Sarcinile scoliiin vederea educatiei permanenteEducatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie concomitent cu scoala,exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale.Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei.Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta.Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie,fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie (Ioan BontasEducatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea, analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, intemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare." Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane:"Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor"."Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor". Explicitand, aceasta formulare vizeaza, pe de o parte, un invatamant in numeroase reprize-perioade ale vietii-in miscare verticala, "de la tinerete pana la batranete"; pe de alta parte, un invatamant in miscare orizontala, care ofera caile de trecere, la scoli de profil diferit si realizeaza o imbinare continua a educatiei institutionalizate cu influentele educationale si cultulale informale, difuze. O asemenea definitie nu precizeaza insa continutul pedagogic si metodele unui proces educativ de lunga durata, complex, si prin natura sa exigent. Or, obiectivele ambitioase, fara prevederea si aplicarea mijloacelor corespunzatoare raman mereu nesaturate"(Leon Topa, p12)Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei.Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: "Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant".Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot parcursul vietii.Educatia permanenta este dependenta de educatia formala pentru ca omul are nevoie de o pregatire realizata in scoala "pentru a invata sa invete". Obiectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale educatiei realizate in general, de cele ale educatiei scolare, in primul rind.principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu produsul individual si social.Educatia permanenta este studiata de stiintele educatiei in mai multe directii de abordare stiintificaEducatia permanentaeste principiul fundamental al educatiei conform caruia fiinta umana este supusa influentei educationale inca de la nastere prin mediul social in care se dezvolta si se formeaza in ontogeneza.Educatia permanentapresupune formarea unor comportamente specifice educatiei, prin integrarea individului uman intr-un sistem de invatamant. Abilitatea cu deprindere de munca intelectuala si cu o atitudine pozitiva fata de invatare prin care se asigura pregatiea pentruautoeducatie.In pedagogia sociala educatia permanenta este abordata din perspectiva relatiei societate-educatie. Caracterul permanent al educatiei este definit pe doua coordonate mari:1.Ca proces cu caracter social-istoric (educatia a aparut odata cu tipul de oranduire sclvagista si a continuat intr-un sistem specific in fiecare tip de oranduire sociala devenind un proces din ce in ce mai complex).2.Ca dimensiune a vietii individului de la nastere pana la varsta retragerii din activitate.Sistemul de invatamant prin planul de invatamant si programele scolare trebuie sa proiecteze obiectivele educatiomale generale pe care pot fi abilitate tinerele generatii, cu instrumente de munca intelectuala si deprinderi psiho-motoriinecesare unei educatii permanente.Educatia permanenta constituie un mod coerent de a da raspuns acestor noi conditii prin conducerea sistemica a proceselor educationale si organizarea acestora potrivit unei strategii.Concluzii>Educatia peranenta nu este deci o simpla continuare a educatiei traditionale. Ea reprezinta o serie de noi abordari ale unor elemente esentiale pentru existenta fiecauia, incepand prin insusi sensul acestei exsitente.Ea permite sa se descopere o multitudine de situatii fundamentale, in care indivizii apar intr-o noua ipostaza, si aduce solutii inedite unor probbleme cruciale ale destinului indivizilor si societatilor.Educatia constituie partea constienta, voluntara si competenta a acestui continuu mers inainte, care este legea tuturor fiintelor umane. Desigur, nu trbuie supraestimat locul si rolul educatiei in realizarea destinelor individuale si colective. Cu cat insistam mai mult asupra necesitatii acestui efort cu atat trebuie sa ne reamintim ca exista structuri favorabile si structuri defavorabile infloririi personalitatii. Mizeria fizica provoaca si intretine mizeria morala si intelectuala. Oamenii care traiesc la limita subzistentei se afla in acelasi timp la limita conditiei umane. (Paul Lengrand)Relatia intre dezvoltarea sociala si educatie este prima si cea mai importanta coordonata social-integrativa pentru modelarea si conducerea educatiei permanente.O educatie rupta de contextul vietii sociale, lipsita de valente integrative si creative in viata sociala nu poate primi atributul de educatie permanenta. Ea contribuie la dezvoltarea societatii, a relatiilor sociale superioare, a vietii cultural-artistice si spirituale. Coordonatele soial-integrative si de creativitate imprima educatiei si invatamantului un caracter deschis mobil si prospectiv.Indrumarea si orientarea scolara si profesionala a elevilor, studentilor, adultilor, tinandseama de mobilitatea profesionala, preferinte, aptitudini aspiratii actuale si de perspectiva constituie filonul social-integrativ ale educatiei permanente."Educatia permanenta a aparut si s-a impus ca un raspuns la solicitarile vietii contemporane, ca singura solitie pentru adaptarea omului la epoca noastra. Revolutia tehnico-stiintifica este insotita de numeroase "explozii"-informationala, tehnica -,de sfidari aruncate in fata omului-cum numeste Paul Lengrand exigentele la care contemporaneitatea constrange fiinta umana. Gaston Berger rezuma tabloul epocii actuale la cateva trasaturi care sunt tot atatea probleme pentru educatia omului aflat in acest tablou:interdependenta crescanda din lume;mobilitatea indivizilor, maselor si situatiilor; accelerarea istoriei, care actioneaza ca factor de diferentiere si de selectie."(Tiberiu Popescu p. 29).

Bibliografie: Ioan Jinga - "Educatia Permanenta"Editura Stiintifica si enciclopedica ,Bucuresti-1979. Ioan Bontas - "Pedagogie"Editura All ,Bucuresti-1996. Ioan Nicola - "Pedagogie"Editura didactica si pedagogica ,Bucuresti-1969 Paul Lengrand - "Introducere in educatia permanenta"Editura didactica sipedagogica ,Bucuresti-1973. Leon Topa - "Sociologia educatiei permanente"Editura stiintifica Bucuresti-1973 Tiberiu Popescu, - "Educatia adultilor"Editura didactica si pedagogica,Bucuresti-1974. Bertrand Schwartz - "Educatiamaine"Editura didactica si pedagogica,Bucuresti-1976. Pavel Muresan - "Educatia Permanenta"Educatia stiintifica si enciclopedica, Bucuresti-1983. Gaston Berger - "Omul modern si educatia sa"Editura didactica siPedagogica, Bucuresti-1973. Hans Lowe - "Introducere in psihologia invatarii la adulti"Editura didactica si pedagocica, Bucuresti-1978.