PROIECT DIDACTIC

Data: 11 decembrie 2009Modul: AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂTema: Scara timpului: Eu-acum, eu-mâine!Clasa: a V-a ALoc de desfăşurare: sala de clasăObiectiv fundamental: dezvoltarea abilităţilor de autocunoaştere şi intercunoaştere; analizarea componentelor dezvoltării personale

Obiective operaţionale:O1 – să-şi recunoască calităţi/trăsături pozitive care le aparţin numai lor;O2 – să exprime prin limbaj propriu conceptele de „imagine de sine”, „stimă de sine”;O3 – să identifice modalităţi de dezvoltare a imaginii de sine şi implicit, de creştere a stimei de sine;O4 – să se implice activ în rezolvarea sarcinilor propuse.

Concepte cheie: cunoaşterea de sine, imaginea de sine, autocunoaştere şi intercunoaştere, stimă de sine.

Strategii de realizare:Metode şi procedee: exerciţiu de spargere a gheţii, conversaţia euristică, explicaţia, demonstraţia prin desen şi prin compoziţie aplicativă, povestirea, dezbaterea, jocul didactic, brainstorming-ul.

Resurse materiale: Flipchart/foi, marker(e), fişe de lucru, creioane colorate, carioca, lipici, petale şi frunze decupate, panouri, foi de desen, plicuri.

Bibliografie: Hunter, M. C. & Carlson, P. (1993). Improving Your Child’s Behavior. Theory Into Practice Publications.McKay, M. & Fanning, P. (2000). Self-Esteem. New Harbinger Publications.

Forme de evaluare: activitate de muncă independentă, în grup, observare sistematică, analiza răspunsurilor

Modalităţi de organizare a activităţii: frontal, individual, pe grupe.

Motto: „Îndrăzneşte să devii ceea ce eşti. Există posibilităţi minunate în fiecare fiinţă.

Convinge-te de forţa ta. Să ştii să spui mereu fără încetare: ”Nu depinde decât de mine!”

Andre Gide

1. Spargerea gheţii „Floarea” – fiecare elev primeşte o frunză de floare pe care trebuie să noteze o calitate pozitivă a sa, prezentă acum, când e elev in clasa a V-a. Se asamblează frunzele pe tulpină.

– fiecare elev primeşte o petală de floare pe care trebuie să noteze o calitate pozitivă a sa, imaginându-se om matur, salariat undeva. Se asamblează corola; apoi întreaga floare.

2. Evocarea Se analizează floarea în întregime, elevii admiţând că reprezintă astăzi doar o părticică

din ceea ce vor însemna mâine. Pentru a susţine visele de azi e nevoie de mai multe calităţi şi asumare de responsabilităţi mai mari. Foarte important este să ne cunoaştem cât mai bine calităţile şi defectele şi să ţinem cont de ceea ce putem realiza dacă avem încredere în noi înşine. Anunţarea temei şi a obiectivelor: Scara timpului: Eu-acum, eu- mâine!

3. Realizarea sensului Definirea conceptelor de „imagine de sine”, „stimă de sine”

a. Se citeşte lectura „Povestea vulturului” de James Aggrey, o povestire despre descoperirea si manifestarea potentialului personal.

Cândva, în timpul unei plimbări prin pădure, un bărbat găsi un pui de vultur. Il duse acasă şi îl închise în curtea găinilor. Micul vultur învăţă curând să se hrănească şi să se poarte aidoma lor.

Intr-o zi, un naturalist ce avea drum prin partea locului îl întrebă pe stăpânul vulturului cum se face că regele tuturor păsărilor se limitează la a trăi o viaţă de găina. “De vreme ce l-am hrănit şi l-am tratat ca pe o găina, nu a învăţat să zboare – îi răspunse el. Are comportament de găina, aşa că nu mai este vultur.”“Totuşi – insista naturalistul – are inima de vultur, deci poate învăţa să zboare.”

După ce au mai discutat o vreme, cei doi căzură de acord să încerce să afle dacă vulturul putea zbura. Cu blândeţe, naturalistul lua în brate vulturul şi-i spuse: “Aparţii cerului, nu pamântului. Intinde-ţi aripile şi zboară.” Vulturul era derutat căci nu ştia ce este. Văzând  găinile care ciuguleau nişte boabe pe jos, sări din bratele naturalistului şi li se alătură.

In ziua următoare naturalistul lua vulturul în braţe, urcă pe acoperişul casei şi îl îndemnă din nou: “Eşti vultur. Intinde-ţi aripile şi zboară.” Vulturului îi era însă frică de lume şi de ceea ce nu ştia despre sine, aşa că sări din nou între găinile care ciuguleau.

In cea de-a treia zi naturalistul se trezi dimineaţă devreme, luă vulturul, îl duse pe un vârf de munte şi-l încurajă din nou spunându-i: “Eşti vultur. Aparţii cerului aşa cum aparţii şi pământului. Acum întinde-ţi aripile şi zboară.” Vulturul privi în jur, privi înapoi spre curtea găinilor şi privi spre cer însa nu zbură. Atunci naturalistul îl ridică în direcţia soarelui iar vulturul tremurând îşi întinse încet aripile. In cele din urmă scoase un strigăt triumfator şi-şi luă zborul spre înaltul cerului.

E posibil ca vulturul să-şi amintească cu nostalgie de curtea găinilor şi chiar s-o viziteze uneori însă, din câte se ştie,  nu s-a mai întors să trăiască acolo. Era vultur chiar dacă fusese domesticit şi crescut ca o găină.

b. Sunt invitaţi elevii la dezbatere pe următoarele întrebări: Cum a fost învăţat vulturul să se comporte? (să se comporte ca o găină) Care este diferenţa dintre vultur şi găină ? (vulturul zboară) Ce a făcut vulturul atunci când tânărul l-a dus pe acoperişul casei şi vârful muntelui?

(s-a întors în curtea cu păsări) De ce credeţi că a procedat vulturul aşa? (pentru că nu ştia decât să se comporte ca o

găină) Ce a făcut vulturul când tânărul l-a ridicat spre soare? (s-a întors în curtea cu păsări) Voi ce credeţi, un om poate să-şi schimbe comportamentul, să devină un învingător? Ce credeţi că a simţit vulturul când tânărul i-a spus „desfă-ţi aripile şi zboară!” Ce l-a determinat pe vultur să zboare? (susţinerea şi insistenţa tânărului) De ce are nevoie un om pentru a avea încredere în el? (susţinerea prietenilor,

înţelegerea prietenilor)

c. Analiza conceptelor pe baza textului:Cu toţii ne formăm o imagine despre propria noastră persoană. Acestă imagine

rezultă ca urmare a faptului că ne comparăm cu ceilalţi. Conştient sau nu, de fiecare dată stabilim dacă celălalt este mai puternic, mai deştept, mai bun, mai instruit, mai scund sau la fel de înalt ca noi.

Vulturul s-a comparat cu găinile din curte pentru că a trăit printre ele. Comportamentul de găină era modelul lui de viaţă. Cu siguranţă vulturul zbura cel mult până pe un gard dacă ar fi rămas cu ele şi cu siguranţă admira zborul vulturilor în înaltul cerului ca fiind ceva nemaipomenit, dar de neatins.

În acţiunile noastre ne bazăm pe această imagine de sine, care nu este altceva decât modul în care fiecare dintre noi se vede pe sine.

Dacă apreciem că interlocutorul nostru ne este superior, ne comportăm cu totul diferit decât în situaţia în care îl considerăm ca fiind un partener egal.

Într-adevăr, vulturii ştiu să zboare, dar trebuie să ştii că eşti vultur pentru a putea zbura, trebuie să simţi actul de a zbura ca pe ceva firesc, normal. Ştiindu-te găină, n-ai îndrăzni să zbori! Te simţi bine printre găini şi poate chiar te păzeşti de vulturi.

Imaginea despre sine nu coincide întotdeauna cu realitatea. Atunci când există o mare discrepanţă între imaginea despre sine şi realitate, comunicarea are de suferit.

Aşadar, când i se spune că e vultur, iar nu găină este derutat. N-a acceptat de la început realitatea. N-are încredere în el; nu discută despre temerea lui; se întoarce la curtea cu găini.

Atunci când comuncarea are de suferit, este lezat sentimentul stimei de sine.Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de “buni” ne

considerăm comparativ cu propriile expectanţe sau cu alţii. Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului.

Dacă elevii vor reuşi să transforme anumite gânduri negative în unele pozitive, ei vor fi în stare să-şi îmbunătăţească propria imagine de sine. Elevii cu o imagine de sine mai bună vor fi în stare să abordeze în mod constructiv problemele cu care sunt confruntaţi acasă, la şcoală sau în altă parte.

La fel şi vulturul din lectură. Cu ajutor începe să aibă încredere în forţele sale; conştientizează sentimentul că e vultur şi poate face lucruri precum ceilalţi vulturi. Zboară, iar stima de sine îi creşte. Se simte bine. S-a regăsit pe el învingându-şi frica de necunoscut.

Precum vulturul, e necesar ca noi toţi să ne descoperim pe noi înşine, să ne învingem acel “Eu nu pot; nu sunt aşa ca alţii” şi să ne urmăm visele. Să urcăm Scara timpului ţinând cont de abilităţile noastre, dar şi de sfatul prietenilor care au încredere în noi.

Asemenea unui vultur, şi un om, chiar dacă a fost învăţat să se considere altceva decât este realitate, poate reînvăţa cine este cu adevărat, poate lua decizii conforme cu natura sa, poate deveni un învingător.

4. Reflecţia a. Exerciţiu de reflecţie: se propune elevilor să se supună din când în când unei

analize asupra stimei lor de sine, pentru ca fiecare elev să dobândească mai mare încredere în sine, să fie sigur pe sine, să-şi formeze o imagine de sine adecvată, să fie multumit de sine.

Se citesc întrebările de pe fişe apoi se prind la panoul clasei, ca temă zilnică de reflecţie.

- Cine sunt eu? Care sunt calităţile şi defectele mele? De ce sunt capabil? Care sunt reuşitele şi eşecurile mele, competenţele şi limitele? Care este valoarea mea în ochii mei, ai apropiaţilor mei, ai persoanelor care mă cunosc?- Mă consider o persoană care merită simpatia, afecţiunea, iubirea celorlalţi sau, din contră, mă îndoiesc adesea de capacităţile mele de a fi apreciat şi iubit? Îmi conduc viaţa aşa cum îmi doresc? Faptele mele sunt în acord cu dorinţele mele sau, dimpotriva sufăr din cauza discrepanţei dintre ceea ce vreau să fiu şi ceea ce sunt? Sunt împacat cu mine însumi sau adesea nemulţumit? - Ce m-a făcut să mă simt mândru de mine, satisfacut, fericit? Ce m-a făcut să mă simt ultima oară decepţionat de mine însumi, nemulţumit, trist?

Se precizează elevilor că este important să devenim ceea ce suntem cu adevărat şi pentru asta să conştientizăm întregul nostru - ceea ce înseamnă acceptarea responsabilităţii pentru alegerile făcute, autocunoaşterea, autoacceptarea şi nu în ultimul rând, motivaţia pentru schimbare.

Dat fiind faptul că stima de sine nu ne este dată pentru totdeauna, este mai mult sau mai puţin stabilă, ea are nevoie să fie stimulată mereu cu “sentimentul de a fi apreciaţi” aşa cum suntem şi cu “sentimentul că suntem competenţi”.

b. Joc lingvistic („E-ul puzzle” - exerciţiu metaforic): Găsiţi pentru fiecare literă a numelui vostru corespondentul unei trăsături pozitive specifice unei personalităţi echilibrate.

Elevii îşi aleg trăsături corespunzătoare citindu-le de pe flipchart în ordine alfabetică, dar regăsindu-le decupate şi în plicurile primite. Pe foi albe elevii îşi scriu numele lor mic pe verticală, cu litere de tipar. Aceştia îşi lipesc apoi, în dreptul literelor, trăsăturile care-i reprezintă.

Exemplu: A – amabilitate ANDREEA: A – amabil B – bucurie N – nerăutăcios C – creativitate D – dăruitor D – dăruire R – responsabil E – entuziasm E – entuziast F – fermitate ... E – echilibrat A – alinător

FLORIN: F – ferm L – liniştit O – ordonat R – respectuos I – inimos N – nelăudăros