenţie părţii anecdoti-seamă de studii şd portrete ale ^ Z i s c h k a i z b u t e ş t e s ă p r e z i n t e

Vom reveni asupra ei "în nume- ^0®^ româneşt i , ho tăr î t să pionierilor şi conducătorilor des- într'un caleidoscop, viu şi atrac-rile viitoare. semneze autografe pe volumul tinului german de azi şi de

Acum ne тиЦитіт să tran- U d in romanul Tudor Ceaur m âine . scriem întocmai două fragmente Aloaz, t oamna n 'a m a i v r u t să Din lucrările sale la care fa-din carte, fără a le comenta şi audă vorbindu-se de dânsul ; C em aluzie mai sus, notăm : Idei fără a schimba ceva din ortogra- şi-a lua t calabalâcul de frunze biruitoare din Mein Kampf; Her-fia autorului. veştede şi melancolie şi a pă - mann Goering — omul şi lupta;

Primul: răsi t îmbufnată şi îna in te de într 'o Vineri seara, mama mă vreme Bucureşt iul .

chemă în camera sa şi îmi spuse: Locul ei l-au lua t fulgii de Azi, fiul meu, ai 20 ani, armata zăpadă şi un ger afurisit ai făcut-o, deci te rog şi eu ceya. „ l a m ă t impur i e" a u spus Ai fost un fiu foarte bun, nu m'ai " . . ^ H

supărat în 20 ani cu nimic şi nu gazetele. „ _ a-şi vrea să ai contacte rele de „ l o a m n ă supăra tă pe dom-azi înainte sau să te încurci cu nu l Teodoreanu !" voiu spune adevărului cuprins in titlul aces-

Goebbels — omul şi lupta ; Ro­bert Ley şi muncitorul german ; Horst Wessel — omul — lupta — jertfa şi acum de curând Tinere­tul hitlerist factor al biruinţei.

Este inutil să insistăm asupra

eu. ta atât de sugestiv pe care d. Ho-

tiv, întreaga problematică a ma­teriilor prime. Războaie, revolu­ţii, crime monstruoase, iată ce produs în decursul veacurilor trecute monopolurile deţinute de regiunile tropicale.

In capitole cum ar fi „Lupta Europei împotriva foametei", „Zahăr din sfeclă, lemn şi căr­bune", „Cauciucul din var şi cărbune, împotriva cauciucului din sânge", cititorul asistă la iz­bânda materiilor sintetice, împo-

Dar admira toare le romaracie- r * a FihP l-a dat recentei sale triva sclaviei şi asupririi. Beţia vre-o paţachină de femeie, că atunci taităl tău se va supăra.

Eu, mirat de acest logos, o în- rului nu s'au lăsat intimidate iucrări, cunoscut fiind rolul de aurului din Havana, aventura trebai : ^bine, mamă, unde vrei ^ е acest ger timpuriu. Şi-au s e a m ă pe care acest brav tineret Heveei, distrugerile de suflete S^VIama îm ; spuse vreau să te î n ă l ţ a t cizmuliţele, şi-au îm- german l-a avut în promovarea din Putumayo, nimicirea popoa-k^rá . spuse, brăcat paltoanele cu guieraş de naţional-socialismului german şi relor din basinul Congo, războiul

Iută acum, cum a decurs ve- blană, şi au pornit prin zăpadă mai ales încrederea, pe deplin йіпие. Bolivia şi Chile — sunt derea: după autografe. justificată până acum, pe care câteva din episoadele, care dau

Maestrul le-a zâmbit şi ele, Conducătorul Reichulud o pune c a r ţ i l 0 d e o s e b i t a ш о а г е . I m e n . de f e r i c i r e a u s t r ă n u t a t in vlăstarele fragede de pe tot s u l ^ a t e r i a l d o c u m e n t a r , pre-

„Un autograf şi un gutu- cuprinsul ţării sale, într'un vii raiu". Acestea a u fost pentru tor mai bun şi mai paşnic, dânsele primele cadouri ale

cum şi o serie de planşe afară de text, fac din această lucrare

Lernet. П

.. M úti

Eram la magazin, era Joi, ora 5, telefonul sună, întâmplător eram chiar eu la aparat-

— Allo, cine e acolo 1 — Eu mama ta. — Da ce este mamă. — Diseară mâncăm la Cha­

teaubriand. — De ce, întrebai eu? — Am aranjat o vedere ou o

fată drăguţă şi cu situaţie. II comunicai şi tatălui meu

Şi acum o poveste de iarnă. O poveste adevărată. Eroul ? Prietenul meu, poe­

tul. Decorul ? Cămăruţa lui din

totdeauna. Gerul i-a desemnat floricele

pe fereastră. Motiv de inspira­ţie pentru un nou poem.

Afară e tare frig, şi poetul n'are bami, pentru oa să-şi

Munca autorului de care vor- 0 ^te de interes capital pentru bim, ne apropie de personalităţi _ x , ' , , . . orice om care vrea sa cunoască care de mult sau impus atenţiei . _„ . _ . . . . . . ** . * - adevărata cauză a tuturor raz-lunui întregi prin opera lor mă- , reaţă.

convorbirea. Seara meniserăm cumpere lemne. magazinul, trecurăm pe acasă Soba îl priveşte nepriete-de am luat şi pe mama şi ple- noasă şi rece. carăm Ia înmormântarea «ne- C e s ă poetul ? reţei mele. Face şi el ce poate. Scrie

ta grădina Chateaubriand la D e a s t ä Ш а scrie o nuvelă... această ora nu era decât o masă , - , , ocupată: această masă era aceia ° nuvela lunga, lunga... pe pentru care ne duceam noi. z e c t d e РЩ1ті.

Erau patru persoane. 5»** intitulat nuvela „Ge-Era o tânără fată îmbrăcată ru'l/".

într'o rochie roşie, o doamnă Ca să fie în notă.

EXPOZIŢIA DOAMNEI EMILIA SÄRÄTEANU

Anilină este un roman foarte original. A apărut în Germania în peste o sută de ediţii, cu un tiraj ce a atins un milion de e-xemplare. Cum se explică acest succes, la o carte cu un titlu, în care nu este vorba mei de insu­lele Pacificului şi mei de eterna şi nerezolvata problemă a dra­gostei ?

Anilină este totuşi un roman de dragoste. Eroii săi sunt însu­fleţiţi, iluminaţi, de sentimentul iubirii, în cele mai delicate ale lui nuanţe. Conny Hawk, ca şi Runge sau Hofmann, sau Horn, jertfesc tot ce au mai bun în ei, pentru dragoste şi pentru o idee.

bine făcută, cam la 43 ani, în­conjurată de doi domni cari erau fraţii doamnei şi în acelaş timp şi tutorii tinerei fete, de oarece fata nu avea tată.

Făcurăm prezentările de ri­goare şi eu luai loc lângă tânăra jună, care se făcu Ia faţă in acelaş ton cu rochia.

Se serveşte masa, care se com-

In sala ..Universul", expozi- Tragedia lui Hawk, nesfârşitul ţia de pictură a D-nei Emilia c a l v a r a l l u i R u n S e < é u b i r e a n e " Sărăţeanu cunoaşte un meritat f * r i d t a a ^ Hofmann şi aceea

* plina de abnegaţie a lui Horn, succes, prin remarcabila caii- ridică acţiunea pe un plan de täte a tehnicei şi expresiva înaltă umanitate, stilizare a formei. D-sa este o De sigur, odată creată aceasta realistă observatoare a obiec- atmosferă, îi este uşor autorului tului şi o foarte fidelă oglindă să întreţese o naraţiune quasi-

Se duce acum la redacţia a lui, tot aşa de bine ca şi o ştiinţifică, de un interes bine urnei reviste de literatură. Cu idealistă distilatoare de e- dozat şi susţinut. Este uimitor

talentul cu care s'a priceput roman

pune din o copioasă salată orien tală, trei pui la frigare cu muş- banii pe cori o să-i capete pe s e n ţ e j c a r i d e nevoie. Gama dei de usturoi, o baterie de vin şi nuvelă, o să-şi cumpere lemne. v a r i a t ă a emoţiilor exorimate Т ^ ^ З Г Г S C n e , î ? câte o cafea ca încheere D a r ' ы redacţie este refuzat: ™~ Л^ГТГ a l culorilor şi mai ales este re

Pentru a se putea face discu- n > m l n e v o e ^ nwv,ele... ţia, cea mai importantă într'o _ . , , căsătorie, adică ce se dă, am ple- . ...Prietenul meu, poetul, s a cat cu fata, cu maşina, la şosea întors aicasă. si i-am lăsat, pe părinţi să se Soba e la fei de nepretie tocmească.

Cred că nu mai i>re-un comentar.

e nevoe de

RÂNDURI PENTRU UN ÎNCE­PUT DE IARNA

Nu vi s'a părut şi dumnea­voastră că toamna asta s'a deosebit oarecum de celelalte rwl" î n s°bă 9г ** oá foc cu uíi toamne? Nu vă gândiţi la lu- chibrit.

Flăicările s'au înălţat, jucău­şe, în sobă.

Aşa Acum are impresia că nki -un roman nou de domnul e ѴШ aád fa cameră

noasă, la fel de rece Ce să facă ? Să rupă scaunul mânuit de artistă

şi să-l văre în sobă ?... L-ar certa proprietareasa. Nu plă­teşte chiria şi mai distruge şi mobilierul.

Priveşte multele рѣдШ ale manuscrisului.

Gerul ! Vâră manuscrisul, vâră ,&e-

de D-na Emilia Sărăţeanu, te- „larcabilă abilitatea cu care reu-mele deosebite abordate, ge- s e s t e a c e s t s c r ü t o r de geniu să nurile diverse ale realităţii f u r e pe cititor, indiferent de gra-descrise aici, sunt un indiciu dul de cultură, de gust sau sex. de registrul de posibilităţi *» curând va apare, în tradu-

cerea d-lud Mircea Streinul, şi excepţionalul roman „Războiul opiului", de Rudolf Brunngra-ber.

ARTA PROZATORILOR ROMANI

de TUDOR VIANU

cruri prea mari. Am să vă spun eu care-a fosit deosebi­rea : A fost o toamnă fără

Ionel Teodoreanu. Fără roman PUNCT ŞI VIRGULA

Lucrarea apărută suib acest titlu, a d-lui Tudor Viamu, este cea mai importantă contribuţie

" aüusä ín literatura noastră, pen-CUCIURUL-MARE, ROMAN DE tru promovarea criticei literare

MIRCEA STREINUL ia rangul de instrument de cer­ce taie ştiinţifică, năzuind sà res-

In curând va apărea romanul trângă până la o minimă aproxi-„Cuciurul-Mare", de d. Mircea niare ceeace este totuşi recunos­

cut oa inreductiibil in esenţa, în creaţia literara. .Arta prozatorilor

Carte de inceput Streinul, autorul lucrării „Dra­ma Casei Timoteu", care a întru­nit binemeritate elogii din par­tea criticei.

Romanul „Cuciurul - Mare", două volume în peste 1200 de pa­gini, dă o vastă frescă a satului

Români" ©ste, cu vorbele autoru­lui chiar, o „Încercare de este­tică literara evoiiutivă", care stu­diază după o concepţie de cerce­tare critica proiprie autorului, evoluţia prozei literare româneşti.

bucovinean, in care-a crescut şi deda primele ei manifestări în (Urmare dim. pag. I) . trăit autorul. Lucrarea prezintă care se afirmă o preocupare pro-, v . h , «~it„rulor revre- un subiect care se dsfăşoară din priu zis estetica, adică începând

Naţional » c i e l t m i i i a btriitt integrale » £ J ^ ^ ? * ^ ' r e p T e 1920 până la 1940, anul negru c u ton Heliade Rădulescu şi până pen-tru a doua oară — mvin- zenţatim germani. _ „,„„л„ а 1 m v a z i e i bolşevice Lupta pen- în imediata actualitate literară. gând de data asta ignoranţa Егѵог І ^ ^ ^ Т ^ . Su Ä ^ S u S e ^ Ä S - a c e e a ^ * t a operele unor ítrcmdor asupra ^ѵагаШ ^^ca^T^^o^iJL ţuluif conflictul între săteni şi prozatori ajunşi la ceeace se Stări de lucruri din Germania mânut care ne aa o imoy»« 1 > * chiamă maturitaiuea artistică sau

Tuturor Ie stă în faţă lumea a formidabilei lupte a poporu- orăşeni, câmpia Ţarencii şi fa- e s i a definitivă a artei lor. nouă germană. lui germen pentru a-şi face o n a ţ e i e stâncii sunt descrise cu

Lumea asta 'n întreaga-i si nouă formă de vieaţa — dato- dragostea omului legat pentru d e v e ü e r ' complexa-i desfăşurare. rit lui Emil Strauss şi la care t o t d e a u n a d e pământul şi ceru-

Literatura nouă este un re- acesta a lucrat nu ma% puţin r j l e ţ ă r i i r o m â n e ş t i . gistru vrednic de cercetat de zece ani ) - on D o m n i c h L J t u r c a

Şi acest lucru a început st Д ^ Г с А е Е ^ Negru sunt personagiii* S'una din nopţile trecute yer - după cum tot atât de Principale ale acestei vaste fres-

—într'o noapte minunată pen- interesant li se va pare si ce, care încetăţeneşte Bucovina

zttoore de atâtea reminiscenţe din „Tristan şi Isolda", „Par-zival" ori ..Cântecul Niebelun-gilor"...

Cuprinsul cărţii este 'nsem-nat pe copertă: PROZATORII

tru lectură când stelele scU- Hans Johst, luptător din ve- Dragomirnelor şi Suceviţelor în lor studiaţi, peau afairă' de ger şi 'n casă chea gardă a Fuehrerului. Tot majora literatură română, focul te 'mbia să şezi pe jilţul atât de curios va fi lectorul din faţa căminului — am de- român — şi nu va pierde ab-schis o carte având pe copertă solut nimic, din contra se va o figură de mit germană, tre- entuziasma — când va avea

parte să citească romanul ce­lebru ca Ы Hans Grimm: „Popor fără spaţiu..."

lată care-i rostul cărţii de faţă.

De-a familiariza cetitorul GERMANI CONTEMPORANI român cu literatura germană

Este o carte de început pen- contemporană, tru lectorul român. Şi acest fapt a fost pe de-

O carte care-ii deschide plin îndeplinit de fraţii Ale-poartă largă spre literatura xandru şi Ion Roman, autorii germană contemporană şi au- volumului citat, tentică — şi cred că nu exa- Fapt pentru care merită un gerez că vor fi mulţi acei care cinstit omagiu, lipsit de orice J ş i

după ce vor parcurge şi ulti- curtoasie, de orice formulă de d o u ă d e m a r e r ă s u n e t

ma pagină a bine alcătuitului politeţe. Ceeace ne grăbim a d i s t ruge monopolurile volum de faţă să àoreasçua face. ^ ceti — daca nu in ongmal, cel " „ , . , Z . . puţin in t raducer i - opeVele EUGENIU V. HARALAMBIE ^ Karl Aloys Schenzinger

aduce d. Tudor Viaou, in opera d-sale, datorită căruia, „Arta pro­zatorilor români" nu poate fi ca­lificată drept încercare de istorie Uterară, constă dán importanţa precumpănitoare dacă nu exclu­sivă, acordata valorilor statistice şi procedeelor din operele autori-

„EDITURA GORJAN"

inaugurează activitatea cu

Graţie acestei caracterizări, proza literară din ultimul veac este văzută într'o continuiitate neîntreruptă, scriitorii grupân-du-se după aifinităţi esenţiale, de structură, într'o filiaţiune cu mult mai semnificativă decât aceea ar-bitraJă şi superficiallă a simplei croniogii sau folosirii aceleiaşi

motive de inspiraţie si practicării unor atitudini morale, ideologice, etc., asemănătoare.

..Arta prozatorilor Români" Înseamnă, prin bogăţia rezultate­lor, a confirmare admirabilă e rodniciei punctului de vedere cri­tic adoptat de autor. Pentru acest motiv, e o lucrare de care cerce­tătorul critic nu se va putea dis­pensa, iar cititorul studios, acela care vrea să aibă o îndrumare temeinică în proza literairă româ­nească o va cerceta cu cel mai mare folos.

UNIVERSUL UTERAR 22 Noembrie 1941

- E p i s o d i n e d i t -Se spune că dracul , cât i i e l de drac, s e fereşte

ca de sfânta cruce de Cuciurul-Mare. Când tre­bue să-şi facă dorinţele către talpa iadului, îşi tr imite drăcoaica în satul acela dul judeţul Cer­năuţi , că n u m a i ea isbuteşte să le mai v ină de hac blestemaţi lor de cuciureni . Dăni lă Prepe leac şi Ivan Turbincă au destule neamuri prin Cuciurul-Mare. Hupca ş i Căbuţă, ş t ie toată l u m e a că din Prepeleac ş i Ivan Turbincă îşi trag neamul . B a s e mai găsesc unii cari ar putea, să jure că Hupca l-a prins în toiul unei nopţi de vârful cozii p e Sarsailă. D e spaimă, diavolul ş i -a lepădat în mâna f lăcăului — era încă tânăr pe-atunc i Domnichie Hupca — şpârcul împodobit cu u n moţ de păr roş. Flăcăul a slobozit u n hohot de râs de-a ră­sunat Horaiţa — s'au trezit toate babe le din sat , — a strâns cu îngrij ire într'o basma şpârcul şi, ajungând acasă, l -a îngropat sub pragul casei . Altfel , c u m s'ar expl ica îmbogăţirea fulgerătoare a lu i Hupca? D e unde fusese u n vai -dc -dânsul care n'avea după ce bea apă, ajunsese numai în c inci ani bogat ca n imeni altul d in Cuciurul-Mare. Cine-ar putea, deci, să se'ndoiască de temeinic ia istoriei cu Sarsailă? Adevărat că Nazarie , fostul slujitor al domnului Ioniţă Nimeni , răposatul di ­rector şcolar, socoate că pomeni ta istorie e o scor­nitură care s'astupe gura lumii , dar deh! Cine nu-1 cunoaşte pe Nazarie?! Mai rar vorbă'n-vânt ca el...

Aşa că, în afară de Nazarie , n imeni n u se miră de'ntinderea gospodăriei lui Domnichie Hupca. O grădină de trei fălci în vatra satului , cin'sprezece fălci bune de câmp pe Ţarenca, patru de fânaţ în Stânca, sub Corovia, ş i -o palmă de pădure pe Horaiţa. Acareturi — boiereşti , n u alta! Cai, ca ai împăratului; iar armăsarii i s'ar putea măsura cu ai lui Făt -Frumos — numai cât n u mănâncă jăratic şi n'au aripi.

Insurându-se cu Liturca, fata unu i gospodar din Sneci , aceasta i-a rodit plod de parte f e m e -iaecă lui Domnichie , ceeace i-a adus mare supă­rare bărbatului , care-aştepta băiat, bun să- i ducă mai departe sămânţa. Insă altfel a vrut bunul D u m n e z e u ş i Hupca a trebuit să se resemneze .

Fata a crescut mare şi frumoasă cu n u m e l e ei: Floarea.

După ce-a ieşit din cenuşă, s'a dovedit a fi cu-mincioară ca un băietănel , iar când i s'a făcut de horă, toţi flăcăii d in sat m u r e a u după ea. Intre dânşii, iată-1 şi pe Căbuţă.

* Căbuţă... Despre acesta, lumea spune că- i n e a m de Ivan

Turbincă. N u degeaba i s e hărăzise lui tată'su să bea de să st ingă pământul , iar mă-sa se mai ţ inea d e drăcii până si la vârsta de 60 de ani, de se mira cu pa lma la gură satu l speriat şi scanda­lizat de năzdrăvăni i le ei .

Ichimie Căbuţă îi lat ca u n munte în umeri , a crescut cât fagul ş i are glas dulce de mier lo iu chiemător de mierloaică în asfinţit de soare, când şi păsărilor li se face a dor şi-a dragoste. Deschis la căutătură, are, totuşi, o lumină vicleană în apele verzui ale ochilor. Multă lume a amăgit cu căutătura lui deschisă, căci şt ie să-şi ascundă b ine lumina care i-ar putea da de gol vic lenia.

Totdeauna scump şi curat la port, pare mai de ­grabă un boiernaş decât un pârlit de coate-goale . Cine n u ştie, ar crede că-i cel puţ in băiat de vor ­nic (dacă n'ar fi încă prea puţ inte l la ani, l -ai socoti chiar vornic) .

* In după-amiaza aceea, v iaţa îi t icnea cu osebire

lui Domnich ie Hupca. Măcelarul Olinie îi dăduse preţ bun pentru vi ţe i şi, acuma, chiaburul sorbea cu mul ţumire ulcica de v in adus dela Odobeşti , tăifăsuind cu Liturca în l iniştea odăii pl ine de lăzi cu zestre, în t imp ce Floarea moşmonea la o cusătură toată numai f luturi şi borangic.

Anul acesta se-apropia de sfârşit cu mul t folos pentru Domnichie . Câmpurile rodiseră cum se cu ­v ine şi nicio boală nu dăduse în dobitoacele ogrăzii, iar pomătul adusese bani grei dela l ipo-vanul Ivan. Ca şi c u m ar fi vrut să pună pecete la atâta rodnicie, Mălaia fătase trei viţei deodată — lucru despre care-au scris şi gazete le din Cernăuţi.

Aruncându-ş i în ogradă privirea, Domnichie se desfată la vederea belşugului de gobăi care-mai-de-care, ves t i t e în întregul judeţ prin rasa lor aleasă. In fund, după gardul grădinii, se înălţau stoguri măr i de fân; coşarele de lângă grajd erau pline de păpuşoiu ciocantin, roş-auriu ca focul, iar hambarul g e m e a de grâu, secară, orz şi ovăz. Apoi, însă, privirea se posomori ş i Domnich ie spuse răstit:

— Mi se pare că iar a ven i t calicul acela de Ichimie. Tare n u - m i place treaba asta, Floareo. Băietanul prea se'nvârte pe lângă t ine şi ştii că n'am ochi buni pentru aşa ceva.

— Da'ce's e u de vină, tată — se-apără fata. — Să-1 svârl afară d in ogradă? Doar n u vrei să-mi facă apoi vre -o ruşine la joc... — şi s e ri­dică să meargă în curte.

— Hm! — mormăi Domnichie . — Mi se pare că afurisitul mi -a pus gând rău... — şi sorbi o ulcică întreagă de vin.

Liturca dădu din umeri , ghemuindu-se şi mai adânc în ţoale le pe cari se-aşezase, şi n u spuse nimic. Ce să se -amestece ea în treburile fetei?! — că, de când crescuse, Floarea îşi luase straşnic nasul la purtare, aşa că nu răbda să i se -arunce nici un cuvânt. Iar de huit — îi era lehamite f e ­meii . Destul că trebuia să^şi mănânce cu hargaţii sufletul!

In ogradă, fata ajunse legănându-se aţâţător dincolo de gard. Se-opri în faţa lu i Ichimie, care sgândărea cu piciorul o urzică păroasă, crescută dintre nişte bolovani pe marginea şanţului . F lă ­căul vru s'o apuce de mână, însă fata se feri cu iscusinţă ş i băe tanul rămase cu buzele umflate .

— D e ce te porţi urî t cu mine , fa hai? — s e necăj i dânsul.

— Adică dece m'aş purta frumos? — i-o'ntoarse Floarea. — Ce, ţi's logodnică?

Ichimie o măsură tăcut câtva t imp, ca, apoi, să- i spună privind-o ciudat şi fără să-şi poată ascunde lumine le acelea verzui din ochi:

— Cine ştie... Poate că mi - i fi! Fata isbucni în râs, fără să s e gândească la f a p ­

tul că-l j igneşte pe băietanul care-şi strângea furios pumni i tupilaţi după spate.

Când isbuti să-şi recâşt ige calmul, Ichimie îi şopti rugător:

— Tu... la noapte- i lună.. . A m să v i n să- ţ i bat în geam.

— Ai să vii degeaba! — îl repezi Floarea. — Ori am să ţ i -o trimit pe Frozina...

Flăcăul roşi. Frozina era o f e m e e bătrână şi ză ­ludă, pe care Domnich ie o ţ inea de mi lă pe lângă curte. Femeea asta venise de n u se şt ie unde ş i -avea o minte atât de'ncâlcită, încât nici până la 10 n u putea să numere . Când ieşea în sat, toţi

sau la omul din lună, trezindu-J degeaba, D o m ­nichie aruncă jordia în spinarea unuia dintre câni şi intră îndărăt în casă, ca să se culce, mor -măind alături de Liturca, care fâsâia l inişt i t pe nas.

De'ndată ce Hupca dispăruse î n întunericul pridvorului , Ichimie se şi repezise în partea cea­laltă a ogrăzii şi, acuma, s e afla taman sub f e ­reastră. Cânii n u mai lătraseră: jordia lu i D o m ­nichie îi învăţase minte , aşa că mârâiau înfundat, cu nasul în paiele budelor.

Ichimie n u bătu îndată în geam. Intâiu, voia să-şi desfăteze cu chinuri le dulc i ale aşteptării inima. Lungindu-se ca la e l acasă pe prispă, îşi lăsă privirea asupra cerului care s e înnourase; luna se prăvălise deodată după m ş t e omete uriaşe şi ograda zăcea într'un întuneric de catran. In aer se s imţeau miroznele plăcute a l e toamnei: iz amă-ruiu de fân uscat, de mere , de sămănătură proas­pătă, de povidlă fiartă în ceaune mari de-aramă. Flăcăul s e gândea că, dincolo de perete, Floarea doarme cu tâmpla'nfundată în perna c u miros de busuioc şi oftă de nenumărate ori. Când socoti că a oftat îndeajuns , se ridică şi bătu încet în geam. N u trecu mult , că flacăra unui chibrit şi pâlpâi îndărătul geamului . Ichimie — să chiuie, n u alta! Chibritul aprins era s e m n că fata-1 pri­meş te pe flăcău.

copiii se ţ ineau după dânsa, strigând vorbe de ocară în urma ei , dar Frozina n u se sinchisea, ci-şi purta c u o comică demnitate s luţenia. Uni i s p u ­neau că şi cânii se-ascund când o zăresc pe proasta dela casa lui Hupca.

— N u se cade să-ţ i baţi astfel joc de u n flăcău, — spuse cu ciudă Ichimie.

— Iaca! — îl sfida fata. — Da'ce? Crezi că m ă t e m de tine?

Văzând că n'o scoate la capăt, f lăcăul oftă ş i s e despărţi de Floarea. După câţiva paşi, se-opri, ca să se uite îndărăt. Fata se înapoia l eagănân-du-se în casă. Şt ia că Ichimie se va opri ca s'o privească.

Scuipând c u furie în colb, f lăcăul îşi reluă m e r ­sul ş i n u mai poposi nicăieri până la cârciuma lui Berc iu Wender, cel de lângă moară. Acolo, se trânti pe -un scaun de lângă tejghea, ceru de băut şi începu să-şi r u m e g e necazul. Sfârşi prin a-şi jura că n u va ma i călca pragul ogrăzii lui Hupca. Mai târziu, însă, când lumini sfioase prin­seră să se-arate în ferestrele caselor, Ichimie s imţi cum puterea hotărârii î i scade p e măsură ce seara îşi înt inde aripile deasupra satului. In­dispus din cauza aceasta, se ridică dela masă, plăti şi plecă. Ajungând acasă, se trânti pe pat cu gândul s'adoarmă, însă — cum somnul nu s e prindea de e l — s e svârcoli atât de cumplit , î n ­cât, sărind din aşternut, ieşi în ogradă, unde se lăsă frânt de-oboseala provocată de insomnie pe prispa din faţa bucătăriei. Aerul răcoros de-afară îl desmetici . Intinzându-şi mâna, luă cana de apă de pe fereastră şi-o goli cu înghiţituri lacome. Stropii rămaşi pe fund, îi turnă pe capul mota­nului care i se tot încurca între picioare. Motanul mieună supărat şi-o sbughi spre-o pisică din v e ­cini, care-1 aştepta cocoţată pe gard. Ichimie se gândi că până şi cotoiul e mai fericit decât dânsul. Când răsări luna, băietanul să turbe, n u alta! Era o lună roşie, uriaşă — şi-o l inişte ca niciodată se lăsase asupra satului. Numai pârâul din apro­piere se-auzea în tăcerea uriaşă a nopţii , pe care par'c'o cercetau cine-şt ie-ce iazme la ceasul acela. Ichimie s imţea foc în v ine; î l ardea până la inimă, îi aprindea ochii, cari luceau ca ai unui strigoiu în lumina îngheţată a Junei. P e câtă l inişte era în cuprinsul zărilor, pe-atâtea orcane înviforau sufletul flăcăului bătut de năprazna aprigă a dra­gostei , pe care râsul şi batjocura fete i n u isbuti -seră s'o domolească.

„Are să se schimbe vremea", — îşi spuse Ichi­mie privind iarăşi luna care ardea în dreptul co ­pacilor din cimitirul Volocei .

O căruţă duruia pe drumul dinspre Cernăuţi. *

Ichimie sări sprinten, ca ş i cum ar fi avut aripi la picioare, peste gardul de nuie le şi căzu cu bine în ogradă; s e dădu repede în umbra unui păr de lângă grajd, căci era o lună ca ziua, dar câinii îl şi s imţiseră şi începură să latre ca la o sălbătă-ciune. Trezit de hărmălaie şi crezând că-l calcă hoţii, Domnichie ieşi cu o jordie în pragul casei, ca să întrebe cu glas tunător c ine se află în ogra­dă. Auzind glasul de but ie goală a stăpânului , cânii încetară să latre. Din umbra care-1 scutea, Ichimie putu să deosebească lămurit trăsăturile feţei schimonosite de mânie ale gospodarului fu­rios c'a fost trezit din dulceaţa somnului dintâiu. Faptul că i-a pricinuit u n necaz lui Hupca îi dădu un sent iment de mul ţumire răutăcioasă flăcăului.

Socotind că javrele a u lătrat la vre -o nălucă

Băetanul se dădu sub perete . In curând, uşa casei se deschise cu mul tă fereală, fără să scoată nici cel mai mic icnet din balamale, şi arătarea albă a fetei fâlfâia ca o fantasmă în noapte. Bă ie ­tanul ţâştui din vârful buzelor, ca fata să-1 gă ­sească mai repede. Când îl descoperi , arătarea ven i la dânsul, îi luă mâna şi-l duse în poarta şurii; flăcăul era în culmea fericirii.

— Da'i u n întuneric de iad aici, — spuse Ichimie.

Fata îşi puse palma peste gura lui . — Aici n u ne poate auzi nimeni , — se-apără

dânsul în şoaptă. Deodată, s imţi cum mani le fe te i i s e lasă pe

umeri . Fata îl sărută lacom, lacom şi atât de p u ­ternic, încât buze le îl durură ca şi cum i-ar fi fost muşcate . Imbrăţişându-se, se-aşezară pe -un mal ­dăr de fân, care l e înţepă picioarele.

— Mă temeam că n'ai să vii , — rosti Ichimie; după câtva t imp, aduase: — va-sa-zică tot ţi's drag...

Ca răspuns, veni o sărutare lungă şi-apăsată. „A dracului muiere", — se gândi flăcăul.

— „Bună şcoală, n'am ce spune!" — şi râse pen­tru sine.

Se drăgostiră mult . Noaptea era plăcută, şura amirosea a fân plin de c imbru şi coada-şoare-cului, iar ograda vuia încetişor de rumoarea gân-găniilor cari mai apucaseră toamna. In grajd, o vacă mugi lung a câmpie.

— Cum îţi place noaptea .asta, fa hăi? — o î n ­trebă flăcăul. — Ii tare frumoasă, cu toate că- i mare'ntuneric. '

— Ihîm...

To amnâ în Rusia

Vântul toamnei sfâşie mant ia Câmpului sfrijit de rod şi griji. Nu mai cântă'n zare ciocârlia Iar văsduhul geme frânt de schiji .

Un cocor, st ingher, pierdut de ceată, Ţipă ca u n dor uitat sub bolţi. Dintr'un nor de păcură-şi arată Soarele nervos imenşi i colţi .

Regimentul s tă în apărare, După zece zile de atac. Se strecoară t ihna în picioare Şi în piepturi fumul de tabac.

Caporalul Vifor, fără vise, Doarme-acum, s trângând în pumn u n pilc. Pieopele-i sunt încă'ntredeschise, Ca să vadă ce-l la inamic .

S'a cutremurat din nou pământul Ori s'a prăvălit u n Caraiman ? Nu- i nimic ! — il l inişteşte vântul — A venit um „branidt" dela Ivan«.

Transnistria, 27 Sept. 1941.

EEONIDA SECREŢEANU

de M IRC EA STREINUL — Dacă ai s ă - m i fii aşa de mută şi când mi- i

fi nevastă , oiu putea spune că m'a bătut D u m ­nezeu cu lenea norocului , — g lumi Ichimie. — Numai să nu-ţ i piară năravul aiesta, că- i straşnic bun u n astfel de nărav...

Fata chicoti şi flăcăul, aprins d e râsul ei , o să­rută c u şi mai mul t foc.

Când obosi, rosti cu glas tremurat: — î m i eşt i dragă cum n u mi -a fost n ic i o altă

fată. Apoi , lungindu-se cât ma i comod p e fân, î n ­

cepu să se gândească la viitor. „O să vadă e l Domnichie ce bărbat vrednic i-a

dăruit ca g inere bunul Dumnezeu", — îşi spuse flăcăul. — „In câţ iva ani, i -o iu împătri averea".

Deodată , pe când se legăna în astfel de visuri , Ichimie sări ca muşcat de şarpe: u n glas b ine ­cunoscut lălăia u n cântec lângă fântână — era glasul Floarei , pe care flăcăul l-ar fi putut deosebi şi dintr'o mie de glasuri, căci îi intrase de mul t în sânge, întocmai ca o boală ciudată ş i fără sorţi de vindecare.

Cine era, atunci, muierea de lângă dânsul? U n hohot de râs răsună în apropiere s i -un fanar îşi aruncă din plin lumina asupra lui Ichimie. Intâiu. băietanul îşi astupă ochii; apoi, însă, îşi desprinse pălmile depe ochi ş i-ş i îndreptă spre f emeea de -alături priviri le.

Rânjind cu gura până la urechi , aşa că-şi des -ve lea impudic ştirboşenia, urîtă, având nasul lat al unei vite , murdară şi mâncată de vărsat negru, Frozina râdea ţ inându-se cu mani le de piept.

Ţinând ridicat fanarul, ca să lumineze mai bine scena, Floarea hohotea m a i abitir ca proasta satului. ( i

Ichimie sări în picioare: Batjocura îl ardea ca 0 smoală în clocote. Urechi le îi vâjâiau şi ochii 1 s e împăienjeniseră, iar unghi i l e îi intraseră adânc în carnea palmilor. Totul râdea în jurul lui; copacii se clătinau de-atâta hohot, gâşte le se treziseră în coteţ şi gâgâiau de să cutremure l u ­mea, caii nechezau în grajd şi însuşi fanarul din mâna Floarei îşi scutura pântecul .

Pes te puţ in ven i şi argatul Macoveiu. Când Floarea îi expl ică despre ce e vorba, o nouă ava­lanşă de râs isbucni, ameninţând să răstoarne cerul cu toate s lăvi le pes te ograda lui Domnichie Hupca. Năucit de ruşine, Ichimie o privea ca hipnotizat pe Frozina, ai cărei sâni se scuturau obscen, bălăngănindu-se ca ugerul une i vaci.

— Ce-i, mă Căbuţă, te -a i drăgostit cu Ileana Cosânzeana? — sună ca u n lătrat glasul lu i Ma­coveiu, care- i cam purta lui Ichimie Sâmbete le , pentrucă acesta îl lua întotdeauna de sus la horă.

Răscolit până la măduvă de-atâta batjocură, flăcăul n u mai rabdă şi, ridicând pumnul , isbi cu se te în mirul hargatului , care se prăvăli icnind pe fân, la picioarele lătăreţe şi crăpate ale Fro-zinei.

Apoi , se năpust i asupra Frozinei . Faptul că zăluda asta îndrăznise să-i spurce buzele , î l j ig­nea mai m u l t decât însăşi răutatea Floarei , care pusese toată comedia la cale. După ce-o nărui sub pumni i cari cădeau ca o ploaie de pietre, Ichimie se'ndreptă potolit spre portiţă. Ca batjocura să fie completă, Floarea slobozi unu l d in cei mai răi câni, mare cât u n viţel , d in lanţ ş i- l asmuţi asupra fiacrului. Când câne le se repezi să-1 muş te de coapsă, Ichimie îl prinse cu'ndemânare de ceafă ca, ridicându-1, să-1 isbească la picioarele fetei, al cărei râs asmuţ i la vederea unei astfel de forţe.

— Aşa aş putea face şi c u tine, — spuse liniştit băietanul, p lecând definit iv deastădată.

Se depărtase destul de mult , dar tot mai auzea schelălăitul cânelui , care iscase prin ur lete le lui lătratul întregului popor de câni al satului .

* Trezit pentru a doua oară din somnul lui i e p u ­

resc, Domnich ie ieş ise c'o falcă'n cer şi una'n pă­mânt în ogradă, însă când Floarea îl puse în cu­rent cu ce le întâmplate , isbucni ş i el în râs ş i -o lăudă pe Floarea pentru ispravă:

— Bine i-ai făcut! Altădată, să nu-ş i mai ridice ochii până la c ine nu- i de nasul lui, — şi, apoi, i se-adresă cânelui care ma i schelălăia: — M'ai dat de ocară, javră ticăloasă ce eşti! Te credeam vrednic , da' n u eşt i decât o potaie ca acelea p e cari le poartă'n braţe cucoanele dela târg!

Totuşi, î i porunci lui Macoveiu să aducă o cană de zăr cânelui, care tăcu numaidecât la anunţa­rea unui asemenea ospăţ.

Intorcându-se în casă, Domnichie s e lungi ia ­răşi lângă Liturca. F e m e e a nu se trezise, ci con­tinua să sforăie cu cogâlţuri şi icneU, ceeace-1 înfurie pe bărbatul care trebuia să se chinuiască întotdeauna foarte mul t până să reuşească s'a­doarmă. Când, însă, îşi reamint i de ce le în tâm­plate în ogradă, începu să râdă d in n o u şi proasta dispoziţie î i dispăru.

* Ichimie îşi aprinse o ţigară şi 'ncepu să s e g â n ­

dească temeinic la'ntreaga pătâranie. O ură rece, dar cu atât mai adâncă, pusese stăpânire pe toată fi inţa lui. într'o asemenea împrejurare, nu s'ar fi ferit nici de -un omor. Numai amint irea Fro­zinei — şi era des tu l ca tot sânge le să-i urce în clocote la cap. O clipă, se gândi să se'ntoarcă la Hupca, s'o ucidă şi să dea foc gospodăriei , însă imediat se dumeri că o astfel de răsbunare e prea uşoară pentru o fată ca Floarea *).

*) Fragment din romanul „Cuciurul-Mare".

TIPOQBAPIA ZIABULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STB. BBEZOLiNU 23 Tan poştală plătită In numerar conform aprobării dir. G-le P. Ţ, T. Nr. 24464-93%