Scoala - Radu Gyr.docx

2
Scoală Radu Gyr Măi, filosofia noastră e ca iarba încâlcită. To t pândim de la fereastră dacă cosmosul palpită. Cu compasuri şi lunete fruntea-ncearcă să măsoare câte unghiuri şi catete geometria lumii are. Cântărind şi timp, şi spaţii, noi dăm clipelor carate, schimbând viaţa-n ecuaţii, ceru-n rădăcini pătrate. Măi, dar toată buruiana şi lăcusta văd mai bine vieţii cum să-i afle vrana, cărei taine să se-nchine. i-acest biet gândac de treabă, înţelept fără să ştie, metafi!ica n-o-ntreabă cum să treacă-n veşnicie. "n smerita-i dimineaţă,  pentru toate i-a dat cheie dascălul care-l învaţă fără hartă şi condeie. #-a-nvăţat ce nu e-n carte$ cum să bea lumina pură şi cum lin să intre-n moarte ca-ntr-o floare de răsură. %cuturându-şi umbr-albastră  pe catedre şi pupitre, el ia taina lui şi-a noastră ca polenul pe elitre.  &umai noi, de prin formule, scoatem !ilnic o năpârcă şi tot ducem, nesătule, îndoielile în cârcă.  &umai noi, cu microscopu l,  punem moartea la e'amen şi uităm să bem din stropul fericirii de-a fi oameni.

Transcript of Scoala - Radu Gyr.docx

7/25/2019 Scoala - Radu Gyr.docx

http://slidepdf.com/reader/full/scoala-radu-gyrdocx 1/1

Scoală

Radu Gyr

Măi, filosofia noastrăe ca iarba încâlcită.Tot pândim de la fereastrădacă cosmosul palpită.

Cu compasuri şi lunetefruntea-ncearcă să măsoarecâte unghiuri şi catete

geometria lumii are.

Cântărind şi timp, şi spaţii,noi dăm clipelor carate,schimbând viaţa-n ecuaţii,ceru-n rădăcini pătrate.

Măi, dar toată buruiana

şi lăcusta văd mai binevieţii cum să-i afle vrana,cărei taine să se-nchine.

i-acest biet gândac de treabă,înţelept fără să ştie,metafi!ica n-o-ntreabăcum să treacă-n veşnicie.

"n smerita-i dimineaţă, pentru toate i-a dat cheiedascălul care-l învaţăfără hartă şi condeie.

#-a-nvăţat ce nu e-n carte$cum să bea lumina purăşi cum lin să intre-n moarte

ca-ntr-o floare de răsură.

%cuturându-şi umbr-albastră pe catedre şi pupitre,el ia taina lui şi-a noastrăca polenul pe elitre.

 &umai noi, de prin formule,scoatem !ilnic o năpârcăşi tot ducem, nesătule,îndoielile în cârcă.

 &umai noi, cu microscopul, punem moartea la e'amenşi uităm să bem din stropulfericirii de-a fi oameni.