Secreţiile digestive sunt 5: –saliva 1-1,5l,suc gastric 2-3l,Bila 0,5-0,8l,suc pancreatic 1-2l şi secreţiile intestinale 2-3l.Total pe 24 ore sunt 6,5-10,3litri.Tubul digestiv are circa 4,5 m(15

picioare)în stare contractilă.La cadavru ( în stare necontractilă) are 30 feet(9m)Lumenul său econtinuu cu mediul extern,conţinutul din lumen e înafara corpului.Numai absorbţia- părţi corp.

(

ANEXE- Glandele salivare . Saliva este secretată de trei perechi de glande mari în proporţie de 90% : parotide(25%) , submaxilare(60-70%) (submandibulare) şi sublinguale(5%) ce-şi varsă produsul în cavitatea bucală prin canalele Stenon , Wharton şi respectiv Rivinius; în cantitate mică (10%) saliva e produsă de glande accesorii dispersate în mucoasa orală-glande minore mai abundente în zona palatină şi labială(glande Ebner,Blandin,etc)-Sunt 2 tipuri de salivă-seroasă(apoasă) cu amilază şimucoasă –vîscoasă(mucină).Parotida-seroasă,SM-salivă mixtă,SL-mucus

Glandele salivare sunt de tip acinar fiind formate din acini glandulari(unităţile morfo-funcţionale principale) şi din ducte:intercalare scurte , striate (secretoare) si excretoare. Salivonul este altă unitate structurală formată din un acin,un duct intercalat , un duct striat si ductul excretor(colector) Conglomerate de acini alcătuiesc lobuli(unităţi mari) drenaţi de ducte lobulare care converg spre un singur canal terminal care aduce saliva parotidiană în dreptul celui de- al doilea molar superior(canalul Stenon)Saliva de la SM e drenată pe planşeul bucal lateral de frîul lingual (canal Warthon)Canalele terminale (5-15)sublinguale drenează alături de ductul glandei SM.Acinii au în jur procese contractile ale celulelor mioepiteliale.

Acinii salivari au structura celulară diversă;pot fi exclusiv seroşi(alcătuiţi din celule seroase) mucoşi-cu celule mucoase sau micşti

Salivonul este format dintr-un acin,un duct intercalar,duct striat şiductul excretor-colector

Inervaţia Glandele salivare sunt inervate de sistemul nervos simpatic şi de parasimpatic. Toate primesc fibre vasoconstrictoare simpatice pe traiectul vaselor sanguine de la ganglionul cervical superior(,stelat)(slide 5)

Stimularea simpatica provoaca o salivaţie mai redusă-vasoconstricţie-saliva vîscoasă,bogată în componente organice(glicoproteine –mucus) şi amilază. Uneori salivaţia simpatică poate fi crescută,dar doar tranzitoriu.

Este săracă în K şi HCO3dar este bogată în proteine. Inervaţia parasimpatică este predominantă.Glandele SM si SL primesc fibre PS

prin nervul facial(VII). Fibrele preganglionare au originea în nucleul salivator superior,trec prin coarda timpanului(nerv VII) şi sinapsează în ggl.SM(N2).Glanda parotidă primeşte fibre de la nucleul salivator inferior;fibrele preganglionare circulă prin nervul IX pînă la ganglionul otic.(N2)Stimularea PS produce o salivă mai abundentă decăt cea simpatică.PS dă vasodilataţie-saliva apoasă cu enzime , seroasă cu mult sodiu şi clor(NaCl) şi mult bicarbonat , potasiu crescut ,dar proteine (amilază multă) şi mucus crescut. Stimularea PS creşte transportul în epiteliul canalicular , secreţia proteică acinară, fluxul sanguin în glandă, creşte metabolismul şi dă “creştere”. De asemenea stimulează ca şi simpaticul contracţia celulelor mioepiteliale care înconjoară acinul . Secţionarea PS duce la afectarea severă a salivaţiei (plus atrofie). Pentru SNS – ablaţia nu dă atrofie sau mari modificări.

Inervaţia parasimpatică .Glandele submandibulare si sublinguale primesc eferenţe parasimpatice din nucleul salivar superior (din punte) prin nervul intermediar Wrisberg .Fibrele secretorii strabat ganglionul geniculat si se unesc cu fibrele aferente linguale , formand nervul cordo-lingual .

Părăsesc acest traseu prin coarda timpanului , care ajunge la glanda submandibulara , unde fibrele lui fac sinapsa cu somele celui de al doilea neuron periferic , dispersate in hilul glandular . In glandele sublinguale

sinapsa cu cel de al doilea neuron are loc intr-un ganglion din vecinatatea glandei , ganglionul submaxilar sau Langley , de unde fibrele postsinaptice –postganglionare -se îndreapta in intimitatea tesutului glandular (Figura alaturata).

• PROPRIETĂŢILE SALIVEI• Volumul si fluxul salivar• Secreţia salivara medie este de 0,5-0,6L/24h cu variaţii mari

individuale(0,5-2L/24h)Volumul si fluxul salivar se modifică semnificativ în caz de stimulare:fluxul nestimulat este circa 20ml-30ml/h(0,2-0,5ml/min)-repaos;0,05ml/min în somn şi sub 0,1ml/min în caz de xerostomie.În timpul

• digestiei salivaţia stimulată devine 2,0-4,0ml/minut.Dacă în repaos repartiţia pe glande este:SM-70%,Parotida 20%, SL -5% şi accesorii 5% , în timpul

digestiei bucale creşte mult ponderea parotidei(60%) care poate ajunge dublul secreţiei SM-/30% sub influenţa calitativă şi cantitativă a stimulilor alimentari.Variaţii ale debitului salivar:

Fiziologice:În somn secreţia este minimă.Vîrsta:La copii fluxul creşte cu vîrsta pănă la 15 ani.La bătrîni parenchimul e înlocuit cu ţesut conjunctiv şi gras şi debitul scade. Bărbaţii prezintă debit salivator crescut.Dieta, tipul alimentelor au rol.Ritmul circadian,fumatul,nutriţia,sarcina şi stresul sunt factori ce modifică debitul.

Un flux maxim este iarna şi minim vara.Fluxul diurn( la amiază) şi după este mai mare ca fluxul matinal , vesperal şi nocturn. Vîscozitate : 1,5(P) 3,4(SM) 13,4(SL)-în cp-apă=1-glicoproteinele mucus. Aspect Densitatea-1,002-1,008-hipotonă-salivaţia excesivă -dezhidratare hipertonă Osmolaritatea Ph-ul =6,85-6,9-8-sisteme tampon,proteine.În condiţii bazale saliva are 6,4 dar poate creşte rapid la stimulare secretorie şi flux crescut pănă la 8,0

Compoziţia salivei totale ,parotidiene,submaxilare(anorganice)

Compoziţia salivei

• Compuşii anorganici-sunt anionii şi cationii din plasmă (LEC) -Sodiul-este mult mai redus cantitativ fata de plasmă(slide !)

dar creşte cu rata fluxului ajungănd la flux maxim(4-5ml/min) la concentraţii mari(90mEq/l)Se asociază cu clorul şi cu anionul bicarbonic .Sodiul de 7 X mai scăzut în salivă decât în plasmă e o condiţie de percepţie a gustului pentru sare(NaCl)Acelaşi lucru

este valabil pentru glucoză şi gustul pentru dulce -Potasiul –este mai concentrat decăt în plasmă din cauza că este secretat( în ducte) şi nu variază cu rata fluxului

- Calciul -Iodul -Fosfatul -Anionul bicarbonic -Fluorul are rol cariopreventiv conform reacţiei: Ca10(PO4)6(OH)2+2F=Ca10(PO4)6F2+2HO Fluorapatita este

mai rezistentă la acţiunile cariogene. -Ionul tiocianat (SCN-)este concentrat în salivă,fiind crescut la

fumători.Sub acţiunea peroxidazei salivare ionul este convertit în hipotiocianat(OSCN-)care este bacteriostatic.

Sodiul,Clorul,proteinele,bicarbonatul cresc paralel cu rata fluxului salivei

• Compuşii organici: Proteinele sunt în concentraţie mult mai mică decăt în plasma(2,2g/l fata de 80 g/l) dar au importanţă funcţională mare.Titrul lor creşte cu rata de flux Proteinele salivare includ două categorii:de origine plasmatică şi proteine proprii-de sinteză(glicoproteine şi enzime)S-au separat peste 30 de fracţiuni Proteinele plasmatice sunt 20% şi includ:albumine,gamaglobuline(IgA,IgG si şi IgM,alfa, betaglobuline ce îndeplinesc roluri multiple în imunitatea orală roluri

metabolice,coagulant,complement- vezi rolurile salivei. Proteine glandulare - activatorul Kininogenului -kalikreina-sistem enzimatic vasodilatator.(slide 41) - antigenele de grup sanguin ABO;haptocorrina 65 Kda(proteina R) leaga B12 - glicoproteinele(mucoproteinele) sunt de sursă acinară:mucoase-mucina • - Enzimele salivare Amilaza-salivară- iniţiază digestia polizaharidelor(45-75%-din amidon) din bolul

alimentar-proporţia glucidelor în raţia alimentară este 45-60%PZ 30%dizaharide ->lactoza +zaharoza;5-10%-monozaharide;Absenţa ei e suplinită Lipaza linguală este înghiţită şi acţionează în stomac alături de lipaza gastrică şi lipaza faringiană la pH acid-asupra trigliceridelor emulsionate mai ales din lapte(sunt serin-hidrolaze active la ph=4->DG;SCFA=ionizaţi si absorbiţi

în stomac;SCFA-acizi grasi cu lanţ scurt;Secretată de glande Ebner -Hormonii salivari (NGF, EGF, IGF I , IGF II , IL , citokine. ) -Alţi factori de apărare : bacteriocidina , lactoferina,imunoglobuline etc. -Alte substante organice: glucoza , lipide , vitamine , etc

Compuşi organici principali din salivă

ROLURILE SALIVEI• -Digestive:chimice,enzimatice,formarea bolului alimentar• -Masticaţie şi Deglutiţie .• -Protecţie antibacteriana prin compusi bactericizi,bacteriostatici• -Protecţie antivirală şi antifungică(imunoglobuline etc) • -Protecţia împotriva agenţilor fizici şi chimici(mucus,proteine,etc) • -Curăţirea cavităţii bucale(apa,fluxul salivar,mucina,lizozim)• -Sistem tampon local,dar şi gastric antiacid(HCl),în bol,sau de la bacterii• -Rezervor de ioni antidemineralizare(calciu,fosfat,fluor)• -Protecţie anticarie• -Roluri generale integrate metabolic(echilibru ionic şi temoreglare)• -Rol în excreţie• -Rol în facilitarea fonaţiei ,respiraţiei şi vorbirii.• -Rol în menţinerea sănătăţii dentare şi parodontale.• -Facilitarea senzaţiei gustative (gustina,solvent pentru substanţe sapide)• -Reflexe de apărare(expectoraţia)• -În diagnosticul medical,medico-legal,sportiv(doping),cariotip.• -Activitate endocrină,paracrină (EGF,NGF,parotina,sialotonina• .Haptocorrina este o proteină salivară ce leagă vitamina B12 în stomac• pH-ul oral e menţinut la neutralitate(pH=7) la care saliva e saturata de

calciu şi previne decalcifierea dentară.

A Amidon,Amilopectina, Glicogen.

Amilaza salivară iniţiază în gură digestia PZ(amidon,glicogen).Sunt secretate în formă activă,au homologie 94% cele 2 amilaze.Este inactivată de pH-ul acid pe la 3,5(rol HCl).dar poate fi ferită de

complexe cu ozele.Sunt endoenzime ,pe alfa-1,4interne,nu α-1,6,finale etc.

Rezultă maltoză,maltotrioză,α-dextrine limită,maltooligozaharide G4-G9

Lipaza linguală(Ebner) ca şi cea faringiană,gastrică atacă poziţia sn-3 şieliberează din TAG un sn3-fatty acid+ diacilglicerol.Dacă e FA cu lanţ

lung,e protonat şi stă în miezul picăturilor grase.Dacă are lanţscurt,mediue protonat şi se absoarbe pasiv din stomac în sângele portal.

• A. FUNCŢIA DE PROTECŢIE Saliva protejază cavitatea de uscare şi dezhidratare(stimuli pentru sete) şi prin spălarea

particulelor,resturilor,substanţelor nocive locale întreţine igiena cavităţii. Potenţialul abraziv,agresiv, toxic e atenuat de variatele glicoproteine-mucina Lubrefierea favorizează masticaţia,coeziunea bolului,deglutitia,vorbirea,etc Factori de coagulare salivari intervin in leziuni locale.Caria se produce la ph salivar acid şi sistemele tampon inactivează acizii locali.

B. FUNCŢIA ANTIINFECŢIOASĂ(bacterii,virusi,fungi Un alt grup de proteine realizează aceste roluri:lizozimul(muramidaza)care digera bacteriile prin scindarea polizaharidului parietal compus din NANA şi N-acetilglicozamine;unii compuşi sunt activi pe germeni:lactoferina leagă fierul,lactoperoxidaza- peroxidaza,IGAs,mucina,bactericidina,factor bacteriolitic,radicalul SCN-

Sistemul peroxidazic salivar(SPS) e compus din apă oxigenata şi SCN(-tiocianat) care actioneaza oxidativ pe grupările sulfhidril esenţiale în metabolismul bacterian.

.Imunoglobulinele sunt:IGA,IGG şi IGM Alte proteine accelerează aderarea,aglutinarea bacteriană au şi rol antifungic mai ales anticandida.Leucocitele locale si flora saprofită participă la imunitate.

Lizozimul sau muramidaza lizează pereţii bacterieni.Glanda SM fabrică EGF de 6400D şi cu 53 aa.care realizează supravegherea imună luminală eso-gastro-duodenală la nivel de epiteliu.

Orice eroziune îl face să se lege la polul bazolateral al respectivei celule unde are receptori şi se declanşază o secvenţă de evenimente reparatorii cu proliferare,migrare celulară cu refacere.

C. PROTECŢIA ŢESUTURILOR MINERALIZATE este legata de saturarea salivei cu săruri de calciu si fosfat,ceea ce protejeaza smalţul .Prin proteine inhibitoare se evită dezvoltarea cristalelor şi precipitarea calciului,calculi,etc. Cele mai importante proteine inhibitoare ale precipitări i sunt PRP(proteine acide bogate în prolină)si care sunt 6 polipeptide şi un peptid cu tirozină,numit staterina.Alte proteine implicate în inhibarea precipitării calciului sunt histatinele(HRP) si cistatinele(CRP).R=rich;P=protein;H=histidin;P=prolin;C=cistein;

PROTECŢIE ANTIMICROBIANĂ• Imunoglobulina A secretorie activă pe virusi,bacterii.• Lizozim(muramidaza)• Compus cianid-tiocianat• Defensine:AB local,citokine ce atrag Limfocite,Neutrofile,Ma.Sunt proteine cationice bogate în cisteină cu 18-45 AA ce se leagă de membrană ,face porişi defecte->eflux ioni bacterieni( mortal).Sunt:alfa 1-6,beta,theta defensine->SM• Nitraţi->Nitriţi->NO(bacterii saprofite)NO-ul este toxic microbian bactericid• Lactoferina leagă fierul şi HCO3.• Lactoperoxidaza e în Sistemul peroxidazic salivar:peroxidaza+H2O2+SCN• SCN->OSCN+HOSCN(acid hipotiocianos)-efecte bactericide• mucinele - sunt macromolecule formate din lanturi glucidice si peptide - au roluri in masticatie, deglutitie si contribuie la formarea bolului alimentar. De asemenea, stratul de mucus capteaza bacteriile si le impidică sa se ataseze de celulele epiteliale.(colonizarea)• aglutininele salivare - împiedică atasarea bacteriilor de suprafatele dentare si de celulele epiteliale• cistatinele - inhibă enzime eliberate de bacterii• histatinele -neutralizeaza toxinele, inactiveaza unele proteaze, activitate bacteriostatica si antifungica• complementul - există in saliva anumite componente ale complementului, dar acest sistem nu este activat la nivelul cavitatii orale• imunoglobulinele secretorii de tip A - au rol foarte important de apărare la nivelul cavitatii orale, sunt sintetizate de catre celule specializate din glandele salivare numite plasmocite si a un numeroase roluri antibacteriene, antifungice, antivirale si neutralizeaza diverse toxine

FORMAREA SALIVEI Saliva se formează prin secreţie acinară şi reabsorbţie şi secreţie

tubulară , procese intrucătva asemanatoare cu cele de la nivelul nefronului în formarea urinei . Raportată la gram de ţesut glandular , cantitatea de secretie

salivară este cea mai mare din toate secreţiile digestive (1ml/min/g-la flux maximal). Saliva se formează prin mecanisme de transport activ şi pasiv , cu participarea acinilor şi segmentelor tubulare ,mai ales cel striat.Se descriu prin urmare două faze ale secreţiei salivare:faza acinara care dă naştere salivei primare şi faza canaliculară care modifică secreţia primară transformănd-o în salivă finală.

Formarea Salivei-Modelul în 2 etape-acinară şi ductală.

Celulele acinare sunt specializate pentru sinteza si secreţia unor importante cantităţi de proteine fiind echipate cu organitele specifice(REN,ribozomi,RER

Complex Golgi)din care se face un mare trafic de vacuole şi granule de zimogen sau mucinogen care vor fi exocitate apical în fluidul luminal.(fig 5

Secretia amilazei . Amilaza salivara este sintetizata , stocata şi apoi eliminată prin exocitoză . Secretia ei este stimulata prin AMPc de sistemul simpatic ,

prin noradrenalină (beta-rec) şi adrenalină , prin beta-receptori , şi mai puţin de cel parasimpatic(ACH-IP3-Ca) . Amilaza salivară este secretată de celulele seroase din parotide şi de cele seroase similare din submandibulare .Secreţia de amilază este stimulată şi prin intermediul impulsurilor gustative(reflex VII,IX,X)în NTS-NSS,NSI

Secretia de fluide si electroliti în celula acinară salivară este asemănătoare cu secreţia pancreatică

• Faza acinară. Acinii glandulari şi posibil ductele intercalate(?) elimină o salivă primară ce rezultă printr-un complex ansamblu de transporturi membranare atăt la polul bazolateral(din plasmă în interstiţiu şi în celula salivară acinară)căt şi la polul apical. .(Figura 6) Saliva primară este izotonică (cu plasma) şi conţine cantităţi asemănătoare de electroliţi(Na,Cl,K+,HCO3,PO4) Sunt 4 transportori bazali şi 2 canale apicale de Cl-HCO3 şi K.

• Joncţiunile strînse lasă apa şi Na.• Canal anionic electrogen Cl-HCO3 activat de ieşirea bazală de H/Na .La ambele zone celulare sunt AQP 1,3,5,8ce duc apa transcelular.

• Rolul ductelor salivare .Saliva primară este modificată în timpul pasajului

parcursului prin ducte (în special în segmentul striat)Secreţia primară acinară izotonă asemănătoare plasmei trebuie ajustată spre a deveni secreţie finală hipotonă-proces asemănător cu cel realizat la pancreas.Pentru aceasta celulele ductale absorb sodiu şi clor(ioni osmotici principali) din

saliva primară- fără apă.(FIG.7) Pentru că saliva finală va avea concentraţie mai mare de K şi de HCO3(fiind cu atit mai alcalină cu căt fluxul salivar este mai mare),ductele secretă Kaliu şi anion carbonat acid.Sunt 4 proteine de transport la polul bazal şi 4 la polul apical .În unele tratate sunt 5 apicale (Cl canal). Citosolul alcalin(H-iese bazal)atrage H apical din ducte.

Joncţiunile sunt impermeabile.Epiteliul ductal e slab permeabil la apă.

Reglarea secreţiei salivare(3ml/h somn->30ml/h bazal->400ml/h maximal).Stimuli potenti suntsubstanţele sapide(citric) masticaţia,văzul,găndul,Pavlov.Secreţia bazală continuă în

absenţa unor stimuli evidenţi este dată de o stimulare parasimpatică de jos nivel darconstantă prin ramurile SNVPS.Această secreţie bazală este importantă în păstrarea

cavităţii bucale şi faringelui umede.Această secreţie bazală este crescută prin cele 2 tipuri dereflexe-simple(necondiţionate) şi reflexe salivare dobândite(condiţionate)

Reflexele salivare simple se produc când chemo şi baroreceptorii din gură răspund la prezenţa alimentelor.Receptorii iniţiază impulsuri aferente spre centrii salivari din trun- chi(B şi Punte) ca şi la toţi centrii interesaţi.Centrii dau impulsuri spre glandele salivare

prin nervi extrinseci autonomi.Procedurile dentare dau salivaţie fără hrană prin

manipularea care activează receptorii de presiune în gură.

Centrii salivari controlează secreţia salivară prin intermediul SNVS şi PS , ambele stimulează secreţia salivară ,nu sunt antagoniste ca în alte teritorii.Mecanismele şi

caracterele cantitative şi calitative diferă. Inervaţia Glandele salivare sunt inervate de sistemul nervos simpatic şi de

parasimpatic. Toate primesc fibre vasoconstrictoare simpatice pe traiectul vaselor sanguine de la ganglionul cervical superior(slide 5)

Stimularea simpatica provoaca o salivaţie mai redusă-vasoconstricţie-saliva vîscoasă,bogată în componente organice(glicoproteine –mucus şi amilază). Uneori salivaţia simpatică poate fi crescută,dar doar tranzitoriu.În stres, uscare

Este săracă în K şi HCO3dar este bogată în proteine.Acţiune trofică,metabolică Pe fluxul sanguin SNS are efect bifazic 1-scade (alfa efect-VC),apoi creşte. Inervaţia parasimpatică este predominantă.Glandele SM si SL primesc fibre PS

prin nervul facial(VII). Fibrele preganglionare au originea în nucleul salivator superior,trec prin coarda timpanului(nerv VII) şi sinapsează în ggl.SM(N2).Glanda parotidă primeşte fibre de la nucleul salivator inferior;fibrele preganglionare circulă prin nervul IX pînă la ganglionul otic(N2) Stimularea PS produce prompt salivă mai abundentă decăt cea simpatică.PS dă vasodilataţie-saliva apoasă cu enzime , seroasă cu mult sodiu şi clor(NaCl) şi mult bicarbonat , potasiu crescut ,dar proteine (amilază multă) şi mucus crescut. Stimularea PS creşte transportul în epiteliul canalicular , secreţia proteică acinară, fluxul sanguin în glandă, creşte metabolismul ,consumul de O2 şi dă “creştere”. De asemenea stimulează ca şi simpaticul contracţia celulelor mioepiteliale care înconjoară acinul .PS creşte eliberarea de kalikreină. Secţionarea PS duce la afectarea severă a salivaţiei (plus atrofie). Pentru SNS – ablaţia nu dă atrofie sau mari modificări.

Neurotransmiţătorii care activează secreţia salivară sunt numeroşi,dar cei mai importanţi sunt colinergici şi beta adrenergici.

Reflexele condiţionate,salivare dobăndite se produc fără stimulare orală. Gândul,văzul,mirosul,auzul hranei iniţiază salivaţie prin astfel de reflexe.Salivaţia de apetit(″gura apă“)în anticiparea unui prânz.Reflexul este un răspuns învăţat.Inputul

vine din afara gurii şi este mental asociat cu plăcerea mâncatului,prin cortex ->NSS,NSI

Adaptarea secreţiei salivare

Stimulii acizi->creşte componenta apoasă,HCO3Pulberi->saliva apoasă;uscături->mucinaStimuli amari->creşte secreţia enzimaticăRegim bogat HC->determină amilaza crescutăPrezenţa lipidelor în gură->stimulează lipazeleStimulii dulci->stimulează enzime,hormoni GluSm şi Sl->saliva de gustaţie prin mugurii gust.Saliva de masticaţie;ritm circadian:NaCl estecrescut matinal,CaPO4 nocturn.Hormonii->ritm.

Reflexul salivar-gustativ.Gustul stimulează secreţiile salivare dar şi gastrică şi pancreatică( prin nervul vag).Calea salivară începe cu aferenţe

VII,IX,X de la mugurii gustativi care conduc în gglionii anexaţi(N1),apoi

la NTSolitar(N2),care proiectează în NSS şi NSI ai nervului VII şi IXcare asigură inervaţia glandelor salivare(vezi mai jos)

HORMONI 17-OH-Progesteron – steroid precursor ce poate fi convertit spre diferiti hormoni. Folosit ca marker in: Monitorizarea functiilor ovariene; Monitorizarea functiilor sexuale; Infertilitate; Hirsutism;  Pubertate; Monitorizarea terapiilor cu steroiziAndrostenedionul – hormon precursor al testosteronului si estrogenului. Folosit ca marker in : Deficiente androgene, Senescenta,  Fertilitate masculina, Functia sexuala, Hirsutism, tumori ovariene, Pubertate, Menopausa, OsteoporozaCortisol – hormon steroid cu rol important in multiple procese fiziologice: Folosit ca marker in : Screening pentru Boala Cushing si Addison, Cercetare in domeniul stresului, Neuroendocrinologie, Imunologie, Psihobiologie, Metabolismul carbohidratilor, Cercetarea in domeniul somnului, Densitatea osoasa, Artita reumatoida, DepresieEstradiol – hormon feminin cu rol foarte important. Se gaseste in cantitati foarte reduse la barbati. Folosit ca marker in: Probleme legate de functia de reproducere: ovulatie, infertilitate, menopausa, Cancer, PsihopatologieEstron: hormon steroid prezent la baieti inainte de pubertate si la femei dupa pubertate. Folosit ca marker in: Probleme legate de functia de reproducere, Afectiuni ale artelor coronare, Densitatea osoasa, ObezitateProgesteron: hormon steroid feminin. Folosit ca marker in : Probleme legate de functia de reproducere: ovulatie, infertilitate, menopausa, Endometrioza, Sindromul PostmenstrualTestosteron: hormon steroid masculin. Folosit ca marker in: Probleme legate de functia de reproducere: infertilitate, disfunctii sexuale, Diabet, Integritate musculara, Afectiuni cardiovasculare, Sistemul imun, Pubertate, Cancer ovarian, MenopauzaEstriol: hormon sexual feminin produs in special in urma interactiei cu placenta in timpul sarcinii. Folosit ca marker in : Monitorizarea dezvoltarii fetale, Monitorizarea hormonala la femeile neinsarcinateDHEA si DHEA-S : precursori ai estrogenilor si androgenilor. Folositi ca makeri in : Densitatea osoasa, Obezitate, Depresie, Schizofrenie, Hirsutism, Sindroame autoimune, Dezvoltarea fizica