Satul lui Cremene

Satul lui Cremene

Iniial, expresia evoca doar primitivismul, instaurarea trzie a legilor societii moderne n zonele de munte, care aveau propriile lor reguli de conduit Denumirea a fost utilizat pentru a evoca, n registru figurat, un loc fabulos, un fel de Far West autohton, unde nu domnete nici o lege. Un text literar prin care expresia popular a fost pus n circulaie l datorm lui Vasile Alecsandri: aciunea vodevilului Rusaliile este plasat n Moldova, n satul lui Cremine, la anul 1860 (un toponim a crui provenien autorul o i explic, ironic, n continuare, citnd un nume de ctitor: Aceast crm o fost zidit n anul mntuirei 1858 de boieriul Paharnic Cremine). Mai ncoace, valoarea de simbol este preluat, moralizator, de Constantin Noica: Lumea aceasta nou nu e un sat fr stpni, nu e satul lui Cremene. Este o lume a omului, firete a minii lui, dar i a nelesurilor lui mai adnci de via (Cuvnt mpreun despre rostirea romneasc).

Iniial, expresia evoca doar primitivismul, instaurarea trzie a legilor societii moderne n zonele de munte, care aveau propriile lor reguli de conduit (Cremenea i Cremenari au fost nume de sate, astzi desfiinate, din zone montane ale judeelor Bacu i Mehedini). Mai poate fi adugat faptul c n limba romn exist i formularea, perfect sinonim, sat fr cini: Vorba ceea: gsise un sat fr cni i se primbla fr b (Creang, Povestea lui Harap Alb).

Valoarea simbolic a fcut posibil translarea de la sat la alte tipuri de aezri i, n final, la ar; dac expresia a mnca ca-n trgul lui Cremene condamn doar lipsa unor bune maniere (cu referire la absena invitaiei ce se cuvine adresat celui de fa), necuviina, respectiv abuzul iau proporii cnd n discuie este ara, o extensie pentru care revenim la Alecsandri: Srman ar! cu astfel de chibzuieli nechibzuite ai ajuns a fi satul lui Cremine i Parlamentul Palavrament i noi impegaii nite haimanale; vezi i replica Moldova - drumu cel mare al strinilor, a fost o ar de jac, satu lui Cremene, fr cni i fr jitari.

Tot cu adres la domeniul politicului, confruntarea respectiv este prezent i la Eminescu, n diverse texte; de exemplu, instabilitatea, din raiuni de clientelat politic, a funcionarilor calificai, nseamn numiri, destituiri, permutri ca-n satul lui Cremene (Opere IX, 479), situaie la care se referise i Alecsandri, n Haimana.

O revigorare a expresiei, de asemenea n zona disputei social-politice, constatm astzi, de exemplu pentru a evoca rmnerea n urm, pe diferite planuri: oamenii triesc ca n satul lui Cremene. Cu grija existenei zilnice, cu o sumedenie de probleme, dar fr anse de a le gsi rezolvarea sau: mai puin bune drumurile din ara lui Cremene. Dar, imediat, se face translaia spre un anumit loc din ar, Spaiile verzi n ara lui Cremene, capitala, dup interesele politicienilor fiind o zon a bunului plac (vezi chiar Bucureti Far West). Pe internet nu lipsete nici referirea la oraul nostru: nsemnri-din-Trgul-lui-cremene. Iai.

Tot internetul ne-a furnizat ns o adevrat surpriz: ntr-un repertoriu arheologic, postat pe site-ul /arheologie.ulbsibiu.ro/, am gsit nregistrat, ca reper pentru o aezare datat din neolitic pn n epoca roman, numele Punctul Satul lui Cremene, ceea ce scoate denumirea din zona fanteziei pure; ntr-o zon de munte, n raza comunei Densu, din judeul Hunedoara, un sat a primit cndva numele dup un locuitor, probabil ntemeietor al acestuia; iar numele de familie Cremene este, dup dicionare onomastice, unul destul de frecvent la noi.

Este vorba despre targurile/iarmaroacele organizate candva in Tarile Romane, inclusiv de catre persoane particulare, proprietare ale locului in care se desfasura targul. Plateau o suma domniei, in schimb primeau privilegiul de a organiza targ pe mosia lor. Botosani, sau targul lui Botos/Botas, cum apare in actele medievale, e un exemplu de asemenea targ. Ei, Cremene se pare a fi fost o asemenea pesoana particulara care a capatat privilegiul de a organiza targ. Si dupa numele lui si-a luat numele si targul, in intelesul de reunire periodica pentru schimbul de produse si numit targul lui Cremene. Se pare ca in acest targ fiecare facea cam ce voia, nu exista o ordine care sa fie respectata, se faceau excese, de unde si vorba "ca in targul lui Cremene".