Sarmizegetusa RegiaDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare

Acest articol se referă la capitala statului dac Sarmizegetusa. Pentru alte sensuri, vezi Sarmizegetusa (dezambiguizare).

Sarmizegetusa Regia

Perioadăde activitate  ? - 106d.Hr.

Amplasare 45°37′18.98″N 23°18′33.73″E / 45.6219389, 23.3093694 Localitate Grădiştea de Munte

modifică 

Sarmizegetusa Regia (= cea regească), situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane.

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici (până în sec. al VII-lea) şi în alte variante (cu inscripţionare în elină şi latină): Zarmizeghéthousa[1], Sarmireg, Sarmizge[2], (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz[3], Sarmazege, Sarmizege[4] etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă şi latină.

Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Cuprins[ascunde]

1 Etimologie 2 Descriere 3 Apogeu şi declin 4 Alte informaţii 5 Gallery 6 Note 7 Bibliografie 8 Vezi şi

9 Legături externe

[modificare] EtimologieNu se cunoaşte pronunţarea din limba dacică în mod cert şi nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea Ulpia Traiana, cât şi Liviu Mărghitan în Civilizaţia geto-dacilor prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în Limba traco-dacilor, cap. 5)[5] care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), din indoeuropeanul *gegh- „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ şi având înţelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălţime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa iniţial nu era o fortificaţie militară, ci o locaţie religioasă şi civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine[6] [7].

O altă teorie spune că numele ar însemna: „aşezarea sarmaţilor şi a geţilor” de la termenii: sarmis et getusa din latină[8] Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmaţii au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian şi că numele capitalei era mult mai vechi.[9]. Pârvan a propus citirea Sarmiz-egetusa în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că Zarmos/Zermos a fost un nume tracic cunoscut şi citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard Vechii traci, un studiu etnologic.[10] Opinia lui Pârvan a fost împărtăşită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuţie, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas şi varianta tracă bazată pe Zermos, Xermo-sígestos sau Zermo-sígestos.[11]

Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea Zermi-zegétousa, prima parte comparând-o cu harmyá din sanscrită „vatră; cămin; familie” şi cu cuvântul armenesc zarm(i) „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa naţiunii (getice)”.

Aceste încercări şi altele de a afla semnificaţia toponimului Sarmizegetusa au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze.

[modificare] Descriere

Machetă cu incinta sacră de la Sarmizegetusa

Monezi dacice de tip Koson

Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.

Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conţinea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante şi mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular.

Zidul cetăţii avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 - 5 m în momentul finalizării construcţiei lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai neobişnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafaţă de 3 km, o întinsă aşezare civilă, în care se observă foarte multe locuinţe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porţii cetăţii, din acelaşi punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme şi mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie dacă erau şapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităţilor şi nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă şi pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiştea Muncelului sunt de forme şi dimensiuni diferite. Ies în evidenţă un vas cu o inscripţie cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreaţă, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidenţele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea Dacică avea un standard înalt de viaţă.

[modificare] Apogeu şi declin

Ulpia Traiana Sarmizegetusa în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei de împăratul Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a şi adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află comuna Sarmizegetusa. dealul gradistei era foarte mare si lung pe orizontal

[modificare] Alte informaţiiToate cele 6 fortăreţe (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roşie, Costeşti - Blidaru, Costeşti - Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

În 2011 angajaţii unei firme au distrus o parte din situl dacic pentru a construi o parcare de 3.000 de metri pătraţi, punând zidul cetăţii în pericol de prăbuşire pe o lungime de aproximativ 30 de metri. Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Judeţean Hunedoara, fiind destinată turiştilor veniţi să viziteze situl şi s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor [12].

[modificare] Gallery

Sarmizegetusa Regia

Sanctuarele de andezit, Sarmizegetusa Regia

Sanctuarul mare de calcar, Sarmizegetusa Regia

Sanctuarul mare de calcar, Sarmizegetusa Regia

Sanctuarul mic de calcar, Sarmizegetusa Regia

Discul solar, Sarmizegetusa Regia

Murus dacicus, Sarmizegetusa Regia

Drum dacic pavat, Sarmizegetusa Regia

[modificare] Note1. ̂ Ptolemeu (Ptolemaios), Geographia, III, 8, 42. ̂ Insc. 72 IDR3 (2), CIL III 1448 (locul: Grădiştea de munte)3. ̂ Insc. 78 IDR3 (2), CIL III 1452 (locul: Grădiştea de munte)4. ̂ Anonymus din Ravenna, Cosm. IV, 7 (sec. al VII-lea)5. ̂ Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, Bucureşti, 1959, ed. a II-a revizuită,

Bucureşti, 19676. ̂ Daicoviciu & Daicoviciu, Ulpia Traiana, p. 107. ̂ Liviu Mărghitan, Civilizaţia geto-dacilor, p. 198. ̂ Al. Rosetti, Resturi de limbă scito-sarmată, Iaşi 1930.9. ̂ Vasile Pârvan, Getica, o protoistorie a Daciei, ed. a II-a, Bucureşti, 1982; cap.

V10. ̂ W. Tomaschek, Die alten Thraker (Vechii traci), I şi II, 1894 (în:

Sitzungsberichte der Wiener Akademie der Wissenschaften, phil.-hist. Klasse, 128. Band (1893), 130. und 131. Band (1894): Rapoartele de şedinţă ale Academiei Vieneze de Ştiinţe, clasa filosofie-istorie, vol. 128, 130, 131); partea a II-a, 2, p. 39

11. ̂ Dimităr Decev/Dimiter Detschew, Charakteristik der thrakischen Sprache, Berlin, 1928 şi Sofia, 1952

12. ̂ http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cu-buldozerele-in-sarmizegetusa-230794.html Cu buldozerele în Sarmizegetusa, articol din România Liberă, 11 iulie 2011