Schimbul dintre oameni: A da si a primi. Constelatii Familiale (partea I).Vina si inocenta in relatiiRelatiile intre oameni incep cu a primi si a da si astfel incepe si experimentarea VINEI si a INOCENTEI . Acest lucru se intampla pentru ca cel care da are asteptari si cel care primeste simte o obligatie. Asteptarea pe de o parte si obligatia pe de cealalta parte, creeaza pattern-ul de baza al sentimentului de vina si inocenta (nevinovatie) in orice relatie. Serveste tranzactia intre a primi si a da. Nici cel care da si nici cel care primeste nu vor fi satisfacuti pana nu se creeaza un echilibru intre a da si a primi. Asta inseamna ca cel care primeste trebuie sa aiba ocazia sa dea si cel care da trebuie de asemenea sa fie capabil sa primeasca.EchilibrulIn Africa, un misionar urma sa fie transferat in alta parte. In dimineata zilei plecarii , un barbat care se plimba de ceva timp s-a prezentat la misionar cu un mic dar de ramas-bun. Misionarul si-a dat seama ca omul vroia sa-I multumeasca pentru ca a avut grija de el atunci cand a fost bolnav. El a mai inteles ca acel mic dar reprezenta de fapt o suma imensa pentru omul acela.El a fost tentat sa i-l inapoieze si chiar sa mai adauge niste bani. Totusi, dupa ce s-a gandit mai bine la asta, a acceptat banii, multumindu-i.Atunci cand primim un dar de la cineva indiferent cat de multumiti suntem ne pierdem independenta si inocenta. Pentru ca atunci cand luam, ne simtim datori fata de cel care ne-a oferit. Traim aceasta datorie sub forma vinovatiei si dorim sa ne eliberam de ea in cele din urma oferind ceva inapoi. Fiecare dar are pretul lui.Inocenta, pe de alta parte, o traim ca placere placerea de a avea un ascendent asupra cuiva caruia i-am oferit ceva fara sa fi luat ceva de la el, sau i-am oferit mai mult decat am luat; placerea de a simti usurarea si libertatea atunci cand nu datoram nimanui nimic, nu avem nevoie de nimic si nu luam nimic.Dar cea mai adanca satisfactie apare atunci cand amandoi am primit si am oferit in mod egal.Pentru a atinge acest loc al inocentei si a-l mentine, exista trei modalitati tipice de comportament.rima dintre ele este: A privi de dincolo de gard lipsa implicarii.Unele persoane doresc sa-si mentina inocenta refuzand sa participe in orice fel de schimb. Ei mai degraba se lasa pagubasi, se depriveaza de ceea ce au nevoie, decat sa accepte ceva de la alte persoane. Asta inseamna ca ei nu se simt obligati fata de nimeni. Aceasta este inocenta spectatorului care nu doreste sa se murdareasca pe maini. Ca urmare, deseori acestia se simt speciali sau se considera mai buni decat alte persoane, dar de asemenea se simt deseori goliti si nemultumiti, deoarece ei traiesc in afara realitatii vietii.Multi depresivi adopta aceasta atitudine. Refuzul lor de a lua se refea in prima instanta la tatal sau mama lor, sau la ambii parinti. Mai tarziu in viata, acest refuz este transferat la alte relatii si asupra oricarui lucru bun din lume. Ei justifica acest refuz de a lua spunandu-si ca acel lucru care a fost oferit nu era ceea ce trebuia sau ca oricum nu era suficient. Unii justifica refuzul lor de a accepta ceea ce le-a fost oferit spunand ca are de-a face cu comportamentul inadecvat al celeilalte persoane. In orice caz rezultatul este acelasi mereu: ei raman inactivi si se simt goliti.Completitudinea deplinatateaVedem opusul in viata celor care sunt dispusi sa ia de la parintii lor. Asta inseamna ca ei sunt capabili sa-si accepte parintii asa cum sunt, si sa recunoasca cu gratie si sa accepte ceea ce le este oferit de catre parintii lor. Aceasta acceptare este traita ca un flux constant de energie si fericire. Ii face capabili sa aiba alte relatii in care ei de asemenea ofera si iau pe deplin.A doua dintre ele este:Sindromul SalvatoruluiA doua modalitate de a trai inocenta este legata de sentimentul de a avea un ascendent asupra celorlalti. Se poate intampla atunci cand le-am oferit celorlalti mai mult decat ne-au oferit ei noua. Acest fel de inocenta este de obicei temporara, deoarece imediat ce luam ceva de la cealalta persoana, sentimentul nostru de intreptatire dispare. Unii se agata de acest sentiment de indreptatire mai degraba decat sa accepte ceva la schimb de la ceilalti, urmand logica: Mai degraba sa simti tu o obligatie decat sa o simt eu. Intalnim asta la multi idealisti si este cunoscut ca Sindromul Salvatorului.In orice caz, acest gen de libertate fata de obligatie nu este foarte stimulator pentru relatii bune.Partenerul care doreste doar sa ofere mentine o superioritate care ar trebui sa fie doar momentana deoarece altfel nu exista egalitate in relatie. Si pe masura ce refuza sa ia ceva de la ceilalti acestia in curand vor inceta sa mai doreasca ceva de la el. Ei se vor retrage din relatia cu el sau vor deveni furiosi. Acesti salvatori raman singuri si deseori sunt plini de amaraciune.A treia dintre ele este:SchimbulA treia si cea mai frumoasa modalitate de a trai inocenta e sentimentul de usurare care apare dupa ce amandoi au oferit si au primit. Acest schimb intre a oferi si a primi e un proces sanatoa in relatie. Inseamna ca oricine accepta ceva de la celalalt ii ofera ceva de o valoare egala inapoi.Ceea ce este important nu e doar schimbul ci si tranzactia. Un volum mic al schimburilor atrage beneficii mici in timp ce un volm mare permite imbogatirea relatiei. Un volum mare e insotit de sentimente de plinatate si fericire. Aceasta fericire nu ne pica din senin, noi suntem creatorii ei. Un schimb bogat ne aduce sentimente de satisfactie, de echitate si pace. Dintre multiplele posibilitati de a trai inocenta, aceasta este cea mai eliberatoare. Aceasta inocenta creeaza multumire.A da mai departeSunt anumite relatii unde acest tip de eliberare nu e posibila deoare exista un decalaj inerent intre cel care ofera si cel care primeste care nu poate fi depasita. Aceasta s-ar aplica in cazul schimbului intre parinti si copii sau intre profesori si elevi. Parintii si profesorii sunt in primul rand si mai ales cei care ofera si copiii sunt cei care primesc.Este adevarat ca parintii primesc si ei ceva de la copii, iar profesorii de la elevi. Dar acest lucru nu elimina decalajul ,ci doar il micsoreaza.Rana si pierdereIn a da si a lua, vinovatia si inocenta pot lua si aspecte negative, de exemplu, daca cel care ia este agresorul intr-o crima, iar cel care ofera este victima. Aceasta apare atunci cand cineva pretinde ceva pentru sine, care cauzeaza durere altei persoane, sau cand isi asuma un avantaj pe socoteala altcuiva.Si aici de asemenea, agresorul si victima simt nevoia sa restabileasca echilibrul. Victima simte ca are dreptul la justitie si agresorul se cunoaste pe sine ca fiind de incredere pentru a se redresa, se simte capabil sa se redreseze. Totusi, in acest caz, schimbul duce la probleme ulterioare, deoarece victima doreste sa raneasca agresorul, asa cum si ea a fost ranita si sa-l faca sa sufere asa cum si ea a suferit. De aceea este necesar mai mult decat compensare in aceasta situatie; agresorul trebuie de asemenea sa ispaseasca pentru ce-a facut. Doar atunci cand atat victima cat si agresorul si-au facut rau unul altuia, au pierdut si au suferit in aceeasi masura, ei se pot simti iarasi egali. Doar atunci pacea si reconcilierea sunt posibile intre ei si ei pot sa-si faca iarasi bine sau daca suferintele pe care si le-au provocat sunt prea mari- sa fie de acord sa se desparta in pace.Iata un exemplu:IesireaUn barbat i-a spus prietenului sau ca sotia lui inca ii reproseaza, chiar si dupa 20 de ani, ca, doar la cateva zile dupa nunta lor, el a lasat-o singura si s-a dus in vacanta pentru 6 saptamani cu parintii sai, deoarece ei aveau nevoie de un sofer. Toate scuzele si argumentele sale pentru a fi iertat n-au obtinut nimic. Prietenul i-a spus: Poate ca ar fi cel mai bine sa-I spui ca poate sa-ti ceara sau sa faca ceva pentru ea insasi care sa te coste pe tine la fel de mult cat a costat-o pe ea faptul ca ai lasat-o singura acum 20 de ani. Omul a inteles si a fost de acord. Acum el simtea ca are cheia care poate deschide usa.Unii oameni pot fi ingrijorati ca reconcilierea poate fi posibila doar daca partea inocenta devine egoista si pretinde daune. Totusi dupa cum spune proverbul :dupa fructele tale vei fi cunoscut, trebuie doar sa ne uitam la rezultat in fiecare caz, astfel incat sa fim capabili sa judecam ce e cu adevarat egoism si ce creste echilibrul.NeputintaIn raport cu distrugerile si pierderile, traim inocenta in moduri diferite. Deseori doar agresorul este capabil sa actioneze, iar victima trebuie sa sufere. Judecam vinovatia acuzatului in functie de gradul de neajutorare al victimei: cu cat mai neajutorata e victima, cu atat mai grav este ce a facut agresorul. Totusi, dupa ce o fapta rea a fost comisa, victima nu trebuie sa ramana neajutorata. Ea poate solicita justitie si ispasire de la acuzat pentru a pune capat vinovatiei acestuia si a permite astfel un nou inceput.Daca victima nu va actiona sau nu poate actiona, atunci altii ar putea sa o faca in numele ei, dar aici apare o diferenta semnificativa. Razbunarea in numele victimei va fi mai mare decat daca victima a cerut dreptate si razbunare in nume propriu.Iata un exemplu:Dubla inlocuireUn cuplu casatorit, in varsta, participa la un work-shop de dezvoltare personala. Din prima seara sotia a lipsit. Ea a revenit in dimineata urmatoare si i-a spus sotului: mi-am petrecut noaptea cu iubitul meu. Fata de toti ceilalti membrii ai grupului, ea parea atenta si blanda. Doar atunci cand se adresa sotului ei parea incongruenta si tensionata. Ceilalti nu puteau sa inteleaga de ce era asa de furioasa cu el, mai ales ca el nu se apara si ramanea calm. In timpul work-shopului a iesit la suprafata ca atunci cand ea era copil, tatal ei o trimitea impreuna ca mama ei si cu fratii la tara in timp ce el ramanea in oras cu amanta lui. Uneori el o aducea chiar acasa pe amanta, in vizita, iar sotia lui ii servea pe amandoi fara nici un repros sau plangere. Mama isi suprimase furia si durerea, dar copiii ei o simteau. Puteti numi acest lucru o virtute eroica, dar efectele sunt teribile. In sistemele umane, dusmania reprimata reapare mai tarziu, mai precis la cei care nu au nici un fel de aparare impotriva ei.De cele mai multe ori copiii si nepotii o preiau fara ca macar sa fie constienti de asta. In acest fel se petrece o dubla inlocuire sau o dubla schimbare. In primul rand este un transfer al suferintei de la persoana care a suferit catre o alta. In exemplul nostru transferul este de la mama la fiica, care se identifica cu suferinta mamei, o inlocuieste pe mama in suferinta.Este o schimbare in ceea ce priveste directia razbunarii. In loc sa indrepte responsabilitatea catre tatal ei, invinovatirea si razbunarea sunt transferate catre sotul nevinovat al acesteia, astfel il inlocuieste pe tatal responsabil cu sotul nevinovat. Acest lucru este mai usor deoarece sotul nu pune nici o aparare odata ce-si iubeste sotia. In aceste cazuri in care cel nevinovat mai degraba sufera decat sa actioneze (sotia umilita), foarte rapid vor fi mai multe victime si agresori.Solutia in acest caz ar fi fost ca mama sa fi fost intr-un mod deschis furioasa pe sotul ei, astfel el ar fi fost obligat sa se confrunte cu consecintele propriului sau comportament ,iar asta ar fi condus ori la o separare ori la un nou inceput.Este important sa notam ca in acest exemplu fiica nu numai ca-si iubeste mama, in numele careia se razbuna, dar in acelasi timp si pe tatal ei, pe care-l imita in comportamentul ei la adresa propriului ei sot. Inocenta si iubirea oarba a copilului au facut-o si pe ea oarba la vinovatia si consecintele comportamentului ei prezent.Dublul transfer mai apare de asemenea atunci cand victima nu e capabila sa actioneze datorita neajutorarii sale dupa ce a fost afectata.Intr-adevar, parintii au fost odata copii iar profesorii elevi. Echilibrul este obtinut prin faptul ca ei ofera mai departe urmatoarei generatii ceea ce ei au primit. Urmatoarea generatie la randul sau va face acelasi lucru.(Traducere dupa Bert Hellinger-fondatorul metodei Constelatiilor Familiale. Traducerea este realizata de Ion Bucur)http://www.conferintespiritualeromania.ro/schimbul-dintre-oameni-a-da-si-a-primi-constelatii-familiale-partea-i/Schimbul dintre oameni: A da si a primi. Constelatii Familiale (partea a II-a)Recunostinta

In cele din urma as vrea sa mentionez actul de a multumi ca o echilibrare intre a da si a lua. Multumind , noi nu evitam obligatia de a oferi inapoi un dar. Totusi, uneori este singura modalitate de raspuns potrivita. De exemplu atunci cand cineva este disabilitat sau bolnav sau pe moarte, sau chiar uneori in cazul unui iubit.In afara de nevoia de echilibru intre a da si a primi exista de asemenea o forta in iubirea primara, comparabila cu forta gravitatiei care atrage si leaga impreuna membrii unui sistem social. Aceasta iubire precede si insoteste schimbul intre a da si a primi. Recunostinta este o exprimare a acestei iubiri.Cel care multumeste recunoaste ca: Tu imi oferi independent de capacitatea mea de a-ti da ceva inapoi si de aceea iau ceea ce-mi oferi cu recunostinta, ca pe un dar. Persoana care accepta multumirile spune ca efect : Iubirea ta si recunoasterea darului meu valoreaza mai mult decat orice altceva mi-ai putea oferi.Multumind nu numai ca ne confirmam unul pe celalalt in ceea ce oferim, dar si in ceea ce insemnam unul pentru celalalt.O sa va povestesc o scurta istorioara:AcceptareaA fost odata o persoana care se simtea datoare lui Dumnezeu deoarece fusese salvata dintr-un pericol de moarte. Se intreba ce-ar putea face ca sa-si arate recunostinta si a vorbit cu un prieten care i-a spus urmatoarea poveste:Un barbat iubea o femeie din toata inima si i-a cerut sa se marite cu el. Ea totusi l-a refuzat si parea ca are alte planuri. Intr- o zi, in timp ce traversau strada, o masina aproape ca a lovit-o si ar fi lovit-o daca barbatul n-ar fi tras-o in ultima clipa.Imediat dupa, ea s-a intors catre el, l-a privit in ochi si i-a spus: Acum ma voi marita cu tine.Povestitorul s-a intors catre barbat si l-a intrebat: Cum crezi ca s-a simtit barbatul?. In loc de raspuns, acesta doar a facut o grimasa.Vezi tu, a spus povestitorul, poate ca Dumnezeu se simte la fel cand tu vrei sa-i fii recunoscator.Reintoarcerea acasaUn grup de prieteni din copilarie au plecat la razboi impreuna, au trait pericole de nedescris si, in timp ce multi dintre ei au murit sau au suferit rani grave, doi s-au intors acasa sanatosi.Unul dintre ei a devenit foarte tacut. El stia ca salvarea sa nu a fost castigata prin nici un merit special, si si-a luat viata ca pe un dar cu recunostinta. Celalalt se falea cu faptele sale eroice si cu pericolele din care scapase. A fost ca si cum experienta sa fusese in van.FericireaFericirea nemeritata este deseori traita ca fiind ceva amenintator care cauzeaza anxietate. Aceasta are de-a face cu ideea ca noi intr-un mod secret suspectam ca fericirea noastra poate sa tenteze soarta sau sa stimuleze invidia celorlalti. Pare ca si cum a trai fericirea inseamna ca am incalcat un tabu. Este acompaniata de vinovatie si anxietate. Recunostinta reduce anxietatea. Pentru a accepta fericirea avem nevoie de smerenie la fel de mult ca si de curaj.Iata un exemplu:Cel care se razbunaPe parcursul psihoterapiei sale, un barbat in jur de 40 de ani, era preocupat si anxios legat de posibilitatea manifestarii violentei sale. Comportamentul si caracterul sau nu erau dovezi in aceasta directie asa ca terapeutul l-a intrebat daca exista violenta in familia sa.S-a vazut ca unchiul sau, fratele mamei, fusese un criminal. Avusese o angajata care-I era de asemenea amanta. Intr-o zi, i-a aratat o poza a unei alte femei si i-a cerut sa-si coafeze parul la fel ca femeia din poza. Ea l-a ascultat, a purtat parul asa o vreme si dupa un timp au calatorit impreuna in strainatate si el a omorat-o. El s-a intors acasa cu femeia din poza, care i-a devenit angajata si amanta. Totusi, crima a fost descoperita si el a primit inchisoare pe viata.Terapeutul a vrut sa stie mai multe despre rudele clientului, in special despre bunicii sai adica parintii criminalului, deoarece era curios legat de ce ar putea motiva un asemenea act.Clientul a putut sa-I ofere putine informatii. Nu stia nimic despre bunicul sau si bunica fusese aparent o femeie foarte pioasa si respectata. Investigand mai departe, a descoperit ca bunica raportase nazistilor faptul ca sotul sau era homosexual. In consecinta el a fost arestat, trimis in lagar si omorat.Bunica cea pioasa fusese adevaratul ucigas in acest sistem. Ea a fost sursa energiei distructiva. Fiul (unchiul clientului) si-a razbunta tatal, actionand ca Hamlet. Aici apare iar dublul transfer.In primul rand, el s-a identificat cu ura pe care tatal sau trebuie s-o fi simtit impotriva sotiei sale si, in loc sa-si omoare mama, el a omorat-o pe femeia pe care o iubea. In al doilea rand, el a suportat consecinta nu doar pentru crima sa, ci si pentru cea a mamei sale. In loc ca mama sa fie pedepsita pentru actele sale rele, el i-a luat locul.Astfel el a fost loial ambilor parinti:mamei sale, devenind un criminal ca si ea si tatalui sau, ajungand la inchisoare.De aici vedem ca este o iluzie sa credem ca putem evita raul daca mentinem pretentia ca suntem inocenti si neajutorati, in loc sa facem fata adevarului vinovatiei.Daca pedeapsa nu este cautata, raul se perpetueaza. Si nimeni altcineva nu-si poate asuma greselile cuiva asta cauzeaza doar mai mult rau.IertareaPentru a evita situatia de confruntare, iertarea este folosita ca o acoperire, pentru a amana conflictul, in locul gasirii unei rezolutii.Iertarea poarta consecinte si mai grave daca victima absolva partea vinovata de raul facut, de parca ar fi dreptul victimei sa faca asta. Daca a avut loc o reconciliere adevarata, atunci partea inocenta, nu doar ca are dreptul la despagubiri, dar are si datoria de a le cere. Vazut din cealalta perspectiva, partea vinovata are nu doar obligatia de a suporta consecintele actiunilor sale, dar are de asemenea si dreptul la ele.O ilustrare:A doua rundaUn barbat si o femeie s-au indragostit, desi erau amandoi casatoriti. Cand femeia a ramas insarcinata ei au divortat de partenerii lor si s-au casatorit. Femeia nu avusese copii inainte, dar barbatul avea o fetita pe care a lasat-o cu mama ei. Si barbatul si femeia s-au simtit vinovati fata de prima sotie si de fiica si cea mai mare dorinta a lor era ca prima sotie sa-I ierte. Totusi, ea era furioasa pe ei, deoarece ea si copilul ei platisera un pret greu pentru fericirea lor.Ei au cautat un sfat un sfat la un prieten si el le-a sugerat sa-si imagineze cum s-ar simti daca prima sotie i-ar ierta pe amandoi. Ei au realizat atunci ca pana in acel moment evitasera sa se confrunte cu consecintele vinei lor.Dorinta si speranta lor pentru iertare a fost o negare a demnitatii si nevoilor celor implicati. Au recunoscut ca fericirea lor actuala era bazata pe nefericirea primei sotii si a copilului si au decis sa indeplineasca, pe cat posibil, orice pretentie ar fi avut ea. Totusi, ei au decis de asemenea sa ramana la decizia de a fi impreuna.ReconciliereaExista si o modalitate pozitiva de a ierta. Aceasta pastreaza demnitatea victimei si a celui care a gresit. Acest fel de iertare cere ca partea ranita sa nu emita cereri injuste si sa accepte compensari rezonabile. Nici o reconciliere nu este posibila fara o astfel de iertare.Un exemplu:Experienta AhaO femeie a plecat si a divortat de sotul ei pentru alt barbat. Dupa mai multi ani si-a dat seama cat de mult il iubea inca pe fostul sau sot si l-a intrebat daca i-ar putea redeveni sotie. El nu a vrut sa se angajeze in asta, dar au fost totusi de acord sa consulte un psihoterapeut.Terapeutul l-a intrebat pe barbat la inceputul sedintei ce asteptari are de la terapie. El a raspuns:Vreau doar sa aduc putina claritate asupra situatiei mele si poate sa am o experienta aha. Terapeutul i-a spus ca asta ar fi dificil, dar ca va incerca. Apoi a intrebat-o pe femeie ce simte ca ar trebui sa-I ofere barbatului, pentru ca acesta sa o poata accepta inapoi. Pentru ca ea si-a imaginat ca aceasta sarcina ar fi usor de realizat, a dat un raspuns lipsit de angajament. Barbatul nu a fost impresionat.Terapeutul i-a aratat ca, mai intai de toate, ea trebuie sa recunoasca cat de mult si-a ranit barbatul si ca el are nevoie sa vada dorinta ei de a se revansa pentru durerea pe care i-a cauzat-o.Femeia s-a gandit un timp, apoi si-a privit sotul in ochi si i-a spus:Imi pare foarte rau pentru ce ti-am facut. Te implor sa-mi dai voie sa fiu iarasi sotia ta. Te voi iubi si voi avea grija de tine si te asigur ca in viitor poti avea incredere in mine si te poti baza pe mine.Barbatul tot nu a fost miscat. Terapeutul s-a uitat la el si i-a spus:Ceea ce ti-a facut sotia ta trebuie sa fi fost foarte dureros pentru tine si in mod clar nu vrei sa mai treci prin acea durere iar.Barbatului i-au dat lacrimile si terapeutul a continuat: O persoana care sufera de mana altcuiva se simte superioara acelei persoane. Pretinde dreptul de a o respinge si sustine ca nu are nevoie de nimic. In fata acestei aparente inocente, cel vinovat nu se poate redresa. Barbatul a zambit. A stiut ca fusese descoperit. Apoi s-a intors catre sotia sa si s-a uitat cu drag la ea.Terapeutul a remarcat :Iata experienta ta aha.A suferiCand actiunea dureroasa a unui partener dintr-o relatie duce la separare, vedem deseori persoana vinovata ca fiind libera si independenta.Poate daca persoana respectiva nu s-ar fi eliberat, ar fi murit sau s-ar fi imbolnavit. Apoi ar fi pretins ca are dreptul sa aiba resentimente fata de partenerul sau.Dupa o astfel de separare, o persoana poate suferi foarte tare in incercarea sa de a-si anula vina pe care o simte pentru ca i-a provocat suferinta celeilalte persoane. O alta posibilitate este ca acea persoana doreste doar sa-si extinda viata dincolo de limitele situatiei sale prezente si sufera ca poate realiza asta doar producandu-I suferinta celuilalt.O separare poate oferi ambilor sansa unui nou inceput. Chiar si victima are noi posibilitati. In orice caz, daca victima ramane blocata in suferinta si refuza sa se miste, il impiedica si pe celalalt sa inceapa o viata noua. Astfel amandoi raman incurcati, desi s-au separat.Din contra, cand cel care a fost ranit primul isi permite sa inceapa o viata noua, sa traiasca iarasi, atunci el ofera darul libertatii si pentru celalalt.Dintre toate felurile de iertare, aceasta poate fi cea mai benefica si frumoasa, chiar daca ei raman separati. Totusi, acolo unde vina si rana au fost foarte mari, la nivel de destin, reconcilierea e posibila doar atunci cand nu se insista asupra ispasirii.. Aceasta este o modalitate smerita de a ierta.Atunci cand atat victima cat si vinovatul se supun dimensiunii incontrolabile si imprevizibile a destinului, nevoia pentru vina si ispasire inceteaza sa existe.Binele si raulImpartim lumea in bine si rau. Condamnam ceea ce este rau si slavim binele. Orice este usor pentru noi, ridicam in slavi ca fiind bun, sanatos si confortabil, deoarece este usor si nu implica conflictul si orice este greu pentru noi condamnam ca malefic, bolnav si conflictual.Dar daca privim mai indeaproape, descoperim ca forta care schimba lumea este dificila, aspra si rauvoitoare. Provocarea noului provine de la ceea ce mai degraba am elimina sau am exclude.Cand incercam sa evitam ceea ce este neplacut, pacatos si conflictual, pierdem exact ceea ce dorim sa pastram si anume viata noastra, libertatea, demnitatea si maretia.Doar cel care se confrunta cu fortele intunecate si accepta existenta lor este conectat la radacinile sale si la sursele care pot sa-I aduca tarie.Aceasta este dincolo de bine si rau. Este in armonie cu ceva mai mare in adancime si tarie.Soarta personalaSa presupunem ca exista ceva rau sau impovarator, care ne apartine ca si soarta personala. Aceasta poate fi o boala ereditara, circumstante foarte traumatice in copilarie sau o anume vina personala. Atunci cand acceptam pe deplin o asemenea soarta si o incorporam in procesul vietii noastre, ea devine o sursa de tarie pentru noi.Cand cineva obiecteaza, se opune propriei sorti, de exemplu unei rani de razboi, atunci taria este luata din viata acestuia. Acelasi lucru se aplica la vina personala si la consecintele acesteia.Soarta altcuivaIntr-un sistem de familie, unul dintre membrii deseori isi ia asupra lui soarta respinsa sau nerecunoscuta a altcuiva. Aceasta schimbare a sortii are un dublu efect negativ.Soarta sau vinovatia care nu ne apartin nu ne ofera tarie. De asemenea slabesc persoana de la care ne-am insusit-o. Castigam tarie si maturitate doar din propria noastra soarta si din propria noastra vinovatie.DestinulNe simtim vinovati daca suntem favorizati pe socoteala celorlalti de catre un destin pe care nu suntem capabili sa-l prevedem sau sa-l schimbam, adica asupra caruia nu avem nicio putere.De exemplu:Un copil s-a nascut dar mama lui a murit. Eate in mod neindoielnic inocent. Nimeni nu s-ar gandi sa-l faca responsabil pentru asta. Si totusi, cunoasterea propriei sale inocente nu-l poate elibera deoarece el isi vede viata impletita cu moartea mamei, din loialitate. Deaceea el niciodata nu va fi liber de presiunea vinovatiei.Un alt exemplu: Un sofer are o pana de cauciuc in timp ce conduce si intra in derapaj. Intra in coliziune cu alta masina si il omoara pe celalalt sofer in timp ce el ramane in viata. Desi el este nevinovat, totusi viata lui este conectata cu moartea si suferinta celuilalt. In ciuda nevinovatiei dovedite, el poarta vinovatia.Al treilea exemplu: un barbat povestea cum mama sa, in timp ce era insarcinata cu el, a mers laun spital de campanie la sfarsitul razboiului, pentru a-l aduce pe tatal sau inapoi in siguranta. In timpul zborului au fost amenintati de un soldat rus pe care l-au omorat. Desi au actionat in legitima aparare, parintii si copilul au ramas impovarati cu vina, deoarece ei au ramas in viata in timp ce soldatul care isi facea datoria murise.Cu acest gen de vina si inocenta ne simtim atat de neputinciosi in orice context, incat este aproape imposibil de suportat. Daca am avea doar propria noastra vina de suportat, in loc sa fim impovarati de incarcatura trecutului, atunci am avea de asemenea putere si influenta. Aici insa constientizam ca , la bine si la rau suntem in mainile unui destin inpredictibil. Un destin care, independent de bine si rau, conduce viata si moartea, salvarea si nefericirea, securitatea si dezastrul.Aceasta impotenta fatala este ata de ingrozitoare pentru unii oameni, incat ei s-ar debarasa de fericirea lor castigata pe nedrept sau chiar de viata, decat sa o accepte ca gratie divina.

De multe ori ei incearca, dupa un eveniment, sa-si asume un merit sau o vina personala, pentru a evita sa fie la mila unei asemenea salvari sau vinovatii nemeritate.O reactie tipica este ca persoana care a castigat un avantaj personal pe cheltuiala altcuiva, isi va restrange avantajul, va renunta la el sau il va arunca. Asta se poate face prin suicid, a deveni bolnav sau a intreprinde o actiune pentru care va trebui pedepsita.Astfel de solutii au de-a face cu gandirea magica si sunt forme copilaresti de a gestiona un noroc neasteptat si o fericire nemeritata. Daca ne uitam mai indeaproape, astfel de conflicte interioare nu diminueaza nici o nenorocire si nici o parere de rau, dimpotriva.Un exemplu semnificativ este ca un copil a carui mama a murit la nastere isi restrictioneaza viata sau chiar se sinucide. Astfel, sacrificiul mamei a fost in van si este considerata de asemenea vinovata pentru moartea copilului.Totusi, daca copilul poate spune : Draga mama, desi ti-ai pierdut viata din cauza nasterii mele, nu trebuie sa fie in van. In amintirea ta voi face ceva bun cu viata mea, atunci ceea ce copilul experimenteaza ca vina, il determina sa faca ceva ce onoreaza moartea mamei. In loc sa-si respinga viata, va face ceva bun cu viata lui. Asta onoreaza sacrificiul mamei si aduce reconciliere si pace.Petru noi toti este o presiune sa gestionam, sa echilibram ceea ce ne aduce destinul. Daca am primit ceva bun, vrem sa dam inapoi ceva la fel de bun si cand acest lucru nu este posibil, incercam cel putin sa ne lipsim pe noi insine, in felul in care putem sa o facem. Totusi asta nu conduce la nimic, pentru ca soarta nu e la dispozitia asteptarilor noastre si nici a reparatiilor si a ispasirii noastre.SmereniePropria noastra inocenta face ca vinovatia inevitabila sa fie o povara atat de greu de dus. Daca cei vinovati ar fi pedepsiti sau cei inocenti ar fi salvati, atunci am putea presupune ca destinul este o lege morala. Am putea presupune ca este subordonata regulilor deschise influentei ori manipularii vinei noastre proprii sau inocentei noastre. Cu toate acestea, daca suntem salvati independent de vina sau inocenta noastra, in timp ce altii, indiferent de vina sau inocenta lor pier, atunci ne confruntam cu adevarat cu lipsa capacitatii noastre de a influenta sau cu lipsa puterii de a ne manipula destinul prin vina sau inocenta.

Singura cale care ne ramane atunci este sa ne supunem si sa ne incredintam unei forte mai mari, la bine si la rau. Aceasta perspectiva vine dintr-un loc al smereniei. Ne permite sa ne acceptam vietile si bucuria, atat cat dureaza, indiferent de pretul pe care trebuie sa-l plateasca altii pentru asta. In acelasi sens, ne permite sa consimtim noi insinela randul nostrum cu moartea noastra si cu un destin greu, indiferent de vina sau inocenta noastra.Adoptand aceasta perspective putem accepta ca soarta ne defineste, mai degraba decat ne definim noi soarta; ca ne ia pe sus, ne poarta un timp si pe urma ne lasa sa cadem in concordant cu legi pe care nici nu suntem capabili, nici nu ni se permite sa le deslusim. Acesta este raspunsul adecvat la inevitabila vina si inocenta. Ne pune pe un nivel egal cu cei care au suferit.Ne permite sa-I onoram, nu lipsindu-ne noi de ceea ce am castigat pe cheltuiala lor, ci mai degraba acceptandu-l cu recunostinta in pofida pretului mare si dandu-l mai departe la altii.Am vorbt in acest eseu in primul rand despre vina si inocenta in relatie cu a da si a lua. Vina si inocenta au totusi multe fatete si opereaza la mai multe niveluri. Relatiile umane sunt despre interactiunea diverselor nevoi si reguli si in incercarea de a atrage atentia asupra acestor nevoi si reguli sunt puse in scena diferite experiente ale vinei si inocentei. Le voi discuta cand voi vorbi despre granitele constientei si Legile Iubirii.Iata altceva legat de acest subiect:Povesti care ne pun pe ganduri In povesti putem exprima ceva ce altfel ramane nespus. Dar adevarul pe care ni-l spun poate fi ascuns. Adeseori poate fi imaginat ca fata unei femei in spatele unui val.

(traducere facuta de psihoterapeut Ion Bucur dupa Bert Hellinger, acesta din urma fiind cel care a fondat metoda Constelatiilor Familiale)

http://www.conferintespiritualeromania.ro/schimbul-dintre-oameni-a-da-si-a-primi-constelatii-familiale-partea-a-ii-a/