Satele cu "ceangai" din Moldova. Identaitate si Cultura - Raport final 2002

Universitatea din Bucureşti Centrul de Sociologie Urbană şi Regională CURS

2002

Satele cu „ceangăi” din

Moldova

Identitate şi cultură Sondaj de opinie

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI. CURS SA . SATELE CU „CEANGĂI” DIN MOLDOVA 1

CUPRINS

PRECIZĂRI METODOLOGICE PRIVIND EŞANTIONAREA ŞI APLICAREA SCALEI DISTANŢEI SOCIALE 2

EŞANTIONAREA 2

SCALA DISTANŢEI SOCIALE 3

MODELUL CERCETĂRII 3

ATITUDINILE ETNICE ALE POPULAŢIEI DIN SATELE CU „CEANGĂI” DIN MOLDOVA 5

PROFILUL ETNOCULTURAL 5

„NAŢIONALITATEA” CEANGĂILOR. CEANGĂII – GRUP CULTURAL-RELIGIOS 6

ROMÂNII 7

MAGHIARII 8

ÎN CE LIMBĂ VOR „CEANGĂII” SĂ ÎNVEŢE ŞI SĂ FIE OFICIATĂ SLUJBA RELIGIOASĂ? 9

SCALA DISTANŢEI SOCIALE LA „CEANGĂII” DIN MOLDOVA 10

.

Studiul „ Satele cu ceangăi din Moldova” a fost realizat la solicitarea Ministerului

Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Informaţiilor Publice.

Realizarea studiului a fost asigurată de Universitatea din Bucureşti (Catedra de

Sociologie) şi Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS din Bucureşti. Datele

prezentate în raport au fost obţinute prin cercetări sociologice, antropologice, etno-

lingvistice şi etno-religioase, realizate în zonele locuite de ceangăi, în lunile martie şi aprilie

2002.


Precizări metodologice privind eşantionarea şi aplicarea scalei distanţei sociale

Eşantionarea

Eşantionarea are ca obiect de referinţă satele cu „ceangăi” din Moldova. Chiar dacă există „ceangăi” şi în alte localităţi urbane şi rurale din România, în zona rurală a unor judeţe din Moldova se regăseşte majoritatea „ceangăilor”. Aici sunt

mai cunoscute anumite tradiţii istorice ale acestei populaţii. Şi tot „ceangăii” din această zonă fac obiectul unor controverse politice la nivelul Comisiei pentru minorităţi de la Consiliul Europei.

Eşantionul are un volum de 1056 persoane şi este reprezentativ pentru populaţia rurală din satele cu „ceangăi”, cu o marjă de eroare maximă de ±3% la un nivel de încredere de 95%.

A fost elaborat un eşantion probabilist stratificat şi bistadial. Eşantionul a fost stratificat în primul stadiu şi aleator în cel de-al doilea.

Aşadar universul de eşantionare este constituit din satele cu „ceangăi” din Moldova. Pentru a identifica satele cu „“ceangăi”” din Moldova au fost obţinute informaţii de la Institutul Naţional de Statistică, care a indicat aşezările cu „ceangăi” din judeţele din Moldova la recensământul din 1992, şi de la Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova.

S-a estimat că 90% din populaţia „ceangăiască” din Moldova se regăseşte în judeţul Bacău şi 10% în judeţele Iaşi, Neamţ şi Vrancea. Eşantionul a fost stratificat în primul stadiu în acord cu această distribuţie a populaţiei din satele cu „ceangăi” din Moldova (90% în Bacău şi 10% în celelalte trei judeţe din regiune) şi în acord cu mărimea populaţiei din satele cu „ceangăi” (vezi „Eşantionul studiat”).

Au fost reţinute astfel în investigaţie 33 de sate, respectiv toate cele 30 de sate cu „ceangăi” din judeţul Bacău (în proporţie de 90% din eşantion) şi câte un sat din celelalte trei judeţe contingente, pentru proporţia de 10% din eşantion. Cele 33 de sate fac parte din 15 comune.

Distribuţia eşantionului pe sate şi judeţe este reprezentă cartografic. De menţionat că nu în toate satele din comunele prezentate există „ceangăi”.

Metoda de selecţie aleatorie a gospodăriilor şi persoanelor intervievate a fost „random route”, folosind ca interval de selecţie un pas statistic rezultat din împărţirea populaţiei satului la numărul de subiecţi de intervievat şi apoi la 2, astfel încât să existe resurse pentru acoperirea cazurilor absente sau a refuzurilor.


Structura eşantionului rezultat se încadrează în marja de eroare calculată de maximum ±3% pentru principalii indicatori mai cunoscuţi. De exemplu, din punct de vedere al structurii etnice, populaţia comunelor incluse în eşantion din judeţul Bacău prezintă valori comparabile cu cele rezultate din recensământul din 1992. Ponderea românilor din eşantion este de 93% comparativ cu 95% la recensământul din 1992, a maghiarilor de 5,5%, comparativ cu 4% la recensământul din 1992. Alte etnii au o pondere de circa 1% atât în eşantion, cât şi la recensământul din 1992. O abatere semnificativă se înregistrează totuşi la structura pe sexe a subeşantionului de „ceangăi” unde ponderea bărbaţilor (51%) faţă de femei (49%), este mai mare decât cea la nivel naţional (49% bărbaţi şi 51% femei). Acest fapt poate fi explicat prin refuzul unor bărbaţi „ceangăi” de a accepta să se vorbească cu soţia. Abaterea nu influenţează însă rezultatele, ponderea eşantionului arătând că nu apar diferenţe de opinie datorate acestei situaţii. Pentru structura eşantionului vezi graficele corespunzătoare.

Scala distanţei sociale

În ceea ce priveşte studiul atitudinilor etnice ale populaţiei din zona investigată s-a aplicat şi Scala distanţei sociale (SDS), un instrument de măsurare utilizat şi validat pe plan internaţional.

„Scala lui Bogardus” a fost adaptată şi aplicată pentru prima dată în România în cercetarea atitudinilor etnice ale românilor în 1992. Precizăm doar că în cercetarea atitudinilor etnice ale populaţiei din zona investigată am măsurat distanţa socială după răspunsurile la şapte întrebări ordonate de la atitudinea intens pozitivă (întrebarea nr. 7) la atitudinea intens negativă (întrebarea nr. 1). Cele şapte întrebări au fost formulate astfel:

7) Aţi fi de acord (dacă ar fi cazul) să vă căsătoriţi cu persoane din România de etnie ...; 6) să aveţi prieteni apropiaţi ...; 5) să aveţi vecini de locuinţă ... 4) să trăiască în localitatea dvs. ... 3) să aibă cetăţenia dvs. ... 2) să fie numai vizitatori în localitatea dvs. ... ; 1) să fie mutaţi (daţi afară) din localitatea dvs. ...

Modelul cercetării

Studiul de faţă şi-a propus să realizeze o evaluare a identităţii etnice şi cultural-religioase a populaţiei care locuieşte în sate cu „ceangăi” din Moldova.

Aşa cum reiese din precizările metodologice, satele cu „ceangăi” sunt repartizate în patru judeţe din Moldova şi anume: în judeţul Bacău (în proporţie de 90%), respectiv Iaşi, Neamţ şi Vrancea (în proporţie de 10%).

Au fost cuprinse în eşantion 30 de sate judeţul Bacău şi 3 din celelalte judeţe, s-au adunat date din teren (prin sondaj probabilist, bistadial) în raport cu următoarele dimensiuni (vezi „Aspecte investigate”):


- autoevaluarea etnică („cine sunt eu din punct de vedere etnic?”);

- percepţia situaţiei de „ceangău” (se consideră şi / sau este considerat „ceangău”);

- cunoaşterea vorbirii „ceangăieşti”;

- vorbirea folosită de obicei în familie;

- autoidentificarea prioritară (gradul de etnocentrare).

În analiză indicatorii amintiţi sunt intersectaţi cu principalele caracteristici socio-demografice. La aceşti indicatori de autoidentificare au fost adăugate alte variabile pentru cei ce se autodefinesc sau sunt numiţi de alţii prin cuvântul “ceangău”, adică se consideră sau sunt etichetaţi „ceangăi”.

La acestea s-au adăugat variabile etnoreligioase (autodefinirea lor din punct de vedere etnic şi confesional), precum şi alte aspecte privind însemnătatea vorbirii “ceangăieşti” pentru cei care folosesc o astfel de vorbire în familie.

A fost aplicată, în fine şi scala distanţei sociale şi, de asemenea au fost aplicate întrebări referitoare la cunoaşterea unor organizaţii guvernamentale, care îşi desfăşoară activitatea în zonă (cu preocupări privind activitatea „ceangăilor”).

Toate aceste date pot fi integrate în contextul unor informaţii referitoare la autoevaluarea situaţiei economice actuale, trecute şi viitoare a gospodăriilor; la gravitatea problemelor sociale de la nivelul localităţii de reşedinţă a populaţiei investigate şi la încrederea acestei populaţii în diferite instituţii.

2

Atitudinile etnice ale populaţiei din satele cu „ceangăi” din Moldova

Profilul etnocultural

Plecând de la indicatorii identităţii etnice, cercetarea atestă existenţa în satele cu „ceangăi” din Moldova, a românilor în proporţie de 93% şi maghiarilor cu o pondere de 5,5%. Circa 1,5% din populaţia satelor cu „ceangăi” din regiunea Moldova se consideră de altă etnice, respectiv rrom, german şi chiar „ceangău” (vezi grafic „Care este naţionalitatea dvs.?)

Prin urmare profilul zonei este dat în primul rând de ponderea majoritar românească a populaţiei (93%) la care se adaugă cei 5,5 % maghiari şi cei circa 0,5% care se declară în primul rând „ceangăi” şi 1% altele.

Studiul populaţiei care locuieşte în satele cu „ceangăi” din Moldova (33 de sate) atestă că din punct de vedere al identificării prioritare sau auto-centrării etnice, locuitorii acestor zone se consideră în primul rând:

1) 92,8% din totalul acestei populaţii se declară în primul rând români;

2) 5,0% din totalul populaţiei adulte din satele cu „ceangăi” în regiunea Moldova, se declară maghiari;

3) 0,4% dintre cei ce locuiesc în satele cu ceangăi din Regiunea Moldova se declară „ceangăi”.

4) 0,7% se consideră de alte etnii, respectiv romi şi germani

5) 1,1% nu ştiu / nu răspund. (conform graficului privind „Din punct de vedere al naţionalităţii, dvs. ce vă consideraţi a fi, în primul rând? Dar în al doilea rând?”)

Pe baza indicatorilor de autoidentificare şi hetero-identificare s-a constatat că grupul „ceangăilor” este un grup de populaţie cu identitate cultural-religioasă. Circa un sfert, respectiv 26% din populaţia adultă a satelor cu „ceangăi” din Moldova se autoidentifică sau este etichetată ca „ceangăiască”. De observat, totuşi, că doar 13% dintre „ceangăi” se declară astfel, adică îşi asumă identitatea de „ceangău” (vezi grafic „Dvs. vă consideraţi „ceangău sau alţii vă numesc aşa?”).

Dacă acceptăm o astfel de tipologie şi anume că în satele cu „ceangăi” din Moldova avem în esenţă două grupuri etnice şi un grup cultural religios, putem încerca să le caracterizăm pe fiecare pe baza datelor din sondaj.


Problema cea dintâi, care se pune, este de a determina cine sunt ceangăii în raport cu autoidentificarea (ce se consideră a fi ei din punct de vedere etnic şi etno-religios). Sunt ei tot români? Sunt maghiari? Ori sunt o grupare distinctă atât de unii cât şi de alţii?

În al doilea rând, trebuie să determinăm în ce măsură ei se consideră (autoidentifică) a fi de „etnie românească”, „maghiară”, sau distinctă.

„Naţionalitatea” ceangăilor. Ceangăii – grup cultural-religios

Grupul cultural-religios de oameni care se consideră şi / sau sunt consideraţi “ceangăi” cuprinde peste un sfert (26%) din populaţia satelor cu “ceangăi” din regiunea Moldova. Ei se distribuie în proporţii diferite în cadrul comunelor cu “ceangăi” din regiunea Moldova (vezi harta „Distribuţia populaţiei de “ceangăi” pe comunele investigate”).

Caracteristicile identitare ale acestui grup sunt:

este format în proporţie de 90% din subiecţi care se consideră (autodefinesc) români, 8% care se consideră din punct de vedere etnic maghiari şi 2% de alte naţionalităţi, situaţia fiind diferită pe satele cu „ceangăi” (vezi harta „Ceangăi români şi maghiari pe comune”);

din punct de vedere al identificării ca “ceangăi”, jumătate se numesc ei (autoidentifică) “ceangăi” şi jumătate sunt numiţi de alţii astfel (heteroidentificaţi). Dacă ar fi să vorbim de identitate asumată atunci am putea spune că numai jumătate din totalul populaţiei „ceangăieşti” (care reprezintă 26% în populaţia zonei) ar putea fi inclusă în această categorie (vezi grafic „Dvs. vă consideraţi ceangău sau alţii vă numesc aşa?”);

din totalul de 26% „ceangăi”, cei care cunosc vorbirea ceangăiască reprezintă 90%. Cei circa 10% dintre ei care nu cunosc vorbirea ceangăiască dar se declară “ceangăi” sunt aproape în totalitate de etnie maghiară (vezi grafic „Dvs. cunoaşteţi vorbirea ceangăiască?”);

din cei 26% ceangăi o proporţie de 62% utilizează de obicei vorbirea ceangăiască în familie, 31% utilizează de obicei româna şi 7% utilizează de obicei maghiara (vezi grafic „Ce vorbire utilizaţi de obicei în familie?”);

din punct de vedere al religiei, „ceangăii” se consideră în proporţie de 96% romano-catolici şi 4% se consideră ortodocşi (vezi grafic „Structura eşantionului de ceangăi”).

Ce înseamnă pentru “ceangăi” să fii considerat “ceangău” din punct de vedere al naţionalităţii (vezi grafic „Ce înseamnă pentru dvs. să fiţi considerat ceangău din punct de vedere al naţionalităţii?”):


că sunt români chiar dacă sunt numiţi “ceangăi” -78%;

că sunt maghiari chiar dacă sunt numiţi “ceangăi” -7%;

nu ştiu / nu răspund - 5%.

În raport cu religia, a fi considerat “ceangău” înseamnă pentru această populaţie:

sunt român de religie catolică – 80%;

sunt maghiar de religie catolică – 8%;

nu ştiu / nu răspund – 12%.

Astfel, ceangăii sunt români de confesiune catolică, într-un procent de circa 80%. Cei 7-8% care totuşi raportează atributul de ceangău la etnonimul maghiar sunt exclusiv populaţie de etnie maghiară.

Doar 0,4% dintre “ceangăi” se consideră ca fiind altceva, deosebit de români şi maghiari, fără să poată defini acest „altceva”. (vezi grafic „Ce înseamnă pentru dvs. să fiţi considerat ceangău din punct de vedere al religiei?”)

Din totalul de 26% câţi sunt cei ce se consideră sau sunt consideraţi de alţii drept „ceangăi” în Regiunea Moldovei, 88,7% se consideră în primul rând români şi 6,5% se consideră a fi în primul rând maghiari, 1,5% se consideră în primul rând ceangăi, restul de 0,4% se consideră germani şi 2,9% nu răspund. În consecinţă, ceangăii se autodefinesc români într-o proporţie de circa 89%. (vezi graficul „Din punct de vedere al naţionalităţii dvs. ce vă consideraţi în primul rând? Dar în al doilea rând?).

Românii

Care este situaţia românilor?

Dacă, în cazul ungurilor 33% declară cunoaşterea vorbirii ceangăieşti şi circa 12% utilizează de obicei vorbirea ceangăiască în familie, în schimb la români (93% din totalul populaţiei în satele cu ceangăi din Moldova), 49% cunosc vorbirea „ceangăiască” şi, pe de altă parte, 27% dintre ei declară că, de obicei, utilizează în familie vorbirea ceangăiască. (Vezi graficele „Dvs. cunoaşteţi vorbirea ceangăiească? % dintre români” şi „Ce vorbire folosiţi de obicei în familie?” % dintre români)

Sub alt aspect consemnăm că 25% dintre români declară că se consideră şi / sau sunt consideraţi „ceangăi”. Se poate observa o reţinere a românilor de a se considera „ceangăi” (echivalentă cu circa 2%), de vreme ce peste 27% dintre ei folosesc de obicei vorbirea ceangăiască. Pentru românii care se consideră şi / sau sunt consideraţi “ceangăi” (cei 25%), a fi “ceangău” înseamnă din punct de vedere etnic a fi român, în proporţie de 98%,


chiar dacă sunt numiţi de alţii “ceangăi” şi doar pentru 2% dimensiunea etnică nu are importanţă sau semnificaţie.

Recapitulând, constatăm că, din punct de vedere religios, românii care se consideră şi / sau sunt consideraţi “ceangăi”, circa 99% se autoidentifică români de religie catolică (romano-catolică).

De altfel, din punct de vedere al identificării prioritare sau a nivelului de etnocentrism aproape 99% dintre români se consideră în primul rând români şi doar circa 1% se consideră în primul rând “ceangăi” (0,5%), rrom, maghiari sau nu ştiu (0,5%) (vezi grafic „Din punct de vedere al naţionalităţii, dvs. ce vă consideraţi a fi, în primul rând? Dar în al doilea rând?” % din total români).

De abia în al doilea rând, circa 5% dintre români se consideră “ceangăi” şi 1% maghiari şi germani, pentru 93% dintre români ne-existând o a doua identificare (etnică sau culturală).

Doar 3,5% dintre români cunosc vreo organizaţie neguvernamentală care acţionează în zonă.

Structura pe sexe şi vârste (ca şi cea în funcţie de educaţie şi studii) a populaţiei româneşti din zonă este similară celei pe total eşantion.

Din punct de vedere al religiei românii din satele cu “ceangăi” din Moldova se consideră în proporţie de 75% romano-catolici, în proporţie de 24% de religie ortodoxă, 1% fiind de altă religie sau nedeclarând de ce religie aparţin.

Maghiarii

Dacă ar fi, deci, să conchidem asupra profilului etnoreligios al grupului de „ceangăi” ar trebui să spunem că ei sunt şi se consideră români şi numai o proporţie mică dintre ei, care provin dintre maghiari leagă trăsătura de ceangău de etnonimul maghiar. Când raportăm datele acestea la totalul populaţiei adulte maghiare din satele cu „ceangăi” (5,5% se autoidentifică maghiari) constatăm că 20,7% dintre ei se consideră ceangăi, şi 19% declară că sunt „identificaţi” ca atare (heteroidentificare).

Circa 33% dintre cei care se consideră maghiari apreciază că cunosc vorbirea ceangăiască.

Doar 12% dintre maghiari declară că utilizează de obicei vorbirea ceangăiască în familie faţă de peste 86% procentul celor care declară că utilizează de obicei limba maghiară.

Se poate observa că, spre deosebire de români, maghiarii supraestimează calitatea lor de “ceangăi”, de vreme ce, faţă de 12% ponderea acelora dintre ei care utilizează de obicei vorbirea ceangăiască şi 40% ponderea celor dintre ei care se autoidentifică şi / sau sunt identificaţi ca “ceangăi” (21% dintre ei se autoidentifică drept “ceangăi”, deci au o identificare asumată) există o diferenţă


de 28 puncte procentuale. (Vezi graficul „Dvs. cunoaşteţi vorbirea ceangăiască? % din total maghiar.” „Ce vorbire folosiţi de obicei în familie? % din total maghiari”)

Să fie aceasta rezultatul unei campanii de propagandă sau o simplă incoerenţă a unor maghiari care, deşi declară că nu cunosc şi nu practică vorbirea ceangăiască se consideră totuşi “ceangăi”? Este o problemă care merită a fi studiată în continuare, alături de cea a românilor, care-şi subestimează calitatea de “ceangău” deşi cunosc şi practică vorbirea ceangăiască.

Este de presupus că aceia dintre ei (ca locuitori ai satelor cu „ceangăi”) care sunt maghiari se consideră, cum e firesc, în primul rând „maghiari”. Maghiarii se consideră în primul rând maghiari în proporţie de 87,9%, în proporţie de 8,6% se consideră români. Şi nu răspund 3,4%. În fine, maghiarii se consideră în al doilea rând: români 24,1%, maghiari 3,4% şi nu există maghiari care să se considere nici în al doilea rând ceangăi, din punct de vedere etnic. (Vezi graficul „Din punct de vedere la naţionalităţii dvs. ce vă consideraţi a fi în primul rând? Dar în al doilea rând? % din total maghiari).

Nici un maghiar din satele cu ceangăi din Moldova nu se consideră etnic ceangău, nici în primul rând, nici în al doilea rând. De altfel pentru 96% dintre ceangăii maghiari acest lucru înseamnă ca sunt maghiari de religie catolică).

Pe de altă parte, dintre cei 5,5% maghiari în eşantionul celor ce locuiesc în satele cu ceangăi, 20,7% îşi asumă şi identitatea de „ceangău”, dar nu ca pe un una etnică, ci drept una „culturală şi confesională”, deci, locală, adică doar ca o particularitatea a „locului” prin care se disting de alţi co-etnici din alte zone locuite de maghiari.

În ce limbă vor „ceangăii” să înveţe şi să fie oficiată slujba religioasă?

Dintre cei circa 27% al celor care utilizează vorbirea „ceangăiască” în familie, 97% ar dori ca învăţământul pentru copiii lor să se desfăşoare în limba română, 2% în limba maghiară (deşi dintre cei ce folosesc acest grai, 21% consideră că acesta e mai apropiat de limba maghiară, 65% o consideră un „grai local”, 10% o consideră mai apropiată de limba română şi 3% o consideră a fi altceva fără a preciza ce anume) şi 1% nu ştiu / nu răspund (vezi grafic „În ce limbă aţi dori să se desfăşoare învăţământul pentru copiii dvs.?” % din totalul celor care folosesc în familie vorbirea ceangăiască).

În ceea ce priveşte slujba religioasă şi deci limba în care ar voi să se roage la biserică, circa 96% dintre „ceangăi” ar dori ca limba de oficiere a slujbelor religioase să fie în limba română, 3% în limba maghiară şi 1% în „limba ceangăiască” (vezi grafic „În ce limbă aţi dori să fie oficiată slujba religioasă?” % din totalul celor care declară că folosesc în familie vorbirea ceangăiască).


3

Scala distanţei sociale la „ceangăii” din Moldova Un număr de 275 de persoane (din totalul de 1056 de persoane intervievate) se autoidentifică sau sunt etichetate de alţii ca fiind „ceangăi”. Cum se raportează aceste persoane la maghiari şi la români?

Tabelul 2. Valoarea indicilor obţinuţi prin aplicarea Scalei distanţei sociale pe populaţia autoidentificată „ceangăi”

A Număr respondenţi Indicele distanţei sociale

Maghiari 242 0,61

Români 253 0,09

Notă. Diferenţa până la 275 (numărul persoanelor care se autoidentifică „ceangăi”)

reprezintă numărul persoanelor care nu au răspuns. Cu cât indicele distanţei sociale este

mai mic cu atât se apropie de etnia respectivă (vezi grafic).

Pentru a verifica dacă populaţia care se autoidentifică ori este numită de alţii drept „ceangăi” se autopercepe mai degrabă de etnie română sau de etnie maghiară, am comparat „patern-ul atitudinilor etnice” al acesteia cu cel al populaţiei care se autoidentifică români (Tabelul 3). Am pornit de la ipoteza că lipsa diferenţelor statistice dintre răspunsurile celor două categorii de populaţie indică apartenenţa la acelaşi grup etnic.

Datele investigaţiei noastre conduc la concluzia că populaţia autoidentificată „ceangăi” se percepe mai degrabă de etnie română decât maghiară (Tabelul 2).

Tabelul 3. Valoarea indicilor obţinuţi prin aplicarea Scalei distanţei sociale la populaţia care se autoidentifică „ceangăi” (N = 275) şi la populaţia care se autoidentifică români (N = 983)

Grupul etnic IDS

C R diferenţa.

Maghiari 0,61 1,23 0,38

Români 0,09 0,10 0,01

Notă.

IDS = Indicele distanţei sociale; C = Persoane care s-au autoidentificat „ceangăi”.

R = Persoane care s-au autoidentificat români.

Din datele cuprinse în tabelul 3 rezultă că atitudinile etnice ale persoanelor care se numesc ori sunt numite de alţii „ceangăi” au un pattern al atitudinilor etnice apropiat de cel al persoanelor care s-au autoidentificat români. Ambele categorii


de populaţie manifestă faţă de români cel mai înalt grad de „înţelegere şi de afecţiune”.

Coeficientul de corelaţie a rangurilor (Spearman), având valoarea 0,65, indică o corelaţie la limita dintre „moderat” şi „statistic înalt semnificativă” între atitudinile etnice ale celor două categorii de populaţie.

Concluzia ce se poate desprinde din studiul atitudinilor etnice folosind Scala distanţei sociale este că, exprimând atitudinea cea mai favorabilă faţă de români şi având un pattern atitudinal asemănător cu cel al românilor, persoanele care s-au identificat „ceangăi” au caracteristici psihologice specifice etniei româneşti.

Satele cu "ceangai" din Moldova. Identaitate si Cultura - Raport final 2002

Documents

Transcript of Satele cu "ceangai" din Moldova. Identaitate si Cultura - Raport final 2002