· schiþele în primul rînd stau dovadã cã I. L. Caragiale aparþine unei mari familii de...

TRIBUNA 227

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 - 22 9 f e b r u a r i e 2 0 1 2 A

lexand

ru V

lad P

loile amare

Ilustraþia numãrului: Miron Duca

Claudiu Groza

EmergencyEntrancela Graz

Radu Preda

Mitropolii ºimitropoliþi

Poeme deOctavian Soviany

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

O carte în

dezbatere

22 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Un zeppelin velinªtefan Manasia

bloc-notes

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

De la Zalãu ne soseºte noul numãr(ianuarie 2012) al Caietelor Silvane,revistã a comunitãþii scriitoriceºti din

zona Sãlajului, în care întîlnesc, de fiecaredatã, lucruri interesante. Meritã lãudat efortulredactorului ºef Daniel Sãuca ºi al prietenilorsãi de a însufleþi un loc altmineri urgisiteconomiceºte în capitalismul nostru crunt.Am reþinut, pentru cititorii Tribunei, prozascurtã semnatã de Alexandru Jurcan(ªoarecele din vaza cu flori), cronica literarãmarca Traian T. Coºovei, episodul 4 alreportajului savant orchestrat de Györfi-DeákGyörgy (La Moigrad, pe traseul Vanca –Techergheli sãlãjene 4), studiul tradus deDaniel Hoblea (René Guénon, Arborele ºiºarpele). Din cele „trei cãrþi de la Iaºi”semnalate de Marius Chelaru, m-a fãcutcurios ºi m-a întristat în acelaºi timp apariþiaantologiei poetice Din literatura chilianãcontemporanã (selecþie, traduceri ºi prezentãride Mario Castro Navarette, Editura „Operamagna”, 2011): intruvabil în librãriile clujene,volumul prezintã fie autori-cult (PabloNeruda, Nicanor Para, Roberto Bolano,Vincente Huidobro, Gonzalo Rojas, CarmenBerenguer, Guillermo Teiller) fie poeþimapuche/araucani (Elicura Chihuailaf,Sebastian Queupul, Rayen Kvyeh), întãlmãcirea unui nativ care „ºi-a petrecut bunãparte din viaþã la Iaºi”.

Pentru cã în 2012, „pe 30 ianuarie seîmplinesc 160 de ani de la naºtere, iar în 22iunie va fi centenarul morþii”, Viorel Mureºanne rãsfaþã, în paginile Caietelor Silvane, cu unneconvenþional ºi – vai! – atît de actual eseu,intitulat I.L. Caragiale ºi clasa cea nouã:„Scrise adesea cu mijloacele gazetarului,schiþele în primul rînd stau dovadã cã I. L.Caragiale aparþine unei mari familii de spiritecare au ceea ce G. Cãlinescu numeºte tristeþeveselã. Aceastã marcã apropie adultul decopil, îi pune în ochi o luminã încãrcatã deambiguitãþi pe care numai artiºtii le potexprima. Existã o micã prozã a lui CharlesBaudelaire intitulatã Jucãria sãracului, unde searatã cã aceastã tristeþe veselã poate ficontagioasã. Acolo, «un copil frumos ºifraged, îmbrãcat în portul acela de þarã aît deplin de cochetãrie», aflat în grãdina unuicastel, îºi abandonase în iarbã o jucãrieminunatã ºi privea lacom prin grilaj la «un altcopil, murdar, pirpiriu, funinginos». Copiluldin curtea scãldatã în soare a casteluluisorbea din ochi jucãria celuilalt, aflat întreciulini ºi urzici: o cutie cu zãbrele în care eraun ºobolan viu. «Fãrã îndoialã din economie,pãrinþii îi scoseserã jucãria chiar din viaþaînsãºi. ªi cei doi copii rîdeau unul la altulfrãþeºte, cu dinþii de un alb egal», îºi încheieBaudelaire poemul în prozã.” ªi continuã, deastã datã, lucidul profesor de limba ºiliteratura românã, Viorel Mureºan: „Încontextul societãþii româneºti actuale, cea aanului 2012, criza cea mai acutã poate cã sesimte în educaþie. Caragiale rezervã acesteia

cîteva dintre capodoperele scrisului sãu. Ofãceau ºi alþi scriitori satirici, uniicontemporani cu el, care înþelegeau, ca ºi el,cã omul este produsul mediului în caretrãieºte. De exemplu, la Cehov, contradicþiileºi viciile din viaþa adulþilor se rãsfrîng în ceaa copiilor. La Caragiale, o societate prostorganizatã, o clasã politicã ºi o obºte taratã,înþesatã de figuri vicioase, germineazã înuniversul copilãriei din schiþe. Lucrul acestan-a trecut neobservat, iar Garabet Ibrãileanu l-a intuit între primii: «El urãºte atît de multclasa cea nouã, încît o prigoneºte, cum s-arzice popular, pînã-n pînzele albe, pînã încopiii ei mici, care sunt antipatici (DomnulGoe, Vizitã). Dacã n-am ºti cã, prin DomnulGoe ºi Vizitã, Caragiale satirizeazã o clasãsocialã, dacã n-am ºti cã aceste douã bucãþisunt tot literaturã socialã (ºi nu psihologicã),atunci faptul cã, de cîte ori Caragiale azugrãvit în schiþele sale copii, i-a zugrãvit cuantipatie, ne-ar îndritui sã credem cã marelenostru scriitor nu numai cã nu e un om bun,dar cã e un om foarte rãu».” Exemplificîndafirmaþiile cu personajele Nicu (bãieþelul dinGrand Hotel «Victoria Românã») ºi D-l Goe,inubliabilul repetent, eseul lui Viorel Mureºanconfirmã, în fapt, detestabilele realitãþiactuale. Pentru cã, nu-i aºa, ne-o spune totNenea Iancu, în Valahia pînã ºi grãdiniþelesînt „pepiniere de escroci”!

Asigurarea prin rotaþie a preºedinþiei UniuniiEuropene (UE) este deseori menþionatã înmass-media la începutul ºi la finalul unui

mandat. Existã promisiuni de început ºi un cvasi-raport de final, fãrã nicio implicaþie de fond saudiscuþii ulterioare. Nu existã evaluãri ale unormandate, nu sunt judecãþi de valoare referitoare laperformanþele unei þãri. De multe ori þãrile ceasigurã preºedinþia Uniunii sunt necunoscutecetãþeanului european obiºnuit. O excepþie estereprezentatã de populaþia statului ce asigurãpreºedinþia, de obicei aceasta beneficiazã de ocantitate mai mare de informaþii despre ce sepetrece la nivel european. Din aceastã perspectivã,a informãrii cetãþenilor, rotaþia preºedinþiei esteuna binevenitã. La începutul mandatului þara carepreia preºedinþia îºi expune prioritãþile pentruperioada de ºase luni în care este la conducere.Marea majoritate a acestor prioritãþi are caractergeneral iar dezideratele sunt ample. În ce mãsurãsunt aceste planuri aplicabile? Aceasta esteîntrebarea la care îmi propun sã ofer un rãspunsîn rândurile urmãtoare, utilizând exemplulDanemarcei ºi primele ºase luni din 2012 în careeste la conducerea UE.

Situaþia financiarã dificilã din Europa ºifalimentul Greciei a determinat ca prioritateaultimelor cinci state care au asigurat preºedinþiaUE sã fie ameliorarea situaþiei. SemnareaTratatului bugetar – de cãtre 25 din cele 27 destate membre – la începutul preºedinþiei danezeindicã faptul cã aceastã preocupare nu se vaschimba. Reluarea procesului eºuat în decembrie2011 a adus o surprizã: Cehia, care iniþial fusesede acord cu tratatul, a refuzat semnarea sainvocând motive constituþionale. Marea Britanie afost consecventã ºi a rãmas în afara Tratatuluideºi argumentele invocate de premierul Cameronerau foarte slabe. Pe termen scurt, principala mizãa acestui Tratat este salvarea zonei euro. Deºiinteresele ºi prioritãþile economice ale Danemarceiconverg cu cele ale statelor din zona euro, aceastãþarã nu este afectatã în mod direct de criza princare trece moneda unicã. Mulþi dintre parteneriisãi economici fac parte din aceastã zonã ºi estenormal sã existe îngrijorare. Totuºi, este neclarcum va acþiona Danemarca pentru a asiguraimplementarea Tratatului. Acest punct deîngrijorare este relevant mai ales cã Danemarca nusprijinã necondiþionat acordul interguvernamentalal zonei euro pentru guvernanþã fiscalã (esteposibil sã necesite aprobare prin referendum). Prinprisma acestor aspecte este dificil de evaluatmodalitatea în care Danemarca va gestionaactuala situaþie. Un prim punct negativ ce trebuieobservat este pasivitatea sa. Nu a iniþiat discuþiibilaterale (sau trilaterale) cu cele douã state carenu au dorit semnarea Tratatului. Refuzul Cehieinu a fost urmat de discuþii prin care oficialii de laPraga sã fie întrebaþi despre adevãratele motive aledeciziei (cele oferite sunt superficiale) sau sã fieconvinºi de necesitatea unui astfel de Tratat.

O a doua mare problemã a UE este legatã delibertatea de circulaþie a persoanelor ºi deprocesul migraþiei. În acest sens, Danemarca amenþionat deja cã doreºte ca restricþiile de pepiaþa muncii pentru cetãþenii români ºi bulgari sãfie înlãturate în scurt timp. Nu este clar cumdoreºte cã ajungã la un consens cu MareaBritanie, Germania sau Olanda, toate trei

opunându-se de ceva vreme ridicãrii acestorrestricþii. În acelaºi timp, este destul de dificil deestimat ce va face Danemarca referitor lanumeroasele încãlcãri ale dreptului de liberãcirculaþie a cetãþenilor europeni în câteva statemembre (de exemplu, Franþa, Italia) când tocmaiDanemarca este cea care a impus controale lagraniþele sale în condiþiile în care este membru alspaþiului Schengen care garanta libera circulaþie.Astfel, este greu de imaginat cum Danemarcapoate soluþiona unele probleme legate de migraþiepe plan european când ea însãºi oferã exempleconsiderate negative de oficialii de la Bruxelles ºiStrasbourg.

Aceste douã aspecte vin sã nuanþezeoptimismul afiºat de ministrul danez pentruafaceri Europene în momentul preluãriipreºedinþiei UE. Acesta a menþionat cã prioritãþilesunt legate de dinamism, responsabilitate,securitate ºi mediu. Este adevãrat cã înþelegereaacestor termeni destul de generali poate sã difere,dar responsabilitatea pe plan economic nu a fostvizibilã pânã în prezent. Dacã securitatea fãceareferire la statutul cetãþenilor europeni caremuncesc în altã þarã, nici acest scop nu este unuluºor de îndeplinit. Actele Danemarcei au vizatmai degrabã protejarea propriilor cetãþeni ºi lasecurizarea graniþelor sale. În schimb, axarea peproblematicile de mediu la nivel european esterealistã. Succesul înregistrat în ultimul deceniu departidele verzi din Europa Occidentalã ilustreazã

susþinerea sporitã de care se bucurã acestea înrândul populaþiei. O strategie ecologistãsustenabilã poate fi un rãspuns original oferitîntrebãrii referitoare la ieºirea din crizaeconomicã. Deºi rezultatele nu vor fi vizibile petermen scurt, pânã la finalul mandatului, mãsurileluate pot reprezenta o bazã pentru politicileurmãtoare. În plus, credibilitatea Danemarcei înceea ce priveºte astfel de mãsuri este mult maimare decât în ceea ce priveºte politicile demigraþie sau economice.

Una dintre marile provocãri ale preºedinþieidaneze este legatã de unitatea statelor membre.aºa cum a ilustrat ºi recent adoptatul tratatbugetar, þãrile pun pe primul plan intereselenaþionale. Au fãcut aºa ori de câte ori o deciziemajorã a trebuit luatã la nivel european. Încontextul crizei economice aceste disensiuni s-auaccentuat, au fost din ce în ce mai multe vociseparate. Coordonarea ºi acþiunea comunã suntsingurele care fac din UE ceva mai mult decât ouniune monetarã, o apropie de caracteristicileunui actor politic. Deºi nu a fost membrufondator, Danemarca este în UE de aproape patrudecenii. Mulþi dintre europarlamentarii danezi,întrebaþi de prioritãþile preºedinþiei þãrii lor, auevidenþiat necesitatea unei astfel de unitãþi cepoate garanta succesul la nivel unional pe maimulte dimensiuni. În acest sens, Danemarca areavantajul de a succeda Poloniei, o þarã ce nu arereputaþia unui susþinãtor fervent al idealurilor ºiunitãþii europene. Danemarca mai are cinci luni sãarate contrariul.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 33

editorial

Scopuri intersectateSergiu Gherghina

Miron Duca Cerdac, acril, 2003

Ilie Sãlceanu, Ada Kaleh, roman de dragosteCluj-Napoca, Ed. Dacia, 2008Gelin, mireasa din Ada KalehCluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2010

Dacã prin re-teritorializare înþelegem faptul cãlocuri dispãrute (oraºe, regate etc.) trãiescprin aºa numitele non-locuri în care, iarãºi

paradoxal, funcþioneazã mitul centrului atunci insulaAda Kaleh, aflatã astãzi sub apele lacului deacumulare de la Porþile de Fier, este admirabilreconstruitã – monografic ºi simbolic – în trilogiaromanescã a lui Ilie Sãlceanu. Cele douã volumeapãrute – Ada Kaleh, roman de dragoste (2008) ºiGelin, mireasa din Ada Kaleh (2010) – fac parte dinimaginarul nostru oriental continuând, spre exemplu,nu doar stilul înflorat dar ºi prezentificarea unuideclin ºi a unei dispariþii inexorabile, anunþatã ºimereu amânatã prin ºirul de istorisiri intercalate subun melancolic cer de Halima. „Umblai prin povesteprintre ei”, scria Emanoil Bucuþa despre turcii dinVidinul interbelic în Fuga lui ªefki (1927). La fel, îninsulã – odinioarã „spaima Dunãrii” – „turcii cuturban ºi sabia în mânã erau duºi, au intrat înfrunzele cãrþilor”, asemeni turcilor de „lânã coloratã”ºi „þesuþi în covoare” ai amintitului Bucuþa. De altfel,elogiul scrierilor vechi este necondiþionat, mai existã„imamul cel înþelept, înconjurat acasã de suluribrodate cu litere rãsucite, liniuþe negre scrise cumigalã de derviºii atotînþelepþi, haireti, cei care seîndoiesc de toate înafarã de puterea fãrã margini a luiAllah”. Fraza onctuoasã, mãtãsoasã curge la fel, într-un bine lucrat, naratologic vorbind, arabesc epicalcãtuit din mãrturia documentarã (în jurnalul luiDaniel Laitin), din cea ficþionalã propriu-zisã (înMarya Copta, romanul lui Laurenþiu D.), la care se

adaugã tandemul Deli Papaz – bãtrânul Zachir – toþiaceºtia naratori ºi deopotrivã personaje. Daradevãratul pesonaj este „þara dintre ape”,antropomorfizatã, unde se consumã arzãtoare poveºtide dragoste, redevabile preceptelor lui Omar Khayamîn grafia, bãnuitã, a celui „de-al ºaptelea profet”,Mischin Baba, venit tocmai din Buhara ca sã prefacã,prin mormântul sãu, non-locul imaginat într-un nostalgic centrum mundi. Ada Kaleh, situatãla mijlocul Dunãrii (”nici în România nici în Serbia”)ilustreazã funcþionalitatea operatorului onto-istoricîntre ºi, în consecinþã, supravieþuirea agonicã a insuleidupã dispariþia Semilunii imperiale ºi dezintegrareaAustriei Mari. Insula realã a fost „un atelier undeolarul în locul argilei a frãmântat rase ºi neamuri, aamestecat turci, albanezi, bosneci, macedoneni, vlahi,bulgari, irakieni, iranieni, kurzi ºi au ieºit la luminasoarelui, din cuptorul lui, adalâii”. Prezenþa înabsenþã, respectiv amintirea lui Mischin Baba care arfi transmis, dincolo de mormânt, ºtirea despre sosirearegelui în insulã coaguleazã stratul mitic, unde huriaZulleiha de pildã reediteazã imaginea mituluisemiantropomorf (motivul sirenei). Peste acest nivel,supravieþuind prin mausoleul lui Baba ori înobiceiurile sectanþilor bektaºii, se suprapune desenulunei colectivitãþi înscrisã, genetic ºi picaresc de multeori, în geografia sud-estului european: „Am tãiat de-acurmeziºul Balcanii, se destãinuie cineva, am trecutprin Gostiva, pe la tekeul de acolo, din Albania, omãnãstire de derviºi, apoi am urcat spre Belgrad, iarde ostrov m-am apropiat cu ceamulul unui grec dinOrºova”. Ali Kadri, celãlalt personaj care polarizeazãexistenþa comunitãþii turceºti recupereazã, cu eforturi,doar o parte din beneficiile de altã datã ale insulei.Regele va fi considerat ca o salvare iar în aºteptarealui artera comercialã cu miros de condimente ºi gust

de lokum, prepararea leacurilor, gastronomia rafinatã,ceremonialul nunþii ori austeritatea înmormântãrii facobiectul prezentãrilor de-a dreptul fastuoase în careetnograficul este la el acasã, cu observaþia cã toateaceste pagini se înscriu în aceeaºi tehnicã narativã deamânare a unui sfârºit ce va avea loc de facto înultima parte a trilogiei. Pe de altã parte descrierile,introduse ºi ca sã opreascã timpul, transmit ocompensativã bucurie de a trãi clipa, în siajulîndemnurilor din rubaiatele lui Khayam: „platouri denisetru, de morun afumat sau cu cegã mai fragedã,prãjitã ºi imediat învelitã în foi de nuc, cu carneaaromatã de uleiurile acelor frunze, cupe cu heringi deDunãre, cruzi, curãþaþi ºi þinuþi câteva zile în usturoiºi oþet, castroane adânci cu ciorbã de peºte gãtitãdupã o reþetã numai de adalâi ºtiutã, piftii de peºtecu bucãþi de ºalãu sau de cegã, plutind într-o masãalbã, gelatinoasã, icre, mai ales icrele sturionilor,veniþi pânã la Ada Kaleh sã-ºi depunã roadele” º.a.Plecarea lui Ali Kadri la Istanbul este premonitorie, deacum „noi am rãmas singuri, de acum urma sãaºteptãm sfârºitul nostru ºi al insulei”, comenteazãcineva acest prim sfârºit al ostrovului dintre ape. Ceva rãmâne, totuºi? Ne-o spune Laurenþiu D., alter-ego-ul naratorului: sã „ticluiesc în fiecare noaptenoi eroi ºi o nouã insulã... E ca ºi cum ai inventa niºtechipuri ºi siluete asemãnãtoare adalâilor ºi le-ai aºezape un ostrov cu o cetate construitã dupã modelul celeireale iar apoi le-ai insufla viaþã. Dar ca niºte statuetede lut, nu vor mai fi niciodatã aidoma modelelor,lipsindu-le lucrurile cele mai imporante, sângeleamintirile”. Rãmâne, însã, ºi altceva: non-locul creat cuharul prozatorului semnificã mai mult decât un recursla memorie, el fixeazã – ºi e miracolul povestirii – unloc, o lume ºi un timp alunecate, altfel, în uitareacolectivã. Între manuscrisele „imamului înþelept” ºiromanul în roman despre Dunãrea cu ostrovul acumscufundat se întinde un arc de cerc în ideea cãsemnele artei (aici: narative) vor avea întotdeauna ofuncþie soteriologicã.

ªtefan DamianArhanghelul de sticlãCluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011

Echinoxist din prima promoþie, ªtefanDamian s-a afirmat iniþial ca poet, debutîndeditorial în volumul colectiv Eu port aceastã

fiinþã (1973). Apoi se consacrã definitiv prozei ºitraducerilor din italianã. Pînã în 1989, publicãdouã culegeri de povestiri (Portrete de familie,1977, ºi Sfîrºit de varã, 1985) ºi trei romane(Nunta, 1980, Prisma, 1982 ºi Pisica de Eritreea,1986). Cadru universitar dupã 1989, scriitorul îºicultivã vocaþia de italienist nu doar cu numeroasetraduceri, ci ºi cu studii academice despreliteratura italianã, dintre care ar fi de remarcat celpuþin Biografie ºi poezie în Renaºterea italianã(2004) ºi Metamorfozele naraþiunii în opera lui F.Tozzi (2004). Oricum, mai bine de douã decenii,prozatorul stã ascuns ºi abia de curînd apare curomanul Arhanghelul de sticlã, unul marcat, fãrãîndoialã, de experienþa italianã, însã rãmînînd înrelaþie cu imaginarul din Nunta ºi din povestiri.Spaþiul epic comun acestora vine dintransfigurarea unei geografii reale ºi anume,cîmpia arãdeanã a Mureºului, cu comunitãþile eicosmopolite care mai pãstreazã urme ale vechiilumi imperiale pînã pe la sfîrºitul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial. Arhanghelul de sticlã este

romanul unui univers crepuscular ale cãruievenimente principale se petrec într-o asemeneacomunitate ruralã din perioada comunistã.Accentul nu cade însã pe reconstituirea istoricã aepocii, ci mai curînd pe strategiile narative ºi pearticularea unui dispozitiv simbolic care pretindeo lecturã stratificatã a þesãturii epice. Romanul are33 de capitole (cifrã cu referinþe livreºti ºimitologice), fiecare constituit din unul sau maimulte episoade, dupã un posibil model deepopee. Aceste „cînturi”, preponderent autonome,formeazã structura insularã a romanului ºi vor sãsugereze, totodatã, insularitatea destinelor umanepe care le conþin. Mai departe: teritoriul unde seconsumã evenimentele episodice este strãbãtut deun Rîu, ºi acesta cu o încãrcãturã mitologicã,plutaºul care-i trece pe oameni dintr-o parte înalta fiind poreclit Caron. Timpul istoric alcomunitãþii, apoi, se desfãºoarã dupã un scenariusimilar potopului biblic. E vorba, de fapt, despreun scenariu apocaliptic în care disoluþia unei lumieste consecinþa desacralizãrii ei. Chiar simbolurilesacre apar acum într-un registru derizoriu: unCrist de tablã în ruinã la margine de drum;arhanghelul morþii, un arhanghel de sticlã spartãagãþat de tavanul unei case decrepite în care sestinge, asasinat de propriu-i fiu, ultimul Bãtrîn alsatului. Aceasta ar fi, pe scurt, reþeaua simbolicã,saturatã însã de o sumedenie de personaje ºi de

întîmplãri, cartea putînd fi astfel cititã ºi ca ocronicã a unei comunitãþi rurale din cîmpie. E unloc, cum spuneam, al confluenþelor etnice, cuamprente central-europene. Romanul începe cureconstituirea barocã a genealogiei unor familiiînrudite, ale cãror ultime progenituri sînt copiiiClaudiu ºi Sergiu. Deºi o voce distinctã ºiobiectivã, naratorul vorbeºte din perspectiva luiClaudiu, personajul depozitar al memoriei satuluiºi a oamenilor sãi. Existã la cei doi bãieþi ideeaconservãrii corporale a memoriei prin tatuarea pepropria piele a cîte unei cruci pentru fiecare mortal clanurilor lor. Dupã dispariþia lui Sergiu (plecat,fãrã urmã, în timpul comunismului), Claudiu,devenit orãºean, se întoarce ca un posibilrestaurator în satul devastat de inundaþii. Aicidescoperã relicvele vechiului sat în casaBãtrînului: arhanghelul de sticlã mutilat ºiflacoanele în care Sergiu începuse sã conservespiritele vieþuitoarelor moarte. Niºte muncitoricare îl ajutã la reconstrucþia casei dau într-ogroapã peste un schelet uman care, în fantasmelelui Claudiu, ar putea fi „Prinþul cu ochii albaºtri”,adicã posibilul strãmoº fondator. Trecutul,respectiv istoria unui neam, supravieþuieºte prinmemoria urmaºilor. ªi, cum anticipam, romanuleste în esenþã istoria sinuoasã ºi accidentatã aunei comunitãþi din perioada comunistã. Dar, amremarcat deja, nu avem de-a face cu o naraþiunefluidã ºi cu conflicte ºi tensiuni epice propriu-zise,ci cu o succesiune de istorii care, în ansamblullor, refac atmosfera unei epoci ºi pitorescul unorlocuri. În imaginarul prozatorului, satul este untopos complex, dar surprins în momentul

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Mircea Muthu

Romanul insulei

Petru Poantã

Romanul unui univers crepuscular

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

Victor Cubleºan

Pe linia fantastãmetamorfozelor sale sub regimul comunist ºi aldeclinului iremediabil ca formã de civilizaþietradiþionalã. Deºi mai pãstreazã unelereminiscenþe idilice ºi de ritual, el cunoaºteintruziunea unor elemente de civilizaþie urbanã,Rîul (apã simbolicã a uitãrii) fiind tot maifrecvent traversat de cãtre sãteni în drumul lorspre oraº. Pe fondul acestei dezagregãri, oameniidevin niºte singurãtãþi, fiecare avînd însã opoveste memorabilã. Aceste personaje cupoveºtile lor constituie de fapt substanþaromanului ºi tocmai aici exceleazã arta depovestitor a lui ªtefan Damian.

Ceea ce atrage numaidecît atenþia esteplãcerea picturalã a evocãrii: de la peisaje ºi totsoiul de antichitãþi pînã la portretele foarteexpresive ale personajelor. Fãrã a fi vorba despreo poetizare decorativã, descrierile au adeseori ovibraþie ºi o densitate poeticã. Stilistica vagceremonialã a naraþiunii, precum ºi limbajulelaborat cu migalã ºi cu un anume rafinamentsînt mãrcile imediat sesizabile ale unei prozeartiste. Imaginea satului este, pe un nivel,muzealã ºi uºor estetizatã, tocmai prin plãcereanaratorului de a cãuta poezia „vetustã” adiverselor obiecte patinate de vreme, precum ºi aunor obiceiuri mai vechi ori mai noi. Nu lipsescnici miraculosul ºi nici perspectiva comicã dinacest univers caleidoscopic, plin de culoare ºimiºcare, dar învãluit de o melancoliecrepuscularã. Epicul propriu-zis constã înîntîmplãri dispuse într-o reþea „în ochiuri”,întîmplãri, deci, în aparenþã insulare, însã al cãrormartor ori personaj chiar este de cele mai multeori Claudiu ºi, pînã la dispariþia sa, Sergiu. Pe deo parte, ele reconstituie imaginea satului cumetamorfozele sale, iar, pe de alta, sînt oreprezentare a vieþii afective ºi acomportamentelor sociale ale indivizilor. Cu toatecã dinamicã ºi încã vitalã, lumea aceasta ruralã seaflã într-un moment al descumpãnirii ei. Tradiþia,cu codurile ei ritualice, pare sã-ºi fi epuizat maitoate resursele. Bãtrînul, care semnificã aici însuºiarhetipul, este ucis de propriul fiu degenerat. Opoveste de dragoste dintre doi tineri, complicatãcu seducerea fetei de cãtre un impostor, sfîrºeºtecu crimã. Într-o altã ordine, apar tot soiul depersonaje trãznite, nonconformiºtii, inadaptabiliila noua ordine, fanteziºtii. Aºa, de pildã, esteAmericanul, þãranul hîtru, mimînd un fel denebunie, care trãieºte în aºteptarea eliberatorilorde peste ocean. Altul îºi construieºte un car cudouã oiºti, demonstraþie a faptului cã nu ºtie înce direcþie sã apuce. Într-un registru diferit, deaproape oniricã idilã campestrã, se consumãîntîlnirea eroticã dintre tatãl lui Claudiu ºiamanta sa. Deºi amoralã ºi traumatizantã pentrucopilul-martor, scena are densitatea liricã a uneienigme. Foarte suculent prin hazul sãu rãmîneepisodul boccaccian cu þãranul care, dus la oraºsã vîndã niºte gîºte, este invitat, contra cost, decãtre o familie perversã pentru o partidã de amorîn trei. Þesãtura „în reþea” a romanului leagã încele din urmã episoadele într-o imagine pregnantãa satului, autorul reuºind sã evite atît vechile, cîtºi noile cliºee referitoare la epoca în care seproduce transformarea ºi declinul acestuia.

Vasile MîrzaRegina nopþiiBaia Mare, Ed. Eurotip, 2010

Cînd vine vorba de fantastic în literaturaromânã este foarte uºor sã amintim deMihai Eminescu, I. Agârbiceanu, Cezar

Petrescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade ºi, înspatele acestor nume, sã contabilizãm cîtevarealizãri de excepþie. Mai greu este atunci cîndtrebuie urmãritã linia fantasticului ca o prezenþãconstantã în proza noastrã, ca un element recurent,cu exponenþi care sã înglobeze de la autoriconsacraþi la unii specializaþi sau la tentativeocazionale. Într-un fel s-ar putea spune cã prozeiromâneºti îi lipseºte apetitul pentru filonulfantastic, cã autorii români sunt în permanenþãatraºi de dimensiunea realistã, de contactulîngemãnat cu realitatea, într-un dialog ficþionalizatîn care evadarea din plauzibil e puþin apreciatã.

Romanul de debut al lui Vasile Mîrza vine sãexploateze tocmai acest perimetru acum pustiu,adãugînd tuºa personalã a plonjãrii în lumeaMaramureºului tradiþional. Regina nopþii seplaseazã astfel, ca roman, atît într-o perspectivãcontinuatoare de tradiþii, prin tentativa de zugrãvireacuratã a unui areal bine delimitat spaþio-temporal,cît ºi în zona inovaþiei ºi creãrii de legãturi cutradiþia, mai degrabã, anglo-saxonã, a romanuluigotic ºi a horror-ului modern.

Plasarea acþiunii romanului în anii ºaptezeci îipermite prozatorului o reîntoarcere într-un timpcare, dupã o lipsã de aproape douã decade dinliteratura noastrã, pare sã se reîntoarcã în forþã.Perioada comunistã joacã însã un rol absolut minorîn arhitectura poveºtii, reprezentînd mai degrabã unfundal foarte îndepãrtat, simplã sursã deautenticitate pentru contextul istoric. Mult maiimplicat este decorul maramureºean. Vasile Mîrzapare sã agreeze descrierile detaliate ºi complexe,adeseori intrînd în construcþia unei scene într-osumã de detalii a cãror valoare e pur decorativã.Romancierul transcrie inclusiv cîntece populare ºicolinzi tipice zonei, dar materialul folcloric este maidegrabã unul binecunoscut ºi de mult extins înafara Maramureºului. Din acest punct de vedereintromisiunile etnografice sînt dezamãgitoare,aportul lor la construcþia culorii locale fiindminimal ºi strict ornant, cititorul avînd deseoritentaþia de a depãºi la lecturã materialulsuplimentar.Unde conteazã cu adevãrat materialulfolclorico-etnografic, e în zona de articulare a

poveºtii fantastice. Dacã pentru început povestireagliseazã pe ceea ce pare a fi traseul uzual, aproapecliºeic, al unei duble poveºti erotice, înspicuitã doarde cîteva scene mai fãrã perdea, dar altfel purtatãpe aripile unui dialog care poate fi pus în oglindãcu cel practicat în romanele noastre cu succes lapublicul feminin din anii ’30, existã o bruscãfrîngere a liniei narative care trece întreg parcursulsub zodia fantasticului. Personajul feminin carealimenteazã aceastã breºã în real este o mixturãciudatã de filon neaoº maramureºan, influenþe dinfolclorul românesc tradiþional, reflecþii ale unorlecturi din clasici ºi numeroase locuri comune dinzona goticului englez, dar ºi cîteva mituri urbanemoderne intens vehiculate de filmele horror dinultimele trei decade. Zburãtorul român îºi dã mînacu prinþesa vampirã americanã pentru a cimenta unpersonaj ambiguu ºi complex. Prinþesa nopþii e oºtimã a întunericului, un sucub, o zînã, o vrãjitoare,un vampir, e un personaj cu valenþe pozitive ºinegative. Intenþiile frumoasei sînt pe atît decontradictorii pe cît de puþin credibilã îi esteprezenþa. Vasile Mîrza are curajul de a broda acestnou tip de naraþiune fantasticã în care recurge la ohibridizare complexã ºi riscantã a ecourilorliteraturii fantastice cu cele ale literaturii deconsum.

Prozatorul recurge la formula deseori întîlnitã înacest tip de naraþiuni, cea a povestirii în ramã ºi amanuscrisului comentat. Chiar dacã nu este de ooriginalitate debordantã, structura aceasta a fost ºicontinuã sã fie utilizatã cu succes de peste douãsute de ani, oferind suficientã maniabilitate pentrua însãila un roman cu douã axe temporale ºi doinaratori. Personajele creionate nu sînt însã laînãlþimea ambiþiilor autorului, naratorul avînd multprea multã vervã ºi personalitate ºi prea adeseoriocupînd prim-planul acþiuniii cu propriile tribulaþii,în defavoarea eroului central. Vina îi revine însãacestuia, mult prea ºablonizat ºi tipizat. Existã multprea multe latenþe romantice tîrzii recognoscibile înacest personaj pentru binele sãu, astfel încît ªtefantrece încet, dar sigur, graniþa în zonaneplauzibilului ca individ.

Romanul lui Vasile Mîrza va oferi cititorilor sãiexperienþa plãcutã a unei lecturi cu suspans, încheie fantasticã ºi pe un ton foarte neaoº,deschizînd o portiþã pentru un gen de prozã carepare a fi fost uitat la noi de prea mult timp.

Miron Duca Poarta albastrã, tehnicã mixtã, 2007

Alexandru VladPloile amareBistriþa, Editura Charmides, 2011

În cîþiva ani vom vorbi poate despre romanul luiAlexandru Vlad, Ploile amare, ca despre unulreprezentativ pentru noul ethos ardelenesc –

alãturi de Asediul Vienei de Horia Ursu, Povestirilemamei bãtrîne de Radu Þuculescu sau de Rãdãcinade bucsau al lui Ovidiu Nimigean. Cînd pãreaposedat, pentru totdeauna, de farmecul publicisticii,al prozei scurte (exersate, numai în ultimul deceniu,în cîteva volume heteroclite ºi/sau în principalelereviste de culturã din Transilvania), Alexandru Vladrevine cu un roman amplu (450 de pagini),panoramic, ruralist, poliþist, parabolic.

Segmentat în 41 de capitole, îl vãd însã compusdin douã pãrþi: prima, care ne introduce lejer ºiaparent dezinteresat în lumea satului someºean,deºirînd ghemul de relaþii dintre grupuri ºi dintreindivizi; a doua, propunîndu-ne un „mister poliþist”ºi rezolvarea paradetectivistã a acestuia. Interesantãmi se pare observaþia lui Marius Miheþ – dinFamilia, nr.1/ 2012 – care vede în Ploile amare „unroman parcã scris de un ºaizecist sedus de pirueteoptzeciste”: într-adevãr, are un aer de familie curomanele dedicate „obsedantului deceniu”, cuinvestigarea – delicatã, niciodatã dusã pînã la capãt– a rãului; capteazã, reacþioneazã la ºi descrie, aºacum n-am mai întîlnit de mult, mentalitatea uneicolectivitãþi rurale; inclusiv titlul romanului, artistic,poetic, oximoronic, pare a veni din „ºaizecism” – e,de altfel, titlul unei poezioare publicate dePompiliu, unul dintre (anti)eroii cãrþii, la Gazeta deperete; pe de altã parte, dispozitivul de lentile,tehnicile de înregistrare ale zilelor apoase ºi alepersonajelor care îþi (tot) scapã printre degete sînt„optzeciste” (prezentînd similitudini cu acelea dinproza lui Gheorghe Crãciun sau Mircea Nedelciu).

„Ploile amare” acoperã, de fapt, zile ºi sãptãmîniîn ºir jungla umanã a unui sat – fost centru

comunal – undeva în anii ’70 ai secolului trecut, petimpul marilor inundaþii. Localizabil în luncaSomeºului, apropiat de orãºelul Dej ºi de Cluj, satuleste izolat o lungã perioadã de lumea „civilizatã”,de centrele de putere ºi decizie politicã ( fusesecolectivizat & omogenizat forþat, însã totul pare sãmeargã de-acum anapoda). Strîngîndu-ºi personajelelaolaltã, în condiþii „de forþã majorã”, romancierulrefuzã totuºi sã le observe ca la menajerie:adevãrurile sînt formulate eliptic; replicile nu sîntduse pînã la capãt; poveºtile sînt „sucite” ºi mereuamînate ºeherazadic; þigãrile „Naþionale” ºi„Mãrãºeºti” abia ard în aerul umed, molatic, iarlumina zilelor pare sã aibã aceeaºi texturã cu abãlþilor întunecate, murdare, dupã cum neavertizase deja motto-ul cãrþii, luat din Leonardo daVinci: „Întotdeauna lucrurile oglindite în ape tulburiprind din culoarea a ceea ce tulburã apa.”Observaþia e permanent împiedicatã, bluratã, parcãspre necazul personajelor ºi spre amuzamentulautorului.

„Suntem [într-]un amãrît de sat, fost cîndvacentru de comunã”, „la aproape douãzeci de anidupã colectivizare”. Aici, „pãmîntul pãrea cã seretrãsese dintre pietrele curþii care luceau ca ouãlespãlate”, „lumina se nãºtea concomitent în cer ºi înape”, „vedeai hemoragia argiloasã a ravinelor”.„Sîrma pe care se puneau vara rufele la uscat”ajunge „un lanþ de mãrgele lichide”. Devotamentulmeteorologic al lui Alexandru Vlad îl egaleazã, încele mai bune pagini ale romanului, pe acela al luiRadu Petrescu (din enormul Jurnal) sau Petru Creþia(din Norii). Totuºi, imaginile acaparante sînt – celpuþin în prima jumãtate a cãrþii – rare ºi oferite cuparcimonie. Monotonia zilelor ploioase e descrisã,la rîndu-i, monoton, cu o vibraþie narativã în pragulextincþiei. Uneori o comparaþie obezã îºi rateazãefectul: „Pãdurea încã lipsea din peisaj ca ºtearsã cuguma, probabil norii coborîserã atît de jos cã onãpãdiserã ca scama”. Lipindu-se de tot ºiinsinuîndu-se în toate, te-ai aºtepta ca ploile amare

sã-i hipersensibilizeze & radicalizeze pe eroi, chiardacã nu asemeni Ploii roºii, dintr-o povestire-cult deH.P. Lovecraft.

Sînt cîteva personaje ataºante: Mai întîi asistentul medical, fost student

medicinist, Kat. Provenit dintr-o familie de etnicigermani, persecutatã dupã al Doilea RãzboiMondial, Kat dezvoltã dimenisiunea„multiculturalistã” a cãrþii, asemeni „balaoacheºilor”care noaptea dorm liniºtiþi – minunat ecou dinÞiganiada – „cu apele în pragul caselor”. Dotat cugeniu tehnic ºi acea limpezime a rasei, Katefectueazã mãsurãtori ale cotelor apelor,construieºte un aparat de radio care funcþioneazãfãrã curent (în satul rãmas, în urma inundaþiilor,fãrã telefon, fãrã electricitate). Kat este cel dintîicare va rezolva „misterul” – atîta doar, trebuie spus,cã misterul acesta e poliedral, fiecãruia rezervîndu-inumai o faþetã, propriul adevãr, obsedant...

Medicul mizantrop ºi canceros, Dãnilã,formeazã împreunã cu soþia, Livia, un cupludevitalizat ºi osîndit sã trãiascã sub ameninþarea„dosarului” chiar ºi în colþul acesta de lume,supravieþuind numai dintr-o fostã mare iubire.

Despre brigadierul Brodea, responsabilul fermeide gãini canibale ºi artizanul þuicii din gãinaþ, aflãmcã este „fost preot, rãspopit ºi delicvent”, purtãtoral adevãrurilor din temniþele comuniste & „þapispãºitor” al comunitãþii acesteia (excelentã gãselniþalui Alexandru Vlad: pentru Brodea, romanul Crimãºi pedeapsã pe care Pompiliu i-l împrumutã nu maipare, dintr-o datã, chiar aºa interesant!).

Izbutite sînt ºi apariþiile, de roman victorian, aleÎngeraºului, hoþul ºi biºniþarul þigãnuº al satului,interesat de Viaþa animalelor a lui Brehm; se faceadesea nevãzut, ca în comediile lui Kusturica.

Pompiliu, profesorul de românã, ostracizat aicide furia apelor, e un personaj simultan ridicol ºisublim (adicã îndrãgostit), exercitînd funcþia deconector al sãtenilor ºi poveºtilor/ semi-adevãrurilorlor.

O apariþie interesantã, ataºantã, este ºi Marta,soþia în vîrstã de treizeci ºi ceva a primarului,strãina ºi seducãtoarea, fata cumpãratã ºi femeiainvidiatã; pe urmã primarul însuºi, AlexandruRogozan, suferind clasicul caz românesc al beþieiputerii: fost opozant al instaurãrii comunismului,devine, prin ºantaj, unealta colectivizãrii, „tampon”între oameni ºi autoritãþi; are „plãcerea demolãrii

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


o carte în dezbatere

ªtefan Manasia

Zile tulburi, apã nãmoloasã

(Continuare în pagina 16)Miron Duca Peisaj (detaliu), tehnicã mixtã- 2006

Numãrat în primele rânduri ale optzeciºtilorde soi (deºi zgârcit cu apariþiile editorialeºi „disident” ca atitudine scripturalã, nu

lipseºte din nicio listã mai acãtãrii), descrierea sacu instrumente valabile pentru o anume secþiunedin literatura vremii e mereu cu rest, mai maredecât în cazul celorlalte singurãtãþi ale generaþieisale. Se asumã ºi se recunoaºte, mai degrabã,coincidenþa existenþialã, de spaþiu ºi timp, decâtcea de atitudine auctorialã. Melancolic în sensulatenþiei fixate obsesiv asupra obiectelor acesteilumi, Alexandru Vlad priveºte realitatea într-unceremonial al rostirii pedant, preþios, cu o miºcareamplã ºi, surprinzãtor, fireascã. Totul depinde decuvânt, lumea se creeazã acum, în fiecare clipã,prin contemplare verbalizatã – „mi-am concentrattoatã privirea asupra…”. Intarsiile plastice,întotdeauna neaºteptate, par mai importantedecât întâmplarea, o stranie excitaþie, misterioasãºi vag ameninþãtoare, transmiþându-se cititorului.Fraza de un rafinament adesea excesiv, cu maniide orfevrier „aþâþat de propriile cuvinte”,distorsioneazã expresiv banale feþe alecotidianului. Nicio asemãnare cu tratamentul„homeopatic” al griului cotidian, prezent la mulþidintre desantiºtii de marcã. Nu se sperã oameliorare a relaþiei individ–lume-pe-dos prindescrierea cenuºie a faptului mãrunt, ci se degustãfãrâma de culoare pe care cuvântul o poateîmprumuta lumii, exploatând larg ºi, câteodatã,prea atent supravegheat libertatea interpretãrilor.Suferind de „egocentrismul oglinzii”, A. V. „adunãsenzaþii ºi imagini cu lãcomia ºi hãrniciadezlãnþuitã a veveriþei” (Drumul spre Polul Sud).Livrescul e o excrescenþã cultivatã anume, un þel.Plecarea de la o realitate e facultativã, cãciimaginaþia verbalã ºi memoria culturalã aruncã unstrat difuz asupra peisajului natural ºi uman.Propria trântã cu vorbele îi este prozatoruluisuficientã. Aºa se întâmplã ºi în Curcubeul dublu.Norman Manea remarcã, pe bunã dreptate,voluptatea livrescului, dar magia compoziþiei nuînseamnã cã avem de-a face într-adevãr cu oconstrucþie armonicã. E, mai degrabã, o aglutinarede secvenþe tatonante, fiindcã naratorul îºi joacãluciditatea lenos, aburit, ca prin „sticla de lampã”a privirii aþintite înspre averea sonorã dinãuntru,reprodusã prin vocalizele cu lungi, alambicate

pauze de respiraþie ale unui gurmet. Citesc într-unExerciþiu mnemotehnic: „E reconfortant sã scriiacum despre lucrurile acestea, ºi am visatîntotdeauna cã le voi scrie relaxat ºi cã ele vor«crea atmosferã». Cândva, atunci, n-ar fi avutniciun haz, cuvintele nu stimulau în nici un felfantezia, ar fi fost prozaice, o simplã redundanþã.N-avea rost sã le scrii nici mãcar în secret. Acume ca ºi când ai sta la cãldurã ºi ai descrie vremeamohorâtã de afarã, fãrã teama cã geamul ar puteaplesni ºi moina ar intra înãuntru.” E aici oprofesiune de credinþã. A. V. alege tratamentul„alopat”. Pentru el, oricât de asemãnãtoare curealitatea, literatura e altã lume. Sã mai adaug cãnu din propensiuni neo-sãmãnãtoriste scrieAlexandru Vlad despre „viaþa la þarã”. Orecuperare a bunei înþelegeri cu lucrurile acesteilumi încearcã prozatorul în scrisul sãu ezitant,când iute ºi suspendat, când revãrsat în lungiperioade cu inserþii picturale.

Ploile amare (Editura Charmides, Bistriþa,2011, 446 p.) nu e roman al colectivizãrii ºi niciroman al satului în comunism. Mã voi feri anumede astfel de etichete vaste ºi limitative. Foarte„hotãrâte”, cu hotare înguste, ele includ cartea lacapitolul demascãri ºi o îndepãrteazã de zonaînþelegerii ºi a meditaþiei. Literatura nu demascã,ea identificã mãºtile, le interpreteazã, le disecãresorturile ascunse, le prospecteazã sensurileneapãrat general-umane. Istoria nu se învaþã dinliteraturã, ci se înþelege. Aºadar, Ploile amare e unroman realist-parabolic. Ochiul atent ºi „leneº” (caal pictorilor care vãd petele de culoarealcãtuitoare de volume ºi le reproduc ignorând atreia dimensiune) al prozatorului vede lucrurileaºa cum sunt/cum erau, dar nu le închide subformule de unicã folosinþã. Prin intermediulralenti-ului metaforal, pledeazã, cum ar spuneValéry, pentru o înþelegere în care „a spune cãplouã” sã echivaleze cu o afirmaþie de extremãgravitate existenþialã. În parabola sa – în sensulcel mai bun al termenului, acela de expresie cutoate latenþele în alertã, cu infinite zvonuri depotenþialitãþi ºi deschisã unor lecturi multiple ºipolifonice –, chiar asta ne spune A. V., cã plouã.Amar. Avem de-a face cu romanul în straturi alunei comunitãþi pestriþe aflate într-o situaþielimitã. Întrebarea pe care o pune cartea e aceasta:

cum s-ar comporta o aºezare umanã oarecaredacã ar fi izolatã de restul lumii o bunã bucatã devreme ºi dacã gesturile cotidiene ar trebui sã seadapteze unei teribile, persistente,atotcuprinzãtoare umiditãþi? E chiar schemaunora dintre cele mai bune cãrþi de prozã alelumii. Nu altfel procedeazã Saramago în Pluta depiatrã, Eseu despre orbire ori Intermitenþelemorþii. Procedeul e de gãsit ºi în celebre cãrþipolicier. Prozatorul poate lucra pe îndelete cucâteva tipuri ºi caractere, sugerândcomportamentul mulþimilor printre rânduri. Unnumãr restrâns de oameni, ai locului, dar ºi câþivarãtãciþi acolo, încearcã sã se adapteze nu atât ploii– cu care se obiºnuiesc rapid ºi abia de o maisimt când circumstanþele sunt tensionate, câtnoroiului. Aceasta e metafora centralã ºi obsesivãa romanului – amestecul de apã ºi pãmânt,ambele elemente fundamentale ºi pure, ºiînsoþirea lor perversã, lipsitã de fluenþã, dar ºi defermitate. „Noroiul, scria G. Cãlinescu, e oconfuzie între douã elemente care aruncã spiritulîn incertitudine, o alterare ºi a apei, ºi apãmântului, nepromiþând nimic”. Bacovia putea fifolosit ca motto. Verbul cãderilor diluviene erepetat pe loc, încãpãþânat ºi cu o dozã de isterieabia stãpânitã ºi în roman. Cã „întotdeaunalucrurile oglindite în ape tulburi prind dinculoarea a ceea ce tulburã apa”, mottoul dinLeonardo, sugereazã tocmai experimentul la careinvitã cartea. O apãsare menitã sã serveascãdemonstraþiei.

Þãrâna, glia, ogorul, brazda, ca instrumentarsine qua non al vieþii tradiþionale a þãranului,dispar într-o corciturã imitând tranziþia dintrelumi, suspendarea, incurabila inconsistenþã.Excelentã scena piramidei de saci umpluþi cunoroi (ca niºte „testicule amãrâte”) care, prinarhitectura ei geometricã, ar trebui sã opreascãapele. Trimiterea la piramidele egiptene e apatic-disperatã. În aceastã insulã pervertitã, lumea deafarã existã ca referinþã vagã, de neîntrupatînãuntrul cercului: „la momentul când apele auînchis cercul”, s-a produs o închidere în legi noi.Resemnarea e copleºitoare, cãci inconºtientã deproporþiile ei: „Supravieþuind într-o bãltoacãenormã, satul pãrea pur ºi simplu o insulã, ca unboþ de mãmãligã într-un castron cu lapte. La oadicã lumea se putea refugia pe deal, puteaîncropi adãposturi în pãdure. Însã nu era cazul,deocamdatã. Apele nu se retrãgeau, dar nivelul lorera staþionar, nu mai creºtea”. Pentru aceºti þãraniardeleni, sensurile sacre ale pãmântului (aºa cumapar la Goga ori la Rebreanu) ºi-au pierdutrezonanþa. S-au rãtãcit legãturile cu matca,þãrâna/þarina nu mai e centru al universuluiordonându-l arhetipal, glia nu e milostivã,miriºtea nu e grãitoare. Pãmântul a dispãrut, afost luat, nu doar în scripte. Hoþul Zaharie,alcoolicul, filosofeazã despre schimbareaproprietarului: „La aproape douãzeci de ani dupãcolectivizare, oamenii se împãrþiserã pe nesimþite,iarãºi, în sãraci ºi bogaþi […] În timpulcolectivizãrii, anii aceia tulburi, vãzuse el cât deuºor îºi schimbã bunurile posesorul […] Lucruldevine al tãu imediat ce l-ai luat de la locul lui ºil-ai fãcut nevãzut. Pânã ºi un câine, care are cevadiscernãmânt, dacã-l þii o vreme ºi-i arunci ocoajã, sfârºeºte prin a te recunoaºte de stãpân”.Lucrul cel mai greu de asimilat e acela alabstractizãrii stãpânului: „avuseserã de-a face cu oaltã realitate, poate mai concretã ºi mai uºor deacceptat: proprietarul. Contele era proprietarulpãdurii, evreul era proprietarul prãvãliei. Acumapãruse, sau ajunsese pânã la ei, autoritateastatului […] Impozite, obligaþii, campanii,

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 77

Irina Petraº

Alexandru Vlad ºi intermitenþele ploilor amare

recensãminte, acte de identitate înnoite periodic.[…] Trebuiau sã fie credincioºi unei abstracþiuni.Iar puterea abstractã era mai de temut decâttrimiºii ei, activiºtii, uneori plini de viciiomeneºti”. În absenþa reperului concret alstãpânului care cere ascultare ºi supunere,oamenii se micºoreazã, devin transparenþi: „ideeacã se aflau izolaþi, înconjuraþi din toate pãrþile deape chiar dacã nu neapãrat în primejdie demoarte, dãdea un sentiment extraordinar deinconfortabil ºi greu de explicat, care nu dispãreanici un moment, se combina mai degrabã cutoate celelalte sentimente ºi le altera. Lumea semicºorase brusc, erai tentat sã te comporþi ca unmãscãrici.”

Inteligent detaliatã tema izolãrii. Cele câtevareferiri la Putere rãmân anume schematice.Colectivizarea, victorioasã, a eºuat, oamenii, fãrãpãmânt, ºi-au pierdut verticalitatea ºi nu audeprinderea existenþei comunitare. Rãmân singuri,singurãtatea leneºã, inerþialã fiind variantadegradatã a comunitãþii ferm ierarhizate dedinainte. Intelectualii izolaþi de ape alãturi desãteni nu au soluþii, ei nu fac decât sã adânceascãsimptomele singurãtãþii. Satul cel amãrât rãmânepentru ei o necunoscutã. Ca în Apocalipsã, undestã scris: „ºi o treime din ape se prefãcu în pelin,ºi mulþi oameni murirã de aceste ape, cãci sefãcuserã amare”, semne ale amãrelii, amãrãciuniiapar peste tot: plante „corcite ºi amare”, supãrãriamarnice, poftã amarã, zi „lungã ºi amarã”,vegetaþie amãruie, amãrâta de casã, aer amãrui,þigarã „umedã ºi amãruie”. Prin perdeaua ploiicare cade, nimic nu mai pare cum a fost; înacelaºi timp, cu o capacitate stranie deimprovizaþie ºi instinct al supravieþuirii, satuldeprinde gesturi adaptate la crizã. Izolareaînseamnã ieºire de sub autoritãþi, despãrþit delume satul poate fi liber, pe cont propriu. Nudoar cã „nu apãruserã nici un fel de autoritãþi.Partidul nu-ºi fãcuse simþitã prezenþa ocrotitoare”,dar au rãmas în afara cercului de tinã ºi profesoriinavetiºti, activiºtii, dãrile: „Dupã ce primelespaime au mai trecut, ploaia s-a mulþumit maimult sã întreþinã pacostea decât s-o conducã la undezastru hotãrât, într-o unitate datã de timp. Auavut chiar ºi unele satisfacþii: încasatorii de toatefelurile n-au mai bãtut satul pentru banii pecurent electric, impozite restante ºi alteleasemenea. Orice datorie a intrat în moratoriu,pânã când vor trece apele. Din punctul acesta devedere, parcã reveniserã vechile vremuri bune”.Deºi cartea e ritmatã pe trimiteri biblice, nicimãcar preotul, plecat la o „discretã adunare laepiscopie”, nu e în sat. Autoritatea sa de modãveche nu poate interveni. Comunismul e dincolode deal, de pãdure, tot acolo ºi comuna, oraºul ºio anume formã de eliberare, dar sãteniiîmpotmoliþi în noroaie nu încearcã sã scape.Cercul apelor tulburi a devenit pretext tocmaibun pentru a instaura o nouã rânduialã, fie ea ºiîntoarsã pe dos, cu alte noime (ori cu absenþaoricãrei noime) ºi cu alte ierarhii (ori cu unaarbitrarã ºi grotescã prin neimplicare). Truda vanãla înãlþarea piramidei nu înainteazã decâtcumpãratã cu porþii de alcool ºi tutun. Deºi,mãcar teoretic, ea ar urma sã salveze satul, ideeanu prinde, cãci satul nu mai existã, a dispãrutodatã cu pãmântul înstrãinat de colectiv ºi deploaie: „Oamenii nu învãþau sã lucreze în grup,sã-ºi organizeze eforturile”; „Atunci când oameniise adunã, le creºte cheful de vorbã ºi le scadecheful de lucru. În scurtã vreme, se constituiauîntr-un cerc ºi începea o flecãrealã pe cinste întimp ce se trecea sticla din mânã în mânã ºi seaprindeau þigãri”. Alexandru, un fel de mic tiran

cu impulsuri activiste, e aproape simpatic, cãci arvrea sã facã ceva acolo unde toþi ceilalþi aurenunþat sã mai spere. Prenumele trimite, ironic,la mari campanii machedonice: „Ale lui erau toaterãspunderile de când aceia care se ocupau deadministraþie ºi de organizarea politicã segrãmãdiserã la centrul de comunã de undedãdeau telefoane ºi trimiteau adrese oficiale, cuºtampilã, sau veneau uneori în vizite. Iatã cãacum nu funcþiona telefonul, nu venea nici poºtaºi nici în vizitã nu putea veni nimeni. Crizaaceasta l-a gãsit fãrã nici un sprijin din exterior[…] Zãbovi o clipã în poartã ºi privi uliþa cu unaer de stãpân, dar pe uliþã nu era nimeni”.

ªcoala, biserica, prãvãlia s–au închis. Vremeafiind bolnavã, babele satului se adunã la dispensarpentru a afla ºtirile. Dar doctorul însuºi e bolnav,pe moarte. Sub ploaia oblicã ºi mãruntã, se facgesturi de-acum inutile: „Dãnilã se spãla pe mâini,absent, ºi fãrã sã fie nevoie de fapt”. Lumeainsulei se defineºte prin absenþã, ingredienteleunei vieþi obiºnuite ºi cu un minim confortdispar: apa de bãut, rachiul, curentul electric,lemnele uscate, cafeaua: „Nu te copleºea atât demult prezenþa [apei], cât absenþa definitivã alucrurilor care fuseserã întotdeauna acolo:drumuri, poteci, tufiºuri, stâlpi, cãpiþe de fân,garduri. Toate lipseau de parcã le-ar fi anulatcineva, cineva atotputernic, cu o cârpã muiatã îngri (în culoarea fumului). Faptul cã lipsea ºi liniaorizontului, pierdutã într-o ceaþã alburie, fãcea calumea aceasta micã sã parã nesfârºitã”. Plouãstatornic de multe sãptãmâni, dar aþi dovedit cutoþii un minunat simþ de adaptare, conchidePompiliu a cappella în textul afiºat la Gazeta deperete.

În nesfârºirea omeneascã a acestei lumicotropite de ape amare stã forþa romanului. Dacã„peisajul tindea de multã vreme sã devinãmonocrom”, iar „lumina slabã a cerului cenuºiuse reflecta în apele murdare”, în mod paradoxal,„noroiul avea ºi el luminiscenþa lui […], deveneatot mai fluid. Printr-o ciudatã inversare, lumina dejos pãrea oarecum mai puternicã decât cea de sus.Probabil cã ploua, nici nu mai puteai fi sigur”.Comentariile naratorului ori ale personajelor aumereu cel puþin douã sensuri („tot satul sufereade o formã oarecare de schizofrenie. Nimic nuera destul de ferm”), ambiguitatea limbajului oimitã pe cea a noroiului, care clefãie ºi el, într-uncanon perfid, de fundal. „Trebuie sã ai multãgrijã, domnu’ Caþ. Apele astea te furã. Te uiþi laele ºi nu-þi dai seama dacã curg sau stau…” Grijade a respecta reguli ºi legi stã în cumpãnã cuevidenþa cã orice lege poate fi nesocotitã. Nudoar pãmântul le fuge de sub picioare, ci viaþaînsãºi. Încovoiaþi sub ºiroirile ploii, oamenii serãsfrâng în trecãtoarea oglindã a apei tulburi câtsã-ºi zãreascã moartea la pândã.

Pe acest fundal se consumã intermitenþeleploilor amare. Totul a devenit un fel de negoþ lanegru, rezolvat în clipã, fãrã viitor. Subameninþarea albã ºi oarecum teoreticã a morþii,personajele se adapteazã (chiar ºi murind de bolicu bãtaie simbolicã, precum cancerul), trãiesc;dar, mai ales, nu-ºi pierd speranþa, de nimicsusþinutã, cã, pânã la urmã, potopul se va opri.Astfel, sunt la locul lor cele câteva secvenþeerotice, împreunãri descrise cu fior liric ºi ochipictural, chiar dacã nu despre iubire e vorba.Emoþia e a frazelor bine încondeiate, nu aprotagoniºtilor. Ei îºi rezolvã o nevoie a trupuluiapelând la recuzita la îndemânã. Brigadierul, „fostpreot rãspopit, fost delicvent, producãtor ilicit dealcool ºi paznic la gãini înfometate”, îºi poatestrecura povestea despre închisori ºi nedreptate,cu o grabã impusã de circumstanþe: „cu asemenea

repeziciune se lãsa seara”. Kat introduce oparantezã filosoficã, o cântãrire a impasului. Elcautã o „carte serioasã despre problema timpului.[…] I-ar fi de folos, nu l-ar mai sâcâi atât de multaceastã supãrãtoare inadecvare a minþii sale cumomentele zilei. ªi el unul nu prea obiºnuia sã-ºilase problemele nelãmurite”. Cã recurge la o cartedespre arta croºetatului are subînþelesuri multe.Pentru doctorul Dãnilã, „ploile acestea nesfârºitesunt ca o boalã cronicã, cu care omul ajunge sãconvieþuiascã. ªi perioadele de acalmie a durerilorþin loc de sãnãtate”. Paznicul Toma Buric „veneaclefãind din cizmele lui largi de cauciuc, luacentrul satului în primire ºi aprindea felinarul dinfaþa Prãvãliei – ºi asta era un fel de semnal cãlucrurile au intrat în stãpânirea sa”. Crima dãoarecare suspans romanului, dar ºi ea e simbolicã.Florica e neguþãtoarea de plãceri furiºe ale cãrnii,iar fata ei cea frumoasã, Anca, despre care sevorbeºte ca despre un ideal de neatins (ºi e visatãde abulicul Pompiliu), a fost ucisã pentru cã erafrumoasã ºi purã într-o lume de impostu(rã)ri. Nufiindcã ºtie despre matrapazlâcuri ºi crime trebuiesã moarã, ci fiindcã nu se pliazã regulilor lumiinoi. Activistul cel borþos se îndrãgostise de ea.Fiindcã „partidul, Uniunea Sovieticã, misiunea ºiputerea lui politicã” nu-i erau de niciun folos, îºipierde capul ºi stãpânirea: „Uitase de lupta declasã, trecea de la stãri de furie ºi cruzime, cândabuza de toatã lumea, la beþii fãrã mãsurã, încâttrebuia târât la camera de oaspeþi ºi ºters la gurã”.Satul e o capcanã, „capcana locurilor închise ºi apropriilor fapte”. Ea îl va pierde ºi pe Îngeraº, cuputerea lui apãratã de umbre ºi întuneric. Când,în fine, oamenii trebuie sã accepte evidenþa cã„inundaþii nu mai existã”, ei ies la luminã cadintr-un straniu purgatoriu: „Soarele ºi lunaapãreau pe cer imperturbabile, de parcã n-ar filipsit din ochii oamenilor atâta vreme. Parcãaceºtia ar fi fost cei plecaþi undeva, ºi ar fi revenitabia acum acasã”. Tot dublu va fi ºi finalul:þãruºul înfipt în pãmânt pentru a mãsuramiºcarea apelor dã frunze ºi rãmurele noi, dar„noroiul nu era departe, pândea încã sub crustade pãmânt uscat”. Peste toatã istoria acestorabsenþe gestionate sub crizã, stãruie constatareanãucã a unui personaj: „Deci asta e, îºi spuse fãrãsã se gândeascã la ceva anume, nu mai multdecât atât. ªi când nici mãcar asta nu e, de ce þise pare lipsa atât de mare, aproape profundã?”

P. S. Voi relua aici o întrebare pusã, în câtevarânduri, colegilor mei: în ce moment al istorieipostdecembriste a cãrþii au hotãrât scriitorii cãtextele lor pot apãrea oricum? Cã editurile se potlipsi, nepedepsite, de competenþa unui corectorde meserie ºi a unui redactor cu cap limpede ºiochi treaz? Cã, în consecinþã, cartea poate ieºi înlume descheiatã, cu cravata strâmbã, tivuldescusut ºi aþele de la însãilat nescoase?Dezacorduri, virgule absente ori puse aiurea,repetiþii supãrãtoare, cuvinte cu sens deviat(lecþiuni greºite?) într-o carte care merita o lecturãfãrã obstacole.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Sub acest titlu publicã reputatul cercetãtor literarGeo ªerban o frumoasã ºi revelatoare carte-album dedicatã unuia dintre cei mai activi

militanþi ai avangardei artistice româneºti (Ed.Hasefer, Bucureºti, 2011). E un ansamblu de evocãri,pornind de la întrevederile criticului cu fondatorulcoloniei artistice israeliene de la Ein Hod, în anii1976, 1978 ºi 1980. Note din aceste conversaþii seîntreþes cu cercetãri de arhivã prin care estereconstituit un consistent dosar al vieþii ºi operei luiIancu. E un demers pe care Geo ªerban îl face de anibuni (îl evocase pe marele artist încã în revistaSecolul 20, cu câteva decenii în urmã), iar rezultatelecele mai concludente se vãd acum, cândpersonalitatea evocatã capãtã contururi ºi reliefuri caºi definitive. Cãci lucrarea de faþã este cea maicuprinzãtoare perspectivã deschisã pânã acum asupraacestei figuri proeminente a modernitãþii artisticeromâneºti.

Îl urmãrim, astfel, pe foarte tânãrul redactor alefemerei dar semnificativei reviste Simbolul, editate în1912 cu colaborarea prietenilor Ion Vinea, a viitoruluiTristan Tzara, a lui Adrian Maniu, sub îndrumareaartisticã a plasticianului Iosif Iser, profesorul sãu. I seretraseazã drumul agitat ilustrat de aventura dadaistãde la Zürich, unde fusese trimis de pãrinþi pentrustudii de inginerie, cu întâlnirile nonconformiste de laCabaretul Voltaire al lui Hugo Ball, inaugurate înfebruarie 1916, unde Iancu a avut unul din rolurile deprotagonist: a imortalizat grupul insurgent în tablouridevenite celebre, a participat la realizarea „poemelorsimultane”, alãturi de Tzara, într-un limbaj în care seamestecau ºi refrene româneºti, a fãcut mãºti pentrumanifestãrile de cutezãtoare prospeþime alemomentului, a ilustrat revista Dada... Iconoclast la oprimã orã, a schimbat în curând câmpul de bãtaiepentru incursuni mai puþin turbulente în mediulabstracþionist-constructivist al ºcolii Bauhaus de subdirecþia lui Walter Gropius, iar în 1922 a crezut dedatoria sa sã se întoarcã în þarã, unde mãrturisea cãvoia sã participe la fenomenul de înnoire asensibilitãþii artistice în curs de desfãºurare. L-a ºialimentat din plin, cãci puternica sa personalitate s-aasociat productiv cu a altor spirite luptãtoare de marerelief, precum Ion Vinea, cu care întemeiazã în 1922revista de avangardã Contimporanul, rãmânând înfruntea ei vreme de un deceniu. Numeroasele salearticole din aceºti ani, publicate ºi în reviste îlplaseazã în fruntea celor ce reflecteazã, ca foarte buncunoscãtor, asupra artei noi, fie cã este vorba depicturã ori de arhitecturã, propunând soluþiiîndrãzneþe într-o lume aflatã încã în plin proces de„geometrizare”, de coagulare a unei ordini promise lanoi de Marea Unire de la 1918.

Erau multe de fãcut atunci, ºi Marcel Iancu seangajeazã alãturi de spiritele cele mai luminate ºi maiconstructive ale timpului de mari prefaceri pe care îltrãia. Dispune ºi de un condei scriitoricesc remarcabilprin expresivitate, incisiv adesea ca ºi desenulcompoziþiilor sale plastice, dar echilibrat înprofunzime, cãci fermitatea vocii cu care cereaînnoirea era departe de a îndemna la demolãrispectaculoase (nihilismul Dada l-a ºi îndepãrtat deacea miºcare, dupã propria mãrturisire). El chema,dimpotrivã, la întemeiere, la reclãdire ºi la construcþiadurabilã. A trecut repede ºi la acþiune, cãci de peplanºetele sale au prins viaþã un numãr important deconstrucþii prin care ordinea ºi claritatea luminoasã anoilor geometrii arhitecturale începeau sã impunã o„nouã urbanisticã” într-un Bucureºti ce avea urgentãnevoie de modernizare. Este semnul sub care îºiînscrisese numele alãturi de alþi mari arhitecþi români,

Octav Doicescu ºi Horia Creangã, într-un ambiþiosproiect ”utopic” din 1935.

Geo ºerban rememoreazã însã ºi preþioasacontribuþie a artisului grafician la imortalizareamultor chipuri de scriitori români ai timpului sãu,prin portretele imediat recognoscibile prinoriginalitatea lor, publicate în presa literarã,acompaniind antologii astãzi celebre, precumAntologia poeþilor de azi a lui Ion Pillat ºiPerpessicius din 1925-28 ori interviurile din Mãrturiaunei generaþii a lui Felix Aderca din 1929; sauilustraþiile la cãrþi de Ion Vinea, Mateiu I. I. Caragialeºi alþii, alãturi de prezenþa sa plasticã dinContimporanul sau Punct, unde protagonistul de pescena avangardistã se manifesta exemplar. Meditaþiilesale asupra artei noi au avut, de altfel, ºi ecouriputernic încurajatoare în scrisul unor poeþi ca IlarieVoronca, la care chiar formulãri imediat identificabileale artistului erau fertil adaptate în interpretarea ºiorientarea noii literaturi în faza ei „constructivistã”.Textul inaugural al avangardei româneºti, Manifestactivist cãtre tinerime, al lui Ion Vinea dinContimporanul anul 1925, îi datoreazã, se vedeimediat, foarte mult (fusese, de altfel, precedat dearticole edificatoare ale lui Iancu despre artamodernã), iar etapa abstracþionistã a lui VictorBrauner (în desenele din reviste ca 75 H.P., Punct ºiIntegral), au desigur acelaºi model.

Un important ºi dens capitol al volumului de faþãe cel consacrat începuturilor lui Marcel Iancu, maiales relaþiilor sale cu Tristan Tzara, care au cunoscutun parcurs destul de accidentat: dupã primele angajãridadaiste de la Zürich, despãrþirea drumurilor celor doiprieteni se produce, pe fundalul separãrii tot maievidente dintre iconoclastia cvasinihilistã a „literaþilor”ºi linia mai calmã ºi echilibratã a artiºtilor plastici. Îldespãrþea pe Marcel Iancu de Tzara ºi temperamentul,mult mai grav ºi mai aºezat, în contrast cu personajulgata mereu sã joace într-o comedie a literaturii, cuînclinaþii ludice ºi propensiuni spre farsã, sclipitor înumorul sãu clovnesc ºi în inepuizabilele salearlechinade. Cum bine scrie Geo ªerban, referindu-sela „dubla solicitare” a personalitãþii plasticianului, „pede o parte, se simte irezistibil atras de tot ceînseamnã spargerea tiparelor, depãºirea canoaneloranchilozate; pe de altã parte, îi repugnã nihilismulrudimentar, refuzã transformarea contestaþiei înextravaganþã dizolvantã”.

Revenirea în þarã probeazã ºi ea acest spiritpreponderent constructiv, asociat cu o fervoare aangajãrii în marile proiecte pe care le simþeaobligatorii ºi necesare în noua „Românie Mare”,controlatã, însã, de „efortul aplicat, obiectiv, alprofesionalismului de artizan”, de unde ºi preferinþade a fi asociat mai degrabã orientãrii constructivist-abstracþioniste a artei, decât spiritului destructurantdadaist. A ºi dovedit de altfel, în munca efectivã peºantierele construcþiilor sale, cã este ºi un muncitorpasionat de ceea ce face, care încearcã sã dea fiinþãproiectelor de pe pagina scrisã ori de pe palanºetainginereascã. ªi a fãcut-o cu pasiune pânã în ultimaclipã a biografiei sale româneºti, adicã pânã în iulie1941, când, ºocat de asasinarea de cãtre bandelelegionare a unui cumnat al sãu, s-a decis sã plece înIsrael, unde ºi-a reluat viaþa de creator ºi de animatoral vieþii artistice, mai ales prin construcþia acelui sat alartiºtilor ºi al muzeului care-i poartã numele, la EinHod, în 1953. Înainte de a pleca din România, a maiavut însã vreme ºi sã modernizeze sala teatruluievreiesc bucureºtean, Baraºeum.

Munca de coordonare redacþionalã de laContimporanul, cu numeroasele contacte luate cuconfraþii artiºti de avangardã din toatã Europa,

convinºi sã-i devinã colaboratori în eforturilenovatoare de la Bucureºti (nu e uitatã de cercetãtornici expoziþia internaþionalã de sub egida revistei, dindecembrie 1924), dialogurile succinte însãsemnificative cu reprezentanþi de frunte ai miºcãrilorde pionierat artistic, de la André Breton, JeanCocteau, Eluard, la Jean Arp, Max Ernst, Brâncuºi,Tamás Aladár, ºi alþii, dar mai ales substanþiala sapublicisticã – articole cu caracter de manifest novator,de reflecþie asupra diverselor stiluri artistice alemomentului, de la cubism ºi futurism laabstracþionismul constructivist, profilurile de artiºtiprecum cele conturate despre Brâncuºi, venerat camaestru al artei moderne universale, ori Le Corbusier,expoziþiile personale de picturã, - toate acestea îldefinesc pe Marcel Iancu drept unul dintre fermenþiicei mai fertili ai vieþii noastre culturale din primajumãtate a secolului XX. Lectura acestor texte scrisede un profund cunoscãtor al artei moderne e ºiinstructivã ºi deosebit de plãcutã, fiindcã MarcelIancu are stil, scrie ca un adevãrat literat, posedã artaconciziei aproape de aforisticã, impune prin formulãriadesea memorabile ale gândului o viziune artisticã pecare o punea sub semnul „geometriei care cântã”.

Adunându-le pentru prima oarã într-o culegere pecare o putem bãnui exhaustivã, dat fiind spiritulscormonitor, de pasionat cercetãtor al preseiromâneºti a epocii, pe care i-l cunoaºtem, Geo ªerbanface un mare serviciu cercetãrii acestei opere, deacum ºi din viitor, ºi omagiazã, cum se ºi cãdea,impunãtoarea personalitate a artistului complex care afost Marcel Iancu. Din întâlnirile avute cu artistul înIsrael, ca ºi din parcurgerea empaticã, adânccomprehensivã a operei sale, a ieºit, iatã, o cartefrumoasã, un album de artã plasticã ºi de fotografiiilustrat cu gust, care, punctând principalele momenteale biografiei creatoare a lui Marcel Iancu,îmbogãþeºte substanþial datele cunoscute, dar oferã, înimagini concludente, repere palpabile ale vieþii saleînchinate artei. Partea de biografie umanã ºi artisticãpetrecutã în România lasã urme vibrante înconfesiunile încredinþate de artist interlocutorului sãu,probând cã legãturile profunde cu þara natalã n-aufost întrerupte niciodatã cu adevãrat, în ciudadramelor, a decepþiilor ºi injustiþiilor suferite învremurile de cumpãnã pe care le-a trãit. Scriindaceastã carte, Geo ªerban face ca Marcel Iancu sã seîntoarcã din nou printre noi într-o luminã puternicrevelatoare, la locul meritat printre valorile eminenteale creativitãþii româneºti moderne.

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Întâlniri cu Marcel IancuIon Pop

Marcel Iancu vãzut de Victor Brauner

lecturi

Din capacitate de a cunoaºte, subiectivã ºipersonalizatã, capricioasã, nesigurã,instabilã ºi versatilã, imaginaþia – „nebuna

din casã” (fr. la folle du logis) în formularea luiMalebranche, filosof ºi teolog francez din secolulal XVII-lea - va fi redefinitã sub o denumire nouã,„opinia”, ca fapt antropologic ºi social, ºi tratatã,începînd cu secolul Luminilor, din perspectivaorganizãrii politice a societãþii.

Pentru Descartes, imaginaþia face parte dincele trei „instrumente ale cunoaºterii”, alãturi deintelect (fr. entendement) ºi de simþuri, memoria– îndeosebi cea legatã de evenimentele trupului –fiind identicã cu ea (1). Incapabilã de a „concepe”ceva (Dumnezeu nu poate fi „imaginat”),imaginaþia e vecinã cu visul ºi cu starea dereverie. Strãine de controlul voinþei – nefiindaºadar acþiuni ale sufletului -, acestea sîntrezultatul configuraþiilor mecanice ale trupului(2). Cauzalitatea lor, depsihologizatã, nu trimitela semnificaþia mentalã a imaginilor iar deficitulepistemologic îi conferã imaginaþiei carteziene ocapacitate spiritualã slabã.

Textele lui Blaise Pascal scot imaginaþia dinrîndul facultãþilor cognitive privind-o ca pe unprincipiu universal „de eroare ºi de falsitate” cuefecte nefaste, atît asupra simþurilor cît ºi asupraraþiunii. Mergînd pe urmele lui Montaigne, careasimila neajunsurile produse de imaginaþie cu celegenerate de opinie ºi de întîmplare (fr. fortune),Pascal integreazã reflecþia asupra imaginaþieiconceptualizãrii raporturilor dintre suflet ºi trup,resortul sistemelor filosofice. Ignoranþa omuluiasupra naturii celor douã justificã respingerea decãtre Pascal a tuturor sistemelor de gîndire,socotite parþiale ºi partizane. Pe de altã parte,contaminarea fizicã prin fricã transformãimaginaþia în opinie.

Intervenind asupra trupului (unii se vindecã lavederea medicului, pe alþii îi îmbolnãveºte teamade a nu se îmbolnãvi; în registrul sinistru, unorcondamnaþi la moarte le-a cedat inima la vedereacãlãului, care le aducea vestea graþierii), imaginaþiaproduce, în scenografii variate, paloare a feþei sauroºealã, tremurãturi, ameþeli, leºinuri. „Laîncruciºarea sufletului cu trupul, aratã un foarteavizat exeget al lui Pascal, imaginaþia e cruceafilosofului. În ea, sufletul pãtimeºte din cauzatrupului, acþionînd, tot prin ea, asupra lui” (3). Încazul reprezentãrii dramatice a pasiunilor, putereaei stã în maniera actorilor de a pronunþa, nu însensul cuvintelor. În situaþie de lecturã, spaimadiscursivã a personajelor imaginare (filosoful cetraverseazã o prãpastie pe o scîndurã îngustã)devine una efectivã: cititorul pãleºte, transpirã, îivîjîie capul. „Frînghiile imaginaþiei”, þesute într-oreþea în care toþi sîntem prizonieri, transmit ºiamplificã vibraþiile sufleteºti de la cel ce deþinerostirea la cel cãruia îi e adresatã ºi care îi evictimã; la rîndul lui, acesta o repercuteazã înexteriorul circuitului narativ, cãtre un receptorterþ. Deschiderea textului asupra lumii aduce îndiscuþie problema formãrii opiniei ºi a definiriiputerii ca practicã de supunere prin manipulare acelor mulþi, sau ca obiºnuinþã de a asculta.Întreþinînd relaþii strînse cu obiºnuinþele (fr.coutume) întoarse spre trecutul încifrat în prezentîntr-un mod nedefinit, imaginaþia nu are, pentruPascal, o funcþie novatoare. Esenþialmente

conservatoare, tendenþial restauratoare, eadistorsioneazã raporturile gîndirii cu realitateaprin specularizãri savante ºi sofisticate, asemeneaferestrelor false de pe faþadele baroce. Astfel,filosofia lui Descartes e, de fapt, un „roman alfilosofiei”: o ficþiune în care Descartes nu e unromancier atotºtiutor ci un biet personaj prins învîltoarea unor evenimente ºi încercãri ale gîndiriipe care are iluzia cã le stãpîneºte povestindu-le.

Imaginaþia ºi forþa materialã sînt echivalente –G. Ferreyrolles le socoteºte „omogene”. Deþinãtoral forþei, stãpînul o manevreazã, aratã Pascal,dupã bunul lui plac, în virtutea „fanteziei celuicare o are, primul, în mîinile lui” [s.n.]. Forþastãpînului fabricã astfel opinia supuºilor, opiniastãpînului nefãcînd decît sã o utilizeze (4).Definirea opiniei ca fantezie, iluzie sau închipuire,apare la Montaigne, tributar stoicismului ceconfundã uneori dogma (rostirea autoritarã,afirmativã, imperativã), cu phantasia (discursulliber, arbitrar). În paginile pascaliene, onoareaconstã în a trãi în imaginaþia altora prinamplificarea spaimelor (omul de onoare e gata sãmoarã apãrîndu-ºi-o, ameninþîndu-i însã ofensiv cumoartea pe potrivnici, 5). Prin întîlnirea puterii cuimaginaþia, prima apare nu ca o tehnicã dedominare, ci ca una de manipulare ºi dedeturnare a sensurilor. Puterea regilor, aratãPascal, se bazeazã pe forþa lor pasivã ºi peimaginaþia supuºilor. Avînd forþa, ei nu o folosescpentru a domina, cum fac tiranii, ci o pãstreazãîn rezervã, asigurîndu-ºi stãpînirea printr-o pompãceremonialã similarã celei practicate în ritualurilemedicale, de justiþie sau de savantã dezbatereteologicã. Diluarea ºi dematerializarea forþei înretortele puterii întãreºte, paradoxal, efectul deteroare sacrã a supuºilor. Toþi tremurã de fricã,plecînd de la douã erori: cã forþa îi aparþineregelui (ea e însã deþinutã de structurile armatece-l înconjoarã) ºi cã aºteaptã sã fie folositãîmpotriva lor (în vreme ce protocolul regal e doarreproducerea ei simbolic-ceremonialã, 6). Îninsignifianþa lor absolutã, semnele puterii îºicreeazã propriul semnificat în imaginaþiadestinatarilor.

Memoriile lui Omer Talon, avocat general înparlamentul parizian între 1631 ºi 1652, analizateminuþios de J. Cornette, pun în luminã aspecteinedite ale unei opinii embrionare, interesatã de„afacerile publice”, pe fundalul „politiciiprezenþei” regale ºi al „monarhiei panoptice” încare regele trebuia sã ºtie ºi sã vadã totul (7). Încãde pe vremea lui Henric al IV-lea (1589-1610),Consiliul regelui se numea „Consiliu restrîns” sau„Consiliu secret”. Un consilier regal trebuia sã fieîndeosebi „credincios” ºi „taciturn”, supus fidel ºiscump la vorbã, „misterele statului” – numite ºi„secrete ale principelui” – neputînd fi fãcutepublice decît de acesta. În 1639, eruditul libertinGabriel Naudé confirma de altfel, chiar în titlulunei cãrþi ce-l va face celebru, inexistenþa opiniei,desemnînd manevrele ascunse, nepãtrunse, alepoliticii monarhice drept „loviturã de stat”permanentã.

Explozia de pamflete ºi texte subversiveîndreptate împotriva lui Mazarin, ministrul favorital Anei de Austria dupã moartea lui Ludovic alXIII-lea, va crea, înainte de Fronde (1648-1652),un curent de rezistenþã a nobililor ºi

parlamentarilor parizieni, hrãniþi cu lecturi dinstoici: o „frondã a cuvintelor” (8) în care fierearevãrsãrii orale e repede captatã ºi multiplicatã înformã imprimatã, ºi prin care opinia, încãnesigurã, intervine în dezbaterea publicã. Avîndca origine teama de rãzvrãtiri populare,monopolul de stat asupra tipãriturilor se va fisuraîn preajma Frondei, cînd o serie de proceseverbale ale ºedinþelor parlamentului vor fipublicate fãrã autorizaþia puterii: o modalitateprin care publicul, informat despre deliberãrileparlamentare, e invitat sã se exprime în legãturãcu ele, prin viu grai sau în scris. Cardinalul deRetz va califica astfel divulgarea secretelorparlamentare drept o „profanare” a misterelorstatului de cãtre o populaþie ce a invadat„sanctuarul” întunecos al legii.

În secolul al XVIII-lea, al cãrui „cuvîntprigonit”, redus la tãcere, a fost exhumat dintãcerea arhivelor de Arlette Farge, „dreptul de a ºtiºi de a judeca” (9) se întinde contagios, subchipul unei opinii tot mai sigurã de ea, dornicã dea fi informatã ºi de a lua iniþiative, ale cãreimodalitãþi de enunþare amestecã respectul datoratsuveranului cu libertatea de a refuza ascultarea,conformismul cu contestarea neorganizatã. Într-olume aflatã în plinã efervescenþã literarã ºipoliticã, traversatã de zvonuri ºi rumori, simplaexprimare a opiniei echivaleazã cu o luare depoziþie criticã sau perceputã ca atare de autoritãþi(„a vorbi despre ceva” înseamnã „a vorbiîmpotriva cuiva”). Lipsit de statut politic, cuvîntulpopular se autonomizeazã cu greu, înscriindu-seîn practici sociale variabile, nedurabile ºi slabsubversive, dar structurînd ºi cristalizînd o opiniemultiformã, fluctuantã, fragmentatã ºi dezbinatã(rãspîndirea de afiºe, publicarea de pamflete ºi decîntece umoristice sau licenþioase, de foi volanteºi de „bilete” ce colportau în egalã mãsurãadevãruri ºi falsuri). Într-un climat de toleranþãtacitã a autoritãþilor ºi de cenzurã ineficientã,exercitatã fãrã tragere de inimã, genuri insolite ºiefemere precum „noutãþile” difuzate clandestin pefoi volante manuscrise, pe abonament sau cubucata, se învecineazã cu publicaþii durabile ºiangajate, asemenea periodicului jansenistNouvelles ecclésiastiques, tipãrit ºi difuzatclandestin fãrã întrerupere între 1728 ºi 1803.Descriind poporul ca pe o masã de indivizi cesuportã istoria, publicaþiile secolului Luminilorcer, pentru cei mulþi, dreptul la informare ºi, prinaceasta, de a-ºi construi ei înºiºi destinul.

Opinia reflectã marile evenimente ale veaculuicontrastant, lacunar ºi imprevizibil, trecînd cuuºurinþã de la entuziasm la dezamãgire ºi de latonul ditirambic la defãimarea vehementã: un jocal aparenþelor în care dezinformarea ºi deturnareasensurilor merg mînã în mînã.

Pungaº ºi escroc simpatic, Cartouche e arestatîn 1721. Pentru a suscita reprobarea popularã,poliþia îl prezintã ca pe un criminal acþionînd într-o bandã primejdioasã de 300 de persoane.„Mãrturisirile” pe care le face înainte de a fiexecutat (o delaþiune jalnicã, contrarã solidaritãþiipopulare) aduce în faþa legii 742 de complici.Devenit „erou” printr-un gigantic denunþ ºi prinmanevrele poliþiei, Cartouche va fi glorificat deaceasta din urmã, care va pune în scenã, în teatreimprovizate în închisori, propria lui execuþie,chiar în ziua în care a avut loc (26 noiembrie1721)! (10) Puterea imaginii a creat astfel,simultan, eroul popular ºi criminalul urmãrit delege, într-un scenariu care, în 1721, avea rolul de arealiza un consens popular în urma eºecului

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Horia Lazãr

Imaginaþia ºi opiniaincidenþe

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


„reformei” trezoreriei regale iniþiate de John Law,alungat din Franþa în 1720, dupã ce ruinase 10%dintr-o populaþie lansatã frenetic în speculaþiifinanciar-bancare.

În 1744, Franþa se bucura de însãnãtoºirea luiLudovic al XV-lea „Preaiubitul” (fr. le Bien-Aimé),a cãrui sãnãtate fragilã dãduse naºtere unorrepetate zvonuri alarmante în 1721, 1723, 1726 ºi1729, înainte de a-ºi exprima decepþia faþã derechemarea amantei regale, ducesa deChâteauroux, dupã încheierea rãzboiului desuccesiune austriac (în timpul lui, monarhul oîndepãrtase sub presiunea clericilor, sensibili lavociferãrile populaþiei). Prin rãsturnarea percepþieipopulare, regele va deveni, în pamflete ºicaricaturi, „Ludovic Pacificul” (iubitor al pãcii, nual asprimilor rãzboiului, cum fusese strãbunicullui, Ludovic al XIV-lea) ºi „Marele Vînãtor” cepreferã înfruntarea cu vînatul vicisitudinilor vieþiide soldat. Construind a posteriori memoriarãzboiului, naraþiunile populare focalizate asuprasecvenþei reîntoarcerii amantei regale au creat ostare de revoltã mocnitã, îndeosebi în mediulfeminin: în toiul evenimentelor, femeile cereaunoutãþi despre rãzboi (operaþiuni militare ºi,evident, prezenþa perturbatoare sau absenþa doritãa ducesei) iar întoarcerea regelui în capitalã a fostîntîmpinatã, pe strãzi, cu o liniºte ostilã (11). Maimult: în 1745, Domniºoara de Bonafous vapublica romanul alegoric Tanastes, ce relateazãdragostea regelui ºi a ducesei – publicare care i-aadus întemniþarea imediatã, urmatã de o izolarede 14 ani într-o mînãstire.

La nivelul rãzvrãtirilor populare, frecvente însecolul Luminilor, evoluþiile opiniei sînt la fel despectaculoase. În aprilie 1720, o ordonanþãîmpotriva trîndavilor, a cerºetorilor ºi avagabonzilor a antrenat deportarea forþatã înLouisiana a unora dintre ei. De îndatã, presa ainformat despre rãpiri ºi cãsãtorii forþate aledelincvenþilor (12). Tot în 1720, în iulie, eºecultentativei de reformã a lui Law, desfãºuratã febrilºi transparent, a dat glas tuturor categoriilorsociale: speculaþiile i-au adus laolaltã pe clerici ºipe lachei iar femeile îºi încurajau soþii sã selanseze în speculaþii! În 1725 ºi 1775, scumpireagrînelor a fost perceputã ca o conspiraþie aspeculanþilor. În 1775, „rãzboiul fãinii” i-a ridicatpe þãrani ºi pe femei împotriva negustorilor degrîne iar brutãriile pariziene au fost jefuite de

bande vesele de femei fãrã ca poliþia sã intervinã.Retragerea puterii (ungerea regelui a avut loc laReims, nu la Paris, cum se anunþase iniþial) ºineangajarea represivã a serviciilor de ordine audus la „legitimarea mulþimii”, care recurgea totmai des la medierea regalã, mai precis a reginei,solicitatã de femei, neadresîndu-se autoritãþilor.Trecînd ca un curent între supuºi ºi rege, opiniase manifestã, de acum, ca o rostire a cãreireprimare declanºeazã revolta de teama cãreiaautoritãþile, puse în încurcãturã, ezitã sã intervinãîn forþã. „Monstrul” nu trebuie iritat...

A. Farge aratã cã, în secolul al XVIII-lea,opinia rezumã o modalitate de chestionare arealitãþii, la un moment dat, punînd în joc maimulte componente: informaþiile despreevenimente, percepþia popularã a trupului regelui,teama de poliþie, voinþa de a emite judecãþi înlegãturã cu treburile publice (13). Dacã regiciziisecolului al XVI-lea, antiabsolutiºti, urmãreau„uciderea tiranului” în vederea restabilirii„autoritãþii populare”, care în lectura Ligii catoliceînsemna revenirea la monarhia electivã, cei dinsecolele XVII ºi XVIII priveau subversiunea ultimãa asasinãrii regelui ca pe un „chip inversat alsupunerii” (14). A-l omorî pe rege nu înseamnã aucide monarhia, ucigaºul rãmînînd supus alregelui. Asasinarea suveranului va fi asociatãîncercãrii de a pãtrunde în intimitateamonarhului, cu care ucigaºul pretinde cã vrea sãîmpãrtãºeascã un secret – tentativã calificatã drepttrãdare, în vreme ce deþinerea unui secretnecunoscut de regele panoptic e consideratãcrimã. Schimbul verbal dintre suveran ºi supuºinefiind admis decît printr-o favoare a regelui,apropierea fizicã de monarh e echivalentã cuîncercarea de a pãtrunde, prin efracþie, înmisterele guvernãrii ºi ale „raþiunii de stat”.Legitimîndu-se ca actor politic, opinia, regicidcolectiv potenþial, simultan fidelã monarhului ºidecepþionatã de el, se învîrteºte în jurul „loculuiregelui” (15) – spaþiu vacant ºi punct orb ce atragemulþimile -, de care se apropie cu respect ºiteamã, ºi pe care nu se va instala decît printr-otransgresiune fãrã întoarcere: executarea solemnã,în public, a suveranului în ianuarie 1793,precedatã de delegitimarea ºi abolirea monarhiei.Simetricã suplicierii rituale a regicizilor,ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea are însã osemnificaþie total diferitã: prima are o funcþie

conservatoare, a doua - de rupturã ºi instaurare aunei noi temporalitãþi istorice, ilustratã deinstituþia calendarului republican.

Anii 1768-1775 reprezintã, în Franþa, o cotiturãîn evoluþia opiniei. Întemniþaþii la Bastilia dinaceastã perioadã sînt incriminaþi pentru cã auvorbit sau au scris „despre stat”, nu despre rege.Prin codificarea rezistenþei faþã de despotism (nufaþã de abuzurile punctuale ale guvernãriimonarhice), opinia devine un drept colectiv alnaþiunii, încetînd de a fi un act individual legitim.În acest fel, informarea va fi asimilatã unui act dejustiþie colectivã de cãtre opinie, ºi unuia detrãdare de cãtre autoritãþi. Într-o lume deschisãspre informaþie, în care „curiozitatea publicã”, totmai activã, îndepãrteazã vãlul de pe ultimelesecrete ale statului, cunoaºterea resorturiloracþiunii publice (a evenimentelor), înrãdãcinatã încunoaºterea „celuilalt” (atitudine privatã) ºi plasatãîntre posibil ºi neverificabil, va sfîrºi prin a crea„noi forme de alteritate” (16) – colective, politice,masive.

Note:

(1) Descartes, Règles pour la direction de l’esprit,trad. Jacques Brunschwig, în Œuvres philosophiques. I(1618-1637), Textes établis, présentés et annotés parFerdinand Alquié, Paris, Classiques Garnier, 1988, p. 118. „Memoria corporalã”, împãrþitã de oameni ºi deanimale, e un efect al obiºnuinþei – sau un reflex:„puterea animalelor de a-ºi aminti”, (ibid., p. 141), carenu e însã putinþa de a gîndi -, spre deosebire dememoria incorporalã, intelectualã, specificã omului.Animalele imagineazã ce li s-a întîmplat, omul concepesemnificînd prin limbaj, expresia gîndirii.

(2) Descartes, Les passions de l’âme, articolul 21, înŒuvres complètes. III (1643-1650), 1989, p. 969.

(3) Gérard Ferreyrolles, Les reines du monde.Imagination et coutume chez Pascal, Paris, HonoréChampion, 1995, p. 145.

(4) Ibid., p. 149. (5) Epictet distinge «imaginaþia comprehensivã» a

înþeleptului (asentimentul dat bunelor opinii) deadeziunea popularã la prejudecãþi ºi erori. Reiterînddescalificarea tuturor filosofiilor, Pascal respinge însãtoate opiniile, fãcînd loc «înþelepciunii evanghelice».

(6) G. Ferreyrolles, op. cit., p. 151. În acelaºi sens,“cruzimea” supliciilor ºi a execuþiilor ordonate deaparatul judiciar al lui Ludovic al XIV-lea are odimensiune disuasivã ºi diversionistã mai degrabã decîtrepresivã. Joël Cornette aratã cã, în ciuda aspectului lorteatral, numeroasele condamnãri la moarte din secolulal XVII-lea francez au fost urmate de puþine execuþii.Scopul lor era de a-i face pe supuºi sã uite povarafiscalitãþii (Joël Cornette, La mélancolie au pouvoir.Omer Talon et le procès de la raison d’État, Paris,Fayard, 1998, p. 248).

(7) J. Cornette, op. cit., p. 174 ºi 355. (8) Ibid., p. 31. (9) Arlette Farge, Dire et mal dire. L’opinion

publique au XVIIIe siècle, Paris, Seuil, col. “La librairiedu XXe siècle”, 1992, p. 63.

(10) Ibid., p. 145. (11) Ibid., p. 165. (12) Ibid., p. 170. (13) Ibid., p. 188. (14) Ibid., p. 198. (15) Ibid., p. 226. (16) Ibid., p. 291.

Miron Duca Reliefuri albe, tehnicã mixtã, 2007

Îi mulþumesc d-nei Mara Chiriþescu pentruinvitaþia pe care mi-a fãcut-o de-a vorbi aici,la standul Asociaþiei culturale “Amicii lui

Pavese”, din cadrul Tîrgului Gaudeamus. Mãbucur s-o salut ºi s-o cunosc personal, pentru cãde zeci de ani – ca sã nu fac pe modestul – îicitesc traducerile. Este o eminentã italienistã,care a transpus o sumedenie de cãrþi pînãacum. Un nume de referinþã al italienisticiiromâne este de asemeni Florin Chiriþescu, soþuldoamnei, regretatul traducãtor care ºi-a pussemnãtura pe cîteva cãrþi de rãsunet ale culturiipeninsulare. Am în minte Il nome della rosa alui Umberto Eco, dar ºi Il mestiere di vivere deCesare Pavese. Pot sã intuiesc cã, probabil, încadrul cuplului a funcþionat un fel decompetiþie ºi o reciprocã stimulare. E o dovadãclarã cã în doi se lucreazã mai bine, fiindcãechipa propulseazã fructele culturale.

Eu unul, pe lîngã faptul cã sînt italienistprin meseria mea cotidianã, mai sînt ºi scriitor,comentator al culturii române contemporane,printr-o serie de volume de facturã polemicã.Tocmai ieri mi-a mai apãrut o carte, însumareaunui jurnal, ca din întîmplare, pe care l-amþinut de-a lungul anului 2010. Unul dintre mo-delele mele a fost Pavese, aºa cã – fãrã a ºti cãmã voi întîlni aici cu înºiºi “Amicii lui CesarePavese” – n-am putut sã nu expun ca motto alcãrþii mele un pasaj din capodopera lui: “passa-vo la sera seduto davanti allo specchio per te-nermi compagnia” (îmi petreceam seara aºezatîn faþa oglinzii pentru a-mi þine tovãrãºie).

El o spunea “pe bune”, pentru cã este unautor cu un acut sentiment ºi o mare suferinþãa singurãtãþii. Dar voi reveni asupra acestuiaspect. Eu preluam citatul inclusiv cu o tentãironicã, ludicã. El se privea în oglindã, de unulsingur, seara, în schimb eu mã priveam în oglin-da monitorului. Blogul pe care continui sã-l þinpe site-ul revistei Tribuna din Cluj se scrie înfiecare searã ºi se posteazã pe internet. Aºadaroglinda reflectã chipul meu, dar, în ceea cetransmite pe cale electronicã, ilustreazã ºi gîn-durile mele. E un pas mai în faþã, plecînd de lacuvintele autorului italian.

În ceea ce-l priveºte pe Pavese, cred cã o ten-siune, sau o bifurcaþie fecundã pleacã din operasa. Unii au insistat pe latura de scriitor(neo)realist ºi aceasta a fost direcþia pe care s-apus accentul în primele traduceri, de pildã aEtei Boeriu, o eminentã traducãtoare, poate ceamai de anvergurã a literaturii italiene înRomânia. Ea a tradus Il compagno (Tovarãºul),prin anii ‘60. La noi era etapa de apus al realis-mului socialist, care insista în direcþia militan-tismului, a implicãrii în realitãþile cotidiene.Pesemne cã va fi avut oarecare importanþã ºipoziþia prozatorului în timpul rãzboiului mon-dial.

Sã fac un flash-back ºi sã spun cã, înainte deasta, în anii ‘30, Cesare Pavese a fost un ferventadmirator al culturii americane ºi traducãtor alunor opere literare de rãsunet, de n-ar fi depomenit decît Moby Dick al lui Melville.Aºadar poate din acest motiv, poate dintr-unînnãscut simþ al libertãþii, sau un înnãscut simþal bunului-simþ, pentru a face un joc de cuvinte,Pavese n-a fost, ca mulþi intelectuali italieni, unfascist (ca Giovanni Gentile, de pildã). Asta nu

l-a condus neapãrat cãtre un militantism orbesc.El are acea deschidere sufleteascã de-a deplîngeºi moartea unui soldat nazist, pentru cã eratînãr, era blond, avea o viaþã înainte ºi nu meri-ta sã piarã. Partizanatul lui nu e neapãrat denaturã politicã, sau strategicã, el chiar crede înlibertatea individului, ceea ce fascismul nu ofe-rea. Pavese a fost aºadar antifascist, are scrieriîn aceastã direcþie ºi care au fost, în primãinstanþã, dupã trecerea îngheþului stalinist de lanoi, recuperate.

Dar el este mai mult de-atît, în a doua salaturã, e autorul abisal. Sau scriitorul filosof alcondiþiei umane, preocupat de drama realitãþilorcotidiene ale societãþii moderne. Care esteimpasul de care nu reuºeºte el sã treacã ºi, scri-indu-l, ni-l face ºi nouã conºtient? În primulrînd, modul cum ajungem sã comunicãm cucelãlalt. În societatea tot mai dinamizatã, maifreneticã, mai elansatã, uitãm de latura umanãdin noi, de partea afectivã, care ne permite sãstabilim relaþii cu apropiaþii noºtri. Asta ne faceun rãu nouã, pentru cã ne izolãm, îi izolãm peei ºi evoluãm ca niºte atomi bezmetici. Înopinia scriitorului italian, drama singurãtãþiiomului modern este una din plãgile marcante.Iarãºi e interesant de remarcat un detaliu: nucred cã existã vreun artist metafizic, care sã fietotodatã militant. Pavese are perversiunea de-adegusta satisfacþiile singurãtãþii, dar totodatã dea-i ºi deplînge servituþile.

O altã temã fundamentalã – iar aici fac tri-mitere clarã, ca ºi adineaori, la Il mestiere divivere, cartea sa de cãpãtîi – este aceasta (sub-secventã celei þinînd de criza comunicãrii) aimposibilitãþii iubirii, a erosului. Relaþiile lui cueternul frumos feminin au eºuat. Nu puþinevoci au fost acelea care au pus sinuciderea sa,la o vîrstã uluitoare, de numai 42 de ani (îmidau seama cã sînt deja cu 3 ani mai bãtrîndecît el ºi încã foarte departe de-a fi scris ce-ascris el), sînt voci care pun sinuciderea sa peseama eºecurilor în dragoste. În opinia mea esteo lecturã reductivã, uºor tendenþioasã. Poate cãunii ºi alþii încearcã sã transpunã asupra luiCesare Pavese propriile lor suferinþe.

E clar cã autorul a avut un ºir de traumetocmai datoritã complexitãþii ºi caracteruluistrivitor al condiþiei umane moderne, în care nepomenim ºi noi. Acesta este filonul ºi nivelul lacare el are sã ne comunice diverse lucruri, chiarºi acum, la mai bine de cincizeci de ani dupãmoarte. Sînt aici “Prietenii lui Pavese”, sînt citi-torii sãi, atîþia oameni care se regãsesc în sufe-rinþele lui, în obsesiile lui, în voluptãþile lui, însperanþa sa de-a doborî zidul de incomunicare.

Ca sã mai adaug un element, admir ºi altuldintre punctele sale forte: asemãnarea cuMarcel Proust. Adicã o extraordinar de dez-voltatã capacitate analiticã ºi, totodatã, sinte-ticã. Descoperim talentul formidabil al artistuluide-a sesiza fenomene de adîncime ale psihiculuiuman, dar ºi ale realitãþilor sociale, ºi de-a lesintetiza în puþine cuvinte. Existã numeroaseadnotãri succinte în Meseria de a trãi. O frazã,douã rînduri. Te cutremurã, te ºocheazã prinprofunzimea ºi lapidaritatea lor. Aici este altãvirtute magistralã a lui Pavese, aceea a expresiei.Dacã în analizã îl pun în vecinãtatea lui Proust,

cãruia i-a fost aproape contemporan, pe liniaexprimãrii lapidare îl vãd în descendenþa luiDante.

Fac o parantezã. Am ascultat adineaori fru-moasa poveste, în care o tînãrã traducãtoare,încã studentã, merge la editurã pentru a seinteresa în legãturã cu posibilitãþile de a-l publi-ca pe autorul torinez. Acolo îl cunoaºte peredactorul de carte, el însuºi pasionat de Paveseºi, în jurul operei respective, se nasc o iubire, ocãsnicie ºi un copil. Fireºte cã mi-au venit înminte celebrele versuri ale lui Dante: “Galeottofu il libro e chi lo scrisse: quel giorno più nonvi leggemmo avante” (Galeotto, intermediarul, afost cartea ºi cel ce-a scris-o: din ziua aceea n-am mai citit înainte). Pesemne cã elementulde legãturã, în aceastã aventurã de iubire, a fosttocmai opera literarã cu pricina. Iar dacã ceidoi, dupã ce-au descoperit-o, n-au citit maideparte (ca sã fac o micã ironie), se constatã cãei au tot rescris-o, de-a lungul anilor,transpunînd pe româneºte numeroase titluri dincreaþia îndrãgitã.

Se poate vedea, aºadar, un Cesare Pavese încontinuitatea lui Dante. Tot aºa cum poate ficonsiderat un spirit afin, în sensibilitatea sa, darnu ºi în astm, cu Proust. Fãrã a avea boala deplãmîni a scriitorului francez, a avut stringenþasa analiticã ºi acuitatea sa expresivã.

Iatã cã Pavese este un personaj extrem decomplex. El îºi depãºeºte vremea neorealistã,cãreia i-a plãtit tribut, spre a veni în direcþiaeternã a comunicãrii de la suflet la suflet.Literatura, pentru el, e oarecum un pretextnobil, ca sã ne divulge cîteva din revelaþiile pecare le-a avut. Sînt intuiþii pe care le avem ºinoi – pe unele –, iar pe altele le aflãm de la el.De aici spiritul de confraternitate, care circulãdinspre el cãtre noi, faptul cã îi citim cãrþile ºine întîlnim, discutãm despre ele, sîntem curioºidin cale-afarã: au regãsit oare ºi alþii acestelucruri? Ori poate au remarcat alte detalii, pecare noi abia de-acum încolo urmeazã sã ledescoperim?

Este un spirit înrudit, un frate al nostru maimare, care ne enerveazã la ideea cã s-a sinucis.ªi-a trãit tragedia cu sinceritate, n-a fost unipocrit. ªi-a asumat aceastã suferinþã extraordi-narã ºi a plãtit cu viaþa revelaþiile la care aajuns. E trist ºi totodatã e un gest care îi legi-timeazã suferinþa sau i-o confirmã. CesarePavese nu este un farsor, un ºarlatan. Este omulcare a transpus în gesturi conceptele pe care le-agîndit, le-a trãit ºi le-a perceput. Nu înseamnãcã soluþia lui trebuie sã fie ºi a noastrã. Poatecã în anumite colþuri ale personalitãþii noastregãsim un licãr de speranþã, pe care el nu l-aavut. Eventual, privind înainte, putem crede, neputem amãgi mai mult decît s-a amãgit el. Dar

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Gînduri despre Cesare PaveseLaszlo Alexandru

amfiteatru

Cesare Pavese

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


imprimatur

Ovidiu Pecican

Topos invizibil

Károly Feleki ºi Dorel Gãinã, doi artiºti aifotografiei deplin afirmaþi, profesori laUniversitatea clujeanã de Artã ºi Design, au

mai publicat împreunã, atât teorie, cât ºifotografie propriu-zisã. Mai recent, împreunã cuEugen Savinescu, ei au lansat volumul TRIALOG-Actualitatea fotografiei alb-negru (2009), unadevãrat manifest – dar ºi un excelent instrumentde lucru – dedicat ipostazei de mare sobrietate pecare câmpul fotografic o poate etala, combinândîn imperiul griurilor de diferite nuanþe, ofertaextremã, radicalã a „non-culorilor” alb ºi negru.

De astã datã este însã vorba despre cu totulaltceva, iar scopul asumat vizeazã tocmai unpunct al carierei artistice ºi reflexive a celor doide unde meºteºugul ºi dotarea tehnicã lasã loc înavanscenã exerciþiului artistic ºi meditativ liber, înforme neconvenþionale. La baza proiectului a statîntâi de toate ideea care dã ºi titlul cãrþii: spiritullocului. În funcþie de aceasta s-a alcãtuit selecþiafotograficã, ordonarea pieselor din cuprins ºi, apoiproducerea comentariilor textuale. Dacã primaparte cade exclusiv în sarcina lui Károly Feleki,cea de a doua îi revine lui Dorel Gãinã, convocatla contemplarea imaginilor ºi la însoþirea lor decuvinte. Nu este vorba însã, nici în cazulimaginilor, nici în cel al „frazelor” poetice despreo subordonare la realul imediat, de o descriere ºio „monografiere” a locurilor, personajelor sau deo explicitare a lor. Efortul este acela de a degaja,în fiecare caz ºi pe deasupra tuturor, un halouanume pus sub emblema de spirit al locului.

Intrãm cu aceasta într-o zodie presocraticã ºichiar într-o vârstã a istoriei religiozitãþii cândfiecare lucru etala nu doar configurãri fizice,palpabile, ci ºi un suflu entelehial, o întruchiparea dubletului spiritual pe care îl presupunea. Deaici ºi-a hrãnit Platon doctrina ideilor, a cãrorumbrã ar fi realitãþile accesibile simþurilor noastremarcate de parþialitate ºi finitudine, dar capabilesã acceseze ºi prospeþimea, actualizãrile acute aleeternului ºi imuabilului într-un mod inaccesibilatât speciilor subumane, cât ºi acelorasupraumane. A înzestra locul cu duh, a-i insuflaspirit este, fãrã îndoialã, un atribut divin, sacru. Adescoperi însã dubletul spiritual care animãlocurile – ori, dacã se doreºte, mai degrabãtoposurile, care pot fi ºi un chip, un frunziº, oconstrucþie pititã între dealuri sterpe sau o umbrãfugarã deplasându-se pe un drum – rãmâneprivilegiul omului. Nu a oricãruia, fireºte, ci doara celui care, prin reverberaþii secrete stârnite prinnorocul de a locui efemer un anume aici ºi acum,exact pe acela ºi exact atunci, i-a devenit, într-ostrãfulgerare, accesibil.

Se poate înþelege de aici dificultatea aparentãa comentariului, care nu se doreºte nici critic ºidetaºat, nici geometric-raþional, nici didactic-explicativ, ci complice, mediind retrãirea, iscodireaºi developarea unei stãri de spirit. În fapt, într-oîntâlnire cum este cea dintre fotografia-metaforãºi demersul poetic din marginea acesteia,comentariul critic nu poate fi decât al treileasosit, cel care se aºeazã la masa dialogului dejainstituit cu o micã întârziere, dar ºi cu avantajulobservãrii dispunerii prealabile a partenerilor deproiect. Pornit de pe poziþii simpatetice ºi alãturatprimei „urcãri în discurs” a imaginii – prin artapoetului -, verbului criticii de întâmpinare devine,dacã se învredniceºte de compania datã, o

explorare nu mai puþin exigentã, dar îngemãnatãcu ceea ce se gãseºte deja adus împreunã. S-arputea ca, în acest fel, însãºi critica sã-ºiaminteascã ce anume a putut sta la originile ei;nu vreo pretinsã supremaþie afirmatã în numeleraþionalizãrii a posteriori a obiectului, nici oaºezare de sine ancilarã, în virtutea faptului cã eanu ar putea fi decât glosare în marginea creaþiei„pure” a plasticianului ºi poetului, ci abordarecompatibilã ºi rezonantã cu ambele forme depunere în paginã a imaginaþiei ºi a contactului curealul, printr-un discurs de tip diferit, însã vibrant,compatibil…

Ceea ce adunã, într-un asemenea caz, trãireamaestrului imaginii fotografice cu cea aînstãpânitului pe cuvânt este, nu încape îndoialã,efortul de a recompune în ambiguitatea luiiniþialã fertilã, logosul, atâta cât poate înþelege ºiduce cu sine omul. Repunerea împreunã aimaginii obiectivate fotografic ºi a celei rostite/scrise fixeazã o mizã de altitudine demersuluiartistic comun parteneriatului de faþã. Acest fapteste notabil, dincolo de soluþiile la care apeleazãfiecare dintre autori – imagine în miºcare, filtre,alte moduri ale prelucrãrii imaginii pentruscoaterea ei dintr-o posibilã stereotipie afrumosului pur ºi simplu, decantare ºi selecþie aansamblului, pariul pe marginal, virginal, inedit,rural, natural ºi ce mai poate fi acolo; dar ºineaoºism, familiaritate, înºurubare în metaforã,vers alb, colocvial, atunci când vine vorba despretext – meritã o atenþie particularã, iar unitateaansamblu dã cota adevãratã a demersului.

Apariþia cãrþii dedicate spiritului locului este,de fapt, o nouã ars poetica a autorilor, atestândinventivitatea, spiritul explorativ, pasiunea ºipriceperea cu care ºi Károly Feleki, ºi Dorel Gãinãîºi cautã ºi îºi câºtigã locul meritat într-unansamblu de cãutãri artistice deloc auster, bachiar confuzionant, ce caracterizeazã începutulnoului secol ºi mileniu. Înaltã în intenþii ºirealizãri, ºtacheta lor dobândeºte, aici, ovizibilitate redutabilã.

Pavese rãmîne fratele mai mare, care ºi-aasumat gîndirea pînã la capãt.

Am ºi cîteva citate, vreo douã, cu care aºvrea sã scot în evidenþã inclusiv voluptatea spreparadoxuri a autorului. Pe filonul acesta alcrizei legate de incomunicabilitate, de imposi-bilitatea iubirii, Pavese ne spune urmãtoarele:“Le uniche donne che vale la pena di sposaresono quelle che non ci si può fidare disposare” (singurele femei cu care meritã sã tecãsãtoreºti sînt acelea în care nu poþi aveaîncredere sã te cãsãtoreºti). O constatare iron-icã.

Dar Pavese e cutremurãtor într-un alt aspect,în exclamaþiile sale de disperare, pe care lepune pe hîrtie. Iat-o pe una dintre ele, care pemine mã impresioneazã de cîte ori o recitesc.“Amare senza riserve mentali è un lusso che sipaga si paga si paga” (sã iubeºti fãrã rezervementale este un lux care se plãteºte, seplãteºte, se plãteºte). Care este soluþia? Dacã îþipãstrezi rezerve mentale, nu vei mai iubi cuadevãrat – dar dacã îþi dãrîmi aceste bariere, veiplãti amarnic. Vedeþi impasul de gîndire, careduce la impasul de existenþã. Sînt detalii alevieþuirii pe care le percepe extraordinar CesarePavese ºi asta este poate calitatea sa de cãpãtîi,care mã face sã-l admir.

Aº vrea sã închei cu o rememorare autobi-ograficã. Sper sã nu vã creez un oarecare dis-confort. Îl recitesc pe Pavese de cîteva decenii,încã de cînd, într-o etapã finalã a cãsnicieimele, acum vreo cincisprezece ani, parteneramea a hotãrît sã schimbe þara de reºedinþã, sãse stabileascã în Italia alãturi de altcineva.Eram deja în momentele ultime, cînd amîndoiînþelegeam cã aceea este realitatea, aceea estarea lucrurilor ºi nu se va schimba nimic.Ambii acceptaserãm situaþia. La un momentdat – urma sã meargã în Italia ºi sã revinã pen-tru scurt timp – m-a întrebat cu dezinvolturãdacã am nevoie de ceva de-acolo. Era vorba de-un gest banal, cum ar fi sã-i aduci cuiva unsuvenir, o bãrcuþã, sau o mascã de Commediadell’Arte de prin Veneþia. Eu predam deja ital-iana, eram la jumãtatea anilor ‘90, doar cã secircula foarte greu, ne trebuiau vize, bani, pecare eu nu-i aveam, ea i-a cãpãtat. Atunci i-amspus sã-mi facã rost de Il mestiere di vivere,dacã trece ºi printr-o librãrie italianã, pentru cãeu aveam doar ediþia românã a volumului. Ea aridicat dintr-un colþ al gurii, a dispreþ, mirîndu-se cã mã mulþumesc cu aºa puþin – dar i-amconfirmat cã mi-e suficient atît: cartea luiPavese în original.

Mi-a adus o ediþie destul de recentã, de laEinaudi, apãrutã chiar atunci, pe care o am ºiazi în raftul din faþã al bibliotecii mele. Asta cutimpul m-a condus la o concluzie personalã:femeile m-au înºelat, dar cãrþile nu. CesarePavese cu siguranþã nu m-a înºelat ºi a rãmasca un pivot, ca un punct de sprijin în angoase-le, în neclaritãþile pe care le am asupra exis-tenþei, pentru cã el le-a trãit cu o jumãtate desecol mai devreme ºi le-a gãsit extraordinaresoluþii de exprimare. Iar noi, dacã venim peurmele sale, însã fãrã a-i pune în scenã ºi sui-cidul final, poate cã nu greºim.

(Alocuþiune la standul Fundaþiei culturale“Amici di Pavese”,

Tîrgul Gaudeamus, Bucureºti, 25 noiembrie2011)

Miron Duca Semne pe zid (detaliu), 2007

la o bere cu tata

Îi privescpungile de sub ochiºi mã mircã el, care n-a fumatniciodatã,îmi cere acumo þigarã, o aprinde stângaciºibombãneprintre dinþi:„Sã nu crezicã acolo-i mai bine.Lucrãm în trei schimburi,iar alimentelesunt pe cartelã”.Apoi, vãzând cã-iprivesc insistentmuºcãturile deþânþar de pe antebraþ.mai adaugã:„Da, o problemãe ºi malaria,din pãcateam ajuns amândoidependenþi de chininã,dar în restsuntem bine ºi sãnãtoºiºi se cuvine sã ºtiicã maiaºteptãm uncopil,dar s-ar putea sã aparãcomplicaþii la naºtere, maicã-tabea iarfoarte mult.”„Bine, atuncihai noroc! – zic euposacºi ciocnescuna de altacele douãsticle de berepe care le amde o orã în faþã.„Hai noroc!”zice ºi el,zgribulit în tricoul sãu albpe care scriecu litere roºiiArbeit macht frei.

Song for myself

Am început sã semãnde la o vremetot mai mult cumarchizul de sade.Îmi petrec cea mai mare parte a vieþiiîn case de sãnãtateunde conversez îndelung cu nebuniidespre absenþa suspectã a stelelor de pe cersau desprejalnicul faliment alvirtuþii.Cuvintele melecad pe masa de scrisca niºte mãsele stricate.

Acum am voie sã fiuoricât de slobod la gurã,ba chiar mi se reproºeazãcã scenele mele eroticesunt oarecum lipsite de fantezie.ªi cum romanele melenu mai au niciun pic de succesvoi începe sã scriucu o cernealã specialãde culoarea puroiuluiun lung inventaral tuturor bolilor ruºinoase, din carenu poate sã lipseascã, desigur, virtutea.Iar în zilele cândn-o sã am poftã de scriso sã-i pun pe nebunisã cânte în cor“Cerul înstelat deasupra meaºi legea moralã în mine”. Veiozaîmi þineloc de prieten ºi denevastã.

Cântec despre oastea lui Igor

Igor evodca sinucigaºilor.O înghiþica pe-un puiviu de aricipe care þi-l aduce unchelner slinospe o farfurioarã deplastic.Igore cea mai ieftinã votcã.Beau ºi eu igor.ªi îi vãd pe toþi ceilalþiclienþi ailocaluluicum îºi þin ficaþii în palmeca pe niºte bucãþele de carne stricatãcu care ar încerca sã ademeneascão pisicã jigãritã ºi galbenã.

Hei, unde-s zombi nebunulcare ieºea la cerºitºi sorin inginerul ºi alec dascãlul dematematici ºi nea bobo ºi scaramouche ºi oarþã lãutarulºi oacã ºi leu ºi trombonicã þiganulcare ne cânta la trompetã zaraza?

Ãºtia bãrbaþi!Îºi purtaumoartea înbuzunarca pe-un pachet ieftin de mãrãºeºtiºi niciunul din einu mai face umbrã pãmântuluiLe-au ros de mult ºobolaniidegetele de la mâini ºi picioare, iar viermiile mai cautã ºi acumprintre dinþiresturi demâncare ºi bãuturã.Mi-i închipuicum îºi scotcapetele din groapã

în unele nopþiºi cer/pesemne încã mahmuri/cu vocile lor groase de beþivani,dacã se poate,o ciorbã de burtã.

cerºetorul de la universitate

Dupã ce-ºi terminãziua de muncãvine sã bea.Câteodatã adoarmecu capul pe masãºi-i cadetot mãrunþiºul din buzunar.Patroana îi dãatuncicâþiva ghionþi întrecoaste. Else scoalã,drept ca un bradºi iese din cârciumãlegãnându-seca ºi cumar coborî de pe puntea unuivapor, ca un bãtrânofiþer de marinãcare-a trecutde zeci de ori ecuatorul.Nu-ºi ridicã niciodatãmãrunþiºul de jos. Priveºte cu scârbã la burþile noastre deoameni sãtui.ªi se cacã pebanii noºtri jegoºi ºi peplanurile noastre de fericire.ªopteºte:“Doamne, oraºul acestaare 1000 de farmacii,3000 de bãnci,10000 de bisericiºi nicio piatrãpe care Fiul Omuluiºi-ar putea pune capulîntr-o searã ploioasã ca asta!”

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


poezia

Octavian Soviany

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


tanti ica

Bãtrânase apleacã spre mineca ºi cum ar vreasã-mi dezvãluie un secret:Dumneata nu ºtii, domnule dragã,mã bãtea cu piciorul de lemn...Într-o noapte,dupã ce m-a cordita urlat cã intrã în mineca în piaþa matache, apoim-a izbit,tot cu piciorul de lemn,drept în moalele capului.Când m-am trezit din leºineram plinã de sânge,iar pe el îl sãltaserã gaborii.Ehei, ce-aº mai vreasã am ºi acumo vânãtaie la ochi,sã vadã lumeacãnu suntsingurã cucpe faþa pãmântului,cã dupã cincizeci de aninu-þi mai saltã fusta în susnici mãcar vântul,domnule dragã.

hortansa þiganca

Hortansa þigancas-a prãbuºit ca fulgeratãcu capul pe masãdupã prima înghiþiturã de bere.Abia atunciceilalþi clienþiau bãgat de seamãcã murise de câteva zile.Dar chiar ºi aºamergea la cerºit zilnic,îºi bea regulat sticla de bereºi-ºi înghiþea feliuþele desalam ieftin.Nici chiar ibovnicul einu bãgase de seamãcã-i moartã,chiar dacã sexul ei sedesfãcea tot mai greuºi arãta ca ostrachinã mare de tablã cu smalþul sãrit.La autopsiei-au gãsit în stomaccâteva felii de parizerdigerate pe jumãtateºi o verighetã ordinarã detinicheape care Dumnezeu ºtie de ceo-nghiþise.

trei poeme cu tovarãºul emil bodnãraº

1.ªi miemi-a plãcut bãutura. În restam fost un ostaº credincios alpartidului,i-am scos din þarã pe ruºi,am fumat 10000000 de þigãri,

am bãut 100000 de sticlã de vodcã,m-am culcat cu10 000 de femeiºi am zidit pe banii meimai multe biserici.Credeþicã o sã mã ia dracu?

2.Într-o zimã întâlnesc cu apostol.Zic: ce faci, apostol?Ce sã fac?Car în spate cadavrul partidului.ªi nu miroase urât?Ba miroaseal dracului de urât.ªi gândeºte-te cãmai treb’e sã-i facºi respiraþie gurã la gurã.Parcã miemi-e bineîn zdrenþele astea

de general care nu mi-au folosit la nimic! Darrecunoaºte, apostol:ne stã bine morþi, uiteni s-au topit pânã ºi burþileîn care purtampe lângã maþe ºi celelalte ura de clasã.Nu ºtiipe undeva pe aici pe aproapevreo cârciumã?

3Eu dorm liniºtitcu þigãrile-n buzunar,iar pe ceilalþi, petoþi, i-au aruncat afarã din groapã,le-au zisia-þi sicriul în spate ºi umblãtovarãºu!Nu-mi pare rãu.Se îmburgheziserãnenorociþii de eiºi fãcuserã burtã,dracu sã-i ia.Dar eu dorm liniºtitla mine în sat,cu o sticlã de vodcã subpernãºi un prezervativascuns înºosetã,pentruoriceeventualitate.

ziua recunoºtinþei

Cât de frumoasã ºide bogatã eºti tu,dragã americã,cu þâþele tale pline desilicon ºi cucreierul tãu genial,mare ºi alb ca un dulap frigorific, curachetele tale sol-aer ca niºtemãdulare sculate

/cât de glorioasãe erecþia ta matinalã,

dragã americã!/

cu scaunul tãu electricºi cu mirosul tãu inconfundabil decreier prãjit, cupoeþii tãi beþivani ºi drogaþicare te-au scuipat drept între feseºi au murit detestându-te.

Mãtãhãloasã ca un mãcelar din chicagote ridici în picioarearãtându-ne inima ta mare ºi roºie detapir

dar iatã cã noi -noi îþi iubim pânã ºicancerul uterin, pânã ºi anusul lãbãrþat,pânã ºi perii de pe picioarele taledeebonitã.Suntem oiþele tale, îþibehãim numele cudragoste ºi recunoºtinþã, îþi dãruimtot ce avem noimai frumos ºi mai bun, îþi dãruimcãcãrezele noastre vrâstate cusânge ºipoluþiile noastre nocturne,sãmânþa noastrã apoasãdin care s-au nãscut burebistaºi decebal ºi haiducul terente,iar tu ne zâmbeºti, cudinþii tãi de aur strãlucitori,ºi treci iarãºi prin visele noastrede oameni mãrunþiputernicã ºi frumoasã ca oarmatã de ocupaþie.Vii sã ne ungibubele de pecortexcupuþinãtincturã de iod.Hai, aºazã-tepe braþul fotoliului,vino sã ciocnim un paharîn memoria soþilor rosenbergºi aratã-mi albumul tãu vechi defotografii, cã eu n-am ºtiut niciodatãcare e saccoºi care vanzetti.

Miron Duca Inimã arzând, tehnicã mixtã, 2006

Dacã, de regulã, i se va fi dat întâietategraffito-ului „literar”, nu celui plastic, efiindcã primul pare mai aproape de

termenul elin graphein „a scrie”.Nu-i mai puþin adevãrat cã, finalmente, nu

litera, nu scrisul pur ºi simplu, ci arta plasticã,prin ceea ce se cheamã graficã, a luat înantreprizã termenul acesta.

De altfel, grafica e anterioarã (cu mult,pesemne) cestorlalte semne, ce alcãtuiesc unalfabet.

Graficianul, în accepþie largã, poate sã fie unanalfabet, în timp ce scriitorul de graffiti e, prindefiniþie, om cu carte.

Cu-atâta, baremi, cât sã poatã scrie,-n grabã,pe un perete niscaiva cuvinte.

În grabã, zic, ºi, mai ales, pe ºest, adicãclandestinamente, pentru cã, în principiu, ungraffito e subversiv (sau, cel puþin, antisocial, fieºi numai pentru faptul cã „mâzgãleºte” muriipublici).

E tocmai ceea ce-i „ridicã preþul”, el implicândun risc sau un pericol. Fie ºi dacã nu scrii, pepereþi, sloganuri insurgente incendiare sau,baremi, de un comic ubuesc (de, uneori, sorginteanarhistã), à la Gherasim Luca ºi D. Trost (care,în Dialectica dialecticii, recomandau „erotizarea”clasei muncitoare ca „suport insurecþional”):

„Zgârieturile” acestea derizorii au, în rest, ºi ovaloare pur umanã, fiind o cronicã a unorvremuri, o „istorie” mai plauzibilã, adesea, decâtaceea oficialã.

O spunea, în urmã cu mulþi ani, E. Lovinescu(cf. Critice IV. Ediþie definitivã, Bucureºti, 1928,pp. 53-54, s.m.):

„O viziune pompeianã... Ruinile templelor,amfiteatrelor, basilicelor, thermelor, mozaicurilorne evocã splendoarea vechei cetãþi campaniene.

Trecutul vorbeºte din marmurã ºi din mãreþiainscripþiilor consulare, dar nimic nu vorbeºte maiuman, decât liniile nesigure ale unor grafitti [sic!].Pe dosul unui zid un copil a tras cu ascuþiºulunui styl: «Crispus era un mãgar. Publia l-aprefãcut însã în cerb».

[...]Templele erau numai una din formele

munificenþii [sic!] publice ºi a [sic!] ipocrizieiuniversale. Glasul lor nu e sincer; glasuladevãrului vorbeºte prin inscripþia copilului fugitde la ºcoalã: «Crispus era un mãgar. Publia l-aprefãcut însã în cerb».”

Or, în parantezã fie spus: merita ca puerulrebel sã tragã, în profitul unui asemenea graffitorãmas de pominã, la fit!

*Trecând, acum, la celãlalt graffito, pe care-l

denumisem „plastic”, e neîndoielnic cã provinedin cea mai depãrtatã preistorie.

Are strãbuni la Altamira sau Lascaux, –caverne-n care graficii-i ia locul, mai mult saumai puþin, culoarea

Dese(m)nul cavernicol, dacã vreþi, coabiteazãcu pictura, care-i imagine, mai mult decât semngrafic.

Alþi, mai recenþi, strãbuni ai sãi sunt frescelede pretutindeni.

Spunând aceasta, nu am în vedere numaisuportul unor astfel de imagini (ce poate firupestru sau, propriu-zis, mural), dar ºi la unanume modus operandi...

Aidoma frescãi, un graffito necesitã celeritateaexecuþiei, un, dacã vreþi, „far presto” (fie ºi doarpentru aceea cã,-n cazul sãu, copoii sunt pe-aproape).

Când operaþia are loc cu voie, eventual, de lapoliþie, viteza trebuie sã fie cam aceeaºi, – spray-ul implicându-l, prin faptul cã e u(me)d, pe alfresco.

Diferenþa dintre frescã ºi graffito constã-naceea cã,-n acesta ultim, culoarea se pulverizeazã,neaplicându-se, în genere, manual.

Ceea ce-mi aminteºte un fragment din Viaþasecretã a lui Salvador Dalí (trad. Gh. Chiriþã, ed.Cartier, 1996, p. 16):

„Am douãzeci ºi doi de ani ºi-mi fac studiilela ºcoala de bele-arte din Madrid. Înainte dePremiul pentru Picturã, pariez cã voi câºtigaexecutând tabloul pentru concurs fãrã ca pensulamea sã atingã pânza. ªi izbutesc într-adevãr sãpictez subiectul impus, aruncând de la o distanþãde un metru stropi de culori ce formeazã ouimitoare picturã poantilistã.”

Fãrã ca, îndeobºte, sã fie poantilistã, tehnicaunui graffito þine, în fond, de dropping, – unul,desigur, bine controlat, adicã non-aleatoriu.

E vorba de o artã ce îmbinã spontaneitatea(sau, cel puþin, repeziciunea) cu controlul (ca unace, sumarã, schematicã fiind, cultivã,-n mare,figurativismul).

Fãcând abstracþie de condiþia-i marginalã, cear plasa-o într-o subculturã, într-un ghetou sau operiferie, arta aceasta perifericã e, însã, ºi„perifeericã” (!), adesea, asemeni unui joc deartificii, – aducând un dram de bucurie în celemai dezmoºtenite locuri, transfigurând (dar nudin vreo vocaþie perversã a potemkinadei, cidintr-un prompt impuls protestatar) pereþiidescuamaþi ºi ºubrezi ai blocurilor cenuºii sau aiuzinelor dezafectate, într-o (cum ar spuneMacedonski) „scamatorie de culori”; ºiamintindu-ne cã vechile statui de marmurã(spectral de albe, astãzi), ca ºi un templu sau unzigurat, erau mai colorate decât credem.

Având similitudini cu bâlciul suburban, ungraffito îºi asumã kitsch-ul, pe care îl transcende,nu o datã, printr-o tehnicã plasticã desãvârºitã (ºie de menþionat cã, în latinã, graphice, „artadesenului”, adicã, înseamnã ºi „desãvârºit”!), –una ce cultivã toatã gama de procedee ºimaniere, de la iluzionismul trompe-l’oeil-istic lacoloritul rayoniºtilor, radios.

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Pe scurt, despre tatuajele murale

ªerban Foarþã

emoticon

vechiului”, în fond, de a controla ºi comanda:datoritã lui, inundaþiile întîrzie în sat, apar victimenoi putrezind expresionist lîngã cele vechi – dinobsedantul an 1954 – reduse la condiþia de scheletvorbitor.

Prin antitezã cu eroii acestei ficþiuni,predicatorul Ilie al lui Papuc, are, asemeneacãlugãrilor ortodocºi, „înaintevedere”. De oexpresivitate ºi surescitare în pragul epilepsiei,mitologizeazã – în timpul întîlnirilor din casa derugãciune – culpa „oilor” sale în maniera eroilor dinCartea alcool a lui Ion Mureºan: „depãrtîndu-ne deDumnezeu ne-am depãrtat de noi înºine, devenindniºte diavoli care se pîndesc, se ceartã între ei,ascund pãcatele ºi le-ngroapã în pãmînt. N-aþi vãzut cum tuturora lelãcrimeazã ochii cînd ieºim dimineaþa din casã? Ce înseamnã asta? Sã fie judecata mai aproapedecît credem? Nu vã holbaþi aºa la mine!

Dumnezeu va face într-un minut sã se miºtepãmîntul dîndu-le pe cele ascunse la ivealã, mãrturiiale crimelor noastre. Trecem pe uliþe cu ochii înpãmînt, rãmînem închiºi în case, miºunãm noaptea,pîndim prin geamurile rîncede. Ne e ruºine unorade alþii! Alunecã pãmîntul în cimitir ºi de acolo iesefiara cea burduhãnoasã ºi cu ochelarii tulburi, cîtfundul paharelor. Fiara despre care ne-a avertizatIoan, Belzebuth al filistenilor!”

Deasupra tuturor planeazã fantasma junei Anca,femininul intangibil, de o nobleþe supraruralã, acãrei dispariþie e lãmuritã în final. Este fiica trupeºeiFlorica, þãranca libertinã, prin patul cãreia trec de-avalma ºi feciori ºi bãrbaþi însuraþi, ºi primar ºiactiviºti.

Alexandru Vlad mixeazã în Ploile amare – aºacum au observat ºi alþi comentatori, CarmenMuºat, Alex Goldiº, Bogdan Alexandru Stãnescu –romanul erotic, romanul poliþist ºi „parabolapoliticã”, ambiþionînd crearea „romanului total”.Dincolo de micile derapaje/ neglijenþe stilistice ºi denumeroasele greºeli de corecturã, gãsesc, totuºi,frustrantã atmosfera aceasta de parabolã,adevãrurile rostite cu o semigurã (ca la Al. Ivasiuc).Surprinzînd entropia satului românesc, decapitat,

înfricoºat, întemniþat, dereglat ca un stup atacat deparaziþi, Alexandru Vlad se mulþumeºte sã sugerezevinovaþii cu tandreþea unui poet simbolist.Promiscuitatea moralã, alcoolismul, igienadeficitarã, ura fãrã motiv ºi actele de violenþã,crimele sînt expiate, în cele din urmã, ritualic, deþãruºul – înrãdãcinat ºi înfrunzit – al hidrologuluiamator Kat: „Prinse iarãºi zdravãn de þãruº ºi traseexecutînd în acelaºi timp o miºcare de rãsucire.Degeaba. Mai încercã o datã cu acelaºi rezultat.Începu sã transpire, el care nu transpira niciodatã.Nu-i venea sã creadã, el însuºi îl înfipsese acolo,cînd se strãduise sã mãsoare adîncimea apei, ºipentru asta n-a avut nevoie de cine ºtie ce efort.[...]Clãtinã þãruºul de la stînga la dreapta, apoi smuciiar cu ambele mîini. Îºi trase rãsuflarea ºi priviþãruºul cu luare aminte. Avea frunze noi, chiar micirãmurele crude. Va sã zicã dãduse rãdãcini. O ideeera sã-l lase foarte bine aici, cã nu era treaba lui, n-avea decît sã-l smulgã altcineva la o adicã.”

Zile tulburi, apãnãmoloasã

(urmare din pagina 6)

Tot visând la titlul de Capitalã culturalãeuropeanã, Clujul a început sã-ºi devorezetacticos copii; sau, mai exact spus, instituþiile

pe structura cãrora ar urma sã se edifice în 2020mult râvnitul titlu european.

Cea mai recentã disputã pe aceastã temã,acutizatã în ultimele sãptãmâni, dateazã de lajumãtatea anului trecut ºi are în vedere evacuareaCasei Municipale de Culturã (instituþie subordonatãPrimãriei Cluj Napoca) din actualul sãu sediu,situat în Piaþa Unirii 24. Motivul? În termenijuridici, el este extrem de limpede: clãdirea a fostcâºtigatã prin sentinþã judecãtoreascã definitivã,emisã de Curtea de Apel Cluj, de cãtre AsociaþiaPatronilor ºi Meseriaºilor (APM) Cluj. Aºadar, Casade Culturã trebuie sã-ºi facã neîntârziat bagajele ºisã plece unde vede cu ochii, fie la colegii studenþidin Piaþa Lucian Blaga, fie mai la marginea oraºului,în spaþiile Bibliotecii Judeþene. Sã plece oriunde înaltã parte lãsând în urmã amintiri, nostalgii, dar ºio salã de spectacole funcþionalã (vechiulcinematograf Timpuri noi) sau alte spaþii în carecultura clujeanã a respirat liniºtitã zeci de ani…

Dar nu despre soarta Casei Municipale deCulturã dorim sã vorbim în aceste rânduri (deºigravitatea situaþiei ar impune o campanie de presãpentru sensibilizarea edililor proprietari !), ci despreunul dintre brandurile tradiþionale ale Clujului, EmilRacoviþã ºi Muzeul de Speologie. Am scris denenumãrate ori în paginile mai multor publicaþiidespre acest subiect care, trebuie sã recunosc, m-apasionat. Mirajul lumii peºterilor fascineazãimaginaþia oricãrui cãlãtor, iar biospeologia,disciplina cãreia marele savant i-a pus bazele în1907, se dovedeºte astãzi mai actualã ca oricând.Interesul public pentru acest subiect rãmâne, încontinuare, nedezminþit. Numai cã, de ceva vreme,muzeul clujean (ºi el subordonat Primãrieilocului)… nu mai existã. ªi-a închis porþile? S-adesfiinþat? ªi din ce motive? La faþa locului, oplãcuþã amplasatã pe zidul dinspre stradã, carearatã jalnic, ca o ruinã din vremuri de mult apuse,anunþã eventualii vizitatori cã acolo încã se aflãMuzeul de Speologie. Numai cã poarta de lemneste blocatã prin interior ºi nimeni nu rãspunde lainsistenþele curioºilor. Am apelat pentru clarificãrila ctitorul acestei instituþii, decanul de vârstã alspeologiei româneºti, student ºi discipol al lui EmilRacoviþã, profesorul universitar Iosif Viehmann.Iatã ce ne-a povestit acesta:

- Cu doi ani în urmã, unul din locatarii clãdiriiîn care se gãseºte Muzeul de Speologie, VasileSzasz, a reclamat la Primãrie cã a apãrut ocrãpãturã în zidul de deasupra porþii de intrare ºi cãbolta se poate prãbuºi peste vizitatori. Apoi, abaricadat, la propriu ºi la figurat, trecerea pringangul de intrare spre clãdire. Personal, în calitatede coordonator al muzeului ºi custode ºtiinþificautorizat printr-un document oficial, am convocat oºedinþã la primãrie, apoi chiar la porþile muzeului,anunþându-l pe proprietar de sosirea noastrã. Eibine, acesta a “lipsit” toatã ziua de acasã, a maibaricadat intrarea cu douã bârne ºi ne-a transmisvorbã cã dacã vrem sã vedem muzeul, sã intrãmprin Piaþa Unirii, adicã trecând prin curþileinterioare ale altor proprietari.

Vasile Szasz, om cu experienþã ºi cu câteva zeci

de procese pe rol, ºtie el ce ºtie… În CarteaFunciarã, Muzeul figureazã la adresa Piaþa Unirii25, iar Szasz locuieºte la nr. 24. Numai cã intrareape la “25” este practic imposibil de folosit, dincauza gardurilor ºi obstacoleleor cu care fiecare dinproprietarii locului ºi-au protejat acareturile.

Am vizitat de mai multe ori Muzeul deSpeologie, pe vremea când acesta era încã deschis.Farmecul sãu aparte decurge din faptul cã cele ºaseîncãperi se aflã într-o superbã clãdire medievalã,prima închisoare a oraºului. Aici a fost încãtuºatBaba Novac înainte de a fi executat. Pereþii augrosimea de peste jumãtate de metru, sunt reci,umezi, uºile ºi geamurile sunt mici, invitând cuospitalitate întunericul. Însumate, caracteristicileacestei clãdiri amintesc de ceea ce este, în realitate,o peºterã. Aºadar, spaþiu ideal pentru un muzeu cuacest profil.

Dincolo de aspectul juridic al chestiunii (un co-proprietar care deþine 5% din clãdire are dreptul dea bloca accesul în întreaga construcþie?) neîntrebãm dacã temerile lui Vasile Szasz suntîndreptãþite? L-am consultat în acest sens pe unuldin entuziaºtii care doresc sã sprijine redeschidereamuzeului. Este vorba de un profesionist alconstrucþiilor, inginerul Viorel Bunea, preºedinteleTrustului Romviocons. Acesta apreciazã cã alarmadeclanºatã în jurul “prãbuºirii” clãdirii este o panicãfãrã acoperire a unui locatar care se considerãderanjat în confortul personal. Inginerul Bunea s-aoferit sã facã o expertizã gratuitã a construcþiei, întoate detaliile sale, ba chiar sã execute, ca mãsurãde siguranþã, un cofraj de boltã, metalic, în zonaintrãrii, dar nimeni nu a putut trece de baricadaamintitã.

Logic ar fi ca primãria municipiului ClujNapoca sã se implice în rezolvarea acestei situaþiicare afecteazã în ochii turiºtilor imaginea unui oraºaspirant la titlul de capitalã culturalã europeanã.Numai cã, aici, sofismele þin loc de argumente: nuse pot face investiþii pânã nu se clarificã statutuljuridic al clãdirii, statul juridic se stabileºte prinproces, iar procesele prin România au ajuns sã se

întindã de-a lungul a zeci de ani. Este adevãrat,situaþia clãdirii unde se aflã ºi Muzeul de Speologienu este simplã. În meandrele unui labirint juridicaparent fãrã ieºire, un singur lucru este limpede:funcþionarea normalã a Muzeului de Speologie,instituþie aflatã în subordinea autoritãþilormunicipale, constituie o realitate asupra cãreiaacestea au obligaþia legalã sã se pronunþe. ªi sã ia odecizie. Variante sunt. Iatã una dintre ele:

Augustin Feneºan, preºedintele APM Cluj,asociaþia care a câºtigat procesul ºi este acumproprietara imobilului de la nr. 24, m-a rugat sãconsemnez faptul cã dispune de substanþialefonduri europene pentru reabilitarea ºi restaurareaîntregii clãdiri. Inclusiv a intrãrii aflate în litigiu cuun locatar/proprietar încãpãþânat. Mai mult, APMar fi dispus sã se implice chiar în administrareaMuzeului de Speologie, fãrã a ºtirbi cu nimic dinautoritatea Primãriei.

- Îl admir ºi îl respect pe profesorul Viehmann,cunosc acest admirabil muzeu aºa cã dorim sãfacem tot ce depinde de noi ca el sã nu disparã, aspus Augustin Feneºan.

Din pãcate disputele continuã cu îndârjire,Primãria ridicã din umeri a neputinþã, iar în acesttimp brandul speologic al Clujului se îndreaptãîncet, încet spre dispariþie. Cu mâhnire, profesorulViehmann adaugã:

- La uºa Institutului de Speologie sosesc periodicvizitatori din þarã ºi din strãinãtate, dupã ce aucãutat zadarnic în oraº Muzeul de Speologie. Înasemenea momente, deschid uºa institutului,poftesc grupul în biblioteca lui Racoviþã ºi le þin undiscurs despre istoria institutului ºi operasavantului. Din pãcate, eforturile mele nu pot nicipe departe suplini o vizitã în sãlile muzeului.Caietul de notiþe al lui Racoviþã din perioada cândera student la Sorbona, microscopul Zeiss ºiaparatul Lihnof de care s-a folosit în expediþia dinAntarctica cu vasul Belgica, numeroase alte obiectepersonale cu valoare ºtiinþificã ºi sentimentalãinestimabilã aºteaptã în vitrine ridicarea bârnelor dela intrarea în muzeu…

Memoria savantului ºi speologia româneascãsunt astãzi înfrânte de birocraþie, dar ºi defosilizarea unui comportament care poate servidrept material didactic dacã vrem sã exemplificãmcum aratã… omul peºterilor dintr-o viitoare capitalãeuropeanã.

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Omul peºterilor din capitalaculturalã europeanã

Radu Constantinescu

reactiv

Muzeul de Speologie Cluj-Napoca

Începem cu o întrebare mai mult sau mai puþinretoricã: este posibil oare ca 15 martie ca zi amaghiarimii de pretutindeni sã ameninþe, sã-ºi

îndrepte ºi azi ascuþiºul împotriva românilor ºi aStatului naþional unitar ºi indivizibil? La 15martie 2011, pe strãzile Clujului, se purtapancarta: „Székelyföld nem Románia!”. A fostoare un atac „paºnic”, o manifestaþie publicãîndreptatã împotriva Constituþiei actuale aRomâniei, a Hotãrârii exprimate la 1 Decembrie1918 la Alba-Iulia ºi contra deciziilor Tratatelordin 1920 ºi 1947 de la Trianon ºi Paris? Oaredoreºte Clujul ºi minoritatea maghiarã dinRomânia actualã prin gestul ºi formula din 15martie 2011 sã reitereze ceva din atitudineaClujului minoritãþii maghiare din Transilvania careprin cei peste 40.000 de reprezentanþi adunaþi înoraºul de pe Someº au protestat tot în decembrie1918 contra Hotãrârii de la Alba-Iulia, s-auexprimat pentru rãmânerea Transilvaniei „perlaCoroanei Ungare” în Ungaria, deci contraîncadrãrii ei sub Coroana Românã, deºi s-a ºtiutclar cã dreptul de autodeterminare, la deciziaprivind apartenenþa de stat, a fost definitmatematic, ca aparþinând exclusiv majoritãþiietnice a celor peste 2.800.000 de românitransilvãneni ºi nu putea fi trecut în niciun fel însfera minoritãþii etnice a celor peste 1.600.000 deunguri. În statul format pe baza autodeterminãriireale, nefalsificate, neîntoarse cu fundul în sus ºitrecute pe sub masã în competenþele celor puþini,se asigurau drepturile cuvenite minoritãþiloretnice, inclusiv prin Tratatele minoritãþilorsemnate de statele succesorale ºi marile puteri înSistemul de la Versailles. Existã oare pericolul cadacã în 15 martie 2011 se spune la Cluj cã„Székelyföld nem Románia”, în viitor la 15 martie2012, 2013, 2014, 2015, etc., sã se scrie cã „Erdélynem Románia”?! Doresc oare cetãþenii români denaþionalitate maghiarã, dintre care suntemconvinºi cã cei mai mulþi nutresc sentimente ºiconvingeri profund democratice, sã se întâlneascãpeste decenii cu spiritul lozincii lansate deInternaþionala a III-a bolºevicã, de la Moscovaregimului totalitar roºu, cã România este un stat„imperialist” format „din jafuri de teritorii ºipopoare strãine” care trebuie sã fie dezmembratã,deºi în toate provinciile unite cu Regatul în 1918,au existat majoritãþi etnice româneºti?

Ar fi trist – ºi noi nu credem – cã acestea aufost sursele ºi intenþiile care au inspirat pemanifestanþii unguri de la Cluj din ziua de 15martie 2011. Azi, România, Ungaria, sunt membre– alãturi de toate celelalte 25 de state – aleUniunii Europene, ele constituie 2 „camere” dinmarea „vilã” continentalã. Aceasta înseamnã cãromânii ºi ungurii de azi ºi de mâine, nu suntnumai ºi numai români ºi unguri, cã sunt ºivecini, creºtini ºi europeni. Exact aºa au devenit,sunt ºi vor fi germanii ºi francezii, douã motoareputernice ale Uniunii Europene, care nu se maiceartã pentru Alsacia ºi Lorena, se respectãreciproc, inclusiv în ceea ce priveºte frontierele, îºicontinuã destinul lor european, alãturi deîmplinirea destinelor interne din propriile state.

Þinutul secuiesc, regiunea secuiascã, cele douãjudeþe cu majoritãþi etnice secuieºti, nu sunt alesecuilor pentru simplu fapt cã sunt ºi aparþinRomâniei, Statului Român de drept, unitar ºi

indivizibil, ca oricare petec de pãmânt de peteritoriul þãrii. În ceea ce priveºte specificul etno-lingvistic, cultural, cetãþenii români denaþionalitate maghiarã din zonã, pe baza loialitãþiifaþã de Stat ºi de Constituþie, pot beneficia legalca în regiunea, þinutul, în cele douã judeþeCovasna ºi Harghita, pe lângã limba oficialãromânã de stat, sã foloseascã ca limbã regionalã,þinutalã, judeþeanã, limba maghiarã. În zonã,prefecþii numiþi de prim-ministrul, ministrul deInterne ai Statului sã fie cetãþeni români denaþionalitate maghiarã, dar numai dacã dovedescprin examen cã posedã la nivel înalt cunoºtinþetemeinice despre limba, istoria, geografia ºiConstituþia României. La fel, cetãþenii români deetnie maghiarã nu pot candida pentru posturi deprimari, consilieri, decât dacã dovedesc prinexamen prealabil cã stãpânesc la nivelcorespunzãtor limba, geografia, istoria,Constituþia României. Lucrul este strict necesardeoarece dacã prefecþii, primarii, funcþionariimajoritari din zonã, cetãþeni români de etniemaghiarã scriu adrese cãtre jandarmi, poliþiºti,militari din teritoriu, cãtre cetãþenii români denaþionalitate românã, cãtre parohiile ortodoxe ºiunite, cãtre Arhiepiscopia Ortodoxã, minoritari înregiune, þinut, judeþe, cãtre guvern, parlament ºialte judeþe, acestea trebuiesc redactate în limbaromânã. În schimb, în problemele civile ºiadministrative locale, aceeaºi funcþionari potfolosi limba judeþeanã, þinutalã, regionalãmaghiarã în raporturile dintre prefecþii unguri, cuprimarii ungaro-secui, cu cetãþenii români denaþionalitate maghiarã, cu bisericile catolice,calvine, unitariene. Juriºtii trebuie sã precizeze pebazã de lege toate competenþele ce aparþin limbiiromâne de stat ºi limbii judeþene, þinutale,regionale maghiare din zonã, pentru ca lucrurileºi raporturile sã fie clare, limpezi ca luminasoarelui, subprefecþii sã fie întotdeauna românicare sã vegheze ca nu cumva minoritarii etniciromâni sã fie nedreptãþiþi de majoritarii etnicimaghiaro-secui de acolo. La nivelul întregii pãrþiapusene a României, care este Transilvania, ar fide dorit ca pentru cei peste 1.600.000 de cetãþeniromâni de naþionalitate maghiarã sã fie înfiinþatãºi sã funcþioneze o Universitate maghiarã de stat,în care sã se precizeze ce se predã, se învaþã ºi seexamineazã în limba oficialã românã de stat ºi încea maghiarã.

În virtutea principiului fundamental cã toþicetãþenii români se bucurã de drepturile ºilibertãþile omului ºi cetãþeanului, pe bazarespectãrii Constituþiei României, indiferent denaþionalitate, rezultã tot atât de clar, de limpedeca ºi lumina soarelui cã dacã cei ce încalcã legileºi Constituþia sunt fie de naþionalitate românã, fiede naþionalitate maghiarã, ei îºi pierd automatdrepturile prevãzute în ea ºi ca orice cãlcãtori delege îºi închid singuri accesul la democraþie ºi lalibertate. În cazul Clujului ºi a zilei de 15 martie2011, cei ce susþin cã „Székelyföld nemRománia”, încalcã legea, submineazã paºnicintegritatea statului unitar ºi indivizibil, îºideschid singuri drumul spre anchete judiciare ºispre pedepsele legale prevãzute în situaþii de acestgen. Dacã de 15 martie asemenea fenomeneprimesc un caracter repetitiv, acest lucru devine

identic cu necesitatea ca manifestãrile în cauzã sãfie interzise deoarece înºiºi maghiarii trebuie sãconºtientizeze gravitatea faptului sãvârºit, cãatacurile contra unitãþii teritoriale stataleînseamnã automat cã-ºi închid dreptul de a se maimanifesta public de ziua de 15 martie. Ziua de 15martie, în timpurile noastre, nu mai poate fi aºacum a fost între 1848-1918, zi a libertãþiiungureºti ºi a asupririi româneºti.

Marile regate ºi imperii multinaþionalemoºtenite din trecuturi medievale au dispãrut înneuitatul An 1918, chiar dacã parþial s-au refãcutîntre 1940-1944, ºi orice drum spre întoarcerea întimp spre ele este ºi va fi iremediabil închis. Înzilele noastre 15 martie ar trebui sã însemne încadrul Uniunii Europene, al relaþiilor dintre celedouã þãri membre România ºi Ungaria, armonie,înþelegere, colaborare, respect reciproc între omajoritate protectoare, înþelegãtoare ºi iubitoaredin România faþã de o minoritate maghiarãrecunoscãtoare ºi loialã ei. Aceastã ecuaþie trebuieimplementatã adânc în conºtiinþa românilor ºiungurilor din România, în relaþiile dintre Româniaºi Ungaria. Transilvania nu trebuie sã mai fie cuma fost mai demult motiv de ceartã între Bucureºtiºi Budapesta, între România ºi Ungaria, ca înaintede 1918 sau între 1940-1944, ci trebuie sã apropiecele douã state membre ale Uniunii Europene pebaza respectãrii stricte a integritãþii lor teritorialeºi a îndeplinirii destinelor lor europene la care s-au angajat în 2004 ºi 2007.

În Uniunea Europeanã de azi ºi de mâine, înregimurile democratice interne din Ungaria ºiRomânia, compatibile cu instituþiile ºi normeleeuropene comune, nu se mai pot admite lozinciprovocatoare, revizioniste, de genul „Székelyföldnem Románia”, „Erdély nem Románia”, sau„Erdély visza”. Dacã cetãþenii români denaþionalitate maghiarã continuã sã acþioneze peaceastã direcþie, sãrbãtoarea zilei de 15 martietrebuie neapãrat interzisã, deoarece nu credem cãîn România se permit în mod legal ºiconstituþional manifestaþii chiar paºnice carecontestã integritatea României. Noi suntem deacord cu aprobarea tuturor manifestãrilor ºimanifestaþiilor paºnice, publice, pentru apãrareadrepturilor cetãþeneºti, cu excepþia acelora carepropun „paºnic” despãrþirea unor teritorii detrupul þãrii. Nu ne pricepem în mod concret ºi laobiect la dreptul constituþional intern, nici nucunoaºtem amãnunþit prevederile regulamentelorde aprobare a manifestaþiilor publice de cãtreautoritãþile de stat competente, dar sperãm cãtrebuie sã existe oficial prevederea prealabilã ºiprecauþia sã se aprobe toate cu excepþia celor ceatacã integritatea teritorialã a þãrii. Nu cunoaºtemmecanismele juridice ale acestor legi ºiregulamente deoarece nu suntem juriºti,constituþionaliºti, funcþionari sau oameni de statmeniþi sã aplice Constituþia pe întreg teritoriulþãrii ºi cu precãdere s-o aplice drastic pe pielea ºiviaþa acelora care o încalcã.

În schimb, ca istoric, ne-am ocupat de genezastatului ºi a naþiunii române moderne (a ideii deEuropã Unitã paralel ºi subsidiar în secolele XVIII-XX), de modul cum s-au luptat ºi manifestatsoldaþii fãrã uniformã ai Landsturmului romândin 1848-1849 ca românii sã nu fie simple lipiturisau umpluturi la naþiunea politicã ungarã unicãproclamatã de legea maghiarã, sã constituie onaþiune politicã proprie, egalã, coordonatã ºi nusubordonatã celei maghiare. La 1848-1849 s-adeclanºat primul Rãzboi Naþional româno-maghiar pentru Ardeal, în sensul cã guvernul dela Pesta îl vedea ca partea de rãsãrit a Ungariei


Din simbolistica ClujuluiVremuri de azi ºi de demult

Dumitru Suciu

diagonale


Mari cu frontiera „naturalã” pe Carpaþi, care sãapere Ungaria Coroanei Sfântului ªtefan depericolele de la rãsãrit de munþi, iar naþiunearomânã îl dorea ca nucleul de stat în jurul cãruiatrebuiau sã se uneascã Banatul, Criºana,Maramureºul, Partiumul (Crasna, Zarand,Solnocul de Mijloc, Chioar), Bucovina, pentru aforma un Mare Ducat în cadrele unei AustriiMari, federalizate sau „elvetizate”. Fenomenulputea constitui un prim pas spre federalizareaîntregii Europe, fapt receptat ca atare în epocã.Federalizarea Austriei Mari, pentru care au luptatromânii ºi ceilalþi negermani ºi nemaghiari dinMonarhia Habsburgicã, ar fi fost de naturã sãschimbe radical destinele naþionale ºi europene alecelor peste 32.000.000 de locuitori din centrul ºiestul Europei. Fiecare naþiune, având statul sãuautonom, se respecta, colabora una cu alta, de peo poziþie de egalitate ºi fraternitate, îºi armonizauºi îºi concentrau forþele ºi capacitãþile comune înguvernul, parlamentul central, armata mare ºiunitã de la Viena, organisme capabile sã apereaceste naþiuni dunãrene mici ºi mijlocii deprimejdia rusã. În epocã s-a ºi afirmat cã32.000.000 de europeni liberi din punct de vederenaþional ºi individual puteau rezista cu succesîmpotriva invaziilor intreprinse de 61.000.000„sclavi” din Rusia autocratã þaristã.

S-au fãcut auzite voci ºi raþiuni care reflectauºi propuneau ca românii din Moldova ºiMuntenia sã intre în Austria Mare democratã ºifederalizatã, alãturi de Marele Ducat, pentru caîmpreunã cu celelalte naþiuni negermane ºinemaghiare, dar ºi alãturi de unguri ºi austriecidacã acceptau federalizarea, sã-ºi apere împreunãinteresele, fiinþele naþionale ºi regimuriledemocratice de sorginte europeanã. FederalizareaMonarhiei însemna înfiinþarea ºi funcþionareastatelor autonome germano-austriac, ungar, ceho-slovac, sârbo-croato-sloven, italian, polon, român,a unui guvern, parlament federal la Viena,înzestrat cu diplomaþie, armatã, comerþ exterior ºifinanþe comune. Francezul C. Robert propune,promoveazã ideea unei Austrii Mari federalizatãetnic, o federaþie cosmopolitã, unde sã nu dominenicio „rasã” (naþiune), cu o diplomaþie comunã,fãrã nicio centralizare administrativã în interiordar care sã reproducã ca structurã interioarã oElveþie, însã într-o formã monarhicã parlamentarãºi pe un teritoriu vast din Europa Centralã ºiRãsãriteanã. Francezul ºi alþi democraþi caMazzini doresc ca o asemenea Austrie elvetizatãsã fie luatã de exemplu pentru ca sã sefederalizeze toatã Europa, deoarece doar astfel încadrele mari continentale profund modificate ºidemocratizate, naþiunile fãrâmiþate puteau sã seuneascã în state proprii, corelate ºi coordonateunele cu altele, unde Italia Tânãrã, PoloniaTânãrã, Germania Tânãrã, ca ºi toate celelaltestate unite ºi întinerite sã compunã EuropaTânãrã ºi Unitã de mâine. Robert era convins cãpacea lumii ºi reabilitarea geniului uman seputeau obþine numai prin extinderea sistemuluifederal, care va face din Europa întreagã o liniemare de naþiuni asociate spontan. Robert a maiprecizat cã spiritul dominator maghiar reprezintãun pericol permanent contra civilizaþiei iarHyppolite Deprez a precizat cã dacã Monarhia nuse va federaliza, aºa cum a propus majoritatealocuitorilor ei, dacã nu va deveni un bastioncontra Rusiei, nu mai avea nicio raþiune de aexista, va cãdea ea însãºi pradã Moscovei dar ºi anaþiunilor nemaghiare ºi negermane frustrate.

Marele patriot ºi istoric ceh Frantisek Palackyscria cã dacã Austria nu exista ea trebuiainventatã, deoarece prin diversitatea ei etnicã ºinaþionalã era menitã ºi potrivitã sã devinã o

asociaþie naturalã de naþiuni fraterne, federalizate,egale unele cu altele, unde orice exclusivismnaþional (deci cele douã ungar ºi austriac) trebuiaexclus o datã pentru totdeauna. Majoritateapoliticienilor unguri ºi austrieci au susþinut cãfederalizarea însemna despãrþirea Ungariei ºiAustriei de ele însele, cã Ungaria – cea etnicãpropusã de nemaghiari o degrada la poziþia deprovincie, cã Ungaria Coroanei Sfântului ªtefannu era obiºnuitã, nu putea sã ducã o viaþã deprovincie; iar feldmareºalii austrieci susþineau ºi eicã decât Austria sã se lase despãrþitã de ea însãºi,mai bine se desparte de Confederaþia Germanã,lucru care dupã ce Berlinul zdrobeºte Viena în1866 se ºi întâmplã. Practic vorbind naþiunilecuceritoare vor sã fie ºi sã rãmânã centralizatoare,pe când naþiunile cucerite, federalizatoare, vorredistribuirea teritoriilor, ºi anume acelea în careerau majoritare sã fie incluse în state autonomenaþionale, ceea ce ducea însã inevitabil la pierderipentru cuceritori.

În aceste condiþii ungurii ºi austriecii ºterg cuburetele orice conflicte politice ºi militare care i-au pus faþã în faþã în trecut, îºi concentreazãeforturile pentru menþinerea integritãþii statelorlor istorice, instituie dualismul, acel „unio duarumnationum contra plures”, mai ales cã în Europa semodifica geografia politicã prin unitãþile statalenaþionale germanã, italianã ºi românã dincolo deCarpaþi. Dezamãgit, Palacky afirma: „Trebuie sãmãrturisesc cã de la primul meu pas fãcut înpoliticã în 1848 am cãzut într-o greºealã serioasãºi fatalã. Cea mai mare greºealã a mea a fost cãm-am încrezut în raþiunea ºi onestitatea naþiuniigermane. Binecunoscutele mele cuvinte dacãAustria n-ar fi existat, trebuia sã ne strãduim a ocrea cât de repede era posibil au fost emise cuasumpþia ºi cu credinþa neîndoielnicã cã justiþia vadomni în aceastã asociaþiune de naþiuni eliberate.Din nefericire, chiar eu am pierdut speranþa într-oprezervare durabilã a imperiului „nu fiindcã ar fiimposibilã în sine, ci din cauzã cã germanii ºimaghiarii ºi-au permis sã câºtige dominaþia ºi sã-ºistabileascã prin ea un exclusiv despotism naþionalcare într-un stat multilingv ºi constituþional esteun nonsens politic ºi nu poate dura mult”.Propunerea fãcutã de românul european Aurel C. Popovici în cartea lui de mare ecou în opiniapublicã dar nu în practica guvernamentalã„Statele Unite ale Austriei Mari” demonstreazãaceeaºi atitudine a cercurilor conducãtoare dinAustro-Ungaria, dacã-l exceptãm pe arhiduceleFranz-Ferdinand aflat însã departe de puterea dedecizie.

În aceste condiþii Regatul României Micidevine „Piemont” al tuturor românilor asupriþi ºiîn 1916, alþi soldaþi, cei ce purtau uniformaArmatei Regale Române, la ordinul aceluiminunat german ºi catolic Ferdinand I, Regeleconstituþional al României, care a depus jurãmântîn faþa lui Dumnezeu pe Constituþia românã cãva servi neabãtut interesele naþiunii, au trecutCarpaþii pentru a-ºi elibera fraþii din Transilvaniaºi Bucovina. Marele Rege a declarat rãzboi Austro-Ungariei, s-a bãtut cu þara care l-a nãscut ºicrescut, deoarece a fost omul datoriei, a fost fideljurãmântului ºi ºi-a îndeplinit în mod exemplartoate îndatoririle ce i-au revenit în calitatea ºi depe poziþia lui de Rege constituþional al României.Cei de la Berlin l-au ºters din cartea familiei, l-audeclarat trãdãtor care va roºi în faþa lor când sevor întâlni, sau chiar l-au considerat mort pentruei; însã în viaþã fiind, pentru români ºi România,Regele a rãspuns calm ºi senin cã n-are nicioobligaþie de niciun fel faþã de Kaiserul Wilhelm alII-lea ºi germani, cã este ºi va fi dator doar în faþalui Dumnezeu, a poporului român ºi tocmai în

Germania a învãþat cã datoria ºi jurãmântul unuisuveran constituþional stã deasupra etniei ºi anaþionalitãþii.

Ferdinand I a afirmat cã situaþia internã ºiinternaþionalã din 1916 era de asemenea naturãîncât Bucureºtiul ori înfigea Tricolorul dincolo deCarpaþi, ori acesta pãlea ºi se clãtina ºi înRomânia Micã pentru cã atunci a sosit ceasuleliberãrii Transilvaniei ºi Bucovinei, faptrecunoscut de patru mari state ale Antantei.Alianþa cu Antanta a fost decisã de Suveran, deguvernul liberal Brãtianu-junior, de conservatorulTake Ionescu, majoritari în spectrul politic deatunci, împotriva opþiunii minoritãþiiconservatoare Marghiloman-Carp. Aceasta apreferat alianþa cu Puterile Centrale, eliberareaBasarabiei, acordarea ca recompensã a Bucovineide cãtre partea austriacã a Austro-Ungariei ºi unstatut mai bun pentru Transilvania din parteaungarã a Monarhiei Austro-Ungare. Liberalii ºidinastia au acordat prioritate în 1916 Transilvanieiºi Bucovinei. Regele Ferdinand I le-a spussoldaþilor din Armata Regalã Românã în 1917 cãnu i-a chemat în aceastã luptã ºi jertfã grea dinmotive de mândrie deºartã, deoarece i-au fostprea scumpe vieþile ºi bietele lor averi. Suveranuli-a chemat la luptã pentru a institui un Stat altuturor românilor, lucru pentru care toþi româniide existenþã ºi viitori le vor fi recunoscãtori ºi levor binecuvânta memoria. Fiii ºi fiicele celor ceau cãzut pe frontul de onoare de la Mãrãºti,Mãrãºeºti ºi Oituz al Rãzboiului de Eliberare ºiÎntregire Naþionalã, sau care se vor mai jertfi încãîn aceastã cumplitã încleºtare cu moartea spreviaþa politicã ºi statalã a naþiunii lor, vor primipãmânt – garanta Regele – fapt împlinit cândþãranii din România Mare au fost împroprietãriþicu 5.810.000 ha pãmânt ºi prin votul universal auprimit un cuvânt de spus în alegeri ºi politicaþãrii.

Când sorþii rãzboiului pãreau cã se înclinã spreGermania ºi Austro-Ungaria, România, pãrãsitã deRusia, ameninþatã de ruºii bolºevici care conspirãsã asasineze familia regalã, sã aresteze guvernulregal de la Iaºi, cu tezaurul de stat, adunat timpde 48 de ani sub oblãduirea lui Carol I, furat debolºevicii din Moscova, este nevoitã sã semnezeArmistiþiul de la Focºani, în decembrie 1917 ºiPacea de la Bucureºti, din mai 1918. La guverneste adusã echipa Marghiloman-Carp, carereuºeºte sã menþinã pe Ferdinand I pe tron, înpofida rezervelor Austro-Ungariei ºi Germaniei ºisã pãstreze un nucleu din Armata RegalãRomânã. Bolºevicii ruºi sunt alungaþi din parteaneocupatã a României, generalul Ernest Broºteanucurãþã Basarabia ºi Chiºinãul de devastãrilebolºevice care ucid fruntaºii români din zonã(avocatul Murafa, inginerul Hodorogea). S-auasigurat astfel condiþiile pentru ca Adunarea Þãriide la Chiºinãu sã voteze la 27 Martie / 9 Aprilie1918 Unirea Basarabiei cu România. Austro-Ungaria ºi Germania au încurajat extindereairedentismului românesc spre Rãsãrit, sperând cã-lblocheazã pe cel spre Apus ºi vor asigura ºipermanetiza stãpânirea Bucovinei ºi Transilvaniei.Austro-Ungaria ia 170 de sate de pe liniaCarpaþilor ºi Puterile Centrale instituie un fel decondominium economic asupra Dobrogei,transformatã într-un grânar al acestora. Pacea dela Buftea-Bucureºti n-a fost ratificatã de RegeleFerdinand.

(continuare în numãrul urmãtor)

În Cluj, pînã la Unire nu existã practic o viaþãliterarã româneascã. Între 1903 ºi 1911, aparerevista lui Elie Dãianu, Rãvaºul, devenitã apoi o

„foaie” popularã, Solia Satelor. De orientaresãmãnãtoristã ºi creºtinã, publicaþia are un profilcultural, cu accente politice, dar publicã ºi literaturãdin autorii de succes ai momentului, de la G.Coºbuc, Octavian Goga ºi Nicolae Iorga, la PetreDulfu, Ion Agârbiceanu, Al Ciura, Aron Cotruº etc.Dupã Unire, primul scriitor important care sestabileºte în oraº este Ion Agârbiceanu, adus aici dePartidul Naþional Român sã conducã ziarul Patria.Om al bisericii ºi al politicii deopotrivã,Agârbiceanu îºi urmeazã cumva solitar aventuraliterarã, neavînd veleitãþi de maestru ºi deîntemeietor de ºcoalã. Din aceeaºi generaþie cuDãianu, el rãmîne de fapt un captiv al ideologieiculturale de la Rãvaºul ºi, prin extensie, al celei dela Astra. Ideile sãmãnãtorismului ºi poporanismuluigãsesc ºi ele un cîmp deja pregãtit sã le asimileze ºicare sã le asigure o surprinzãtoare rezistenþã întimp. Modelul cel mai durabil al acestor intelectualiºi scriitori ardeleni devine Nicolae Iorga, încã de laînceputul secolului. În interbelic, clujenii practicã uncult public al marelui istoric. Strada Napoca deastãzi îi poartã numele. Ion Agârbiceanu însuºi îipãrãseºte pe þãrãniºti în 1927 ºi se înscrie înpartidul lui Iorga. Gîndirea ºi metodologia istoricã ºiistorico-literarã din Universitate sînt de asemeneasub influenþa covîrºitoare a lui Iorga. Succesul rapidal lui Lucian Blaga cu Poemele luminii se datoreazãnu atît entuziasmului lui Sextil Puºcariu, cîtreceptãrii favorabile de cãtre acelaºi Nicolae Iorga.De altfel, ei nici nu înþeleg cu adevãrat noutateaacestei poezii ºi elogiazã în Blaga mai degrabãtinereþea inauguralã a României Mari. Iorga îºi vaafiºa opacitatea faþã de modernismul blagian la aldoilea volum al poetului. Cît timp rãmâne în Cluj,tînãrul Blaga publicã în presa localã diverse articoledespre fenomenul modernist european, însã ideilesale n-au deocamdatã audienþã ºi nu impulsioneazãnaºterea unui climat literar. Universitarii dindomeniu sînt eminenþi filologi, lingviºti ºi istoriciliterari de obedienþã clasicistã. Pînã pe la începutulanilor ’30, autoritatea criticã a acestui mediueclectic este Gh. Bogdan-Duicã, un bun istoricliterar de tip pozitivist, dar, ca ºi Iorga, depãºit deschimbarea de paradigmã din noua literaturã. Astfelcã, prin plecarea lui Blaga în diplomaþie, viaþaliterarã clujeanã pierde startul ºi, cel puþin undeceniu, îºi conservã un aer anacronic, comparativcu cea din Bucureºti. Familiarizat întrucîtva cusimbolismul ºi, în genere, cu limbajele novatoare alepoeziei europene, fusese încã la începutul secoluluiEmil Isac, fiul lui Aurel Isac, avocat al apãrãrii înProcesul memorandiºtilor din Cluj. Ca sistemimagistic ºi ca sensibilitate, el se situeazã în afaracriteriului literar sãmãnãtorist, dar, pe lîngã faptulcã se face cunoscut în special în revistelebucureºtene, nici nu are o pregnanþã într-adevãrmemorabilã. Iar în Ardeal, gustul public esteaproape integral sub dominaþia fascinatorie apoeziei lui Octavian Goga, cealaltã personalitate,alãturi de Nicolae Iorga, cãreia clujenii îi întreþincultul în toatã perioada interbelicã. Mult maiprezent decît E. Isac în conºtiinþa ºi în sensibilitateapublicã este Zaharia Bârsan, celebru în Ardeal caactor în primul rînd, înainte de Unire. Romanticîntîrziat ºi puternic influenþat de ideologiasãmãnãtoristã, ele celebreazã în poezia ºi proza sasãnãtatea moralã a satului ºi înfiereazã oraºul

corupt. E, deopotrivã, un misionar al Unirii ºi uncîntãreþ al vitejiei ostaºului român. Acestea sînttemele care satisfac sentimentul naþional, acum înplinã euforie. Numit director al Teatrului în 1919,Zaharia Bârsan îºi cultivã ºi imaginea post-romanticã, livrînd succesului public Trandafirii roºii,piesa care inaugureazã destinul excepþional alinstituþiei. De altminteri, mai mult decît literaturascrisã, Teatrul ºi Opera vor orienta în anii urmãtorigustul public. Ele nu doar rafineazã sensibilitateamondenã din lumea bunã a oraºului, ci fac ºi oeducaþie esteticã în arta spectacolului ºi ainterpretãrii. Spectacolul de teatru ºi de operãdevine mijlocul cel mai eficient de deprovincializareºi de oarecare familiarizare cu cîteva nume mari aledramaturgiei ºi muzicii de operã. Aceastãemancipare artisticã ºi culturalã nu altereazã însãsentimentele naþionale ºi patriotice, asta ºi pentrucã ele sînt conþinute în toate mesajele publice aleelitelor. Intelectualii Clujului au conºtiinþa clarã cãoraºul românesc e construit pe ideea naþionalã ºi cãea susþine în primul rînd legãturile intercomunitare.Sursã a energiei sociale, naþionalismul acestadefensiv ºi tolerant a fost mereu interpretat de cãtreceilalþi drept o ideologie antidemocraticã, ºovinã ºiagresivã . Naþionalismul e considerat în timpdefectul cel mai ruºinos al românilor. Dacã neuitãm în istoria modernã a þãrii, escaladareaacuzaþiilor externe se produce în momentele deafirmare ºi de emancipare a acesteia ºi esteîntotdeauna legatã de starea minoritãþilor. În foarteeficienta propagandã iredentistã maghiarã ºi rusã(sovieticã), naþionalismul apare echivalat cuºovinismul. E o tenebroasã armã etnicã de„suprimare” a minoritãþii maghiare. Uimitoare însãeste demonizarea lui, dupã 1989, de cãtreintelectualitatea liberalã. El devine cauza tuturorderapajelor ºi extremismelor ideologice ºi politice,atît de dreapta, cît ºi de stînga. Tot el ar fialimentat un complex cultural al frustrãrii ºigrandomaniei. „Sentimentul” naþional este, în fond,o valoare socialã care, desigur, poate fi manipulatãpolitic, însã nu-i mai puþin adevãrat cã are ºi unsens pozitiv. Ca sentiment al locului, patriotismul evarianta lui domesticã ºi cea mai eficientã înrealizarea ºi întreþinerea coeziunii colective. Rãmînede vãzut dacã noua ordine mondialã va invalida saunu aceste sentimente, dar, deocamdatã, anemierealor a dus la imposibilitatea susþinerii unui idealcolectiv în societatea româneascã.

*Imediat dupã Unire, comunitatea de etnie

românã este relativ micã în Cluj. Are însã aceleaºiaspiraþii, fiind de aceea receptivã la mesajulintelectualitãþii care vizeazã tocmai consolidarea eiprin românizarea oraºului. În primii ani, ea sporeºtecu afluxul considerabil de intelectuali, mai bine zis,de oameni cu ºcoalã. Mulþi dintre ei sîntpersonalitãþi deja consacrate ºi familiarizaþi cucivilizaþia ºi cultura occidentalã. Dar lumea aceasta,chiar ºi la nivelul elitelor, este una eterogenã, cuamprente culturale diverse. În principal, atît cîmpulsocial, cît ºi cel cultural, literar-artistic, încep sã searticuleze sub influenþa a douã modele, cel francezºi cel germanic, respectiv central-european. Eleacþioneazã însã mai degrabã convergent, fãrãconflicte ideologice în spaþiul public. Sîntpromovate de cei formaþi în universitãþile francezesau în cele germane, austriece ºi maghiare. Deºi

timpul a fost prea scurt pentru ca ele sã cristalizezeîntr-o sintezã originalã ori, eventual, în douãcurente bine definite, se pot constata emergenþeinsulare, în peisajul cultural îndeosebi. Lucian Blaga,sincronizat cu miºcarea artisticã vienezã, nu lasãtotuºi urme în viaþa literarã clujeanã, cel puþin îndeceniul trei. Emil Isac ºi Eugeniu Sperantia,simboliºti de influenþã francezã, frecventaserãcenaclurile lui Al. Macedonski ºi Ovid Densusianu,astfel cã estetismul lor remanent apare acum ca un„decadentism” anacronic ºi inofensiv. Ei sînt de faptpoeþi ai citadinului ºi, de aceea, cosmopoliþi ºi greude digerat într-un mediu literar în carenaþionalismul este echivalentul ruralismului.Simptomatic pentru starea de spirit din anii ’20rãmîne programul revistei Gândirea. Publicaþia seraporteazã la trecut ºi vrea sã continue tradiþiapresei culturale din Ardeal. Conservatorismuluiprogramatic, congruent cu ideologia sãmãnãtoristã, ise asociazã eclectismul, înþeles drept criteriu al uneireprezentativitãþi ample. Interesant e cã o asemeneaorientare e întrucîtva impusã de la centru,iniþiatorul ei fiind Cezar Petrescu, secondat delocalnicul I. D. Cucu. Ambianþa e într-adevãrfavorabilã acestui tradiþionalism, numit de OvidDensusianu „pãºunism”, numai cã în revistã publicãºi scriitori de altã orientare. Din decembrie, anulurmãtor, ea se mutã la Bucureºti, astfel cã în Clujnu a apucat sã formeze în jurul ei o grupare.Importanþa ei rãmîne aici mai curînd simbolicã ºi eun efect al destinului sãu ulterior. În Gândireaclujeanã apare însã, sub forma unui articol, un gestnonconformist care contrazice prejudecata, bineînrãdãcinatã în cultura ardeleanã, a latinitãþiiintegrale a poporului român. Este vorba despreRevolta fondului nostru nelatin, al tînãrului LucianBlaga. Afirmarea latinitãþii a fost imperioasã pînã laUnire ca un argument puternic al identitãþii ºicontinuitãþii, însã în substanþa noastrã etnicã existãºi fondul slav ºi trac, o potenþialitate care trebuieeliberatã în noul context al istoriei. „Revoltafondului nelatin” ar consta în emergenþa acesteienergii „exuberante” ºi „vitale” care completeazã„idealul cultural latin”, adicã simetria, armonia ºiclaritatea spiritului. Fondul nelatin e subconºtientul„barbar” sau dimensiunea dionisiacã a fiinþeiromâneºti. În noua Românie este nevoie, aºadar, deun sînge tînãr, de o vitalitate dezlãnþuitã ºiiraþionalã; pe scurt, viitorul aparþine unui nou„romantism”, cu recursul sãu la mituri.

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Clujul interbelic

Lumea literarãPetru Poantã

Miron Duca Lac suspendat, tehnicã mixtã, 2008

Numitã când epopee, când arhitecturã (eadevãrat, monumentalã!), când biografie(„inclusã în biografia lumii”), scenariu

existenþial sau reportaj, poezia lui Liviu Georgescu(rezident la New York, Statele Unite, din 1990)pare, în recentele comentarii, a nu avea un...autor. Într-atât identitatea lui se pierde în decorulvizionar-escatologic, lipsind „panorama integralã”(Al. Cistelecan) tocmai de argheziana sugestie a„nemuritoarei cripte obscure”. Poezia, sesugereazã, ar fi un univers în expansiune(proliferare), intrat autosuficient în logicaimaginarului teleologic ºi a spectacolului deentropie cosmicã, indiferent la prezenþa umanului,ca sâmbure generator al procesualitãþii lirice. Îndefinitiv, presupusa autarhie a acestui univers e oiluzie: existã ºi se întreþine în aparentul lui spasmºi agonie prin jocul inteligent, regizat deexuberanþa depresivã a cuvintelor. Poezia lui LiviuGeorgescu e, totuºi, comunicare, trãire înainte dea fi simplã desfãºurare epicã, ºi ceremonial,jubilaþie, convulsie, înainte de a fi simplu reportaj.Capacitatea ei incantatorie vine dintr-o imaginaþielingvisticã excepþionalã ºi un prestigiu aldivertismentului grav, pe care nu-l au alþi colegi degeneraþie. Cuvântul nu face parte, pur ºi simplu,din instrumentarul liric, din mecanismulredundanþei poetice, nu e un simplu vehicul dinarsenalul cosmogonic, el este chiar miezul de focºi visul în flãcãri al unui abis consubstanþialfiinþei, prinsã în jocul însingurãrii existenþiale.

Poezia, prin urmare, în ceea ce doar aparent enaraþiune sau poveste, se sustrage linearitãþiiproiective (genezã – apocalipsã), mergând,dramatic, înspre sugestia captivitãþii în „cuºcamemoriei” (Smulgerea zalei, Paralela 45, 2010) ºi a„întunericului învãluit în întuneric” (El, Paralela45, 2010). În fond, nu ca profeþie trebuie cititeversurile (ontologia se subînþelege), ele fiind, maidegrabã, dezlegãri nostalgice de un început, prinevadãri ºi exerciþii fracturate, în cercul arãtãrilorascunse. Fiindcã, acesta este cuvântul, preaplin alcãutãrii ºi centru rãmânând „permanent la sine”(Plotin), dacã tot e sã invocãm anamneza caîntoarcere la logosul divin. Cosmogonia poeziei luiLiviu Georgescu nu e ritm, în primul rând,simfonie nici atât, ci teribile cãderi de goluri,prãbuºiri de extaze nãscute din absenþe, timp ieºitdin sine, „vârtej vizibil” al omului, cioranian,exilat în eternitate. Aºa cã ceea ce se numeºte,îndeobºte, panoramã, desfãºurare linearã sau„suprafeþe exploratorii” sunt, în realitate, imaginiînºelãtoare ale unei extrem de profundereligiozitãþi spirituale (adâncul planând „înadâncul mai greu al timpului”). Din acestmoment, nu mai intereseazã cãrui gen aparþinepoezia (avangardismului în niciun caz!), nici dacãe auroralã, inauguralã sau escatologicã. Ea este,simplu, o ordine grãbitã în sublimul degradãrii eide invazia iubitoare ºi agresivã a cuvintelor (acelor care „intrã în lucruri / pe dinãuntru ºi leroade”).

Lumea suferã în noi, nu dincolo de noi, de-arfi sã-i dãm crezare lui Cioran, prin urmare„creºtem” cu ea înspre abis, lãsând ceruluitristeþea de-a putrezi în om, nu dincolo de „omulpurtãtor de ranã”. Numai cã „omul întru ranã”este El (Paralela 45, 2010), crinul din pustiu,lumina, botezul, adâncul, cel care umblã pe ape ºi

ceartã vânturile, cel ispitit, vândut ºi judecat, celmort ca om ºi înviat ca Dumnezeu, „rãscumpãratpentru cei mulþi”. El este cel care învaþã robireadin iubire ºi roada spre sfinþire din dreptatea celorbune. El ne-a dãruit jertfa, El se împarte,rãmânând întreg, în El e deplinãtatea comuniunii,întru El este viaþa noastrã cu nefericirea, dramele,violenþele, trãdãrile, vicleniile, judecãþile nedrepte,crimele, robia, ura ºi fãrãdelegile noastre. Întru Elauzim, vedem, nãdãjduim, spre El aruncãm grijilenoastre, disperãrile noastre, trãim în rana (rãnile)Lui, fiindcã în ele e toatã înþelepciunea, puterea,tãria ºi virtutea. De la Iov cel plin de bube ºtim cãEl învaþã cele „carele sunt”, el „scoate din lanþuri”picioarele noastre ºi ne ridicã peste „sfãrâmãrile”pãmântului.

Aºadar, poezia nu e nici reportaj, nicibiografie, nici panoramã biblicã, ci alegorie aevadãrii din amintita „cuºcã a memoriei”(Smulgerea zalei, Paralela 45, 2010), din „vârtejulvizibil” al fiinþei, o extraordinarã piesã muzicalã a„vuietului luminii” din noi. În prezenþa luiconcretã, verbul, cuvântul se gândesc pe sine camemorie a Cuvântului mai dinainte de lume. Nuexpresia e variabilã în aceastã poezie, ci gândul caprovocare a abisului ceresc, nu arãtarea adevãruluirevelat e preocuparea dintâi, ci vocea adânculuivorbindu-ne din adâncul timpului. Un timp alnevindecãrii, înscris pe „lemnul pãcatului”originar. Liviu Georgescu scrie o poezie de subtilesugestii muzicale, în care importante sunt doaridentitãþile primare, ontologia sinelui, „frumuseþeafãrã izvor”, nelocuitul spaþiu al increatului ºi alveºniciei. În spaþiile cele mai profunde ale poezieisale, se aude „freamãtul orb” ºi ºoapta de cenuºãa veºniciei. Existã, deci, o cosmogonie a sfâºierii, o„singurãtate a focului” ºi o perspectivãpostmodernã a genezei sub chipul „viziunilorvãzute” ºi a „spiralelor deºurubate”. Dar totul e oluptã cu îngerul, înscrisã pe trup, ca o întâlnire culumina, cu lemnul jertfei, cu „pietrele vibrând” ºicu „lava-ndureratã”. O conºtiinþã care se vede ºi secautã pe sine. O devãlmãºie a gândului ºi un urletal veºniciei, o mereu repetatã istorie a genezei,niciodatã începutã ºi niciodatã desãvârºitã.Concret, în „spiralele deºurubate”, dincolo detimp, e doar „glasul Celui ce Este”, omul se aflãdincoace, în „prezentul dãrâmat” al „rãului fãrãnume”, al „treptelor ce duc în neant” ºi al„gândului oprit în urcare”. Poezia, prin urmare,este convulsiva „proiecþie fotograficã” a intrãrii Lui(a luminii) în „cripta (noastrã) netedã”, în „incinta(noastrã) ascunsã”, în craterul prãbuºirilor noastre,în tumultul cuvintelor neauzite. O cosmogonie aîntâlnirii dintre Cel ce nu se mistuieºte ºi„existenþa (noastrã) de pãmânt (ºi) de durere”.Toate se întâlnesc în acest spectacol al „gânduluicãzând în gând”: „deznãdejdea duhului”,„fãrâmãturile de luciditate”, întristarea cãrnii,agonia iubirii de cruce, „iluzia din iluzie (ºi)nemiºcarea din nemiºcare”. Tragedia omului de anu-ºi putea fi martor al trecerii pe malul dedincolo.

În ultimul volum (Sau dincoace de Styx,Paralela 45, 2011) imaginea pierderii omului (alumii) în moarte e absolut terifiantã. Urgia ecosmicã, geografia dezordinii agresivã,neasemãnãrile dezlãnþuite, „mareea înveninatã”,pustietãþile rãvãºitoare. Pe scurt, planeta e opeºterã, mai goalã decât însãºi moartea.

Imaginaþia dezastrului ia forma „prãbuºirilorasurzitoare”. Apocalipsa e particula identitãþiinoastre. Liviu Georgescu este, în cele mai buneversuri ale sale, un poet al extincþiei, al lumii pedos, al unei cosmogonii umane de schelete înflãcãri ºi gânduri care plâng. Terifiantul spectacolal omului refuzat genezei ºi renaºterii în El (Cel ceeste) urmeazã traiectoria mutã a voinþei de a fiþãrânã. Când ºi cuvintele se vor prãbuºi, odatã cuomul, în propriul iad, lumea va fi fost de mult undestin uitat (un destin pe care nici nimicul nu-lmai poate defini). Perspectiva „vidului de aur” ºi a„veacurilor ruginite” dau poeziei sensul ultim deescatologie a orizonturilor oarbe. Rãnile curgândprin timp sau „materia perforând carnea” seamestecã ireal cu bezmetica miºcare a aºtrilor ºilumina în chip de lavã a cerului. Istoria va fi un„sincretism al dezastrelor” ºi o nãruire de oase (caîn viziunea lui Ezechiel). Vor dispare ultimele„zdrenþe de zâmbet” ºi ultimele „coroane decarton” ale fericirii dintâi. Ne întoarcem la„sintaxa de silex” ºi vom sãpa pãmântul din noi,cum sãpa Arghezi mormântul dintre douã nopþi.Punem umãrul la naºterea „întunericului de fier”al istoriei de mâine. Al nefiinþei de mâine. Poeziaeste aceastã cumplitã arheologie a „limitelordurerii”, a rãnii ºi a bolii. A sângelui care-ºipãrãseºte lãuntrul. Tãierea arborelui cunoºtinþeibinelui ºi rãului e gestul final al desãvârºirii prinînfrângere. Ultima limitã, ca ultim spasm alcerului din noi, este întotdeauna strigãtul. În fapt,el este miezul marginilor, al limitelor noastre.

Aceasta este poezia lui Liviu Georgescu: oconfruntare dramaticã, înspãimântãtoare uneoriîntre cuvinte, între Verbul viu, etern, mistuitor,rãscumpãrãtor, ziditor ºi amintita „sintaxã desilex” a omului contemporan. A omului care,incapabil sã înmulþeascã lumina, iese din istorie cao ieroglifã a distrugerii ºi a dezastrului. O poeziea vieþilor „rãtãcite în strigãt” ºi a „deºertului desârmã ghimpatã”. Sau ilustrare, dacã se vrea, aprorociei lui Isaia: „Cu stricare se va stricapãmântul”. Un pãmânt în robia cãruia omul sepune fericit sã poarte în trup sãmânþa florilorputrede. Fãrã sã-ºi dea seama cã, în „cameraziditã” a rãnilor sale, se aflã, ca temei al credinþei,ºansa întâlnirii cu altul (cu El!). Nu a prãbuºirii înAltul. În poezia lui Liviu Georgescu, amestecul deveacuri ºi cenuºã a clipei („biografia lumii”) suntcele douã intrãri în cripta de întuneric a omuluinemuritor. Cuvintele desprind ziua de noapte, ca„vedere a trecerii” ºi rod nepieritor al nimicului.Ele îºi vegheazã singure tumultuoasa ieºire dinîntuneric!

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


verdele de Cluj

Vederea cuvintelorAurel Sasu

Miron Duca Grãdini, tehnicã mixtã, 2008

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Ioan-Aurel Pop, Ion Cârja - Un italian la Bucureºti: Luigi Cazzavillan (1852-1903)Bucureºti, Editura Academiei, 2011

Istoria raporturilor româno-italiene este unaanticã ºi dateazã, dupã opinia validã a unorcercetãtori moderni, din perioada etnogenezei

celor douã popoare. Dar nu întotdeauna acesteraporturi au fost puse în evidenþã, ºi, mai ales, nuîn integritatea lor, lucru care, de altminteri, sedovedeºte cu totul imposibil. De aceea, cândnumeroasele goluri care persistã sunt umplute prinstrãdania unor cercetãtori care pun în luminã alteaspecte ale acestor relaþii, cei interesaþi nu pot decâtsã se bucure, adãugând alte elemente la o imaginecare, de-a lungul timpului, a fost mereu completatã,în aºa fel încât poate demonstra cu prisosinþã cã,practic, legãturile dintre cele douã popoare latine, latoate nivelurile ºi în toate domeniile, nu au încetatniciodatã. Pentru italieni, descoperirea pãmânturilorromâneºti a fost una obligatorie în cadrulexpansiunii lor cãtre þãrile din Orientul fabulos almirodeniilor, în realizarea ambiþiilor unorreprezentanþi de seamã ai Bisericii, ai “inteligenþei”din perioada Renaºterii ºi ai epocilor ulterioare, sauai aventurierilor de tot felul.

Este suficient sã parcurgi chiar ºi capitolulintroductiv al volumului Un italian la Bucureºti:Luigi Cazzavillan (1852-1903) semnat de Ioan -Aurel Pop, ca un fel de introducere la recentulvolum dedicat lui Cazzavillan, apãrut sub egidaAcademiei Române, Centrul de Studii Transilvane ºiIstituto per le Ricerche di Storia Sociale e Religiosa(Vicenza, Italia) în cursul anului de-abia încheiat,pentru a avea o imagine de ansamblu a acestorlegãturi ºi raportãri reciproce. Aici, chiar ºi uncititor puþin avizat va putea remarca atenþia, în bineºi în rãu, pe care peninsularii în general ºi, mai ales,umaniºtii italieni ºi cei care le-au urmat auîndreptat-o asupra românilor din lungul rãstimpistoric luat în consideraþie.

Acestui interes, deloc disimulat, avea sã i seadauge în perioada Risorgimento-ului italian ºiromânesc ºi portretul spiritual ºi antreprenorial allui Luigi Cazzavillan, un personaj care în epocarenaºterilor naþionale ºi în anii imediat urmãtori s-agãsit mereu pe baricadele luptei de eliberare ºiemancipare a popoarelor europene ºi, printreacestea, ºi a românilor din fostele Principate Unite,când trebuia menþinut treaz interesul Europeipentru aspiraþiile lor, aflate în contradicþie cu celeale altor popoare vecine sau mai îndepãrtate.

Aºadar, o rescriere evocatoare a raporturilordintre cele douã naþiuni prin intermediul(re)descoperirii vieþii ºi activitãþii unui personaj penedrept lãsat uitãrii în þara de origine ºi trecut, ºi lanoi, într-un con de umbrã, deºi meritele sale au fostnenumãrate ºi de primã importanþã. Foarte puþinidintre români îi cunosc biografia, repusã, acum,documentat, la îndemâna cititorilor, pe care o vomreconstitui succint: nãscut într-o familie modestãdin Arzignano (Vicenza), dupã parcurgerea câtorvaetape ºcolare, tânãrul Cazzavillan participã, cavoluntar, în câteva bãtãlii susþinute de oastea luiGaribaldi împotriva austriecilor, apoi ia parte,alãturi de formaþiunile aceluiaºi general la rãzboiulfranco-prusac din 1870-1871, pentru a se gãsi

angajat, în 1876, alãturi de trupele sârbeºti,împotriva oastei otomane. În 1877 trece înRomânia, dar nu poate participa activ la luptele depe frontul din Bulgaria, neavând cetãþenia românã.Acest lucru nu îl împiedicã sã fie unul dintre“reporterii de front” trimiþând articole referitoare lamersul luptelor, la virtuþile armatei române, maimultor ziare italiene, mai ales din Nordul þãrii,dovedind, prin scrisul sãu, cã se încadra în repereletrasate voluntarilor sãi de “Eroul celor Douã Lumi”marele autoexilat de la Caprera, cu care va rãmâneîn corespondenþã pânã la sfârºitul vieþii acestuia.

La terminarea rãzboiului, cu o situaþie militarãneclarã (dezertase din armata regulatã italianãpentru a veni pe fronturile din Rãsãritul Europei),Cazzavillan preferã sã rãmânã în România undelucreazã ca impiegat la Cãile Ferate, profesor deitalianã, comerciant, ca, apoi, sã fondeze câtevaziare, dintre care reþin atenþia Trebuinciosul,Fraternitatea Italo-Românã, Frãþia Românã - Italianã,ºi, în 1884, ziarul Universul, care avea sã se bucurede o apreciere deosebitã din partea publiculuicititor, dar ºi a intelectualitãþii din cele douã þãri. Înpaginile acestora ºi-au exercitat condeiul numeroasepersonalitãþi ale vieþii politice, intelectuale, artisticeitaliene ºi, mai ales, române, ele fiind deschisecolaborãrii tuturor celor care considerau cã româniiºi italienii aveau ceva de spus în cadrul Europeinaþiunilor, când apãrarea drepturilor laautodeterminare ºi independenþã se impunea cuextremã pregnanþã. În acelaºi timp, publicaþiile sale(au fost elaborate numeroase almanahuri, tipãritevolume cu argument istoric, social, politic, cultural,ori pe domenii specializate) au contribuit nu doarla o mai bunã cunoaºtere a realitãþilor din celedouã þãri (adesea în “oglindã” cu publicaþiile luiConstantin I. Mitilineu ºi B. E. Maineri(Corrispondenza politica dalla Romania, substituitde La Romania, periodico settimanale, care apãreaula Roma, ºi din care se preluau materiale sau cãrorali se oferea posibilitatea de a prelua materiale dinpaginile Universului), ci ºi la rãspândirea unoradevãruri privind originea comunã a celor douãpopoare, ilustrarea contribuþiei lor la dezvoltareaculturii în general, dar ºi la apãrarea valoriloreuropene în faþa numeroaselor tentative desubjugare a acestora.

Universul a fost cea mai mare realizareeditorialã a lui Cazzavillan: încã de la început, fiindconceput ca un “ziar popular, dar popular înadevãratul ºi cel mai larg sens al cuvântului, astfelca sã merite titlul de organ al opiniei publice” (înarticolul program Ce voim din primul numãrpurtând data de 20 august 1884) ziarul s-a bucuratde o primire entuziastã din partea cititorilor româniºi a crescut ca tiraj, fiind cel mai important cotidiandin Europa de Rãsãrit. Aceasta nu doar datoritãtehnicii de avangardã cu care patronul ºi-a dotatredacþia, ci ºi prin “politica” editorialã, prininformaþia la zi, prin mulþimea ºtirilor ºi acomentariilor, prin asumarea responsabilitãþii faþãde cultura românã (adesea ºi italianã, prin traduceri,raporturi, evidenþierea unor lucrãri apãrute înPeninsulã) ºi destinul acesteia. Chiar ºi o trecere înrevistã a colaboratorilor români este suficientãpentru a se putea remarca ºi dimensiunea culturalãasumatã de ziar: nu lipsesc din paginile sale numele

unor scriitori remarcabili precum George Coºbuc, I. L. Caragiale, Al. Macedonski, Nicolae Iorga,Camil Petrescu, Nichifor Crainic, Ion MarinSadoveanu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, GalaGalaction, Radu Gyr, Emanoil Bucuþa, MihailSadoveanu ºi numeroºi alþii.

Chiar dacã nu a avut niciodatã cetãþenieromânã, Luigi Cazzavillan s-a dovedit un foarte bunromân, punând la dispoziþia celor nevoiaºi, avãduvelor ºi orfanilor din Rãzboiul deIndependenþã, sume importante de bani pentruconstruirea unor aºezãminte menite sã le uºurezesoarta.

În ceea ce priveºte viaþa conaþionalilor sãirãspândiþi pe toatã suprafaþa României Mici, darmai ales în Capitalã ºi oraºele-port de la Dunãre ºiMare, Cazzavillan a fost unul dintre cei mai preþuiþiconducãtori ai acestora ºi ai organizaþiilor pe care lereprezentau. În folosul Comunitãþii italiene dinBucureºti, eforturile lui au fost deosebite: aconstituit societatea de binefacere “Umberto-Margherita”, a construit din resursele sale financiarecunoscuta ªcoalã italianã (inauguratã la 24noiembrie 1901, în prezenþa prim-ministrului D. A. Sturdza, existentã ºi astãzi), iar, dupãmoartea sa, survenitã în mod brusc în decembrie1903, soþia sa, Teodora, a donat comunitãþii dinArzignano o mare sumã de bani, pentru construireaunui spital. Exemplul lui de adevãrat patriot italianºi de prieten de netãgãduit al României i-a adusaprecierea monarhilor celor douã þãri, Umberto I ºiCarol I, care i-au rãsplãtit eforturile prin acordareaunor înalte distincþii ale celor douã state, pentruînfrãþirea intereselor cãrora a muncit neîntreruptpânã în ultimele clipe ale vieþii.

Urmaºii i-au pãstrat o vie amintire. La cincizeciani de la trecerea lui în eternitate o delegaþie decâteva sute de membri ai redacþiei Universului ºicolaboratori ai publicaþiei s-au deplasat la Arzignanounde i-au sãrbãtorit memoria împreunã cu locuitoriilocalitãþii care au avut, astfel, prilejul sã constateaprecierea acordatã de români pentru binele fãcut,care nu a suferit alterãri din cauza timpului scurs.

Pe aceeaºi linie a omagierii unui adevãrat “omcare a fost” se înscrie ºi prezenta lucrare, una dintrecele mai complexe ºi echilibrate, care pune înluminã atât personalitatea lui Cazzavillan, cât ºiintensitatea raporturilor celor douã naþiuni de-alungul timpului ºi mediteazã, în paginile salefrumos completate cu reproduceri din presã,ilustraþii fotografice de epocã ºi recente, laimportanþa întreprinderii fãcute de cãtreCazzavillan, care se constituie ca un exemplu demnde urmat. ªi sponsorii materiali, Provincia diVicenza ºi Veneto Banca dovedesc cã ºtiu sãaprecieze nu doar valoarea deosebitã a celor doiistorici, prezenþi în peisajul cultural-istoric românesccu numeroase lucrãri de mare valoare, cât ºiexemplaritatea figurii celui care “cu o inteligenþãnativã (...) plinã de bun simþ” - dupã cum scria în1933 C. Xeni - “îl conducea spre succes pe oricedrum apuca”.

În aºteptarea ediþiei italiene - în curs de tipãrire -cititorul de limbã românã are posibilitatea sãaprofundeze angajarea - pe linia relaþiilor româno-italiene - unei figuri dintre cele importante de lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi timidul început alcelui urmãtor prin intermediul unei lucrãri în caredocumentul, interpretarea lui în cadrul relaþiilorinter-europene ºi româno-italiene îºi gãsesc pedeplin rostul ºi justificarea.

accent

Un italian la Bucureºti: Luigi Cazzavillan (1852-1903)

ªtefan Damian

În amintirea Mitropolitului Bartolomeu,la un an de la începutul cãlãtoriei în duh spreÎmpãrãþia lui Dumnezeu

În urmã cu mai bine de cinci ani, odatã cuînfiinþarea noii mitropolii de la Cluj, am fostprintre puþinii care, la faþa locului, încercam sã

arãt, cu riscurile de rigoare, cã procedura adoptatãeste periculoasã. Am fãcut experienþatraumatizantã de a dori sã slujesc Biserica mea culuciditate în plinã atmosferã euforicã. Aºa cum seºtie, lupta pãguboasã dintre Cluj ºi Sibiu a þinutcâteva luni prima paginã a ziarelor, acuzaþiilecurgând în ambele direcþii. Deciziile recenteprivind „rearondarea” Mitropoliei Clujului, Albei,Criºanei ºi Maramureºului îmi confirmã, dinpãcate, temerile. Pentru a fi limpezi, sã distingemcel puþin între douã planuri.

Pe de o parte, confirmarea vocaþieimitropolitane a Clujului a fost o reuºitã în sine.Altminteri, dacã nu se petreceau evenimentele din2005, actul de recunoaºtere al noii poziþiieclesiale a centrului clujean ar fi fost amânat sinedie, motiv sã vedem în decizia sinodalã dereorganizare a teritoriului canonic al Ardealuluiun moment pe bunã dreptate istoric. El nu esteînsã singular în istoria Bisericii. Pentru a da unexemplu la îndemânã, mutarea capitalei ÞãriiRomâneºti la Bucureºti va atrage dupã sineinclusiv mutarea scaunului mitropolitan,Târgoviºtea rãmânând cu amintirea vechii saleglorii. Raþiunea importanþei administrative vadetermina, cu secole înainte, inclusiv ridicareaConstantinopolului la rangul de prim scaun alOrientului creºtin bizantin, o decizie de„eclesiologie politicã” discutatã intens inclusiv azi,mai ales de cãtre adepþii teoriei celor trei Rome.Evident, existã ºi cazuri de contra-timp întreistoria bisericeascã ºi cea profanã. Concret, învreme ce Curtea de Argeº îºi va pierde treptatimportanþa, Piteºtiul va creºte demografic,economic ºi administrativ, sediul episcopalrãmânând în cetatea lui Basarab. La fel se vordezvolta raporturile dintre Caransebeº ºi Reºiþasau dintre Huºi ºi Vaslui, centrul administraþieipublice nefiind acelaºi cu centrul bisericesc. Maiexistã ºi ecuaþia în care, precum la Braºov, înciuda importanþei urbei, al optulea oraº camãrime, treburile eclesiale sunt conduse de laSibiu. Similar, Alba Iulia este mai importantã dinpunct de vedere bisericesc decât Târgu Mureº. Înspaþiul non-ortodox, ceva asemãnãtor se petreceîn raportul de forþe dintre Blaj ºi Alba Iulia(pentru greco-catolici) sau, în strãinãtate, întreLyon ºi Paris, primatul catolic al Franþei fiind încontinuare în primul oraº, chiar dacã cu titluonorific, sau între reºedinþa de jure a primatuluiUngariei, Esztergom, ºi capitala Budapesta. Cualte cuvinte, revenind la Cluj, dincolo depatriotisme locale ºi alte inflamaþii penibile,importanþa oraºului de pe Someº a devenit înultimul secol evidentã. Nu este vorba de aconfunda argumentele canonice ºi istorice,deosebit de consistente, cu cele privind numãrulpopulaþiei sau al blocurilor. Discuþia este exclusivpastoralã, un oraº devenit între timp importantdin punct de vedere demografic, decisiv într-oregiune, trebuind sã se bucure din partea Bisericiide o atenþie pe mãsurã. Cum am tot spus ºi în2005, reorganizarea teritorialã a unei Biserici nu

poate ilustra doar sensibilitãþile istoriei, de multeori concurente, ci necesitãþile prezentului,misiunea fundamentalã fiind aducerea lui Hristosîn mijlocul oamenilor de azi ºi de mâine.

Pe de altã parte, sã nu uitãm cum s-a ajuns laalcãtuirea noii mitropolii de la Cluj. Foarte pescurt, dupã alegerea succesorului mitropolituluiAntonie în persoana episcopului Laurenþiu deCaransebeº, episcopii din Ardeal, cu excepþia celuide Harghita ºi Covasna, au constatat cã niciunulnu a votat cu cel cãruia urmau sã le fiesufragrani. În ciuda faptului cã Biserica Ortodoxãdin România este unica în Ortodoxia universalãcare menþine structura organizatoricã de tipmitropolitan, aºa cum a fost aceasta articulatã însecolele III ºi IV, nici vechiul Statut al BOR, darnici varianta actualã, nu disting cu claritate întrealegerea episcopului ºi cea a mitropolitului. Or,chiar dacã nu mai are atribuþiile pe care leprevedea dreptul canonic bizantin, mitropolitulprezideazã totuºi sinodul mitropolitan, motiv cala alegerea acestuia adunãrile eparhiale dinepiscopiile sufragrane sã aibã votul decisiv. Înspiritul comuniunii ºi al consensului frãþesc,mitropolitul face corp comun cu sufragranii sãi,cu episcopii din acel sinod. Întreaga eclesiologieortodoxã este bazatã pe acest sens al sinodalitãþiica expresie a unitãþii în diversitate. Iatã de ce,alegerea împotriva sufragranilor a PS Laurenþiupentru Sibiu a pus fundamental sub semnulîntrebãrii posibilitatea funcþionãrii sinodalitãþii lanivel mitropolitan. Soluþia a pãrut sã fieînfiinþarea unei structuri mitropolitane din carenoul mitropolit ales era exclus. Spun cã a fostdoar aparent o soluþie deoarece, iatã, a creat unprecedent periculos de soluþionare a unorconflicte personale cu instrumente instituþionale.De acest precedent fac uz inclusiv cei care, acum,doresc „rearondarea”, fãrã a mai fi însã în situaþiacare a generat noua mitropolie. Un detaliu semni-ficativ: la votul Sfântului Sinod din 4 noiembrie2005 privind înfiinþarea noii mitropolii, PSLaurenþiu a votat pentru! Au fost doar douãvoturi împotrivã: cel al între timp rãposatuluiepiscop Damaschin ºi cel al actualului patriarh.

Defectul „tehnic” de la înfiinþarea mitropolieiclujene este compensat cu asupra de mãsurã deînsãºi recunoaºterea statutului mitropolitan alcentrului geografic ºi cultural al Transilvaniei. Iatãde ce punerea sub semnul întrebãrii a existenþeiMitropoliei Clujului este nu doar un atac laadresa memoriei vrednicului de pomeniremitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gestprofund anti-pastoral. Principial, echilibrarea dinpunct de vedere teritorial a celor douã mitropoliiardeleneºti este o dorinþã pânã la un punctlegitimã. Ceea ce este mai puþin de înþelesvizeazã modul cum se produce o asemeneareaºezare, grãbitã ºi evident marcatã de presiuneaplãcerii necamuflate de a plãti unele poliþe. Abiainstalat la Alba Iulia, dupã douã decenii devicariat la Cluj, bucurându-se de respectulconstant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar înraporturile dintre titulari ºi vicari, ArhiepiscopulIrineu se precipitã spre Sibiu. Gestul lui este cuatât mai inoportun, cu cât cel pe care l-a moºtenita fost tot timp de douã decenii arhipãstor înoraºul unirii. Din orice unghi am privi situaþia,IPS Irineu confirmã „vocaþia” ereziarhã, faptul cãeste în posesia unui depozit inepuizabil de

resentimente ºi frustrãri. Figurã tristã, incapabil sãîntreþinã raporturi fireºti, umane, cu cei din jur,acest ierarh ilustreazã dramatic patologia aferentãinter-regnului episcopatului de mâna a doua. ªimai greu de înþeles, la limita inacceptabilului, estedorinþa, deja consemnatã printr-o decizie aAdunãrii Eparhiale, a episcopiei Oradiei de a intraîn jurisdicþia Mitropoliei Ardealului de la Sibiu.Motorul acestei miºcãri este episcopul Sofroniu,încurajat la vremea sa de însuºi MitropolitulBartolomeu sã ajungã la Oradea. Cumrecunoºtinþa este tradusã în termeni vindicativi,acelaºi Sofroniu, având în comun cu Irineuporniri ereziarhe similare, nu va pregeta sã muºtemâna care l-a hrãnit. Prin acþiunile lui, el esteinventatorul traseismului mitropolitan. Ambiþiosfãrã idealuri ºi luptãtor fãrã mizã, vlãdicaSofroniu întruchipeazã abjecþia carieristicã aparvenitului intelectual ºi spiritual, cultivândcompensatoriu un delirant cult al personalitãþii.Aºa cum Irineu nu a pregetat sã maculezememoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cãruilongevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu apregetat sã îºi alunge înaintaºul, episcopul IoanMihãlþan, din reºedinþã. Priveliºtea celor doi este,într-adevãr, jalnicã. Nu ai cum sã nu te amãrãºtivãzând cum oameni chemaþi sã propovãduiascãEvanghelia sfârºesc prin a fi caricatura modeluluide pãstor ºi copia din ce în ce mai fidelã alupului.

Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia ºiOradea, la care se adaugã cea de la Deva, invocão hotãrâre luatã la ºedinþa reunitã a sinoadelormitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011.Comunicatul oficial de presã nu menþioneazã însãnimic despre o astfel de turnurã. Ceea ceînseamnã cã, la Alba Iulia ºi la Oradea, s-a mizatpe menþinerea în necunoaºtere a opiniei laice ºipublice. Concret, ierarhii ºtiau ce se va întâmplaîn urmãtoarele sãptãmâni, dar nu au comunicatnimic credincioºilor. Nu au dus lipsã de mijloace,Pastoralele de Crãciun fiind un vehicol ideal deinformare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhiinu au spus nimic. Au abuzat astfel de AdunãrileEparhiale, punându-le în faþa faptului împlinit ºifalsificând cu bunã ºtiinþã voinþa laicatului. Oastfel de manierã de lucru compromite, cã vremsau nu, încrederea în ierarhie ºi accentueazãimpresia cã aceasta acþioneazã politicianist, nupãrinteºte. Acum, unica speranþã este la Sinoduldin februarie ºi, sã nu ne ascundem, la patriarh.Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da.Bihorul, nu. În funcþie de cum o sã decidã,ierarhii îºi vor onora slujirea sau, obedienþi alteiagende decât celei bisericeºti, vor confirma faptulcã deficitul de legitimitate nu este caracteristicdoar clasei politice. Dumnezeu sã îi lumineze!

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


religia

Mitropolii ºi mitropoliþiRadu Preda

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Cu cel de al unsprezecelea roman al sãu,The Sense of an Ending (Sentimentulsfârºitului), publicat (ce coincidenþã!), în

2011, Julian Barnes a câºtigat în sfârºit premiulMan Booker, pentru care mai fusese nominalizatde trei ori. Scriitorul îºi meritã, incontestabil,laurii, fiind, aºa cum se ºtie, unul dintre cei maipreþuiþi romancieri britanici contemporani, cu ooperã epicã înscrisã în paradigmapostmodernismului, dar care nu lasã cititorulobiºnuit sur sa faim. Trebuie spus, totuºi, cã celmai recent roman publicat de Barnes nu seevidenþiazã neapãrat prin calitãþi deosebite –abstracþie fãcând de fineþea stilului ºi de siguranþacu care este condusã firava tramã narativã. Am fipreferat ca prestigiosul premiu sã fi încununatopere fie mai îndrãzneþe din punct de vedereexperimental (precum Papagalul lui Flaubert), fiemai solide ºi totodatã mai subtile ca realismsocial ºi psihologic (precum Arthur & George).De altfel, critica anglo-americanã a privit cuscepticism hotãrârea juriului. Unii considerã cãThe Sense of an Ending este prea rarefiat, alþii îiimputã preþiozitatea, ba chiar s-a emis ºi verdictulde „stupid de englezesc”. Deirdre Donahue, încronica din USA Today, gãseºte cã scrierea, defapt o nuvelã mai extinsã, abuzeazã de filosofievulgarizatã, iar personajele nu au pic deadâncime, în special cele feminine.

Romancier esenþialmente citadin, Julian Barnesa ºtiut sã imprime prozei sale o turnurãexperimentalã, subscriind tacit la verdictul luiJohn Barth, cum cã toate poveºtile au fost scrise,iar creatorilor de ficþiuni nu le rãmâne decât sã lerescrie, dacã este posibil în cheie ironicã.Rescrierea la Barnes merge de la recompunerabiografiilor (a lui Flaubert, în romanul sãu cel maicelebru, a lui Arthur Conan Doyle, în Arthur &George) la propunerea unor macroviziuni inediteasupra istorei (The History of the World in 10 ½Chapters) sau a organizãrii statale ºi sociale(England, England). Între ele, mici romane despreviaþa suburbiilor ºi a tinerimii londoneze(Metroland, Before She Met Me, etc.), scrise cuun ochi sensibil la detaliu ºi cu finã analizãpsihologicã. Aria tematicã preferatã ºi frecventatãde Julian Barnes rãmâne aceeaºi în toate scrierilesale: întrebãri esenþiale ºi existenþiale despre viaþãºi moarte, realitate ºi vis, uitare ºi rememorare,istorie ºi prezent. Cãrþile sunt scrise economicos ºiprecis (reverenþã în faþa autorului preferat,Gustrave Flaubert?), într-un stil de o mare forþãevocatoare. Frazele scurte ºi încãrcate desemnificaþie ale lui Barnes au impactul versuluiliric, tonul este perfect adecvat subiectului.

Dupã moartea soþiei sale, Pat Kavannagh, oatmosferã [„mood”] sumbrã învãluie cele mairecente scrieri ale lui Julian Barnes. Dovada suntNothing to Be Afraid Of, cu abordareaintelectualã a fenomenului morþii, nuvelele dinPuls ºi recentul roman scurt laureat cu ManBooker. Obsesia sfârºitului pluteºte peste toateaceste scrieri, ca un linþoliu (ea a existat, dar maibine echilibratã de alte aspecte, ºi în romaneleprecedente, dacã ne gândim, bunãoarã, latribulaþiile lui Geoffrey Braithwaite, naratorul dinPapagalul lui Flaubert, dupã dispariþia partenerei

sale de viaþã). ªi în aceste scrieri gãsim, însã, cutoatã morbiditatea lor, întrepãtrunderea dintrereal ºi imaginar, nevoia acutã de a recompuneþesãtura istoriei, dorinþa de a descoperiautenticitatea existenþei, de a elucida mistereletrecutului.

The Sense of an Ending (titlu împrumutat dela un cunoscut volum de criticã literarã de FrankKermode) se ocupã, la nivel minimalist, tot curelaþia individului cu istoria, cu modul cumdescifrãm ºi acordãm semnificaþie evenimentelortrecute, filtrându-le prin sensibilitãþile ºi obsesiileprezentului ºi adãugându-le o dimensiunefabulatorie. Formula folositã de Barnes este una lacare apeleazã mulþi scriitori ajunºi la senectute:aceea a rememorãrii unei vieþi. Un narator(necreditabil) intrat în amurgul vieþii simte nevoiasã-ºi clarifice relaþiile cu cele câteva persoane carei-au modelat existenþa, începând din zilele deºcoalã. Tony Webster, povestitorul, spune chiar laînceputul cãrþii: „Simt nevoia sã revin, scurt,asupra unor incidente care s-au amplificat,devenind poveºti, asupra unor amintiriaproximative, deformate de timp pânã când audevenit certitudini. Dacã nu mai pot fi sigur deevenimentele propriu-zise, cel puþin pot rãmânefidel impresiilor cu care am rãmas în urma acelorfapte” (traducerea mea). Aºadar, suntem preveniþi,cartea va fi despre maleabilitatea timpului ºicredibilitatea memoriei. Dincolo de imaginiledisparate cu care debuteazã romanul – încheieturafinã a unei mâini, aburul ce se ridicã dintr-o tigaiefierbinte rãsturnatã în chiuvetã, curgerea unui râuetc. – pentru Tony este important sã-ºi defineascãîn termeni reali relaþiile cu prietenii ºi cu iubirilevieþii. Douã sunt persoanele care l-au influenþat înmod decisiv: Adrian Finn, coleg de ºcoalã,remarcat în grupul sãu exclusivist ºi teribilistpentru inteligenþa sa calmã ºi profunzimeagândirii, cititor al lui Camus, încredinþat cãproblema de bazã a filosofiei este suicidul, ºiVeronica Ford, prima lui iubire, o fatã ciudatã („acock-teaser”), cu care se combinã în timpulstudenþiei, fãcându-i ºi o vizitã în familie, undemama ei, doamna Sarah Ford, îi aratã, pe ocolite,simpatia ei. Dupã ce relaþia cu Veronica sesfârºeºte abrupt, Tony primeºte o scrisoare de laAdrian, prin care îi cere permisiunea sã o curtezepe Veronica. Dar Adrian, student la Cambridge,se sinucide misterios la vârsta de numai douãzeciºi doi de ani, explicând în scrisoarea trimisãautoritãþilor cã viaþa este un dar nesolicitat ºi cã opersoanã care gândeºte este datoare sã examinezedin punct de vedere filosofic atât natura vieþii, câtºi condiþiile care o însoþesc, iar dacã persoanadecide sã renunþe la darul nesolicitat, este dedatoria ei moralã sã acþioneze în consecinþã. Tonyîºi vede de viaþã, are o carierã mulþumitoare cafuncþionar, se cãsãtoreºte cu Margaret – o femeiecare rãmâne prietena ºi sfãtuitoarea sa ºi dupãdivorþ, pânã la un punct –, are o fatã, pe Susan.Pe scurt, opteazã pentru previzibil, siguranþã ºiconfort, invidiind în tainã curajul lui Adrian de aacþiona în conformitate cu convingerile sale.Dupã patruzeci de ani, viaþa lui monotonã estezguduitã de anunþul unei firme de avocaturã, cum

cã doamna Ford i-a lãsat moºtenire o sumãsimbolicã de bani ºi jurnalul lui Adrian Finn,intrat, nu se ºtie cum, în posesiunea ei. Dar Tonynu va ajunge sã citeascã jurnalul (cu excepþia uneifoi), deºi încearcã sã-l recupereze pe toate cãile,inclusiv reînnodând relaþiile cu Veronica. Aceastaacceptã sã se întâlneascã de câteva ori cu el, darde fiecare datã se comportã bizar ºi nu-i rãspundela întrebãri decât criptic. Aºa cã îndoielile care îiasalteazã conºtiinþa rãmân neelucidate: Trebuie sãfie acuzatã Veronica de moartea lui Adrian? Ceamestec avea în relaþia dintre cei doi doamnaFord, mama fetei? Cum a ajuns jurnalul luiAdrian la ea? A greºit el, Tony, când a compusscrisoarea sarcasticã ºi violentã adresatã lui Adriandupã ce fusese informat de înfiriparea dragosteidintre cei doi? Pentru a rãspunde la astfel deîntrebãri, Tony revede ºi reevalueazã multeîntâmplãri ºi situaþii din viaþã, meditând asupraunor probleme ca aflarea adevãratei identitãþipersonale, realaþia cu Celãlalt, adevãrul despreSine etc. „Cât de des ne povestim propria viaþã?Cât de des o ajustãm, o înfrumuseþãm, operãmomisiuni viclene? Cu cât ni se prelungeºte viaþa,cu atât mai puþini devin cei ce ne pot contrazice,amintindu-ne cã viaþa noastrã nu este viaþanoastrã, ci doar povestea pe care am spus-odespre viaþa noastrã – am spus-o altora, dar maiales nouã” (traducerea mea). În final, JulianBarnes recurge la o rãsturnare de situaþie demnãde un thriller, pe care n-o deconspirãm aici, deºitocmai aceasta este una dintre reþinerile majoreale criticilor faþã de noul sãu roman: finalulsenzaþional ºi oarecum contrafãcut.

„Cred cã asta poate fi una dintre deosebiriledintre tinereþe ºi vârsta înaintatã”, spune Tony.„În tinereþe inventãm diferite viitoruri personalepentru noi înºine, pe când la bãtrâneþe nãscocimdiferite trecuturi pentru alþii.” (traducerea noastrã)

The Sense of an Ending va fi publicat, întraducerea lui Radu Paraschivescu, la „Nemira”,editura care a tipãrit toate cãrþile lui Julian Barnes.

Julian BarnesPremiul Man Booker 2011

Virgil Stanciu

flash meridian

Julian Barnes

Grãdina botanicãStrada Ig, Ljubljana

Simonei Škrabec

Timpul trece mai încet. Când aerul e îngheþataºtept tot mai multã lipsã de precizie, mã desfatãplante ºi cãpiþe de fân, crescute pe plajesub zgârie-nori, pe frontul de vest nu e pace.

ªi mai apoi: sã torni cafeaua fierbinte ºi cuaceeaºimânã sã duci cana la gurã, ce talent uriaº.Sã lauzi performanþele grãdinarilor ºi sã zbârleºtipapagaliice þipã în parcurile din Barcelona, sã creºti înlimba

unei mame severe ºi a unui soþ absent, sã scriicereri,sã îngâni cântece de clacã, sã ronþãi creanga uneitrestii plângãtoareîn nopþile de nesomn ºi sã speri la un rãspunsdintr-un locînsemnat. Va sosi ca un fluierat neauzit, un trenlung

cu un vagon pentru vise. Mai târziu, când aerul ecald,aºtept creºterea nestãvilitã ºi înflorirea ochilormagnetici, zeama negru-roºiaticã de liliac ºilucrurile vii.Slavã, slavã cuiva: mie-mi rãmâne doar citituldomol.

Vii ºi morþiCimitirul Ljubljana-Zale

Lui Boštjan Seliškar (1962-1983)

Am mai venit de câteva ori în anul ãsta, dacãexclud pelerinajulcu lumânarea obligatorie pentru toþi sfinþii,fireºte. Am venit sãmângâi iarba care creºte în toate pãrþile, ca ºicând n-ar fi a ta, ca ºi când cu tine împarte doar greutateapietrei de pe mormânt.

E îndãrãtnicã ºi ascuþitã, cum tu n-ai fost nicio-datã. Nicichiar atunci când aveai dreptate. Adunai impozite,

în loculbãtãuºilor aduceai scrisori ºi te deprindeai cubezna în dulap.Odatã te-ai rãzvrãtit, ai vrut sã-þi scoþi batistaînfundatã

în gurã ºi sã te eliberezi. Iarba creºte în sus, de oparteºi de alta a jugului de granit. Încotro? Oriunde,numaisã nu rãmânem acasã, sub capacul oraºului, undeînaintaºii au semãnat seminþe plãpânde. Poate cãnimic

nu e înspãimântãtor. Important e cã dorinþadureazã ºi dureazã cuîndãrãtnicie. Nu e cazul sã te îngrijoreze adevãrul,oricum am îngenuncheat: apoi m-am reîntors sub cupola deantene ºi confuzii:am îngenuncheat ºi am netezit uºor iarba,aproape pânã la sânge.

Trusa de prim ajutorO bancã, aproape un monument înmemoria lui Edvard Kocbek, Parcul Tivoli

Sunt iar aici, iar aproape acasã. Înainte de prânzulluat la tineconduc turiºti din hoteluri scumpe, studenþi ºi peceilalþi,vorbesc cu emfazã despre sorii de odinioarã, deAltamiraºi Palomar, jumãtate în glumã, jumãtate serios.

Dupã-amiaza mã duc cu familia la plimbare,rolele, genunchiijuliþi, seara, ba mai bine zis, noaptea, de un albas-tru închis,merg cu bicicleta fãrã bagaj, un tânãr din vremuriapusecare respectã cuvântul dat. N-am sonerie ºi nu-mitrebuie,

îmi ajunge trusa de prim ajutor: vrãbiile de pe ºaºiruinele din cap. Leagãnul ºi mormântul, e vreodiferenþã? În faþa oraºului ce-mi pare uriaº, uneorimic asemenea unui punct de grafit, îþi ºoptescpoemele.

Legãtura perturbatã, telescopul stricat, mirosul

ameþitorde salcâm. Mâine vom fi toþi indiscreþi, deºi îndoze mici.Mai bine o iau din loc, dau din pedale, respirsacadat,o luminã îmbietoare, mã îndrept spre jurnalul tãudin Dalmaþia.

Mosquito BarPiaþa Brigãzilor de muncã ale tinerilor,Ljubljana

Lui Ludwig Hartinger

Anotimpului ãstuia nu-i pot reproºa nimic: mi-adatploaie ºi un filon de aur pe dealul de deasuprablocului,unde împart o camerã cu pisica, cu mama ºi cutata.Noii oaspeþi sunt bogãþia ºi neputinþa de a-miface griji.

Anotimpului ãstuia nu vreau sã-i reproºez nimic:mi-a oferitprilejul de a asculta muzicieni foºnind ca niºtetrestii din Bronxºi de a tãcea împreunã cu poeþii întorºi dinChina, încãrcaþide miºcãri molatice ºi de ceþuri înalte, pulverizatecu duºul.

M-au luat la sânul lor ºi mi-au arãtat cum se facefoculcând te plouã ºi nu ai pãlãrie de paie, cum sã facio piramidãdin palme, dacã nu te lasã sã treci frontiera, cumsã-þi strângicureaua, dacã crezi cã te þii pe picioare de bunãvoie. Ceainicul

se afumã. Numai eu sunt de vinã cã nu înþelegtoate cuvintele, doarsimpatia ritmului ºi biciul birjarului, curgerearâurilor noastre ºicercelul din ureche, ursul ce danseazã nevinovatpe note þigãneºti,în cerc între spirite puternice ºi reproºuri aduseslãbiciunii trupului.

traduceri din slovenã de Paula Braga Šimenc

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


meridian

Nãscut în 1961, este unul dintre cei mai importanþi poeþi, eseiºti ºi teoreticieni ai culturii slovene. A studiatliteratura comparatã la Universitatea din Ljubljana, are un doctorat în sociologia culturii la Maxwell School ofCitizenship, Syracuse University, New York, ºi a fost bursier Fulbright la Universitatea Berkeley, California. Apredat la Collegium Budapest – Institutul de Studii Avansate (Ungaria), la Centrul Civitella Ranieri ºi la Centrul deStudii Liguria pentru Arte ºi ªtiinþe Umanistice (Italia). Debeljak este co-redactor al revistelor internaþionale deculturã Sarajevski zvezki – Caietele din Sarajevo – ºi Verse, este, de asemenea, redactor asociat la CulturalSociology ºi www.fastcapitalism.com. În anul universitar 2006-2007, a fost profesor de Studii internaþionale laNorthwestern University din Chicago. Este profesor universitar la Facultatea de ªtiinþe Sociale din cadrulUniversitãþii din Ljubljana unde predã Teoria culturii; de asemenea, este visiting profesor de Balcanologie laColegiul Europei, Natolin-Varºovia. Este membru al Consiliului European pentru Relaþii Internaþionale. A publicatopt volume de poezii, treisprezece cãrþi de eseuri, a tradus o antologie de poezii de John Ashbery, o lucrare desociologia cunoaºterii ºi este redactorul mai multor antologii. În România, i-a apãrut un volum de eseuri, Încãutarea nefericirii (Polirom, Iaºi, 2003, într-o traducere din englezã de Ioana Alupoaie), ºi douã grupaje depoeme, unul din ultimul sãu volum, Tihotapci (Contrabandiºtii), în revista Timpul (nr. 138/2010) ºi altul, dinvolumul Minute strahu: fotografije s poti – Elegie s severa (Clipe de spaimã: fotografii de pe drum – Elegiinordice), în revista Tribuna (nr. 202/2011). Pentru opera sa a fost recompensat cu premii naþionale ºiinternaþionale, dintre care premiul Prešeren (cea mai înaltã distincþie acordatã unui scriitor sloven), a primit titlulde Ambasador al ªtiinþei al Republicii Slovenia ºi Premiul pentru pace Miriam Lindberg (Israel). Cãrþile sale aufost traduse în peste cincisprezece limbi. [...]

Din prefaþa semnatã de traducãtoarea Paula Braga Šimencla antologia Manufactura þãrânii (în curs de apariþie la Casa Cãrþii de ªtiinþã)

Aleš Debeljak

Acum niºte ani, de la ferestrele unei vile înecateîn verdeaþã, nu departe de locuinþa mea, seauzea când ºi când o muzicã specialã, de tot

aparte, cum nu-mi închipuisem vreodatã cã poate sãexiste: se distingeau, precumpãnitor, un pian ºi unsaxofon tenor despre care nu ºtiai, pur ºi simplu, ce sãpoþi crede. Era un sentiment tulbure, ameþitor. Omulcare se delecta sistematic cu aceastã muzicã atât destranie se numea Cornel Þãranu ºi este/era unuldintre compozitorii de vârf ai avangardei româneºti.Muzica atât de specialã provenea de la un dublu LP,intitulat „Monk & Trane”, ceea ce vroia sã însemneThelonious Monk (la pian) ºi John Coltrane (lasaxofon tenor). Cred cã nu mai trebuie precizat faptulcã (mai mult decât) modernitatea extremã a celor doimonºtri sacri ai jazzului anilor 50-70, se întâlnea, defapt, cu un ascultãtor pe mãsurã. Dupã o vreme, amavut prilejul – împreunã cu maestrul Cornel Þãranu –sã vãd un documentar splendid (produs deinconturnabilul Clint Eastwood ºi semnat de CharlotteZwerin; era intitulat Straight no Chaser ºi dedicatmarelui Monk); m-a ºocat ºi nu cred cã am sã pot uitavreodatã comentariul amicului meu dupã ce, pe ecran,minute în ºir - îºi va fi fãcut de lucru ºi de capteribilul pianist: Cântã ca un porc, dar e genial!

Episodul anterior din Jazzstory se încheia cu evo-carea concertului de prin anii ‘70 ai grupului The JazzGiants compus din Dizzy Gillespie, Sonny Stitt, KayWinding (trombon), Al McKibbon (bas) ºi Art Blakey,la tobe. La pian, nimeni altul decât Thelonious Monk(himself). Iniþiaþii ºi cunoscãtorii au dat de bunãseamã buzna la Bucureºti ºi i-au întâmpinat pe yankeiîncã de la aeroport; în fruntea lor s-a aflat, pe tot tim-pul ºederii lor în România, celebrissimul Zsolt Gyorgy,cel mai fin ºi mai profund ºi mai împãtimit cunoscã-tor al jazzului din þara noastrã. De fapt, lui îi datorezfaptul cã m-am intoxicat ºi am devenit multã vremedependent de aceastã muzicã blestematã.

Concertul în sine a fost bun ºi atâta tot; oameniierau deja obosiþi, dar rutina ºi meseria i-a fãcut sã „nuaibã probleme”. Singurul, însã, care nu s-a prea pututdesmetici a fost ... Monk. Cineva îi purta în perma-nenþã de grijã ºi îl conducea la pian unde îl ajuta sã seaºeze. De la concertul respectiv au trecut deja 40 deani ºi nu mai îmi aduc aminte prea bine decât depiesa Round Midnight (titlul complet este, de fapt,Round About Midnight). Grupul intrase deja în acþi-

une ºi îºi vedea de treabã; Monk, însã, rãmãseseabsent ºi nu schiþa nici un gest, nicio intrare. A fostprobabil unul dintre cele mai dureroase momentelegate de jazz de care am avut parte ... Dintr-o datãînsã, cu o economie extremã, Monk a pãrut sã prindãviaþã ºi a dus la bun sfârºit solo-ul – cap-coadã - depian. Cred cã a fost una dintre cele mai emoþionantetrãiri, pricinuitã de un solo dumnezeiesc. Mi se pareciudat ºi greu de admis/înþeles faptul cã acest concertsau recital care a fost înregistrat de cãtre TVR, astãzieste de negãsit. Am cãutat multã vreme pânã am izbu-tit sã dau de unele înregistrãri sau chiar LP-uri alegrupului The Jazz Giants, însã nimic nu seamãnã,nimic nu aduce cu ceea ce (cred) cã am trãit cândvacu adevãrat. La cel mult douã zile dupã concertul dinSala Palatului, Monk se va opri la Londra ºi va înregis-tra patru Lp-uri surprinzãtor de „solide” pentru casade discuri Black Lion.

Aº dori sã mai evoc un episod care ilustreazãbizareriile ºi intensitatea trãirilor lui Monk. Povestea sepetrece în 24 decembrie 1954 când Thelonious înreg-istreazã cu Miles Davis (leader), Milt Jackson (vibes),Percy Heath (contrabas) ºi Kenny Clarke (tobe) pentrucasa de discuri „Prestige”. Quintetul atacã piesa „TheMan I Love”, totul decurge ca la carte, îi vine rândulsã intre lui Monk care intervine în mare formã, însã –dupã nici douã minute - nu mai „emite” nici mãcaro singurã notã: a încetat, pur ºi simplu, sã mai cânte.Tãcerea se prelungeºte dramatic pânã ce Miles, exas-perat, îl cheamã la ordine. S-a scris mult pe margineaincidentului ºi unii sunt de pãrere cã Monk ºi-ar fireluat, poate, solo-ul, ba chiar ar fi adus cine ºtie cenoi soluþii nebãnuite. Miles l-a înjurat însã ºi l-a numit„nomusician”. Înregistrarea este una de zile mari, toþisunt perfecþi, însã Monk este diferit; el vede ºi con-struieºte – sub ochii noºtri – în chip vizibil ALTCEVA.Poate cã – cine ºtie? - momentul e bântuit de geniu.Puteþi asculta aceastã interpretare cu totul ºi cu totulaparte introducând adresahttp://youtu.be/w3EGwUTQkfY.

*Thelonious Sphere Monk s-a nãscut în anul 1917 în

statul North Carolina. A fost - alãturi de CharlieParker, Dizzy Gillespie, Charlie Christian ºi KennyClarke – unul dintre fondatorii/inventatorii stiluluibebop. Mult mai important mi se pare însã faptul cãprin stilul sãu unic ºi inconfundabil la fel ca ºi prin

compoziþiile sale de o originalitate fãrã seamãn, Monka fost unul dintre marii individualiºti ºi cei mai deseamã inovatori în ceea ce se considerã, astãzi, a fijazzul modern. Familia sa s-a mutat la New York,tatãl s-a fãcut nevãzut ºi mama a fost cea care l-a încu-rajat pe junele Thelonious sã studieze pianul. La 13ani câºtigase deja de atâtea ori un fel de „olimpiadã depian” organizatã de teatrul “Appolo”, încât nu mai eraacceptat sã participe. Dar ºcoala de-adevãratelea aveasã-i fie Harlemul cu a sa fantasticã viaþã muzicalã ºicu lumea fabuloasã a cluburilor unde puteai sã-iasculþi pe cei mai de seamã muzicieni. Influenþehotãrâtoare asupra junelui Monk au avut DukeEllington, Fats Waller, Earl Hines ºi neîntrecutul magi-cian al pianului stride, James P. Johnson, ultimullocuind la doi paºi de învãþãcelul sãu.

Este ciudat cât de importantã a fost pentru Monkparticiparea de lungã duratã la aºa-zisele „House-Rent-Parties” care – pentru amãrâþii rãmaºi datori cu platachiriei – constituiau, pentru o bucatã de vreme, unmijloc de salvare. Oamenii îºi puneau casa la dispoz-iþia unor muzicanþi pe care-i omeneau ºi – dacã aveaunoroc – la sfârºit, dupã ce se fãcea o chetã, maiputeau scãdea câte ceva din datorie. Aceastã expe-rienþã, la fel ca ºi „urmele” lãsate de întâlnirea – înanul 1932 – cu marele pianist orb, Art Tatum îl vormarca pentru totdeauna pe puºtiul de numai 15 anicare, pe lângã toate cele înºirate mai sus, obiºnuia sãacompanieze la orgã corul religios din care fãcea parteºi mama sa. Din asemenea întâlniri ºi experienþe atâtde ciudate nu putea, în fond, sã ... þâºneascã decât unstil nemaivãzut ºi – dupã o vreme - compoziþiile fasci-nante/ºocante semnate de marele Thelonious. Existã,de altfel, o asemenea compoziþie – de nici mãcar douãminute! - în care Monk îºi povesteºte ºi mãrturiseºte,în chipul cel mai tulburãtor ºi emoþionant, ...izvoarele. Ea se intituleazã „This is my Story, This ismy Song” ºi vã sfãtuiesc (aproape emoþionat!) sã vãaplecaþi asupra ei cu cea mai mare atenþie; o puteþiface fãrã probleme, încãrcând adresahttp://youtu.be/S-xaWXVZaPE.

La numai 17 ani, Monk avea sã porneascã într-ocãlãtorie „fãrã sfârºit”, devenind acompaniatorul uneipredicatoare. Va ajunge astfel, în cel din urmã, laKansas City, domeniul de predilecþie al marelui CountBasie ºi þara de baºtinã a unicului Bird. Se va apropiacu acest prilej de pianista Mary Lou Williams careavea sã-ºi dea seama de talentul sãu cu totul ieºit dincomun ºi-l va sprijini în ambiþiile ºi visele sale muzi-cale. De pe urma sfaturile sale, stilul sãu ieºit oricumdin comun va avea mult de câºtigat înprivinþa/direcþia ritmicii ºi a bogãþiei armonice. MaryLou Williams îºi aduce bine aminte de tânãrulThelonious ºi de faptul cã muzica sa – oricum dificilã,încã de pe atunci! - nu era „agreeatã” decât dupãmiezul nopþii ºi era consideratã un fel de muzicã destrigoi.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


jazz story

Marele, unicul Thelonious Monk!Ioan Muºlea

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


2012 este an olimpic, nu este deloc noutatepentru nimeni. Noutatea este alta, pe cît deneaºteptatã, pe atît de supãrãtoare ºi îngrijorã-toare pentru noi. ªi avem toate motivele sã fimîngrijoraþi. Pentru România ca þarã participantã,Jocurile Olimpice Londra 2012 nu se anunþã delocfaste. Nici nu au cum, atîta timp cît de la bugetulde stat au fost alocate pentru anul în curs, doar 9milioane de lei în loc de 68 cîte au fost solicitate,9 milioane la care se mai adaugã banii proveniþidin accizele de la alcool ºi tutun, plus fonduridin partea Loteriei Române, suma totalã ridicîn-du-se la cca 30 de milioane de lei.

Mai mare ruºinea! Subfinanþarea pune în peri-col participarea României la ediþia 2012 aJocurilor Olimpice, ediþie pentru care au obþinutdeja calificarea un numãr de 63 de sportivi.Pentru alþii - atletism, kaiac canoe, lupte, judo,box, scrimã, handbal feminin, polo, tenis demasã, tir, nataþie - urmeazã turneele preolimpice,existînd ºansa de a ne prezenta cu aproape 100de sportivi. Tot este puþin, în condiþiile în carealte state vor prezenta loturi de peste 150 desportivi, ºansele noastre de obþinere a unor locuripe podiumul de premiere reducîndu-se simþitor.

Noi? Noi nu mai putem emite nicio pretenþie.Bugetul alocat Comitetului Olimpic ºi Sportiv

Român – preºedinte Octavian Morariu – pune înpericol finanþarea programelor de pregãtire exis-tente, pericliteazã serios participarea sportivilornoºtri la cea mai mare sãrbãtoare a sportului. Iardacã vom avea sportivi pe podiumul de premiereva fi o purã întîmplare ºi nimic altceva. “Sportulromânesc, citez din Octavian Morariu, trece princel mai grav moment de la Revoluþie ºi pînã înprezent”. Subscriem acestei afirmaþii. Subscriemgîndindu-ne numai la faptul cã participarearomâneascã la Jocurile Olimpice de la Beijing,2008, a însemnat numai ... 8 medalii (4 aur, 1argint, trei medalii de bronz), o comportaremediocrã, în condiþiile unui buget de 60 de mil-ioane de lei. Tot puþini sînt...

Sã spunem lucrurilor pe nume. Sportul româ-nesc trãieºte într-o sãrãcie lucie, ‘merit’ incontesta-bil al actualilor guvernanþi. Rezultatele sportivede top sînt tot mai puþine, cum tot mai puþinisînt ºi sportivii, aria de selecþie restrîngîndu-se dela un an la altul. La jocuri sportive nu mai avemnici un cuvînt de spus ºi numai din amintiri nuputem trãi la nesfîrºit. La sporturi individualestãm un pic, nu mult, un pic mai bine, rezultatelefiind sporadice, cu bucurii de moment ºi atît.

Concluzia? Din pãcate pentru noi, sportul numai reprezintã România decît într-o micã mãsurã.

Noþiunea Sportul – Ambasador al României înlumea întreagã, se dilueazã de la o competiþie laalta. Banii alocaþi de guvernanþi sînt, repet, oruºine. Ruºine, capitol la care putem trece dispa-riþia multor baze sportive, dispariþia multorcluburi /secþii cîndva etalon – repet, nu putemtrãi din amintiri, exodul sportivilor noºtri sprealte þãri, aducerea de sportivi strãini expiraþi ºi deo valoare îndoielnicã, lipsa unei infrastructuriserioase la nivelul copiilor ºi juniorilor, lipsa unuiMinister al Sportului (!!!), mafia pariurilor, trans-feruri dubioase, conducãtori de club/comisii saude federaþii în ancheta DNA-ului, procese ºitermene noi, acuze mai mult sau mai puþin fon-date, scandaluri. Acesta este tabloul real alsportului românesc la început de 2012, anolimpic. Pentru alþii, nu ºi pentru noi.

ªi încã ceva... România este în urmã ºi cupregãtirile organizãrii Festivalului Olimpic alTineretului European din 2013. Cînd fac aceastãafirmaþie am în vedere faptul cã nici pînã la oraactualã nu existã un buget al comitetului de orga-nizare (???), cã nu s-au desfãºurat competiþii –test pentru bazele sportive noi, ... Alte exemplenegative care vorbesc de la sine. Stãm bine lanivel declarativ, acolo unde demagogia guver-nanþilor noºtri este pe locul 1. Practic sîntemneputincioºi, departe de realitate.

Cum va arãta România la Jocurile Olimpice dela Londra? Greu de anticipat. Cum greu de antici-pat sînt ºi rezultatele. Sã nu avem pretenþii. ªidacã va fi sã fie o medalie, sã ne bucurãm ºi pen-tru ea...

sport & culturã

România, buget de austeritatepentru Londra 2012!?!

Demostene ªofron

mesajului receptat. Familiar ºi totodatã straniu,jocul imaginal „înscenat” fascineazã prin tocmaiechilibrul dintre ireversibilitatea unei anumeconfigurãri a elementelor iconice ºi potenþialulpractic nelimitat de evoluþie/iradiere a acestoraînlãuntrul binomului Spaþiu-Timp. Pulsaþiabergsonianã a Viului polarizeazã compoziþia,

marcând centre tensionale, oscilând perpetuuîntre instinctul de conservare, vãdit în tentativade exorcizare a Stihiilor, ºi vocaþia demiurgicã,întemeietoare, sesizabilã în „suflul” ordonator cetranspare în filigran.

Arta sa, impetuoasã, ingenuã ºi totodatã de odisimulatã sofisticare, se individualizeazã prinraportul specific de tensiuni, prin cursivitateagestului, prin echilibrul - aflat la limitaverosimilului - între grafism ºi cromatism, ºi maiales prin aptitudinea de a exterioriza un conþinutafectiv particular fãrã a cãdea în visceralitate,transfigurând complet vocea materiei picturale,care devine o „materie-gând”, imponderabilã ºiincandescentã, proiecþie clinicã a unei arderi

interne, subiective. O artã post-traumaticã,devoalând selectiv arii de trãire maximalã ºinegãri de sine retorice, pictura lui Miron Duca seconstituie ca modalitate de reluare în posesie aunui Sine obiectivat plastic ºi reintegrat apoi prinfiltrul alteritãþii. Devenind implicit ºi o realãmaieutike techne, acest modus operandi înordinul plasticii trezeºte persuasiv îninterlocutorul sãu vizual fiorul unei iminentemutaþii identitare (vizând propriile repereconceptuale) insinuatã gracil ºi periculos subincidenþa luminiscenþei fascinatorii a acestei„frumoase fãrã corp”, pictura.

*Miron Duca, nãscut pe data de 12 februarie 1952la Boianu Mare, judeþul Bihor; absolvent al Institutuluide Arte „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoþia1975; cu studii de muzeologie la Institutul de Arte„Nicolae Grigorescu” – Bucureºti (1989-1991);actualmente muzeograf în cadrul Complexului MuzealJudeþean Bistriþa-Nãsãud; membru al U.A.P. dinRomânia din 1979. Expoziþii personale: Cluj-Napoca;Târgu-Mureº; Bucureºti; Bistriþa; Dej, Besançon,Eisenstadt, Miskolc; expoziþii de grup internaþionale:Barcelona; Atena; Belgrad; Sandomierz; Stalowa-Wola;Montreal; Toronto; Lisabona; Szombothely; MontreuilParis; Istanbul; Besançon; Caracas; BienalaInternaþionalã de Artã – Arad; Nürnberg, Busigny,Condry. Premii: 1973 Cluj-Napoca, Premiul I laSimpozionul „Primãvara Studenþeascã”; 1993 PremiulNaþional pentru Picturã al U.A.P. din România; 1999Diploma de Excelenþã a Workshop-ului „LiviuRebreanu”; 2000 Premiul pentru Arte Frumoase alConsiliului municip. Bistriþa; 2004 Premiul pentru ArteFrumoase al Consiliului Chiºinãu; în anul 2004 esteonorat cu Ordinul „Meritul Cultural” conferit dePreºedintele României.

(Urmare din pagina 36)

Miron Duca ºi frumoasa fãrã corp,pictura

Derutã totalã din informaþia meteo pânã-nmonitorizarea internetului. Ba e o iarnã ca-n1954, ba nu e. Ba ne-am împuþinat cu douã

milioane în comparaþie cu 2002, conform datelorprovizorii ale recensãmântului nefinalizat, ba cu maipuþin sau nici vorbã de aºa ceva. ªtirile suntcontradictorii ºi în privinþa tratatului ACTA semnatpe ºest de România pedelistã, fãrã o dezbaterepublicã prealabilã. În câteva din cele 22 de statesemnatare au apãrut deja protestele. Parcã nu ar fifost suficiente cele antiguvernamentale,antiprezidenþiale copiate la indigo pe diferitemeridiane ºi susþinute de nemulþumiþi la multe gradesub zero. În Piaþa Universitãþii, protestatarele auînapoiat doamnei Udrea pantofii cu tocuri primiþi lainundaþii. Câtã ingratitudine!

Tonul acestor derute l-a dat maestrul publicnumãrul unu în agramatisme, nimeni altul decât maivechiul „branconer” Traian Igaº, prins ilegal lavânãtoare de cuvinte nedomesticite la timp. Unspentru ignoranþã slugoi la Interne al dinamiculuiTraian, el a bãgat groaza în populaþie cu actualizareanãmeþilor de cinci metri din `54. Efectulrecomandãrilor sale preþioase date cetãþenilor de a nupleca la drum „în aceastã perioadã dacã nu esteimpetuos necesar” a dus la golirea magazineloralimentare în proporþie de 80%. Când a vãzut cehaos au produs vorbele lui, a bãgat numaidecâtnãmeþii în buzunar. I-a rãmas afarã un exemplarimpetuos, rebel, imposibil de ascuns: incultura.Existenþa paronimelor îi joacã feste ministrului sãrac

cu duhul. Ca sã se laude cã mãsurile luate au fostbune, a adãugat cã „nicio localitate nu e vãditã deenergie electricã”, în loc de „vãduvitã”, cum ar fi fostcorect. Dar el, vãduvit de culturã, apare de fiecaredatã în faþa naþiunii ca o zebrã fãrã dungi, vorbaunui proverb, zice-se african, dar bun de aplicatoamenilor fãrã carte de pe la noi (dar cu diplomeuniversitare!), înghesuiþi în faþa naþiunii ºi acamerelor ca muºtele la miere. De la vlãdicã laopincã, mediatizatele greºeli cãlãtoresc pe viscoldesenând profilul unei naþii ce nu-ºi prea cunoaºtepropria limbã. Pãcat cã aceastã amarã constataretrece, practic, neobservatã. Pancartele protestatarilordin pieþele centrale ale marilor oraºe sunt adesea, dinpãcate, pline de greºeli de scriere impardonabile,greºeli de elev de clasa a cincea, de tipul Bãse lasãneºi dute! Ce sã mai comentezi? Dictonul s-a schimbat.Ce-i este îngãduit lui Iupiter îi este îngãduit ºioricãrui muritor. Avem undã verde pentru orice felde degradare! De la cea moralã ºi oralã, la ceaortograficã.

Denaturãrile din mass-media româneascã nu þinnumai de generalizarea geograficã la nivel naþional anãmeþilor ºi a viscolului din Bãrãgan, în vreme ce laOradea, de pildã, nici nu ninge, ci ºi de pripealacomentãrii datelor în general. Nici Antena 3 n-aînvãþat nimic din entuziasmul preluãrii datelorestimative de la alegerile prezidenþiale din 2009, care-ldãdeau câºtigãtor pe Geoanã. Mai repede decât ar ficazul, se prognozeazã ca la meteo cã în urmascãderii cu un milion a populaþiei þãrii ar trebui sã

avem cu 80 de senatori mai puþin. Cred cã nimeninu s-ar opune la o asemenea reducere. Dar ºiscãderea anunþatã e discutabilã atâta timp cât larecensãmântul din 2011 nu au fost incluse persoaneleplecate din þarã pe o perioadã îndelungatã. Atunciam avea 19.042.936 de locuitori în total, spun cifrele,plus 910.264 de foºti locuitori, plecaþi temporar dinþarã ºi cifra s-ar rotunji. Aºadar, s-ar pãrea cã amrãmas 16.870.000 de români, 1.238.000 de maghiariºi 619.000 de þigani. Dar cum sã dai crezare acestorcifre când sute de mii de romi s-au declarat românipentru a nu fi stigmatizaþi? Se pare cã ei sunt de treiori mai mulþi decât s-au declarat. ªi apoi, desprecorectitudinea activitãþii cetelor de recenzenþi nevorbeºte însuºi vigilentul CTP de serviciu la Gândulromânului nãpãstuit, care s-a declarat „InvizibilulPopescu”, deoarece el n-a fost pur ºi simplu recenzat.Cine ºtie câþi or fi ca el?

Ultima derutã amintitã aici (desigur, nu ultima) eActul Comercial Împotriva Contrafacerii (ACTA)semnat la Tokio în ianuarie. Nu se ºtie dacã estevorba doar de protejarea producþiilor artistice de penet sau de instalarea unui Big Brother cu rol de aviola intimitatea internauþilor. Oricum, primiisupãraþi sunt cei ce folosesc internetul în scopuriilegale. Dupã ce hackeri din grupul „Anonymons” auatacat site-urile guvernelor slovac ºi polonez, oficialiicelor douã þãri ºi-au cerut scuze pentru semnareatratatului. La noi, Valerian Vreme, ministrulComunicaþiilor, a spus cã n-a gãsit „punctenevralgice” în tratat ºi ca atare el urmeazã sã fieimplementat la varã. Pânã atunci se anunþãfenomenul numit „freezing rain” (ploaia careîngheaþã) ºi cod portocaliu. Sã îngheþaþi bine!

”Se mai poate juca Ibsen in zilele noastre, nu þi separe cam prãfuit?”, mã întrebã un coleg cînd s-aanunþat premiera cu Hedda. Am dat din umeriambiguu, eram ºi eu încolþit de-un micuþ sîmbure deîndoialã dar mai bine am tãcut. Teama mea (vagã, ce-idrept...) nu era atît pentru... Ibsen cît pentru de unadintre actriþele mele preferate, distribuitã în rolulHeddei, rol care în ”clasicitatea” sa nu se arãta a fitocmai compatibil cu Imola Kézdi, cãci despre ea estevorba, dacã mai era vreo urmã de îndoialã... Iar cînd evorba despre ea, atunci se înþelege cã mã refer laTeatrul maghiar de stat din Cluj ºi la un regizor careºi-a gãsit aici ”echipa” idealã: Andrei ªerban.

Am intrat în ”braþele” spectacolului... încã din hol,printr-un antreu cu pereþi din sticlã unde, în modmiraculos, cãzuse un adevãrat covor de frunze ruginii,tomnatice, emanînd o atmosferã romanticã... Aparent!Frunzele acelea erau precum sentimentele eroilor:aproape uscate, cuprinse de ultime convulsii. Personal,cînd am pãºit în salã, mi-am amintit, fãrã sã pricep laînceput de ce, de Piesã neterminatã pentru pianinamecanicã , filmul lui Mihalkov. Parcã intrasem înconacul moºierului rus unde zdrãngãnea pianina (ºiHedda are una...), unde plictiseala bîntuia prin aer ºiprin suflete, precum bîntuie prin cel al Heddei, ºi”dorul” de sinucidere aºijderea, în acelaºi decor detoamnã arãmie în prag de a-ºi da duhul. O vilã cucoloane, ºemineu ºi oglinzi enorme, plinã de flori carenu reuºesc sã încãlzeascã (sã bucure) pe nimeni. Oîncãpere largã de-o sobrietate indiferentã dominatã de

portretul tatãlui îmbrãcat în uniformã de colonel. Tatãcare pare s-o domine (vag... freudian) ºi pe Hedda,chiar mort fiind, împingînd-o spre gesturi extreme.Dar în acest decor, jocul pasiunilor se petrece înritmuri de classic-jazz, de rhytm&blues, de ºansonete...Superbe scene de pantomimã dansantã (precum ceape chanson d’amour, de exemplu) sînt presãrateingenios în derularea evenimentelor dramatice.Sentimentele personajelor sînt mereu pe muchie decuþit. Se ”alunecã” degajat între plîns ºi rîs, fãrã a secãdea în patetic, în tragic-declamativ. Mereu aisenzaþia cã actorii îþi spun: haideþi sã ne jucãm puþinde-a gelozia, de-a infidelitatea, de-a sinuciderea. Cãci ºisinuciderea finalã a Heddei (cu glontele din pistolultatãlui) e subtil parodicã. Îmbrãcatã în hainacolonelului, lipitã de uºa transparentã cu sîngele scursdin tîmplã aduce cu... o uriaºã muscã strivitã de sticlãcare-þi provoacã, în cele din urmã, zîmbete... Se fac ºise desfac triunghiuri amoroase în ritmuri ºi armoniihollywoodiene, se declamã jurãminte ori se proferãameninþãri groaznice care nu prea sperie ºi nici nuconving pe deplin. Chiar ºi celebra ardere amanuscrisului nu mai puþin celebru e, pînã la urmã,de-o ”mãreaþã” inutilitate.

Într-un inspirat decor semnat de CarmencitaBrojboiu, actorii au evoluat la înalþi parametri,dovedind (pentru a cîtea oarã?) nu doar talent ci ºi oextraordinarã seriozitate faþã de meseria lor, atenþi lacele mai mici detalii, colaborînd perfect cu regizorul.Aproape douã ore ºi jumãtate de spectacol continuu

care au trecut pe neobservate! Rar mi s-a maiîntîmplat aºa ceva.

Zsolt Bogdán joacã partitura cu o exuberanþãinfantilã, fiind aiurit ºi þopãind caraghios ca unbãtrînel cu aparente puseuri de senilitate, dar singurulcare la urmã ”iese bine” ºi.... rãmîne cu fata! PrecumWoody Allen, în multe din filmele sale... ExcelentAndrás Hatházi în rolul judecãtorului Brack, un excrocsentimental ºi nu numai, mereu dornic de triunghiuriamoroase, total neserios dar capabil de ºantajesentimentale. Aniká Petho e ”pãpuºa” perfectã, trececu lejeritate de la un ”mare amor” la altul, cã doar nuare rost sã sufere, viaþa-i scurtã... ªi, cu toate acestea,actriþa trezeºte simpatie aºa cum o face ºi Csilla Varga,drãguþa mãtuºicã cu pãlãrioarã caraghioasã. ErvinSzocs e convingãtor în rolul savantului iubitor dealcool, ”hotãrît” sã se rateze cu orice preþ. E un alt soide sinucidere. Réka Csutak în rolul de micidimensiuni al servitoarei Berta, se face remarcatã chiarºi atunci cînd doar îi ”spioneazã” pe cei din casã. Înmod firesc, dacã am început cu Imola (Kézdi) cu eavoi ºi încheia. A înþeles perfect cerinþele regizorale. Edistantã ºi rece, e pasionalã ºi ameninþãtoare atît cîttrebuie, e calculatã ºi frustratã de neputinþa de-a scãpade... plictisealã. Dar buzele ei mereu dau impresia caascund un mic rîs care stã gata sã izbucneascã. Nimicpatetic, nimic ”þipãtor”, pasiunea mocneºte dar emereu domolitã ºi nu întotdeauna luatã în serios...Aceastã uºoarã persiflare a sentimentelor care sedegajã din jocul sãu, acea gravitate adesea doarmimatã, o aduce pe Hedda-Imola în zilele noastre, ne-o face contemporanã cu noi. Da, se mai poate jucaIbsen ºi-n zilele noastre. Aºa cum o face Andreiªerban împreunã cu echipa sa de la teatrul maghiarclujean.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


rânduri de ocazie

Ibsen, pe ritmuri hollywoodieneºi-un vag parfum de Mihalkov...

Radu Þuculescu

zapp media

Iarnã mediaticãAdrian Þion

Dacã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea,Carol Pop de Szathmári (1812-1888) ºi-adesãvârºit studiile de artist plastic pe o cale

proprie, acest lucru s-a întâmplat nu numai datoritãunei vocaþii pe care, fãrã îndoialã, s-a simþitîndreptãþit sã o urmeze, ci ºi în contextul uneiviziuni sociale particulare asupra artei, potrivit cãreiafotograful nu avea încã statutul de artist, pe careastãzi i-l atribuim aproape implicit. Aparentparadoxal, acum, dupã douã sute de ani de lanaºterea sa, când celebrãm amplitudinea creatoare apersonalitãþii artistice a lui Carol Pop de Szathmári,tindem sã ni-l amintim mai degrabã în ipostaza sade artist fotograf, decât în aceea de artist plastic. Deaceea, evenimentul expoziþional Bicentenar CarolPop de Szathmári. Expoziþie cu lucrãri dinpatrimoniul Muzeului de Artã Cluj-Napoca (curator:Dan Breaz), al cãrui vernisaj a avut loc în 31ianuarie 2012, ºi-a propus, în special, sã ne readucãîn atenþie valoarea deosebitã a creaþiilor plastice alelui Carol Pop de Szathmári.

Comparat adesea cu artiºti precum Gh.Tattarescu, C. Lecca, M. Popp sau Th. Aman, CarolPop de Szathmári, nãscut în 11 ianuarie 1812, laCluj, ºi-a evidenþiat personalitatea artisticã încã de laprimele sale desene ºi acuarele realizate înTransilvania ºi în Þara Româneascã. Între 1831 ºi1834 a urmat studii de picturã la Pesta ºi la Viena.Dacã la Pesta l-a întâlnit pe Anton Chladek, artist cucare urma sã colaboreze ulterior, inconfundabilaîndemânare în realizarea acuarelelor se pare cã ar fideprinsã de cãtre Carol Pop de Szathmári în timpulstudiilor sale vieneze. De altfel, interesul lui CarolPop de Szathmári pentru cãlãtorie ºi pentruperfecþionarea propriei tehnici artistice l-a purtat înItalia, în Austria, în Germania ºi în Franþa, de undes-a întors în þarã cel mai probabil în 1837, anuldatãrii acuarelelor sale cu peisaje din Argeº, din Doljsau din Vãratecul Moldovei. Acest an a fostconsiderat un veritabil moment fondator pentrupeisaj, ca gen de sine stãtãtor, în sensul în carepeisajul nu mai reprezenta doar fundalul unorportrete, ci însuºi subiectul unor lucrãri care, atuncicând Carol Pop de Szathmári nu revenea asupra lor,îºi pãstrau o spontaneitate inconfundabilã,mãrturisind despre spiritul romantic al artistului.

Majoritatea artiºtilor de factura celor cu careCarol Pop de Szathmári a fost frecvent comparat îºifãcuserã studiile la Roma, Paris, München sau Pestaºi oscilau, din punct de vedere stilistic, întreacademism ºi romantism, aºa dupã cum au observatrecunoscuþi istorici de artã, între care G. Oprescusau V. Florea. Academismul ºi romantismulreprezentau principalele opþiuni stilistice în epocã,iar portretul, aºa dupã cum am remarcat, rãmãseseîncã un gen artistic preferat. În acelaºi timp, acrescut interesul pentru compoziþia istoricã, de genºi pentru peisaj. De asemenea, în afara atenþieiacordate mediului social burghez sau aristocrat, aapãrut un tot mai pronunþat interes pentru mediulsocial rural. Fiind în mod egal receptiv la toateaceste transformãri, ceea ce l-a particularizat peCarol Pop de Szathmári în contextul acestor opþiuniartistice specifice a fost ºi tendinþa romanticã în careartistul se regãsea, datoritã propriei sensibilitãþi,

chiar dacã, în procesul creaþiei sale, spiritul ordiniiacademiste era, la rândul sãu, de domeniulevidenþei.

Pentru a pune în valoare fizionomia artistuluicelebrat la douã sute de ani de la naºterea sa,evenimentul Bicentenar Carol Pop de Szathmári.Expoziþie cu lucrãri din patrimoniul Muzeului deArtã Cluj-Napoca ºi-a propus sã ofere publicului oviziune deopotrivã sinteticã ºi relevantã asupraoperei lui Carol Pop de Szathmári, în calitatea sa depersonalitate artisticã polivalentã. În acest sens,lucrãrile din patrimoniul Muzeului de Artã Cluj-Napoca, respectiv Scenã orientalã, Portret de femeie,Cetatea Târnava, Curtea de Argeº, BisericaStavropoleos ºi Târg la Câmpulung (Muscel),surprind interesul constant al artistului pentrupicturã, graficã ºi acuarelã, pentru majoritateagenurilor artistice, contribuind substanþial laconsacrarea peisajului ca gen artistic de sine stãtãtorºi, de asemenea, la consacrarea acuarelei ca tehnicãartisticã de o deosebitã fineþe. Fiind un cãlãtorpasionat, Carol Pop de Szathmári a observat ºi aconsemnat spontan scene reale ºi nu uneleimaginate, aºa cum încuraja practica vremii, astfelîncât, în cursul peregrinãrilor sale, acesta le-a fixatprin notaþii rapide, fãcând apel la tehnica acuarelei,care, dupã cum se ºtie, presupunea din parteaartistului execuþia rapidã, identificarea imediatã atonurilor adecvate ºi o deosebitã capacitate desintezã.

În aceeaºi ordine de idei, ceea ce a l-aindividualizat pe Carol Pop de Szathmári a fost ºi oanumitã dualitate caracteristicã procesului sãu decreaþie. De câte ori, în surprinderea tematicii,dovedeºte o abordare spontanã, neintermediatã deun control prea sever al gramaticii vizuale, lucrãrilelui Carol Pop de Szathmári se caracterizeazã prinpetele mari ºi sigure de acuarelã ºi prin prospeþimeacromaticã. Odatã întors în atelier, ductulcontururilor sale se precizeazã, ºi, totodatã,imaginile se întorc la principiile idealizante alepicturii academiste, ceea ce se evidenþiazã mai alesîn pictura în ulei a artistului. Aceastã dualitate acreaþiei lui Carol Pop de Szathmári poate firecunoscutã ºi în lucrãrile expuse. În acest sens,apreciem cã valoarea deosebitã a lucrãrilor dinfondul patrimonial al muzeului poate fi remarcatã înspecial în redarea spontanã a aspectelor pitoreºti sauchiar insolite ale realitãþii imediate, în capacitatea dea surprinde diferite tipologii umane ºi realitãþietnografice sau geografice, precum ºi în calitatearestitutivã a creaþiei lui Carol Pop de Szathmári.Astfel, printr-o remarcabilã capacitate de sintezãevocatoare, artistul reuºeºte sã ne comunice spiritulgeneral al unei lumi trecute. În calitatea sa de artistal surprinderii efemerului, al clipei pasagere sau alscenelor pitoreºti, Carol Pop de Szathmári nu a fostun creator fãrã succesori, el fiind urmat de artiºtiprecum Henric Trenk sau Amedeo Preziosi, acestadin urmã lucrând, de altfel, pentru o vreme, încolaborare cu Carol Pop de Szathmári.

Pe lângã ipostaza sa de artist plastic, Carol Popde Szathmári a fost ºi un adevãrat deschizãtor dedrumuri în domeniul fotografiei. Dupã V. Florea,Carol Pop de Szathmári, ca fotograf, a fost un

adevãrat iniþiator în plan mondial, fiind consideratprimul fotoreporter de front din istorie. De altfel,foarte semnificativã pentru dubla sa vocaþie de artistplastic ºi, respectiv, de artist fotograf, a fostparticiparea lui Carol Pop de Szathmári la Rãzboiulpentru independenþã din 1877, când, pentru a redadinamismul luptelor, artistul a recurs deopotrivã ladesen ºi la abilitãþile definitorii pentru talentul sãude fotoreporter.

În cadrul aceluiaºi eveniment, ca urmare acolaborãrii cu Asociaþia Artiºtilor Fotografi dinRomânia, valoarea operei fotografice a lui Carol Popde Szathmári a fost ºi ea sãrbãtoritã, în continuareaexpoziþiei cu lucrãri din patrimoniul Muzeului deArtã Cluj-Napoca, printr-o a doua expoziþie,intitulatã Szathmári Pap Károly - Carol Pop deSzathmári, care a cuprins 120 de facsimile dupãfotografii realizate de reputatul artist. Acestefotografii relevã un dublu interes al artistului, pe deo parte, acela pentru marea istorie, reprezentatã dediferite personalitãþi diplomatice, politice sauculturale, iar, pe de altã parte, acela pentru micaistorie, istoria adesea invizibilã a negustorilor, asacagiilor sau a oamenilor strãzii. Dacã în cazulpersonalitãþilor politice sau culturale, artistul acãutat reprezentãri ale acestora în ipostaze mairelaxate ºi în compania unor obiecte personalecaracteristice, încercând astfel sã depãºeascã acelecadre sau poze impuse de tipicul vremii sale, în ceeace priveºte reprezentanþii marginali ai micii istorii,remarcabilã este surprinderea personajelor încalitatea lor de reprezentanþi ai unei anumite clasesociale, într-un anumit moment tranzitoriu alistoriei. De aceea, nu de puþine ori, Carol Pop deSzathmári s-a dovedit preocupat de reprezentareatipurilor umane, apelând la limbajul unor vedute, încare interesul documentar se întâlnea cu verva unuipovestitor pasionat. În acelaºi timp, atenþia artistuluide a pune în mod egal în luminã ºi personajeleneidentificabile ale societãþii a fost în mãsurã sãrestabileascã o mai complexã imagine globalã asupralumii timpului sãu. Surprinderea spiritului uneisocietãþi ar fi fost, probabil, imposibilã, fãrã aceastãdeosebitã capacitate a artistului de a-i detectafizionomia de ansamblu.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Bicentenar Carol Pop de SzathmáriExpoziþie cu lucrãri din patrimoniulMuzeului de Artã Cluj-Napoca

Dan Breaz

expoziþii

Oaniversare a 55 de ani de existenþã nu este, dupãoriginea cuvântului, un jubileu dar, cu ominusculã licenþã, îl putem considera un jubileu

plus...10%. Vorbesc, desigur, despre sãrbãtoarea din 27ianuarie a Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj,manifestare programatã cu aproape o lunã întârziere faþãde principalul eveniment elogiat ºi anume primul concertal orchestrei care se numea atunci, la 4 decembrie 1956,Filarmonica de Stat din Cluj. (Motivele pot fi nenumãrateºi nu intereseazã,în fond). Impresionant este faptul cãfestivalul a reprezentat un conglomerat fericit deaniversãri, corul filarmonicii împlinind 40 de ani (80%jubileu), iar Cvartetul Transilvan 25 (50% jubileu). Plussemijubileul lui Cornel Groza, care conduce corul amintittot de 25 de ani! Cu puþinã statisticã hazlie, trasã-mpinsãcu condeiul, am reuºit sã aduc toate cele treicompartimente ale marelui ansamblu care se cheamãastãzi Filarmonica de Stat Transilvania in sfera jubiliarã.ªi aceasta pentru cã, pe drept cuvânt, toate meritã cununigrele de lauri. Li s-ar fi cuvenit ºi o sãrbãtorire pe mãsurã,pusã la cale mãcar de autoritãþile locale (urãsc termenul)dacã nu de Ministerul Culturii. Dar pentru autoritãþilelocale arta este un ghimpe-n coaste (oare cui i-o fitrebuind?) iar Ministerul Culturii înþepeneºte-n neputinþãdupã fiecare Festival Enescu, aºteptând, cu sacul gol,votarea urmãtorului buget. De crizã, bine-nþeles... Aºa cã,nobila casã muzicalã de Transilvania, s-a sãrbãtoritsingurã, poate uºurel ajutatã de parteneri, ºi zic „uºurel”fiindcã nici coºuri darnice cu flori, nici ºampanie, n-amzãrit in acea seara de 27 ianuarie. (Las’ cã ne vom sãturade aruncãturã cu banii, peste numai câteva zile, la BalulOperei, eveniment monden pseudo-cultural).

N-am sã vã povestesc serata – un concert nu se

povesteºte, trebuie trãit – dar am sã vã creionez un

crochiu, subiectiv (cã altfel nu poate fi, oricât m-aº

strãdui), cu tuºe îngroºate pe unde cred eu cã trebuie.

Debutul a aparþinut celor patru Cavaleri de

Transilvania – cvartetul – deºi în program figura o uver-

turã, or locul unei uverturi este ...în deschidere (asta ca sã

bat pleonasmul cât e cald). Cvadrupleþii întru simþire,

ne-au oferit lucrãri bine sedimentate în timp: Cvartetul de

coarde op.64 nr.5 în Re major Ciocârlia de J. Haydn ºi

partea a III-a, Rondo, din Concertul pentru cvartet de

coarde de Paul Constantinescu. Lucrarea de Haydn s-a

arãtat perfect echilibratã, aºa cum era pãrintele ei, în

ciuda unor îndrãzneli armonice (pentru acea vreme) ºi cu

un final strãlucitor, ale cãrui sclipiri vin cu deosebire de

la prima temã, expusã pe nerãsuflate, într-un perpetuum

mobile. Rondoul românesc, curajos ºi inovator, a avut

ritm ºi vânã folcloricã simþitã aºa cum trebuie. (Oare n-au

transilvanii un disc cu piese populare?)

ªi-acum vine partea neobiºnuitã (nu senzaþionalã!) a

concertului. Nu, nu e vorba de lucrãri ci de dirijor. Care

a fost Cornelia von Kerssenbrock! Îmi imaginez meloma-

nul de rând citind afiºul: „ ...larmonica Transilva-

nia...aºa,... cvartetul, da,...Burana, i-auzi!...rijor...Cornelia

(?) von ... O femeie? Dirijoare? Ei, asta trebuie vãzut!!”

ºi uite-aºa, din multe ºi variate motive, sala Casei de

Cuturã a Studenþilor a fost, practic, plinã.

Venitã dupã...uverturã, uvertura Romeo ºi Julieta de

P.I. Ceaikovski ne-a amintit cã este o lucrare pretenþioasã,

cu teme contrastante, cu un fuior foarte stufos de

sentimente în afara celui central, bineºtiut. De aceea piesa

are secþiuni de facturi deosebite ºi se dovedeºte greu de

condus, mai ales cand te afli în faþa unei orchestre pe

care n-o cunoºti – repetiþiile unei sãptãmâni nu înseamnã

mare lucru. Mai ºi începe, uvertura aceasta, cu un coral

de suflãtori, moment extrem de gingaº. Mã temeam de el

ºi îndreptãþitã mi-a fost teama, fiindcã „lemnele” n-au

simþit anticipaþia exactã a intrãrii, atacând ºovãitor. Cã

erau ºi neacordaþi, asta nu mai þine de ºefa de orchestrã.

Aºadar – debut ratat. Apoi treburile s-au mai dres ºi am

avut tot timpul sã mã uit la amazoana cu bagheta. Rasã

arianã purã, umeri puternici, gesticã hotãrâtã, zvâcnet

aspru din corp – semne de temperament ºi dovadã a unei

surse abundente de testosteron. Încet-încet mi-am dat

seama cã Cornelia von Kerssenbrock este o foarte bunã

balerinã, fluturându-ºi braþele feminine mai ceva ca fetele

de la Bolºoi Teatr dar este biniºor demonstrativã,

exagerând cu unduirile ºi dând intrãri inutile. De pildã,

tema întâi, cea dramaticã, a uverturii Romeo ºi Julieta,

este construitã pe motive ritmice drastice ºi conþine

intervenþii zgomotoase ale percuþiei, printre care niºte

explozii de talgere. Aceste strãfulgerãri odatã pornite, nu

mai trebuie marcate de fiecare datã – instrumentiºtii

viseazã intrãrile cu pricina. Ei bine, rãzboinica noastrã

blondã indica graþios fiecare scãpãrare de alãmuri lovite

violent – un exces de zel propriu copilãriei ºefilor de

orchestrã. Mi-a adus aminte de exagerãrile lui Mischa

Katz. Am citit câteva materiale despre Cornelia von

Kerssenbrock, referitoare la formarea sa ºi la locurile pe

unde a dirijat, ºi dvs. puteþi citi asemenea informaþii pe

Internet, însã nimic nu se comparã cu a vedea ºi a

asculta omul pe viu. Pãrerea mea, umilã ºi personalã, de

bunã seamã, este cã, la uverturã, dirijoarea nu a stãpânit

întru totul orchestra. Intrãri neînþelese au mai fost iar

reluarea coralului de suflãtori din apropierea finalului nu

s-a arãtat cu nimic superioarã primei încercãri.

Dar o luptã indecisã (ca sã nu zic pierdutã) nu înseam-

nã ºi pierderea rãzboiului. Gloria avea sã vinã cu adorata

lucrare vocal simfonicã Carmina Burana. ºtiu cã melo-

manii înrãiþi cunosc foarte bine semnificaþia acestui titlu

dar, pentru neofiþi, cer îngãduinþa sã spun douã vorbe

despre el. Când spunem carmen, puþini dintre noi trec de

nominativ ºi, eventual, de aria ibericã, ajungând pânã la

esenþa latinã, limbã în care carmen înseamna...cântec.

Cu Burana, treburile sunt încã ºi mai încâlcite, prima

data gândindu-te le nemilosul vânt rusesc. De fapt

aceastã rãdãcinã, reprezentând numele latin al viitoarei

Bavarii, a evoluat în timp spre Beuern ºi apoi Bayern.

Concluzionând, Carmina Burana înseamnã pur ºi simplu

Cântece Bavareze iar titlul complet al cantatei este:

Cântece din Bavaria: cântece profane pentru cântãreþi ºi

coruri, pentru a fi cântate împreunã cu instrumente ºi

imagini magice. Lung, complicat, confuz, rãu formulat.

Carl Orff a ºi-a clãdit cantata, compusã în 1936, pe

texte extrase dintr-un manuscris medieval, gãsit într-o

mãnãstire din Bavaria în 1803. Versurile sunt în latina

vulgarã, germana ºi franceza medievale ºi au tematici

diverse, de la filozofãri comune despre capriciile Fortunei,

pânã la adorarea naturii, satira politicã si ecleziasticã ºi,

de bunã seamã, iubirea (chiar mai...dezvelitã, aºa cum se

aratã ea lângã o cupã cu vin). Dar nu vreau sã fac o

analizã a cantatei lui Orff ci doar sã-mi explic succesul

nebun pe care l-a facut ea vineri la Cluj, sub bagheta

Corneliei von Kerssebrock. A fost un concurs de factori,

o conjuncturã favorabilã. Departe de a se uita cu îndoialã

la doamna cu bagheta, ansamblul s-a dãruit total, pe faþa

femeilor de pe podium înflorind o veritabilã expresie de

triumf, un fel de : vedeþi cã ºi noi suntem în stare??

Apoi, ce-i drept e drept, Cornelia a venit cu lecþia bine

învãþatã. Cu temeinicie nemþeascã, muziciana ceruse

douã repetiþii numai cu corul dar dupã primele câteva

minute din prima întâlnire si-a închis smerit partitura, a

zâmbit fermecãtor ºi a mulþumit tuturor – urmau sã se

revadã în concert. Meºterul Cornel Groza îºi îndeplinise

cu vârf ºi-ndesat munca sa, sãvârºitã oarecum în tainã.

Nu-i mai puþin adevãrat cã artiºtii din cor cunosc lucrarea

dintotdeauna, nu de azi de ieri... Peste toate acestea,

melodica modalã a pieselor, armonia de aceeaºi facturã ºi

ritmica plinã de capricii a Carminei Burana trezesc primi-

tivul din noi. Nimeni nu se mai gândeºte cã un imn

adus Fortunei (în debut ºi în final) n-ar avea de ce fi atât

de apocaliptic (izbucnirile corului acolo sunt, la un

moment dat, numai bune pentru a ilustra o imagine a

Pãmântului dupã un razboi atomic!). Nimeni nu se mai

gândeºte cã existã destule inadvertenþe între muzicã ºi

text: de pildã, la un moment dat, primãvara este adoratã

prin intonaþii de-a dreptul triste, în tonalitate minorã!

Toatã lumea cade pradã impresiilor globale ºi acestea

sunt extrem de atractive. Intervin intonaþii grele, uneori

curioase ºi incitante, ale soliºtilor vocali, orchestraþia

abundã în efecte coloristice strawinskiene, finalurile

bruºte îþi taie respiraþia ºi-þi dau senzaþia, falsã, cã ai in

faþã o mare dirijoare. In fond, ºi mulþi vor fi contrariaþi

de ceea ce am sã spun acum, Carmina Burana nu conþine

nimic profund din punct de vedere muzical – rãmâne o

culegere de cântece, tratate, ce-i drept, mai dichisit.

Fiecare dintre ele poate deveni ºlagãr dar textura discursu-

lui muzical rãmâne subþire pe verticalã. Soliºtii au impresionat în urmãtoarea ordine:

soprana Adela Zaharia – voce mobilã, sensibilã, expresivã,baritonul Adrian Mãrcan – glas bun, care ºi-a onorat parti-da grea ºi lungã, plinã de efecte neaºteptate (printre careo intreagã secþiune cântatã în falset) ºi tenorul SzerekovánJános – care a avut destule momente de nesiguranþã înscurta sa intervenþie. Dacã cumva a fost adus tocmai dela Budapesta (pe unde cu onoare cântã, zice-se), ideea n-afost tocmai genialã: avem noi tenori de clasã, pe-aici, prinpreajmã...

Am mai notat cuvântul bine scris ºi spiritual aldirectorului Marius Tabacu, care ºi-a premiat (simbolic)compartimentele ansamblului ºi chiar...contabila (fãrãbani, nimic nu se miºcã)!

In summum, sãrbãtoarea din 27 ianuarie aFilarmonicii de Stat Transilvania a fost un succes notabil,nemaivãzând eu de multã vreme la Cluj douã bisuri lanivel de ansamblu vocal-simfonic (Corul þiganilor dinopera Trubadurul de G. Verdi ºi reluarea imnului O, Fortuna). Felicitãri tuturor – dirijori, soliºti, tutti-ºti –felicitãri apãsate filarmonicii ca focar de culturã, o cetateîn cetate, o fortãreaþã muzicalã între zidurile Clujuluimodern. Un castel, mai bine zis, cu o singurã ºi nume-roasã familie nobiliarã. În seara sãrbãtorii, Cornelia vonKerssenbrock venise în vizitã la rude cu sânge albastru.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Ansamblu cu blazon - dirijoare cu blazon

Mugurel Scutãreanu

muzica

Spectacolul de balet pe gheaþã “Spãrgãtorul denuci”, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski, aavut loc în seara zilei de 18 ianuarie 2012, pe

scena Operei Române din Cluj Napoca. Noutateaadusã în ochii publicului o reprezintã dansul pegheaþã al balerinilor ruºi din St. Petersburg.

Arta pe gheaþã, prin Compania „Saint PetersburgState Ballet on Ice” a fost o premierã pentru iubitoriide balet clasic ai oraºului Cluj Napoca. În egalãmãsurã a fost ºi un spectacol atipic. Spun atipic,deoarece, contrar accepþiunii clasice a baletului învârful poantelor, dansul balerinilor era executat învârful metalului care „taie gheaþa”. Patinele preiaurolul dansatorului, al salturilor ºi al paºilor siguri, alpiruetelor sau entrechat-urilor. În universul dansului,repaosul nu-ºi are locul. Imobilitatea pare ceva forþatsau poate o stare de trecere.

În arta scenei, de multe ori, se întâmplã unfenomen neaºteptat, dar care este, în realitate,perfect explicabil ºi logic ºi care reprezintã o urmarefireascã a unui punct oarecare de plecare. Acelaºifenomen s-a întâmplat ºi cu dansul, iar punctul deplecare l-a constituit experimentul. Dansul a fost celcare a suportat consecinþele. Era inevitabil ca baletulsã nu însemne o preocupare ºi un câmpexperimental pentru coregrafi. Ideea de „zbor” ºigraþie a balerinei romantice este preluatã, în viziuneaCompaniei baletului rus pe gheaþã, de cãtre baleriniipe patine. Poate fi consideratã o loviturã decisivãdatã “baletului alb”, idealului graþiei, armoniei ºipuritãþii imaginate de romantici.

Privind din prisma istoriei, „Saint PetersburgState Ballet on Ice”, celebra trupã de balet pe gheaþã,a fost fondatã în anul 1967 de cãtre coregrafulKonstantin Boyarsky. Se înscrie pe linia remarcabileitradiþii a baletului clasic a ºcolii din St. Petersburg,fiind pusã în scenã pe un patinoar instalat în spaþiultradiþional al teatrului! Rezultatul este simplu ºievident. Balerinul cedase rolul unui «personaj» defacturã artisticã, înscris pe linia ineditului, balerinului– patinator.

Pregãtiþi fiind de cãtre coregrafii ruºi, axaþi pe ri-gorile impuse de arta baletului clasic rus, echipa debalerini pe gheaþã din St. Petersburg, majoritatea cuun palmares de medalii internaþionale la patinajartistic, au susþinut peste 7000 de spectacole înîntreaga lume.

Trebuie sã menþionãm faptul ca noutatea dansu-lui pe patine, dar nu pe gheaþã, ci pe scenã, prinpatine cu rotile, trebuie cãutatã la începutul secoluluiXX, când, artiºtii avangardei ocupã scena baletuluiclasic. Ideea de patinoar a fost introdusã în scena debalet în anul 1922, prin întemeietorii CompanieiBaletului Suedez, Rolf de Mare ºi Borlin, cu piesade balet Patinoarul (“Skating Ring”).

Spectacolul de premierã, care a avut loc la 20ianuarie 1922, la teatrul “Champs-Elysees” a fostîntâmpinat de public cu fluierãturi. Motivul este sim-plu. Pe scenã îºi fac apariþia balerinii, care aleargã pepatinoar, idee ce simbolizeazã anihilarea individuluiºi monotonia vieþii într-un oraº ca Parisul. Cu aceastãidee, pictorul Fernand Leger cocheteazã ºi oexploateazã pânã la limitã în pictarea decoruluimaºinist. În contextul acestui decor, balerinii dauimpresia cã ar pãtrunde în interiorul industrializãriimaºiniste a patinoarului.

Dansul pe gheaþã, în schimb, este tributarspaþiului, ºi nu oricãrui tip de spaþiu, ci unulorganizat dupã reguli estetice clare, pentru cã oscenografie, în funcþie de modul cum este

conceputã, poate ridica, la un nivel superior saupoate “ucide” o compoziþie de balet.

Succesiunea de decoruri din spectacol întregeºteatmosfera de basm. Printr-o cromaticã rece, folosindnuanþe de albastru ºi alb, pentru a sugera peisajul deiarnã, scenograful schiþeazã conturul unor braziîncãrcaþi de zãpadã. Opus acestui decor, intr-ocromaticã caldã, specificã artei ruse, artistul redãinteriorul salonului în care se desfãºoarã acþiuneapoveºtii spãrgãtorului de nuci. Artistul reproduceancadramentul ºi drapajele unei locuinþe specificeunui mic orãºel din Germania. Aici decorulîncadreazã spaþiul. Decorul, în mod natural o pânzãbidimensionalã, trebuie sã preia funcþia spaþiului,deci sã câºtige, în plus, volum. Prin urmare, decorulde scenã trebuie perceput ca tridimensional. Arerolul de a încadra în timp ºi în spaþiu, fiind o pânzãpe care creeazã miºcare siluetele dansatorilor.

Un moment cheie în scenografia “Spãrgãtoruluide nuci”, în actul întâi al piesei, îl constituiesuccesiunea de tablouri, asemeni unor construcþiimobile, purtate de balerini pe scena rezervatãpatinoarului. Tablourile îi acopereau în totalitate.Rolul balerinului, din centru focalizator al scenei estepreluat de balerinul-decor, într-o concurenþã cubalerinii pe gheaþã. Din principiu al animatului,balerinul poate fi reprezentat ºi ca static, ceea ce nuînseamnã, neapãrat, cã se subordoneazãinanimatului. Repaosul poate avea, în sine, miºcareaºi viaþa sa.

Scena, rezervatã exclusiv dansului pe gheaþã,câºtigã mai multe centre de interes.

Rãsturnarea vechilor valori era evidentã. Pãrãsindanonimatul, pictura de scenã a devenit, din figurant,un personaj activ al spectacolului; altfel spus, decormobil. ªi, înzestrat fiind cu posibilitatea de a semiºca pe gheaþã, decorul câºtigã funcþia deantropomorfism. El poate prelua unele dintreipostazele balerinilor, concurând, astfel, cu aceºtiadin urmã, la direcþiile de expresie ale spectacolului.Prin însufleþirea datã de miºcare ºi de construcþiacreatã, decorul îºi multiplicã canalele de comunicaþie.

Ideea succesiunii tablourilor purtate de balerinipe scenã nu este o noutate. O regãsim în anul 1924,când Pablo Picasso semna decorurile ºi costumelepentru piesa de balet “Mercur”. Prima reprezentaþiea fost în cadrul Les Soiree de Paris, prezentatã deCount Etienne de Beaumont, la Theatre de la Cigale,la Paris, în 15 iunie 1924. A fost un spectacol-scandal, judecat aspru de amatorii de balet, darreluat, trei ani mai târziu, la Teatrul Sarah-Bernhardt,de Serge Diaghilev.

În ceea ce priveºte multitudinea de costume careau fost prezente în spectacol, se poate vorbi despreunitate în diversitate: de la celebrele balerine carepoartã tutu, pânã la personaje de poveste sau mãºtice imagineazã regnul animal - ºoareci, toate seregãsesc în „Spãrgãtorul de nuci”. Într-o eventualãinterpretare, se poate vorbi chiar despre rolul de“pretender” în costumul de balet, prin baleriniidecor, costumaþi în tablouri. Balerinii pretind a fidecor mobil în scenã, dar ºi costum - tablou. Prinurmare, costumul se diferenþiazã în funcþie de legiledictate de scenograf. Existã mult contrast încostumele spectacolului, dar ºi consonanþã.

Ansamblul unui costum prezintã o unitaterezultatã din asocierea unor pãrþi. Costumul uzual înscenografie, tutu - este prezent în dansulpersonajului Marie. Cel atipic este reprezentat demãºtile balerinilor ºoareci purtate pe cap.

Ornamentaþia bogatã, chiar stridentã, broderiaaplicatã, o regãsim în costumul pãpuºilor ruseºti,spaniole sau franceze. Materialul greu, masiv alcostumelor din catifea îl întâlnim la dansatoriiprezenþi în casa domnului Stahlbaum. În contrast,materialul uºor, fluid, vaporos apare în costumulfluturilor sau al personajului Marie.

Incluzând valoarea semioticã a costumului,deducem cã face parte din categoria obiectelorfuncþionale, fiind un produs destinat scenei ºidansului, dar, în special, personajului interpretat.Ideea poate fi dusã mai departe, astfel încîtcostumul este un produs al culturii ºi civilizaþiei unuipopor. Dar, dacã s-ar fi impus numai legeafuncþionalã, nu ar fi existat legãtura dintre decor ºicostum, între transparenþã ºi materialitate, întreconcept ºi formã. Corelaþia obiect - termen, înstudiul asupra costumului nu poate fi conceputã fãrão privire generalã asupra piesei de balet, apersonajului interpretat, dar ºi a gândirii ºi civilizaþieiunui popor sau a ritmului în care au evoluat.Costumele trãiesc prin contrast cromatic puternic, pefundalul decorului de iarnã.

Stabilitatea, ca element al continuitãþiicostumului clasic în scena de balet a suferitmodificãri prin prezenþa patinelor. Fluiditateacostumului fluturilor lasã loc elementelor masiveregãsite în costumul pãpuºilor franceze sau spaniole.Ritmul schimbãrilor joacã un rol activ.

Diferenþele dintre costume se datoreazã ºisemnelor distinctive, înzestrate cu valoare de simbol,adicã costumele personajelor basmului.

Un factor important în scenã este lumina.Aceasta contribuie la crearea unei “atmosfere devrajã”, cum spunea Danovski. În dansul ºi costumelefluturilor pe gheaþã, publicul a asistat la un momentunic. Spaþiul scenei, aflat în obscuritate, trãieºte doarprin dansul costumelor fluorescente. Ringul pentru„zborul pe gheaþã” este subliniat prin culoriputernice, stridente, care picteazã imagini. E greu sãgãseºti echivalentul pentru a traduce aceastãputernicã impresie esteticã: irealã, senzaþionalã sausimplu, artã de înaltã clasã.

Efectele de luminã ºi zapadã naturalã întregescansamblul de basm creat.

Imagini de mare forþã vizualã au fostconstrucþiile piramidale umane, realizate dincorpurile balerinilor ruºi. Spaþiul destinatpatinoarului nu se desfãºoarã numai pe orizontalã, cise interfereazã cu verticalitatea balerinului aflat înmiºcare, deoarece balerinul este o sculpturã cineticã,iar baletul - o artã a spaþiului. Balerinul a executatîntr-un timp scurt, o multitudine de variante desculpturi în spaþiul rezervat patinoarului.

Artele îmbinate pot crea unitate, pot da viaþãspaþiului scenei, altfel rãmas incolor. În spectacolul“Spãrgãtorul de nuci”, fiecare artã preia însuºiri de lao altã artã. Prin urmare, se schimbã perpetuu rolulde artã singularã.

Scena, unde dansul pe patine, muzica,costumele, decorul, lumina ºi culoarea formeazãunitate, se poate numi spaþiu al mai multor arte,supuse permanent transformãrii ºi tributaremomentului artistic sau un singur spaþiu unde artelecreazã unitate.

Adevãraþi profesioniºti în arta spectacolului, încãde la începutul sec. XX, artiºtii ruºi revoluþioneazãºi uimesc, chiar ºi astãzi scena de balet. Asta pentruca reuºesc sã creeze arta, chiar ºi pe gheaþã.


Arta pe gheaþãAlba Simina Stanciu

balet

Reprezentanþi a ºase prestigioase teatre dinEuropa ºi Israel - Teatrul Naþional al Grecieidin Atena, Teatrul ”Garibaldi” din Palermo,

Schauspielhaus din Graz, Teatrul Naþional”Habima” din Tel Aviv, Teatrul Naþional al Cehieidin Praga ºi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - s-aureunit între 26 ºi 29 ianuarie la Graz în cadrul unuifestival cu temã oarecum atipicã. Intitulat”Emergency Entrance”, adicã ”intrare de urgenþã”,în contrast cu ”ieºirea de urgenþã” din spaþiilepublice, festivalul - impecabil organizat de gazdeleaustriece - a încheiat proiectul omonim demarat înurmã cu mai bine de doi ani, având ca punct deplecare una din cele mai spinoase probleme socialeale umanitãþii contemporane, migraþia. Timp de doiani, actorii, regizorii, scenariºtii etc., din cele ºaseteatre au cãutat mijloacele de transpunere artisticã atemei asumate, s-au documentat - toate producþiileau la bazã situaþii reale -, au realizat, în cooperare,ateliere de lucru, schimburi de experienþã,concretizate ºi acestea la festival prin savuroasemini-spectacole care au completat, alãturi dediscuþiile publice, programul extrem de strâns alcelor trei zile.

Extrem de diferite ca abordare ºi subiect, toatespectacolele prezentate au avut câteva elementecomune, care le-au integrat perfect în temaproiectului ”Emergency Entrance”, chiar dacãuneori tatonãrile au dus la lipsa de rotunjime aunor producþii. Trebuie sã remarc însã cã fiecarepropunere este validã artistic ºi estetic. Nu avem de-a face cu simple montãri de teatru social, tezisteºi militante, ci cu acte artistice de bunã calitate,care transfigureazã în coduri teatrale o temã socialã.Aºadar, elementele comune au fost vârstaparticipanþilor la proiect, în general oameni tineri,dinamici, cu acuitate socialã, apoi economia demijloace cu care s-au realizat spectacolele ºi, maiales, ”unitatea în diversitate” a poveºtilor aduse pescenã, care m-a fãcut sã conchid, la una dindiscuþii, cã, indiferent dacã vorbim de migraþiadinspre sud spre nord ori dinspre est spre vest, dinAfrica neagrã în Israel sau din România în Italia,mobilul celor care îºi pãrãsesc casele natale esteaspiraþia cãtre o ”þarã promisã”, acel Eldorado în

care dispar toate problemele lãsate în urmã. Maimult, s-a mai conchis de-a lungul dezbaterilor, toatenaþiunile devenite acum þinte ale migraþiei aucunoscut în diverse momente ale istoriei lor oexperienþã asemãnãtoare, fie dacã ne referim numaila sicilienii care au migrat în Germania în primeledecenii ale secolului trecut.

Din raþiuni nedorit obiective, am vãzut douãdin cele ºase spectacole doar pe dvd, aºa cã am oimpresie oarecum mediatã asupra lor.

Olga cea invizibilã de Yannis Tsiros (TeatrulNaþional din Atena, regia Yiorgos Paloumpis) estepovestea unei tinere bulgãroaice vândutã ºicumpãratã de diverºi traficanþi de carne vie, caresfârºeºte la un moment dat închisã timp de 14 luniîntr-o camerã, cu câte 10-15 clienþi pe zi, ca sãrecupereze ”investiþia” cumpãrãtorului ei. În acesttimp are de-a face cu oameni de tot felul, de lacinici fãrã scrupule la sadici, înfruntând totulsingurã, fãrã speranþa evadãrii. Artiºtii greci auutilizat un spaþiu de joc foarte limitat, exact ca ocãmãruþã mizerã, cu un pat ºi un scaun, prin carese perindã personajele. Accentul a cãzut mai ales peforþa dialogului, pe întâmplãrile prin care treceOlga, cu momentele ei de dezabuzare ºi crizelenervoase. Au jucat în spectacol Grigoris Galatis,Vassilis Karampoulas, Lena Papaligoura ºi YiorgosTsouris.

Oamenii din bãrci, producþia SchauspielhausGraz (regia Christine Eder, dramaturg Regina Guhl)abordeazã un subiect prezent adesea în buletinelede ºtiri europene: migraþia cetãþenilor din nordulAfricii spre coastele Europei de Sud. Chestiunea afost serios documentatã de austrieci, care au vizitatchiar ”insula refugiaþilor”, Lampedusa, ºi auconstatat ”capcanele” tratatelor politice ale spaþiuluiSchengen ºi Uniunii Europene, care prevãd cãrefugiaþii trebuie sã cearã drept de ºedere statelor încare ajung întâi, ceea ce avantajeazã þãri mai”ferite”, ca Germania ºi Austria, dar creeazãprobleme serioase în Spania, Italia sau Grecia.

Spectacolul are trei secvenþe, prima încercândreproducerea - imposibilã, evident - experienþei uneifamilii de refugiaþi de cãtre niºte europeni careparticipã la un concurs, a doua constând în lectura

unor fragmente de jurnal ale imigranþilor, pasajedin legislaþia europeanã ºi varii mãrturii, iar a treiaeste filmul echipei de artiºti în vizitã pe insulaLampedusa. Spectacolul are o complexitateintrinsecã, deºi mijloacele folosite - colaci de salvare,pânze de cort, scaune de plajã - nu suntspectaculoase, chiar dacã ele capãtã o uimitoareversatilitate semanticã de-a lungul reprezentaþiei.Evident, filmul din final dã spectacolului odimensiune emoþionalã, încãrcându-l astfel cu sens,retrospectiv, ºi provocând spectatorul sã seautochestioneze asupra cliºeelor ºi prejudecãþilor pecare le are în privinþa refugiaþilor. Oamenii dinbãrci a fost interpretat de Bernhard Dechant,Marion Reiser, Franz Solar, Jan Thurmer.

Cehii de la Teatrul Naþional din Praga aupropus la ”Emergency Entrance” un subiect comunstatelor est-europene, cel al minoritãþii rome,marginalizatã ºi incriminatã global de majoritate.Vecinul meu, duºmanul meu de ViktorieCermakova ºi Matej Samec, prima semnând ºiregia, a fost cel mai ”opulent” spectacol jucat laGraz, din punct de vedere scenografic, dar direcþiiledeschise de scenariul interesant conceput au devenitîn final un handicap pentru creatori, aºa cãspectacolul nu are propriu-zis un final. Începutuleste însã savuros, parodiind o conferinþã pentruincluziunea romilor, în care se bate apa în piuã înlimbajul tipic al birocraþiei europene, unde baniisunt cheltuiþi pentru strategii ºi proiecte deevaluare, fãrã rezultate concrete - de data aceastascopul este tipãrirea unei cãrþi poºtale ”rome”!Acestui fir principal i se adaugã discursuri deextremã dreaptã, certuri între þigani ºi organizatoriiconferinþei, încã nedezbãraþi de prejudecãþi,fragmente dintr-un roman bizar din secolul 17,”Þiganii”, de Karel Macha. Din pãcate, pânã sprefinal, spectacolul devine aglomerat ºi confuz,calitãþile sale rezidând în detalii ºi caracteristici alepersonajelor, de la raportoarea conferinþei, snoabãºi incontinentã verbal la ”sponsorul” care-ºi scapãmereu cheile cu care închide uºile, lãsându-i peromii ”indisciplinaþi” afarã, la þiganii care înjurãguvernul pe ritm de hip-hop sau câºtigã premii la”Gypsy Spirit Awards”. Au jucat Ladislav Goral,Vojtech Lavicka, David Matasek, David Tiser,Daniela Vorackova.

O propunere de interes pentru români au avutsicilienii de la Teatrul Garibaldi. Cui i-e fricã de omenajerã? de Giuseppe Massa, care semneazã ºiregia, redã povestea a doi imigranþi români în Italia,care lucreazã, travestiþi în femei, în casa unei ita-lience cu dizabilitãþi locomotorii, pe care ar vrea s-ojefuiascã. Spectacolul pune în relief nu numai rela-þia celor doi cu stãpâna frustratã sexual, umoralã ºicare-i urmãreºte pe camerele de supraveghere,ajungând în cele din urmã sã-i supunã, într-un finalfantasmatic, ca pe doi câini, ci ºi relaþia dintre ceidoi, unul dorind neapãrat sã-ºi ºteargã trecutul ºirefuzând nu doar sã se mai întoarcã acasã, ci ºi sãmai vorbeascã româneºte, al doilea sperând cã îºiva deschide, dupã revenirea în þarã, un magazin cubanii obþinuþi din jaf. Artiºtii italieni au configuratcu acurateþe acest conflict intra-etnic, ca ºi condiþiade cvasi-sclavi a românilor, care caracterizeazãdestinul multor menajere angajate în familii italiene.Spectacolul are câteva momente remarcabile, de ladebutul în care sunt citite extrase din presa italianã,referitoare la crimele românilor - cuvinteleromân/România fiind rostite în cor de cei treiactori, cu trimitere clarã la manipularea mediaticãprin care s-a creat ostilitatea publicã faþã deimigranþi, ºi pânã la povestea cãlãtoriei românilorspre Italia, pe care ”menajerele” i-o spun stãpânei, ocãlãtorie halucinant-münchausianã.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Intrarea de urgenþã în þarapromisã

Claudiu Groza

teatru

Draculatura foto Lupi Spuma

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Cui i-e fricã... s-a bazat aproape exclusiv peintrigã, elementele de decor utilizate fiind minimale- cãruciorul stãpânei, niºte mopuri ºi cârpe. Actorii -care au fost la Cluj la un atelier, anul trecut - auvorbit chiar româneºte în spectacol. Interesant afost cã la discuþiile de dupã reprezentaþie, publiculaustriac a avut nevoie de explicaþii cu privire laatitudinea italienilor faþã de imigranþii români, unsubiect foarte puþin mediatizat în Austria.Spectacolul a fost interpretat admirabil de EmilianoBrioschi, Massimiliano Loizzi ºi Simona Malato.

”Mirajul italian” a fost prezent ºi în Draculaturasau proiectul Brand Stroker, spectacolul prezentat la”Emergency Entrance” de Teatrul Maghiar din Cluj(scenariul Robert Lakatos ºi Cecilia Felmeri, în regiaprimului). Am vãzut producþia la premiera clujeanãdin septembrie 2011, când am ºi scris despre ea.Iatã un fragment:

Povestea se încheagã în jurul unui director decãmin cultural, care a compus un imn de celebrarea virtuþilor eroice ale lui Vlad Þepeº, nedreptãþit depostura de personaj literar. ”Cartea lui Stroker (!,cuvântul are în englezã ºi niºte conotaþii licenþioase)mi s-a pãrut niºte aberaþii”, declarã la un momentdat personajul, decis sã înalþe în faþa clãdirii pe careo conduce un monument în cinstea eroului. Dreptpentru care se porneºte sã caute ”modele” pentrucei trei ticãloºi ce ar figura ”traºii în þeapã” ainemilosului, dar dreptului voievod. Asta în timp cesoþia-secretara sa, Gennifera, pune la punct,împreunã cu misteriosul ”oficial” Costi, proiectul”european” din care sã vinã finanþareamonumentului. Alte câteva personaje graviteazã înjurul acþiunii, de la tanti Kati, cea care vede înadulterul Genniferei o posesiune a acesteia de cãtrediavol, la nea Dobrin, patriot pitoresc, la Anita,sprijinitoarea familiei din Italia, unde lucreazã maimult sau mai puþin legal, ori la Grotta, avocatulcare vine sã despãgubeascã familia Anitei dupãmoartea ei accidentalã. În cele din urmã, aceºti banivor asigura împlinirea visului de a oferi românilor ºilumii ”adevãrata istorie a lui Dracula”, ca erounaþional ºi furnizor de beneficii turistice locale.

Spectacolul alãturã scene rizibile - precummonologul lui nea Dobrin - cu altele atroce - însecvenþele documentare video ce apar adesea, dar ºicu un climax emoþionant, spre final, în careidealismul rural se combinã cu dimensiunea strict ºipur umanã a vieþii banale, a suferinþei de care tepoate scãpa, precum un idol aproape zeiesc,”mântuitorul” Vlad Þepeº. Un mit e înlocuit de

altul, fãrã ca, în fond, osia lumii sã-ºi schimberotaþia.

A doua vizionare a spectacolului, la Graz, mi-aconfirmat opiniile, pentru cã spectacolul ”s-aaºezat” între timp, a câºtigat coerenþã ºi fluiditate,iar dihotomia dintre pregnanþa secvenþelor video ºio anume estompare în jocul actoricesc - reproºatãde unii spectatori atunci - a dispãrut. Cele douãspectacole din Austria au decurs impecabil, cu mariemoþii la prima reprezentaþie, mult mai calm la adoua, aplaudate însufleþit de spectatorii au fostfoarte curioºi la final nu doar de felul în care s-aconstruit spectacolul, ci ºi de detalii despre Cluj ºiTransilvania. Sã reamintim actorii din Draculatura:Áron Dimény, Júlia Laczó, Csongor Köllö, LeventeMolnár, Kati Panek, Loránd Farkas ºi EniköGyörgyjakab.

Tot de la un subiect prea puþin mediatizat înEuropa au plecat ºi artiºtii de la Teatrul Habima.Þara promisã (regia Shay Pitowsky, dramaturgShahar Pinkas) combinã experienþele traumatice alerefugiaþilor de rãzboi din Africa neagrã, primiþi curezervã, dupã nesfârºite interogatorii, în Israel, darfãrã dreptul de a munci acolo, sortiþi aºadar uneivieþi cvasi-ilegale, ºi o confruntare a evreilor cupropriul lor destin de refugiaþi, de marginalizaþi, devictime ale altor rãzboaie. Un spectacol amplu, cu osumedenie de istorii care se suprapun, interfereazã,se reiau, de la cea a lui Ali, care nu-ºi mai aminteºtepropria viaþã, hãrþuit de ofiþerii de imigrãri, la fetiþade 12 ani care-ºi povesteºte cãlãtoria plinã de fricãprin diverse þãri africane, cu mama sa, ori lamonologul xenofobului evreu, similar pânã ladetaliu cu cel al extremistului european (”Cine vreasã trãiascã lângã un trib?”) ºi splendida scenã încare evreii îºi cautã rudele pierdute în rãzboi.

Þara promisã este un spectacol profundemoþionant, în care imigrantul este oglinda”indigenului”, acesta din urmã fiind de multe oriun refugiat la rândul sãu, prin pãrinþi ori bunici.Câteva dialoguri ºi monoloage, câteva schimbãri dehaine ºi identitãþi, un decor figurând graniþa cugarduri metalice parcã a vieþii însãºi - cãci israelieniisunt ei înºiºi niºte refugiaþi de rãzboi în þara lor -,aceste câteva elemente au edificat un spectacoltulburãtor, care a catalizat, într-un fel, toatepoveºtile narate la ”Emergency Entrance”, fiecare cudoza sa de persiflaj, parodie, experienþã intimã,emoþie sau empatie. Au jucat: Naama Armon,Oded Erlich, Elinor Flacksman, Led Gelfenstein,Harel Morad, Shahar Raz, Yuval Schlomovitch.

Repet, în ciuda provocãrii de a transpune artistico temã socialã, producþiile jucate la Graz n-au fostdiscursuri cu ”moralã”, ci spectacole valide estetic,dincolo de împlinirile/neîmplinirile lor. Or acestaeste, cred, extraordinarul merit al artiºtilor implicaþiîn proiectul ”Emergency Entrance”, care ºi-ademonstrat, prin festival, succesul deplin. Amînvãþat sã ne privim mai atent, cu mai multãînþelegere, iar mare parte din spectacole audeclanºat deja dezbateri publice în þãrile lor,contribuind poate la gãsirea unei soluþii la cea maimare problemã umanitarã din lumea de azi.Proiectul ”Emergency Entrance” a fost coordonatartistic de Regina Guhl, iar festivalul a fostorganizat de Schauspielhaus Graz (director AnnaBadora, manager de proiect Lisa Klien), cu sprijinulteatrelor participante, al Uniunii Teatrelor dinEuropa ºi cu finanþare de la Uniunea Europeanã,prin programul Cultura 2007-13.

Formula ”teatrului tridimensional” adresat cupreponderenþã copiilor, iniþiatã de regizorularãdean Radu Dinulescu, a fost concretizatã

ºi la Teatrul ”Regina Maria” din Oradea (TrupaArcadia) în spectacolul 20000 de leghe sub mãri,dupã romanul omonim al lui Jules Verne, cupremiera în 21 ianuarie. Dinulescu a mai montatpânã acum douã astfel de spectacole, Cãlãtoriespre centrul pãmântului, tot dupã Verne, la Tg.Mureº, ºi Tovarãºul de drum dupã Andersen, laArad, avându-l ca principal ”partener” pedesignerul belgian Armand Richelet-Kleinberg.

Teatrul 3D presupune o edificare dramaticã încare apar actori, pãpuºi ºi elemente de decor”solid”, laolaltã cu o scenografie virtualã,proiectatã pe un ecran în dosul cãruia se joacã.Timing-ul conteazã foarte mult, astfel cã actorii ºimânuitorii trebuie sã fie mereu atenþi la curgereareprezentaþiei, pentru a evita desincronizãrile cufluxul imaginii.

Am vãzut cele trei montãri ale lui RaduDinulescu în aceastã formulã, iar evoluþia elimpede: în 20000 de leghe... elementele

scenografice tridimensionale au cãpãtat opregnanþã mai mare decât în celelalte spectacole,coordonarea dintre actori, pãpuºi ºi imagine -mediatã, evident, regizoral - se face cu o anumitãsiguranþã degajatã, ca ºi eclerajul, în generalsenzaþia este a unor profesioniºti deja adaptaþi lacondiþiile speciale ale acestui gen de reprezentaþie.

20000 de leghe... este, astfel, un spectacolatent lucrat ºi, în general, bine jucat, deºicondiþionãrile scenariului nu permit o dinamicãscenicã atât de spectaculoasã ca în Tovarãºul dedrum, de pildã. Povestea cãpitanului Nemo ºi amisteriosului sãu submarin Nautilus, ce strãbateadâncul mãrilor trecând din Marea Roºie înMediterana ori alunecând pe sub banchizelepolare are însã doza ei de spectaculos, mai ales încoerenþa relaþiei scenice dintre personaje (actori ºipãpuºi), pãpuºi - peºti, caracatiþe - ºi scenografia3D, cu diverse animale ce ies parcã din ecran ºidupã care copiii din salã întind mâna - morsele,de pildã. Premiera orãdeanã a þinut treazã atenþiacopiilor - destui sub 7 ani, adicã sub vârsta

recomandatã în pliantul de promovare -, care augustat cu plãcere, deºi foarte liniºtiþi, spectacolul.

Interpretarea a fost întrutotul conformãintenþiei montãrii. Au jucat Rin Tripa, Florin Stanºi Igor Lungu în rolurile ”prizonierilor” lui Nemo- cel din urmã cu oarecari probleme de tonalitatea replicii, în timp de Florian Silaghi a fost unNemo cu alurã de ”alien”, asistat de câtevapãpuºi cu aceeaºi bizarã înfãþiºare. Pãpuºile -oameni sau animale - au fost manevrate cu fineþede Ioana Dagãu, Zentania Lupºe ºi AlexandruPop. Un pic iritant - dar observaþia are o doza desubiectivism - mi s-a pãrut timbrul vociiPovestitorului (înregistratã), un bas onctuos ºiadormitor.

Dincolo însã de aceste observaþii, 20000 deleghe sub mãri mi s-a pãrut un spectacol pentrucopii fermecãtor, care poate þine aproape deteatru o generaþie din ce în ce mai deprinsã cu oculturã vizualã tehnologizatã ºi extrem dedinamicã. Montarea de la Oradea þine echilibrulîntre tehnologie ºi interactivitate umanã, aceastafiind cea mai mare calitate a sa.

Teatru... 3D

Þara promisã foto Lupi Spuma

Ioan-PPavel Azap: – Se spune cã toþi oameniimari, toþi oamenii importanþi au... nume destrãzi! Dacã nu mã înºel, în Bucureºti existã ostradã Caranfil, Nicolae Caranfil! Este vorbadespre un ilustru inginer (1893, Galaþi – 1978,New York), organizatorul reþelei moderne de elec-tricitate ºi gaze a Bucureºtilor, precum ºi allacurilor bucureºtene. Sunteþi cumva rubedenii?Vã revendicaþi un colþiºor din strada respectivã?Vã întreb asta pentru cã ºi Nicolae Caranfil esteoriginal tot din Galaþi, ca ºi dumneavoastrã.

Tudor Caranfil: – Raportul e invers: strãzile aunume de oameni mari, ºi rezistenþa numelui lor everificatã, fãrã milã, de timp. N-am nicio legãturãcu Nicolae Caranfil, care a fost un inginer degeniu, realizatorul salbei lacurilor dâmboviþene –cum o spuneþi – dar ºi director al Canalului deSuez. Am mai fost întrebat despre rudenie, subvechiul regim, de mulþi ºefi de personal. N-aravea niciun rost sã schimb acum versiunea. Dardacã doriþi neapãrat m-aº putea da drept urmaº allui Ion Brãtianu. Cã a mai fost un celebru urmaº,prin 1990...

– Sã rãmânem tot în mediul... urban. Cum eraGalaþiul copilãriei dumneavoastrã? Cum eraucinematografele acelor ani? Cum aþi descoperitcinematograful?

– Am avut curiozitatea sã mã uit, la BAR, înziarele locale din 14 septembrie 1931, ziua în caream venit pe lume. Se consemna un furt îndrãzneþcomis la cinematograful Lux: pe când îºi scoteabilet de intrare, un necunoscut i-a furat lui PaulValsamaki 20.000 de lei.

Cinema Lux, cu tot „luxul” lui, era sala de ceamai proastã reputaþie între cele ºaptecinematografe din Galaþi (azi nu mai e niciunul!),grupate în jurul centrului comercial al oraºului.Lux era singura salã dispusã, excentric, pe stradaBrãilei, pe care locuia ºi familia mea, la lizieravechii pieþe a oraºului. Am frecventat-o, maitârziu, ºi eu, mai ales în anii copilãriei. Pentru noicopiii nu existau primejdii, spre deosebire deonorabilul Valsamaki, prezentându-ne la casã,doar cu câþiva gologani în buzunar, când nuintram pe furiº. Iar filmele pe care le vedeamerau, de cele mai multe ori, vreun hãrtãnit DickForan sau un antediluvian Pat ºi Patashon, care se„rupeau” din cinci în cinci minute, în salvele dehuiduieli ale publicului, fericit cã-ºi poate descãrcaenergia.

În ziua în care am vãzut lumina zilei, laOdeon, peste drum de statuia lui Costache Negri,rula Madame Satan, la Cinema Français, Asasinul,la Central, Dã-mi guriþa ta (cu Ivan Petrovici înrolul principal) iar la Miron, ei bine, sala de pestrada Lahovary dispusã chiar în coasta statuii luiEminescu, rula filmul care avea sã-mi provoace oatât de adâncã impresie 40 de ani mai târziu,Tabu de Murnau. Lux, ca de obicei, programa o„vechiturã”, un Bufallo Bill. Scump îl costase pebietul Valsamaki – iertate-i fie pãcatele! – fantomavânãtorului de bizoni ºi indieni.

Dar ce-l aducea, oare, la cinema într-o zi încare oraºul îi putea oferi atâtea alte atracþii mai

senzaþionale ºi mai palpitante decât sãlbatecapreerie? Nu mã refer neapãrat la port, cu peisajulcãruia numitul era, probabil, obiºnuit, ci la„iluminaþiile” acestuia. Fiindcã în ziua apariþieimele pe lume, oraºul era rãscolit, aproape zilnic,de câte un incendiu. În 14 septembrie arsese, caun chibrit, fabrica Foresta. Pricinile misteriosuluiincendiu n-au putut fi elucidate de organeleanchetei. Presa bãnuia, totuºi, în piromanii dinumbrã, agenþi ai Moscovei. Printre rândurilepublicate puteai desluºi ºi altã versiune, maiplauzibilã: pagubele enorme ale firmei – notau,sibilin ºi liniºtitor, ziarele – vor fi acoperite deasigurãrile contractate. Tot oraºul stia cã, strânºiîn chingi de spaima falimentului inevitabil crizeideclanºate pe Wall Street, în 1929, negustoriipreferau sã punã, cu mâna lor, foc avutului, ca sãmai poatã recupera ceva, fie ºi din contulsocietãþilor de asigurare.

Pe scurt era un oraº cinematografic, pe care n-a fost greu sã-l descopãr cu cât mama era ºi eao înfocatã cinefilã, spre deosebire de tata care-ºivedea de îndatoririle sale de stâlp al familiei.Primul film? Vãd ca prin vis o Sahara populatã decãmile, deºert straniu animat de ceea ce euluasem drept ploaie, ploaie în deºert care era defapt starea peliculei alteratã de prea multeproiecþii.

– În anii copilãriei ºi adolescenþeidumneavoastrã, cum era privit, consideratcinematograful, filmul în general? Pasionaþii decinema erau trataþi ca niºte superficiali, care îºipierd timpul cu ceva neserios, sau cu respect,cum spectatorii de teatru bunãoarã?

– 1931 era totuºi un an în care cinematografianu mai era chiar complexatã. Pentru Luminileoraºului Chaplin fusese comparat cu Shakespeareºi Molière iar drumul lui Eisenstein, recunoscut camare creator, la Hollywood era urmãrit de toatãlumea intelectualã. D.I. Suchianu îºi sacrifica ocarierã universitarã de dragul criticii filmului, fiulmarei actriþe Maria Filotti fãcea cronicã la radio ºiscria cartea lui teoreticã Uzina de vise iar GeorgeCãlinescu susþinea ºi el critica cinematograficã.Sigur cã în raport cu teatrul, cinematograful erastadion, panem et circenses, dar cine ºtia sãciteascã arta o descoperea ºi la cinema.

– Care au fost filmele – vedetele, actorii,regizorii – ce v-au marcat copilãria? Vã jucaþi „de-a filmul” cu prietenii? Eu refãceam, copil fiind,secvenþe ori chiar filme întregi pe „platourile”satului...

– Cu mine a fost mai complicat. Nu-mi maiaºteptam prietenii ca sã refac secvenþe, cumfãceau alþii, pe la 5-6 ani mã jucam singur de-acowboyul, bãtând amarnic aerul cu pumnii. Pe lauºi ºi prin geamuri mã urmãreau, cu inimaîndoitã, pãrinþii, care cãutau sã se convingã cãmanifestãrile mele sunt „normale”. Am fostmarcat la început de latura violentã acinematografului, încã preºcolar eram manipulatde ceea ce vãzusem la cinema. Când am devenitmatur a fost ºi mai rãu!

Nu-mi amintesc vedete ºi regizori care sã-mi fimarcat copilãria, sunt un caz banal. Poate ShirleyTemple ºi Walt Disney. În þarã, o revistã de copii,nu ºtiu care, avusese ideea sã înfiinþeze un clubShirley Temple. M-am aflat ºi eu în treabã, aveam7-8 ani pe atunci, ºi m-am înscris. Nu ºtiu ceavantaje mi se promiteau, dar în schimbul uneiinsigne de tinichea ºi unei legitimaþii pe care ampãstrat-o ani de zile, am cotizat cu preþul unuibilet de cinema ºi am devenit membru. Dupãaderare n-am mai auzit vorbindu-se de clubul ãla.În ce-l priveºte pe Disney, încercarea a fost maidureroasã. Ultimele filme al maestrului prezentateîn România, în ajunul rãzboiului, au fost Albã caZãpada ºi Cei trei purceluºi. Dacã la Albã caZãpada s-a nimerit sã am bani de bilet, la„purceluºi” situaþia economicã a familiei a fãcutca buzunarele mele sã fie definitiv în crizã delichiditãþi. Totuºi, optimist, m-am dus la cinemaaºteptând ca cerberului de la control care mãmângâia pe cap când întindeam, de obicei biletul,sã mã înþeleagã de data asta. N-a fost aºa. Amrãmas în faþa lui 80 de minute cât a duratproiecþia, fãrã ca întâlnirea mea cu vrãjitorul Waltsã mai aibe loc.

– Cum (ºi care) erau revistele de film aleepocii? Dar rubricile de profil? Existau în ziareleºi revistele importante ale vremii rubrici de filmpermanente (semnate de cine?), care sãdepãºeascã aspectul monden?

– Revistele de film ale epocii le vedeam maimult prin vitrine, aºa cã vã pot vorbi mai multdespre copertele lor. La început aveau starurihollywoodiene, apoi s-au convertit dintr-o datã lavedetele UFA berlineze ºi la cele italiene de laCinecitta, ºi în cele din urmã au pavoazat cutoatele culorile Mosfilm. ªi, tot timpul ãsta, eucreºteam aºteptând brandul românesc.

Citeam înainte de toate „Cinema” care asuportat impecabil toate metamorfozele politice.Mai erau reviste de bulevard ca „Film”, „Cortina”sau „Gong”. Apoi, dupã rãzboi, a fost unfenomen foarte particular ºi probabil puþincunoscut azi, cotidianul „Rampa” consacratspectacolelor. Nu ºtiu câte þãri vor fi avut cotidianspecializat pe spectacole, dar „Rampa” asupravieþuit pânã prin 1950, susþinut fidel depiaþa pe care o servea cu exemplarã seriozitate.Rubrica profesionalã de film a existat în Româniaîncã de la începutul anilor ’30. Era D.I. Suchianuîn reviste ºi cotidiene, era Ion Cantacuzino laradio, fiecare ºi-a scos pe atunci propria carte,Suchianu un Manual de cinema iar CantacuzinoUzina de vise. Scriau cronici excelente de filmGeorge Cãlinescu, Camil Petrescu, dar un strãlucitcronicar de film a fost ºi Ghiþã Ionescu, viitorpolitolog fervent anticomunist la Radio Londra,dar pe atunci, dacã i se pot aduce criticisuperbelor sale comentarii, era frecventa saderapare spre extrema stângã. Paradoxurileistoriei!

(fragment din volumul în lucru Vârstele criticului)

Interviu realizat de Ioan-PPavel Azap

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


„Preºcolar, eram manipulat deceea ce vãzusem la cinema”

de vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil

film

Cred cã am citit destule cãrþi ºi fac oafirmaþie pe care o pot oricând argumenta:traducerea lui Laszlo Alexandru a

romanului La vie devant soi de Romain Gary(Emile Ajar) este uluitoare, perfectã. Nu, nu mi-eteamã de aceste cuvinte, deoarece am stat zileîntregi în compania originalului ºi a traducerii.Verva, umorul voluntar ºi involuntar, ironia,duioºia, jocurile lingvistice, dialogul – toateacestea se regãsesc în remarcabila traducere înromâneºte. Romanul Ai toatã viaþa înainte adevenit repede un bestseller, recompensat cupremiul Goncourt. În 1975, la apariþie, cartea erasemnatã de... Emile Ajar. Dupã sinuciderea luiGary, adevãrul a ieºit la ivealã.

Tot Laszlo Alexandru m-a ambiþionat sã cautºi sã vãd filmul izraelianului Mizrahi din 1977,inspirat de celebrul roman (Laszlo scria într-unarticol din Tribuna despre roman-film-teatru...pornind de la cartea lui Gary). În film joacãSimone Signoret în rolul doamnei Rosa. Cepersonaj ºi ce actriþã pe mãsurã! A primit Césarde la meilleure actrice pentru acest rol. Am...iubit-o pe Signoret din 1965, de la Corabia

nebunilor a lui Kramer. În 1960 ea a primitpremiul Oscar, ca ºi Claudette Colbert în 1935,Juliette Binoche în 1997 ºi Marion Cotillard în2008. Unde e acum Signoret? În cimitirul Père-Lachaise, din cauza blestematului cancerpancreatic. Stã lângã infidelul soþ Yves Montand,decedat cu ºase ani mai târziu.

Deodatã bãiatul Momo vorbeºte fãrã oprire:„Îmi venea în cap toate deodatã, fin’cã începeamîntotdeauna cu sfârºitul sfârºitului, cu madamRosa în stare de lipsã ºi tatãl meu care o omorâsepe mama, fin’cã era psihiatric”. Apoi el se scuzãcã nu e echipat pentru a povesti, mai e timp pânãva deveni un „nenea Hugo”, deoarece – crede el –toþi oamenii sfârºesc prin a scrie Mizerabilii.

Emoþionant pânã la duioºie extremã ecapitolul în care Rosa moare în pivniþã, în„altarul” ei. O nevoie acutã de un spaþiuprotector, doar al sãu. Momo o vegheazã, potopitde sfârºeala lumânãrilor, dormind lângã ea,machiind-o, sperând în derularea timpului spreînceput, aºa cum a vãzut cã se poate face încabina de montaj a unui film. Doar cã aiciguverneazã un implacabil feroce, lipit strâns de

condiþia umanã. În „cuibul evreiesc” ºi tot timpulSimone Signoret e de o naturaleþe debordantã.Poate cã se metamorfozase în Madame Rosa, aºacum se întâmplã cu geniile artistice.

La Sherlock Holmes-ul din 2009 era lesne deurmãrit. Avea o poveste care-þi pãstrazîmbetul pe buze, o poveste sãltatã valoric

de misterul emanat de ecran; misterul trimiteaspre literatura de profil a lui Edgar Allan Poe ºicare cerea un tratament cinematografic pemãsurã. Adicã o filmare echilibratã, un ritmnormal de cele mai multe ori, dezlegãri demistere ºi mai puþinã luptã brutã. Episodul intratpe ecranele româneºti la finele anului trecut, AGame of Shadows / Sherlock Holmes 2: Joculumbrelor, are un umor mai explicit, mai laîndemînã, ºi vireazã dinspre tenebre spre politicã.Accentul nu mai e pus pe inteligenþã ºi fineþe (atîtcît pot fi ºi acestea într-un film de consum), ci pe replicile surdeexpuse cu pumnul, cotul ºi piciorul într-ocoregrafie inspiratã din sporturile de contact.Ritmul filmului e atît de alert încît realizatorii devideoclipuri, regizorii care organizeazãtransmisiunile de hochei pe gheaþã sau realizatoriide jocuri video violente ar putea sã roºeascãurmãrind proiectul lui Guy Ritchie. Montajulpeliculei e atît de accelerat încît în timpul luptelor(care ocupã o bunã parte din film) mi-a fost greusã discern cine pe cine loveºte. De exemplu, îndebutul filmului, Sherlock Holmes luptã cu trei-patru vlãjgani. Figura sa rãmîne punctul de sprijinal vederii în ecran, iar în jurul trupului ºi al feþeisale zboarã pumni ºi picioare încît se formeazã oceaþã densã. Prin care Holmes strãbate cu brio.Apoi luptele se repetã, doar cã dupã Holmes ºiprietenul sãu Watson mai zboarã ºi gloanþe, nunumai pumni ºi picioare. Conflictul politic rãmîneîn plan secund, ideea auctorialã fiind, probabil,aceea cã dacã lumea se desfatã cu wrestling,atunci conflictele nu mai conteazã, fiind, oricum,artificiale. Prin A Game of Shadows, noua seriecinematograficã americano-britanicã se îndreaptãcu viteza montajului intern cãtre blockbuster-ulfãrã creier (de tip Transformers) – care oferãefecte speciale, lupte grãmadã, umor îndoielnic ºi

cît mai puþinã substanþã.David Fincher reuºeºte sã închege un film care

meritã vãzut (The Girl with the Dragon Tattoo /Fata cu un dragon tatuat) chiar dacã în spatelesãu existã o altã ecranizare izbutitã a romanuluiBãrbaþi care urãsc femeile, scris de Stieg Larsson.O ecranizare suedezã, mai în acord cu spiritulpolitic al locului, însã fãrã atîta fluiditate ºi lirismvizual precum în varianta hollywoodianã.Poveºtile cinematografice merg mînã în mînã, cuexcepþia cîtorva detalii în plus pentru filmulamerican – o pisicã tranºatã, un final cu un picmai multã informaþie amoroasã, mai în acord curomanul, prilej de zdrobit inimi care poftesc unhappy-end deplin. Dacã o sã vedeþi filmulamerican mai întîi (ºi mai aveþi curiozitatea sã-lvedeþi ºi pe cel suedez), probabil cã istoria luiFincher va pãrea mai interesantã. Vizual e maicaptivantã – versiunea suedezã fiind mai clinicã –diferenþa aceasta – între spectaculos, dar unspectaculos de bun gust, ºi clinic – pãstrîndu-se latoate nivelurile peliculei. Jocul actorilor americanie uºor umflat, însã conºtient de propria emfazã,de aceea are ºi lipici. Daniel Craig e mai degrabãun James Bond rãtãcit în pielea unui jurnalistsuedez (la un moment dat, de exemplu, cu osingurã mînã, macho macho, întoarce trupul luiLisbeth pe toatã salteaua patului). Rooney Mara,pe de altã parte, cînd îl pedepseºte pe asistentulsocial care o abuza, cautã complicitateaspectatorilor în replicile pe care i le dã acestuia, întonul ºi atitudinea sa. Secvenþa aceasta se lãsa cufiori în filmul suedez, aici schiþeazã un uºorzîmbet pe chipul spectatorilor. Evident, acesteasînt opþiunile lui Fincher ºi, cum spuneam, sîntbine integrate într-un film cursiv, plãcut ochiului.Versiunea nord-europeanã (realizatã de NielsArden Oplev) este mai austerã, mai clinicã, darprin asta filmul pare mai serios, mai autentic. Laacest fapt contribuie ºi pãstrarea eroului principalal poveºtii – Mikael Blomkvist – în statura sa

stabilitã literar – aceea a unui jurnalist de stînga,intelectual, aprig, care cautã în primul rîndadevãrul, pentru care e capabil sã se sacrifice.

Ultimul film al lui Woody Allen este delicios.Ca o fabulã prostuþã înventatã de doi studenþicare se întorc spre casã dupã o noapte depetrecere, o fabulã în care îºi plaseazã toatepersonalitãþile preferate, în cliºeele clasiceprezente în biografiile lor. Iar farmecul poveºtiiiese tocmai din asumarea faptului cã întreagaistorie nu e decît o prostioarã care-i va conducepe cei doi amici în camerele lor de cãmin.Midnight in Paris / Miezul nopþii în Paris e unfilm lejer, în care simþi cã nici mãcar autorul nu s-a luat în serios atunci cînd l-a conceput. Povestearespirã aerul boem al Parisului (de altãdatã), cîndrazele soarelui nu scãldau poleiala consumistã ametropolei, cînd visurile nu se loveau în blocajeîn trafic ºi cînd tinerii, în cafenele, alãturi de vinºi coniac, înghiþeau artã, nu amfetamine. Tocmaiastfel de afirmaþii (în care balanþa timpului eaºezatã pe masã) despicã Allen de-a lungulfilmului sãu. ªi tocmai de aici rezultã inteligenþapeliculei sale, din faptul cã lejeritatea e atît detare evidenþiatã încît devine ea însãºi un model deabordare deºteaptã a frivolitãþii (expozitive).

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


colaþionãri

„Eu nu-s nenea Victor Hugo”Alexandru Jurcan

Fast Forward...Lucian Maier

Simone Signoret în La vie devant soi

Adept al unui gestualism „bine temperat”,Miron Duca* se angajeazã, dintru începutulcarierei sale artistice în cãutarea unei

sintaxe plastice duale, permiþând concomitentîncriptarea/decriptarea unor sensuri particulare,cât ºi accesul la un presupus „cod maºinã” aluniversului, binar, universal valabil, capabil sãperformeze în vecinãtatea sensurilor ultime.Artistul îºi asumã constant, à contre-courant,prospecþiunile în zona abstracþionismului liric, cuinserþii expresioniste, dovedindu-se „disident” caopþiune existenþialã, nu ca „moft” mioritic, nici careflex inerþial ori tardivã racordare la curentemoderniste extincte. Filonul artei populare, activîn epocã, îi permite la începuturile sale sã semanifeste cu plasã de siguranþã, rãmânândprudent ancorat în arta autohtonã a zilei: zadiivârstate, tainice simboluri etnografice, caligrafiivag sugerate ale reliefului familiar al zonei îlcertificã confortabil pe artist ca om al locului.Aºa cum anii ’80 îi stimuleazã, însã, nu îiîntemeiazã vocaþia abstracþionistã, nicipermisivitatea laxã a strategiilor post-moderne nu-i justificã integral demersul plastic, singurã,propria sa interioritate este cea care-i poateidentifica/dicta mijloacele plastice „personalizate”prin care îºi va putea lãmuri, în timp,fundamentele teoretice, metafizice ale investigaþieisale estetice. Astfel, acest traiect ar putea pãreauluitor de simplu, explicat cu propriile cuvinte aleartistului: „De-a lungul timpului, am abordat maimulte tematici care m-au framântat multã vreme.Sunt un fel de aduceri aminte organizate într-ocompoziþie în culori (s.n.). Eu pictez destul deabstract sau... chiar abstract. N-aº putea spuneaplicabil la peisaj – pictez ºi peisaje sau naturistatice. Sunt compoziþii care, aºa cum spuneam,mã frãmântã mult timp ºi încerc sã le transpunpe pânzã. Poate cã uneori reuºesc, alteori nu. Darle reiau cu încãpãþânare (s.n.) …”. Desigur, deja în„Propuneri pentru peisaj”, desprinderea de genulconsacrat ca atare se face prin intermediulpredominanþei expresivitãþii cromatice, care ocupãprim-planul mesajului plastic, deturnând subversivatenþia de la paradigma neorealistã înspre soluþiilefragile ale abstracþionismului liric. Însã, lucrurileerau departe de a fi chiar atât de simple, de „laîndemânã”. Gestionarea acestor „aduceri aminteorganizate într-o compoziþie în culori” presupune,la Miron Duca, activarea unui ritual dinamic, ungen de serializare ritmicã a impulsului creator înstare de transã lucidã, în accepþia picturiipresupusã a încorpora „viclenia raþiunii”, dreptuna cosa mentale. Aici intervine aportul decisivadus de necruþãtoare decizii operate de rarulspirit de discernãmânt al artistului – selecþiadecupajelor relevante, inserþia de elementecompoziþionale contrapunctice, „reglajul fin” albalanþei cromatice –, ºi, soprattutto, acel cevainefabil, ce þine mai degrabã de domeniul uneimagii „la rece”, amprenta unei afectivitãþi

cvasiimpersonale, racordatã la „muzica sferelor”.Hãrãzit de ursitoare excentrice, aidoma

personajului de basm în viziune eminescianã:„…sã simt-adânc într-însul/ Dorul dupã ce-i maimare/ N-astã lume trecãtoare,/ Dupã ce-idesãvârºit/ ªi sã-ºi vadã la picioare/ Acest darnepreþuit” (Miron ºi frumoasa fãrã corp),pictorul Miron Duca este ºi … pare cã se vrea arãmâne un împãtimit dedat îmblânzirii Ielelorpicturii; lupta cu Stihia, fie ea daimon-ul sãulãuntric, Spaþiul, Timpul ori Lumeaprecipitã/cristalizeazã în registrul vizibilului, dândnaºtere unor configuraþii plastice abstracte,caleidoscopice, strãluminate de fertile tensiunirevelatorii. Pseudo-anarhice, aceste tensiuni par asfãrâma ierarhiile formale, împropriindu-ºi undiscurs vitalist, deservindu-se de complicitateavisului, propunându-se, în aparenþã uneidecodificãri exclusiv emoþionale, para-logice.Pictorul mimeazã, însã, sacerdoþiul „aruncãriisorþilor” refuzând, în fapt, hazardul. MironeseAugurul (dupã numele sãu de alint) -substituindu-se parþial „voinþei divine” pe care oiscodeºte - regizeazã o „secvenþã divinatorie” pecare, prin ajustãri ulterioare, prin combustieinternã „controlatã” ºi insolite/rafinate armoniicoloristice, o converteºte într-un fapt decomunicare interumanã cu pregnanþã iconicã demaxim impact, filtratã prin rigorismul unei vasteculturi vizuale. Rezultatul, o sentinþã/întrebare detip Koan-Zen, care nu propune nicidecum soluþiicarteziene, ci „leviteazã” în preajma unor sensuripresimþite, evitând programatic angajareamorfologicã decisivã, responsabilizând, astfel,spectatorul faþã de propriul mod de decriptare a

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notesªtefan Manasia Un zeppelin velin 2

editorialSergiu Gherghina Scopuri intersectate 3

cãrþi în actualitateMircea Muthu Romanul insulei 4Petru Poantã Romanul unui univers crepuscular 4Victor Cubleºan Pe linia fantastã 5

o carte în dezbatereªtefan Manasia Zile tulburi, apã nãmoloasã 6Irina Petraº Alexandru Vlad ºi intermitenþeleploilor amare 7

lecturiIon Pop Întâlniri cu Marcel Iancu 9

incidenþe Horia Lazãr Imaginaþia ºi opinia 10

amfiteatruLaszlo Alexandru Gînduri despre Cesare Pavese 12

imprimatur Ovidiu Pecican Topos invizibil 13

poeziaOctavian Soviany 14

emoticonªerban Foarþã Pe scurt, despre tatuajele murale 16

reactiv Radu Constantinescu Omul peºterilor din capitalaculturalã europeanã 17

diagonaleDumitru Suciu Din simbolistica Clujului 18

Clujul interbelicPetru Poantã Lumea literarã 20

verdele de Cluj Aurel Sasu Vederea cuvintelor 21

accentªtefan Damian Un italian la Bucureºti: Luigi Cazzavillan 22

religia Radu Preda Mitropolii ºi mitropoliþi 23

flash meridian Virgil Stanciu Julian Barnes, Premiul Man Booker2011 24

meridian Aleš Debeljak 25

jazz story Ioan Muºlea Marele, unicul Thelonious Monk! 26

sport & culturãDemostene ªofron România, buget de austeritatepentru Londra 2012!?! 27

rânduri de ocazie Radu Þuculescu Ibsen, pe ritmuri hollywoodiene ºi-un vag parfum de Mihalkov... 28

zapp media Adrian Þion Iarnã mediaticã 28

expoziþii Dan Breaz Bicentenar Carol Pop de Szathmári 29

muzica Mugurel Scutãreanu Ansamblu cu blazon - dirijoare cublazon 30

baletAlba Simina Stanciu Arta pe gheaþã 31

teatruClaudiu Groza Intrarea de urgenþã în þara promisã 32Claudiu Groza Teatru... 3D 33

filmde vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil "Preºcolar,eram manipulat de ceea ce vãzusem la cinema" 34Lucian Maier Fast Forward... 35

colaþionãri Alexandru Jurcan "Eu nu-s nenea Victor Hugo" 35

plasticaLivius George Ilea Miron Duca ºi frumoasa fãrã corp,pictura 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Miron Duca ºi frumoasa fãrãcorp, pictura

Livius George Ilea

(Continuare în pagina 27)

· schiþele în primul rînd stau dovadã cã I. L. Caragiale aparþine unei mari familii de...

Documents

Transcript of · schiþele în primul rînd stau dovadã cã I. L. Caragiale aparþine unei mari familii de...