SAREA

7
SAREA Sare gemă De la Wikipedia, enciclopedia liberă Pentru alte utilizări ale termenului Sare, vezi pagina de dezambiguizare Sare. Cristale cubice de sare gemă Sarea gemă (Halit) este o clorură naturală de sodiu (natriu) cristalizată în sistemul cubic. Numită popular sare de bucătărie, rezultă (în laborator) prin reacția chimică: HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + H 2 O (apă). Cuprins [ascunde] 1 Proprietăți 2 Zăcăminte 3 Utilizări 4 Vezi și 5 Legături externe Proprietăți[modificare | modificare sursă] Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CH 3 CH 2 OH) și amoniac (NH 3 ) lichid. Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C

description

SAREA

Transcript of SAREA

Page 1: SAREA

SAREA

Sare gemă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte utilizări ale termenului Sare, vezi pagina de dezambiguizare Sare.

Cristale cubice de sare gemă

Sarea gemă (Halit) este o clorură naturală de sodiu (natriu) cristalizată în sistemul cubic.

Numită popular sare de bucătărie, rezultă (în laborator) prin reacția chimică:

HCl (acid clorhidric) + NaOH (hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + H2O (apă).

Cuprins

  [ascunde] 

1   Proprietăți 2   Zăcăminte 3   Utilizări 4   Vezi și 5   Legături externe

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CH3CH2OH) și amoniac (NH3) lichid.Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³. La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi, anhidru.Sarea gemă este higroscopică, fenomen care se datorează impurităților (mai ales clorurii de magneziu - MgCl2).

Zăcăminte[modificare | modificare sursă]

Page 2: SAREA

În România zăcăminte de sare se află în localități care poartă des denumirea de ocnă (mină de sare) ca de exemplu: Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Ocna Mureș,Ocna Dejului, Praid, Turda, Târgu Ocna, Figa etc.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Sarea este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie etc. În industria chimică este întrebuințată ca materie primă pentru fabricarea de acid clorhidric (HCl), clor(Cl2), hidroxid de sodiu (NaOH, cunoscut sub denumirea populară de sodă caustică), sodiu metalic ș.m.a.

Sare de bucătărie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Clorură de sodiu

Cristale de sare marină

Structura cristalină

Alte denumiri

Clorură de natriu, sare de bucătărie, halit, sare gemă,aurul alb

Identificare

Număr CAS 7647-14-5

Informații generale

Formulă chimică NaCl

Aspect masă solidă,

Page 3: SAREA

cristalizată, de culoare albă, higroscopică

Masă molară 58,44 g/mol

Proprietăți

Densitate 2,165 g/cm−3

Starea de agregare solidă

Punct de topire801 °C, 1074 K, 1474 °F

Punct de fierbere1413 °C, 1686 K, 2575 °F

Solubilitate

foarte bună în apă(359 g L−1), înamoniac (21.5 g L−1) și în metanol(14.9 g L−1)

Anion clor

Cation sodiu

Duritate (Scara Mohs)

2 1/2

NFPA 704

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale

dacă nu s-a specificat altfel.

modifică 

Sarea de bucătărie este denumirea populară a clorurii de sodiu (NaCl), sarea de sodiu a acidului clorhidric.

Sărurile rezultă din reacția chimică dintre un acid și o bază. Sarea de bucătărie se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu.

Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + apă (H2O).

La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În comerț se poate găsi sarea rafinată care conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de sarea propriu zisă.

Cuprins

Page 4: SAREA

  [ascunde] 

1   Proprietăți fizice 2   Etimologie 3   Alimentație 4   Comerțul cu sare 5   Substanțe suplimentare 6   Electroliza

o 6.1   Electroliza soluției o 6.2   Electroliza topiturii

7   Vezi și 8   Note 9   Legături externe

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere este 1413 0C iar punctul de topire 801 0C. Este foarte solubilă în apă - 360,9 g/L la 20 0C. (H2O); Sarea este higroscopică..

Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5 pe scara Mohs, adică între gips și calcit.

Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații etc. Din probele executate se constată[necesită citare]:

Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la care sarea se comportă ca un material elastic) este de 15–25 kgf/cm2.

Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor plastice mici.

Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea probei.

Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.

Sarea de bucătărie, deși contribuie la creșterea presiunii osmotice intracelulare și presiunii sanguine, datorită ionilor de sodiu, constituie un conservant și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical în anumite situații este clorura de potasiu, KCl, care nu prezintă efectele secundare menționate, dar nu prezintă același gust. Consumul zilnic de sare recomanadat este de cca. 5 g. Ajută la eliminarea bacteriilor dintr-o rană deschisă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Sare derivă din cuvântul latin sal. Aceeași origină o are și cuvântul salariu, deoarece soldații romani au fost, în anumite timpuri, plătiți în sare.[1][2][3]

Alimentație[modificare | modificare sursă]

Page 5: SAREA

Asimilarea în organism a unei cantități prea mari de sare poate conduce la serioase probleme de sănătate, precum creșterea presiunii arteriale, disfuncții cardiovasculare, infarct, osteoporoză și cancer stomacal.[4] Doar în 2010, 15% din decesele cauzate de infarct au fost din cauza consumului excesiv de sare.[5]

Grupa de vârstă Consumul zilnic recomandat [6]

Adulți și copii între 11 și 14 ani 6 grame

Copii între 7 și 10 ani 5 grame

Copii între 4 și 6 ani 3 grame

Copii între 1 și 3 ani 2 grame

Copii între 7 și 12 luni 1 gram

Copii mai mici de 6 luni < 1 gram

Comerțul cu sare[modificare | modificare sursă]

Sarea a constituit un bun vândut și cumpărat - o marfă - tot timpul. Sunt atestate drumuri comerciale numite drumuri ale sării, servind inițial la transportarea sării.

Substanțe suplimentare[modificare | modificare sursă]

După sortimentul de sare acesta mai poate conține substanțe adăugate:

1. pentru reducerea higroscopicității

Carbonat de calciu Carbonat de magneziu Hidroxid de aluminiu Silicați Hexacianoferat de potasiu

2. pentru suplimentarea cu substanțe minerale, sau vitamine

Iod (ioduri și iodați de potasiu sau sodiu) Fluor (fluoruri) Nitrit de sodiu Acid folic

3. pentru îmbunătățirea calităților gustative

Page 6: SAREA

condimente

Electroliza[modificare | modificare sursă]

Electroliza soluției[modificare | modificare sursă]

Electroliza unei soluții de clorură de sodiu (soluție denumită și saramură) este un procedeu foarte folositor în industrie, deoarece, în urma acestei reacții se obținesoda caustică, după reacția:

2 NaCl + 2 H2O → 2 NaOH + H2 + Cl2

În România, astfel s-a produs sodă caustică.

Electroliza topiturii[modificare | modificare sursă]

Făcându-se electroliza unei topituri, se pot obține elementele chimice din care este compusă sarea de bucătărie: sodiu și clor.

2 NaCl → 2 Na + Cl2