SAR - KIOY - Satul Galben Legenda si realitate (de Sevastian Fenoghen))

05-10-10

Cuvnt catre cititori

Am stiut sau, mai precis, am simtit ntotdea-una ca, odata si odata, ntr-unul din satelenoastre se va gasi cineva care va povesti lumii despre stramosii sai minunati - staroverii rusistabiliti n Romnia.Binenteles, pentru aceasta sunt necesare cunostinte serioase de istorie, nsa n mod certnu este suficient numai att.Pentru a scrie o asemenea carte, cum e istoria satului Sarichioi, pe care o recomandam nmod deosebit fiecarui concetatean al nostru, lipovean, indiferent daca apartine cultului celor cupopasau celor fara popa- e nevoie nainte de toate, de o inima fierbinte. E nevoie de iubire si demndrie pentru generatiile de naintasi care au trait pe aceste meleaguri.Nu se poate spune ca, despre noi, rusii staroveri care locuim pe teritoriul Romniei,nimeni n -a stiut nimic si nimeni n -a scris nimic.De obicei, nsa, au fost oameni apartinnd altor nationalitati, tari sau credinte.Noi am fost bucurosi pentru fiecare cuvnt bun pe care l -au spus despre noi. Dar aproapentotdeauna, acestea au fost opinii cumva venite din afara, cteodata obiective, dar rareoripatrunznd n profunzimea sufletului etniei noastre, rareori ilustrnd adevaratele cauze care i -audeterminat pe stramosii nostri sa se stabileasca att de departe de granitele patriei lor istorice -Rusia.Si iata ca, n sfrsit, apare un astfel de om, pentru care istoria satului natal si istorialipovenilor a devenit o parte a sufletului sau, o parte a biografiei sale si parte integranta aprofesiei sale.Profesor de istorie n satul Sarichioi, Sevastian Fenoghen - fiul unui pescar, s-a nascut nacest sat, n anul 1942 si tot aici a terminat scoala generala. Dragostea pentru limba materna siistorie i -a insuflat-o minunatul povestitor si pedagog - Vasili Ivanovici Vakarciuk. Interesul nu is-a diminuat nici n anii de liceu, petrecuti n orasul Tulcea.Dupa terminarea Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti, el se ntoarce n satulnatal, unde, iata, de 30 de ani preda istoria copiilor nostri lipoveni.Cu ajutorul elevilor si al consatenilor sai, a organizat unul din cele mai interesante sioriginale muzee scolare de istorie din Dobrogea. La fel ca si minunatii sai nvatatori si naintasi nprofesie, Sevastian Fenoghen este convins ca istoria i poate ajuta pe semenii nostri sa evite multerataciri, i poate ajuta sa iasa din epocile de criza, ca cea pe care o traversam n aceste timpuri.Aceasta criza i -a atins pe toti, fara ndoiala, dar, n mod deosebit de dureros, ea esteresimtita n satele noastre. Lotul de pamnt primit prin Legea 18 nu este prea mare, pestele s-amputinat simtitor, padurile sunt rare ori s -au uscat, rurile si lacurile sunt secate ori poluate.Multi au ramas fara un loc de munca, iar meseriile si mestesugurile traditionale dispar ncetul cuncetul.Lipoveanul starover este amenintat de suflul comercial al zilelor noastre. n multe sate s-ainstaurat nevoia si disperarea. Si iata ca n aceasta perioada att de grea pentru noi, Sevastian s-ahotart sa scrie o carte despre vitejia naintasilor nostri, despre fermitatea si ndrazneala lor.n el s -a trezit hotarrea si mndria. n fiecare fraza a acestei lucrari, despre eroicul sideseori tra-gicul trecut al locuitorilor satului Sarichioi, cititorii vor simti nu numai admiratia nfata hotarrii si credintei strabunilor, ci si speranta ca nu este totul pierdut, ca este posibila o realarenastere a natiunii noastre.Sunt convins ca aceasta prima carte despre lipoveni, scrisa de un lipovean, nu va fi cititasau ascultata cu interes doar de catre locuitorii Sarichioiului! Cartea va gasi ecou n inimile multora din urmasii acelor oameni care au pus credinta,libertatea si morala mai presus de toate bunurile pamntesti.Cu pricepere de cunoscator, cu talent de istoric si patos de adevarat iubitor al poporului,Sevastian, fiul pescarului Ivan Fenoghen, ne reda pagini din trecutul aproape de toti uitat.Drum bun cartii sale spre inimile oamenilor!

Conf. univ. dr. Ivan Osipovici Evseev

SAR - KIOY - Satul GalbenLegenda si realitate

Probabil ca nu voi dezvalui un prea mare secret daca voi afirma ca istoria credinciosilorde rit vechi din Romnia este " o cartulie subtirica" si cu foarte multe foi albe. De asemenea, nueste un secret faptul ca n ultimii ani a crescut semnificativ interesul pentru trecutul miscariicredinciosilor de rit vechi, att din partea specialistilor, ct si din partea celor de rit vechi nsisi.Lipsa de interes pentru trecutul propriu la cei de rit vechi a fost un fenomen pe deplinexplicabil, daca tinem cont de vitregiile timpului de care au avut parte stramosii lor n ultimelesecole. Prigoniti cu o cruzime salbatica de catre autoritati si de catre Biserica Ortodoxa Rusa petot ntinsul Rusiei si peste hotarele ei, stramosii celor de rit vechi cu greu ar fi putut pastradocumente legate de trecut. Multi ani si chiar multe secole ei n -au avut parte de centre proprii decultura sau religioase.n ceea ce priveste centrul administrativ al cazacilor lui Nekrasov (nekrasoviti) de laSarichioi, trebuie sa nu uitam ca n cei 124 de ani de existenta acesta a fost adesea distrus dintemelii, n multe rnduri, de catre armatele rusesti, care l treceau, cum se spune, "prin foc sisabie". Si cum s -ar putea vorbi despre trecut si documente cnd trebuiau salvate vietile celordragi, propriile vieti si credinta strabuna? Attea la-crimi si necazuri le-a adus soarta n decursulgeneratiilor, nct stramosii nostri se straduiau probabil sa-si uite originea si trecutul, sa steargadin memoria colectiva tot ce era legat de el.Dar asta numai n aparenta, pentru ca n structurile intime ale memoriei populare se maipastreaza farme ale trecutului, ce ies la iveala arareori si atunci cu prudenta si modestie. Astfel,pe la sfrsitul anilor cincizeci ai secolului al XX- lea, un om binecunoscut consatenilor mei prininteligenta si pregatirea sa livresca, octogenarul slujitor al bisericii (apartinnd ie-rarhiei de laFntna Alba), diacul Nichita, povestea elevilor "scolii bisericesti" semilegale despre modul ncare a fost nfiintat satul Sarichioi.Iata cum suna aceasta povestire n gura nteleptului satean, ce a dus n mormnt tainaprovenientei legendei."... Strabunii nostri au trait undeva n Rusia. Se ocupau cu agricultura si pescuitul,respectau autoritatile si se rugau Domnului n bisericile ridicate prin truda lor. Asa au traitfericiti, cu frica lui Dumnezeu, pna cnd un trimis al diavolului, pe nume Nikon, a ajuns sa fiepatriarh al Bisericii Ruse si a hotart sa distruga vechea credinta pravoslavnica. Cei care aumentinut obiceiurile si credinta stramoseasca au nceput sa fie prigoniti, satele si bisericile lorarse, multi omorti n chinuri groaznice.Atunci, dupa un sfat ndelungat, mai multi barbati au hotart sa-si paraseasca casele si sa fuga n locuri ct mai ndepartate pentru a scapa de prigoana autoritatilor laice si bisericesti.Sate si orase ntregi au ramas pustii, oamenii plecau n cautarea unor locuri mai primitoare,avnd n frunte preoti si calugari dreptcredinciosi. Gndindu-se la greutatea drumului pentrucopii, femei si batrni, ca si la putinul agonisit prin munca, unii fugari au hotart sa porneascacu barcile spre noi tinuturi.Au fost procurate mai multe barci mari (kaiuki), n care s-au ncarcat lucruri folositoare.Apoi, cu copii, femei si batrni, au pornit spre miazazi. Se strecurau noaptea pe lnga cetati siasezari nentarite, temndu-se sa nu fie prinsi, iar n locuri pustii se deplasau si ziua. Trimiteaunainte iscoade sa cerceteze ct mai au de mers pna la capatul pamnturilor aflate substapnirea tarului antihrist si daca mai sunt cetati pe cursul apei.Dupa multe zile si nopti de mers, iscoadele au anuntat ca mai au de trecut pe lnga ceamai puternica cetate, cu osti multe, cu straji pe ziduri si cu corabii, pazind trecerea pe fluviu. S-au adunat la sfat atamanii barcilor si au hotart sa ncerce sa treaca pe lnga cetate nainteaivirii zorilor, n cea mai deplina liniste. S -a dat porunca sa nu se produca nici o miscare nbarca, iar, daca se trezeste vreun copil, sa fie aruncat n apa, pentru ca, prin scncetul sau, sa nutrezeasca straja. Barcile au trecut una dupa alta, pe sub zidurile cetatii, fara ca strajile sa simtavreo miscare, conti-nundu-si drumul cu forte sporite de teama eventualilor urmaritori.ntr-o zi, fugarii s-au vazut n mijlocul unei mari fara margini, despre care auzisera simai nainte. Au mers nca multe zile pe lnga tarm, temndu-se ca valurile sa nu scufundebarcile ncarcate cu oameni si bagaje, pna cnd au vazut o apa linistita, despartita de mareprintr-o fsie de nisip si stufaris. n departare, dincolo de apa linistita, se zareau paduri sidealuri nverzite, care aminteau oamenilor istoviti de drumul lung si hrana saracacioasa, delocurile lor de bastina. Au trecut barcile trs peste fsia de nisip si n scurt timp au acostat latarm, hotarnd sa-si ntemeieze acolo noua asezare.Stapnul acestor frumoase locuri era mparatul turcilor, pagn ca si supusii sai, care ilasa pe crestini sa creada n Dumnezeul lor, sa faca slujbe dupa cartile vechi si sa-si pastrezeobiceiurile. Asa au ntemeiat stramosii nostri satul Sarichioi...", ncheia relatarea sa regretatulnvatator al cititului bisericesc n slavona.Comparnd legenda de mai sus cu datele stiintifice despre sat, se poate lesne observa cumse mpletesc n povestirea batrnului ntelept faptele reale ale bejeniei rusilor de rit vechi si alecazacilor lui Ignat Nekrasov peste hotarele Rusiei, cu fantezia despre o posibila aruncare acopiilor n apa. Fantezia avea menirea sa sublinieze probabil situatia tragica a celor de rit vechi,n statul rus, pentru ca aruncarea n apa a copiilor nu putea fi acceptata n nici o mprejurare(exceptia putea s -o constituie moartea ntregului grup, daca acesta facea parte din secta numita"cei care se ard singuri"). Un asemenea pacat n -ar fi ndraznit sa-si asume nici un crestin si cuatt mai putin un ortodox de rit vechi. Este interesant ca legenda, desi are la baza un fapt istoricbinecunoscut despre trecerea cazacilor nekrasoviti din zona Kubanului la Sarichioi si Dunavat pemare n anii 1740-1761, nici macar nu- i aminteste, ca sa nu mai vorbim despre rolul lor n istoriasatului.ntemeierea satului Sarichioi de catre cei de rit vechi, de asemenea, nu corespunderealitatii, ntruct calatorul turc Evlia Celebi (1611-1683), n cartea sa Seyahatname, amintestesatul ca fiind cunoscut nca n anul 1651. Amintitul calator a vizitat cetatea B abadag de cinci ori(n 1641, 1651, 1657, 1659, 1667) asistnd n mai multe rnduri la strngerea birului (zaherea) nsatele supuse cetatii. Descriind satele, Evlia sublinia ca n ele traiau tatarii si ca acestea erau mari,bogate si frumoase. Calatorul turc mai adauga faptul ca aici traiau si ghiaurii (cei de religiecrestina), dar nu indica unde anume. Este posibil ca "ghiaurii" sa fi trait si n satul Sar -Kioi, daca se ia n calcul faptul ca Evlia Celebi nu se multumeste numai cu o singura denumire a l ocalitatii,ci mai foloseste nca doua, si anume: Chiuciuc Sar si Kara Sar, n traducere libera nsemnnd"Satul mic" (Chiuciuc) si "Satul negru" (Kara), iar acest lucru putnd nsemna, conformuzantelor medievale si a unei logici elementare, existenta c el putin a unei parti din sat cu opopulatie de alta origine, ori de alta credinta.Anul de atestare documentara a existentei satului se poate socoti 1651 (n 1641 se pare caEvlia Celebi n -a trecut prin sate sau, cel putin, nu le-a descris). Exista nsa si un alt documentcare atesta existenta sa-tului n 1618, nsa nu sub numele de Sara-Kioi, ci sub numele de Herghel.Documentul este un testament al lui Gazi Ali-Pasa, conform caruia satele Herghel si Zeibi(Ziblias) cu 8000 de hectare de pamnt trebuia s a apartina geamiei Ali-Pasa din aceeasi cetateBabadag (geamia exista si astazi).Ipoteza despre o prezenta a rusilor (tarani io-bagi sau calugari) n Sarichioi la mijlocul saula sfrsitul secolului al XVII- lea trebuie dovedita (cu documente), totusi nu se poate afirma ca nuse bazeaza pe ceva.Evlia Celebi face referiri n Cartea de calatorii la incursiunile cazacilor asupra cetatiiBabadag nca din anul 1587, apoi despre batalia navala din 1657 dintre flota turca condusa deamiralul Regep-Pasa si seicile cazacilor. Batalia a avut loc n apropierea limanului Razim.Arhiepiscopul bulgar Peter Bogdan Bacsiv, care a vizitat Babadagul n 1641, relateazadespre un numar de schismatici ce traiau aici n 60 de case. Este clar ca, pentru un ierarh catolic,schismatici pot fi socotiti orice crestini ortodocsi (bulgari, romni, greci sau rusi).Traditia orala, nregistrata la sfrsitul secolului al XIX- lea n Marele Dictionar GeograficRomn aminteste despre o locuire temporara a lui Stepan Razin n cetatea Enisala (la ctivakilometri sud de Sarichioi), a lui Vanika Kain pe insula Popina (nord- est de Sarichioi), si a luiTriska-Rastrijka pe insula Bisericuta. Asa ceva nu se putea ntmpla dect nainte de anul 1670(n 1670-1671 Stepan Razim s-a aflat n fruntea rascoalei de pe Don).Se mai pot adauga tratativele purtate de hatmanul Mazepa cu serdarul Babadagului sicolonizarea cazacilor n Dobrogea de nord, probabil dupa lupta de la Poltava (1709).Din izvoarele mai sus amintite reiese ct se poate de clar ca n secolul al XVII- leapopulatia rusa n Dobrogea nu era ceva neobisnuit, desi schisma Bisericii ruse din 1654 nu seprodusese nca.

Cauzele schismei Bisericii ortodoxeruse din anul 1654

Pentru a ntelege cauzele plecarii stramosilor locuitorilor satului Sarichioi din Rusia estenecesar sa fie analizata, macar si superficial, activitatea reformatoare a tarilor rusi n a douajumatate a secolului al XVII- lea si nceputul secolului al XVIII- lea. Este adevarat ca procesulconsolidarii puterii centrale n Rusia s-a intensificat nca din secolul al XV- lea si a fost nsotit demasuri aspre nu numai mpotriva marilor feudali, ci si de serbirea taranilor. Tarul Ivan celGroaznic (1533-1584) si urmasii lui Boris Godunov (1598-1606), Vasili Suiski (1606-1610) si nmod deosebit ntemeietorul dinastiei Romanovilor - Mihail Feodorovici (1613-1645) interzictaranilor sa se mute de pe mosiile boieresti n timpul lucrarilor agricole. n 1649, prin "Sobornoeulojenie", Alexei Mihailovici (1645-1676) i leaga pe tarani de pamnt pentru totdeauna. Aparitia structurilor moderne ale statului dupa modelul Europei apusene, nzestrarea uneiarmate numeroase, cresterea numarului functionarilor statului, un aflux important al strainilor,dezvoltarea productiei, constructia de drumuri, porturi, a flotei, nfiintarea diferitelor institutii denvatamnt si multe, multe altele solicita imense resurse financiare. Aceste cerinte duc lacresterea impozitelor si recenzarea populatiei, ceea ce nu putea sa bucure pe oamenii simpli.Diferitele biruri si taxe bisericesti impuse pentru a sustine autoritatile ecleziastice duceau lasaracire nu numai pe tarani, ci si pe slujitorii de rang mai mic ai bisericii.Razboaiele nentrerupte pe care Rusi a le purta cu vecinii n secolul al XVII- lea au obligat-o sa ntretina o armata uriasa si bine dotata. Pentru aceasta nu erau suficiente numai resursefinanciare, ci erau necesari si soldati. De aceea se introduce serviciul militar obligatoriu si taraniierau obligati sa dea anual un recrut la 20 de familii. Serviciul militar pentru bietul taran dura 20-25 de ani si evident ca nu constituia o placere.Petru I, artizanul principal al reformelor, se straduieste sa introduca n viata poporului, nlocul obiceiurilor patriarhale, obiceiuri noi si conforme celor apusene. Apare n viata poporuluiobligatia de a nvata n scoli laice, si nu numai n Rusia, ci si n strainatate, sa mbrace costumuleuropean n locul caftanului, sa se rada, sa poarte peruca, sa fumeze si sa duca o viata de curte.Desi acestea se adresau n special boierimii, totusi unele din noutatile asimilate atingeau, fie siindirect, pe oamenii simpli.Toate aceste noutati din viata statului si a unor categorii sociale se impuneau cu forta siele singure erau suficiente pentru a -i determina pe locuitorii Rusiei sa fuga n cele patru zari. Si totusi laaceste cauze de natu -ra sociala se mai adauga nca una, religioasa, si aceea a fost vestita reformabi-sericeasca a patriarhului Nikon.Crestinismul a fost introdus n Rusia de catre marele cneaz al Kievului, Vladimir, n anii988-989. Pna atunci triburile slave se nchinau zeilor: Perun (zeul tunetului), Svarog, Dajbog,Hors (zeul soarelui), Veles (protectorul crescatorilor de vite), Macas (zeita protectoare a familiei)si multimii de duhuri precum: duhul padurii (lesii), duhul apei, sirene, duhurile casei si ale curtii,etc.Necesitatea ntemeierii unui stat centralizat presupunea n mod necesar, n conditiileevului mediu, unitatea credintei pe teritoriul dat. Crestinismul era o credinta ce se potriveacerintelor Cnezatului kievean si de aceea Vladimir crestineaza Rusia cu toata opozitiaaristocratiei tribale. n bisericile ridicate n veacurile urmatoare se folosesc cartile bisericestitraduse din limba greaca n limba slavona. Traducerile nu au fost deosebit de exacte din cauzanecunoasterii perfecte a celor doua limbi.Datorita inexactitatilor traducerilor, n diferite biserici din Rusia slujbele se deosebeauntructva dupa forma, nu si dupa continut. Este posibil ca diferentele sa nu fi fost numai dincauza traducerilor, ci si din cauza evolutiei crestinismului, care a introdus unele modificari nritul bisericii ortodoxe la popoarele sud-europene. Desi formal ierarhia rusa se subordonapatriarhiei de la Constantinopol, n secolele al XIII-lea si al XV- lea legatura, practic, se ntrerupedatorita invaziei mongole si a formarii Hoardei de Aur n anul 1241.Se cuvine subliniat si faptul ca diferente n ritul bisericesc si n carti se simt n moddeosebit cnd se compara teritorii intrate n componenta statului n se-colul al XVII- lea. Acesteaau fost Rusia Alba si Rusia Mica (Ucraina), iar unirea lor nu putea sa nu influenteze hotarreatarului Alexei Mihailovici de a sustine reformele lui Nikon. n noile teritorii nu trebuia sa sesimta diferenta n ritul bisericesc si n slujbele propriu-zise. De aceea, chiar si dupa condamnarealui Nikon, autoritatile tariste si biserica au continuat prigoana adeptilor ritului vechi si aplicareareformelor, chiar daca ele contraziceau ntreaga istorie a statului rus. Tinnd seama de cele spuse mai nainte se poate explica diferenta dintre atitudinea Soborurilor din 1551 si 1667 fata decorectarea cartilor si modificarea ritului. La ultimul sobor, printre s ustinatorii reformelor luiNikon s -au aflat patriarhul Macarie din Antiohia si Paisie din Alexandria, ca si nvatatii dinUcraina si Bielorusia - toti cei care l -au condamnat pe Nikon.Pentru o ntelegere ct mai exacta a deosebirilor dintre ritul nou si cel vechi se pot dacteva exemple concrete. Astfel, dupa ritul vechi n biserica se cnta "Aleluia" de doua ori, iar atreia oara n traducere "Slava tie, Doamne", pe cnd dupa ritul nou se cnta "Aleluia" de trei ori,iar n traducere a patra oara. Semnul crucii cu doua degete a fost nlocuit cu cel cu trei degete.Deasupra bisericilor de rit vechi se nalta cruci n opt colturi, iar la cele de rit nou, n sase.Liturghia se slujeste pe sapte prescuri la cei de rit vechi si pe cinci la nikonieni. n timpul marilorsarbatori, procesiunile n jurul bisericii se fac n sensul miscarii soarelui la cei de rit vechi, si nsens invers la cei de rit nou. Exista si alte deosebiri, dar pentru oricine este evident ca ele nu atingbazele credintei, ci doar forma exterioara. Exista si alte cauze ale disensiunilor cu adeptii luiNikon, si anume ierarhia, eligibilitatea si moralitatea clerului. La cei de rit vechi preotii trebuiausa fie alesi de enoriasi. n aceste conditii ierarhia, si n mod special clerul nalt, juca un rolnensemnat n controlul asupra parohiilor si bisericilor, iar preotii nu erau pregatiti din timppentru slujba n biserica. Ei depindeau material de credinciosii din parohiile lor si nu aveaudreptul sa dispuna de veniturile bisericii fara acordul si controlul comunitatii. n ceea ce privestepreotul, existau reguli stricte privind portul, rasul barbii, parului, fara a pomeni de fumat si defrecventarea localurilor publice.Deosebirile n textele cartilor de rit si dorinta clerului nalt de a impune un control deplinasupra bi -sericilor si preotilor au dus la aparitia unor disensiuni nca din primele veacuri dupacrestinarea Rusiei. Acest lucru l -a determinat pe Ivan cel Groaznic sa convoace n 1551 "Soborulcelor 100 de articole" si sa ncerce sa stabileasca reguli unice pentru biserica si un rit identic cucel din centrul Rusiei.Au fost disensiuni si ntre cler si mireni, iar acestea au permis aparitia, nca din secolul alXV- lea, a miscarii strigolnicilor, care nu acceptau preotii, fara sa nege ortodoxia. E adevarat caproportiile miscarii strigolnicilor nu se pot compara cu proportiile miscarii sociale a celor de ritvechi.

nceputurile schismei

Desi nentelegerile existau si pna n secolul al XVII- lea, Biserica rusa a reusit sa-sipastreze ntr-o oarecare masura unitatea pna la urcarea lui Nikon n scaunul patriarhal, la data dede 25 iulie 1652. Noul patriarh moscovit, sustinut de tarul Alexei Mihailovici a hotart salegifereze un rit unic n toate bisericile din Rusia, sa subordoneze preotii autoritatilor ecleziasticesi sa consolideze pozitia Bisericii si a patriarhului n cadrul statului rus. Trimisul patriarhuluimoscovit, Arseni Suhanov, a colindat majoritatea tarilor ortodoxe si la rndul lor Tarile Romne,pentru a strnge ct ma i multe carti religioase si a se convinge de identitatea ri -tului.Dupa doi ani de pregatire si dupa elaborarea unui ucaz, n 1653, cu privire la efectuareasemnului crucii cu trei degete, a fost convocat soborul clerului la Moscova n anul 1654, undereforma patriarhului a fost primita cu ostilitate. Nikon imediat utilizeaza forta pentru a- i distrugepe adversari si a- i intimida pe oponenti. Deschis s-au pronuntat mpotriva reformei trei episcopi(Pavel din Kolomensk, Alexandru din Viatca si Marchel din V ologda), un mitropolit (Macariedin Novgorod) si 47 de preoti si diaconi. Printre toti acesti adversari ai reformei se remarca de la nceput prin hotarrea sa episcopul Pavel, protopopul Avvakum, preotii Ivan Neronov, Loghin,Feodor, calugarita Melania si printre mireni, boieroaica Morozova si sora sa, Uruso-va. Alti oponentiamintiti mai sus au trecut de partea lui Nikon pentru a nu-si periclita pozitia si chiar viata.Semnul crucii cu trei degete si alte schimbari n ritul bisericesc contraziceau nu numaitraditia multiseculara, ci si hotarrile adoptate de "Stoglavi sobor" din 1551. Daca despre altemodficari n derularea slujbelor sau pictura de icoane dupa modelul bizantin sau franc puteaujudeca doar ctiva preoti si mireni initiati n dogmele credintei, apoi n problema crucii, amodului de nchinat sau a formei crucii putea judeca orice credincios. Nu era usor sa sedemonstreze "dreptatea" lui Nikon cnd existau attea dovezi evidente n sprijinul traditiei (de lavechile biserici pna la icoane si carti cu reprezentarea crucii n opt colturi si a semnului crucii cudoua degete).Dorinta autoritatilor centrale din Rusia si a clerului nalt sa introduca un rit bisericesc unicpe tot ntinsul statului - este un fenomen pe deplin normal, dar apare si o ntrebare fireasca:pentru ce trebuia introdus un rit nou, cnd exista unul vechi cu care era obisnuita populatia dinRusia centrala? Nu era mai usor sa- i unesti sub ritul vechi si obisnuit, asa cum a facut-o Ivan celGroaznic si Soborul din 1551, dect sa introduci aproape o noua credinta fara sa tii seama deurmari? Se pare ca aceasta este o antrebare mai delicata, att pentru biserica, ct si pentru statulrus, si putini sunt cei care o abordeaza.O analiza atenta a politicii externe a Rusiei n a dou a jumatate a secolului al XVII-lea sinceputul se-colului al XVIII- lea permite sa se observe o sporire a influentei rusesti n sud-estulEuropei. Neavnd nca resurse suficiente pentru o expansiune teritoriala, Rusia continua oexpansiune ideologica prin intermediul ortodoxiei. Disparitia Imperiului Bizantin si n specialcaderea Constantinopolului sub dominatia turca permit Rusiei sa devina centrul mondial alortodoxiei, iar orasului Moscova - a treia Roma. Desi visul despre ntarirea influentei Rusiei anPeninsula Balcanica si n zona strmtorilor, este atribuit de istorici lui Petru cel Mare (1698-1725), bazndu-se pe binecunoscutul lui "Testament", se poate totusi presupune ca initiatorulacestei politici panslaviste a fost tatal lui, Alexei Mihailovici si patriarhul Nikon. Numai asa sepoate explica hotarrea lor comuna sa schimbe ritul si cartile bisericesti n asa fel, nct ele sa nuse deosebeasca prin nimic de cele grecesti, bulgaresti, srbesti, romnesti si ucrainene. Deci nuun rit unic n Rusia i interesa pe reformatori, ci un rit unic al estului ortodox n ntregime. Asa sinumai asa se explica acea ncrncenare cu care erau urmariti cei de rit vechi, nu numai n timpullui Nikon, ci si dupa el nca doua sute de ani (pna n 1905), desi autoritarul patriarh s-a dezis descaun si s-a retras la manastire nca din anul 1658.Tot atta ncrncenare se poate observa si n rndul Bisericii ortodoxe ucrainene, aierarhilor ei, n comparatie cu toleranta fata de cei de rit vechi din partea musulmanilor si acatolicilor.Se mai poate aminti si faptul ca pentru Nikon un argument cu greutate n aparareasemnului crucii cu trei degete a fost ca nicaieri, n afara de Rusia, nu se utilizeaza doua degete nefectuarea semnului crucii.n orice caz, schisma Bisericii ortodoxe ruse si aparitia celor de rit vechi n a douajumatate a secolului al XVII-lea a fost un fenomen social extrem de complex pe care nu se cuvinesa ncercam sa-l simplificam. n caz contrar nu vom putea ntelege si nici sa explicam altoradrama istorica a miscarii celor de rit vechi - miscare ce a demonstrat vitalitatea n timpul celortrei secole de existenta, n conditii departe de cele normale, chiar si pentru evul mediu.

Schisma si credinciosii de rit vechi

Cu sau fara voie, patriarhul Nikon a mpartit Biserica ortodoxa rusa n doua parti. Parteacare a acceptat reforma si s-a supus aprigului patriarh a devenit biserica oficiala a Rusiei. Cei derit vechi o numeau biserica nikoniana. Cealalta parte care nu a acceptat reformele si a pastratcartile vechi si ritul initial a nceput sa se numeasca biserica ortodoxa de rit vechi. Autoritatile sibiserica oficiala o numeau biserica schismatica, iar pe credinciosi ei, schismatici sau rascolnici.Masurile aspre adoptate de patriarh mpotriva aparatorilor ritului vechi, destul de repede i -au pus pe multi ierarhi si simpli preoti sa renunte la lupta cu Nikon si sa treaca de partea lui.Putini din rndul slujitorilor bisericii au avut taria morala samearga pe calea episcopului Pav eldin Kolomensk sau pe cea a protopopului Avvakum. nca din timpul lucrarilor soborului din anul1654 Nicon l -a maltratat pe mai sus pomenitul episcop, iar mai trziu a poruncit sa fie aruncat ntemnita si apoi ars pe rug. Ceva mai trziu aceeasi soarta a avut-o si Avvakum, Nicanor si multialtii.De rasfatat, Nikon, ca si tarul Alexei Mihailovici, nu rasfata pe nimeni, fie el un simplutaran, episcop sau nobil de seama. Deosebit de vigilente erau autoritatile cnd i urmareau peepiscopi sau mitropoliti , temndu-se de aparitia unei ierarhii a celor de rit vechi si sperndtotodata ca lipsa acesteia o sa-i aduca la urma urmei pe acestia n snul bisericii oficiale. Dinacest motiv pna si ierarhii amintiti ce s-au opus deschis reformelor la soborul din 1654 au fostobligati, prin metode diverse, sa se linisteasca si sa treaca de partea patriarhului. n continuare, nsecolul al XVIII- lea si al XIX-lea, cei de rit vechi s -au straduit sa atraga de partea lor episcopi simitropoliti, dar pna si succesele temporare erau anihilate rapid si cu cruzime de catre autoritati.Nu acelasi lucru s -a petrecut si cu credinciosii de rnd, care nu doreau sa schimbe ritul,socotit pna la 1654, dreptcredincios. Taranii si orasenii, calugarii si calugaritele din multemanastiri au refuzat categoric sa accepte noile reguli stabilite de Nikon si au continuat sa facaslujbe si sa se roage dupa vechile canoane. Autoritatile aplica "sfaturile" date tarului de catresoborul de la 1667, iar mpotriva nesupusilor rascolnici s -au adoptat cele mai aspre pedepse.Daca pna la 1667 erau prigoniti doar propavaduitorii vechiului rit, precum episcopul Pavel,protopopul Avvakum, arhimandritul manastirii Solovetk-Nicanor, preotii Ivan Neron, Feodor,Loghin, calugarita Melania sau boieroaicele Morozova, Urusova, Danilova si alte cteva duzinide slujitori ai bisericii, apoi dupa 1667, n afara groaznicelor blesteme rostite n catedralaUspenie, a nceput prigoana tuturor crestinilor care nu recunosteau reforma bisericii. Majoritateaistoricilor considera ca tarina Sofia este cea care a nascocit toate pedepsele, nsa, daca citimhotarrea soborului din 1667, acolo se specifica cu claritate pedepsele pentru cei de rit vechi nforma unui "sfat" pentru tar. Conform acestui sfat, pe cei de rit vechi, ca pe niste criminali pe-riculosi, trebuia sa- i supuna la pedepse civile precum: taierea limbii, a minilor, a nasului si aurechilor, exilarea pentru vecie n Siberia. Au uitat "sfintiile lor" sa sublinieze necesitatea arderiipe rug si mprastierea cenusii pentru a nu se permite slujbele de nmormntare. Dar aceastacorectura se va face un pic mai trziu. Si iata cum descrie un istoric oficial n cartea Istoria luiPetru I, vol. I, pagina 100, prigoana celor de rit vechi:"...Masurile adoptate de tarina (Sofia n.a.) pentru eradicarea principalului rau - schisma,au contribuit numai la ntetirea ei. Dupa rascoala condusa de Nichita Pustosveat (1681) s -aordonat ca schismaticii sa fie cautati n toata tara si pe masura vinovatiei lor, unii sa fie deferitijudecatii clerului, iar altii tribunalului laic ca niste criminali periculosi pentru stat. Peste vreodoi ani s-au indicat si masurile ce trebuie aplicate mpotriva lor. Cei care nu vor sa se dezica de schisma sa fie torturati pentru a se afla conducatorii lor si, daca nu vor sa treaca la ritul nou, safie arsi si cenusa lor sa fie mprastiata, sa fie arsi si cei care reboteaza copiii, socotind botezulbisericii oficiale nevalabil. Pedeapsa cu biciuirea si exilul ameninta pe toti cei care i ascundeaupe schismatici, sau, stiind de existenta lor, nu anuntau autoritatile. n acest mod a pornitprigoana, care nsa avea rezultate contrare celor asteptate, schismaticii s-au ndrjit si mai raudect nainte. n grupuri narmate atacau manastirile (de rit nou, n.a.) respingeau atacurilearmatei tarului si, n sfrsit, adusi la capatul puterilor ardeau n flacarile ce mistuiau bisericilechiar de ei aprinse".Interesant este ca, n ciuda documentelor care afirma atrocitatile bisericii si aleautoritatilor, exista ncercari ale unor istorici ai bisericii oficiale, care recunosc proportiilemiscarii si ale prigoanei, de a micsora macar putin vina prigonitorilor. Asa A.V. Cartasev ncartea sa, Ocerki po istorii ruskoi terkvi (vol. II, pag. 228-299), afirma ca dintre cei de rit vechin-au murit dect vreo 20.000, dar ei singuri se omorau, fie prin post, fie prin ardere n biserici. nce priveste armatele tarului, acestea se purtau cu blndete exage-rata, chiar si atunci cnd atacaubisericile si manastirile, cnd zdrobeau sub copitele cailor cavaleristilor pe batrni, femei si copii.Soldatii se fereau chiar sa deschida focul asupra lacasurilor sfinte si rascolnicii au fost primiicare trageau cu tunul mpotriva "pasnicilor"unitati de pedepsire. Uita autorul sa explice"umanismul" purtarii autoritatilor dupa luarea cu asalt a manastirii din Solovetk, sau a asezarilormonastice si civile din Starodubie sau Vetca. Si cu att mai surprinzator suna explicatia privindexecutia prin ardere pe rug a protopopului Avvakum si a prietenilor sai, din 1 aprilie 1681, prinaceea ca asemenea metoda a fost mprumutata din Occident si era total straina Rusiei. Probabil egreu si acum sa se recunoasca, macar de dragul adevarului istoric, toate grozaviile si salbaticiileprigoanei celor de rit vechi, desi se pare ca a trecut deja destul timp.Chiar si pentru un cunoscator al istoriei schismei nu este usor sa explice o att dendelungata, seculara ncrancenare a autoritatilor Rusiei tariste si bisericii pravoslavnice nprigoana oamenilor rusi numai din cauza convingerilor lor. Din pacate nsa acesta este adevarul sidocumentele l atesta. Este adevarat ca rugurile nu se mai aprindeau n secolul al XIX- lea sinceputul celui de-al XX-lea, dar mai erau biciuiti tine-rii recruti daca nu consimteau sa treaca lareligia niko-niana, iar despre prigoana slujitorilor bisericii de rit vechi nici nu e cazul sa discutammult, ntruct soarta episcopului Arcadie I de Slava din 1881 prea putin se deosebeste de cea aepiscopului Pavel din Kolomensk, din 1654.Multi credinciosi de rit vechi au pierit n acesti ani de restriste, iar multi au fugit sprezonele marginase ale Rusiei, n nord, n zona Vetca si Starodubie, pe Don si Kuban sau pestehotare. n noile locuri, cei loviti de soarta, dar puternici prin credinta, ntemeiau noile asezarilibere, de tarani sau cazaci, ridicau sate si orase, chilii si manastiri, desteleneau pamnturinecultivate transformndu - le n adevarate colturi de rai. Unitati de reprimare si misionariibisericii oficiale i gaseau si aici si se straduiau sa- i treaca prin foc si sabie. Sute de sate si orasecu locuitori apartinnd ortodocsilor de rit vechi au fost distruse de autoritatile tariste, celor prinsili se taia limba si erau biciuiti pna si dadeau sufletul, nfometati n nchisori subpa-mntene sauarsi pe rug pentru a- i ngrozi pe ceilalti. Rascolnicilor nu li se permitea sa locuiasca n orase, nu lise recunostea familia daca nu se cununau n biserica oficiala, li se impunea bir dublu, nu li sepermitea sa ocupe o anumita functie n stat, etc. mpotriva lor se folosea o armata de zeci de miide soldati, nsotiti totdeauna de misionari cu rol de "consilieri" ai comandantilor, cu privire laarestari si pedepse pentru rascolnici. n acelasi timp propaganda oficial a a lansat tone de literaturacu scopul de a discredita aceasta miscare sociala.Printre revistele care au declarat razboi celor derit vechi se pot aminti: Ruskii palomnic, Bratskoe slovo, Misionerscoe obozrenie, etc.

Credinciosii de rit vechi

Adeptii vechiului rit bisericesc, mprastiati de soarta potrivnica n lumea larga, s -aumpartit n mai multe secte. Cauza principala a acestor noi schisme n snul miscarii celor de ritvechi a fost lipsa unei ierarhii proprii si a unui centru spiri tual. Grupurile aparute se pot clasifican doua categorii: una acceptnd preotii si cealalta respingndu- i. Cei "fara popa" nu recunosteauclerul n general, iar cei care erau cu popa acceptau preotia, dar din cauza lipsei ierarhiloradmiteau ca sluj-bele sa fie facute de preoti fugari, hirotonositi de episcopii nikonieni. n cele maimulte cazuri preotii care din diferite motive paraseau biserica oficiala erau primiti de cei de ritvechi prin ungerea cu sfntul mir si ramneau pentru totdeauna alaturi de ei.Att n Tarile Romne, ct si n Dobrogea, care apartinea Imperiului Otoman, majoritatearusilor de rit vechi se ncadra n curentul numit "beglopopovt" (cei cu preoti fugari). Foarteputini erau cei care apartineau altor curente sau secte, precum scapetii, molocanii, hatnicii saubarabulnicii. Ultimii sunt adevaratii urmasi ai filipovenilor sau samosojigateli (cei care se ardsinguri).n afara deosebirilor de natura religioasa, cei de rit vechi puteau fi mpartiti n doua ramuri, dupamodul de v iata, si anume n ortodocsi de rit vechi-tarani, si ortodocsi de rit vechi-cazaci. nmajoritatea lor, zonele cazacesti de la marginile Rusiei n -au acceptat reformele lui Nicon si aucontinuat sa practice ritul vechi. Satele cazacilor, ca si centrele lor f ortificate, se ntemeiau si semprospatau cu taranii ce nu mai suportau iobagia. Dupa schisma, aceste sate s -au doveditadaposturi bune pentru cei de rit vechi prigoniti pretutindeni.Miscarea credinciosilor de rit vechi, si mai ales ideologia sa, a devenit un stindard pentrutoate miscarile sociale, pentru toate categoriile sociale nemultumite de regimul tarist. Ea aconstituit acea haina ideologica fara de care nu se desfasura n evul mediu nici o actiunecontestatara mai ampla. n 1670 a izbucnit un adevarat razboi taranesc sub conducereacunoscutului ataman Stepan Timofeevici Razin, despre care n folclorul nostru local se pastreazaanumite informatii. Este ndeobste cunoscut faptul ca rascoala lui Razin, de la bun nceput, a fostdeclarata ca fiind a celor de rit vechi, iar nenfricatul ataman naintea executiei a facut semnulcrucii cu doua degete, dupa ritul vechi.Dupa nabusirea "razmeritei lui Razin" o parte din rasculati a reusit sa scape, iar o altaparte a completat micul, dar viteazul detasament de aparatori ai manastirii Solovetk, de pe oinsula din Marea Alba, rezistnd n fata atacurilor armatei tarului mai mult de opt ani (1668-1676). Dupa cucerirea ei, aparatorii au preferat sa moara dect sa accepte reformele lui Nikon.Nu este exclusa posibilitatea ca unii din participantii la rascoala lui Razin, care cunosteau bineDelta Dunarii si lacurile de pe litoral, sa fi servit drept calauze pentru primii fugari din Rusia,care s-au asezat n zona. Este de notat faptul ca locuitorii satului Sari chioi au numit ntotdeaunalacul "Razin", desi pe harti si n manualele scolare se utiliza o denumire putin diferita.N-au trecut nici zece ani de la nabusirea rascoalei cazacilor lui Razin ca s-a iscat o nouarevolta, chiar n centrul Rusiei, sub conducerea lui Nichita Pustosveat (1681). Aceasta revolta seatribuie tot celor de rit vechi, si nu fara temei, ntruct participantii cereau sa se revina la credintaveche.n anul urmator cneazul Hovanski conduce rascoala strelitilor de la Moscova ndreptatampotriva regimului tarist si a asupririi exercitate de autoritatile ecleziastice. Zdrobirea "razmeritei", executarea participantilor si n primul rnd a calugarilor de rit vechi, pe careautoritatile continuau sa- i considere deosebit de periculosi pentru stat, n -au putut sa opreascalupta stramosilor nostri pentru vechea credinta. Toate rascoalele care au urmat n secolul alXVIII- lea s-au desfasurat sub stindardele miscarii celor de rit vechi.Printre aceste rascoale ale secolelor al XVII-lea si al XVIII- lea se remarca, prin tragismulsi totodata eroismul sau, rascoala cazacilor de pe Don sub conducerea lui Condrati Bulavin siIgnat Nekrasov n 1707-1708. Asupra acestei rascoale trebuie sa ne oprim mai mult, pentru caaici gasim o strnsa legatura cu trecutul locuitorilor satului nostru.Chiar si din aceasta scurta enumerare sau numai amintirea revoltelor n care au fostimplicati strabunii nostri, reiese ca autoritatile Rusiei aveau destule motive sa nu- i agreeze perascolnicii care nu doreau sa-si plece capul n fata iobagiei si a reformei lui Nikon.n afara de revolta, comunitatile celor de rit vechi practicau n viata niste regulidemocratice care se socoteau exemple extrem de "urte" pentru milioane de serbi, provocndfurie nu numai n rndul functionarilor regimului tarist, ci si a clerului nalt. De aceea,propaganda oficiala, fie laica, fie bisericeasca, prin intermediul revistelor, a misionarilor,profesorilor academiei teologice sau a preotilor simpli, cauta sa sublinieze de fiecare datapericolul democratiei exagerate n snul comunitatii de rit vechi.

Sarichioi - centrul celor de rit vechi

n 1707 la Sarichioi exista o mica comunitate a rusilor, alaturi de populatia tataramajoritara. n acest an Petru I ncearca sa supuna autoritatilor t ariste localitatile cazacilor de pecursul Donului. Alipind tot mai multe teritorii, cucerite de la turci sau suedezi, Rusia ncepe safie ngrijorata de prezenta unor zone libere de cazaci, nu la granite, ci deja n interior. Fuga nmasa a taranilor serbi pe Don l obliga pe Petru I sa adopte masuri drastice si urgente pentru ainstaura ordinea. Pentru aceasta este trimis contele Iuri Dolgoruki n fruntea unui detasamentspecial. Contele se foloseste de disensiunile existente ntre cazacii mai vechi si mai nstariti si ceimai noi si mai saraci asezati de curnd si provenind din rndul celor de rit vechi. Trimisul taruluitrebuia sa- i ntoarca pe fostii tarani serbi, deveniti cazaci liberi, la stapnii lor. Numai ca nu erausor si nici simplu sa- i obligi pe cazacii liberi sa se ntoarca n situatia de serbi, sub opresiuneaboierilor si a clerului nikonian. Contele Dolgoruki si 16 nsotitori au platit cu viata, pentrungmfarea lor, n ziua de 9 octombrie 1707 n orasul Sulghinsk pe Aidar (Donul superior), iarcazacii "sarantoci" au pornit o asemenea razmerita, nct tarul a fost nevoit sa trimita n ajutoruldetasamentului decimat o armata regulata de 30 de mii de oameni.Dupa succese alternate cu nfrngeri ale rasculatilor, a cazut conducatorul rascoalei,Condrati Bulavin, n ziua de 7 iulie 1708. El a fost ucis de ajutorul sau, esaulul Ananiev, alaturide care se gaseau si alti cazaci - tradatori sub comanda atamanului Luchian Maximov. Rasculatiiau luat cu asalt orasul Cercask si l -au razbunat pe conducatorul ucis, condamnndu- i pe tradatori.Nentelegerile si o mare disproportie de forte i -au obligat pe rasculati sa adopte deciziade a se retrage n zona Kubanului. n aceasta eroica si legendara retragere s -a remarcat noulataman Ignat Necrasov. El a reusit nu numai sa- i salveze pe cazacii rasculati cu familiile lor, ci areusit aproape treizeci de ani sa nelinisteasca sudul Rusiei prin scrisorile trimise si prin incursiunindraznete mpotriva armatelor tarului.Kubanul este teritoriul cuprins ntre Marea Azov si Marea Caspica si aflat sub stapnireatatarilor din hanatul Hoarda de Aur ncepnd cu secolul al XIII- lea. Mai trziu Kubanul aapartinut hanilor din Crimeea, care, la rndul lor, depindeau de Imperiul Otoman ncepnd cu a doua jumatate a secolului al XV- lea, nsa se bucurau de o nsemnata autonomie interna. Lasfrsitul secolului al XVII- lea si nceputul secolului al XVIII-lea, cnd a nceput prigoana n masaa celor de rit vechi si nasprirea iobagiei, zona a devenit un binecunoscut refugiu pentru acestioameni loviti de soarta. Aici a fost creata nca din 1688 oastea cazacilor de rit vechi subconducerea atamanului Lev Manotki. Centrul fortificat al acestei osti era oraselul- fort Aciuev.Cazacii rascolnici se remarcau prin faptul ca respectau cu sfintenie preceptele religiei crestine derit vechi, nu fumau, purtau barba, nu abuzau de alcool, nu participau la jafuri si n general nuacceptau sa se foloseasca de avutul altuia. Anume aici trebuia sa fie cautate izvoarele viitorului"Legamnt al lui Ignat". Atamanul Saveli Pahomov avea legaturi strnse cu Bulavin. Cunoscndbine aceste locuri, ca si pe cele din Dobrogea, participantii la rascoala de pe Don, mpreuna cufamiliile lor si purtnd lupte nencetate mpotriva armatei tarului, se ndreapta spre rul Kuban.Hanul Caplan Ghirei a permis armatei lui Nekrasov sa se aseze pe teritoriul sau, i -a acordat odeplina autonomie interna si scutire de orice fel de biruri.Din perioada Kubanului (1708-1740) a cazacilor nekrasoviti se remarca trei centrefortificate ridicate pe dealurile din zona mlastinoasa, la 30-40 de kilometri de la varsarea fluviuluin Marea Azov. Aceste centre: Golubinsk, Bludilovsk si Cireansk, au fost transformate de cazacin cetati de necucerit, fiind aparate att prin fortificatii ct si prin mlastinile aflate n partea lornordica. Treizeci de ani, Ignat Nekrasov cu viteaza sa oaste a dus lupte necurmate cu armateleRusiei tariste si ale aliatilor acesteia, hanul Batr Ghirei si Aiuka han ai calmcilor. n acelasitimp, ndragitul ataman al cazacilor, trebuia sa organizeze viata n noile localitati dupa vechilenorme ale cazacilor si noile norme ale celor de rit vechi, norme ce au capatat numele de"Legamntul lui Ignat".Cum a reusit Nekrasov sa fie treizeci de ani un lider necontestat al "Republicii dinKuban", se poate explica numai prin personalitatea lui iesita din comun si poate prinmprejurarile deosebit de grele si excep-tionale. Cazacii l -au ndragit pe atamanul lor n asamasura nct l -au nzestrat, n legende, cu puteri supranaturale, cu posibilitatea de a faceinvizibila pentru inamici oastea si orasele sale fortificate.n anul 1737 sau 1738 a ncetat din viata remarcabila capetenie a cazacilor nekrasoviti, iarpresiunea exercitata de armata tarului devenea din ce n ce mai puternica. Cazacii lui Nekrasovsunt nevoiti din nou, asa cum mai nainte fusesera stramosii lor, sa paraseasca pamnturilecultivate si sa se mute, cu aprobarea Imperiului Otoman, pe cale maritima n Dobrogea de nord.Acest n ou exod a avut loc n 1740-1741, cnd 1600 de oameni narmati au trecut Marea Neagran barcile lor rapide, numite seici (ceaiki) si s-au asezat pe malul lagunei Razin si la Dunare. Secunosc cu exactitate doar doua localitati unde s -au stabilit fugarii din Kuban si acestea au fostSarichioi si Dunavat, desi nu se exclude posibilitatea existentei si a altora.n 1761 nca o parte din ignat-cazacii din zona Kubanului a urmat exemplul celor care auaparut la Sarichioi cu 20 de ani mai nainte, mutndu-se n Dobrogea de nord si n Delta Dunarii.Ultimii fugari din Kuban care au sosit pe cale maritima n Dobrogea n anul 1778 au fost deasemenea de rit vechi din rndul nekrasovitilor (ignat-cazacilor).Conditiile n care Imperiul Otoman a permis ignat-cazacilor sa se mute n Dobrogea denord si n Delta Dunarii nu puteau sa se deosebeasca radical de cele n care a existat ctevadecenii o adevarata repu-blica a celor de rit vechi din Kuban, adica o deplina autonomie interna siscutire de impozite. n locul acestora cazacii de rit vechi efectuau serviciul militar. Este adevaratca si birurile din Dobrogea erau mult diferite de cele din Rusia. Daca cineva din rusii de rit vechi,locuind aici pna la venirea ignat-cazacilor, nu dorea sa faca serviciul militar, autoritatile turcestii impuneau plata impozitelor (emleac si temetuat) ce nu depaseau 3% din venitul anual al familiei. Aceste biruri extrem de usoare vor constitui mai trziu unul din factorii descompuneriirnduielilor sociale ale ignat-cazacilor dobrogeni. Obligatiile unui cazac erau cu mult mai mari sinsemnau nu numai pregatirea militara si participarea la expeditii, ci si varsarea n visteriacomunitatii a doua treimi din venitul anual pentru ntretinerea scolii, bisericii ,a celor batrni si aarmatei .Din pacate, prea putine date concrete sunt cunoscute pna acum de istorici despre cazaciilui Nekrasov, pentru ca cele mai multe documente au fost distruse de autoritati, iar parteaexistenta nca n -a fost cercetata. Spre exemplu, nu se cunoaste numele atamanului care i -a condusspre Dobrogea. Se poate presupune deocamdata ca acesta a fost fiul lui Ignat Nekrasov, Mihail,sau nepotul sau Ivan Dranni, desi ultimul trebuia sa fie destul de batrn dupa moartea lui Ignat.n orice caz, Ivan Dranni este unul din putinii atamani ai caror nume a ramas n memoriacolectiva a urmasilor. Dupa numele lui a fost numit un canal si lacul Dranov. Nu se cunosc nicisatele n care s-au asezat initial cazacii lui Nekrasov n afara satelor Sarichioi si Dunavat(Jurilovca n-a fost o asezare de cazaci si a fost ntemeiata, conform traditiei si datelor bisericesti,n anul 1815 de patru familii de refugiati rusi din Basarabia de sud n frunte cu un oarecareJurba).Din 1740 satul Sarichioi devine centrul principal al ignat-cazacilor dobrogeni n formaunui centru fortificat cu un sant, val de pamnt si palisada. Aici se ntrunea "krug"-ul, jucndrolul organului legislativ, se alegea atamanul si adjunctul sau, avnd rol de organ executiv, si sedesfasura activitatea organului judecatoresc (tot "krug"-ul), judecarea membrilor comunitatii carencalcau cu buna stiinta "Legamntul lui Ignat". Toate organele de conducere ale acestei"republici" originale a celor de rit vechi erau eligibile si responsabile n fata "krug"-ului. Din noune lovim de o exagerata democratie a secolului al XVIII- lea pentru care autoritatile taristeacuzau miscarea rascolnicilor.Ct priveste "Legamntul lui Ignat ", el poate fi caracterizat ca un fel de constitutie sau uncod ce stabilea norme precise, cu scopul de a reglementa viata n familie si viata sociala n cadrulcomunitatilor cazacilor si taranilor ortodocsi de rit vechi. Este putin probabil ca acest codlegendar de legi sa fi existat ntr-o forma scrisa, desi pe Mainos se amintea de pastrarea unei cartia lui Ignat, dar pna acum nu l -a descris nimeni dect dupa continut. Ceea ce se cunoaste despre"Legamnt" se stie din notitele calatorilor care au vizitat comunitatile ignat-cazacilor n secolul alXIX- lea. Se remarca n mod deosebit notele lui M. Ceaikovski, V.I. Kelsiev (Ivan Jeludkov),Hamilton. Majoritatea lor au descris comunitatea din Mainos ca fiind mai conservatoare, fiind sicea care a reusit sa pastreze amintiri despre "Legamntul lui Ignat" pna dupa repatrierea dinTurcia si asezarea n zona Stavropolului n anul 1962.ntruct comunitatea din Mainos a luat fiinta la nceputul secolului al XIX- lea prinasezarea cazacilor lui Nekrasov, care au parasit localitatile de la Dunarea de Jos, se poateconsidera ca "Legamntul de la Mainos" nu poate fi deosebit de cel de la Dunare. Dupa acesta,puterea suprema n oricare comunitate a ignat-cazacilor apartinea "krug"-ului cazacilor, desi lalucrarile lui participau nu numai cazaci, ci si tarani sau pescari neavnd acest titlu si, cteodata,chiar femeile.Un loc aparte n viata cazacilor nekrasoviti de la Dunare o detineau Biserica si slujitoriiei, care aveau un control aproape total asupra problemelor de educatie, a vietii de familie, fara aaminti problemele legate de religie (credinta). Diacul bisericii (pna la aparitia ie-rarhiei celor derit vechi) avea un statut aproximativ egal n viata sociala cu atamanul local si, la fel ca si acesta,era o persoana eligibila.Puterea executiva apartinea atamanului si ajutorului sau (esaul), amndoi alesi de "krug"-ul cazacilor pentru un an de zile.Puterea judecatoreasca era cumulata tot de "krug", care putea sa pronunte oricecondamnare, pentru o vina evidenta sau demonstrata a oricarui membru al comunitatii, inclusivatamanul sau slujitorul bisericii. Pentru o vina usoara, de obicei, se condamna la biciuire publica,asa-zisa "nvatatura". Cel pedepsit, fie el un tnar cazac sau un batrn ataman, trebuia sa se plecen fata adunarii si sa multumeasca pentru "nvatatura", promitnd sa nu mai repete asemenea"pacate". n cazul unor ncalcari grave ale regulilor de convietuire "krug"-ul putea pronuntaosnda la moarte sau exclu-derea din comunitate. Asemenea fapte erau: omorul, tlharia,tradarea, blasfemia, siluirea si hotia. Membri de drept ai "krug"-ului erau socotiti toti locuitoriisatelor celor de rit vechi care mplineau vrsta de 18 ani, dar erau obligati sa participe la lucrarileacestui for, convocat de ataman sau de esaul, numai cazacii, care plateau pentru neparticipare oimportanta amenda."Legamntul lui Ignat " se remarca prin aceea ca punea n centrul activitatii ntelepciuneacolectiva, permitnd si generatiilor viitoare sa elaboreze si sa se conduca dupa asemenea regulicare corespund cel mai bine conditiilor concrete.Membrilor comunitatilor ignat-cazacilor li se interzicea sa se ocupe cu comertul, deoareceacesta, n conceptia legiuitorului, dar si a cazacilor simpli, era strns legat cu excrocheria si era deneacceptat pentru rnduielile lor sociale. Comertul permitea o mbo-gatire rapida a oamenilor deafaceri si nsemna o condamnare la moarte a egalitatii sociale si de avere la care au visat si pentrucare au luptat attea generatii de cazaci ai lui Nekrasov. Si totusi istoria este nenduplecata si nsecolul al XIX- lea n comunitatile celor de rit vechi din Dobrogea se petrec importante schimbariatt n mentalitatea ct si n modul de viata al fugarilor din Rusia. Pna si pescuitul n cooperare,care constituia baza economiei ignat-cazacilor si care nu permitea o dife-rentiere sociala nmediul lor sute de ani, trece pe baze capitaliste. Comertul va deveni o ndeletnicire obisnuitapentru orice cazac sau pescar de rit vechi, care a reusit sa acumuleze un capital ct de mic.Ultimul ataman al ignat-cazacilor din Sarichioi, Osip Semeonci Gancear , se ocupa cu comertulsi dispunea de o avere importanta raportata la conditiile satului. Este adevarat ca deosebireadintre cei de rit vechi nstariti si cei saraci a nceput sa se observe abia la mijlocul secolului alXIX- lea si nu mai nainte.Asemenea schimbari n viata celor de rit vechi se pot explica nu numai prin afluxul de noifugari n Rusia dupa anul 1825, dupa plecarea unei parti importante a nekrasovitilor n Bulgaria(Marita) si n Turcia (Mainos), ct mai ales prin dezvoltarea relatiilor capitaliste. Insulita luiNekrasov din Kuban sau de la sud de gurile Dunarii (Dobrogea), cu utopia sa despre "TaraBelovodie", unde exista o egalitate absoluta, unde toti membrii erau puri sub aspect moral, undesentimentul demnitatii si credinta s tramoseasca era mai presus de orice, unde relatiile dintreoameni erau aproape de ideal, aceasta comunitate legenda care a rezistat la attea ncercari aleistoriei, n -a putut rezista n fata asaltului noilor relatii de piataCazacii de rit vechi din satul Sarichioi, ca si cei din celelalte localitati din Dobrogea denord au renuntat la "Legamntul lui Ignat" nainte de a li se anula autonomia, "krug"-ul siunitatile combatante propri de catre autoritatile turcesti n anul 1864. Dintr-un "centru fortificat",centru al cazacilor lui Nekrasov din Dobrogea, Sarichioiul s-a transformat ntr-un importantcentru comercial, ceea ce le-a permis ignat- cazacilor de la Ben Evle (Mainos) sa afirme (lasfrsitul secolului al XIX lea) ca la Dunare n -au mai ramas nekrasoviti. Prin aceasta ei ntelegeauca n zona Dunarii de Jos n -au mai ramas comunitati care sa traiasca dupa legile lui Ignat, caignat-cazaci, sau n general rusi de rit vechi, ci ar fi fost asimilati. Cei de la Mainos au continuatsa mentina legatura cu satele celor de rit vechi din Dobrogea si nu o data s-au adresat centrelor lor spirituale (precum manastirea din Slava Rusa) cu diferite cereri. n arhiva manastirii din SlavaRusa se pot citi scrisori de la ignat-cazacii din Mainos, datate n anul 1935 si adresate episcopuluide Slava.

Imperiul Otoman si rusii de rit vechi

Amintind despre fuga rusilor de rit vechi, indiferent de curent sau de secta careiaapartineau, peste hotarele Rusiei, nu se poate ocoli o ntrebare ct se poate de simpla despremobilurile ce determinau tarile vecine sa- i primeasca pe acesti rascolnici n rndul supusilor lor sisa-i scuteasca chiar de impozite pe timp de decenii. De mirare nu e faptul ca se permitea acestoroameni loviti de soarta sa se aseze n Imperiul Otoman, Habsburgic sau n oricare tara medievaladin lume, ci faptul ca acestor "rascolnici" turbulenti, care au creat attea neplaceri Rusiei, li sepermitea sa-si pastreze credinta si obiceiurile, sa ridice centre fortificate, sa aiba unitati militareproprii, bine echipate cu comandanti, cu steaguri si chiar cu tunuri. Comandan -tului suprem alarmatei cazacilor din Imperiul turc i se conferea titlul de pasa, iar acest titlu echivala cu cel alunui general -guvernator al unei mari provincii (pasalc).Raspunsul la o asemenea ntrebare este extrem de simplu daca se tine cont de rnduielilefeudale din Imperiul Otoman n secolele al XVII - XVIII. Puterea centrala n oricare tara, iar nTurcia cu att mai mult, avea nevoie de unitati combatante mobile pentru ca la nevoie sa le opunapropriilor feudali, adesea cu tendinta de nesupunere. n istorie se cunosc bine cazuri cndunitatile ignat-cazacilor erau folosite pentru mentinerea ordinii sau pentru nabusirea unor revolten diferite provincii ale Imperiului.Adesea acesti luptatori nenfricati salvau armata sultanului de la nfrngere. Ca exemplu,poate fi data batalia de la Nadjib din 1838, unde cazacii nekrasoviti au respins atacul rapid alcavaleriei lui Mahomed-Ali, n-au permis capturarea artileriei sultanului si au hotart soartantregii batalii. Nu o data consilierii apuseni ai sultanului, prezenti la diverse operatiuni militare,admirau bravura si iscusinta militara a ignat-cazacilor. Traditia orala a celor de rit vechi din zonaMainos precum si o serie de exponate din muzeele londoneze atesta acest lucru.Trebuie adaugat si faptul ca aceste unitati de elita ale cazacilor nu constituiau o povarapentru visteria statului, deoarece toate cheltuielile erau suportate de obstea celor de rit vechi.O analiza atenta a pozitiei asezarilor celor de rit vechi din Dobrogea permite ntelegerearolului de bariera vie a ignat-cazacilor n calea armatelor tariste, ca si mpotriva incursiunilorcazacilor ramasi, cu permisiunea autoritatilor statului rus, n zona Donului si a Kubanului.Nu trebuie uitat nici faptul ca Dobrogea era deosebit de importanta sub aspect strategic. ntot cursul evului mediu acest teritoriu a jucat rolul unei baze militare pentru desfasurarea unoractiuni mpotriva popoarelor si tarilor est-europene si cteva mii de luptatori n plus nu stricauserdarului ienicerilor sau valiului din cetatea Babadag.Este binecunoscut si faptul ca harnicii nekrasoviti sau simpli tarani de rit vechi puneau nva- loare bogatiile pamntului si n mod deosebit ale Deltei Dunarii si ale Marii Negre, fata decare nici un alt grup etnic nu arata un anume interes pna atunci.Despre loialitatea si tinuta morala a ignat-cazacilor, carora sultanul le ncredinta pazavisteriei armatei, asigurarea ordinii n taberele militare, si care nu se ridicau nicicnd mpotrivaautoritatilor ce le-au oferit adapost, nici nu este cazul sa se discute.Asadar, reies clar avantajele prezentei stra-mosilor nostri n oricare tara din lume, n afarade Rusia, si se poate explica bunavointa autoritatilor n a- i invita pe rascolnicii rusi sa se aseze peteritoriul lor. n ceea ce priveste libertatea de credinta acordata de turci rusilor de rit vechi, nu estenimic neobisnuit, ntruct majoritatea popoarelor ortodoxe din Europa se aflau su b dominatia lorsi tuturor li se acordau drepturi asemanatoare. Nu trebuie sa se creada ca turcii exprimau odragoste deosebita fata de cei de alta credinta sau fata de ghiauri, cum i numeau, ci pur si simplumanifestau o toleranta religioasa normala si f aceau calcule despre foloasele sau daunele aduse deprezenta diferitelor grupuri etnice. Calculele facute nu neglijau nici macar un posibil risc, dinpunct de vedere strategic, pe lnga foloasele economice sau politice.Asezndu-se la Sarichioi, cei de rit vechi puteau sa practice netulburati propria credinta,dar numai n comunitatile lor. Aveau o deplina libertate de credinta, nsa nu li se permitearidicarea de biserici din piatra sau caramida care sa depaseasca prin marime sau frumusetegeamiile musulmane existente n zona. La nceput aceasta interdictie nu constituia o problemapentru cei de rit vechi, pentru ca ei, cu mijloacele lor modeste si cu modul spartan de viata,construiau bise-ricute mici din lemn sau din nuiele, care nu s-au pastrat asa cum nu s-au pastratnici alte monumente ale trecutului nostru. Si cum ar fi putut sa se pastreze cnd armatele tariste,n orice razboi cu Turcia, urmareau si distrugeau mai mult pe rusii de rit vechi, dect pemusulmani? Este adevarat ca se distrugea si se jefuia tot ce se ntlnea n cale, dar preferinta nacest sens se arata localitatilor cu populatie rusa de rit vechi.Despre ultima biserica din lemn din Sarichioi se stie foarte putin, si anume ca era deosebitde frumoasa, era capitonata cu matase neagra n interior, dispunea de o multime de carti n limbaslavona si multe obiecte de cult (conform relatarii lui Antonov Policarp, fiul preotului AntonovSimeon, decedat n vestita nchisoare comunista-Jilava). Se mai stie ca ultima bi -serica dinSarichioi n -a fost distrusa de soldatii rusi, ci, se pare, chiar de locuitorii satului n noaptea de12/13 februarie 1862 la orele trei dupa miezul noptii. Dupa alte relatari, o parte a inventaruluibisericii a fost salvata (sau numai pastrata) de catre oponentii ierarhiei de la Fntna Alba, dar dinmotive diverse n -a fost cercetat. Traditia orala a fixat locul bisericii de lemn n partea sud-esticaa satului, unde se afla gradinile locuitorilor Mantai si Grigore.n anul 1862 autoritatile turcesti au permis construirea de biserici din piatra, de oricemarime, fara sa le mai compare cu geamiile. ntr-o perioada neobisnuit de scurta, si anume n 2-3ani, la Sarichioi au fost construite, n stil bizantin, doua biserici minunate ca arhitectura siimpozante ca marime. Rapiditatea cu care locuitorii satului au ridicat simultan doua bisericidemonstreaza posibilitatile economice (poate mai repede capitalul acumulat n visteriacomunitatii) si mai ales dorinta de a rezolva disputa dintre sustinatorii si oponentii ierarhiei de laFntna Alba. Biserica de lemn, existenta n sat pna n 1862, nu- i satisfacea, mai ales, peadversarii mitropolitului Ambrosie, pentru ca folosirea ei de catre ambele partide sau prezentasimultanala slujbe ducea la pierderea rapida de prozeliti, care ntelegeau bine rolul unui preot nviata comunitatii.Decaderea Imperiului Otoman si sporirea influentei Rusiei n Peninsula Balcanica i -adeterminat pe turci sa interzica "krug"-ul si sa dezarmeze unitatile ignat-cazacilor. Sporireanumarului de birnici parea mai importanta dect prezenta n armata turca a nemusulmanilorcarora autoritatile nu le mai acordau ncredere. Atitudinea autoritatilor turcesti fata de ignat-cazaci, ca si fata de toti cei de rit vechi, a nceput sa se schimbe cu mult nainte de anul 1864 si deaceea toate demersurile facute de energicul si experimentatul ataman din Sarichioi, OsipSemionci Goncear, ignat-cazacii n-au putut sa-si mentina privilegiile (scutire de impozite,autonomie interna si unitati combatante).Dupa 1864 n s at ncep sa se manifeste cu putere acele tendinte subversive, care n-auputut exista deschis, cnd functiona "krug"-ul cazacilor. Perioada cuprinsa ntre 1864-1878 se poate socoti un adevarat vid de putere n sat, desi fostul ataman cu un prestigiu enorm a continuatsa joace un rol important, desi era contestat n viata economica si religioasa a comunitatii. naceasta perioada de criza a crescut rolul locuitorilor nstariti si, mai ales, al slujitorilor bisericii.nsusi Goncear s -a calugarit si ultimii ani de viata i -a petrecut n manastirea din Slava Rusa.Pentru un observator strain, schimbarile n structura sociala si criza relatiilor sociale n viatarusilor de rit vechi, din Sarichioi, dupa 1864, pot ramne mai putin observabile, nsa n interiorulcomunitatii se resimte, deoarece distrugerea formelor democratice de organizare a vietii obstestin-a fost urmata de aparitia altora. Sistemul traditional de educatie a disparut si nivelul de culturaal locuitorilor a scazut, neexistnd resurse materiale pentru mentinerea scolii. n acelasi timp suntngreunate legaturile cu centrul religios de la Fntna Alba, cu cei de rit vechi din Bulgaria(Marita) si Turcia (Ben Evle), se schimba de mai multe ori sistemul de impozitare, se schimbalimba oficiala si se impune o administratie neobisnuita.Stapnii anteriori ai Dobrogei, locuitorii satului Sarichioi le-au pastrat mult timp oamintire favorabila. n prima jumatate a secolului al XX- lea, batrnii satului povesteau adeseadespre respectul deosebit al autoritatilor turcesti si al populatiei de religie musulmana fata decredinta celor de rit vechi. Pna si cei care aveau obligatia sa strnga birul nu- i deranjau pe cei derit vechi, daca i gaseau rugndu -se la biserica sau acasa, prefernd sa treaca ntr-o alta zi.Odata cu unirea Dobrogei cu Romnia, n 1878, din satul Sarichioi a plecat populatiamusulmana, cu exceptia a 2-3 tatari rusificati. A plecat si o parte a rusilor, unii ntorcndu -se nRusia , iar altii n Turcia. La Sarichioi au ramas 442 de familii de rusi de rit vechi, mpartiti ndoua curente religioase.

Rusia si cei de rit vechi

Este posibil ca un cititor, care nu este prea bine informat n legatura cu istoria rusilor derit vechi, aflnd despre asezarea unor rascolnici n Dobrogea de nord, sa creada ca aici ei nu vorfi prigoniti de autoritatile rusesti. Sub protectia unei mari puteri, fugarii rusi ar fi putut trailinistiti. Numai ca soarta a hotart alte ncercari pentru acesti prigoniti. Si, ceea ce au nduratstramosii lor n Rusia la sfrsitul secolului al XVII- lea, a trebuit sa ndure si dobrogenii de ritvechi n noile tinuturi. Sub nici un motiv "Mama Rusia" nu voia sa- i lase n pace pe fugari. Si"ofensa" adusa de acesti rascolnici nesupusi n -a putut fi iertata pna la nceputul secolului alXX- lea, mai exact pna n anul 1905. Nu numai statul rus era suparat pe stamosii nostri, timp desecole, ci si Biserica ortodoxa rusa, care uitnd principiile nobile ale crestinismului, nu se grabeasa anuleze blestemele aruncate asupra celor de rit vechi, n catedrala Uspenie, nca n anul 1667.Sper ca cititorul este curios sa afle si reactia celor de rit vechi la "bunavointa" autoritatilorsi bisericii ruse. Mai ales ca de aflat se poate afla extrem de usor. Este suficient sa rascolesticartile de rugaciune ale staroverilor din Dobrogea ca sa rami uimit de ce vei vedea. Rusii de ritvechi din Dobrogea se rugau pentru sanatatea cnejilor si tarilor Rusiei socotind aceasta ca oobligatie elementara a unui crestin. n cartile tiparite n secolul al XVIII- lea se corecta tot ce eraintrodus de patriarhul Nikon si se elimina, prin taiere, doar numele tarului Petru Alexeevici, iarpentru toti ceilalti se adresau rugaciuni dupa canoanele crestine.Prin traditie s-a transmis si faptul ca cei de rit vechi din rndul ramurii cazacilor cautau saevite, pe ct posibil, participarea la razboaie mpotriva Rusiei, desi n fata altor adversari nuezitau sa-si arate bravura de luptatori. Este adevarat ca ignat-cazacii din Dobrogea foarte rarreuseau sa evite ciocnirile cu armatele tariste, ntruct localitatile lor constituiau un fel deavanposturi ale armatei turcesti, chiar prin pozitia lor. De la nceputul secolului al XVIII- lea armatele tariste se aflau, aproape n permanenta, dislocate n zona Dunarii de Jos. Sub ndrumareapreotilor nikonieni, prezenti n unitati n calitate de consilieri ideologici, armatele rusestidistrugeau si jefuiau cu vadita placere oraselele si satele dobrogene. Localitatile cu cei de ritvechi nu faceau nicicnd exceptie de la regula, din contra aveau chiar o anumita prioritate n acestsens. Iata, spre exemplificare, ce scrie despre jaful satelor de lnga Babadag si al cetatii nsasi,istoricul Afanasii Komnen Ipsilanti..." n aprilie 1771 armatele rusesti, sub comanda generaluluiVaisman, au atacat Tulcea, Babadag, Isaccea si dupa cucerire le-au jefuit, iar ce nu au putut luaau ars", conform lui Mehmed Mustafa Ali n Documente turcesti despre istoria Romniei,vol.I,1455-1774, Editura Academiei RSR, Bucuresti 1976.Autoritatile rusesti nu se multumeau numai sa ordone propriilor armate sa nimiceasca pecei de rit vechi, ci sprijineau si incursiunile de jaf ale cazacilor zaporojeni mpotriva tinuturilorignat-cazacilor. Prin aceste razboaie nentrerupte sau incursiuni de jaf nedeclarate se explicaparasirea Dobrogei de catre o parte dintre rascolnici. Astfel, n 1783, la ctiva ani dupa razboiulruso-turc din 1768-1774 si venirea zaporojenilor n Imperiul otoman (1776-1786), o parte din ceide rit vechi din Sarichioi si Dunavat au plecat n Bucovina aflata sub protectia Imperiuluiaustriac. Acolo ei s -au asezat n baza decretului lui Iosif al II lea de Habsburg (1780-1790) npatru localitati, si anume: Fntna Alba, Climauti, Mehidra si Socolinti. Acest lucru nu n-seamnaca pna n 1783 n Bucovina n -au existat rusi de rit vechi, dar acum a sosit un nou val de fugari,nu din Rusia, ci din Dobrogea turceasca. Din pacate, izvoarele nu indica cu precizie motiveleparasirii Dunarii de Jos de catre o parte din cei de rit vechi, poate si pentru ca cei n cauza evitausa declare deschis. Nu era nici placut si nici usor pentru nenfricatii cazaci de rit vechi sarecunoasca ura cu care Rusia i urmarea peste tot, nu numai pe Volga, la Marea Alba, Vetca,Starodubie, pe Don si Kuban, ci si peste hotarele ei, att n Dobrogea ct si n Bucovina. Penturusii dobrogeni de rit vechi a devenit o norma nescrisa sa nu aminteasca despre raporturile lor cuRusia, chiar si n discutiile cu cei de aceeasi credinta, asa cum au fost calugarii Pavel si Alimpie,interesati sa afle baza juridica a asezarii lor n Bucovina. Despre o asemenea discutie din anul1843 sau 1844 aminteste n Cazania sa prietenul calugarului Pavel - calugarul Nil. Iata cumsunau raspunsurile celor de rit vechi din Bucovina:"...Suntem din categoria cazacilor. n trecut am locuit n zona Dunarii si a Marii Negre sine ocupam cu pescuitul. ntr-o zi, ntmplator, am vazut un om urmarit pe Dunare de pirati. Noiam lasat pescuitul si l-am salvat pe cel aflat n pericol. Omul salvat a nceput sa ne ntrebe cumar putea sa ne rasplateasca. La asemenea ntrebare noi am raspuns ca pentru salvarea unui omnoi nu cerem nimic. A salva un om aflat n necaz este o datorie de crestin. Apoi cel salvat ne-aexplicat ca este ruda cu mparatul austriac si, n semn de mare recunostinta, ne-a invitat sa nestabilim n statul austriac, promitndu-ne multe privilegii. Nen-crezatori, am trimis initial doideputati la mparatul austriac (pe Alexandru si pe Nichifor, n.a.), care ntr-adevar au primit oconfirmare printr-un decret imperial. Iata de ce ne-am mutat aici si, multumita lui Dumnezeu,traim aici linistiti de 50 de ani..."Echilibrat si cu modestie au raspuns bucovinenii la ntrebarile calugarului Pavel, fara saaminteasca ceva despre motivele care i -au determinat sa paraseasca Dunarea, lacul Razim siMarea Neagra, unde dispuneau de mai multe privilegii dect n Austria, puteau sa aiba propriileunitati de cazaci si sa se ocupe cu pescuitul, devenit demult traditional. Ramne sa ghicim ceea cen-au rostit, n discutia mentionata mai sus, stramosii nostri din Bucovina, iar acest lucru nu esteprea greu.Un alt exemplu de "bunavointa" a Rusiei fata de rusii dobrogeni ne poate oferi anul 1806,cnd a nceput un nou razboi ruso-turc (1806-1812) si cnd armatele rusesti i ajuta pe cazacii zaporojeni sa distruga satul Sarichioi dupa o lupta inegala si sngeroasa care a durat trei zile. Side data aceasta o parte a locuitorilor satului Sarichioi si a altor asezari ale ignat-cazacilor, pleacan Bulgaria (Marita si Tatarita) si n interiorul Turciei n Anatolia, pe malul lacului Mainos (BenEvle).Istoria se repeta si n timpul altor razboaie.Dupa aparitia ierarhiei celor de rit vechi de la Fntna Alba, cnd a fost primit n ritulvechi mitropolitul bosniac Ambrosie, autoritatile tariste au cerut cu insistenta trimiterea ierarhuluinapoi la Constan -tinopol si nterzicerea noii ierarhii. Desi pretexte pentru un asemenea act nu s-au gasit, totusi Rusia a obtinut exilarea lui Ambrosie din manastirea de la Fntna Alba ndecembrie 1847 n orasul Tilli, iar manastirea sa fie nchisa pentru o perioada scurta de timp (dela 8 februarie 1848 pna la 2 decembrie 1848).n 1853-1854 n timpul Razboiului Crimeii si a retragerii armatelor rusesti din Dobrogeasub presiunea corpului expeditionar anglo- francez debarcat n apropiere de orasul Varna, unitatilerusesti n -au uitat sa- i duca n Rusia pe toti slujitorii bisericii de rit vechi pe care au reusit sa-icaptureze n ziua de 24 aprilie 1854. Dupa razboi si dupa Congresul de pace de la Paris din anul1856, autoritatile rusesti i -au eliberat pe toti prizonierii, fie ei turci, francezi sau englezi, dar nicinu s -au gndit sa- i elibereze pe episcopii si preotii dobrogeni, condamnati la t emnita pe viatanumai pentru ca erau de rit vechi si nu doreau sa se dezica de propria lor credinta. Scrisoareaepiscopului Arcadii (ntiul) de la Slava este un argument al acelei atentii speciale pe care oacorda statul rus stramosilor nostri din Dobrogea, nu n secolul al XVII- lea, ci chiar la sfrsitulsecolului al XIX- lea. Despre aceeasi grija deosebita marturiseste si profesorul Subotin in brosurasa intitulata "?????????????????? ????????????? ?????? ??????????????? ???????? - A XXV-aaniversare a unirii cu biserica a episcopilor schismatici" (Editura E. Lismer, Moscova, 1890). Sepoate constata ca n timp ce ierarhii nevinovati ai schismaticilor dobrogeni, n frunte cu episcopulArcadii I de Slava, se aflau n be- ciurile manastirii din Suzdal -Spask, tarul Alexandru al II- lea(1855-1881) primea n ziua de 17 august 1865, cu onoruri deosebite alti episcopi, tot de rit vechi,e adevarat ca nu din Dobrogea, ci din Braila si din Rusia. Diferenta dintre ei consta doar n faptulca Arcadii I de Slava si Feodor de Tulcea au refuzat sa treaca la biserica oficiala nikoniana, saumacar la cea "de o credinta" si sa tradeze, n acest fel, pe cea proprie de rit vechi, iar episcopulOnufrie n -a avut suficienta tarie sufleteasca, a renuntat la "ratacirile" de rit vechi si a trecut labise-rica unita, n ziua de 23 iunie 1865. Pentru acest cadou neasteptat, oferit bisericii oficiale,episcopul Onufrie, episcopul Pafnutii, ieromonahul Filaret si arhidiaconul Melchisedec au fostrasplatiti cu primirea lor de catre tarul n persoana. Aproape toti erau din Rusia, si nu din mediulcelor de rit vechi de peste hotare si nu erau, probabil, caliti asa cum s -au dovedit ierarhiidobrogeni, care au preferat 27 de ani de temnita si sa moara departe de cei dragi, dect sa renuntela credinta ortodoxa de rit vechi (episcopul Arcadii si ceilalti). Dupa primirea lui Onufrie si aechipei sale n biserica unita, ei au fost instalati n manastirea Gostimansk, sub supraveghereaatenta a oamenilor ober-procurorului Ahmatov A. P. Au trait n belsug, pastrndu-si "rangurileschismatice" si tineau isonul bisericii oficiale straduindu-se sa ponegreasca credinta celor de ritvechi. n acest scop tnarul Melchisedec s-a dedat la hotie, furnd integral arhiva manastirii de laFntna Alba cu toate documentele ei (Afirmatia apartine profesorului Subotin n lucrareamentionata mai sus, la pagina 13.).Cercetatorii vietii celor de rit vechi afirma adesea ca n perioada prigoanei au existat siintervale de timp cnd atitudinea autoritatilor fata de rascolnici era mai buna. Drept argument seaduce perioada de domnie a tarului Petru al III- lea (1761-1762) si a mparatesei Ecaterina a II-a(1762-1796), ultima invitndu- i pe cei de rit vechi, aflati peste hotare, sa se ntoarca n Rusia numindu- i " sarea pamntului". Daca lucrurile au stat chiar asa, sau altfel, vor stabili cercetarileviitoare, nsa nu se poate declara atitudinea autoritatilor ca fiind binevoitoare, numai pentrusimplul motiv ca m-parateasa s-a pronuntat cu blndete despre cei de rit vechi. Sa nu uitam caarmatele aceleasi mparatese jefuiau si distrugeau localitatile celor de rit vechi din Dobrogea naprilie 1771, lnga cetatea Babadag. Mai degraba, credem se poate aprecia aceasta perioada ca opauza, un respiro, dupa care adeptii ortodoxiei nikoniene se vor ntrece, din nou, n cruzime,urmarind si prigonind pe "criminalii barbosi".Autoritatile si biserica oficiala nu se multumeau numai cu prigoana amintita mai sus, ci sestraduiau sa-i prezinte pe cei de rit vechi n asemenea culori, nct oamenii neavizati sa senspaimnte creznd ca au n fata lor niste rascolnici, criminali periculosi. Stramosii nostri erauprezentati ca ignoranti, salbatici, lipsiti de sentimente omenesti, periculosi pentru existentastatului, fara afectiune fata de familie, fara dragoste fata de patrie, n general ca niste fiintenepamntene, capabile de orice fapta rea. Pentru o asemenea prezentare se foloseau toatemodalitatile, ncepnd cu predica preotului n biserica si ncheind cu activitatea unei armate demisionari, cu zecile de publicatii dedicate dezra-dacinarii acestei miscari sociale.La nceputul secolului al XX- lea, n baza decretului tarului Nicolae al II- lea (1894-1917),prigoana a ncetat, iar mai trziu si biserica oficiala si -a recunoscut greselile si blestemelenedrepte la adresa celor de rit vechi, nsa o atitudine de simpatie se poate observa doar, din cndn cnd, n rndul cercetatorilor. Din partea celor prigoniti a existat totdeauna o atractie fata delimba si cultura rusa, fata de Rusia. Ei totdeauna faceau distinctie ntre poporul rus si autoritati.Trebuie sa recunoastem ca si printre cei de rit vechi exista si mai exista un sentiment denencredere fata de Rusia, dar acest lucru pare sa fie normal dupa tot ce s-a petrecut n trei secol ede prigoana.

Cazacii lui Ignat Nekrasov si zaporojenii

Daca se compara soarta cazacilor lui Nekrasov cu cea a cazacilor zaporojeni, se pot gasiusor asemanari n dezvoltarea lor istorica. La fel ca si ignat-cazacii, zaporojenii au nceput sa fienedoriti n propria lor patrie, n timpul Ecaterinei a II-a, n anul 1775. La fel ca si ignat-cazacii,zaporojenii au gasit adapost la fostul lor inamic, sultanul turc, caruia nu cu mult timp nainte i -auredactat "vestita si insultatoarea scrisoare". Se pot gasi si alte asemanari, numai ca atunci devinemai dificila ntelegerea dusmaniei seculare ntre aceste grupuri de oameni, att de asemanatoridupa origine, limba, dragoste de libertate, bravura si traditii. Este adevarat ca nu este prea clarrolul pe care l -au jucat cazacii zaporojeni n reprimarea rascoalei conduse de Bulavin, nsadusmania ncepe cam de atunci.n anul 1775 armatele tariste au distrus centrul principal al cazacilor ucrainieni"Zaporojskaia Seci" si i -au obligat sa-si caute adapost n Imperiul Otoman. Autoritatile turcesti i -au colonizat pe teritoriul Bulgariei de azi, nu departe de cetatea Silistra. N-au stat prea mult acolozaporojenii, deoarece turcii i -au alungat pentru jafuri si dezordini, asezndu- i n apropiereasatelor celor de rit vechi din Delta Dunarii, n zona Kitirlez (azi Sfntul Gheorghe). Atunci anceput macelul ntre zaporojeni si ignat-cazaci. Zaporojenii atacau localitatile celor de rit vechi,jefuiau, distrugeau si ocupau cele mai bune locuri de pescuit. n anul 1806 i gnat-cazacii dinSarichioi, pierzndu-si rabdarea din cauza vecinilor scandalagii, au atacat, cucerit si distruscetatea zaporojenilor (Zadunaiskaia Seci). n acelasi an Rusia a nceput un razboi mpotrivaTurciei, lovind n primul rnd asezarile celor de rit vechi . Alaturi de unitatile tariste se aflau sizaporojenii condusi de Kalnibolotskii. A fost cucerit satul Dunavat, transformat pentru un timp n centru al zaporojenilor, iar apoi a sosit rndul satului Sarichioi. Atacurile zaporojenilor si alearmatelor tariste veneau nu numai dinspre uscat, ci si dinspre lac. Lupta a fost deosebit decrncena. A durat trei zile si vitejii aparatori ai satului natal au fost nevoiti sa se retraga din fatafortelor coplesitoare ale inamicului. Turcii nu se grabeau sa s ara n ajutorul ignat-cazacilor,cautnd sa profite de ntrzierea unitatilor tariste n fata localitatilor fortificate sau civile ale celorde rit vechi. Satul Sarichioi a fost distrus complet si parea ca nimeni nu va mai dori sa-lreconstruiasca. A trecut razboiul si n 1812-1813 locuitorii satului s-au ntors din pribegie si l -aurefacut rapid. Armatele rusesti si unitatile cazacilor zaporojeni au ramas stapne n Delta pna laurmatorul razboi ruso-turc, din anii 1827-1828.n timpul acestui razboi zaporojenii, n frunte cu atamanul Osip Gladkii, trec din nou departea armatelor rusesti, chiar n timpul luptei, n apropierea orasului Silistra. Semnarea pacii dela Adrianopol n 1829 obliga Rusia sa-si retraga fortele din Dobrogea si o data cu rusii pleaca sizaporojenii. Cei ramasi au fost dezarmati de catre turcii sprijiniti de ignat-cazaci.Distrugerile repetate ale localitatilor dobrogene ale celor de rit vechi i -au determinat,macar n parte, sa paraseasca locurile natale, dar nesigure. O parte din ei s-au ntors n Rusia n1828 asezndu-se lnga Izmail n satele Kugurlui si Nekrasovka fiind condusi de atamanulPolejaev. Altii s -au asezat n zona rului Marita (Bulgaria), iar partea cea mai importanta ahotart sa plece n interiorul Imperiului Otoman n speranta ca nu vor fi nevoiti sa-si refacagospodariile dupa fiecare razboi ruso-turc. Mai ales ca ncetarea unor astfel de razboaie nu sentrezarea.Desele plecari ale ignat-cazacilor din nordul Dobrogei nu lasa aceste locuri fara populatie,ntruct soseau noi si noi fugari din Rusia.n 1853-1854 armatele rusesti, pentru prima data, cruta satul Sarichioi, poate ca si datoritaretragerii din timp a unitatilor ignat-cazacilor pentru a nu angaja lupte cu armata rusa. Soldatiirusi nu mai ataca populatia pasnica, exceptie facnd slujitorii bisericii.Ct priveste pe zaporojeni, dupa 1829, ei nu mai puteau fi adversarii ignat-cazacilor, cuatt mai mult cu ct nici turcii nu le mai acordau nici un fel de ncredere. Dupa aceasta datancepe sa se stinga dusmania dintre cazacii rusi si cei zaporojeni. Aceste doua categorii etnice nunumai ca aveau multe asemanari, dar si deosebiri fundamentale, zaporojenii apartineau, subaspect religios, bisericii oficiale. Se deosebeau si prin obiceiuri si modul de viata, prin rasulbarbii, fumat si chefuri. n comparatie cu ei ignat-cazacii se purtau cu demnitate, ncercnd,macar formal, sa respecte "Legamntul lui Ignat" si mai ales sa nu fumeze si sa nu-si rada barba.Respectul deosebit al stramosilor nostri f ata de lege sau fie si fata de o norma simpla decomportare se poate deduce dintr-un aforism mult ndragit: "Acea tara nu va rezista n care legeanu se va respecta". Si cta ntelepciune contin aceste cuvinte simple!

Schisma n rndul locuitorilorsatului Sarichioi

Schisma bisericii ruse din 1654 s-a transformat ntr-o tragedie pentru milioane de oameni,nsa, din pacate, n -a fost ultima, urmndu -i altele mai reduse ca proportie, dar la fel de dureroaseca efect. Din cauza vigilentei deosebite a autoritatilor si a Sinodului, cei de rit vechi n -au reusitsa-si constituie o ierarhie religioasa proprie si sa prentmpine aparitia a noi secte, fratii saucurente. Toate subterfugiile liderilor celor de rit vechi pentru a constitui o ierarhie independentan-au avut nici un succes. Episcopii si mitropolitii care si exprimau dorinta de a trece la rit vechi,parasind bise-rica oficiala, ajungeu fie n temnita, fie erau "convinsi" sa se ntoarca n snul bisericii nikoniene.Datorita acestei vigilente deosebite a auto-ritatilor, cei de rit vechi s-au mpartit n doua:cei cu preoti fugari (beglopopovt) si cei fara popa (bespopovti). Mai trziu au aparut o multimede secte si ramuri, care se pot ncadra toate n cele doua grupe aparute initial.Cei de rit vechi asezati n Dobrogea de nord, mai ales la Sarichioi, apartineau grupuluicelor care acceptau preotii fugari si se declarau apartinnd centrului religios de la Vetca. Eiprimeau preoti, conform regulilor stabilite de sinoadele ecumenice, din rndul celor ce paraseaubiserica oficiala, prin ungerea cu sfntul mir. Deseori preotii acceptati de cei de rit vechi nucorespundeau cerintelor comunitatii din cauza profilului lor moral ndoielnic si de aceea locuitoriisatului se multumeau cu slujitorii mireni alesi din rndul lor. Asa a fost pna n anul 1843, cndcei de rit vechi au decis sa ntemeieze o ierarhie proprie undeva n afara Rusiei. Calugariimanastirii Lavrentievsk au delegat pe Pavel Vasiliev si Alimpii Miloradov sa gaseasca un loccorespunzator pentru nfiintarea ierarhiei, iar apoi sa gaseasca si un episcop sau mitropolit, dornicsa treaca la rit vechi.n peregrinarile lor prin strainatate calugarii Pavel si Alimpii au vizitat pe cei de rit vechidin Bucovina, acestia bucurndu-se de multe privilegii n Imperiul Habsburgic, n bazadecrertului lui Iosif al II- lea din 9 octombrie 1783. Le-a placut delegatilor din Starodubie, sicentrul spiritual al "rascolnicilor" din Bucovina - manastirea Fntna Alba. Dupa stabilireastatutului juridic al man astirii si primirea unei aprobari scrise din partea mparatului Ferdinanddin 29 septembrie 1844, cei de rit vechi au hotart ca sediul viitoarei ierarhii sa fie la FntnaAlba.Calugarii delegati au vizitat si satul Sarichioi pentru a-i cunoaste si pe cei de rit vechi dinDobrogea, care dispuneau si ei de o manastire la Slava Rusa, n mijlocul unei paduri minunate.Locul nu corespundea pentru stabilirea sediului ierarhiei din cauza prezentei n zona a armatelorrusesti si a deselor razboaie ruso-turce. n prima jumatate a secolului al XIX- lea, Delta Dunarii seafla "de facto" sub controlul Rusiei. Totusi Dobrogea nu putea sa ramna neimplicata cnd sepunea problema nfiintarii unei ierarhii independente. Aici se gaseau multe asezari rusesti, cutoate razboaiele si distrugerile repetate, aici se afla centrul ignat-cazacilor n centrul fortificatSarichioi si tot aici si avea resedinta atamanul ignat-cazacilor, Osip Semionovici Goncear (despre care se spune ca locuia si la Tulcea, si uneori la Jurilovca).Cu ajutorul acestui influent ataman si a protectorului sau Mihail Ceaikovski (aliasMahomed Sadc -Pasa), trimisii celor de rit vechi au putut colinda tot rasaritul ortodox si sa-lconvinga pe mitropolitul bosniac din Saraievo, Ambrosie sa treaca la ritul vechi. n 1846delegatii, mpreuna cu Osip Semionovici si cu mi-tropolitul avnd documente pe numele lui CarpCarpov, au trecut prin asezarile dobrogene ale celor de rit vechi si binenteles au vizitatSarichioiul. Traditia orala a satului afirma ca multora din locuitori le-a displacut mitropolitul grecprin necunoasterea limbii ruse si prin aceea ca a numit-o pe Sfnta Maria "nebo-cadna"( adicafecioara, n turca). Dupa aceasta vizita ncepe framntarea religioasa la Sarichioi. O parte dinlocuitori, n frunte cu atamanul Osip Semionovici l -au acceptat pe mitropolit si erau gata sa-sistabileasca propriul candidat la preotie. Cealalta parte, n frunte cu diacul Mihail Kudreavet, arefuzat sa- l recunoasca pe noul sef spiritual al celor de rit vechi. Dobrogenii urmau sa hotarascaasupra acceptarii sau respingerii mitropolitului, la Soborul Mare de la manastirea Slava Rusa, nziua de 23 iunie 1846, unde au fost invitati de- legatii din ambele partide (acolo unde existau) dinfiecare localitate. Din Sarichioi adversarii mitropolitului nu au ajuns pna la Slava Rusa,ntelegnd ca nu vor putea sa influenteze hotarrea soborului. Hotarrea adoptata la manastire decatre rusii de la sud de Dunare a fost dusa la Fntna Alba de catre calugarul Onufrie si se propunea o varianta mai simpla de primire a mi-tropolitului, conform regulilor sinoadelorecumenice. Asa s-a conturat n 1846 o schisma a celor de rit vechi din Sarichioi n doua curente:unul, mai numeros si mai influent, a unit majoritatea locuitorilor din categoria ignat-cazacilor, iarcelalat, mai conservator si compus din tarani si pescari ce nu respectau legile lui Ignat, si erauadversarii egalitatii sociale, n special, adversari ai mitropolitului Ambrosie. Adeptii noii ierarhiide la Fntna Alba ncep sa fie numiti "popovt" (popejniki), iar adversarii lor au primit o poreclanu prea frumoasa, de "fara popa" (bezpopovt) sau reuniti (svodne de la cuvntul svoditi si nu acununa).n literatura oficiala cei de rit vechi apartinnd ierarhiei de la Fntna Alba au fost numiticel mai des "austrieci" (pentru ca Bucovina, unde se afla manastirea, apartinea Imperiului Austriac), iarcei ramasi n afara ierarhiei au fost "uitati" de propaganda oficiala deoare-ce prezentau un"pericol" mai mic dect " austriecii".Despre motivele reale ale schismei n snul comunitatii celor de rit vechi din Sarichioi nanii 1846-1858, nu din cauza credintei sau a ritului, ci din cauza acceptarii sau neacceptariiierarhiei de la Fntna Alba, se pot face doar presupuneri deoarece au fost studiate putinedocumente, daca omitem hotarrea judecatoriei orasului Silistra si cele doua scrisori ale diaculuiKudreavet. Prin hotarrea judecatoriei din 1857 s -a stabilit ca niciunul din cele doua curen tereligioase nu trebuia sa faca presiuni asupra locuitorilor satului. Fiecare locuitor trebuia sahotarasca singur si absolut liber n care din cele doua grupuri sa intre. Ct priveste scrisorilediacului, ele au fost adresate celor de rit vechi din Moskova si din toata Rusia. n prima scrisoareMihail Kudreavet face apel la toti cei de rit vechi sa nu accepte ierarhia de la Fntna Albantemeiata de mitropolitul Ambrosie deoarece aceasta nu este dreptcredincios si a fost botezat nuprin scufundare, ci prin turnarea apei peste el. Daca n 1847 n ziua de 4 august diacul dinSarichioi se pronunta mpotriva noii ierarhii, n a doua scrisoare, datata n 1857, cere iertarepentru ratacirea sa si ncearca sa- i convinga pe cei de rit vechi din Rusia despre onorabilitateamitropolitului. Diacul si -a format noile convingeri n timpul calatoriei autoimpuse n Grecia siEgipt n anii Razboiului Crimeii din 1853-1856. Despre acest deceniu de framntari religioase nviata satului s-ar putea afla multe din arhiva bisericeasca, din pacate mistuita de foc n ziua de 13februarie 1862, o data cu biserica.Se pot emite si alte presupuneri, precum teama diacului de a -si pierde influenta dupaalegerea preotului. Probabil ca diacul nu putea fi hirotonisit preot din cauza vrstei si a vietii nconcubinaj cu sotia (nefiind cununat,din lipsa preotului). Ar mai putea sa fi fost si alte pricinilegate de profilul moral sau anumite semne fizice.n anul 1858 a fost hirotonisit la Sarichioi, de catre episcopul Arkadii al II-lea de Slava(cunoscut si sub porecla de "barbosul"), primul preot, n persoana tnarului Alexei (un proaspatfugar din Rusia). n 1858 s-au conturat cu precizie, dupa 11 ani de framntari, cele doua curentereligioase ale celor de rit vechi. Primul continua sa fie fara ierarhie si sa accepte preoti fugari, iaral doilea este supus ierarhiei de la Fntna Alba. Pna n 1862 ambele curente folosesc singurabi-serica si acest lucru se dovedea a fi nu tocmai comod. n 1862 cei"fara popa" au nceput saridice o biserica se-parata si n acelasi an, n noaptea de 12 spre 13 februa-rie, la ora 1, a ars dintemelii, n mprejurari neclare, bi -serica de lemn, comuna. n scurt timp ambele secte ridica,fiecare, cte o biserica mare si frumoasa din caramida si piatra. Cei fara popa si pierd destul derepede adeptii, ramnnd spre sfrsitul secolului al XX- lea doar cu o cincime din locuitori.Putini din cei de rit vechi din localitatile dobrogene i -au urmat pe "schismaticii" dinSarichioi. Au fost cazuri putine doar la Tulcea si la Slava, nu si n celelalte sate. Unele familii dinGhindaresti si din alte sate, unde cvasitotalitatea locuitorilor au acceptat ierarhia de la Fntna Alba, s -au mutat la Sarichioi si Tulcea pentru a - i sustine pe cei putini "dreptcredinciosi". Spreexemplificare se poate aminti familia Vasile (Novoseliskie) la Sarichioi.Viitoarele cercetari vor aduce fara ndoiala clarificarea tuturor cauzelor noii schisme ncomunitatea satului, nsa, se pare, ca de pe acum se po