Sarpele de casa

Sarpele de casa Sarpele de casa (Natrix natrix) nu este un sarpe veninos si nici constrictor, fiind frecvent intalnit in Europa si, respectiv, in Romania. Ei sunt dificil de sesizat intrucat se deplaseaza rapid si sunt extrem de precauti. Intrucat ei isi incalzesc corpurile prin intermediul mediului ambiant, acesti serpi se tolaneasc la soare imediat dupa mijirea zorilor pentru a-si ridica temperatura corporala suficient incat sa fie apti pentru a-si desfasura activitatile normale si pentru a-si digera prada.

Aspectul exterior

Sarpele de casa este, in general, verde inchis sau maroniu cu un colier (doua pete semilunare) caracteristic galben, crem sau portocaliu situat in spatele capului, particularitate care explica o alta denumire a sa, de sarpele cu inel. Coloritul sau poate fi de asemenea de la gri pana la negru. Fata interna a corpului este intotdeauna mai deschisa la culoare. Pe partile laterale ale corpului se pot sesiza dungi verticale. Linii negre coboara de la nivelul ochilor lor mari si aurii, cu pupila rotunda, pana la comisurile gurii. Limba lui bifurcata este de culoare albastru-negru, ca si irisul. Ochii si narile sunt dispuse pe partile laterale ale capului. Indivizii complet negri (melanistici) si albinosii sunt rar intalniti. Solzii sunt dispusi longitudinal, de-a lungul corpului. Masculii pot fi identificati pe baza prezentei unei umflaturi la nivelul bazei cozii si a lungimii mai mari a cozii in comparatie cu femelele, precum si in urma numararii solzilor subcaudali (68-72 la mascul si 52-56 la femela).

Sarpele de casa prezinta un corp zvelt, atingand o lungime de circa 100-110 cm la mascul si de pana la 170-180 cm la femela, femela fiind de cele mai multe ori mai mare decat masculul.Exista mai multe varietati de culoare.

Comportamentul

Sarpele de casa este o reptila diurna, desfasurandu-si activitatile in principal in timpul zilei. Ii place sa lancezeasca la soare in locurile cu vegetatie bogata, dar este si un bun inotator, serpuind la suprafata cu capul deasupra apei. Daca simte apropierea vreunui pericol, sarpele de casa se scufunda in apa, ascunzandu-se printre vegetatia acvatica, putand ramane sub apa pana la o ora.

Serpii de casa sunt animalute gregare, tolanindu-se la soare alaturi de alti confrati si chiar si de vipere.

Daca veti avea curajul sa-l luati in mana, sarpele de casa va incerca sa se apere, eliminand secretia urat mirositoare a glandelor sale anale si prefacandu-se mort. Uneori, el poate efectua anumite atacuri false napustindu-se asupra victimei, dar fara a deschide gura. Ceea ce trebuie sa stiti, este ca sarpele de casa nu este veninos, nu ataca omul niciodata si nu musca daca este prins, rareori.

Habitatul

Sarpele de casa este distribuit in aproape intreaga Europa, exceptie facand nordul acesteia, in diferite tinuturi ale Africii de Nord si Asia Centrala. Sarpele de casa populeaza regiunile din jurul mlastinilor, baltilor, lacurilor si apelor curgatoare, dar il putem gasi si in paduri, la camp sau in zonele lipsite de vegetatie, ducand o viata atat acvatica, cat si terestra.

Hranirea

Sarpele de casa este un carnivor convins, hranindu-se in principal cu broaste, pesti si rareori cu tritoni, soareci si pasari mici. Puii si tineretul se hranesc cu predilectie cu mormoloci de broasca. Prada este prinsa si apoi inghitita de vie. Un studiu efectuat recent arata ca un sarpe de casa poate supravietui circa un an consumand numai 6-7 broaste.

Reproducerea

Imperecherea se produce primavara, in aprilie-mai, imediat dupa ce ies din hibernare. Masculul urmareste femela pana cand reusesc sa-si incruciseze partile inferioare ale corpurilor, producandu-se copulatia.

Ponta este realizata de femela, in general in lunile iunie-iulie-august, avand aspectul unui ciorchine de 10-15 oua. Ouale sunt ingropate la mica adancime in solurile cu o umiditate crescuta, afanate, sub frunzar sau sub muschi. Exista posibilitatea ca mai multe femele sa-si depuna ouale in acelasi loc. Femela ramane langa cuib doar pentru cateva zile.

In functie de temperatura mediului ambiant, ouale eclozioneaza dupa circa 10 saptamani (in lunile august-septembrie), aparand puii cu o lungime de circa 13-20 cm, care devin rapid independenti.

Masculii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 3 ani, in timp ce femelele nu se imperecheaza pana in anul al patrulea sau al cincelea de viata.

Dupa atingerea maturitatii, masculii naparlesc de circa 2 ori pe an, in timp ce femelele isi schimba pielea o singura data pe an, chiar inainte de depunerea oualor.

Hibernarea

Cand temperatura mediului ambiant scade drastic, in lunile octombrie-martie, sarpele de casa intra in hibernare, utilizand vizuinile abandonate ale iepurilor, fisurile din stanci, mormanele de ingrasaminte naturale (balegar) sau radacinile copacilor ca adapost.

Imediat dupa iesirea din hibernare, sarpele isi petrece primele cateva zile in apropierea hibernaculumului. Ulterior, acesta se va deplasa in cautarea hranei sau a unui partener pentru imperechere.

Speranta medie de viata a sarpelui de casa este in jur de 13-15 ani, maxim 25 ani.

Cum le recunoaştem şi cum trebuie să ne comportăm?Recunoaşterea corectă a speciilor de şerpi este deosebit de importantă din mai multe puncte de vedere şi anume:ˇ      Oferă posibilitatea de a acţiona în concordanţă cu caracteristicile speciei întâlnite (de exemplu:   Vipera ammodytes montadoni  are un timp de reacţie mult mai scurt şi o agresivitate mai mare faţă de Vipera ursini renardi) iar în aceste condiţii pasul în faţă sau în spate de face cu mai multă siguranţă dacă ştim ce şarpe am văzut. ˇ      De asemnea, mulţi turişti, în momentul când văd un şarpe fie  ţipă cât pot de tare "SARPE" şi o  rup la fugă unde apucă, fie îngheaţă şi fixează cu privirea reptila şi refuză să se mişte din locul respectiv. Ambele situaţii sunt deosebit de periculoase; prima doarece cuprins de panică turistul se poate lesne accidenta, iar în cea de-a doua dacă este la o distanţă mică reptila poate într-adevăr deveni agresivă.

       Diferenţierea speciilor veninoase de cele neveninoase (după "Bites of Venomous Snakes" - Barry S. Gold & Co   New England Journal of Medicine Vol 347. No 5,  1 August 2002)

ˇ  Foarte importantă este diferenţierea speciilor veninoase şi potenţial vătămătoare de cele neveninoase. Astfel, în accepţiunea comună orice şarpe este  periculos. Ei bine, nu este nici pe departe aşa.    Şarpele de iarbă  (Nartix natrix) care il găsim peste tot nu a ucis pe nimeni şi nici nu va ucide  pe nimeni şi nici celebrul "balaure dobrogean" (Boa de nisip -  Eryx Jaculus). În acest context merită sa facem referire la un alt comportament anormal al oamenilor şi anume: în momentul în care sunt în siguranţă primul gând al acestora este cel de a ucide vietatea cu orice preţ. ˇ  Poate cel mai important motiv  al recunoaşterii speciilor este acela legat de acordarea primului ajutor. O informaţie exactă despre reptila care a muşcat victima este de maxim folos medicilor în prepararea serurilor antiviperine. Aşadar,  o identificare corectă a speciei poate salva literalmente viaţa unui om. Recunoaşterea practicăÎn general, în momentul întâlnirii cu un şarpe se observă şi analizează fulger caracteristicile generale ale acestuia  şi anume: dimensiunile şi forma corpului - viperele de la noi nu depăşesc 90 cm.,  iar corpul este scurt şi gros; alţi şerpi deşi mai scurţi, au corpul mai subţire. Capul viperelor este  triunghiular evident; bine conturat în cazul speciei V. Ammodytes sau triunghiular ovalizat în cazul speciei V. Ursini.  Culorile predominante la vipere sunt nuanţele de galben maroniu şi cenuşiu. Un foarte important element de identificare este zigzagul dorsal  specific. Recunoaşterea "V" - ului de pe cap ţine mai mult de legendă deoarece uneori nu este nici foarte bine pronunţat, alteori are o formă aproximativă şi în cele din urmă este vorba de o recunoaştere în prima secundă nu de o analiză profundă. În ariile montane  care sunt cunoscute  că adăpostesc populaţii de vipere trebuie să ne deplasăm cu maximă precauţie. Deşi mă repet, am să enumăr încă odată habitatele preferate: versaţii  stâncoşi  (calcaroşi, granitici, etc,) însoriţi pe care apar răzleţ tufe şi arbuşti  (Ex. pe Muntele Cozia la  5 minute distanţă, în urcuş, de punctul "La lanţuri" am văzut un mic  exemplar mutant melanic - negru dar cu o urmă de zigzag ce aparţine speciei Vipera Berus)  , pintenii stâncoşi care ies din păduri, poienile însorite din păduri în care este prezent un covor de frunze uscate la suprafaţă (nu umede), tufişurile şi arbuştii izolaţi şi bătuţi de soare  (jnepenişurile constituie habitate ideale pentru Vipera berus) sau  trunchiurile de copaci doborâte de mai mult timp din interiorul pădurilor, iarba înaltă din poienile mai întinse  (De  exemplu  tot pe Muntele Cozia în poiana La Muşeţel - bandă galbenă - am observat un exemplar de Vipera berus  de circa 40 cm  în Mai 2002)    Muşcătura şi recunoaşterea acesteia Şerpii sunt cele mai de temut animale veninoase de pe mapamond. Conform "Weekly Epidemiological Record"  No. 38/2001, anual, în Malaiesya aproximativ 1000 de oameni mor de pe urma muşcăturilor de şerpi. În Europa, anual, de înregistrează aproximativ 20.000 de incidente  ce duc la circa 50 de decese, iar în Statele Unite se raportează între 6000 şi 8000 de muşcături pe an din care  5 - 8 sunt mortale. În general, muşcăturile sunt localizate la nivelul membrelor inferioare ( gambă) - 60-65%  şi membrelor superioare (mână şi antebraţ) - 20-25%, mai rar la nivelul capului şi gâtului şi al toracelui sau abdomenului. Cele mai periculoase muşcături sunt cele localizate la nivelul feţei şi cele care ating un vas  de sânge.  Datorită conformaţiei colţilor,  veninul este injectat preponderent subcutanat, mai rar intramuscular şi foarte rar intravenos. De aici rezultă şi mai multe grade de severitate a muşcăturii.   Cel mai adesea  colţii penetrează toate straturile pielii, veninul fiind injectat în hipoderm.Recunoaşterea muşcăturii este simplă: de cele mai multe ori aceasta apare sub forma a 2 puncte situate la o distanţă de 5-12mm una de alta iar pielea din jurul lor,  la câtva timp devine purpurie-violacee şi se umple de vezicule. În unele cazuri se constată existenţa unei  singure înţepături- un singur punct, sau existenţa a uneia sau a două zgârieturi paralele.

Curiozitati despre reptile:

-Crocodilul de Nil poate ajunge la o viteza de 46,67km/h. - In America, peste 8000 de oameni sunt muscati de serpi veninosi in fiecare an. Aproximativ mai putin de 10 muscaturi mortale sunt raportate si inregistrate. La fel de adevarat este insa faptul ca mai multi oameni mor din cauza intepaturilor de albina sau de viespe, decat de muscatura de sarpe. - Limba unui cameleon este de 2 ori mai lunga decat corpul lui. - Crocodilul nu-si poate scoate limba afara din gura. - Cameleonii au proprietatea de a-si schimba culoarea pielii in functie de �emotiile � pe care le incearca. - Toti serpii misca din coada in momentul in care sunt enervati, insa doar in cazul sarpelui cu clopotei aceasta scoate si un sunet. - Soparlele sunt responsabile pentru controlarea populatiei insectelor si a paianjenilor, inclusiv a vaduvei negre. Mai mult, ele sunt chiar mai eficiente decat insecticidele chimice. - S-a descoperit, in timpul unei misiuni spatiale, ca broastele pot vomita. Ele isi vomita initial stomacul, astfel incat acesta iese din gura broastei. Apoi animalul isi foloseste membrele anterioare pentru a goli continutul stomacului, dupa care il inghite la loc. - Unele broaste pot fi inghetate pana devin solide si apoi dezghetate, continuand sa traiasca. - Un sarpe are nevoie de aproximativ 50 de ore pentru a digera o broasca. - Brotacii sunt singura specie de animale care nu fac cancer. - Un sarpe anaconda de 3,65m poate prinde, ucide si manca un caiman de 1,82m. Chiar daca acesti serpi nu sunt considerati a fi cei mai mari serpi din lume, sunt cu siguranta cei mai grei, intrecand din acest punct de vedere pitonii. - Majoritatea serpilor au fie u plamn, fie 2, dar unul dintre acestia cu o marime mult redusa. Acest lucru se intampla pentru a face loc si altor organe in trupul alungit al sarpelui. - S-a estimat ca o broasca poate prinde si manca aproximativ 10.000 de insecte in decursul unei veri. - Cameleonul are mai multe straturi de celule sub pielea lui transparenta. Acestea sunt de altfel sursa schimbarii de culoare pentru care cameleonul este atat de celebru. Unele straturi contin pigmenti, iar altele reflecta pur si simplu lumina pentru a crea alte culori. Exista o serie de factori ce determina schimbarea culorii cameleonului. In popor se crede in mod gresit ca acesta isi schimba culoarea pentru a se adapta mediului, cand de fapt lumina, temperatura si starea emotionala sunt elementele care genereaza modificarile. De regula culoarea lui este verde, maro, sau gri, culori care, din pura coincidenta, se potrivesc cu mediul in care acesta traieste. - Anaconda, unul dintre cei mai mari serpi din lume, da nastere la pui vii, in loc sa depuna oua. - Cameleonii isi pot misca ochii in doua directii diferite in acelasi timp. - Exista aproximativ 2.600 de specii diferite de broaste, raspandite pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii.

Top 10 Cei mai veninosi serpi din lumeSarpele! De departe, cel mai temut si demonizat animal. Timp de milioane de ani, grupa serpilor s-a tarat lubric, sasaind incolo si incoace, inspaimantadu-i pe cei slabi de inger laolata cu ignorantii care cred si astazi ca toti serpii sunt veninosi, deci trebuie omorati, iar daca, Doamne Fereste! te musca vreun un sarpe, urmeaza implicit vizita Doamnei cu Coasa. Pentru linistea si siguranta tuturor, va anunt ca viperele, singurii serpi veninosi din Romania, nu se compara nici in gluma cu cei mai duri serpi ai lumii. Respectivii sunt reptile atat de periculoase incat pentru veninul unor astfel de specii nu s-a descoperit inca antidot. Pe cei mai veninosi dintre veninosi vi-i prezint in topul de mai jos. 10. Vipera Mortii (Acanthopis antarcticus) In ciuda denumirii sale stiintifice, vipera mortii nu are nicio legatura cu Antarctica. In schimb, reputatia sa se ridica pe deplin la inaltimea numelui sau comun: cu adevarat sarpele din poseta Doamnei cu Coasa. Este un sarpe scurt, gros si indesat precum un carnat otravitor. Creste pana la 1,7 m lungime, pe solzi are un model cenusiu maroniu-

negricios, iar laturile corpului ii sunt delimitate de cate o banda deschisa la culoare. Capul este si el gros si scurt, de forma triunghiulara. Este mai lat chiar decat gatul, ingustandu-se spre bot; coada este surpinzator de subtire si ascutita.

Vipera mortii traieste in zonele aride din Australia, unde pandeste mici vertebrate, broaste si soparle. Evident, odata muscata, victima mai merge 2-3 pasi, dupa care se prabuseste rapusa fulgerator de cocktailul veninos injectat in trup. Acanthopis antarcticus este un pradator viclean care se ascunde printre fruze, asteptand ca prada sa se apropie de ea. Vaneaza de obicei noaptea. Dupa sezonul de imperechere, viitoarea vipera-mama se retrage intr-o vizuina, unde naste circa 20 de pui vii echipati deja cu un venin la fel de toxic ca al parintilor. O doza de doar 10 mg de venin din glandele viperei mortii este suficienta pentru a ucide un om, iar reptila injecteaza de regula 180 mg de saliva mortala intr-o singura muscatura! Veninul ei contine neurotoxine care duc la paralizia aparatului respirator in mai putin de 6 ore de la data muscaturii. 9. Sarpele Boomslang (Dispholidus typus) In privinta acestui sarpe, natura a aratat pur si simplu ca este sexista. In timp ce Dl. Boomslang se lafaie intr-o haina de solzi de culoare verde orbitor punctata ici colo de pete armonioase negre, D-na Boomslang are o haina modesta, cenusiu-maronie, in tonuri posace. In schimb, intreaga familie Boomslang poseda un venin extrem de periculos. Pe langa acest aspect, serpii Boomslang au o dexteritate incredibila in copaci si arbusti, locul lor favorit de vanatoare. Au o coada prehensila (care are capacitatea de a apuca) cu ajutorul careia pot sta agatati de o creanga pana cand identifica nefericita prada. Partea anterioara a corpului este lasata sa atarne precum o creanga de copac care deseori induce in eroare pasarile, reptilele si rozatoarele.

Traiesc in padurile africane, sus, in coronamentul copacilor, la adapost de dusmani. Primavara, Dl si D-na Boomslang se imperecheaza, apoi fructul amorului serpesc se concretizeaza in 10-14 oua depuse intr-o scorbura de copac. Peste 2-3 luni, micii Boomslang eclozeaza pregatiti pentru o lume

arboricola. Sarpele Boomslang are coltii cu venin atasati spre cerul gurii. Este un sarpe cu comportament timid, dar care v-a pedesi orice incercare de a-l lua in mana, calca pe el sau ameninta in orice fel. Veninul sau este foarte toxic, o doza de doar 0,0002 mg este suficienta pentru uciderea pasarilor si rozatoarelor cu care se hraneste. Daca o persoana este muscata de un Boomslang, are ceva sanse sa scape, deoarece coltii sarpelui, situati in cerul gurii, nu apuca sa descarce o doza mortala. Oricum, veninul este alergic pentru majoritatea oamenilor, asa ca nu este nevoie de o doza mare pentru a parasi acesta lume… 8. Sarpele Coral (Micrurus fulvius) America de Nord este patria viperelor crotali, serpi mari, cu colti imensi, agresivi si veninosi. Cu toate acestea, nicio specie de crotal nu are un venin la fel de puternic precum cel al sarpelui coral, cel mai periculos animal care traieste pe continentul Nord American. Pentru multi herpetologi, sarpele coral este specia cu cel mai frumos colorit dintre toti serpii lumii. Solzii sai sunt pictati alternativ cu rosu, galben si negru, dupa cum aminteste si un cantec-avertisment al copiilor amerindieni « Rosu, galben, negru este moartea, prietene ».

Sarpele coral atinge o lungime de circa 1,5 m si traieste la umbra frunzelor din padurile umede. Este o reptila cu un mod de viata preponderent terestru si semiterestru ducand o existenta nocturna, insa fiind deseori activ si in zori sau seara. Din cele 5-7 oua depuse de femela, peste 60 de zile apar puii cu un colorit la fel de strident precum cel al adultilor. Este un mare canibal, in afara de soparle, pasari mici si broaste, sarpele coral atacandu-si deseori proprii semeni. Veninul sau neurotoxic este deosebit de puternic, dar spre norocul oamenilor, acesti serpi injecteaza rareori cantitati care sa provoace moartea unui om. Muscatura este nendureroasa, locul inflamandu-se usor. Simptomele includ greata, ameteli, voma, salivatie abundenta si dificultati in respiratie. Cateodata apare si paralizia. Brrrr… 7. Vipera cu solzi aspri (Echis carinatus) Ocupanta locului sapte este o vipera mica de desert cu o reputatie atat de teribila incat beduinii o considera animalul de casa al Satanei. Solzi ei sunt ascutiti, din acest motiv, cand vipera se taraste, se aude un zgomot sinistru, specific si inconfundabil. Are un bot scurt si niste falci umflate de imensele-i glande veninoase. In schimb, are un colorit placut cu un model roboidal de-a lungul corpului. De obicei, este activa ziua, dar in zonele desertice iese la vanatoare doar noaptea. Este neinfricata si extrem de agresiva, atacand la cea mai mica provocare din partea omului sau a dusmanilor sai naturali. Isi desfasoara existenta de temut in zonele cu soluri nisipoase si stancoase din Africa, India si Orientul Mijlociu.

In luna februarie, viperele cu solzi aspri intra in frenezia imperecherii, rezultatele aparand sub forma a 12-15 pui la fel de rai precum parintii. Odata iesita la vanatoare, acesta vipera de desert nu cruta nimic – soareci, sobolani, centipede, soparle, chiar si scorpionii intra pe lista sa de bucate. Ghinionul sau este reprezentat de talie: fiind un sarpe relativ mic, cade deseori victima serpilor mai mari precum kraitul si boa de nisip. In privinta oamenilor, lucrurile stau in defavoarea speciei noastre. Veninul viperei cu solzi aspri este un adevarat acid lichid. O singura muscatura provoaca distrugerea globulelor rosii din sange, lichefierea peretilor arteriali si scaderea brusca a presiunii sangelui. Moartea survine in urma hemoragiei interne coroborata cu atacul de cord. Doamna cu coasa vine in maxim 24 ore de la data muscaturii. Parol! 6. Sarpele de mare cu cioc (Enhydrina schistosa) Aici avem de-a face cu un sarpe care de milenii a ales sa traiasca in apele marilor si oceanelor, hranindu-se preponderant cu peste. Spre deosebire de rudele sale mitice, care atingeau 20-30 metri lungime, sarpele de mare cu cioc masoara o lungime maxima de doar 1,2 m, dar ucide cateva mii de oameni anual. De care va este mai frica? Infatisarea sa deosebit de placuta este in antiteza totala cu reputatia-i sumbra. Are un corp comprimat lateral pentru a inota mai bine, culoarea sa are diverse nuante de galben, verde si gri, dungate cu negru. Spre deosebire de serpii terestri, are ochii asezati in crestetul capului, orientati inainte, nu inspre lateral.

Toate ca toate, dar hai sa vedem care este caracterul acestui sarpe adaptat la zonele litorale. Aici avem surpriza sa descoperim o reptila extrem de agresiva pe care evolutia intr-un mediu cu mare, soare si caldura nu a imblanzit-o deloc. Cercetatorii ne spun ca este printre cei mai agresivi serpi din lume. Are o pereche de colti la fel de lungi precum cei de sarpe tigru, capabili sa perforeze fara probleme orice tip de costum de scafandru. De altfel, cu inzestrarea sa naturala fatala, sarpele de mare este responsabil de multe cazuri tragice in care a atacat fatal, neprovocat scafandri sau simpli inotatori. La fisa sa de prezentare mai trebuie amintit ca 90% dintre oamenii muscati de el nu au mai prins ziua urmatoare… Il intalnim in apele calde ale Oceanului Indian, din Golful Persic pana pe coastele Australiei. Naste 4-11 pui vii dupa o gestatie de 3-4 luni. Veninul sau are un pronuntat efect neurotoxic. 5. Sarpele tigru (Notechis scutulatus) Iata un sarpe mai gros si mai solid decat insasi teribila vipera a mortii! Sarpele tigru din sudul Australiei poate atinge

2 metri in lungime, o dimensiune considerabila pentru un sarpe veninos. Are o infatisare placuta, dublata insa de o reputatie ingrozitoare. Cu toate acestea, este un sarpe relativ timid.

Istoria trista a coabitarii sale cu oamenii este cauzata exclusiv de cei din urma. In toate cazurile de atac ale sarpelui tigru oamenii au campat cu corturile in zonele nepotivite, l-au calcat din gresala, copii l-au provocat cu bete sau pietre, iar betivii sau grupurile de tineri teribilisti au vrut sa-si arate curajul prinzandu-l cu mainile goale. Evident ca si-au aratat curajul pentru ultima oara. Datorita secarii mlastinilor si dezvoltarii agriculturii, serpii tigrii isi vad habitatul distrus si ajung sa intre in contact tot mai des cu oamenii. La ora mesei, Notechis scutulatus se comporta ca un oportunist care nu refuza o broasca, soparla, pui de pasari sau soareci. Este precum un razboinic care refuza sa se predea, in ciuda inaintarii agresive a omului in habitatul sau, sarpele tigru nu isi imputineaza populatiile. Din aceasta cauza, este cel mai intalnit sarpe veninos din Australia. Apropo de venin, sarpele tigru musca des oamenii, iar veninul sau are un puternic efect neurotoxin care ataca in cateva secunde sistemul nervos. Pazea! 4. Taipanul (Oxyuranus scutellatus) Nu va ganditi la personajul din cartile lui James Clavel. Domnul cu solzi aici de fata, pe numele sau corect Taipanul de Coasta, este un individ mult mai periculos decat cel din paginile romanelor de aventuri. Domeniul unde imparateste este tot Australia, tara unde intalnim cei mai veninosi serpi din lume. Aici, il intalnim din nordul statului Queensland pana la fluviul Murray.

In general, are o culoare placuta in nuante de verde deschis pana la maroniu inchis, unele exemplare fiind complet negre. Este un sarpe solid, masculii atingand o lungime de pana la 3 metri. Actioneza ziua, la lumina soarelui, neavand multi dusmani naturali. In salbaticie, prefera sa vaneze mamifere marsupiale, sobolani sau iepuri. Cercetatorii cred ca acesta este motivul principal pentru care taipanul a dezvoltat un venin atat de puternic, mamiferele aparandu-se mai violent decat pasarile sau reptilele. Femela de taipan depune pana la 20 de oua din care, peste circa 65 de zile, vor ecloza niste copii miniaturale si mortale ale parintilor. Veninul de taipan este extraordinar de puternic, avand un efect neurotoxic atat de puternic incat paralizeaza intregul sistem nervos al omului muscat. Simptomele de dinaintea mortii includ voma, paralizia flacida si intr-un final paralizia respiratorie care incheie orice socoteala cu lumea celor vii. 3. Kraitul malaez Iata ca am ajuns si la micul sarpe veninos de care se temeau pana si cobrele, sarpe portretizat atat de

bine de maestrul Kipling in Cartile Junglei. Ati ghicit! Este vorba de krait. Este un sarpe foarte frumos, colorat alternativ in galben si negru. Dar nu va lasati pacaliti, sub acesta infatisare candida, in ciuda taliei mai mult decat modeste (atinge doar 1 metru), se ascunde un ucigas care face mai multe victime umane decat toti tigrii, leoparzii si elefantii din Asia, lasand cu mult in urma serpi mai celebri precum cobrele sau pitonii.

Kraitul este cu siguranta cel mai agresiv sarpe veninos din lume. Spre deosebire de alti serpi care musca o singura data dupa care dispar, micul krait musca de mai multe ori, pentru a fi sigur, si intotdeauna fara a-si avertiza victimele prin sasait sau alte posturi de amenintare. Muscatura este nedureroasa, oamenii neobservand de cele mai multe ori ca au fost muscati. Cele mai multe victime sunt din mediul rural, deoarece kraitul cauta adapostul oferit de asezarile umane din apropierea junglelor. Din acesta cauza, multe decese nu ajung sa fie raportate corespunzator autoritatilor, situatie care duce in cele din urma la cresterea numarului de morti. Prazile sale favorite constau in alte specii de serpi. In prezent, nu se cunosc date despre inmultirea kraitilor in salbaticie. Este inarmat cu un venin neurotoxic a carui compozitie chimica este asemanatoare celui de cobra, doar ca veninul kraitului este mult mai puternic. Paralizia, urmata de moarte, survine intr-un interval de timp care variaza de la cateva minute la 2-3 ore, depinde de cantitatea de venin injectata. Pana in prezent, nu exista un vaccin care sa invinga veninul de krait. Chiar si cu tratamente antivenin moderne, circa 50% din totalul muscaturilor se dovedesc fatale. 2. Sarpele Brun (Pseudonaja textilis) Iata unul dintre cei mai agresivi serpi ai Australiei. Adultii au un colorit brun uniform, in timp ce puii au capetele negre si numeroase pete roscate pe abdomen. Constient parca de puterea mortala a arsenalului ascuns in colti, sarpele brun are un comportament increzator in sine si sfidator la adresa omului sau a altor dusmani. Poate atinge o lungime de 2 metri. Nu are nicio frica, nicio temere, iesind la vanatoare ziua in amiaza mare sau in noaptea cea mai adanca. Cei mai multi serpi bruni se intalnesc in provincia Victoria, unde detin recordul victimelor umane. La vanatoare dovedeste o preferinta deosebita pentru soparle. Victimele mor in 1-2 secunde dupa ce au fost muscate. Sarpele brun este deosebit de mobil si iute in miscari.

Conform regretatului expert in reptile, Steve Irwin, avem de-a face cu sarpele responsabil de cele mai multe decese umane din intreaga Australie. Chiar si puii sai au un venin indejuns de puternic pentru a ucide un om adult in cateva secunde. Otrava din coltii Pseudonaja textilis contine neurotoxine foarte concentrate,

precum si componenti anticoagulanti. Un sarpe brun are suficient venin pentru a ucide zilnic aproximativ 200 de oameni… Comparativ cu majoritatea serpilor veninosi care fug atunci cand intalnesc un pericol, sarpele brun iese bataios la atac fara a arata nici cel mai mic semn de teama in fata oamenilor. 1. Sarpele vajnic (Oxyuranus microlepidotus) Acesta si nimeni altul este reptila care detine titlul de cel mai veninos sarpe al lumii. Uitati-va bine la el si daca o sa-l vedeti vreodata in realitate, atunci fie ca intre voi si sarpele vajnic sa se afle peretele protector al terariului. Este una din cele doua specii de taipan care populeaza Australia. In timpul iernii australe, are culoarea maroniu inchisa, iar vara este masliniu patat. Atinge dimenisuni medii de circa 1,7 metri lungime. Iese la atac dimineata devreme si seara, imediat dupa apusul soarelui. Este cunoscut si sub numele de taipan de vest, datorita raspandirii sale in partea central-vestica a Australiei.

Norocul oamenilor de pe aceste meleaguri este ca sarpele vajnic nu are temperamentul coleric al kraitului, sarpelui brun sau al viperei mortii. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu vreun bonom cu solzi. Oxyurans microlepidotus sunt cunoscuti pentru dispozitiile nervoase si pot lovi repetat atunci cand se simt provocati. Sunt reptile ovipare, femela depunand 9-12 oua. Prazile sale sunt formate exclusiv din mamifere, precum micile rozatoare sau marsupiale australiene. Ucide cu o singura muscatura, apoi se retrage asteptand ca prada sa moara. Totul dureaza cateva secunde, dupa care sarpele vajnic se infrupta cu victima sa. O singura muscatura din partea taipanului suprem contine suficient venin incat sa ucida 100 de oameni sau 250.000 de soareci. Iar sarpele este in stare sa muste de zeci de ori in decursul unei singure zi. Acelasi venin este de 400 de ori mai toxic decat cel al crotalilor si de 50 de ori mai puternic decat al cobrelor. Bine ca traieste doar in Australia!